Rezumat CHIRTOACĂ (CUCOŞ) LILIANA PDF

E UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE
“GR. T. POPA” IAŞI

FACULTATEA DE MEDICINĂ
MANAGEMENTUL
BOLII
PARKINSON
- REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT -
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC
Prof. Univ. Dr. Liviu PENDEFUNDA
DOCTORAND
Liliana CHIRTOACĂ (CUCOŞ)
IAŞI
-2012-
CUPRINS
INTRODUCERE 4
1. TENDINŢELE ŞI DIRECŢIILE URMATE ÎN CERCETARE------5
1.1. Încadrarea domeniului abordat în contextul problematicii mondiale.......5
1.2. Motivaţiile cercetării................................................................................5
1.3. Obiectivele cercetării ...............................................................................5
STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII 6

2. BOALA PARKINSON--------------------------------------------------------7
2.1. Material şi metodă ...................................................................................7
2.2. Prezentare generală ..................................................................................7
2.3. Clasificarea maladiilor în care apare parkinsonismul ..............................7
2.4. Bazele neurofiziologice şi neuroanatomice ale bolii Parkinson...............7
2.4.1. Elemente de etiologie...............................................................................7
2.4.2. Morfopatologie ........................................................................................8
2.4.3. Neuronii dopaminergici ...........................................................................8
2.4.4. Patologia bolii Parkinson. Factori de risc ................................................9
2.5. Concluzii..................................................................................................9
3. DIAGNOSTICUL ŞI TRATAMENTUL ÎN BOALA PARKINSON10
3.1. Material şi metodă .................................................................................10
3.2. Diagnosticul clinic al bolii Parkinson ....................................................10
3.2.1. Simptome motorii şi non-motorii...........................................................10
3.2.2. Teste şi diagnostic..................................................................................10
3.3. Diagnostic imagistic ..............................................................................11
3.3.1. PET în diagnosticul bolii Parkinson ......................................................11
3.3.2. SPECT în diagnosticul bolii Parkinson..................................................11
3.4. Criterii de diagnotic a bolii Parkinson ...................................................11
3.4.1. Scala UPDRS (Unified Parkinson’s Disease Rating Scale)...................11
3.4.2. Scala Hoehn şi Yahr modificată ............................................................11
3.4.3. Criteriile de diagnostic ale UK Parkinson’s Disease Society Brain Bank11
3.4.4. Diagnosticul diferenţial cu Parkinsonismul atipic .................................11
3.5. Tratamentul bolii Parkinson...................................................................11
3.5.1. Care sunt alternativele?..........................................................................11
3.5.2. Conceptul de stimulare dopaminergică continuă ...................................12
3.5.3. Terapia cu agonişti dopaminergici.........................................................12
1
3.5.4. Terapia cu substanţe nondopaminergice ................................................13
3.5.5. Terapia cu inhibitor selectiv MAO-B (selegilina, rasagilina) ................13
3.5.6. Terapia cu amantadină ...........................................................................13
3.5.7. Levodopa 13
3.5.8. Terapia cu inhibitorii de catecol-O-metiltransferază (COMT) ..............13
3.5.9. Tratamentul bolii Parkinson recent diagnosticată ..................................13
3.5.10. Tratamentul în boala Parkinson recent diagnosticată, cu debut clinic recent
14
3.5.11. Tratamentul în boala Parkinson recent diagnosticată, aflată într-un stadiu
avansat 14
3.5.12. Tratamentul în boala Parkinson avansată...............................................14
3.5.13. Tratamentul fluctuaţiilor în boala Parkinson .........................................14
3.5.14. Tratamentul diskineziilor.......................................................................14
3.5.15. Tratamentul efectelor levodopa .............................................................14
3.5.16. Tratamentul placebo ..............................................................................14
3.5.17. Tratamente chirurgicale .........................................................................15
3.6. Concluzii................................................................................................15
4. MANAGEMENTUL BOLII PARKINSON ---------------------------- 16
4.2. Introducere.............................................................................................16
4.3. Tipuri de management ...........................................................................16
4.3.1. Management simptomatic......................................................................16
4.3.2. Management medicamentos ..................................................................16
4.3.3. Management nemedicamentos...............................................................16
4.3.4. Managementul problemelor non-motorii ...............................................16
4.3.5. Alte tipuri de management.....................................................................17
4.4. Exemplu 1 model management..............................................................17
4.5. Exemplu 2 model management..............................................................17
4.6. Concluzii................................................................................................17
PARTEA PERSONALĂ 18
5. INCIDENŢA BOLII PARKINSON ŞI PARKINSONISMULUI
SECUNDAR ------------------------------------------------------------------ 19
5.1. Introducere.............................................................................................19
5.3. Incidenţa în Spitalul Clinic de Urgenţă “Prof. Dr. N. Oblu” din Iaşi.....19
5.4. Incidenţa bolii şi parkinsonismului secundar în judeţul Iaşi ..................21
5.4.1. Valori totale 21
5.4.2. După mediul de provenienţă ..................................................................21
5.4.3. Cazuri pe grupe de sex...........................................................................23
5.4.4. Cazuri pe grupe de vârstă.......................................................................23
5.5. Incidenţa bolii şi parkinsonismului secundar la nivelul României.........25
2
5.5.1. Informaţii demografice ..........................................................................25
5.5.2. Incidenţa bolii Parkinson (valori totale).................................................25
5.5.3. Incidenţa pe grupe de vârstă ..................................................................26
5.5.4. Incidenţa bolii Parkinson pe grupe de sex şi mediu de provenienţă ......26
5.5.5. Incidenţa parkinsonismului secundar funcţie de mediul de provenienţă28
5.6. Incidenţa bolii şi parkinsonismului secundar în regiunea Moldovei......30
5.6.1. Incidenţa bolii Parkinson în regiunea Moldovei ....................................31
5.6.2. Incidenţa parkinsonismului secundar în regiunea Moldovei..................35
5.6.3. Incidenţa bolii Parkinson la nivelul României .......................................37
5.6.4. Incidenţa parkinsonismului secundar la nivelul României ....................39
5.7. Concluzii................................................................................................44
6. MODUL PENTRU MANAGEMENTUL INFORMATIILOR
MEDICALE DESPRE PACIENŢII CU BOALA PARKINSON -- 46
6.2. Calitatea vieţii la bolnavii de Parkinson ................................................46
6.3. Scale de evaluare a calităţii vieţii...........................................................46
6.3.1. Chestionar general .................................................................................47
6.3.2. Chestionar pentru pacienţii cu boala Parkinson .....................................47
6.3.3. Chestionar pentru evaluarea stării de somnolenţă..................................47
6.3.4. Chestionar pentru evaluarea activităţilor de zi cu zi ..............................47
6.4. Structura modulului de management Parkinson ....................................47
7. COSTURI ESTIMATIVE CU MALADIA PARKINSON ---------- 49
8. DISCUŢII --------------------------------------------------------------------- 52
8.1. Limitări ale cercetării.............................................................................53
8.2. Aspecte etice ale cercetării ....................................................................53
9. PERSPECTIVE ÎN CERCETARE -------------------------------------- 54
10. CONCLUZII FINALE------------------------------------------------------ 55
3
INTRODUCERE
4
1. TENDINŢELE ŞI DIRECŢIILE URMATE
ÎN CERCETARE
1.1. Încadrarea domeniului abordat în contextul problematicii
mondiale
Dacă la începuturile diagnosticării, maladia Parkinson era considerată o boală
preponderent cu proiecţie în plan motor, fără a fi evidente şi aspectele non motorii
[1], cognitive, acestea din urmă au început să se constituie subiect de cercetare de
actualitate în ultimii ani. În ceea ce priveşte aspectele non-motorii [2], [3], [4],
acestea sunt asociate cu psihoza [5], halucinaţii [6], [7], [8], tulburarea de
comportament [9], depresia [10], [11], [12], [13], demenţa [14], [15] etc. Resursele
financiare implicate în ultimele decade, suportate de către administraţiile sanitare
pentru tratarea acestei afecţiuni fundamentează conceptul de management, ce se
circumscrie celui de tratament clasic. [16], [17], [18].
1.2. Motivaţiile cercetării
Când vorbim de această afecţiune facem referire la diagnostic, tratament,
rezultate, costuri, calitate a vieţii, etc. Managementul maladiei Parkinson determină
ca toate datele să fie analizate, să fie luate în calcul şi în final să se ia decizia care
asigură media optimă de cost pentru pacient şi sistemul de sănătate în finalizarea
acestui proces. Nu este o abordare uşoară, şi acest lucru m-a motivat în alegerea
subiectului acestei teze, pentru analiză şi aprofundare.
1.3. Obiectivele cercetării
• identificarea situaţiei curente raportat la populaţia României, pornind
de la situaţia particulară a Spitalului Clinic de Urgenţă “Prof. Dr. N.
Oblu” din Iaşi, extinzând la cazuistica pentru oraşul Iaşi, regiunea
Moldovei şi ulterior la situaţia generală a ţării
• stabilire a unei proceduri de identificare a calităţii vieţii pacienţilor în
vederea propunerii unui demers terapeutic personalizat pentru fiecare
individ în parte, prin utilizarea unor chestionare standardizate
• dezvoltarea unui instrument specific de management a informaţiilor
medicale, în vederea optimizării atât a timpului de răspuns în caz de
necesitate pentru pacienţii identificaţi deja cât şi a determinării în faza
incipientă a prezenţei acestei condiţii medicale. Propun realizarea şi
dezvoltarea unui modul web de tip jurnal periodic care să faciliteze
contactul cât mai rapid dintre medic şi pacient
• estimare a costurilor pe care boala Parkinson le presupune pentru
pacienţi, pentru sistemul de sănătate, şi raportarea acestora la costuri
ale bolii în alte sisteme de sănătate din alte ţări.
5
STADIUL ACTUAL AL
CUNOAŞTERII
6
2. BOALA PARKINSON
2.1. Material şi metodă
Materialul este reprezentat de literatura de specialitate, de articole şi cărţi din
diverse domenii, preponderent din neurologie, precum şi ghiduri de specialitate a
bolii Parkinson [19], Internetul. Metoda utilizată pentru redactarea capitolului este
cercetare de tip studiu literatură de specialitate şi actualizare nivel informaţii.
2.2. Prezentare generală
Boala Parkinson (PD) este o afecţiune cronică, progresivă, multilezională,
neurodegenerativă cu etiologie necunoscută caracterizată printr-o pierdere lentă a
neuronilor dopaminergici din substantia nigra, în special din pars compacta [20].
Apare în aproximativ 100-250 cazuri la 100 000 de persoane. În Europa au fost
raportate aproximativ 1,2 milioane bolnavi de Parkinson, din care în jur de 16 000
în Austria [21]. Boala afecta în 2003 în jur de 1 milion de persoane numai în
America de Nord, reprezentând aproximativ 1% din populaţia cu vârsta peste 65 de
ani [22], [23]. Tot în Statele Unite ale Americii, în 2006 erau raportate aproximativ 1
milion de cazuri [24]. Anual, în jur de 50 000 pacienţi sunt identificaţi ca suferind de
boala Parkinson [24], [25].
2.3. Clasificarea maladiilor în care apare parkinsonismul
Categoriile de boală în care putem identifica prezenţa parkinsonismului ar putea
fi clasificate în [26], [27]:
• Boală Parkinson primară [28]
• Sindroame Parkinson-plus (parkinsonism atipic)
• Parkinsonismul din alte boli heredodegenerative (în care acest
sindrom nu este trăsătură clinică primară)
• Parkinsonism secundar (consecinţă a unei leziuni cerebrale
dobândite)
Alte clasificări împart maladia Parkinson în:
• Forma tremorigenă [29]
Akinezia şi hipertonia sunt pe plan secundar. Acestea sunt deranjante funcţional
şi prezintă adesea rezistenţă la tratament medicamentos. Cu un potenţial evolutiv
scăzut, prezintă un prognostic pe termen lung favorabil
• Forma predominant akinetorigidă
2.4. Bazele neurofiziologice şi neuroanatomice ale bolii Parkinson
2.4.1. Elemente de etiologie
Semnele clinice majore ale maladiei Parkinson sunt [26]:
• tremorul de repaus cu o frecvenţă de 4-7 cicli/s
• hipokinezia
• Bradikinezia
• Ridigitatea musculară
7
• Postura în flexie şi mersul cu paşi mici [30]
Figura 1. Evoluţia bolii Parkinson [după 31]

