BIBLIA DE LA BUCUREȘTI

Biblia de la București (cunoscută și sub denumirea de Biblia lui Șerban Cantacuzino)

a fost prima traducere completă a Bibliei în limba română, fiind publicată la București
în 1688.

Scrisă cu caractere chirilice, titlul ei complet era Biblia adecă Dumnezeiasca

Scriptură a Vechiului și Noului Testament. Traducerea s-a bazat pe versiunea lui
Nicolae Milescu a Septuaginta, revăzută de „oamenii locului”, cu aportul fraților
Greceanu (Radu și Șerban), fiind tipărită în Țara Românească cu ajutorul principelui
Șerban Cantacuzino (1678-1688). Este prima traducere completă în limba română a
tuturor textelor biblice. Aceasta a pus o piatră de temelie la dezvoltarea limbii române
scrise. Samuil Micu a îmbunătățit traducerea lui Nicolae Milescu, demers concretizat
in Biblia de la Blaj(1795), care a devenit textul standard folosit în întreg spațiul
românesc.

Biblia de la București a avut o largă răspândire pe întreaga suprafață a României

actuale, în Țara Românească, Moldova și Ardeal.Exemplare ale Bibliei de la
București au circulat și în afara granițelor Țărilor Române. De pildă, un exemplar al ei
a fost înmânat fostului mitropolit Dosoftei, aflat atunci în surghiun în Polonia. Un alt
exemplar al acestei Biblii, care a aparținut cândva Papei Benedict al XIV (1740-
1758), se află astăzi în Biblioteca Universității din Bologna.

Biblia lui Șerban Cantacuzino este pentru ortodoxia românească o carte fundamentală,
care a furnizat poporului textul integral al Bibliei. Din punct de vedere literar,
importanța sa este deosebită pentru dezvoltarea limbii literare române. Biblia lui
Șerban fixează definitiv drumul pe care avea să-l urmeze limba scrisă bisericească. Ea
a utilizat tradiția fonetică a textelor lui Coresi, Varlaam și Simion Ștefan, îmbogățind
lexicul și îmbunătățind sintaxa. Este un rezultat al prelucrării graiului moldovenesc
din traducerea lui Milescu, ardelean din Noul Testament al lui Simion Ștefan și

Oana Oroș, „O carte fundamentală pentru limba română: Biblia lui Șerban Cantacuzino”, Historia,
accesat în 3 iunie 2021

Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia „Neamul
Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 206

Șerban Cantacuzino Biblia de la Bucuresti,Bucuresti,anul 1688

muntean din intervențiile fraților Greceanu. Biblia apare în istorie ca un simbol de
unitate națională, deoarece circulația sa intensă și efortul depus pentru tipărirea ei au
contribuit la conservarea unității de limbă a românilor.

Tipărirea a început în 5 noiembrie 1687 sub Şerban Cantacuzino și s-a terminat în 10

noiembrie 1688, după moartea acestuia, la începutul domniei lui Constantin
Brâncoveanu. La conducerea tipografiei domnești din București, unde s-a reușit
această importantă lucrare, se afla viitorul episcop Mitrofan al Buzăului.

Tehnica redacţională și tipografică a Bibliei este remarcabilă pentru perioada

respectivă. Este publicată în format mare, „in folio”. Textul este pe două coloane, cu
litere mici chirilice, cu cerneală de două culori, negru și roșu. Are 938 pagini din
hârtie densă. Titlul este bogat, încadrat în chenar floral și arată că s-a tradus „dupre
limba elinească spre înţelegerea limbii românești”. Pe verso-ul foii de titlu se găsește
stema ţării (corbul cu crucea în cioc), într-un mare medalion oval.

Biblia din 1688 conţine, în afara cărţilor canonice, și o carte apocrifă: „A lui Iosip la
Macavei carte, adecă despre singurul ţiitoriul gând“, adică lucrarea „Despre raţiunea
dominantă“ atribuită lui Iosif Flavius, tradusă în românește de Nicolae Milescu.

Concret, au fost folosite ca surse:

1. Septuaginta tipărită la Frankfurt la 1597 sau 1610 (folosită, așa cum spune
epilogul, și de Biblia de la Veneţia, 1687);

2. Vechiul Testament tradus de Nicolae Milescu, (1662-1668);

3. Noul Testament tradus de Simion Ştefan, 1648, Alba Iulia.

Oana Oroș, „O carte fundamentală pentru limba română: Biblia lui Șerban Cantacuzino”, Historia,
accesat în 3 iunie 2021

Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia „Neamul
Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 206

Șerban Cantacuzino Biblia de la Bucuresti,Bucuresti,anul 1688

 Cărţii îi este anexată și o erată, prima consemnată în istoria tiparului românesc.

