Universitatea Transilvania din Brașov

Școala Doctorală Interdisciplinară

Departament: Discipline Fundamentale, Profilactice și Clinice

Doctorand Gheorghe Gh. BANU

Evenimente cardiovasculare la
practicanţii sporturilor montane

Cardiovascular events among

practitioners of mountain sports

Conducător ştiinţific
Prof.univ.dr. Mariana RĂDOI

BRAŞOV, 2015

1
 MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV
BRAŞOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-410525
RECTORAT

D-lui (D-nei) ..............................................................................................................

COMPONENŢA
Comisiei de doctorat
Numită prin ordinul Rectorului Universităţii „Transilvania” din Braşov
Nr. 7123 din 17.12.2014

PREŞEDINTE: - Conf. univ. dr. Alina PASCU

PRODECAN – Facultatea de Medicină
Universitatea „Transilvania” din Braşov
CONDUCĂTOR - Prof. univ. dr. Mariana RĂDOI
ȘTIINȚIFIC: Universitatea „Transilvania” din Brașov
REFERENŢI: - Prof. univ. dr. Tiberiu NANEA
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti
- Prof. univ.dr. Daniel LIGHEZAN
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” Timişoara
- Conf. univ. dr. Diana ȚÎNȚ
Universitatea „Transilvania” din Braşov

Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat: 13.02.2015, ora

14.00, corpul K, sala K.II.7.

Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării vă rugăm să

le transmiteţi în timp util, pe adresa drbanu@mountainguide.ro.

Totodată vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de

doctorat.

Vă mulţumim.

2
 Cuprins

pg.teza/pg.rez
.
Lista de abrevieri ………………………………………......................……………….........6 11

PARTEA GENERALĂ........................................................................................................7 12

Capitol 1: Aparatul cardiovascular în relație cu mediul alpin și sporturile

montane ...............................................................................................................................7 12

1.1. Reacţia aparatului cardiovascular în condiţii de hipo- şi hipertermie.............................9 -

1.2. Antrenamentul şi efortul în alpinism în relaţie cu aparatul cardiovascular …...............10 13

1.2.1. Principiul creşterii intensităţii efortului ……………….………….............................11 -

1.2.2. Metabolismul energetic …………………………………………...............................13 -

Capitol 2: Adaptarea aparatului cardiovascular și respirator la hipoxia de

altitudine………………………………………....................................................................15 13

2.1. Hipoxia acută şi cronică ………….............………………………................................16 14

2.2. Adaptarea aparatului respirator la hipoxia de altitudine ……....................................... 17 14

2.3. Adaptarea aparatului cardiovascular la hipoxia de altitudine …....................................19 15

2.3.1. Circulaţia coronariană şi modificările electrocardiografice.........................................21 15

2.3.2. Circulaţia cerebrală şi altitudinea ................................................................................22 15

2.3.3. Poliglobulia de altitudine ……....................................................................................22 15

2.5. Aclimatizarea ………………………………….............................................................23 16

Capitol 3: Riscul de evenimente cardiovasculare la practicanţii sporturilor montane..25 16

3.1. Bolile cardiovasculare și altitudinea ...............................................................................26 16

3.1.1. Hipertensiunea arterială ...............................................................................................28 17

3.1.2. Boala cardiacă ischemică .............................................................................................30 17

3.1.3. Infarctul miocardic .......................................................................................................31 18

3
3.1.4. Tulburările de ritm cardiac ..........................................................................................33 18

3.1.5. Moartea subită ..............................................................................................................35 18

3.1.6. Insuficienţa cardiacă.....................................................................................................37 19

3.1.7. Disfuncţie ischemică cardiacă .....................................................................................37 19

3.1.8. Accidente tromboembolice venoase şi arteriale ..........................................................38 19

3.2. Răul acut de munte..........................................................................................................39 19

3.3. Edemul localizat de altitudine înaltă................................................................................42 20

3.3. Edemul cerebral de altitudine înaltă................................................................................42 20

3.5.3. Edemul pulmonar de altitudine înaltă...........................................................................42 20

3.6. Altitudinea şi medicamentele...........................................................................................46 20

3.7. Contraindicaţii medicale înaintea unui sejur la altitudine înaltă.................................... 47 21

Capitol 4: Aspecte psihologice, psihopatologice şi de personalitate la practicanţii

sporturilor montane..............................................................................................................48 -

4.1. Tulburări senzoriale şi motorii ........................................................................................48 -

4.2. Tulburări psiho-fiziologice...............................................................................................49 -

4.3. Tulburări psihologice ......................................................................................................49 -

4.4. Sindromul de astenie de mare altitudine .........................................................................49 -

4.5. Aspecte ale personalităţii alpinistului .............................................................................50 -

PARTEA SPECIALĂ: Evenimente cardiovasculare în sporturile montane .................51 21

Introducere .............................................................................................................................51 -

Obiectivele cercetării .............................................................................................................53 22

Capitol 1: Drumețiile............................................................................................................55 22

1.1.Introducere .......................................................................................................................55 -

1.2. Material și metodă ..........................................................................................................55 22

Analiza statistică a datelor .....................................................................................................57 -

1.3.Rezultate...........................................................................................................................58 23
4
1.3.1.Evaluarea factorilor de risc cardiovascular ..................................................................58 23

1.3.2. Studiul valorilor tensiunii arteriale, a frecvenței cardiace și a simptomelor/evenimentelor

cardiovasculare ......................................................................................................................62 24

1.4. Discuţii.............................................................................................................................74 29

1.5.Concluzii...........................................................................................................................77 30

Capitol 2: Schiul....................................................................................................................79 31

2.1.Introducere .......................................................................................................................79 31

2.2. Material și metodă ..........................................................................................................79 31

Analiza statistică a datelor .....................................................................................................81 -

2.3.Rezultate...........................................................................................................................81 32

2.3.1.Evaluarea factorilor de risc cardiovascular ..................................................................82 32

2.3.2. Studiul valorilor tensiunii arteriale, a frecvenței cardiace și a simptomelor/evenimentelor

cardiovasculare ......................................................................................................................86 33

2.4. Discuţii.............................................................................................................................94 35

2.5.Concluzii...........................................................................................................................96 36

Capitol 3: Altitudinea foarte înaltă

Rolul aclimatizării în prevenirea răului acut de munte....................................................99 37

3.1. Introducere.......................................................................................................................99 37

3.2. Material şi metodă.........................................................................................................100 37

Analiza statistică a datelor ...................................................................................................102 -

3.3. Rezultate........................................................................................................................103 38

3.3.1.Prima etapă: aclimatizarea ..........................................................................................104 38

3.3.2.A doua etapă: ascensiunea spre vârf ...........................................................................107 40

3.4. Discuţii...........................................................................................................................111 40

3.5. Limitele studiului...........................................................................................................114 -

3.6. Concluzii........................................................................................................................115 42

5
Concluzii finale. Contribuții originale. Direcții viitoare de cercetare...........................116 42

Bibliografie..........................................................................................................................119 44

Anexe....................................................................................................................................141 -

1. Chestionar de evaluare a factorilor de risc şi a bolii cardiovasculare la drumeţi şi

schiori...................................................................................................................................141 -

2. Scorul Lake Louise...........................................................................................................142 -

3. Tabele cu simptomele răului acut de munte......................................................................143 -

4. Scurt rezumat....................................................................................................................148 61

5. Curriculum vitae (limba română) ....................................................................................150 62