Există convingerea că boala debutează cu mulţi ani înainte de manifestările
vizibile. Efectele în această perioadă sunt non-motorii, putându-se manifesta în
diverse moduri, precum mişcări involuntare ale ochilor, anxietate şi depresie,
probleme de somn [31].
2.4.2. Morfopatologie
Ganglionii bazali au fost asociaţi pentru foarte multă vreme aproape în mod
exclusiv cu funcţiile senzomotorii şi cu ideea că probleme ale acestor structuri
determină boli neurologice, în mod special boli ce ţin de mişcare. Ultimele două
decenii au clarificat rolul important al acestora în funcţiile cognitive şi
comportamentul afectiv. Aceste structuri constau într-un număr de grupuri de celule
nucleare, subcorticale, situate în partea din faţă a creierului şi central şi sunt
puternic conectate cu diferite părţi ale cortexului cerebral, diverşi nuclei talamici, şi
structuri mezencefalice specifice [32]. Cei patru nuclei principali componenţi ale
ganglionilor bazali sunt striatum (nucleii striaţi), pallidum, nucleii subtalamici [33]
şi substanţia nigra [34], [35].
2.4.3. Neuronii dopaminergici
O degenerare importantă, eventual cu peste 50% a neuronilor dopaminergici din
zona substantia nigra, va determina importante efecte ce vor depăşi pragul clinic,
pragul de la care este absolut necesară intervenţia medicală. Simptomele clinice de
parkinsonism devin astfel evidente. Acestea includ bradikinezia, hipokinezia,
tremor, rigiditate, pierderea reflexelor posturale şi probleme oculare (mai puţin
recunoscute).
8
2.4.4. Patologia bolii Parkinson. Factori de risc
În boala Parkinson, dopamina este principalul neurotranmiţător afectat. Este
sintetizată din tirozină. Întâi, fenilanalina este transformată de către hidroxilaza
fenilanalină în tirozină. Tirozina este ulterior transformată de către hidroxilază
hidroxină în dihidroxifenilalanină 3, 4 (cunoscută şi ca levodopa [36]). Levodopa
este transformată de către aminoacidul aromatic decarboxilază (AAAD) in
dopamină. Aceasta din urmă este metabolizată de către două enzime, oxidaza
monoamină (MAO) şi transferaza catechol-O-metil (COMT).
Până astăzi, nici un factor de risc nu a fost demonstrat. Au fost explorate diferite
piste ca: expunerea la anumite pesticide, metale, toxine, traumatismele craniene,
constipaţia, regimul alimentar sărac în antioxidanţi, infecţii (varicela, rujeola,
rubeola, oreion), însă nici un studiu nu a reuşit să demonstreze nici cea mai mică
legătură.
2.5. Concluzii
Asocierea cu diverse alte afecţiuni conexe, derivate sau derivante, o face cu atât
mai dificil de abordat.
9
3. DIAGNOSTICUL ŞI TRATAMENTUL ÎN
BOALA PARKINSON
Pentru acest capitol, materialul este reprezentat de literatura de specialitate, de
articole şi cărţi din diverse domenii, preponderent din neurologie, precum şi ghiduri
de specialitate pentru maladia Parkinson [37]. De asemenea, Internetul a fost utilizat
în aprofundarea cunoştinţelor, prin favorizarea accesului la informaţii, la articole, la
baze de date de specialitate medicală.
Metoda utilizată pentru redactarea capitolului este cercetare de tip review literar.
3.2. Diagnosticul clinic al bolii Parkinson
Diagnosticarea nu este uşoară, semnele sunt progresive şi adesea imprecise:
dureri reumatismale, depresie, oboseală intensă. Anturajului şi chiar pacientului
însuşi le este greu să izoleze simptomele [38], [39].
Pus în alertă, medicul generalist, psihologul sau reumatologul orientează
pacientul către un neurolog pentru a confirma prezenţa bolii, iar punerea
diagnosticului durează de obicei câteva săptămâni [40], [41].
3.2.1. Simptome motorii şi non-motorii
Simptomele motorii: Tulburări ale mersului, Pierderea balansului braţelor în
timpul mersului.
Recent, tulburările non-motorii din boala Parkinsonau fost sistematizate după
cum urmează:
1. Simptome neuropsihiatrice [42].
2. Tulburări de somn
3. Simptome vegetative (disautonome)
4. Simptome gastro-intestinale
5. Simptome senzitive
6. Alte simptome [43].
3.2.2. Teste şi diagnostic
Tehnicile ce studiază problemele motorii şi problemele de mişcare sunt diferite
de tehnicile utilizate în electrodiagnosticarea convenţională. Câteva dintre acestea
sunt:
• Fiziologie comportamentală
• Mişcări ale ochilor şi ale pleoapelor (rata de clipire, sacadări);
• Reflexe ale trunchiului cerebral
• Letenţe mari şi reflexe spinale
• Potenţiale evocate (somatosenzoriale, vizuale, auditive);
• Stimularea magnetică transcranială [44], [45], [46]);
• Electromiografie cu ace (EMG anală şi de sfincter vezical)
• Sistem nervos autonom
10
3.3. Diagnostic imagistic
3.3.1. PET în diagnosticul bolii Parkinson
Imagistica de tip PET în diagnosticarea maladiei Parkinson utilizează markeri
pentru evaluarea diferitelor aspecte specifice şi anume, [47], [48] estimarea
numărului de terminali dopaminergici şi a neuronilor nigrali, disponibilitatea
receptorilor dopaminergici striatici, estimarea concentrării de dopamină sinaptică,
activitatea metabolică a reţelei de ganglioni bazali.
3.3.2. SPECT în diagnosticul bolii Parkinson
Tomografia computerizată cu emisie de fotoni singulari, s-a dovedit mai
abordabilă decât PET, mai accesibilă. Această tehnică permite măsurarea semi-
cantitativă a fluxului sanguin cerebral. Prin intermediul acesteia, au fost evidenţiate
fluxuri sanguine reduse în zona ganglionilor bazali pentru pacienţii cu boala
Parkinson şi s-a dovedit că acest flux a revenit la normal după administrarea de
medicamente dopaminergice [49], [50]. Aceste rezultate au propus această tehnică în
diagnosticarea cu succes a cazurilor de maladie Parkinson.
3.4. Criterii de diagnotic a bolii Parkinson
3.4.1. Scala UPDRS (Unified Parkinson’s Disease Rating Scale)
3.4.2. Scala Hoehn şi Yahr modificată
3.4.3. Criteriile de diagnostic ale UK Parkinson’s Disease Society Brain
Bank
Aceste criterii au fost împărţite în trei clase şi anume Criterii de includere, de
confirmare a maladiei Parkinson, Criterii de susţinere (cel putin 3, pentru BP
definită), Criterii de excludere.
3.4.4. Diagnosticul diferenţial cu Parkinsonismul atipic
Diagnosticul diferenţial se face cu: boala Alzheimer, tremorul esenţial,
hidrocefalia cu presiune normală, paralizia supranucleară progresivă, demenţa cu
corpi Lewy etc. Necesită a fi abordat în dependenţă de caracterul simetric (atrofia
multisistemică (MSA), paralizia supranucleară progresiva (PSP)) sau asimetric
(boala Parkinson (BP), degenerescenţa corticobazală).
3.5. Tratamentul bolii Parkinson
3.5.1. Care sunt alternativele?
În ciuda ultimelor descoperiri medicale, în prezent nu există nici un tratament
curativ al bolii Parkinson. Astfel, tratamentul are ca scop corectarea simptomelor,
mai ales ale celor motorii, şi atenuarea consecinţelor lor asupra vieţii cotidiene şi
sociale ale pacientului [51], [52], [53], [54]. Medicamentele utilizate au ca scop
hranirea creierului cu dopamină care ii lipseste sau frânarea activităţii colinergice
[55], [56], [57]. De aproximativ 30 de ani, tratamentul cu L-Dopa este cel mai eficace
impotriva acestei maladii. Acesta permite minimizarea consecinţelor pierderilor
neuronale, reparând deficitul sintezei de dopamină. Se vorbeste astăzi despre
„dopaterapie”. Cu toate acestea, deşi actiunea sa este incontestabilă pe termen scurt,
în câtiva ani acest medicament poate agrava simptomele motorii. Un alt demers
11
terapeutic propune stimulare cerebrală, ce este foarte eficace asupra tremuraturilor,
rigidităţii şi dificultăţii în efectuarea mişcărilor.
O clasificare a tratamentelor posibile propune:
• dopaminergice
• nondopaminergice
• neuroprotectoare
• intervenţii chirurgicale
De asemenea, sunt propuse diverse tratamente alternative, inclusiv cele de tip
placebo.
3.5.2. Conceptul de stimulare dopaminergică continuă
Modelul perfect de stimulare dopaminergică continuă se întâlneşte în condiţii de
normalitate atunci când funcţiile şi numărul neuronilor căilor nigrostriate sunt
păstrate. Boala Parkinson este o afecţiune neurodegenerativă progresivă ceea ce
presupune scăderea în timp a cantităţilor de dopamină secretate şi dispariţia unor
neuroni.
3.5.3. Terapia cu agonişti dopaminergici
Studiile clinice cu agonişti dopaminergici, în special nonergolinici, arată că
iniţierea tratamentului cu agonişti dopaminergici, în special nonergolinici
(pramipexol [58], ropinirol, rotigotină) pe lângă efectul potenţial neuroprotector
(nedemonstrat clinic, ci numai experimental şi presupus datorită modificărilor
imagistice radioizotopice din unele studii clinice) permite amânarea cu luni/ani a
introducerii levodopa. Asocierea agoniştilor dopaminergici cu preparatele de
levodopa ameliorează funcţia motorie şi permite reducerea dozelor de levodopa [26],
[59]. [60].
3.5.3.1. Agoniştii dopaminergici cu administrare parenterală
Apomorfina este cel mai vechi şi cel mai cunoscut agonist dopaminergic utilizat
în practica clinică, acţionând asupra ambelor subtipuri de receptori din famiiliile D1
şi D2. Este recomandat pentru inhibarea fluctuaţiilor motorii care duc la invaliditate
(fenomenul de alternanţă între starea cu simptome şi starea fără simptome”on-off”)
la pacienţii cu boală Parkinson, fluctuaţii care persistă chiar în condiţiile
administrării unui tratament titrat individual cu levodopa(cu un inhibitor de
decarboxilază) şi/sau alţi agonişti dopaminergici. Înaintea administrării injecţiilor se
face o testare la apomorfină pentru a determina gradul de răspuns terapeutic şi să se
stabilească doza eficace. Doza zilnică de apomorfina vatiază de la un pacient la
altul, de obicei în intervalul cuprins între 3 şi 30 mg. Se recomandă ca doza totală
zilnică să nu depăşească 100mg, iar injecţiile în bolus să nu depăsească 10
mg/oră.Pacienţii care au evidenţiat un răspuns satisfăcător, dar al căror control
rămâne nesatisfăcător în ciuda administrării injecţiilor intermitente, sau au nevoie
de injecţii numeroase, pot începecu sau pot trece la perfuzii subcutanate continue
administrate cu ajutorulunei minipompe şi /sau a unui dispozitiv de acţionare a unei
seringi.
12
3.5.4. Terapia cu substanţe nondopaminergice
Agenţii anticolinergici, ca substanţe nondopaminergice, exercită efect mai ales
asupra tremorului. Din acest motiv pot fi utilizaţi la pacienţii tineri diagnosticaţi cu
maladie Parkinson (în general sub 60 de ani), la care aspectul clinic este dominat de
tremor şi funcţiile cognitive sunt nealterate. Medicamentele anticolinergice
influenţează mai puţin rigiditatea, akinezia, tulburările de mers sau modificările
reflexelor posturale.
3.5.5. Terapia cu inhibitor selectiv MAO-B (selegilina, rasagilina)
Selegilina are efecte simptomatice antiparkinsoniene demonstrate, dar inferioare
levodopei şi agoniştilor dopaminergici. Rasagilina este un inhibitor de MAO-B
dezvoltat ulterior selegilinei care are efect simptomatic similar selegilinei
(Parkinson Study Group 2002) dar în plus conferă un declin funcţional mai lent,
ceea ce sugerează un efect neuroprotector (Olanow et al., 2009) [26].
3.5.6. Terapia cu amantadină
Amantadina are efect în reducerea rigidităţii şi bradikineziei, fiind utilizată în
tratamentul bolii la debut, pentru a amâna tratamentul cu levodopa şi în ideea unei
posibilităţI de a furniza efecte neuroprotectoare.
3.5.7. Levodopa
Acest medicament s-a dovedit până acum şi este considerat cel mai eficient
medicament în tratarea bolii Parkinson („standardul de aur”) [61]. Practic toţi
pacienţii au răspuns la tratamentul cu levodopa iar ca rezultat s-a îregistrat o rată
diminuată a morbidităţii. Acest medicament se administrează cam în majoritatea
cazurilor de parkinsonism.
3.5.8. Terapia cu inhibitorii de catecol-O-metiltransferază (COMT)
Entacapone reprezintă inhibitorul COMT (I-COMT) de elecţie. Se
administrează în doze de 200 mg cu fiecare doză de levodopa, fără a depăşi o doză
zilnică totală de 1600 mg. Efectele adverse sunt în primul rând dopaminergice
(diskinezie, diaree, greţuri, vărsături, hipotensiune şi probleme neuropsihiatrice).
Ele reflectă creşterea disponibilităţii de levodopa la nivel cerebral şi tind să apară în
primele zile ale tratamentului cu I-COMT, putând fi în general controlate prin
scăderea dozei de levodopa cu aproximativ 15-30% [26].
3.5.9. Tratamentul bolii Parkinson recent diagnosticată
Odată ce diagnosticul bolii Parkinson a fost confirmat, medicul neurolog are
datoria de a pune la curent pacientul cu toate detaliile posibile, sau necesare a fi
ştiute, despre această condiţie medicală. Trebuie explicate atât condiţiile bolii,
evluţia acesteia şi stadiile pe care le presupune, precum şi demersurile terapeutice
disponibile la ora actuală. Pacientul trebuie să înţeleagă că în fapt, orice curs
terapeutic nu va trata boala sub nici o formă, fiind o boală neurodegenerativă, ci
doar va ţine sub control simptomatologia şi va asigura o calitate a vieţii acestuia cât
mai bună posibil, reintegrând-ul social [62].
13
3.5.10. Tratamentul în boala Parkinson recent diagnosticată, cu debut
clinic recent
Datorită apariţiei acestei boli cu preponderenţă în jurul vârstei de 65 de ani,
această cifra este utilizată ca limită de stabilire a categoriilor generale de vârstă şi
anume pacienţii sunt consideraţi tineri sub 65 de ani şi în vârstă, peste 65 de ani, din
punct de vedere a maladiei Parkinson. Pacientul diagnosticat cu boala Parkinson cu
debut clinic recent se referă la persoanele sub 65 de ani, pacienţi tineri.
3.5.11. Tratamentul în boala Parkinson recent diagnosticată, aflată într-
un stadiu avansat
O altă situaţie este aceea a pozitivării diagnosticului într-un stadiu avansat. Se
începe tratamentul cu rasagilină, agonist dopaminergic sau levodopa (asociată cu un
inhibitor de decarboxilază), urmărindu-se ameliorarea simptomelor parkinsoniene
prin creşterea progresivă a dozelor şi asocieri între medicamente, dacă este nevoie.
Terapia cu levodopa se poate institui precoce şi dacă celelalte alternative
terapeutice menţionate mai sus nu sunt suficient de eficiente (dar numai dacă
schemele de titrare au fost corect respectate până la atingerea dozelor recunoscute
ca având eficacitate clinică) sau dacă induc reacţii secundare greu de tolerat.
3.5.12. Tratamentul în boala Parkinson avansată
Pentru pacienţii cu boala Parkinson în stadiu avansat în care apar fluctuaţii
motorii şi/sau non-motorii asociate sau nu cu diskinezii se păstrează asocierea
medicamentoasă bazată pe levodopa asociată cu inhibitor de decarboxilază şi
entacapone, cu agonist dopamnergic, eventual şi cu rasagilină sau selegilină şi se
tentează ajustarea dozelor şi ajustarea orarului de administrare a medicamentelor. În
acest stadiu, dacă răspunsul terapeutic nu este satisfăcător, există indicaţia majoră
de a se recurge la tratamentul chirurgical (vezi mai jos) sau la instituirea
tratamentului cu gel intestinal cu levodopa/carbidopa (Duodopa), cu administrare
continuă în cursul zilei pe dispozitiv cu sondă enterală instalată laparoscopic.
3.5.13. Tratamentul fluctuaţiilor în boala Parkinson
Pentru fluctuaţiile ce apar în timpul tratamentelor administrate pentru controlul
simptomatologic în cazul Parkinson, sunt necesare terapii de control, precum [26]
pentru fenomenul de deteriorare de sfârşit de doză („wearing- off“), pentru
răspunsul de tip „delayed-on/no-on“, pentru fenomenele de „off“ (motorii şi non-
motorii), pentru fenomenele de „on-off“, pentru fenomenul de „freezing“ (care nu
întotdeauna este determinat de terapia cu levodopa)
3.5.14. Tratamentul diskineziilor
• pentru diskinezia de vârf de doză [26]:
• pentru diskineziile difazice [26]:
3.5.15. Tratamentul efectelor levodopa
• periferice [26]:
• centrale [26]:
3.5.16. Tratamentul placebo
Un caz particular al tratamentelor placebo îl constituie intervenţiile chirurgicale
false [63], [64], [65]. Comparativ cu procedurile placebo standard în care sunt
14
administrate medicamente inerte, fără acţiune chimică la nivelul organismului, acest
tip de tratament este o modalitate de intervenţie agresivă asupra pacienţilor [66].
Dacă în cazul medicaţiei placebo, dacă aceasta nu face bine, însă de cele mai multe
ori nu are un efect negativ asupra bolnavului (prin neacţionarea la nivel chimic
celular), în cazul chirurgiei false, riscurile sunt evidente, date de posibilitatea
infecţiilor asociate.
3.5.17. Tratamente chirurgicale
Tratamentele chirurgicale prezente şi posibile în boala Parkinson constau în [67]:
• Leziuni ablative şi/sau stimulare cerebrală profundă la nivelul
talamusului, globus pallidus intern, nucleu subtalamic.
• Transplantul de mezencefal fetal uman, mezencefal fetal porcin, alte
surse (celule stem sau celule din corpul carotidian [68]), cu sau fără
factori trofici.
3.6. Concluzii
În ultimii ani, terapiile clasice pentru maladia Parkinson au fost suplimentate cu
patru alternative avansate, şi anume:
• Injecţii subcutanate cu apomorfină, cu ajutorul unor pen-uri pentru
injectare
• Perfuzii subcutanate cu apomorfină cu pompe portabile
• Perfuzii intraduodenale de levodopa cu pompe portabile
• Stimularea profundă a creierului
Chiar dacă sunt terapii avansate, există şi pentru acestea contraindicaţii.
Tratamentele cu pompă pot fi aplicate unei game largi de pacienţi Parkinson, cu
probleme motorii pronunţate. Au o eficienţă foarte bună, însă sunt destul de puţine
centre care practică astfel de intervenţii, operaţia în sine fiind destul de delicată.
Totuşi avantajele sunt de necontestat, fiind o metodă de control în timp real şi cu
evoluţie controlată funcţie de semnele vitale ale pacientului, funcţie de nevoile
curente ale organismului.
15
4. MANAGEMENTUL BOLII PARKINSON
Pentru acest capitol materialul este reprezentat de literatura de specialitate, de
articole şi cărţi din neurologie, ghiduri de specialitate Parkinson, Internetul, etc.
Metoda utilizată pentru redactarea capitolului este cercetare de tip review literar.
4.2. Introducere
Managementul în cazul bolii Parkinson, una din cele mai cunoscute probleme
neurodegenerative (mai mult de 1 milion de americani în vârstă de peste 60 de ani
prezintă boala [69]), presupune câteva etape cum ar fi anamneza, diagnosticul,
stabilirea şi administrarea tratamentului şi identificarea şi urmărirea rezultatelor.
4.3. Tipuri de management
Managementul poate fi considerat de tip symptomatic, medicamentos, educativ,
etc.
4.3.1. Management simptomatic
Managementul simptomatic pentru boala Parkinson are în centrul atenţiei
controlul şi tratarea simptomelor dar nu neapărat încetineşte progresia bolii.
4.3.2. Management medicamentos
Cele mai utilizate metode de management a bolii Parkinson sunt cele
medicamentoase, bazate pe levodopa pentru stimularea neuronală în vederea
compensării deficitului de dopamină.
4.3.3. Management nemedicamentos
Investigaţiile tomografice oferă oportunităţi de detecţie preclinică a bolii şi
identificare a severităţii şi progresiei. La nivel celular anormalităţile creierului sunt
identificabile cu ani înainte de manifestările clinice dar acestea sunt vizualizabile la
microscop, în urma biopsiei. Imagistica funcţională a întregului creier este o metodă
superioară deoarece înainte de toate este o tehnică neinvazivă, devine din ce în ce
mai mult disponibilă şi tangibilă şi poate detecta şi cuantifica activitatea dopaminei
în creier.
Cercetările recente au arătat că celule stem sunt prezente în creierul uman şi pot
asigura noi dimensiuni ale şanselor pentru regenerarea sistemului nervos central.
4.3.4. Managementul problemelor non-motorii
Boala Parkinson înseamnă în principal un complex de probleme motorii dar
ultimele două decenii au demostrat şi relevat prezenţa problemelor non-motorii,
foarte importante şi cu impact puternic în calitatea vieţii pacientului. Problemele
non-motorii includ probleme mentale de sănătate, depresie şi demenţă, leşin şi
potenţial de fracture, probleme de somn, probleme de autonomie şi durere [70], etc.
Majoritatea pacienţilor suferă de astfel de probleme non-motorii în stadii
avansate ale bolii Parkinson, ceea ce înseamnă mult timp după ce boala a fost
iniţiată. Studiile au arătat că probleme non-motorii au fost raportate după 15 până la
18 ani de la momentul primelor simptome. De exemplu, un astfel de studiu a indicat
16
că dintr-un grup de 149 de pacienţi implicaţi în cercetare, 81% au avut parte de
leşinuri (23% din aceştia au suferit şi fracturi), deteriorări cognitive 84% (din care
48% prezentau semne ce îi făceau eligibili pentru diagnostic de demenţă),
halucinaţii 50%, depresie 50%, sufocare 50%, hipotensiune posturală simptomatică
35% şi incontinenţă urinară 41%.
4.3.5. Alte tipuri de management
Fizioterapia este definită ca o profesie ce pune accentul pe utlizarea abordării
fizice în promovarea, menţinerea şi restaurarea stării de bine fizice a unui individ.
Terapia ocupaţională este o profesie ce are ca scop promovarea sănătăţii şi stării de
bine prin ocupaţie.
Managementul în stadiile finale ale bolii ar putea necesita întreruperea
tratamentului medicamentos mai ales atunci când acestea îşi pierd eficacitatea şi
efectele adverse nedorite prevalează, în mod special halucinaţiile.
4.4. Exemplu 1 model management
4.5. Exemplu 2 model management
4.6. Concluzii
Dacă abordarea clasică de demers terapeutic impune administrarea de
medicamente şi urmărirea semnelor clinice prezentate de către pacient, în cazul
maladiei Parkinson, situaţia se schimbă prin aceea că tratamentul în sine se
reconfigurează, evoluează către un proces interdisciplinar, în care informaţiile strict
medicale sunt completate de informaţii sociologice, psihologice. Prin natura bolii,
tratamentul medical este de fapt un termen incorect utilizat, dar a fost păstrat pentru
sublinierea posibilităţilor existente de control a simptomatologiei specifice.
Managementul, chiar dacă poate părea un concept cu aspect pecuniar, se justifică
prin complexitarea procesului prin care relaţia medic pacient evoluează pe diverse
planuri, prin mutarea centrului de greutate de interes pe calitatea vieţii pacientului.
Ca boală neurodegenerativă fără tratament cu efect regresiv, ci doar de încetinire
evolutivă, maladia Parkinson are un puternic impact în calitatea vieţii pacientului, îl
afectează, îl demotivează, îl izolează, îl anatemizează, chiar îl stigmatizează.
Concursul familiei este unul din cele mai importante elemente în cadrul
managementului condiţiei medicale în care se află un pacient. Nu fac aici referire
numai la suportul material, fizic, ci şi la cel psihologic, la afecţiune, motivare,
includere socială.
17
PARTEA PERSONALĂ
18
5. INCIDENŢA BOLII PARKINSON ŞI
PARKINSONISMULUI SECUNDAR
5.1. Introducere
Managementul bolii Parkinson pe care îl propun include câteva etape şi
cuprinde:
• depistarea şi tratarea simptomelor, a manifestărilor bolii
• prevenirea complicaţiilor asociate
• supravegherea
• evitarea agenţilor catalizatori ai bolii
Pentru partea personală, materialul utilizat în cadrul acestui capitol îl reprezintă
informaţii obţinute:
• în cadrul clinicilor de neurologie ale Spitalului Clinic de Urgenţă
“Prof. Dr. N. Oblu” din Iaşi
• din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Iaşi,
departamentul Informatică Statistică
Metoda de analiză statistică a fost bazată pe un program profesional de analiză,
ce prezintă opţiuni specifice în acest sens, şi anume Microsoft Excel 2003,
reprezentările grafice fiind de tip histogramă sau plăcintă, ce reprezintă modalitate
standard de reprezentare a datelor cantitative şi calitative. Au fost reprezentaţi
diferiţi itemi, precum:
• sexul pacienţilor funcţie de zona de provenienţă (rural/urban)
• sexul pacienţilor funcţie de anul în care au fost diagnosticaţi
• numărul total de cazuri pe diferite perioade de timp
• numărul de cazuri pe grupe de vârstă, pe ani
• raportul numărului de cazuri Parkinson bărbaţi/femei pe ani, etc.
5.3. Incidenţa în Spitalul Clinic de Urgenţă “Prof. Dr. N. Oblu”
din Iaşi
Informaţiile identificate în cadrul registrelor spitalului de neurologie acoperă o
perioadă de 3 ani, şi anume 2008, 2009 şi 2010. Figura 2 prezintă evoluţia
numărului de evenimente de tip Parkinson pe grupe de vârstă. Menţionez că prin
eveniment identific atât diagnosticarea de maladie Parkinson, cât şi revenire la
consult periodic. Graficul prezintă calitativ această evoluţie. Interesează distribuţia
pe categorii de vărstă a incidenţei problematicii bolii Parkinson. Se observă că
vărful evoluează în jurul perioadei 50-80 de ani. Nu au fost raportate cazuri sub
vârsta de 30 de ani, şi doar foarte puţine peste 90 de ani.
19
300
250
200
150
100
50
30-40 40-50 50-60 60-70 70-80 80-90 90-100
Figura 2. Număr de cazuri pe grupe de vârstă, pe ani