La 300 de ani de la apariţie, Biblia lui Şerban Cantacuzino a fost retipărită în facsimil
și transcriere la Tipografia Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române într-o ediţie jubiliară. Iniţiativa a aparţinut patriarhului Iustin Moisescu
(1977-1986) și a fost desăvârșită de patriarhul Teoctist (1986-2007). Comisia de
specialiști căreia i s-a încredinţat această lucrare a fost coordonată de acad. Ioan C.
Chiţimia († 1989). Ediţia jubiliară a Bibliei de la București a fost lansată la București,
Geneva, Viena și Tesalonic.

Fraţii Radu Greceanu și Șerban Greceanu au asigurat traducerea Bibliei, au făcut „grosul
lucrului” după cum spune istoricul C. C. Giurăscu. Ei au fost ajutaţi de stolnicul Constantin
Cantacuzino, fratele domnitorului, cărturar și istoric renumit al acelor vremuri, care a fost
răspunzător de „clarificarea pasajelor dificile și a termenilor tehnici”, potrivit aceluiași
istoric. Arhiereul Gherman din Nissa Capadociei și Mitrofan, episcopul Hușilor, au ajutat și
ei la traducerea Bibliei[7]

În Predoslovia sa, domnitorul Șerban Contacuzino scria că traducătorii din Septuaginta (fraţii
Greceanu) au luat „lumina dentr-alte izvoade vechi” românești, adică din vechile traduceri ale
Bibliei (fie ele și parţiale), pe care „alăturându-le cu cel elinesc al celor 70 de dascăli, cu
vrerea lui Dumnezeu o au săvârșit, precum se vede” (Septuaginta este traducerea în limba
greacă a Bibliei).

Editarea Bibliei de la 1688 a fost un proces complicat, care trebuia să rezolve chestiuni de
limbă și de terminologie bisericească nemaiîntâlnite până atunci. Cu 6 ani înainte a început să
se formeze grupul de cărturari responsabili cu scrierea Bibliei în limba română. Au început să
fie strânse materialele necesare, ediţii străine, traduceri parţiale în limba română.

Concret, au fost folosite ca surse:

Oana Oroș, „O carte fundamentală pentru limba română: Biblia lui Șerban Cantacuzino”, Historia,
accesat în 3 iunie 2021

Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia „Neamul
Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 206

Șerban Cantacuzino Biblia de la Bucuresti,Bucuresti,anul 1688

 1. Septuaginta tipărită la Frankfurt la 1597 sau 1610 (folosită, așa cum spune epilogul,
și de Biblia de la Veneţia, 1687);

2. Vechiul Testament tradus de Nicolae Milescu, (1662-1668);

3. Noul Testament tradus de Simion Ştefan, 1648, Alba Iulia.

Un exemplar din Biblia de la București la Arhivele

Naţionale
Mai există în ţară doar câteva exemplare din Biblia lui Şerban Cantacuzino. Unul dintre
exemplare se află în acest moment la Arhivele Naţionale din Brăila. În anii '50 ea a fost
„epurată” și urma să fie distrusă pentru totdeauna de către comuniști. Într-un inventar din
1971, cartea era evaluată la 10.000 de lei, a precizat arhivistul Cristian Filip. Biblia a fost
trimisă la București pentru a fi restaurată, circa zece ani, la sediul central al Arhivelor
Naţionale.[11]

Cărţii îi este anexată și o erată, prima consemnată în istoria tiparului românesc.

Un exemplar din Biblia de la București la Arhivele

Naţionale
Mai există în ţară doar câteva exemplare din Biblia lui Şerban Cantacuzino. Unul dintre
exemplare se află în acest moment la Arhivele Naţionale din Brăila. În anii '50 ea a fost
„epurată” și urma să fie distrusă pentru totdeauna de către comuniști. Într-un inventar din
1971, cartea era evaluată la 10.000 de lei, a precizat arhivistul Cristian Filip. Biblia a fost
trimisă la București pentru a fi restaurată, circa zece ani, la sediul central al Arhivelor
Naţionale.[11]

O carte apocrifă

Oana Oroș, „O carte fundamentală pentru limba română: Biblia lui Șerban Cantacuzino”, Historia,
accesat în 3 iunie 2021

Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia „Neamul
Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 206

Șerban Cantacuzino Biblia de la Bucuresti,Bucuresti,anul 1688

Biblia din 1688 conţine, în afara cărţilor canonice, și o carte apocrifă: „A lui Iosip la Macavei
carte, adecă despre singurul ţiitoriul gând“, adică lucrarea „Despre raţiunea dominantă“
atribuită lui Iosif Flavius, tradusă în românește de Nicolae Milescu.[9]