6. Curriculum vitae (limba engleză).....................................................................................152 64

6
 Contents

Abbreviations ……………………………………………………………...........…................6 11

GENERAL SECTION ...........................................................................................................7 12

Chapter 1: The cardiovascular system in relation to the environment and alpine mountain
sports .......................................................................................................................................7 12

1.1. Cardiovascular reaction under conditions of hypo- and hyperthermia ….........................9 -

1.2. Training and effort in climbing ............................................................... .......................10 13

1.2.1. The principle of increasing exercise intensity ………………………..........................11 -

1.2.2. Energy metabolism …………………………………………………...........................13 -

Chapter 2: The adaptation of the cardiovascular and respiratory systems to altitude

hypoxia ………………….........…………….........................................................................15 13

2.1. Acute and chronic hypoxia ……………………………………….................................16 14

2.2. Respiratory adaptation to altitude hypoxia …………………….....................................17 14

2.3. Cardiovascular adaptation to altitude hypoxia…….......................................................19 15

2.3.1.Coronary circulation and electrocardiographic changes ………….........................….21 15

2.3.2.Cerebral circulation and altitude ……………………………….……..........................22 15

2.3.3.Poliglobuly due to altitude.............................................................................................22 15

2.4. Acclimatization ...............................................................................................................23 16

Chapter 3: The risk of cardiovascular events among practitioners of mountain

sports......................................................................................................................................25 16

3.1. Heart diseases at altitude .................................................................................................26 16

3.1.1. Hypertension ................................................................................................................28 17

3.1.2. Coronary artery disease…………………………........................................................30 17

3.1.3. Myocardial infarction ..................................................................................................31 18
7
3.1.4. Heart rhythm disorders ................................................................................................33 18

3.1.5. Sudden death.................................................................................................................35 18

3.1.6. Heart failure...................................................................................................................37 19

3.1.7. Ischemic cardiac dysfunction........................................................................................37 19

3.1.7. Venous and arterial thromboembolic accidents ...........................................................38 19

3.2. Acute mountain sickness..................................................................................................39 19

3.3. Localized edema of high altitude ...................................................................................42 20

3.5.2. High altitude cerebral edema........................................................................................42 20

3.5.3. High altitude pulmonary edema....................................................................................44 20

3.6. Altitude and drugs............................................................................................................46 20

3.7. Medical contraindications before a stay at high altitude .................................................47 21

Chapter 4: Psychological psychopathological and personality aspects with practitioners

of mountain sports.................................................................................................................48 -

4.1. Sensory and movement disorders ....................................................................................48 -

4.2. Psycho-physiological disorders........................................................................................49 -

4.3. Psychological disorders ...................................................................................................49 -

4.4. High altitude chronic fatigue syndrome...........................................................................49 -

4.5. Personality traits of climbers............................................................................................50 -

PERSONAL STUDIES: Cardiovascular events among practitioners of mountain

sports .....................................................................................................................................51 21

Introduction ............................................................................................................................51 21

Research objectives ................................................................................................................53 22

Chapter 1: Hiking ................................................................................................................55 22

1.1. Introduction .....................................................................................................................55 -

1.2. Material and method .......................................................................................................55 22

Statistical analysis ..................................................................................................................57 -

8
1.3. Results..............................................................................................................................58 23

1.3.1.Assessment of cardiovascular risk factors ...................................................................58 23

1.3.2. The study of blood pressure, heart rate and symptoms/cardiovascular events ...........62 24

1.4. Discussions......................................................................................................................74 29

1.5.Conclusions...................................................................................................................... 77 30

Chapter 2: Skiing...................................................................................................................79 31

2.1. Introduction .....................................................................................................................79 31

2.2. Material and method .......................................................................................................79 31

Statistical analysis ..................................................................................................................81 -

2.3. Results..............................................................................................................................81 32

2.3.1.Assessment of cardiovascular risk factors ...................................................................82 32

2.3.2. The study of blood pressure, heart rate and symptoms/cardiovascular events ...........86 33

2.4. Discussions......................................................................................................................94 35

2.5.Conclusions...................................................................................................................... 96 36

Chapter 3: High Altitude

The role of acclimatization in preventing acute mountain sickness.................................99 37

3.1. Introduction......................................................................................................................99 37

3.2. Material and method......................................................................................................100 37

Statistical analysis .................................................................................................................102 -

3.3. Results............................................................................................................................103 38

3.3.1.The first step: acclimatization .....................................................................................104 38

3.3.2 The second step: ascent to the top ...............................................................................107 40

3.4. Discssions......................................................................................................................111 40

3.5. Limitations of the study..................................................................................................114 -

3.6. Conclusions....................................................................................................................115 42

9
Final conclusions. Personal contribution. Directions for the future research..............116 42

Bibliography.........................................................................................................................119 44

Annexes................................................................................................................................141 -

1. Questionnaire for the assessment of cardiovascular risk factors and cardiovascular

disease among hikers and skiers...........................................................................................141 -

2. The Lake Louise score......................................................................................................142 -

3. Tables with symptoms of acute mountain sickness during the acclimatization and ascent
stages.....................................................................................................................................143 -

4. Short summary .................................................................................................................148 61

5. Curriculum vitae (Romanian) ..........................................................................................150 62

6. Curriculum vitae (English) ..............................................................................................178 65

10
 Lista de abrevieri

HTA = hipertensiune arterială

BCV = boală cardiovasculară
FRCV= factor (i) de risc cardiovascular
TA= tensiune arterială
TAs= tensiune arterial sistolică
TAd=tensiune arterial diastolică
FC= frecvenţă cardiacă
IECA = inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei
ECG = electrocardiogramă
ST-T= linie dreaptă între complexul QRS şi unda P
HVS=hipertrofie ventriculară stângă
RAM = răul acut de munte
BC= base camp/ tabăra de bază
C1= camp 1/tabăra 1
C2= camp 2/tabăra 2
C3= camp 3/tabăra 3

11
PARTEA GENERALĂ

Capitol 1: Aparatul cardiovascular în relaţie cu mediul alpin şi sporturile montane