- cazuri pe grupe de vârstă pentru 2008
Având în vedere informaţiile demografice ce raportau 826552 de locuitori ai
judeţului Iaşi, înseamnă că în 2008 aproximativ 0,055% bărbaţi şi 0,046% femei au
prezentat simptomatologia bolii Parkinson şi au fost clasificaţi corespunzător, în
2009 0,049% bărbaţi şi 0,043% femei şi în 2010 0,054% bărbaţi şi 0,047% femei au
prezentat aceleaşi simptome şi au fost clasificaţi corespunzător. Pentru toţi aceştia,
a fost propus tratament specific.
Figura 3. Număr pacienţi pe ani, funcţie de sex

- bărbaţi
- femei
20
Am eliminat redundaţa dată de aceste raportări multiple pentru fiecare an în
parte, şi în Figura 3 prezint numărul de pacienţi pe grupe de sex, pentru fiecare din
cei trei ani. Identificăm o prezentare medie a fiecărui pacient la medic, de
aproximativ 2 ori pe an.
5.4. Incidenţa bolii şi parkinsonismului secundar în judeţul Iaşi
5.4.1. Valori totale
Figura 4. Raportări cazuri noi (boală Parkinson şi parkinsonism secundar) la

nivelul judeţului Iaşi
Cazuistica raportată pentru perioada 2006-2010 relevă un maxim pentru anul
2009, şi minim pentru 2007.
5.4.2. După mediul de provenienţă
Figura 5. Incidenţa bolii Parkinson la nivel de judeţ (Iaşi)

- rural
- urban
21
Informaţiile disponibile din această sursă au permis identificarea pacienţilor nou
diagnosticaţi ce suferă fie de boala Parkinson fie de parkinsonism secundar. Figura
5 şi Figura 6 arată această distribuţie pentru fiecare din cele două tipuri de condiţii
Parkinson menţionate. De asemenea, am putut separa cazurile pe tipuri de mediu
unde pacientul îşi duce existenţa, şi anume rural sau urban. Se observă o incidenţă
crescută în cazul urban faţă de cel rural. Statutul social şi ocupaţia, sau cu alte
cuvinte, activităţile desfăşurate zi de zi, erodează, stresează, crează premisele
dezvoltării de semne specifice bolii Parkinson.
Figura 6. Incidenţa parkinsonismului secundar la nivelul judeţului (Iaşi)

- rural
- urban
În ceea ce priveşte situaţia parkinsonismului secundar, pentru anul 2006 nu
există raportări, acestea începând cu anul 2007, situaţia fiind echilibrată pentru
acest an şi anul următor. Figura 6 împarte cazuistica pe medii de provenienţă, de
această dată parkinsonismul secundar fiind preponderent în mediul urban faţă de cel
rural în 2010, cu peste 100%, cu o valoare de 18 cazuri la 7 în mediul rural.
Pentru a putea stabili un anumit tipar în ceea ce priveşte incidenţa pacienţilor
funcţie de mediul de provenienţă pe baza unor itemi nemedicali, se impune
necesitatea unui instrument de gestionare complexă, cum este interfaţa web pe care
am dezvoltat-o în cadrul pregătirii pentru doctorat. Aceasta va putea face corelaţii
în timp real, adaptând modalitatea de afişare în timp real, funcţie de datele de
intrare.
22
5.4.3. Cazuri pe grupe de sex
Figura 7. Incidenţa Parkinson (boală+parkinsonism secundar) pe grupe de sex

legendă: - bărbaţi, - femei
Din această sursă se infirmă menţiunea despre incidenţa preponderent în cazul
bărbaţilor faţă de femei. Figura 7 susţine acest aspect. Distribuţia pe medii de
provenienţă a cazurilor de boală Parkinson şi parkinsonism secundar (Figura 8), pe
grupe de vârstă, confirmă maxime peste vârsta de 64 de ani.
5.4.4. Cazuri pe grupe de vârstă
Pentru mediile de provenienţă urban şi rural, cazuistica din această sursă, este
împărţită pentru boala Parkinson, pe grupe de vârstă. Grupele de vârstă le-am
păstrat aşa cum sunt înregistrate în baza de date ale acestei surse. Grupele de vârstă
sunt altfel împărţite decât cele din clinicile de neurologie ale Spitalului Clinic de
Urgenţă “Prof. Dr. N. Oblu” din Iaşi. Acesta este încă un element ce susţine
necesitatea unui model de management generalizat a informaţiei despre pacienţii ce
suferă de maladia Parkinson, pentru a putea realiza statistici corecte, unificate, cu
reducerea spre 0 a redundanţei, şi optimizarea raportărilor în cadrul sistemului de
sănătate. Maximul de cazuri s-a înregistrat pentru grupa de vârstă peste 64 de ani, în
anul 2006. Următoarea categorie cu număr mare de cazuri este cea 15-64 de ani,
pentru grupele 0-1 şi 1-14 ani nefiind raportate cazuri de Parkinsonism juvenil.
În cazul mediului de provenienţă urban, cazuistica pentru parkinsonismul
secundar prezintă o creştere continuă din 2007 până în 2010, unde înregistrează un
maxim pentru grupa de vârstă peste 64 de ani la 10 cazuri şi pentru grupa de vârst
15-64 de ani la 8 cazuri. Se păstrează tendinţa de a nu avea raportate cazuri de
parkinsonism secundar pentru grupele de vârstă 0-1 şi 1-14 ani, ca şi în cazul bolii
Parkinson.
De asemeni, se observă că în cazul mediului de provenienţă rural, numărul de
cazuri noi raportate este mai mare decât în cazul mediului de provenienţă urban.
Trebuie de menţionat că în ambele tipuri de mediu de provenienţă, maximul de
23
cazuri o deţine categoria peste 64 de ani. În această situaţie am putea negocia două
situaţii posibile şi anume fie lipsa unei educaţii medicale, lipsa accesului la
informaţii, la minimul de cunoştinţe în a depista apariţia unei probleme de sănătate
determină prezentarea la medic în stadii avansate ale bolii ce statistic sunt
dezvoltate la vârste înaintate, fie stilul de viaţă mai puţin grefat cu accesorii
tehnologice confortante, determină apariţia de simptome specifice Parkinson mai
des în mediile rurale decât urbane, sau cu alte cuvinte, sedentarismul urban acoperă
de cele mai multe ori simptomatologia specifică. Literatura de specialitate
menţionează printre factorii de risc asociaţi mediilor rurale în contextul bolii
Parkinson, modul de viaţă spartan, consumul de apă din fântână şi expunerea la
pesticide, fără a se fi făcut totuţi o distincţie a aportului fiecărui din acest factor la
debutul bolii [71].
Figura 8. Incidenţa bolii Parkinson în mediul rural, la nivelul judeţului Iaşi, pe

grupe de vârstă
legendă: - grupa 0-1 ani, - grupa 1-14 ani, - grupa 15-64 ani, -
grupa peste 64 de ani
În ceea ce priveşte parkinsonismul secundar, cazuri noi diagnosticate, pentru
mediul rural, raportările la nivelul judeţului Iaşi pe grupe de vârstă indică pentru
grupa de peste 64 de ani un maxim în anul 2010, celalalte 3 grupe, 0-1, 1-14, 15-64,
neavând nici un fel de reprezentare în acest an. Pentru 2009, grupa de vârstă 15-64
indică un număr de 5 cazuri faţă de doar 4 grupa de vârstă de peste 64 de ani.
24
5.5. Incidenţa bolii şi parkinsonismului secundar la nivelul
României
5.5.1. Informaţii demografice
Figura 9. Populaţia României, pe anii 2005-2009
Figura 10. Populaţia României pe grupe de vârstă, valori medii pe 2005-2009