Ediţia jubiliară din 1988

La 300 de ani de la apariţie, Biblia lui Şerban Cantacuzino a fost retipărită în facsimil și
transcriere la Tipografia Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române într-o
ediţie jubiliară. Iniţiativa a aparţinut patriarhului Iustin Moisescu (1977-1986) și a fost
desăvârșită de patriarhul Teoctist (1986-2007). Comisia de specialiști căreia i s-a încredinţat
această lucrare a fost coordonată de acad. Ioan C. Chiţimia († 1989). Ediţia jubiliară a Bibliei
de la București a fost lansată la București, Geneva, Viena și Tesalonic.[10]

Răspândirea
Biblia de la București a avut o largă răspândire pe întreaga suprafață a României actuale, în
Țara Românească, Moldova și Ardeal[8] Exemplare ale Bibliei de la București au circulat și în
afara granițelor Țărilor Române. De pildă, un exemplar al ei a fost înmânat fostului mitropolit
Dosoftei, aflat atunci în surghiun în Polonia. Un alt exemplar al acestei Biblii, care a aparținut
cândva Papei Benedict al XIV (1740-1758), se află astăzi în Biblioteca Universității din
Bologna.

Biblia lui Șerban Cantacuzino este pentru ortodoxia românească o carte fundamentală, care a
furnizat poporului textul integral al Bibliei. Din punct de vedere literar, importanța sa este
deosebită pentru dezvoltarea limbii literare române. Biblia lui Șerban fixează definitiv drumul
pe care avea să-l urmeze limba scrisă bisericească. Ea a utilizat tradiția fonetică a textelor lui
Coresi, Varlaam și Simion Ștefan, îmbogățind lexicul și îmbunătățind sintaxa. Este un
rezultat al prelucrării graiului moldovenesc din traducerea lui Milescu, ardelean din Noul
Testament al lui Simion Ștefan și muntean din intervențiile fraților Greceanu. Biblia apare în
istorie ca un simbol de unitate națională, deoarece circulația sa intensă și efortul depus pentru
tipărirea ei au contribuit la conservarea unității de limbă a românilor.

Protectori
Oana Oroș, „O carte fundamentală pentru limba română: Biblia lui Șerban Cantacuzino”, Historia,
accesat în 3 iunie 2021

Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia „Neamul
Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 206

Șerban Cantacuzino Biblia de la Bucuresti,Bucuresti,anul 1688

A fost tipărită la București prin grija și cu cheltuiala domnitorului Șerban Cantacuzino și a
urmașului său, Constantin Brâncoveanu.[5]

Pagina de gardă a primei ediții are următorul cuprins:

Biblia, adecă Dumnezeiasca scriptură. Care s-au tălmăcit dupre limba elinească spre
înţăleagerea limbii rumânești, la porunca Prea bunului creștin și luminatului domn
IOAN ŞERBAN CANTACOZINO BASARAB VOEVOD, și cu îndemânarea dumnealui
COSTANDIN BRÂNCOVEANUL marele logofăt.

Tipăritu-s-au întâiu în scaunul Mitropoliei Bucureștilor, în vreamea păstoriei

Preasfinţitului părinte Chir Theodosie, mitropolitul ţării si exarhul laturilor.

Şi pentru cea de obște priinţă s-au dăruit neamului rumânesc, la anul de la Facerea
lumii 7197, iară de la Spăsenia lumii 1688, în luna lui noiemvrie în 10 zile.

Traducerea

Biblia lui Şerban Cantacuzino

Fraţii Radu Greceanu și Șerban Greceanu au asigurat traducerea Bibliei, au făcut „grosul
lucrului” după cum spune istoricul C. C. Giurăscu. Ei au fost ajutaţi de stolnicul Constantin
Cantacuzino, fratele domnitorului, cărturar și istoric renumit al acelor vremuri, care a fost
răspunzător de „clarificarea pasajelor dificile și a termenilor tehnici”, potrivit aceluiași
istoric. Arhiereul Gherman din Nissa Capadociei și Mitrofan, episcopul Hușilor, au ajutat și
ei la traducerea Bibliei[7]

În Predoslovia sa, domnitorul Șerban Contacuzino scria că traducătorii din Septuaginta (fraţii
Greceanu) au luat „lumina dentr-alte izvoade vechi” românești, adică din vechile traduceri ale
Bibliei (fie ele și parţiale), pe care „alăturându-le cu cel elinesc al celor 70 de dascăli, cu
vrerea lui Dumnezeu o au săvârșit, precum se vede” (Septuaginta este traducerea în limba
greacă a Bibliei).