Altitudinea montană este descrisă ca medie (1500-3500 m), mare (3500-5500 m) şi
extremă (peste 5500 m) (1).
La altitudinea de 2000 m, presiunea atmosferică este de 604 mmHg, presiunea oxigenului
124,9 mmHg şi temperatura 15 grade; la 3000 m, presiunea atmosferică este 536 mmHg,
presiunea oxigenului 110 mmHg, temperatura - 4 grade; la 5500 m, presiunea atmosferică este
de 394mm Hg, presiunea oxigenului este 80 mmHg, adică la jumătate din valoarea acesteia la
nivelul mării.
Temperatura aerului scade cu un grad la fiecare creştere a altitudinii cu 150m. În general
temperatura este negativă la peste 3000 m şi atinge -37º C la 8000 m. Scăderea importantă a
temperaturii produce hipotermie. Hipotermia este definită ca scăderea temperaturii interioare a
corpului sub 35 º C, temperatura de referinţă fiind cea rectală. Hipotermia generală are risc vital
acut şi impune măsuri urgente de îngrijire (2).
Compensarea scăderii presiunii oxigenului atmosferic determină mecanisme de adaptare
ce includ preluarea oxigenului din aerul alveolar, transportul şi utilizarea acestuia la celule (3).
Reacţia cardiovasculară de adaptare la altitudine este diferită in funcţie de mărimea
altitudinii şi abordarea altitudinii. Frecvenţa cardiacă (Fc) creşte odată cu intensitatea efortului,
dar fără a depăşi o anumită limită: Fc max = 220 – vârsta în ani ± 20 (5). Apare polipneea uşoară
de efort şi creşteri uşoare ale valorilor tensiunii arteriale sistolice.
Creşterea tensiunii arteriale sistolice este determinată de creşterea debitul cardiac (Qc)
deoarece la efort rezistenţa vasculară periferică scade prin vasodilataţia postefort (6). Creşterea
debitului cardiac se realizează prin creşterea inotropismului şi a frecvenţei cardiace. Creşterea
inotropismului creşte debitul sistolic şi limitează intervenţia/nevoia creşterii frecvenţei cardiace
în asigurarea unui debit sanguin periferic necesar efortului şi reducerii presiunii parţiale a
oxigenui de la marile altitudini.
Debitul sanguin la nivel muscular creşte datorită vasodilataţiei, în detrimentul debitului
sanguin destinat altor organe, cu exceptia debtului cerebral (7).
Expunerea cronică la altitudini medii şi înalte determină în timp poliglobulie
compensatorie ce creşte eficienţa transportului oxigenului spre ţesuturi.
În faţa nevoii acute de oxigen (O2), plămânul îşi creşte frecvenţa respiratorie. Creşterea
frecvenţei respiratorii (FR) are ca efect eliminarea bioxidului de carbon (CO2) produs în
cantitate crescută din cauza efortului. Creşterea frecvenţei respiratorii evită astfel acidoza
respiratorie (8).

12
1.2. Antrenamentul şi efortul în alpinism
Antrenamentul contribuie la o mai bună , promptă şi echilibrată adaptere a apartului
cardiovascular, respirator, endocrin, sistemul nervos – inclusiv a celui vegetativ, a circulaţiei
musculare, şi a metabolismului energetic.
Alpinismul este un sport de rezistenţă şi necesită rezistenţă de durată, esenţială pentru
toate sporturile montane. Prin rezistenţă se înţelege capacitatea de a înfrunta oboseala fizică şi
psihică (5). Antrenamentul de rezistenţă poate ajuta aclimatizarea la înălţime, deoarece există
stimulare prin efort a irigării muşchilor şi creşterii tisulare a extracţiei oxigenului.
Aprecierea efectului optim al antrenamentului, foloseşte măsurarea frecvenţa pulsului.
Pulsului optim la antrenament, este apreciat funcţie de obiectivul pe care îl are antrenamentul.
Pulsul optim pentru plimbări: 180 - vârsta în ani; pentru alpinism: 200 - vârsta în ani; pentru
alpinism, la cei trecuţi de 50 de ani: 180 - vârsta în ani (5).
Frecvenţa pulsului în repaus sau în efortul submaximal este cu atât mai scăzută cu cât
nivelul de antrenament atins este mai ridicat (11).
Prin antrenament şi instucţiuni specifice funcţie de tipul sportului montan, se ţinteşte o
frecvenţă a pulsului de 120-150 pulsaţii/minut ce corespunde aproximativ la 50-60% din
solicitarea maximă (5).
Persoanele cunoscute cu hipertensiune arterială, mişcarea regulată la înălţimi de 1800 -
2500 metri are influenţe favorabile asupra controlului tensiunii arteriale, şi al excesului ponderal
(13).
Pentru bolnavii cu afecţiuni cardiovasculare cronice, insclusiv pentru cei cu infarct
miocardic şi revascularizare intervenţională, care au bună tolearnţă la efort estimată prin testare
de efort supravehgeată, sunt permise activităţi montane la altitudinea de 2500 metri cu
respectarea indicaţiilor anterior menţionate referitoare la: măsurarea pulsului, escaladarea
treptată, practicarea progresivă a sportului. În aceste condiţii a fost remarcată ameliorarea stării
clinice (5).

Capitolul 2: Adaptarea aparatului cardiovascular şi pulmonar la hipoxia de altitudine

Majoritatea sporturilor montane se desfăşoară în mediul montan pe o altitudine medie
cuprinsă între 1000 şi 3500 de metri, fiind şi locul unde accesul este rapid şi un număr mare de
oameni pot practica în toate sezoanele sporturi specific montane.
Adaptarea la altitudine este progresivă şi în relaţie cu presiunea atmosferică ce
influenţează presiunea oxigenului în aerul inspirat. La altitudinea 3500m se inspiră cu 40% mai
puţin oxigen iar la peste 5486m cu 50% mai puţin oxigen (1, 2).

13
 Scăderea presiunii oxigenului în aerul inspirat prin hipoxemia secundară determină
creşterea efortului ventilator şi normalizarea saturaţiei în oxigen. Astfel, la altitudine medie,
între 1500 şi 2500 m, saturaţia în oxigen a sângelui arterial depăşeşte 90%, inclusiv datorită
creşterii ventilaţiei de repaus în primele zile de staţionare la altitudine, iar oxigenarea ţesuturilor
este normală.
Între 2500 şi 5500m, adaptarea organismului la nivelul jos al presiunii oxigenului include
adaptare respiratorie, circulatorie şi tisulară. Procesul de adaptare implică iniţial creşterea
ventilaţiei relevată prin polipnee, creşterea transportului prin creşterea debitului cardiac şi prin
poliglobulia secundară (3, 4).

2.1. Hipoxia acută şi cronică

În hipoxie acută, organismul mobilizează mecanisme fiziologice imediat disponibile
pentru a asigura un flux suficient de oxigen spre celule, mecanisme ce includ în principal
creşterea debitului ventilator şi cardiac.
În hipoxia cronică modificările fiziologice de adaptare încep prin creşterea capacităţii de
transport a oxigenului datorat eritropoezei mai eficiente – ce induce poliglobulia secundară (5).

2.2. Adaptarea aparatului respirator la hipoxia de altitudine

Hipoxia declanşează hiperventilaţia prin mecanism reflex determinat de stimularea
chemoreceptorilor arteriali sinocarotidieni şi aortici (7). Hiperventilaţia, prin creşterea debitului
de aerul inspirat va induce creşterea presiunii oxigenului în aerul alveolar şi în arteriolă (8).
Hiperventilaţia apare după câteva ore de şedere la altitudinea 2000-3000m. La peste
3000m, presiunea oxigenului în aerul alveolar este sub 60 mmHg, hiperventilaţia se instalează
rapid şi creşte în primele zile de expunere atingând un platou, pentru ca după câteva săptămâni –
luni, nivelul hiperventilaţiei să scadă, fără a ajunge la nivelul valorilorilor de la nivelul mării. S-a
observat că hiperventilaţia are un nivel maxim până la 5800 m, apoi scade cu altitudinea (9).
Hipoxia alveolară determină vasoconstricţie arteriolară pulmonară şi creşterea rezistenţei
vasculare în circulaţia pulmonară. Creşterea rezistenţei vasculare pulmonare determină
hipertensiune pulmonară hipoxică (14).
În hipoxemia cronică, modificările majore adaptative sunt reprezenatte de poliglobulia
secundară, hipertensiune pulmonară cronică, hipertrofia ventriculului drept, scăderea volumului
plasmatic (16).