Date fiind datele în figurile anterioare, faţă de aceste cifre imaginile următoare
prezintă incidenţa bolii Parkinson şi a parkinsonismului secundar, cazurile fiind
raportate de către medicii de familie.
5.5.2. Incidenţa bolii Parkinson (valori totale)
Atât pentru anul 2005 cât şi 2006, nu sunt raportate cazuri pentru grupa de
vârstă 0-1 ani însă surprinzător, pentru grupa de vârstă 1-14 ani, anul 2006
raportează 4 cazuri. Pentru anul 2007, cazuistica raportată reduce pentru grupa de
vârstă 1-14 ani numărul de cazuri la 0 în timp ce pentru grupele de vârstă 15-64 de
ani şi peste 65 de ani sunt raportate 1759 şi 4460 de cazuri. Asta înseamnă o
25
creştere pentru grupa 15-64 de ani cu aproximativ 13% şi pentru grupa de peste 65
de ani cu 8,2% (salt procentual faţă de anul anterior, 2005 cu 0.5%). Raportările de
pănă acum au în comun faptul că, atât pentru spital, pentru judeţul Iaşi, cât şi pentru
întreaga ţară, nu sunt raportări mai vechi de 2005. Datorită efortului cumulat de
timp pentru a culege date referitoare la cele 3 tipuri de surse, şi dificultăţii de
gestionare a informaţiilor medicale în general, neexistând un format unic standard
la nivelul sistemului de sănătate românesc, se conturează necesitatea unui
instrument de optimizare a fluxului de informaţii, un instrument informatic. Astfel,
încă o componentă a modelului de management a bolii Parkinson, mai este
adaugată modelului informaţional general, propus.
5.5.3. Incidenţa pe grupe de vârstă
Pentru grupa de vârstă de peste 65 de ani, se evidenţiază atât situaţia curentă
existentă cât şi posibilitatea ca evoluţia până în anul 2020 să determine o sporire a
numărului de cazuri cu aproximativ 120%, pentru acelaşi tip de evoluţie liniară
determinată de istoricul relativ liniar de evoluţie a cazuisticii pentru perioada 2005-
2009, şi constanta (pasul de evoluţie) de 300 de cazuri. În ipoteza unei erori şi de
50%, tot rămân aproximativ 70% creştere epidemiologică estimată până în 2020 a
celor ce vor suferi de probleme Parkinson, de boală sau sindrom.
5.5.4. Incidenţa bolii Parkinson pe grupe de sex şi mediu de
provenienţă
Anul 2008 cunoaşte un salt de la 1777 la 2032 al numărului pacienţilor bărbaţi
din mediul rural, pe când numărul celor din mediu urban descreşte de la 1681 la
1631 (50 de cazuri, ceea ce înseamnă o involuţie cu aproximativ 3% faţă de anul
anterior). Pentru mediul rural saltul a fost de aproximativ 12,5% faţă de 2009.
Pentru anul 2009 statistica susţine situaţia anilor precedenţi, numărul de pacienţi
bărbaţi în mediul rural fiind predominant faţă de mediul urban. Totuşi diferenţa nu
este mare, balanţa este tot echilibrată, de 51% la 49%. Dar faţă de anul anterior, se
constată o involuţie a cazuisticii pentru mediul rural cu 1,2% în timp ce pentru
mediul urban are loc o creştere cu aproximativ 14,8%.
Pentru pacienţii de sex feminim, în funcţie de mediul de provenienţă, situaţia nu
diferă cu mult din punct de vedere a echilibrului între valorile numărului de
paciente din mediul rural şi cel al pacientelor din mediu urban. Pentru anul 2007
statistica indică 1509 de cazuri paciente în mediul rural faţă de 1252 de paciente în
mediul urban. Aceste numere expun 54% în mediul rural la doar 45% în mediul
urban.
26
2007; 51% 1916; 49%
Figura 11. Incidenţa bolii Parkinson la bărbaţi pentru 2009, funcţie de mediul
de existenţă
- rural
- urban
Din punct de vedere al modelului pe care îl propunem, această statistică ne
crează dificultăţi în a implica pacienţii în programul de gestionare a informaţiilor
deoarece nivelul de literaţie al persoanelor din mediul rural este, statistic, mult sub
nivelul persoanelor din mediul urban, accesul la informaţii, accesul la tehnică, la
Internet, este sporadic, ceea ce îngreunează foarte mult posibilitatea ca aceştia să
poată, fie pacienţii înşişi fie familia, aparţinătorii, să completeze chestionarele on
line cu rol de jurnal medical. În aceste condiţii, ajutorul medicului de familie este
absolut necesar, el fiind cel ce va facilita completarea chestionarelor on line.
1509; 55% 1252; 45%
Figura 12. Incidenţa bolii Parkinson la femei pentru 2007, funcţie de mediul de
existenţă
- rural
- urban
27
Suportul medicilor de familie este necesar datorită desfăşurării activităţilor în
comunităţile pe care le reprezintă, în cadrul comunelor, satelor, târgurilor. În felul
acesta, se evita mult posibilitatea ca pacienţii să renunţe sau să amâne contactul cu
medicul neurolog, acesta având loc mijlocit de către medicul de familie. Asta nu
înseamnă un rol mai puţin activ al medicului neurolog. Din contra, acesta este cel ce
va interpreta rezultatele, informaţiile, le va da un sens terapeutic.
1634; 52% 1483; 48%
Figura 13. Incidenţa bolii Parkinson la femei pentru 2008, funcţie de mediul de
existenţă
- rural
- urban
Pentru anul 2008, numărul de pacienţi din grupul femeilor în mediul rural a
crescut faţă de cel din 2007 de la 1509 la 1634, cu aproximativ 7,6% şi numărul
pacienţilor femei pentru mediul urban a crescut de la 1252 la 1483, însemnând
aproximativ 15,5%. Diferenţa între numărul pacienţilor femei în mediul rural este
de 4% faţă de cele din mediul urban. Este o situaţie echilibrată, diferenţa fiind prea
mică pentru a putea îndeplini condiţiile pentru un tipar.
În cazul anului 2009, diferenţa faţă de situaţia pacienţilor bărbaţi este cu
aproximativ 15,7% în favoarea bărbaţilor din mediul rural şi 8.9 pentru bărbaţii din
mediul urban.
5.5.5. Incidenţa parkinsonismului secundar funcţie de mediul de
provenienţă
În cazul parkinsonismului secundar, există o variaţie a raportărilor, fără să ofere
posibilitatea de a identifica un tipar, o variaţie anume în timp, ce ne-ar fi permis
măcar grosier, evaluarea situaţiei viitore în ceea ce priveşte această condiţie
medicală. Pentru parkinsonismul secundar problematica este diferită, putând fi
cauză a unor probleme medicale ce nu sunt de tip Parkinson. În mod cert, una din
cauzele sindromului Parkinson este boala în sine dar prezenţa unor semne
Parkinson nu înseamnă neapărat şi confirmare de boală.
Astfel în 2005 au fost raportate 1344 de cazuri de parkinsonism secundar, pe
când anul 2006 prezintă un maxim de 1898, în gama 2005-2009. În 2007 are loc o
28
scădere bruscă de la 1898 la 352, ce ar însemna un salt de aproximativ 81,4%. Anul
2008 diferă de 2007 cu doar 6 cazuri pe când în 2009 au fost raportate 400 de
cazuri.
683; 51% 661; 49%
Figura 14. Incidenţa parkinsonismului secundar pentru anul 2005, funcţie de

mediul de existenţă
legendă:
- rural
- urban
Mediul de provenienţă a pacienţilor este în continuare obiect de interes. Pentru
anul 2005, mediul rural indică un rezultat statistic de 683 şi 661 în mediul urban.
Rezultatele nu sunt diferite dramatic, există şi în acest caz o situaţie de echilibru
între numărul pacienţilor din mediu rural şi numărul pacienţilor din mediul urban.
Cu toate acestea, în mediul rural sunt raportate mai multe cazuri de parkinsonism
secundar decât în mediul urban.
Pentru anul 2006 situaţia se schimbă dramatic, în mediul urban fiind raportate
1253 de cazuri, faţă de doar 6545 de cazuri în mediul rural. Asta crează o diferenţă
procentuală de 66% la 34 %. Raportările medicilor de familie indică pentru 2006 o
involuţie de aproximativ 5,89% în cazul mediului rural şi o evoluţie de aproximativ
47,2% în mediul urban.
Pentru anul 2007 au fost înregistrate 103 cazuri în mediul rural şi 249 în mediul
urban de parkinsonism secundar. Diferenţa procentuală alocă mediului rural 29%
din cazuistica pe când mediului urban 71%. Faţă de anul anterior este o abatere de
aproximativ 84% în jos pentru numărul de cazuri raportate pentru mediul rural şi
80% pentru numărul de cazuri raportate pentru mediul rural.
29
196; 49% 204; 51%
Figura 15. Incidenţa parkinsonismului secundar pentru anul 2009, funcţie de

mediul de existenţă
legendă:
- rural
- urban
Cazuistica prezentă la ora actuală indică pentru parkinsonismul secundar în
2005 şi 2008 o valoare mai mare în mediul rural, şi pentru 2006, 2007 şi 2009 mai
mare în mediul urban. De asemenea, cazurile raportate de parkinsonism secundar
sunt aproximativ de 7 ori mai puţine decât boala Parkinson. Aceasta poate însemna
că medicii de familie (ei fiind acei ce au raportat aceste cazuri) au decis în favoarea
acestui diagnostic.
5.6. Incidenţa bolii şi parkinsonismului secundar în regiunea
Moldovei
În cele ce urmează voi prezenta incidenţa bolii şi parkinsonismului secundar,
întâi la nivelul regiunii Moldovei, existând disponibile informaţii atât despre
cazuistica raportată de către medicii de familie în judeţele Moldovei cât şi raportări
generale la nivelul României. Interesează unde se situează regiunea Moldovei în
contextul naţional.
Din punct de vedere statistic, în cadrul studiilor populaţionale, pentru bolile
cronice, interesează incidenţa la un număr standard de locuitori. Cum media
populaţiei în marile oraşe în România este de ordinul sutelor de mii, cu excepţia
câtorva, incidenţa pacienţilor Parkinson este calculată raportat la 100000 de
locuitori.
Incidenţa bolii Parkinson şi incidenţa parkinsonismului secundar, sunt
reprezentate grafic în figurile următate. Incidenţa bolii Parkinson are valori de
25,14 pentru 2005, 26,32 pentru 2006, 28,88 pentru 2007, 31,53 pentru 2008 şi
34,54 pentru 2009. În cazul parkinsonismului secundar, incidenţa calculată este de
6,22 pentru 2005, 8,79 pentru 2006, 1,63 pentru 2007, 1,66 pentru 2008 şi 1,86
pentru 2009. Mai multe detalii în cele ce urmează.
30
5.6.1. Incidenţa bolii Parkinson în regiunea Moldovei
5.6.1.1. Incidenţa în valori totale, per judeţ
Pentru anul 2005, incidenţa bolii Parkinson prezintă un maxim în cazul judeţului
Galaţi şi un minim la nivelul judeţului Vaslui. Foarte aproape de valoarea incidenţei
judeţului Galaţi se află judeţul Iaşi cu 30,47. Pentru anul 2006, Galaţi prezintă încă
o valoare a incidenţei bolii Parkinson majoritară, de valoare 49,84, valoarea cea mai
mică având-o în continuare Vaslui cu 14,89. În ceea ce priveşte valoarea incidenţei
bolii Parkinson pe grupe de vârstă, pentru grupa de vârstă peste 65 de ani valoarea
cea mai mare o regăsim pentru Galaţi. Valorile mai mari pentru categoriile de
vârstă, ale incidenţei bolii Parkinson, sunt date de raportarea numărului de cazuri
pentru aceste categorii de vârstă, la populaţia corespunzătoare fiecărei categorii de
vârstă. Valoarea incidenţei totale pentru fiecare judeţ este mult diminuată de către
categoriile de vârstă 0-1 ani şi 1-14 ani pentru care nu sunt raportate în 2005 şi 2006
cazuri de boală Parkinson.
Pentru anul 2007, centrul de greutate se mută pe Suceava, acest judeţ având
raportate cele mai multe cazuri de boală Parkinson pentru 100000 de locuitori,
valoarea incidenţei bolii Parkinson fiind de 63,10. Totuşi, această valoare mare este
determinată de raportarea demografică a populaţiei, cu aproximativ 30% mai puţin
decât în anii anteriori, ceea ce reduce baza de calcul, crescând valoarea incidentei,
dar şi valorii crescânde a numărului de cazuri de boală Parkinson.
VRANCEA 32,07
VASLUI 33,91
SUCEAVA 63,10
NEAMT 33,69
IASI 26,30
GALATI 17,41
BOTOSANI 16,29
BACAU 37,37
Figura 16. Incidenţa bolii Parkinson în Moldova, pentru 2007

Comparativ cu anii 2005 şi 2006, reprezentarea grafică a incidenţei bolii
Parkinson pe grupe vârstă relevă un raport mai bun în favoarea grupei de vârstă
peste 65 de ani, faţă de cea 15-64 de ani, mai slab reprezentată. Astfel de relaţii
trebuie să determine din partea autorităţilor o implicare mai mare în sensul derulării
de programe de susţinere în bolile cronice sociale, pentru această categorie de
vârstă, reprezentată în majoritate de pensionari, de persoane cu venit scăzut, ce nu
îşi permit tratamente costisitoare, dar care totuşi au dreptul la servicii medicale şi
asistenţă în caz de nevoie. Cum această boală are prin definiţie caracter cronic,
autorităţile trebuie să dezvolte programe naţionale specifice pentru minimizare a
31
impactului pe care această grupă de pacienţi o are asupra sistemului de sănătate
naţional. Şi aici am în vedere programe de prevenire, de diagnosticare timpurie, de
educare a celor ce ajung în situaţia de a fi diagnosticaţi, pentru a le asigura o calitate
a vieţii corespunzătoare nevoilor lor primare, standardelor proprii şi sociale în
acelaşi timp, şi de ai determina şi motiva în a se integra şi a rămâne integraţi social.
Pentru 2008 Suceava şi pentru 2009 Iaşi, confirmă cea mai mare incidenţă a
bolii Parkinson. Ceea ce se poate observa din imaginile corespunzătoare acestor 2
ani, tendinţa este în creştere, inclusiv grupa de vârstă 15-64 de ani având deja o
reprezentare urmând aceaşi tendinţă faţă de anii anteriori.
5.6.1.2. Incidenţa funcţie de mediul de provenienţă
VRANCEA 17,45
VASLUI 9,90
SUCEAVA 17,66
NEAMT 34,07
IASI 36,16
GALATI 26,64
BOTOSANI 20,27
BACAU 21,55
Figura 17. Incidenţa bolii Parkinson după mediul urban de provenienţă/2005
VRANCEA 20,02
VASLUI 17,48
SUCEAVA 32,26
NEAMT 22,54
IASI 25,58
GALATI 36,99
BOTOSANI 21,31
BACAU 24,39
Figura 18. Incidenţa bolii Parkinson după mediul rural de provenienţă/2005

Mediul de provenienţă este un indicator foarte important al distribuţiei unui item
social. În cazul de faţă acesta este reprezentat de boala Parkinson. Funcţie de
32
mediul de provenienţă, am calculat incidenţa pentru perioada 2005-2009, pentru
această perioadă fiind disponibile informaţiile, în cadrul surselor menţionate.
Importanţa statisticilor pe fiecare an în parte, chiar dacă pare la prima vedere
vag redundantă, totuşi este necesară pentru a defini cât mai bine incidenţa acestei
boli în fiecare judeţ al Moldovei în parte. Acest fapt ne ajută la procesul de predicţie
al evoluţiei numărului de cazuri pe termen mediu şi lung, permiţând astfel să
anticipăm măcar impactul mediu pe care acestea le-ar pute avea asupra sistemului
naţional de sănătate, şi aşa încărcat de varietatea altor boli cronice, pentru care s-au
dezvoltat şi se asigură suport din partea statului în ceea ce priveşte tratamentul
medicamentos.
Problema în cazul bolilor cronice mută centrul de greutate de pe abordarea
alopată, pur medicamentoasă, pe calitatea vieţii pacientului, un deziderat puternic
dependent de foarte mulţi factori, psihologici, economici, sociali.
Ca o concluzie parţială, incidenţa bolii Parkinson este uşor preponderentă în
zonele rurale, ca valori medii. Una din intenţiile pe viitor este de a determina în
cazul fiecărui nou caz în parte, momentul în care a fost identificat individul ca
pacient suferind de această boală, prin moment înţelegând nivelul bolii, incipient,
mediu, avansat. În felul acesta, vor putea fi identificate cauze ale diagnosticării la
anumite momente, funcţie de factorii sociali, economici, educaţie, accesul la
educaţie, etc.
5.6.1.3. Incidenţa calculată pe grupe de sex
Din aceaşi sursă, Direcţia de Sănătate Publică, am calculat incidenţa bolii
Parkinson pentru judeţele din regiunea Moldovei, şi anume Bacău, Botoşani, Galaţi,
Iaşi, Neamţ, Suceava, Vaslui şi Vrancea şi pe grupe de sex (bărbaţi, femei). Cele
mai multe cazuri sunt raportate în 2007 la Suceava, urmat de Bacău cu o valoare a
incidenţei bolii Parkinson de 37,88. Cele mai puţine cazuri au fost raportate în
Botoşani. Iaşi cu o incidenţă de doar 24,81. Aceste valori sunt pentru bărbaţi.
În cazul femeilor, pentru acelaşi an, evoluţia incidenţei este aproximativ
similară cu singurele deosebiri în cazul judeţelor Botoşani, Galaţi şi Neamţ.
Pentru anul 2008, Suceva deţine maximul incidenţei Parkinson pentru pacienţii
bărbaţi, şi deţine o valoare a incidenţei în cazul femeilor, aproape de maxim, maxim
pe care îl deţine judeţul Neamţ
Anul 2009 aduce distribuţii relativ egale, sau măcar suficient de aproape ale
incidenţei bolii Parkinson pentru bărbaţi. În cazul femeilor, judeţul Iaşi deţine
maximul iar Vrancea minimul de valoare.
Comparativ între grupurile de femei şi bărbaţi, anul 2007 prezintă o distribuţie
aproximativ echilibrată, bărbaţii având cu foarte puţin peste valoarea incidenţei
femeilor în ceea ce priveşte boala Parkinson în unele judeţe, în altele situaţia fiind
invers. Suceava, cu maximul de 65,17 pentru bărbaţi, raportează 61,13 pentru
femei. La polul opus, judeţul Galaţi raportează 12,53 pentru bărbaţi şi doar 9,98
pentru femei. Nu putem astfel susţine că un anumit grup de indivizi, funcţie de sex,
sunt predispuşi mai mult la a dezvolta această boală. Distribuţia, la primă vedere, de
50%-50% elimină această ipoteză.
33
Pentru anii 2008 şi 2009 incidenta bolii Parkinson sesizează o uşoară creştere a
valorii medii pe regiunea Moldovei, mai mult pentru judeţele Galaţi, Neamţ şi
Botoşani în cazul grupului reprezentat de pacienţii bărbaţi şi pentru judeţele Bacău,
Neamţ şi Galaţi,
VRANCEA 32,35
VASLUI 30,70
SUCEAVA 40,37
NEAMT 32,49
IASI 35,44
GALATI 44,26
BOTOSANI 45,81
BACAU 35,58
Figura 19. Incidenţa bolii Parkinson, grup bărbaţi/2009
VRANCEA 19,10
VASLUI 27,05
SUCEAVA 42,80
NEAMT 42,39
IASI 52,04
GALATI 27,84
BOTOSANI 30,71
BACAU 49,99
Figura 20. Incidenţa bolii Parkinson, grup femei/2009