Oana Oroș, „O carte fundamentală pentru limba română: Biblia lui Șerban Cantacuzino”, Historia,
accesat în 3 iunie 2021

Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia „Neamul
Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 206

Șerban Cantacuzino Biblia de la Bucuresti,Bucuresti,anul 1688

Editarea Bibliei de la 1688 a fost un proces complicat, care trebuia să rezolve chestiuni de
limbă și de terminologie bisericească nemaiîntâlnite până atunci. Cu 6 ani înainte a început să
se formeze grupul de cărturari responsabili cu scrierea Bibliei în limba română. Au început să
fie strânse materialele necesare, ediţii străine, traduceri parţiale în limba română.

Concret, au fost folosite ca surse:

1. Septuaginta tipărită la Frankfurt la 1597 sau 1610 (folosită, așa cum spune epilogul, și
de Biblia de la Veneţia, 1687);

2. Vechiul Testament tradus de Nicolae Milescu, (1662-1668);

3. Noul Testament tradus de Simion Ştefan, 1648, Alba Iulia.

Cărţii îi este anexată și o erată, prima consemnată în istoria tiparului românesc.

Tipărirea a început în 5 noiembrie 1687 sub Şerban Cantacuzino și s-a terminat în 10

noiembrie 1688, după moartea acestuia, la începutul domniei lui Constantin Brâncoveanu. La
conducerea tipografiei domnești din București, unde s-a reușit această importantă lucrare, se
afla viitorul episcop Mitrofan al Buzăului.

Tehnica redacţională și tipografică a Bibliei este remarcabilă pentru perioada respectivă. Este
publicată în format mare, „in folio” . Textul este pe două coloane, cu litere mici chirilice, cu
cerneală de două culori, negru și roșu. Are 938 pagini din hârtie densă. Titlul este bogat,
încadrat în chenar floral și arată că s-a tradus „dupre limba elinească spre înţelegerea limbii
românești”. Pe verso-ul foii de titlu se găsește stema ţării (corbul cu crucea în cioc), într-un
mare medalion oval.

Oana Oroș, „O carte fundamentală pentru limba română: Biblia lui Șerban Cantacuzino”, Historia,
accesat în 3 iunie 2021

Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia „Neamul
Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 206

Șerban Cantacuzino Biblia de la Bucuresti,Bucuresti,anul 1688

 Bibliografie

 C. C. Giurăscu, Istoria românilor, vol. 2, pag. 601, Editura All Educational,

București, ISBN 973-584-510-9

 Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, vol. 4, pag. 449,
Editura Enciclopedică, București, 1993, ISBN 973-45-0016-3

 Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda,

Studiul Vechiului Testament, pag. 96, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN
973-8248-74-4

 Ion Gheție, Biblia de la București și procesul de unificare a limbii române

literare, în „Studii de limbă literară și filologie”, vol. II, 1972, p. 53-66.

 Virgil Cândea, Rațiunea dominantă. Contribuții la istoria umanismului

românesc, Cluj, Editura Dacia, 1979.

 Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureștilor. Din cele mai vechi timpuri pînă
în zilele noastre, București, Editura pentru Literatură, 1966.

METODE DE CERCETARE

1Definirea problemei

Oana Oroș, „O carte fundamentală pentru limba română: Biblia lui Șerban Cantacuzino”, Historia,
accesat în 3 iunie 2021

Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia „Neamul
Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 206

Șerban Cantacuzino Biblia de la Bucuresti,Bucuresti,anul 1688

Realizarea unei lucrari de 8 pagini cu titlul:”Biblia de la Bucuresti,in care este descrisa
tema aleasa.Scopul este detalierea si explicarea fenomenului de traducere.

2.Strategia de cercetare

Utilizarea de surse optime din carti si internet.

3.Localizare si acces

Sursele pot fi gasite in biblioteca,libraries, internet sau biserici.Pentru a gasi sursele

necesare,trebuie sa fac cercetare pe internet sau sa fac cercetare cu ajutorul cartilor.

4.Utilizarea informatiilor

Informatiile gasite se regasesc in tema aleasa si o defines cu exactitate.Acestea raspund

intrebarilor prestabilite.

5.Sinteza

Realizez o schema cu ideile principale si le Ordonez astfel incat Sa urmeze un demers

logic si coherent.Prezint informatiile profesorului sub forma unui rezumat.

6.Evaluarea

Proiectul este structurat astfel incat informatiile pe care le transmit,sa fie usor de
inteles.Consider ca proiectul meu este bun

Profesor Doctor Agnes Erich Petcu Ionuţ

Oana Oroș, „O carte fundamentală pentru limba română: Biblia lui Șerban Cantacuzino”, Historia,
accesat în 3 iunie 2021

Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia „Neamul
Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 206

Șerban Cantacuzino Biblia de la Bucuresti,Bucuresti,anul 1688