14
2.3. Adaptarea aparatului cardiovascular la hipoxia de altitudine
Modificări importante cardiace apar secundar creşterii rezistenţei vasculare pulmonare şi
a presiunii în circulaţia pulmonară, care creşte postsarcina ventricolului drept determină
modificări ale formei şi funcţiei ventricolului drept.
Disfuncţia ventricolului drept ce apare la altitudine, nu are aspectul clinic al cordului
pulmonar acut determinat de creşterile bruşte ale presiunii pulmonare din embolismul pulmonary
(19).

2.3.1. Circulaţia coronariană şi modificările electrocardiografice

Vasoconstricţia pulmonară hipoxică duce la o creştere a tensiunii în antera pulmonară şi
la modificări morfologice ale EKG-ului: deviaţie axială dreaptă, bloc de ramură dreaptă şi
schimbări în amplitudine ale undei P şi T, frecvent întâlnite în ascensiune şi care dispar după
întoarcere la altitudine joasă. Aritmia ectopică atrială şi ventriculară, deşi frecventă este
intermitentă şi fără efecte hemodinamice. Tahiaritmiile sunt rare la subiecţii sănătoşi, dar la cei
cu boală cardiacă mediul hipoxic expune subiecţii la ischemie, cu risc de moarte subită de cauză
cardiacă (23).
Electrocardiograma la altitudine arată în unele cazuri o creştere în amplitudine a undei P,
deviaţie axială dreaptă şi semne de supraîncărcare a ventriculului drept cu sau fără hipertrofie
după sejur prelungit. Uneori EKG-ul poate rămâne neschimbat până la altitudine extremă,
îndeosebi la subiecţii bine aclimatizaţi (18).

2.3.2 Circulaţia cerebrală şi altitudinea

Debitul sangvin cerebral creşte după câteva secunde de expunere la hipoxie şi persistă la
această valoare timp de câteva zile. În hipoxia cronică prelungită, debitul cerebral este scăzut
(24, 25).

2.3.3. Poliglobulia de altitudine

Poliglobulia de altitudine este produsul activităţii crescute a eritropoezei la nivelul
măduvei osoase (5).
Creşterea semnificativă a masei de globule roşii se produce după un sejur de 3 săptămâni
la peste 2100 m (27, 28).
Performanţa maximă după aclimatizare estimată prin apariţia poliglobuliei este atinsă
între 2-4 săptămâni pentru o altitudine între 2000 şi 4000m, iar hematocritul optim la peste 3800
m este atins la 40 de zile (6).

15
2.4. Aclimatizarea
Cardiologia marilor altitudini a fost centrată pe rolul aclimatizării în prevenţia răului acut
de munte. Aclimatizarea defineşte procesul de adpatare al oganismului la hipoxie şi necesită 2-3
zile pentru adaptarea la 3000 m, durata de timp necesară aclimatizării crescând cu nivelul
altitudinii. Adaptarea pentru 4000 m necesită 3-6 zile, iar pentru ascensiunea la peste 5000 m,
între 2 şi 3 săptămâni (31).
Pentru o aclimatizare optimă se recomandă a nu se urca foarte repede şi foarte sus. Viteza
medie de ascensiune între două nopţi consecutive şi la peste 3500 m recomandată este în medie
de 400 m diferenţă de altitudine, iar la peste 5500 m ideal ar fi 150 m ascensiune diferenţă de
altitudine între două nopţi consecutive (32).

Capitol 3: Riscul de evenimente cardiovasculare la practicanţii sporturilor montane

Activitatea fizică regulată reduce riscul de evenimente coronariene, iar activitatea fizică
intensă creşte riscul acut de moarte subită, infarct miocardic acut sau tulburări de ritm cardiac.
Evenimentele cardiace asociate cu efortul fizic şi hipoxia apar de obicei la persoane cu afecţiuni
cardiovasculare subclinice sau manifeste (1).

3.1. Bolile cardiovasculare şi altitudinea

Toleranţa la altitudine a pacienţilor cu boli cardiovasculare depinde de severitatea bolii,
nivelul de altitudine, timpul de ascensiune şi activitatea fizică desfăşurată (9). Riscul efectelor
adverse, mai mare în primele zile de expunere la altitudine, scade progresiv pe măsură ce
mecanismele fiziologice de adaptare-aclimatizare îmbunătăţesc aportul şi consumul de oxigen la
nivel celular (10, 11).
Riscul de ischemie miocardică, amplificat prin creşterea activităţii cardiace din timpul
primelor zile la altitudine, se reduce progresiv o dată cu scăderea activităţii cardiace (9, 10).
Rezerva de flux coronarian s-a dovedit a fi semnificativ mai scăzută la 2500 m, la pacienţii cu
boală coronariană şi test de efort pozitiv pentru ischemie miocardică. În general, altitudinea de
2500-3000m nu pune în pericol pacienţii cu boală coronarienă stabilă şi cu toleranţă la efort bună
la efort.
Aritmiile pot fi precipitate ca urmare a creşterii activităţii simpatice, hipopotasemiei şi
suprasarcinii ventriculare drepte determinată de hipertensiunea pulmonară hipoxică.
Hipertensiunea arterială poate evolua cu creşterea la altitudine, a valorilor tensiunii
arteriale care cresc mai mult la subiecţii hipperetnsivi decât la normotensivi. Creşterea tensiunii
arteriale este de cele mai multe ori uşoară, la altitudinea 1200 - 3000 m.
Studii referitoare la valorile tensiunii arteriale în condiţii de altitudine s-au efectuat pe
loturi diferite de subiecţi, practicanţi ai schiului, drumeţiilor sau alpinismului. Cei mai mulţi

16
oameni au valori normale ale tensiunii, dar un numar redus dintre ei reacţionează cu creşteri
moderate ale tensiunii arteriale sau hipotensiune. Sub 4000 m, nu s-au consemnat salturi
hipetensive la normotensivi (15).

3.1.1. Hipertensiunea arterială

Este cea mai frecventă afecţiune printre alpiniştii de toate vârstele Tensiunea arterială se
modifică puţin in raport cu altitudinea în perioadele de şedere prelungită. În perioadele de
aclimatizare, apar creşteri ale valorilor tensiunii arteriale la pacienţii hipertensivi (15, 17). Un
număr redus dintre hipertensivii cu hipertensiune controlată fac creşteri importante ale ale
tensiunii arteriale activării sistemului adrenergic în condiţii de hipoxie.
Eficienţa antihipertensivă a medicamentelor scade cu altitudinea. Există particularităţi ale
terapiei antihiperetnsive la practicanţii spoorturilor montane. Se apreciază că betablocantele şi
antagoniştii de calciu nondihidropiridinici reduc frecvenţa cardiacă, reducând daptarea la
altitudine prin tahicardie. Verapamil, Diltiazem cresc riscul de edeme periferice la altitudine
(11).
Antagoniştii sistemului renină-angiotensină-aldosteron par mai indicate in terapia la
altitudine a hipertensiunii arteriale deoarece au fost asociate cu efecte neutre asupra frecvenţei
cardiace şi toleranţei la efort (11).
Diureticele nu sunt recomandate pentru în şedereile prelungite la altitudine din cauza
accentuării potenţiale a hipovolemiei de altitudine – şi riscului protrombotic; a inducerii
tulburărilor hidroelectrolitice (20).
La hipertensivii cu valori controlate ale tensiunii arteriale, nu trebuie schimbată strategia
de tratament (21).