Cel mai puternic salt, mai ales în jos, îl identificăm în cazul judeţului Suceava,
unde incidenţa bolii Parkinson pentru bărbaţi în 2007 era de 65,17 şi pentru femei
de 61,13, pe când în 2008 şi 2009 era de 44,68 respectiv 40,37 pentru grupul
bărbaţilor şi 43,39 şi 42,80 pentru grupul femeilor. Saltul în jos este de
aproximativ25-30%.
34
5.6.2. Incidenţa parkinsonismului secundar în regiunea Moldovei
5.6.2.1. Incidenţa în valori totale, per judeţ
VRANCEA 2,03
VASLUI 9,33
SUCEAVA 11,90
NEAMT 14,72
IASI 25,06
GALATI 2,10
BOTOSANI 14,13
BACAU 21,84
Figura 21. Incidenţa parkinsonismuli secundar pentru regiunea Moldovei/2005

Parkinsonismului secundar este un alt aspect simptomatologic din aceaşi sferă
semantică a bolii Parkinson, şi interesează prin prisma nevoilor pe care pacienţii ce
sunt diagnosticaţi cu acest tip de problemă medicală le au în raport cu tratamentul
curent sau cu problemele medicale pe care le au sub control medicamentos. Pentru
regiunea Moldovei, judeţul Galaţi prezintă cel mai mare număr de cazuri la 100000
de locuitori în 2006, incidenţa fiind de 73,63, calculat pentru o populaţie de 617979
locuitori. Asta echivalează cu un număr de 1898 cazuri raportate de către medicii de
familie.
VRANCEA 0,77
VASLUI 0,44
SUCEAVA 1,56
NEAMT 1,96
IASI 1,57
GALATI 2,46
BOTOSANI 4,01
BACAU 1,12
Figura 22. Incidenţa parkinsonismului secundar pentru regiunea

Moldovei/2009
Din studiu incidenţei parkinsonismului secundar pentru perioada 2005-2009,
grupa de vârstă cu cea mai puternică reprezentare este cea peste 65 de ani, cu valori
de la 0 la 134,49. Cele mai slab reprezentate sunt, după cum era şi de aşteptat,
35
grupele de vârstă mică, sub 14 ani, pentru care circumstanţele de prezentare ale
simptomatologiei specifice acestei probleme medicale sunt foarte restrânse ca şanse
de producere.
5.6.2.2. Incidenţa funcţie de mediul de provenienţă
Pentru 2006 valorile indicilor parkinsonismului secundar pentru mediul urban şi
rural sunt mai mari decât în 2005, pentru mediul urban valoarea totală a acestuia
fiind 16,30 şi pentru mediul rural fiind 11,92 în 2005 pe când în 2006 valorile sunt
de 39,22 pentru mediul urban, respectiv 9,56 pentru mediul rural (mai mic în 2006
decât în 2007).
Evoluţia parkinsonismului secundar în rândul populaţiei după mediul de
provenienţă nu respectă neapărat un tipar de la un an la altul. În funcţie de nevoile
populaţiei, de bolile şi problemele medicale datorate infecţiilor bacteriene şi altor
tipuri generale de boală, simptomatologia specifică evoluează de la un an la altul în
sus sau în jos, după cum pacienţii întrerup anumite tratamente, sau nu mai întrunesc
condiţiile de producere ale simptomelor specifice parkinsonismului secundar.
Dacă în 2007 Vrancea prezenta măcar la nivel urban incidenţa parkinsonismului
secundar destul de consistent în valoare, 43,89, mare, comparativ cu restul, în 2008,
atât pentru mediul urban cât şi rural valoarea acestuia este 0. De asemenea, judeţul
Vaslui prezintă în 2008 valori de 0 pentru mediul urban şi puţin peste 0 pentru
mediul rural.
VRANCEA 2,05
VASLUI 0,54
SUCEAVA 1,65
NEAMT 1,88
IASI 1,02
GALATI 1,45
BOTOSANI 1,61
BACAU 2,16
Figura 23. Incidenţa parkinsonismului secundar după mediul urban de

provenienţă/2009
36
VRANCEA 0,00
VASLUI 0,38
SUCEAVA 1,49
NEAMT 2,00
IASI 2,06
GALATI 3,77
BOTOSANI 5,73
BACAU 0,26
Figura 24. Incidenţa parkinsonismului secundar după mediul rural de

provenienţă/2009
În cazul parkinsonismului secundar, valorile incidenţei calculate la 100000 de
locuitori este reprezentat pentru perioada 2007-2009. În anul 2007 valoarea
maximală o deţine judeţul Vrancea, restul valorilor fiind foarte departe de această
valoare maximă. Situaţia este, din punct de vedere calitativ, identică atât pentru
bărbaţi cat şi pentru femei. Pentru 2008, judeţele Vaslui şi Vrancea prezintă o
incidenţă a parkinsonismului secundar de valoare 0. În cazul femeilor, valori 0 ale
incidenţei sunt la nivelul judeţelor Bacău şi Vrancea.
Pentru 2009 valorile incidenţei parkinsonismului secundar cresc pentru judeţul
Botoşani până la 3,63 în cazul grupului bărbaţilor şi 4,89 în cazul grupului
pacienţilor reprezentaţi de femei.
Valorile totale pentru incidenţa parkinsonismul secundar pentru 2009 sunt de
1,63 în cazul bărbaţilor şi 1,80 în cazul femeilor, acestea din urmă depăşind grupul
bărbaţilor, dar nu cu mult. Situaţia este echilibrată.
5.6.3. Incidenţa bolii Parkinson la nivelul României
5.6.3.1. Valori totale
Indicii bolii Parkinson la nivelul României sunt necesari pentru a putea încadra
zona Moldovei cu judeţele ce o compun în contextul naţional din punct de vedere al
statisticii. Valorile totale au o gamă de variaţie de la 25,14 în cazul anului 2005, la
34,54 în cazul anului 2009. Evoluţia incidenţei este numai cu pantă ascendentă, de
la un an la altul. Pentru un salt cu 9,4 în 5 ani, ceea ce înseamnă aproximativ un salt
de la valoarea iniţială cu aproximativ 40%, estimez, în cazul unei aproximări
liniare, că în 10 ani, în 2019, valoarea incidenţei bolii Parkinson la nivelul
României să fie în jur de 50-53, ceea ce încarcă sistemul de sănătate cu cel puţin
50% în ceea ce priveşte nevoie de îngrijiri medicale ce trebuiesc acordate pentru
pacienţii din această categorie.
În contextul creşterii incidenţei bolii Parkinson, nevoia de gestionare din ce în
ce mai bună solicită intrumente de lucru cu informaţia, specializate. Cu cât suntem
37
mai informaţi asupra unui fenomen, cu atât mai bine justificate ne sunt acţiunile în
ceea ce priveşte acel fenomen. Creşterea numărului de pacienţi Parkinson determină
de asemenea creşteri ale informaţiilor atât din punct de vedere calitativ (raportată
prin diversitate determinată de investigaţiile conexe ce sunt necesare) cât şi
cantitative (supravegherea continuă pe o perioadă lungă de timp adună în dosarul
medical informaţii, constatări, tratamente, cu alte cuvinte, istoricul medical
evoluează, creşte în dimeniune). Gestionarea pe care eu o am în vedere este mediată
de către aplicaţia on line menţionată anterior, aplicaţie ce va fi descrisă într-un
capitol ceva mai încolo în cadrul acestei teze.
Incidenţa bolii Parkinson la nivelul României după grupa de vârstă, prezintă
valori de 10,94 şi 118,72 pentru grupele de vârstă 15-64 şi peste 65 de ani în anul
2005, cu creştere uşoară către 16,16 şi 155,67 pentru aceleaşi grupe de vârstă, în
anul 2009.
În cazul unui studiu statistic, pentru identificarea celui mai sigur tipar al
fenomenului studiat, funcţie de diferite circumstanţe, sunt necesare corelaţii cât mai
multe între itemii acelui fenomen, pentru a rafina cât mai mult concluzia finală.
În cazul incidenţei bolii Parkinson după grupa de pacienţi împărţită după sex,
grupa de pacienţi reprezentată de bărbaţi are valori cu aproximativ 20% mai mari
decăt grupul pacienţilor femei, pentru fiecare an în parte (2007-2009).
Pentru grupurile împărţite după sex, în cazul utilizării unui al doilea item, cel al
vârstei, prezintă incidi ai bolii Parkinson de 12,86 şi 190,90 pentru grupurile de
vârstă 15-64 respectiv peste 65 de ani în 2007 şi 17, 93 respectiv 135,11 pentru
aceleaşi categorii de vârstă pentru anul 2009, ceea ce este o tendinţă uşor în
creştere, cu puternică reprezentare pentru grupa de vârstă de peste 65 de ani.
5.6.3.3. Incidenţa calculată după mediul de provenienţă
35,00
31,07
30,00
26,31
24,69
25,00 23,44 23,89
20,00
15,00
10,00
5,00
0,00
2005 2006 2007 2008 2009
Figura 25. Incidenţa bolii Parkinson pentru mediul urban
38
45,00
40,00 38,78
37,91
35,00 34,02
29,32
30,00 27,21
25,00
20,00
15,00
10,00
5,00
0,00
2005 2006 2007 2008 2009
Figura 26. Incidenţa bolii Parkinson pentru mediul rural

După cum deja am menţionat, fiecare item în parte ajută la identificarea
instrumentului specific ce trebuie utilizat atât la nivel naţional în managementul
maladiilor cât şi la nivel medical local în gestionarea maladiilor la nivelul
grupurilor reduse de indivizi. Prin astfel de grupuri am în vedere grupuri fie din
mediul rural fie din mediul urban. Pentru o astfel de considerare a grupării, pentru
ambele tipuri de medii de provenienţă, tendinţa incidenţei bolii Parkinson este
numai în creştere din 2005 până în 2009. Ca valoare, mediul rural prezintă indici ai
bolii mai mari decât mediul urban, cu toate că nu cu foarte mult, dar totuşi există o
diferenţă în favoarea primului mediu de provenienţă.
5.6.3.4. Incidenţa calculată după grupul de pacienţi bărbaţi şi mediul
de provenienţă
La nivel naţional, grupul bărbaţilor din mediul rural prezintă incindenţă mai
mare decât cei din mediul urban. Valorile sunt apropiate, dar nu îndeajuns pentru a
solicita o echilibru.
5.6.3.5. Incidenţa calculată după grupul de pacienţi femei şi mediul de
provenienţă
În cazul femeilor, separarea bolii Parkinson pe medii de provenienţă are
avantajul de a confirma că şi acestea, ca şi bărbaţii, prezintă mai mare incindenţă de
boală Parkinson în mediul rural decât în cel urban, dar valoric, se situează sub
bărbaţi, cu aproximativ 7%. Conform unui tipar deja întâlnit, de la un an la altul
tendinţa este ascendentă, numărul de cazuri raportate crescând cu o rată de
aproximativ 5% pentru ambele grupe de sex, şi mediu de provenienţă.
5.6.4. Incidenţa parkinsonismului secundar la nivelul României
5.6.4.1. Valori totale
În valori absolute parkinsonismul secundar la nivelul României, comparativ cu
incidenţa bolii Parkinson, prezintă o tendinţă de scădere din 2005 până în 2009.
Cum totuşi acest tip de afecţiune nu respectă neapărat un tipar de evoluţie, cea mai
bună abordare pe care o propun este utilizarea mediei anuale. Dacă considerăm
primii doi ani pe care îi am raportaţi, 2005 şi 2006, media aritmetică simplă este de
39
7,5. Dacă luăm în calcul şi al treilea an, media aritmetică simplă este 5,54, şi tot aşa
până când media aritmentică pentru cei 5 ani devine 4,032. Acest tip de calcul
statistic, bazat pe media aritmentică simplă are dezavantajul că depinde puternic de
valorile extreme ale seriei de valori utilizate. În cazul de faţă, avem pentru cei 5 ani
o distribuţie de la 8,79 ls 1,66, cu valori intermediare mai apropiate de limita de jos
a gamei. Din această cauză, consider cel mai bun indicator în cazul de faţă, valoarea
dominantă, ce se calculează ordonând valorile din serie în ordine crescătoare şi
considerând dominanta valoarea cu cea mai mare rată de apariţie. În cazul de faţă,
dominanta este în jurul valorii de 1,66. Un alt posibil indice ce ar putea fi considerat
în cazul seriilor fără un tipar de evoluţie anume, ar putea fi valoarea mediană.
Aceasta se calculează ordonând valorile din serie în ordine crescătoare, şi alegând
valoarea din mijloc ca valoare mediană. Valoarea mediană are avantajul că nu
depinde de valorile extreme, fiind practic valoarea centrală a seriei.
Deci, comparativ bolii Parkinson, unde am identificat o caracteristică
ascendentă de la un an la altul, în cazul parkinsonismului secundar tiparul este
înlocuit cu utilizarea fie a valorii dominante fie a celei mediane, pentru a limita
efectul limitelor împrăştiate. Fiecare an va aduce indici noi în calcul, care vor
stabiliza valoarea mediană într-o vecinătate.
AN 2009; AN 2007;
1,69 1,71
AN 2008;
1,73
Figura 27. Incidenţa parkinsonismului secundar pentru 2007-2009/bărbaţi
AN 2007;
AN 2009;
1,56
2,02
AN 2008;
1,61
40
Figura 28. Incidenţa parkinsonismului secundar pentru 2007-2009/femei
Separarea indicilor parkinsonismului secundar după sex indică o anumită
constantă în cazul bărbaţilor, cu o diferenţă în valoare absolută de la un an la altul
de sub 4% pe când în cazul femeilor evoluţia este în sens crescător, de la 1,56 în
2007, la 1,61 în 2008, ajungând la 2,02 în 2009. Abia în anul 2009, incidenţa
parkinsonismului secundar după sex indincă o valoare mai mare pentru femei decât
în cazul bărbaţilor.
Pentru valorile indicilor mai sus menţionaţi în cazul grupului de pacienţi bărbaţi,
o separare suplimentară şi după vârsta pacienţilor relevă faptul că grupele de vârstă
de 0-1 şi 1-14 ani nu prezintă cazuistică în 2007, pe când în 2008 şi 2009 grupa 1-
14 prezintă valoare diferită de 0, iar grupele de vârstă 15-64 şi peste 65 de ani au
valori ale incidenţei parkinsonismului secundar de 0,75 în 2007 până la 0,60 în
2009, respectiv 9,50 în 2007 până la 9,54 în 2009.
În cazul femeilor, chiar dacă diferenţa în valori absolute faţă de cazul bărbaţilor
nu este sensibilă, în cazul considerării şi al vârstei pacienţilor, observăm diferenţe
mari în sensul că femeile din categoria de vârstă 15-64 prezintă comparativ cu
bărbaţii din aceaşi categorie, valori ale incidenţei parkinsonismului secundar mai
mare ca 1, deci aproape dublu, iar pentru grupa de vârstă peste 65 de ani, valoarea
se apropie de jumătatea valorii în cazul bărbaţilor.
5.6.4.3. Incidenţa calculată după mediul de provenienţă
12,00
10,52
10,00
8,00
6,00 5,56
4,00
2,10
1,73
2,00
1,12
0,00
2005 2006 2007 2008 2009
Figura 29. Incidenţa parkinsonismului secundar pentru mediul urban
41
8,00
7,01
7,00 6,67
6,00
5,00
4,00
3,00
2,34
2,03
2,00
1,07
1,00
0,00
2005 2006 2007 2008 2009
Figura 30. Incidenţa parkinsonismului secundar pentru mediul rural

Mediul de provenienţă în cazul parkinsonismului secundar indică valori
echilibrate pentru cele două medii, rural şi urban, valoarea medie fiind totuşi în
favoarea mediului urban, dar nu cu foarte mult. Din câte se observă din imagini,
valoarea mediană se situează pentru cei 5 ani la 2,34.
5.6.4.4. Incidenţa calculată după grupul de pacienţi bărbaţi şi mediul

de provenienţă
2009; 1,59
2007; 2,22
2008; 1,11
42
2008; 2,45
2007; 1,12
2009; 1,81

