Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Biblia lui Șerban Cantacuzino este pentru ortodoxia românească o carte fundamentală,
care a furnizat poporului textul integral al Bibliei. Din punct de vedere literar,
importanța sa este deosebită pentru dezvoltarea limbii literare române. Biblia lui
Șerban fixează definitiv drumul pe care avea să-l urmeze limba scrisă bisericească. Ea
a utilizat tradiția fonetică a textelor lui Coresi, Varlaam și Simion Ștefan, îmbogățind
lexicul și îmbunătățind sintaxa. Este un rezultat al prelucrării graiului moldovenesc
Biblia din 1688 conţine, în afara cărţilor canonice, și o carte apocrifă: „A lui Iosip la
Macavei carte, adecă despre singurul ţiitoriul gând“, adică lucrarea „Despre raţiunea
dominantă“ atribuită lui Iosif Flavius, tradusă în românește de Nicolae Milescu.
1. Septuaginta tipărită la Frankfurt la 1597 sau 1610 (folosită, așa cum spune
epilogul, și de Biblia de la Veneţia, 1687);
La 300 de ani de la apariţie, Biblia lui Şerban Cantacuzino a fost retipărită în facsimil
și transcriere la Tipografia Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române într-o ediţie jubiliară. Iniţiativa a aparţinut patriarhului Iustin Moisescu
(1977-1986) și a fost desăvârșită de patriarhul Teoctist (1986-2007). Comisia de
specialiști căreia i s-a încredinţat această lucrare a fost coordonată de acad. Ioan C.
Chiţimia († 1989). Ediţia jubiliară a Bibliei de la București a fost lansată la București,
Geneva, Viena și Tesalonic.
Fraţii Radu Greceanu și Șerban Greceanu au asigurat traducerea Bibliei, au făcut „grosul
lucrului” după cum spune istoricul C. C. Giurăscu. Ei au fost ajutaţi de stolnicul Constantin
Cantacuzino, fratele domnitorului, cărturar și istoric renumit al acelor vremuri, care a fost
răspunzător de „clarificarea pasajelor dificile și a termenilor tehnici”, potrivit aceluiași
istoric. Arhiereul Gherman din Nissa Capadociei și Mitrofan, episcopul Hușilor, au ajutat și
ei la traducerea Bibliei[7]
În Predoslovia sa, domnitorul Șerban Contacuzino scria că traducătorii din Septuaginta (fraţii
Greceanu) au luat „lumina dentr-alte izvoade vechi” românești, adică din vechile traduceri ale
Bibliei (fie ele și parţiale), pe care „alăturându-le cu cel elinesc al celor 70 de dascăli, cu
vrerea lui Dumnezeu o au săvârșit, precum se vede” (Septuaginta este traducerea în limba
greacă a Bibliei).
Editarea Bibliei de la 1688 a fost un proces complicat, care trebuia să rezolve chestiuni de
limbă și de terminologie bisericească nemaiîntâlnite până atunci. Cu 6 ani înainte a început să
se formeze grupul de cărturari responsabili cu scrierea Bibliei în limba română. Au început să
fie strânse materialele necesare, ediţii străine, traduceri parţiale în limba română.
1. Septuaginta tipărită la Frankfurt la 1597 sau 1610 (folosită, așa cum spune epilogul,
și de Biblia de la Veneţia, 1687);
Răspândirea
Biblia de la București a avut o largă răspândire pe întreaga suprafață a României actuale, în
Țara Românească, Moldova și Ardeal[8] Exemplare ale Bibliei de la București au circulat și în
afara granițelor Țărilor Române. De pildă, un exemplar al ei a fost înmânat fostului mitropolit
Dosoftei, aflat atunci în surghiun în Polonia. Un alt exemplar al acestei Biblii, care a aparținut
cândva Papei Benedict al XIV (1740-1758), se află astăzi în Biblioteca Universității din
Bologna.