3.1.2. Boala cardiacă ischemică

Hipoxia de altitudine în mod normal la subiectul sănătos produce vasodilataţie
coronariană. La bolnavii coronarieni, acest efect este diminuat şi aportul de oxigen necesar
miocardului este scăzut.
Unele studii au arătat că la altitudini sub 3200 m accidentele coronariene sunt rare în
bolala coronariene stabile, tratată. Riscul este crescut în perioada de adaptare din primele 2-3 zile
când creşte consumul miocardic de oxigen (5).
Riscul de tromboză este crescut la altitudinea de peste 3500m (25), aşa încât există
rezerve teoretice privind expunerea la altitudine a pacienţilor cu boală coronariană şi
revascularizare intervenţională cu stentare.
Schiul implică efort fizic intens în condiţii de frig şi altitudine mare cu efect direct asupra
circulaţiei coronariene. Înregistrarea de trasee electrocardiografice prin telemetrie la 149 de
bărbaţi în timpul schiului de agrement la altitudinea de 3100 m a arătat o creştere a ritmului

17
cardiac cu 80% la 2/3 din subiecţi. Cinci bărbaţi au prezentat modificări modificări de segment
ST în timpul sau imediat după exerciţiu ( 5,6%). Toţi cinci au avut vârsta peste 40 de ani (26).

3.1.3. Infarctul miocardic

Pentru a determina toleranţa la efort şi altitudine a subiecţilor cu istoric de infarct
miocardic unele cercetări au comparat pacienţii sănătoşi şi cei cu infarct miocardic în
antecedente. Un studiu comparativ între 8 pacienţi cu istoric de infarct miocardic şi 7 subiecţi
sănătoşi, cărora li s-a monitorizat frecvenţa cardiacă la altitudinea joasă şi la 4200 m, după 10
zile de aclimatizare a concluzionat că atât la subiecţii sănătoşi, cât şi la cei cu istoric de infarct
miocardic, capacitatea de efort la 4200 m a fost scăzută (29).
Riscul de evenimente cardiovasculare la practicanţii activităţilor fizice în mediul montan
este scăzut comparativ cu alte grupuri populaţionale şi afectează îndeosebi bărbaţii de peste 40
de ani care nu practică regulat o activitate fizică, iar evenimentele au legătură mai redusă cu
mediul montan, cum ar fi altitudinea, temperatura scăzută sau dificultăţile terenului (31).

3.1.4. Tulburările de ritm cardiac

Studiile privitoare la tulburările de ritm care apar la altitudine sunt limitate. Monitorizarea
Holter a arătat că majoritatea aritmiilor sunt benigne, survin atât în stare de veghe cât şi în somn
şi au incidenţă direct proporţional cu altitudinea (34).
Mecanismul de declanşare al aritmiilor montane implică hipertonia simpatică, hipoxemia,
alcaloza respiratorie, hipokalemia, hipertensiunea pulmonară hipoxică, de obicei în realţie cu
boli cardiace preexistente şi cel mai adesea asimptomatice (25).

3.1.5. Moartea subită

Moartea subită cardiacă este cauză majoră a deceselor la bărbaţi de peste 34 de ani, în
timpul activităţilor de drumeţie şi schi alpin (38). Studii făcute la schiorii care au evoluat la
altitudinea de până la 4000 m, îndeosebi în Austria, au identificat factori de risc care asociază
moartea subită în timpul acestor activităţi şi au arătat că riscul de moarte subită a fost mai mare
în prima zi la altitudine.
Un studiu de caz control (38) a fost efectuat prin compararea factorilor de risc la 247 de
barbati de peste 34 de ani, care au suferit moarte subită în timpul drumeţiilor pe munte, comparat
cu un grup de control de 741 de cazuri. Concluzia a fost că riscul de moarte subită a fost mai
mare în prima zi la altitudine. În schiul de agrement, schiorii care au decedat subit au avut în
antecedente semnificativ mai frecvent infarct miocardic (41% vs 1,5%), hipertensiune arterială
(50% vs. 17%), boală coronariană cronică, fără infarct miocardic (9% vs 3%), fiind mai puţin
implicaţi într-un program de efort fizic intens şi regulat (4% vs 15%) (38).

18
3.1.6. Insuficienţa cardiacă
Insuficienţa cardiacă moderată stabilizată prin tratament medical optim permite o activitate
profesională aproape de normal. Înainte de ascensiune este necesar un bilanţ cardiac riguros al
pacienţilor cu disfuncţie/insuficienţă cardiacă. (32).

3.1.7. Disfuncţia ischemică cardiacă

Se apreciază că persoanele diagnosticate cu disfuncţie ventriculară stângă ischemică
stabilă pot desfăşura activităţi în mediul montan. Toleranţa la efort este variabilă în funcţie de
altitudine, intensitatea efortului, stadiul aclimatizării şi tratamentul urmat (41).

3.1.8. Accidente trombo-embolice venoase şi arteriale

Accidentele trombotice arteriale în mediul alpin sunt favorizate de poliglobulie,
deshidratare şi hemoconcentraţie, vasoconstricţia hipocapnică şi discrazia sanguină provocate de
hipoxia hipobară (10).
Tromboza venoasă a fost semnalată mai frecvent la vârstnicii cu migrene sau cefalee de
altitudine. Tratamentul antiagregant la aceştia a crescut riscul de accidente hemoragice şi
hemoragii retiniene (46).

3.2. Răul acut de munte

Răul acut de munte este definit prin simptomele ce apar la altitudinea înaltă.
Incidenţa răului acut de munte este prioritar determinată de nivelul de altitudine şi timpul
în care este atins acesta.
Prevalenţa răului acut de munte are variaţii individuale şi creşte la cei care nu respectă
etapele aclimatizării, în particular prin nerespectarea numărului de zile necesare aclimatizării.
Diagnosticul raului acut de munte foloseşte Scorul lui Hackett sau Scorul Lake Louise
(52), 1993. Simptomele diagnostice sunt cefaleea, tulburările digestive, insomnia, oboseala,
ameţelile.
Subiecţii cu anomalii cardiace şi pulmonare pot avea simptome ale răului de munte, ce
reapar în general la aceeaşi altitudine (50).
Formele răului acut de munte pot fi moderate, severe şi extrem de severe. Formele
moderate sunt diagnosticate prin folosirea scalei Lake Louise. În formele severe, asociat
manifestărilor anterior descrise, apar simptome precum: dificultatea în respiraţie şi respiraţia
scurtă, instabilitatea la mers, descreşterea stării mentale şi retenţia pulmonară de fluide. Formele
extrem de severe includ edemul pulmonar de altitudine şi edemul cerebral.
Profilaxia răului acut de munte este aclimatizarea.

19
 Formele severe necesită coborârea de urgenţă la altitudine mai joasă, care poate fi măsura
salvatoare de viaţă.

3.3. Edemul localizat de altitudine înaltă

Se referă la edemul facial, edemele mâinilor ce apar la marile înălţimi se datorează
retenţiei de lichide datorate scăderii debitului urinar, urmare a creşterii secreţiei hormonului
antidiuretic indus de hipoxie. (55).

3.4. Edemul cerebral de altitudine înaltă

Edemul din ţesutul cerebral se produce prin creşterea presiunii osmotice extravasculare
sau prin presiune hidrostatică intravasculară foarte crescută. (56).
Edemul cerebral de altitudine apare la ascensiuni de peste 3000 m, iar riscul ţine de
factori umani, de mediu, de viteza ascensiunii la altitudine, de rezidenţa pe termen lung la o
anumită altitudine şi istoric de rău acut de munte (50).
Subiecţii care dezvoltă edem cerebral la altitudini extreme au avut simptome de rău acut
de munte la altitudini mai joase. Simptomele răului acut de munte pot progresa în câteva ore la
peste 4730 m şi pot să se complice cu edem cerebral şi pulmonar dacă ascensiunea este rapidă
(50).