Parkinsonismului secundar aşa cum este prezentat grafic pe grupe de sex şi
mediu de provenienţă, confirmă concluzia conform căreia nu există un tipar de
evoluţie şi aproximarea cea mai bună pe care o consider oportună în astfel de
situaţii în care incidenţa variază aleator este fie valoarea dominantă fie mediana.
5.6.4.5. Incidenţa calculată după grupul de pacienţi femei şi mediul de

provenienţă
2009; 1,85 2007; 1,99
2008; 1,12
43
2007; 1,01
2009; 2,25
2008; 2,23

Situaţia femeilor vine doar să confirme ceea ce bărbaţii deja au statistizat în
secţiunea destinată lor şi anume că nu se poate stabili un tipar de evoluţie, şi că
abordarea cea mai bună exclude evoluţia relativ liniară, pentru care predicţiile pe
termen lung este oportună în astfel de situaţii. În cazul valorilor dominante sau
mediane, pentru ca valoarea aleasă să fie optimizată, trebuie ca numărul de
eşantioane, în cazul de faţă, de ani, să fie considerabil mai mare decât 3. Din păcate,
datorită limitărilor tehnologice, nu există accesibile baze de date mai vechi decât
2007 în cazul grupării şi pe sexe şi mai vechi de 2007 în restul situaţiilor.
5.7. Concluzii
Analiza statistică a cazuisticii la nivelul României, plecând de la aspectul
particular al Spitalului Clinic de Urgenţă “Prof. Dr. N. Oblu” din Iaşi, trecând la
nivelul judeţului Iaşi, relevă o incidenţă importantă a problematicii Parkinson în
rândul populaţiei. Aspectul ce trebuie urmărit cu atenţie şi trebuie sa ne îngrijoreze
este faptul că raportările indică o creştere anuală cu aproximativ 15% (plus/minus) a
cazurilor de pacienţi fie suferinzi de maladia Parkinson fie de parkinsonism
secundar. Asta înseamnă valori de aproximativ 1000 de cazuri pe an, din 2005 pană
în 2009. Aplicarea regulei de trei simplă, în ipoteza unei dependenţe liniare, ne va
duce în anul 2020 la aproximativ 15000 de cazuri. Aparent, 5000-6000 de cazuri la
populaţia de aproximativ 21.000.000 de indivizi ce trăiesc în România, nu este o
cifra îngrijorătoare, dar devine, şi vom simţi acest aspect în costurile sistemului de
sănătate destinate a susţine tratamentul cel puţin medicamentos al acestor pacienţi.
Din studiul epidemiologic anterior discutat, din analiza graficelor şi incidenţei
atât a bolii Parkinson cât şi a parkinsonismului secundar, concluzia pe care o
consider oportună este că în cazul bolii Parkinson tendiţa este în creştere de la an la
an, şi că pe termen lung ar trebui ca sistemul de sănătate naţional să se îngrijoreze şi
să se mobilizeze în derularea unor programe de management a acestei maladii, pe
când parkinsonismului secundar este un set de complicaţii şi simptome de tip
44
Parkinson, condiţionate de factori voluntari de cele mai multe ori, având aici în
vedere demersul terapeutic ca proces activ, solicitat, asumat.
Mediul de provenienţă este un element important în identificarea împrăştierii
cazuistice, pentru că determină o măsură a gradului de literaţie, de educaţie pe care
pacienţii din aceste medii le au, nu neapărat în problematica Parkinson, cât în
conştientizarea nevoii de atenţie medicală pentru anumite afecţiuni pe care le
prezintă.
45
6. MODUL PENTRU MANAGEMENTUL
INFORMATIILOR MEDICALE DESPRE
PACIENŢII CU BOALA PARKINSON
Acest modul are în vedere asigurarea suportului pentru managementul bolii
Parkinson prin optimizarea timpului de culegere de informaţi şi de procesare ale
acestora. Prin culegerea de informaţii am în vedere atât informaţii directe nemijlocit
din partea pacientului, prin completarea de chestionare on line, cât şi informaţii
indirecte, din partea medicilor de alte specialităţi, către care trimit pacienţii pentru
investigaţii suplimentare. Medota aplicată este de tip chestionar pentru identificarea
calităţii vieţii şi materialul utilizat este bazat în principal pe suport IT, aplicaţie de
tip on line, dezvoltată utilizând tehnologii specifice HTML, PHP, baze de date.
Chestionarele utilizate sunt bazate pe diverse scale de evaluare a calităţii vieţii
pacientului. Prin intermediul acestei aplicaţii on line utilizez atât chestionare
predefinite, elaborate şi utilizate în această boală, cât şi chestionare proprii, pe care
le scalez şi adaptez funcţie de nevoia de informaţii la un moment dat. Mă bazez de
asemenea în elaborarea lor pe experienţa de zi cu zi în lucrul cu pacienţi suferinzi
de boala Parkinson.
Aplicaţia de tip informatic a fost dezvoltată la sugestia mea, utilizând tehnologie
HTML şi PHP, decizia fiind luat în urma studierii mai multor tipuri de tehnologii
disponibile la ora actuală pentru astfel de proiecte.
6.2. Calitatea vieţii la bolnavii de Parkinson
Pentru a putea răspunde la întrebările legate de calitatea vieţii, propun pentru
gestionarea informaţiilor medicale despre pacienţii cu boala Parkinson, o interfaţă
on line, ce are ca scop primar urmărirea în timp a statului pacienţilor, utilizând ca
metodologie, chestionarul on line. Astfel, această interfaţă permite prin elementele
de administrare, ca pacientul să completeze un chestionar on line, periodic, ce va fi
salvat automat într-o bază de date specifică acestei interfeţe. Există 4 nivele de
acces şi anume adminitrator, medic, pacient şi general. Fiecare din acestea vor fi
explicate în cele ce urmează. Ideea acestei aplicaţii este ca pacientul să informeze
medicul despre starea sa, periodic, prin completarea unui chestionar on line, stabilit
de către medic. Frecvenţa de completare este de asemenea stabilită de către medic,
funcţie de istoricul medical al pacientului, semnele clinice, şi disponibilitatea
acestuia.
6.3. Scale de evaluare a calităţii vieţii
În cazul problematicii abordate în cadrul pregătirii la doctorat, calitatea vieţii
pacienţilor suferinzi de maladia Parkinson este de fapt principalul scop terapeutic.
Starea de bine a pacienţilor este ceea ce urmărim şi încercăm să realizăm. La ora
actuală există două scale principale de evaluare a severităţii bolii. O categorie
realizează o măsurare cantitativă a modificărilor neurologice şi a impactului
46
acestora asupra calităţii vieţii zilnice (scala UPDRS) iar a doua categorie realizează
o evaluare globală funcţională a gradului de severitate a bolii (scala Hoehn şi Yahr
modificată). Mai este de asemeni, utilizată destul de frecvent, scala
Schwab&England Activities of Daily Living Scale.
Înainte de această scală, au fost utilizate altele, precum:
• Webster
• Indicele Barthel
• Columbia
• a Colegiului King
• Northwestern University Scale
• scala Parkinson a Universităţii New York
• Scala Beck’s şi Scala Geriatrica de Depresie
• Scala UCLA.
• Mini Mental State
• Scala Tinetti
6.3.1. Chestionar general
Acest chestionar este destinat predeterminării statutului potenţial de pacient cu
probleme Parkinson. În cadrul aplicaţiei on line am în vedere utilizarea/propunerea
acestuia nivelului de utilizator general, ce nu necesită multe detalii de identificare,
în mod special fiind necesară adresa de email pentru a putea răspunde în caz de
eligibilitate ca suferind de condiţie Parkinson. Întrebările sunt cele de mai jos, dar
funcţie de necesitate, pot fi modificate, actualizate, adăugate altele suplimentare.
Răspunsurile vor trebui alese din cele disponibile, imediat sub întrebare.
6.3.2. Chestionar pentru pacienţii cu boala Parkinson
Odată ce o persoană a fost diagnosticată cu boala Parkinson, interesează nivelul
calităţii vieţii pe care pacientul îl are începând cu acel moment. În vederea
identificării tipului de problemă majoră pe care pacientul îl prezintă, de exemplu
mentale, motorii sau complicaţii asociate, pacientul va răspunde unui chestionar,
după cum urmează. Acesta conţine întrebări generale cu scopul de a identifica tipul
de problemă de care pacientul suferă.
6.3.3. Chestionar pentru evaluarea stării de somnolenţă
6.3.4. Chestionar pentru evaluarea activităţilor de zi cu zi
6.4. Structura modulului de management Parkinson
Aplicaţia pe care o propun este dezvoltată sub directa mea îndrumare, şi este
rezultatul observaţiilor pe care le-am obţinut în decursul anilor de lucru cu pacienţi
cu astfel de probleme. Cuprinde secţiuni pe care le consider necesare pentru mine
ca medic, pentru sistemul de sănătate ca ordonator de plăţi pentru tratamentul
pacienţilor, pentru alţi medici din alte specialităţi de la care aştept evaluări în
vederea confirmării afecţiunilor conexe bolii Parkinson, precum şi secţiuni de
management a informaţiei, de statisticizare şi interpretare a rezultatelor particulare,
individuale, precum şi globale.
47
Figura 35. Istoric pacient
Persoanele interesate de resursele acestui modul web, vor accesa opţiunea de