Biblia lui Șerban Cantacuzino este pentru ortodoxia românească o carte fundamentală, care a
furnizat poporului textul integral al Bibliei. Din punct de vedere literar, importanța sa este
deosebită pentru dezvoltarea limbii literare române. Biblia lui Șerban fixează definitiv drumul
pe care avea să-l urmeze limba scrisă bisericească. Ea a utilizat tradiția fonetică a textelor lui
Coresi, Varlaam și Simion Ștefan, îmbogățind lexicul și îmbunătățind sintaxa. Este un
rezultat al prelucrării graiului moldovenesc din traducerea lui Milescu, ardelean din Noul
Testament al lui Simion Ștefan și muntean din intervențiile fraților Greceanu. Biblia apare în
Protectori
A fost tipărită la București prin grija și cu cheltuiala domnitorului Șerban Cantacuzino și a
urmașului său, Constantin Brâncoveanu.[5]
Biblia, adecă Dumnezeiasca scriptură. Care s-au tălmăcit dupre limba elinească spre
înţăleagerea limbii rumânești, la porunca Prea bunului creștin și luminatului domn
IOAN ŞERBAN CANTACOZINO BASARAB VOEVOD, și cu îndemânarea dumnealui
COSTANDIN BRÂNCOVEANUL marele logofăt.
Şi pentru cea de obște priinţă s-au dăruit neamului rumânesc, la anul de la Facerea
lumii 7197, iară de la Spăsenia lumii 1688, în luna lui noiemvrie în 10 zile.
Traducerea
Fraţii Radu Greceanu și Șerban Greceanu au asigurat traducerea Bibliei, au făcut „grosul
lucrului” după cum spune istoricul C. C. Giurăscu. Ei au fost ajutaţi de stolnicul Constantin
Cantacuzino, fratele domnitorului, cărturar și istoric renumit al acelor vremuri, care a fost
răspunzător de „clarificarea pasajelor dificile și a termenilor tehnici”, potrivit aceluiași
istoric. Arhiereul Gherman din Nissa Capadociei și Mitrofan, episcopul Hușilor, au ajutat și
ei la traducerea Bibliei[7]
În Predoslovia sa, domnitorul Șerban Contacuzino scria că traducătorii din Septuaginta (fraţii
Greceanu) au luat „lumina dentr-alte izvoade vechi” românești, adică din vechile traduceri ale
Editarea Bibliei de la 1688 a fost un proces complicat, care trebuia să rezolve chestiuni de
limbă și de terminologie bisericească nemaiîntâlnite până atunci. Cu 6 ani înainte a început să
se formeze grupul de cărturari responsabili cu scrierea Bibliei în limba română. Au început să
fie strânse materialele necesare, ediţii străine, traduceri parţiale în limba română.
1. Septuaginta tipărită la Frankfurt la 1597 sau 1610 (folosită, așa cum spune epilogul, și
de Biblia de la Veneţia, 1687);
Tehnica redacţională și tipografică a Bibliei este remarcabilă pentru perioada respectivă. Este
publicată în format mare, „in folio” . Textul este pe două coloane, cu litere mici chirilice, cu
cerneală de două culori, negru și roșu. Are 938 pagini din hârtie densă. Titlul este bogat,
încadrat în chenar floral și arată că s-a tradus „dupre limba elinească spre înţelegerea limbii
românești”. Pe verso-ul foii de titlu se găsește stema ţării (corbul cu crucea în cioc), într-un
mare medalion oval.
Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, vol. 4, pag. 449,
Editura Enciclopedică, București, 1993, ISBN 973-45-0016-3
Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureștilor. Din cele mai vechi timpuri pînă
în zilele noastre, București, Editura pentru Literatură, 1966.
METODE DE CERCETARE
Oana Oroș, „O carte fundamentală pentru limba română: Biblia lui
Șerban Cantacuzino”, Historia, accesat în 3 iunie 2021
Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a
Românilor, Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p.
206
1Definirea problemei
2.Strategia de cercetare
3.Localizare si acces
4.Utilizarea informatiilor
5.Sinteza
6.Evaluarea
Proiectul este structurat astfel incat informatiile pe care le transmit,sa fie usor de
inteles.Consider ca proiectul meu este bun