3.5. Edemul pulmonar acut de altitudine

Edemul pulmonar acut de altitudine este edem pulmonar non-cardiogen indus de o
creşterea presiunii hidrostatice la nivelul capilarului pulmonar, secundar vasoconstricţiei
arteriolare pulmonare indusă de hipoxie (58).
Diagnosticul de edem pulmonar se stabileşte în funcţie de o serie de semne clinice.
Stadiul clinic este manifest prin cianoză, dispnee de rapaus, tahicardie, febră, expectoraţie
hemoptoică, raluri pulmonare de stază cu topografie adesea asimetrică sau chiar unilaterală,
sugerând pneumonie sau bronhopneumonie acută. Auscultaţia cardiacă este normală, tensiunea
arterială sistemică este normală sau uşor scăzută (62).

3.6. Altitudinea şi medicamentele

Diureticele, îndeosebi furosemidul, cresc riscul de deshidratare şi nu sunt cea mai bună
soluţie pentru terapia creşterii valorilor tensiunii arteriale la altitudine. Betablocantele pot
provoca la persoanele în vârstă o desaturare a oxigenului arterial în timpul efortului submaximal
la altitudine moderată, inducând scăderea toleranţei la efort, corelată cu neadaptarea frecvenţei
cardiace (67). Toleranţa la efort la pacienţii cu hipertensiune arterială nu pare influenţată de
terapia cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei şi antagonişti de calciu
dihidropiridinici (19, 68).

20
 Folosirea spray-urilor (ex. Nitromint) la altitudine poate să modifice cantitatea per priză,
astfel că apare preferabilă utilizarea comprimatelor (68, 69).
Subliniem că furosemidul nu este indicat tratamentul edemului pulmonar de altitudine
(17). Administrarea de Digoxin în edemul pulmonar de altitudine este ineficientă pentru că
edemul pulmonar este non-cardiogen (70).

3.7. Contraindicaţii medicale înaintea ascensiunilor la altitudine înaltă

Contraindicaţiile absolute includ boli cardiovasclare: hipertensiunea arterială pulmonară;
hipertensiune arterială rezistentă sau greu controlată prin mediacţia antihipertensivă, bolile
valvulare aortice şi mitrale mderate/severe; boala coronariană severă; insuficienţa cardiacă;
tratamentul anticoagulant; Contraindicaţii relative: hipertensiune arterială controlată; antecedente
de tromboflebită, antecedentele de edem pulmonar de altitudine; diabetul, obezitatea, bronşitele
cronice, astmul bronşic indus de efort şi frig (71).

PARTEA SPECIALĂ
Evenimente cardiovasculare la practicanţii sporturilor montane
Introducere
La nivel naţional, nu au fost publicate cercetări sau observaţii în domeniul medicinei
montane care să evalueze prevalenţa factorilor de risc cardiovascular, a bolii cardiovasculare,
toleranţei la efortul drumeţiei, modificărilor tensiunii arteriale, apariţiei simptomelor sau/şi a
evenimentelor cardiovasculare la participanţii la sporturile montane. În România, studiile de
prevalenţă a factorilor de risc si a bolilor cardiovasculare s-au orientat pe grupuri populaţionale
din diferite zone ale ţării (1-3) la altitudine joasă.
Experienţa acumulată ca medic şi alpinist, practicant al sporturilor montane în ţară şi în
10 expediţii în munţii foarte înalţi, şi colaborarea cu serviciile Salvamont mi-au oferit
posibilitatea culegerii, documentării şi analizei unui important material medical în domeniul
menţionat şi exprimat în timpul activităţilor sportive montane. Asistenţa medicală pe care am
acordat-o în mediul montan a inclus adeseori rezolvarea de urgenţă, a unor evenimente acute
netraumatice, imprevizibile, frecvent evaluate ca evenimente cardiovasculare perturbatoare ale
stării de sănătate.
Prevalenţa tot mai mare a evenimentelor cardiovasculare fatale sau non-fatale,
consemnate personal sau documentate de serviciile Salvamont în colaborare cu serviciile de
urgenţă, m-au determinat să mă implic în acest studiu.
Am ales ca domeniu al cercetării evaluarea stării de sănătate a practicanţilor sporturilor
montane: drumeţii şi schi, prin determinarea prevalenţei factorilor de risc cardiovascular, a bolii

21
cardiovasculare şi a riscului evenimentelor cardiovasculare fatale şi non-fatale la subiecţi
practicanţi ai acestor sporturi montane pe Valea Prahovei şi în Poiana Braşov.
Experienţa acumulată în escaladarea munţilor înalţi: Huascaran, Peru (6768 m); Huyana
Potosi, Bolivia (6080 m); Stok Kangri, India (6150 m); Baltoro Glacier, Pakistan (5800 m);
Muztagh Ata, Tibet (7546 m) mi-a înlesnit culegerea de date privitoare la rolul aclimatizării în
riscul apariţiei răului acut de munte la altitudine foarte înaltă (de până la 7546 m).
Cunoaşterea prevalenţei bolilor cardiovasculare, a factorilor de risc cardiovascular,
măsurilor de prevenire a evenimentelor medicale înainte şi în timpul unei astfel de activităţi
recreative, are importanţă în stabilirea unei strategii de supraveghere şi de intervenţie medicală în
timpul drumeţiilor, aspect cu importante implicaţii în organizarea sporturilor montane. Turismul
montan „în masă” în sezoanele de vârf, implică serviciile locale de asistenţă medicală -
salvamont, serviciile de urgenţă din mediul spitalicesc sau de intervenţie la locul evenimentului.

Obiectivele cercetării
I. Pentru subiecţii participanţi la sporturi montane – drumeţii şi schi, de până la 2500 m
altitudine :
§ Identificarea factorilor de risc cardiovascular şi a bolilor cardiovasculare la grupuri
populaţionale care practică drumeţiile montane la altitudine medie.
§ Studierea modificarilor tensiunii arteriale sistolice (TAs) si diastolice (TAd), a frecvenţei
cardiace, electrocardiogramei la începutul drumeţiei, după efortul de urcare de la atitudinea de
850m m la 2500 m şi după efortul de coborâre la 850 m a subiecţilor normotensivi sau a celor
cunoscuţi cu hipertensiune arterială.
§ Aprecierea toleranţei subiective a efortului şi a apariţiei simptomelor cardiovasculare în
relaţie cu modificarile tensiunii arteriale şi frecvenţei cardiace .