conectare, selectând corespunzător de la administrator la general. Pentru fiecare
nivel se vor solicita informaţii de acces pentru a putea identifica apartenenţa la acest
nivel şi pentru validarea utilizatorului. Ulterior se apasă butonul conectare şi se
continuă utilizarea.
Informaţiile despre pacient pot fi modificate, editate, sau dacă se doreşte
realizarea de statistici pe anumiţi itemi din chestionarele completate de către
pacient, se selectează chestionarul şi se apasă opţiunea vizualizează.
48
7. COSTURI ESTIMATIVE CU MALADIA
PARKINSON
Epidemiologia serveşte în general unor scopuri bine stabilite, ce doresc a
identifica tendinţele unui fenomen, dimensiunea acestuia, şi raportarea în clasa din
care face parte la alte fenomene similare, ţinând cont de factorii de risc ce susţin
astfel de fenomen sau catalizează. Studiile epidemiologice medicale au ca scop
identificarea unor strategii în vederea planificării resurselor pentru îngrijirile
acordate unei grupe de pacienţi suferinzi de o anumită boală, precum şi optimizarea
acestora funcţie de predicţiile bazate pe istoricul epidemiologic.
Costurile anuale estimate pentru pacienţi în diferite stadii sunt date mai jos,
pentru cele trei stadii ale bolii. Pentru fiecare stadiu sunt disponibile diferite scheme
terapeutice, funcţie de diverşi factori asociaţi, vârstă, etc., după cum descriu mai
jos.
Stadiul I
1. Rasagilina 1mg/ zi X 17,28 lei X 365(zile) = 6307,2 lei/ pacient
2. Rasagilina 1mg/ zi(6307,2lei) + Pramipexol cu eliberare prelungită cp. 2,1
mg/ zi X 40,54 lei X 365 zile (14797,1lei) + 6307,2 lei)= 21104,3 lei/ an
3. Rasagilina 1mg/ zi(6307,2lei) + Ropinirol cu eliberare prelungită cp.8 mg/
zi X 5,07 lei X 365 zile(1850,55+6307,2) = 8157,75 lei /an
4. Rasagilina 1mg/ zi(6307,2lei) + Rotigotină plasturi 8 mg/zi X 20,20 lei
X365 zile = 7373 lei +6307,2 = 13680,2 lei/ an
5. Rasagilina 1mg/ zi(6307,2lei) + Madopar 250 mgX 2/zi X 0,62 lei X 365
zile = 6307,2 lei+452,6 lei = 6759,8 lei/an
6. Rasagilina 1mg/ zi(6307,2lei) + Isicom 250 mg X 2/zi X 0,64 lei X 365
zile = 6307,2 lei+ 467,2 lei = 6774,4 lei/an
Stadiul II
1. Rasagilina 1mg + Pramipexol cu eliberare prelungită cp. 2,1 mg/ zi +
Madopar 750 mg= 21104,3 lei + 678,9 lei =21783,2 lei/an
2. Rasagilina 1mg + Ropinirol cu eliberare prelungită cp. 8 mg/ zi + Madopar
750 mg = 8157,75 lei +678,9lei = 8836,65 lei/ an
3. Rasagilina 1mg + Rotigotină 8 mg + Madopar 750 mg = 13680,2
lei+678,9 lei =14359,1 lei/ an
4. Rasagilina 1mg + Pramipexol cu eliberare prelungită cp. 2,1 mg/ zi +
stalevo 150mg X 4/zi= 14797,1lei + (4,10 leiX4X 365zile) =14797,1lei+
5986 = 20783,1 lei/an
Stadiul III
1. 1.Rasagilina 1mg + Rotigotină 16 mg + Stalevo 200mg X 4/zi
=6307,2lei+14746 lei+5,39X4X 365 zile=21053,2 lei+ 7869,4 lei=28922,6
lei/an
2. 2.Rasagilina 1mg + Pramipexol cu eliberare prelungită cp. 3,15 mg/ zi +
Stalevo 200mg X 4/zi = 6307,2 lei+(59,63X365 zile)+ 7869,4 lei = 6307,2
+21764,95 +7869,4 = 35941,55 lei/an
49
3. 3.Rasagilina 1mg + Ropinirol cu eliberare prelungită cp. 16 mg/ zi +
Stalevo 200mg X 4/zi = 6307,2 lei + 3701,1 + 7869,4= 17877,7 lei/an
4. Pompa cu apomorfină (1000EU X 4,2lei)+ Apomorfina fiole 800 EU/
lună(800X 4,2lei X 12 luni) =4200 lei+40320lei =44520lei/ an+ Stalevo
200 mgX 5/ziX 5,39X365 zile = 44520+ 9836,75 = 54356,75 lei/an
5. Pompa cu duodopa
6. DBS 15000 EU (dispozitivul) + 3700 lei(procedura + internarea) = 66700
lei/pacient
Tratamentul în România, conform schemelor de mai sus, presupune un cost între
6307,2 RON şi 21104,3 RON pe an pentru stadiul I, între 8836,65 RON şi 21783,2
RON pe an pentru stadiul II şi între 17877,7 RON şi 66 700 RON pe an pentru
stadiul III în funcţie de schema de tratament alocată pacientului. La aceste costuri se
adaugă şi valoarea consultaţiei ambulatorie la medicu de familie (15lei X 12 luni =
180 lei) şi eventuale 2-3 consultaţii la medicul specialist (20 X 3 ori/an = valoare
medie 60 lei). De asemenea, în cazul în care pacientul necesită internare în spital
pentru investigaţii suplimentare, durata medie este de 5 zile pentru care statul
cheltuie per pacient 1400 lei/internare (considerăm aici costul de cazare, masa,
asistenţa medicală, investigaţiile). Aceste costuri diferă în funcţie de stadiul în care
se află pacientul, şi datorită timpului mediu de prezenţă a unui stadiu, trecerea de la
stadiul 1 la 2 făcându-se în aproximativ 18 luni, de la 2 la 3 în aproximativ 25 luni,
din 3 în 4 în aproximativ 42 luni şi din 4 în 5 în aproximativ 17 luni, acest lucru are
impact asupra costurilor în mod semnificativ. Stadiul 3, care este şi cel mai scump
din punct de vedere al costurilor medicamentoase per pacient, are şi o durată de
desfăşurare mai mare decât 1 şi 2.
Un alt cost pe care trebuie neapărat să în luăm în considerare atunci când
vorbim de impactul social al acestei boli, este cel cu persoanele bolnave de
Parkinson ce capătă statut de persoană cu dizabilităţi. În funcţie de stadiul în care se
află, mai jos sunt date valorile asistenţei sociale pe care statul le suportă. La nivelul
judeţului Iaşi sunt 758 de persoane cu boala Parkinson care beneficiază de certificat
de handicap, încadraţi astfel:
29 - „Deficienţă funcţională medie” - 30 lei/luna x12 luni=360 lei/ an per
pacient(stadiul II)
442 -“Deficienţă funcţională accentuată” - 230lei/lunăx12 luni=2760 lei/
an(stadiul III)
287- “Deficienţă funcţională gravă -820 lei/ lunăx12 luni= 9840 lei /an (stadiul
III- IV)
Conform unui studiu EuroPa (http://www.europarkinson.net), la nivel european,
costul social anual generat de un bolnav de Parkinson oscilează între 5.240 € şi
19.620 €.
Pacienţii cu boala Parkinson se pot pensiona pe caz de boală, după cum
urmează:
• în stadiul III – gradul 2 (pensia este calculată în funcţie de vechime,
salariu, nu este un cuantum stabilit)
50
• în stadiul IV – gradul 1 (pensia este calculată în funcţie de vechime,
salariu, de asemenea nu există un cuantum stabilit, dar la suma finală
se mai adaugă un cuantum de 600 de lei pentru persoană însoţitoare)
În 2009, costul mediu cu un pacient din UK, anual, evolua de la aproximativ
1107 la 10210 RON pentru un pacient în faza 1, de la 94926 la 101398 RON pentru
unul în faza 2 şi de la 54270 la 156660 RON în faza 3a şi 40307 la 138691 RON în
faza 3b. Aceste calcule includ şi costurile cu vizitele la medic, de aproximativ 645
RON pentru faza 1, 1937 RON pentru faza 2 şi 645 RON pentru faza 3a şi 645
RON pentru faza 3b. În cazul costurilor totale pentru fazele 3a şi 3b, din totalul
cheltuielilor, 143824 RON pentru faza 3a şi 36298 RON pentru faza 3b înseamnă
costuri cu proceduri de tip stimulare profundă a creierului. Rămân astfel pentru
tratamentul propriu zis, împărţit pe tipuri de medicamente, sumele (sume medii,
aproximative):
O analiză efectuată în Regatul Unit a stabilit un cost direct de 4189 lire pe an
pentru pacienţii ce iau tratament acasă comparativ cu 19338 lire pentru cei ce sunt
internaţi. Alte studii arată că pentru cei ce sunt în stare medicală bună comparativ
cu cei cu stare generală proastă, costul este de aproximativ o treime. Altele stabilesc
costul la aproximativ 42000 lire per pacient anual. În total, sistemul de sănătate este
încărcat cu aproximativ 380 milioane lire anual [72].
Aceaşi sursă ce reclamă costurile mai sus menţionate pentru Regatul Unit,
stabileşte procentual impactul pe care boala îl are atât asupra pacienţilor cât şi
asupra familiei. De exemplu Organizaţia Mondială a Sănătăţii a împărţit aceste
costuri în cinci categorii:
• Pierderea productivităţii - 49,4%
• Îngrijiri ale pacientului - 19,9%
• Îngrijiri necompensabile - 18,8%
• Îngrijiri colaterale pacientului - 7,5%
• Medicamente prescrise - 4,4%
Pentru pacienţii instituţionalizaţi în secţii de ingrijiri paleative statul cheltuie
240 lei/ziX30 zile/lună= 7200 lei/lună + medicaţia (17877,7 RON-66 700 RON)
Studii pe medicamente pentru boala Parkinson au evidenţiat faptul că avansul
acesteia este puternic încetinit, ceea ce înseamnă că utilizarea acestora în cadrul
unui program de management al bolii ar determina salvarea de costuri pentru
sistemul de sănătate. Pacienţii aflaţi în stadiul 1 sau 2 vor avea perioada de trecere
în stadiul superior, foarte mult întârzâiată [73].
51
8. DISCUŢII
Interesul pentru identificarea unui model de management al bolii Parkinson
rezidă din complexitatea fenomenului şi impactul pe care această maladie îl are în
cadrul sistemului de sănătate naţional, efecte ce se răsfrâng vrem nu vrem, asupra
tuturor.
Ideea acestei cercetări a fost împărţită în felul următor:
1. Studiu epidemiologic la nivelul Spitalului Clinic de Urgenţă “Prof. Dr.
N. Oblu” din Iaşi
Scopul a fost de a determina accesibilitatea serviciilor medicale de specialitate a
pacienţilor cu boală Parkinson, raportând numărul de cazuri la populaţia judeţului
Iaşi, Spitalul Clinic de Urgenţă “Prof. Dr. N. Oblu” din Iaşi fiind locul în care
desfăşor activitatea principală de interacţiune cu astfel de pacienţi. Pentru această
sursă de informaţii epidemiologice, a fost observată o incidenţă ridicată a
problematicii maladiei Parkinson în cazul bărbaţilor faţă de cel al femeilor (453 de
cazuri de pacienţi bărbaţi ce au fost diagnosticaţi fie cu boala Parkinson în anul
2008, 409 de cazuri în 2009 şi 449 în 2010, şi 386 de cazuri de pacienţi de sex
feminin, ce au fost diagnosticaţi fie cu boala Parkinson în anul 2008, 362 în 2009 şi
395 în 2010).
2. Studiu epidemiologic la nivelul judeţului Iaşi
Rapoartele obţinute de la Direcţia de Sănătate Publică, raportează ca medie
pentru fiecare an aproximativ 250 de cazuri, ceea ce, la o populaţie de aproximativ
825 mii de locuitori este suficient de puţin pentru a nu crea îngrijorare dar suficient
de mare pentru a pune probleme legate de alocare de resurse în administrarea şi
managementul acestei boli pe termen lung. Cazuistica raportată pentru perioada
2006-2010 relevă un maxim pentru anul 2009, şi minim pentru 2007.
3. Studiu epidemiologic la nivelul Moldovei
Regiunea Moldovei, regiune din care judeţul Iaşi face parte, are raportate pentru
boala Parkinson şi parkinsonismului secundar, cifre variate de la un an la altul, de la
judeţ la altul. De exemplu, pentru anul 2006, Galaţi prezintă încă o valoare a
incidenţei bolii Parkinson majoritar, de valoare 49,84, valoarea cea mai mică având-
o în continuare Vaslui cu 14,89. În ceea ce priveşte incidenţa bolii Parkinson pe
grupe de vârstă, pentru grupa de vârstă peste 65 de ani valoarea cea mai mare o
regăsim pentru Galaţi.
4. Studiu epidemiologic la nivelul României
Evoluţia valorii incidenţei este numai cu pantă ascendentă, de la un an la altul.
Pentru un salt cu 9,4 în 5 ani, ceea ce înseamnă aproximativ un salt de la valoarea
iniţială cu aproximativ 40%, estimez, în cazul unei aproximări liniare, că în 10 ani,
în 2019, valoarea incidenţei bolii Parkinson la nivelul României să fie în jur de 50-
53, ceea ce încarcă sistemul de sănătate cu cel puţin 50% în ceea ce priveşte nevoie
de îngrijiri medicale ce trebuiesc acordate pentru pacienţii din această categorie.
Incidenţa bolii Parkinson la nivelul României după grupa de vârstă, prezintă valori
52
de 10,94 şi 118,72 pentru grupele de vârstă 15-64 şi peste 65 de ani în anul 2005, cu
creştere uşoară către 16,16 şi 155,67 pentru aceleaşi grupe de vârstă, în anul 2009.
5. Propunerea şi dezvoltarea unui model de gestionare a informaţiei
despre bolnavii de Parkinson.
Studiile epidemiologice implică un efort considerabil în acumulare de
informaţii, de date statistice despre fenomenul studiat. Metodele clasice sunt de a
centraliza în formate standard tabelare aceste informaţii şi de a le interpreta. Bazat
pe răspunsul venit din colaborarea cu medicii de familie, cărora le-am propus un set
de chestionare pentru identificarea timpurie a persoanelor potenţial suferinte de
boală Parkinson, am dezvoltat un model de tip informatic de memorare, stocare,
gestionare, prelucrare, a informaţiilor şi interfaţare cu pacientul.
6. Estimarea costurilor cu boala Parkinson.
Costurile pentru fiecare din cele trei stadii sunt consistente şi grupează cea mai
mare valoare în costul cu medicamentele, chiar dacă şi alte elemente îşi aduc
aportul la suma finală. Ca ordin de mărime, sumele evoluează în gama a zeci de mii
de lei lunar, în medie, ceea ce, fără ajutorul sistemului de sănătate, al statului prin
programele de asistenţă sau al organizaţiilor orientate pe această afecţiune, ar fi
practic imposibil de suportat numai de către pacient.
8.1. Limitări ale cercetării
Limitările au fost avut ca rezultat timp mare de pregătire şi evaluare a
rezultatelor statistice, de culegere de informaţii, de abordare fiecare caz în parte
diferit funcţie de necesităţi. O altă limitare iniţială, pe care mi-am propus să o
rezolv prin intermediul aplicaţiei informatice on line este de culegere de informaţii
legate de pacienţii pe care îi am înregistraţi ca suferind de boala sau sindrom
Parkinson. De multe ori inconsecvenţa prezentării la medic, pentru actualizarea
informaţiilor despre starea lor de sănătate, crează sincope în managementul bolii de
care aceştia suferă şi impune de multe ori modificarea demersului terapeutic
corespunzător.
8.2. Aspecte etice ale cercetării
Cu ceva decade în urmă când se considera această boală una exclusiv motorie,
pacienţii nu erau trataţi în mod deosebit de către societate faţă de restul populaţiei.
Problema s-a complicat în momentul în care tehnologia a permis personalului
medical dezvoltarea de proceduri ce asociază probleme psihice pacienţilor
Parkinson. În acest moment, astfel de pacient aderă inerent la grupul marginalizat al
persoanelor cu probleme psihice chiar dacă în realitate poate nu au astfel de
probleme. Este astfel discutabilă autonomia acestor persoane precum şi capacitatea
de a decide în diverse situaţii precum şi în cazul tratamentelor medicale [74].
53
9. PERSPECTIVE ÎN CERCETARE
Procesul de management a bolii Parkinson s-a dovedit a fi un proces inter si
pluridisciplinar, fapt pentru care sunt necesare informaţii despre pacient ce nu pot fi
eventual obţinute în mod nemijlocit de către medicul neurolog, cel ce asigură
controlul procesului de management. Sunt necesare în multe situaţii, păreri sau
informaţii medicale ale medicilor specialişti din diverse alte specialităţi medicale.
Pentru aceasta pacientul este trimis pentru consult medical de specialitate către
specialiştii menţionaţi. Atât rezultatele cât şi concluziile acestora sunt stocate în
cadrul departamentelor respective, şi eliberate către pacient la cererea acestuia, sau
către medicul neurolog, dacă acesta este cel ce a trimis pacientul, în vederea
suplimentării statutului medical cu informaţii conexe. Totalitatea informaţiilor
despre pacient, obţinute la diferite momente în timp, formează istoricul medical al
acestuia. Cunoaşterea istoricului medical ajută medicul curant în identificarea celui
mai bun demers terapeutic în cazul în care pacientul a fost identificat cu boală
Parkinson. Cum calitatea vieţii este parametrul de interes în cazul bolilor
neurodegenerative, aceasta este comensurată prin intermediul chestionarelor.
În cercetările viitoare vor fi utilizaţi parametrii suplimentari pentru confirmarea
calităţii vieţii, precum nivelul de educaţie al fiecărui pacient în parte, etc. De
asemenea, sunt avute în vedere şi chestionare ce vor fi aplicate aparţinătorilor
pacienţilor suferinzi de boala Parkinson. Este foarte bine ştiut faptul că în stadii
avansate ale bolii, dar nu numai, prezenţa şi implicarea familiei în procesul de
management al bolii Parkinson, sunt foarte importante.
54
10. CONCLUZII FINALE
Ca urmare a cercetării în acest domeniu ce pune probleme de diferite tipuri,
concluziile pe care le consider oportune sunt prezentate în cele ce urmează:
• Datele obţinute din studiile surselor menţionate în cadrul capitolului
specific (spital şi Direcţia de Sănătate Publică) susţin necesitatea unui
mecanism de control al problematicii bolii Parkinson, de integrare
socială a celor ce suferă de această maladie, chiar dacă totuşi
incidenţa la nivelul populaţiei nu pare la ora actuală foarte mare.
• Problemele de cost ridicate de multitudinea problemelor medicale pe
care societatea le are de gestionat, implică o abordare superioară
abordării alopate clasice în care o problemă cerea o soluţie care o
rezolva. Bolile au devenit complexe sau mai bine zis, pentru
înţelegerea cât mai bună a acestora, inter şi multidisciplinaritatea sunt
absolut necesare. Şi mai mult decât oricând în cadrul acestei
afecţiuni. Din această cauză şi soluţiile au evoluat de la simplul
medicament cu scop curativ la proceduri medicale de tratament, de
abordare sistemică a afecţiunilor. Soluţiile sunt la rândul lor inter şi
multidisciplinare. Scopul de tratament pur a evoluat de la simpla
“depanare” la îmbunătăţirea calităţii vieţii ce devine scop principal de
cele mai multe ori. Scopul individual este cel dedicat ameliorării
acestuia, pe când scopul social este de a minimiza impactul social al
individului către societate şi al societăţii către individ. Relaţia se
fundamentează în principal pe raţiuni de cost şi eficienţă. Din această
cauză, modului de gestionare al informaţiilor medicale referitoare la
bolnavii de Parkinson, are în vederea cooptarea în demersul
terapeutic, la diferite momente, şi a altor specialităţi medicale, pentru
optimizare înainte de toate a timpului de răspuns din partea medicului
neurolog, şi implicit optimizarea rezultatelor procesului de
management al bolii.
• Datele epidemiologice raportate referitor la boala Parkinson şi
parkinsonismul secundar, indică o incidenţă ce trebuie luată în calcul
în mod foarte serios de către autorităţile competente, şi ne determină
să căutăm metode şi modele de management în cazuistica acestei
maladii. O problemă importantă este aceea că majoritatea cazurilor
sunt totuşi raportate în mediul rural, unde datorită educaţiei deficitare,
este greu de mobilizat şi monitorizat pacienţii într-un proces de
durată, de ani de zile, în care trebuie să participe activ la diverse
activităţi de recuperare, de antrenare, de prezentare la medic. Situaţia
curentă economică care există în mediul rural reprezintă însă un
impediment de asemenea important pentru implicarea pacienţilor într-
un program de reabilitare de lungă durată. Modelul utilizat
preponderent de către pacienţi este de a se prezenta la medic atunci
55
când problemele medicale devin covârşitoare şi îi împiedică să
deruleze activităţile de zi cu zi. Se ajunge astfel în situaţia în care
aceştia sunt aduşi ca urgenţe medicale la spital, unde costurile de
stabilizare, tratare şi monitorizare sunt cu mult mai mari decât ar fi
presupus un proces de prevenire anterior derulat.
• Modulul informatic propus îşi susţine utilitatea prin aceea că permite
un management al fiecărui caz în parte, în timp real, facilitând
accesul nemijlocit la istoricul medical al bolii curente al pacientului,
de către medicul neurolog. Avantajul acestei aplicaţii informatice este
că permite în câteva secunde disponibilizare de informaţii statistice
despre evoluţia diferiţilor parametrii ai pacientului din punct de
vedere a bolii Parkinson.
Elementele de originalitate ale tezei:

• Prezentarea situaţiei epidemiologice la nivelul României şi
identificarea specificităţii incidenţei problematicii Parkinson după
diverşi itemi, cum ar fi sexul, locul de provenienţă, grupele de vârstă.
Am confirmat astfel statistici la nivel internaţional pe această
problematică
• Prezentarea incidenţei bolii la nivel regional şi naţional, după diverşi
itemi (sex, locul de provenienţă, grupele de vârstă)
• Modalitatea de culegere a datelor epidemiologice, pe baza unui
instrument de tip modul informatic. Propun un modul de management
al bolii Parkinson, bazat pe tehnologie informaţională de tip baze de
date şi Internet. Această idee face parte dintr-un concept mai mare şi
anume cel al telemedicinei, atât de utilizat din ce în ce mai des în
ultimii ani în ţara noastră. Interdisciplinaritatea pe care prin
intermediul aplicaţiei on line informatice menţionate, am iniţiat-o, şi
am în vedere să o dezvolt pe termen lung.
Bibliografie selectivă
1
Witjas T, Kaphan E, Azulay JP, Blin O, Ceccaldi M, Pouget J, Poncet M,
Chérif AA. Nonmotor fluctuations in Parkinson’s disease: frequent and disabling.
Neurology 2002; 59(3): 408-413
2
Löhle M, Storch A, Reichmann H. Beyond tremor and rigidity: non-motor
features of Parkinson’s disease. J Neural Transm 2009; 116(11): 1483-1492
3
Reidel O, Klotsche J, Spottke A, Deuschl G, Förstl H, Henn F et al. Cognitive
impairment in 873 patients with idiopathic Parkinson's disease. Results from the
German Study on Epidemiology of Parkinson's Disease with Dementia (GEPAD). J
Neurol 2008; 255(2): 255-264
56
4
Chaudhuri KR, Yates L, Martinez-Martin P. The non-motor symptoms
complex of Parkinson’s disease: a comprehensive assessment is essential. Curr
Neurol Neurosci Rep 2005; 5(4): 275-283
5
Fernandez HH, Trieschmann ME, Friedman JH. Treatment of psychosis in
Parkinson’s disease: safety considerations. Drug Saf 2003; 26(9): 643-659
6
Tsao JW, Heilmann KM. Transient memory impairment and hallucinations
associated with tolterodine use. N Engl J Med 2003; 349(23): 2274-2275
7
Fujimoto K. Management of non-motor complications in Parkinson’s disease.
J Neurol 2009; 256(Suppl. 3): 299-305
8
Zahodne LB, Fernandez HH. Pathophysiology and treatment of psychosis in
Parkinson’s disease: a review. Drugs Aging 2008; 25(8): 665-682
9
Mondolo F, Jahanshahi M, Grana A, Biasutti E, Cacciatori E, Di Benedetto P.
Evaluation of anxiety in Parkinson’s disease with some commonly used rating
scale. Neurol Sci 2007; 28(5): 270-275
10
Playfer JR. Depression, cognition and quality of life in parkinsonian patients.
Age Ageing 1999; 28(4): 333-334
11
Weintraub D, Xie S, Karlawish J, Siderowf A. Differences in depression
symptoms in patients with Alzheimer’s and Parkinson’s diseases: evidence from the
15-item Geriatric Depression Scale (GDS-15). Int J Geriatr Psychiatry 2007;
22(10): 1025-1030
12
Valls-Sollé J. Neurophysiological characterization of parkinsonian
syndromes. Neurophysiol Clin 2000; 30(6): 352-367
13
Mainio A, Karvonen K, Hakko H, Särkioja T, Räsänen P. Parkinson’s
disease and suicide: a profile of suicide victims with Parkinson’s disease in a
population-based study during the years 1988-2002 in Northern Finland. Int J
Geriatr Psychiatry 2009; 24(9): 916-920
14
Stocchi F, Brusa L. Cognition and emotion in different stages and subtypes
of Parkinson’s disease. J Neurol 2000; 247(Suppl. 2): II/114-II/121
15
Riedel O, Klotsche J, Spottke A, Deuschl G, Forstl H, Henn F et. all.
Frequency of dementia, depression, and other neuropsychiatric symptoms in 1,449
outpatients with Parkinson’s disease. J Neurol Epub 2010; 257(7): 1073-1082
16
Robinson R. Parkinson’s disease. In Chamberlin SL, Brigham N. The Gale
encyclopedia of Neurological Disorders. Thomson Gale; 2005. p. 646-651
17
Nicoletti A, Sofia V, Bartoloni A, Bartalesi F, Gamboa Barahon H, Guiffrida
S, Reggio A. Prevalence of Parkinson’s dissease: a door-to-door survey in rural
Bolivia. Parkinsonism Relat Disord 2003; 10(1): 19-21
18
Cucoş L, Iov CJ, Pendefunda L. Is parkinsonism nowadays a major medical
disorder, Bulletin of Integrative Psychiatry 2011; 3(50): 41- 47
19
Larisch A, Oertel WH, Eggert K. Attitudes and barriers to clinical practice
guidelines in general and to the guideline on Parkinson’s disease. A National
57
Survey of German neurologists in private practice. J Neurol, 2009; 256(10): 1681-
1688
20
Jain CK, Vishwanathan N. Parkinson’s disease: A perilous magic of nature.
Scientific Research and Essay 2007; 2(7): 251-255
21
Winter Y, von Campenhausen S, Gasser J, Seppi K, Reese JP, Pfeiffer KP et.
al. Social and clinical determinants of quality of life in Parkinson’s disease in
Austria: a cohort study. J Neurol 2010; 257(4): 638-645
22
Rosenberg JD. Informed consent and sham surgery as a placebo in fetal cell
transplant therapy research for Parkinson’s disease. Einstein J Biol Med 2003; 20:
14-18
23
Weijer C. I need a placebo like I need a hole in the Head. J Law Med Ethics
2002;. 30(1): 69-72
24
Kieburtz K. Benefits of COMT inhibitors in levodopa-treated parkinsonian
patients. Neurology 2000; 55(Suppl. 4): S42-S45
25
Valeikene V, Alenka V, Juozulynas A, Mieliauskaite D, Ceremnych J.
Parkinson’s disease: the most common diagnostic mistakes in Lithuania. Cent Eur J
Med 2009; 4(3): pg. 304-309
26
Băjenaru O, Perju-Dumbravă L, Tiu C, Popescu BO. Ghid de diagnostic şi
tratament în boala Parkinson. Revista Română de Neurologie 2004; 3(2): 79-91
27
Zoukos Y, Thomaides TN, Kidd D, Cuzner ML, Thompson A. Expression of
b2 adrenoreceptors on peripheral blood mononuclear cells in patients with primary
and secondary progressive multiple sclerosis: a longitudinal six month study. J
Neurol Neurosurg Psychiatry 2003; 74(2): 197-202
28
Wolters ECh. Parkinsonims, in Parkinsonism and related disorders. In
Wolters ECh, van Laar T, Berendse HW. Amsterdam: VU University Press; 2007
29
Elble RJ. Origins of tremor. Lancet 2000; 355(9210): 1113-1114
30
Larsen JP, Tandberg E. Sleep disorders in patients with Parkinson’s disease.
Epidemiology and management. CNS Drugs 2001; 15(4): 267-275
31
Poewe W. Continous dopaminergic stimulation in the clinical setting.
Managing patients with advanced Parkinson’s disease. In Aquilonius SM, Lees A.
Managing advanced Parkinson’s disease: the role of continuous dopaminergic
stimulation. London: ScopeMedical Ltd; 2007
32
Deuschl G, Raethjen J, Lindemann M, Krack P. The pathophysiology of
tremor. Muscle Nerve 2001; 24:716-735
33
Bennazzouz A, Pillat B, Ni ZG, Koudsie A, Pollac P, Benabid AL.
Implication of the subthalamic nucleus in the pathophysiology and pathogemesis of
Parkinson’s disease. Cell Transplant 2000; 9(2): 215-221
34
Groenewegen HJ, Dongen YC. Role of the basal ganglia. In Wolters ECh,
van Laar T, Berendse HW. Parkinsonism and related disorders. Amsterdam: VU
University Press; 2007
58
35
Valls-Solle J. Neurophysiology of motor control and movement disorders. In
Jankovic J, Tolosa E. Parkinson’s disease & Movement Disorders, fifth edition.
Philadelphia, USA: Lippincott Williams & Wilkins; 2007
36
Strafela AP, Valtzania F, Nassetti SA, Tropaeni A, Bisulli A, Santangelo M,
Tassinari CA. Effects of chronic levodopa and pergolide treatment on cortical
excitability in pacients with Parkinson’s disease transcranial magnetic stimulation
study. Clin Neurophysiol 2000; 111(7): 1198-1202
37
Keus SHJ, Hendriks HJM, Bloem BR, Bredero-Cohen AB, de Goede CJT,
van Haaren M, Jaspers M, Kamsma YPT, Westra J, de Wolff BY, Munneke M.
Clinical practice guidelines for physical therapy in patients with Parkinson’s. Royal
Dutch Society for Physical Therapy; 2004
38
Uç EY, Rizzo M, Dastrup E, Sparks JD, Anderson SW, Dawson JD.
Impaired Curve Negotiation in Drivers with Parkinson’s Disease. Turk Noroloji
Dergisi 2009; 15(1): 10-18
39
Ponsen MM, Stoffers D, Booij J, van Eck-Smit BL, Wolters ECh, Berendse
HW. Idiopatic hyposmia as a preclinical sign of Parkinson’s disease. Ann Neurol
2004; 56(2):173-181
40
Samuel M, Maidment I, Boustani M, Fox C. Clinical management of
Parkinson’s disease dementia: pitfalls and progress. Advances in Psychiatric
Treatment 2006; 12: 121-129
41
Pahapill PA, Lozano AM. The pedunculopontine tegmental nucleus and
Parkinson’s disease. Brain 2000; 123(Pt 9):1767-1783
42
Peralta C, Werner P, Holl B, Kiechl S, Willeit J, Seppi K et al. Parkinsonism
following striatal infarcts: incidence in a prospective stroke unit cohort. J Neural
Transm 2004; 111(10-11):1473-1483
43
Chaudhuri KR, Healy DG, Schapira AH. Non - motor symptoms of
Parkinson’s disease: diagnosis and management. Lancet Neurol 2006; 5(3): 235-
245
44
Hemond CC, Fregni F. Transcranial Magnetic Stimulation in Neurology:
What We Have Learned From Randomized Controlled Studies. Neuromodulation
2007; 10(4): 333-344
45
Muntean ML, Perju-Dumbravă L. Stimularea magnetică transcraniană şi
rolul acesteia în diagnosticul şi terapia bolii Parkinson. Clujul Medical 2009; Vol.
LXXXII(3): 329-332
46
Cereda E, Pezzoli G, Barichella M. Role of an electronic armband in motor
function monitoring in patients with Parkinson’s disease. Nutrition 2010; 26(2):
240-242
47
Ghaemi M, Hilker R, Rudolf J, Sobesky J, Heiss WD. Differentiating
multiple system atrophy from Parkinson’s disease: contribution of striatal and
midbrain MRI volumetry and multi-tracer PET imaging. J Neurol Neurosurg
Psychiatry 2002; 73(5): 517-523
59
48
Newberg AB, Alavi A. The role of PET imaging in the management of
patients with central nervous system disorders. Radiol Clin North Am 2005; 43(1):
49 - 65
49
Markus HS, Costa DC, Lees AJ. HMPAO SPECT in Parkinson’s disease
before and levodopa: correlation with dopaminergic reponsiveness. J Neurol
Neurosur Psychiatry 1994; 57(2): 180-185
50
Firbank MJ, Molloy S, McKeith IG, Burn DJ, O’Brien JT. Longitudinal
change in 99mTcHMPAO cerebral perfusion SPECT in Parkinson’s disease over
one year. J Neurol Neurosurg Psychiatry 2005; 76(10): 1448-1451
51
Wu SS, Frucht SJ. Treatment of Parkinson’s disease. What’s the horizon?.
CNS Drugs 2005; 19(9): 723-743
52
Winser SJ, Kannan P. A Case Study of Balance Rehabilitation in Parkinson’s
Disease. Global Journal of Health Science 2011; 3(1): 90-97
53
Reichmann H. Initiation of Parkinson’s disease treatment. J Neurol 2008;
255(Suppl. 5): 57-59
54
Rascol O, Goetz C, Koller W, Poewe W, Sampaio C. Treatment
interventions for Parkinson’s disease: an evidence based assessment. Lancet 2002;
359(9317): 1589-98
55
Thyagarajan D. How to treat Parkinson’s disease. Australian Doctor 2009;
23: 21-28
56
Rascol O, Brooks DK, Melamed E, Oertel W, Poewe W, Stocchi F.
Rasagiline as an adjunct to levodopa in patients with Parkinson’s disease and motor
fluctuations (LARGO, Lasting effect in adjunct therapy with rasagaline given once
daily, study): a randomized, double-blind, parallel-group, trial. Lancet 2005; 365:
947-953
57
Bennett JP, Carvey PM, Hinds TR, Johnson RD, Le W, Phillips W et al.
Mechanism of action of pramipexole: putative neuroprotective effects.
Contemporary Pharmacotherapy 2001; 12: 33-57
58
Parkinson Study Group. Pramipexole vs. Levodopa as initial treatment for
Parkinson disease. A randomized controlled trial. JAMA 2000; 284(15): 1931-1938
59
Zesiewicz TA. Dopamine Agonists in Parkinson Disease: Special Focus on
Pramipexole. Consultant 2008; 48(10 Suppl): S8-S20
60
Izumi Y, Sawada H, Yamamoto N, Kume T, Katsuki H, Shimohama S,
Akaike A. Novel neuroprotective mechanism of pramipexole, an anti-Parkinson
drug, against endogenous dopamine-mediated excitotoxicity. Eur J Pharmacol
2007; 557(2-3): 132-140
61
Katzenschlager R, Lees JA. Treatment of Parkinson’s disease: levodopa as
the first choice. J Neurol 2002; 249(Suppl. 2): II19-II24
62
Katsarou Z, Bostantjopoulou S, Alevriadou A, Kisseoglou G. Quality of life
in Parkinson’s disease: Greel translation and validation of the Parkinson’s disease
questionnaire (PDQ-39). Qual Life Res 2001; 10(2): 159-163
60
63
London AJ, London JB. Placebos that harm: sham surgery controls in
clinical trials. Stat Methods Med Res 2002; 11(5): 413-427
64
Frank SA, Wilson R, Holloway RG, Zimmerman C, Peterson DR, Kieburtz
K, Kim SYH. Ethics of Sham Surgery: Perspective of Patients. Mov Disord 2008;
23(1): 63-68
65
Fletcher J. Sham neurosurgery in Parkinson’s disease: ethical at the time.
Am J Bioeth 2003; 3(4): 54-56
66
Dekkers W, Boer G. Sham neurosurgery in patients with Parkinson's disease:
Is it morally acceptable?. J Med Ethics 2001; 27(3): 151-156
67
Chan DTM, Mok VCT, Poon WS, Hung KN, Zhu XL. Surgical management
of Parkinson’s disease: a critical review. Hong Kong Med J 2001; 7(1): 34-39
68
Giurgiu G, Pop V. Transducerea lentivirală in vivo a celulelor stem neurale,
în modelul de boală Parkinson. Clujul Medical 2009; LXXXII(4): 501-504
69
Brownlee HJ. Parkinson Disease in Primary Practice: Keys to Diagnosis and
Management. Consultant 2008; Suppl: S1-S7
70
Buzas B, Max MB. Pain in Parkinson disease. Neurol 2004; 62(12): 2156-
2167
71
Hubble JP, Cao T, Hassanein RES, Neuberger JS, Roller WC. Risck factors
for Parkinson’s disease. Neurol 1993; 43(9): 1693-1697
72
Baker MG, Rasmussen GC. Burden of non-motor symptoms of Parkinson’s
disease. In Aquilonius SM, Lees A. Managing advanced Parkinson’s disease: the
role of continuous dopaminergic stimulation. London: ScopeMedical Ltd; 2007
73
Olanow CW, Rascol O, Hauser R, Feigin PD, Jankovic J, Lang A et al. A
double-blind, delayed-start trial of Rasagiline in Parkinson’s disease. New Eng J
Med 361; 13: 1268-1278
74
Kim SYH, Schrock L, Wilson RM, Frank SA, Holloway RG, Kieburtz K, de
Vries RG. An Approach to Evaluating the Therapeutic Misconception. IRB 2009;
31(5): 7-14
61

Rezumat CHIRTOACĂ (CUCOŞ) LILIANA PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rezumat CHIRTOACĂ (CUCOŞ) LILIANA PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

E UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

“GR. T. POPA” IAŞI

STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII 6

Figura 1. Evoluţia bolii Parkinson [după 31]

30-40 40-50 50-60 60-70 70-80 80-90 90-100

Figura 2. Număr de cazuri pe grupe de vârstă, pe ani

Figura 3. Număr pacienţi pe ani, funcţie de sex

Figura 4. Raportări cazuri noi (boală Parkinson şi parkinsonism secundar) la

Figura 5. Incidenţa bolii Parkinson la nivel de judeţ (Iaşi)

Figura 6. Incidenţa parkinsonismului secundar la nivelul judeţului (Iaşi)

Figura 7. Incidenţa Parkinson (boală+parkinsonism secundar) pe grupe de sex

Figura 8. Incidenţa bolii Parkinson în mediul rural, la nivelul judeţului Iaşi, pe

Figura 9. Populaţia României, pe anii 2005-2009

Figura 10. Populaţia României pe grupe de vârstă, valori medii pe 2005-2009

1509; 55% 1252; 45%

1634; 52% 1483; 48%

683; 51% 661; 49%

Figura 14. Incidenţa parkinsonismului secundar pentru anul 2005, funcţie de

Figura 15. Incidenţa parkinsonismului secundar pentru anul 2009, funcţie de

Figura 16. Incidenţa bolii Parkinson în Moldova, pentru 2007

Figura 17. Incidenţa bolii Parkinson după mediul urban de provenienţă/2005

Figura 18. Incidenţa bolii Parkinson după mediul rural de provenienţă/2005

Figura 19. Incidenţa bolii Parkinson, grup bărbaţi/2009

Figura 20. Incidenţa bolii Parkinson, grup femei/2009

Figura 21. Incidenţa parkinsonismuli secundar pentru regiunea Moldovei/2005

Figura 22. Incidenţa parkinsonismului secundar pentru regiunea

Figura 23. Incidenţa parkinsonismului secundar după mediul urban de

Figura 24. Incidenţa parkinsonismului secundar după mediul rural de

Figura 25. Incidenţa bolii Parkinson pentru mediul urban

Figura 26. Incidenţa bolii Parkinson pentru mediul rural

Figura 27. Incidenţa parkinsonismului secundar pentru 2007-2009/bărbaţi

Figura 29. Incidenţa parkinsonismului secundar pentru mediul urban

Figura 30. Incidenţa parkinsonismului secundar pentru mediul rural

5.6.4.4. Incidenţa calculată după grupul de pacienţi bărbaţi şi mediul

Figura 31. Incidenţa parkinsonismului secundar pentru mediul urban

Figura 32. Incidenţa parkinsonismului secundar pentru mediul rural

5.6.4.5. Incidenţa calculată după grupul de pacienţi femei şi mediul de

2009; 1,85 2007; 1,99

Figura 33. Incidenţa parkinsonismului secundar pentru mediul urban

Figura 34. Incidenţa parkinsonismului secundar pentru mediul rural

Persoanele interesate de resursele acestui modul web, vor accesa opţiunea de

Elementele de originalitate ale tezei:

S-ar putea să vă placă și