II. Pentru subiecţii practicanţi ai ascensiunii la altitudine foarte înaltă, între 3800 şi 7546 m
§ identificarea tipului, frecvenţei, intensităţii şi duratei simptomelor care definesc răul acut de
munte în raport cu altitudinea, rata de ascensiune între două tabere şi altitudinea atinsă, în raport
cu vârsta, starea de sănătate, nivelul de antrenament al unui grup de alpinişti care urcau de la
3600 m la 7546 m
§ identificarea factorilor ce declanşează, agravează sau previn răul acut de munte
§ evaluarea rolului aclimatizării în prevenirea răului acut de munte

Capitol 1: Drumeţiile
1.2.Material şi metodă

22
 Studiul a inclus, practicanţi ai drumeţiilor, aleşi aleator, care se angajau într-o urcare pe
un traseu cu altitudinea între 850 şi 2505 m, între Buşteni şi vârfului. Omu, în perioada iunie-
septembrie 2011, 2012, 2013.
Supraveghera obiectivelor studiului s-a realizat prin date înscrise de fiecare participant
într-un chestionar prestabilit, măsurători ale tensiunii arteriale şi frecvenţei cardiace,
supravegherea simptomelor, înregistrări ECG.
Chestionarele au inclus date de identificare, demografice, evaluare a stării de sănătate,
antrenamentului, factorilor de risc cardiovascular: hipertensiune arterială (HTA), fumat, diabet,
dislipidemie, obezitate, sedentarism şi a bolii cardiovasculare cunoscute: infarct miocardic,
angină pectorală, arteriopatie periferică, aflate sau nu sub tratament (anexa 1). S-a consemnat
medicaţia antihipertensivă din ultimele 14 zile şi din ziua drumeţiei.
Din 367 chestionare distribuite, 236 au fost corect completate şi valide pentru evaluare.
Au fost făcute măsurători ale TA, frecvenţei cardiace (FC) şi înregistrări ale electrocardiogramei
pe traseul de urcare, la altitudinea de 850 m şi 2000-2500m şi pe parcursul traseului de coborâre
la altitudinile de 2000 şi respectiv 850 m. Măsurătorile TA şi ale frecvenței cardiace, şi
electrocardiograma s-au efectuat după un repaus mediu de 10 minute. Hipertensiunea arterială a
fost definită şi stadializată folosind criteriile din raportul elaborat de Eight Joint National
Committee (JNC 8) (2).
Riscul cardiovascular al hipertensiunii arteriale a fost stabilit prin utilizarea diagramelor
SCORE de risc cardiovascular elaborate de Societatea Europeană de Cardiologie pentru ţările cu
risc cardiovascular înalt (3).
Au fost înregistrate simptomele apărute pe parcursul drumeţiei cu consemnarea durerilor
precordiale cu caracter de angină pectorală, palpitaţiilor, dispneei, vertijului, claudicaţiei
intermitente.
Lotul a fost astfel format din 236 drumeţi, cu vârste între 18 şi 68 de ani, dintre care 160
bărbati (67,79%) cu vârstă medie 42,5±16,20 ani şi 76 femei (32,21%) cu vârstă medie
36,5±13,8 ani.
Datele din chestionare au fost centralizate şi analizate pe şase subgrupe de vârstă: 18-25,
26-35, 36-45, 46-55 şi 56-65 şi peste 65 ani.

1.3.Rezultate
1.3.1.Evaluarea factorilor de risc cardiovascular
Raportată pe grupe de vârstă, HTA a fost anterior diagnosticată la 70 subiecţi din tot lotul
(30%), cu creşterea progresivă prevalenţei HTA de 4,8 % în grupa de vârstă 18-25 ani la 43,8 %
în grupa de vârstă 46-55 ani şi 64,3 % în grupa de vârstă > 65 de ani.
Diabetul zaharat de tip 2 a avut prevalenţă 4,2%, sensibil egal distribuită la grupele de
vârstă de peste 45 de ani.
23
 Prevalenţa fumatului fost 25,9% în grupa de vârstă 36 şi 45 de ani şi a scăzut la 14,3% în
grupa de vârstă > 65 de ani.
Prevalenţa dislipidemiei cunoscute a fost de 15,3% în întreg grupul, în creştere de la 2,4%
la grupa 18-25 ani, la 18,8 % la grupa 46-55 ani şi 42,9% la > 65 ani.
Obezitatea, definită prin indice de masă corpotrală > 30, a fost întâlnită la 31 subiecţi
(13,1 %), cu prevalenţă 9,7 % la sub 45 ani şi 18,08% la peste 45 ani. IMC mediu a fost
26,8±3,19 kg/m².
Sedentarismul (36,4%) a fost consemnat la toate grupele de vârstă, cu o medie de 29,1%
până la 45 ani şi de 48,6% la peste 45 de ani.
A fost evaluat consumul de alcool , definit ca şi consum zilnic echivalent a mai mult de

25 ml alcool 400 (5), deoarece acest consum, în condiţii de efort poate influenţa toleranţa la efort,
simptomele şi apariţia evenimentelor cardiovasculare. Astfel definit, consumul de alcool a fost
prezent la 7,6% subiecţi, cu prevalenţă crescută la grupa 46-55 ani (14,6%).
Prevalenţa asocierii factorilor de risc cardiovascular a crescut cu vârsta, prevalenţa
asocierii fiind maximă la vârsta peste 65 ani.
Boala cardiacă ischemică stabilă a fost cunoscută la 5 subiecţi, care au avut angină
pectorală pe parcursul drumeţiei (2,1 %).
Infarctul miocardic vechi şi nevascularizat era cunoscut la 1 subiect ( 0,4 %) şi infarctul
miocardic vechi cu revascularizare coronariană a fost consemnat de 2 subiecţi (0,8 %).
Arteriopatia periferică a fost descrisă de 5 subiecţi (2,1%), fiind mai frecventă la grupa
46-55 ani (4,2%). 4 pacienţi cu arteriopatie au acuzat claudicaţie intermitentă pe parcursul
drumeţiei (1,7%)
Prevalenţa manifestărilor bolii cardiovasculare aterosclerotice creşte cu vârsta.

1.3.2. Studiul valorilor tensiunii arteriale, frecvenţei cardiace şi a

simptomelor/evenimentelor cardiovasculare
Eşantionul la care s-au supravegheat valorile tensiunii arteriale, frecvenţei cardiace şi a
simptomelor cardiovasculare a inclus 164 subiecţi din care 125 bărbaţi (76,30 %) şi 39 femei
(23,70 %) cu vârstă medie 47,15±10,49 ani (vârste cuprinse între 35 si 65 ani).
Cei 164 subiecţi incluşi în această evaluare au fost împărţiţi în subgrupe de vârstă
subgrupul I cu vârsta cuprinsă între 35-45 ani, subgrupul II cu vârsta cuprinsă între 46-55ani şi
subgrupul III cu vârsta cuprinsă între 56 şi 65 de ani.
În subgrupul I au fost incluşi 59 subiecţi (35, 97 %), dintre care 41 subiecţi cu TA
normală şi înalt-normală (69,41 %); 9 subiecţi cu hipertensiune arterială fără tratament (15,25%);
4 subiecţi în tratament cu ß-blocante asociat cu diuretice(6,71%) şi 5 subiecţi sub terapie cu
inhibitori ai enzimei de conversie şi diuretice (8,47%).

24
 Din subgrupul II au făcut parte 56 subiecţi (34,14 %) din care 24 cu TA normală şi înalt-
normală (42,85 %), 17 cu hipertensiune arterială fără tratament antihipertensiv (30,35 %), 15
subiecţi cu hipertensiune arterială în tratament (26,78 %), din care 7 subiecţi trataţi betablocante
si diuretice (12,5 %) şi 8 subiecţi cu inhibitori ai enzimei de conversie şi diuretice (15,28% %).
Dintre subiecţii tratati, 10 aveau risc cardiovascular moderat şi înalt (66,66%) şi 5 risc
cardiovascular foarte înalt (33,33%).
În subgrupul III-a au fost monitorizaţi 49 de subiecţi (29,87 %), dintre care 4 cu tensiunea
arterială normală (8,16%) şi 11 cu tensiunea arterială înalt-normal (22,44%), 11 pacienţi
hipertensivi fără tratament antihipertensiv (22,44%), 23 hipertensiv cu tratament antihipertensiv
(46,93), dintre care 9 trataţi cu ß-blocante în asociere cu diuretice (18,36 %) şi 14 cu inhibitori ai
enzimei de conversie şi diuretice(28,57). Dintre subiecţii hipertensivi trataţi, 16 au fost apreciaţi
cu risc cardiovascular moderat şi înalt (69,55%) şi 7 cu risc cardiovascular foarte înalt (30,45%).
Pentru cele trei subgrupe de subiecţi, datele demografice şi anamnestice au arătat că la
subiecţii din subgrupul I valorile medii ale IMC au fost 26,71 kg/m²±2,28 (între 23,74 şi 30,32
kg/m²), 26 subiecţi fiind supraponderali (44 %), 2 subiecţi fiind obezi clasa 1 (3,38% %). La
subiecţii din subgrupul II valorile medii ale IMC au fost 28,29 kg/m²±2,21 (între 23,32 şi 31,40
kg/m²), 36 subiecţi fiind supraponderali (64,28 %), 4 fiind obezi clasa 1 (17,14 %). La subiecţii
din subgrupul III valorile medii ale IMC au fost 27,97 kg/m²±2.71 (între 23,5 şi 31,6 kg/m²), 28
subiecţi fiind supraponderali (57,14 %), 2 subiecţi fiind obezi clasa 1 (4,08 %).
Din 47 de subiecţi (28,62 %) care se aflau în tratament, 25 (53,19%) au fost evaluaţi cu
risc cardiovascular moderat, deoarece asociau TAs peste 140 mmHg şi TAd peste 90 mmHg
obezitate clasa I, dislipidemie; 10 cu risc cardiovascular înalt (21,27%), deoarece asociau
hipertensiune arterială gradul 1 sau 2 cu diabet zaharat tip II (5 subiecţi), obezitate, dislipidemie,
fumat şi 12 cazuri cu risc cardiovascular foarte înalt (23,53%),care asociau, TAs peste 180
mmHg cu diabet zaharat şi dislipidemie (6 subiecţi); TAs sub 180 mmHg, dar cu sechele de
infarct miocardic (2 subiecţi); dislipidemie, obezitate şi arteriopatie periferică (3 subiecţi); HTA
grad 2 şi anamnestic angină pectorală de efort (1 subiect).
Studiul a relevat creşterea semnificativă a valorilor Tas (p<0,0001) şi a frecvenţei
cardiace (p între <0,0001 şi 0,0043) la subiecţii cu tensiune arterială normală la toate subgrupele
de vârstă, după efortul moderat al drumeţiei până la altitudinea de 2500m.
Subiecţii cu tensiune arterială înalt normală au prezentat indiferent de vârstă creşteri
semnificative ale Tas (p între <0,0001 şi 0,0018) şi creşteri moderate ale Tad (p între 0,0190 şi
0,4266), care la 10 minute post efort au fost ≤ 160/95 mmHg.
Subiecţii cunoscuţi hipertensivi şi netrataţi au prezentat la efortul moderat de ascensiune
creşteri semnificative ale mediei TAs (p=0,0284) şi creşteri moderate ale mediei TAd (p=0,1750)
care la subgrupa de vârstă 35- 45 ani au fost ≤ 160/95 mmHg. Subiecţii hipertensivi netrataţi ai

25
grupei 46-55 ani şi cei ai grupei de vârstă 56 – 65 ani au avut la efortul de ascensiune creşteri
semnificative ale mediei Tas (p<0,0001 şi p=0,0148) care fost < 170/100 mmHg.
Subiecţii hipertensivi cu risc aditional cardiovascular înalt din grupa de vârstă 46-55 ani au avut
creşteri semnificativeale TAs (p=0,0025), valorile medii ale TAs >170/100mmHg.
Subiecţii cu vârsta între 46-65 de ani în tratament cu β-blocante, în ascensiunea până la
2500 m, au avut creşteri semnificative ale mediei TAS (p <0,0001 şi0,0183), şi FC (p=0,0006 şi
p=0,0002), iar TAD a înregistrat valori moderate (p=0,1901 şi p=0,2213). Cei în tratament cu
IECA, la aceleaşi subgrupe, au avut creşteri semnificative ale TAS (p=0,0165 şi p=0,0145), iar
TAD a înregistrat creşteri moderate (p=0,5218 şi p=0,0561). Rezultatele studiului relevă faptul
că simptomele sunt frecvente la pacienţii hipertensivi.
Simptomele au fost apreciate la fiecare treaptă a drumeţiei şi au consemnate cele care au
creat discomfort la efort şi care s-au remis tardiv în repaus. Simptomele au fost analizate în
funcţie de datele anamnestice ce au precizat dacă subiecţii aveau boală cardiovasculară
documentată şi în raport cu tipul medicaţiei antihipertensive.
Dintre cei 47 de subiecţi diagnosticaţi cu hipertensiune arterială în tratament, 20 erau
trataţi cu ß-blocante şi diuretic şi 27 cu inhibitori IECA şi diuretic.
Dintre subiecţii trataţi cu ß-blocante, 5 au prezentat palpitaţii mai frecvent între 2000 şi
2500 m, 7 vertij, 7 cefalee uşoară, care nu s-au asociat cu tulburări digestive. Simptomele au fost
mai frecvente între 55 şi 65 de ani, predominant la femei.
Dispneea la efort a fost consemnată îndeosebi în porţiunea finală a urcuşului între 2300 şi
2500 m la persoane cu vârsta între 50 şi 65 de ani. Simptomatic dispneea s-a remis treptat pana
în 15 min. în condiţii de repaus. Durerea precordială a fost prezentă la 2 subiecţi în tratament cu
ß-blocante şi la 4 subiecţi în tratament cu inhibitori.
Analiza statistică nu a arătat corelaţie între simptomele descrise de pacienţi şi tratamentul
cu betablocante asociat cu diuretice sau cu inhibitori ai enzimei de conversie asociat cu diuretice
Din analiza rezultatelor studiului factorilor de risc şi a bolilor cardiovasculare la drumeţi
a reieşit că subiecţii cu vârsta între 46-55 ani pot fi mai expuşi riscului de evenimente
cardiovasculare din cauza asocierii mai multor factori de risc, a numărului mare de subiecţi
hipertensivi cunoscuţi şi netrataţi, a prezenţei asimptomatice a bolii cardiovasculare. Pentru
aceste argumente, la această grupă de vârstă s-a înregistrat traseul electrocardiografic după
efortului de urcare şi coborâre.
S-au înregistrat simptomele şi au fost interpretate în raport cu datele clinice: tensiune
arterială, frecvenţă cardiacă, aritmii. S-au notat stărilor lipotimice: frecvenţa, gravitatea şi s-a
analizat cauzalitatea potenţială.

26
 Din 56 de subiecţi din grupa de vârstă 46-55 de ani la care s-a monitorizat tensiunea
arterială pe curbe de altitudine, la 26 subiecţi (46,5%) s-a înregistrat traseu electrocardiografic, la
start, după urcarea la 2500 m şi coborârea la 850 m.
S-au înregistrat 78 trasee ECG la 20% din subiecţii cu TA normală şi înalt normală,37%
din hipertensivii netrataţi, 16,4% din hipertensivii trataţi cu trataţi cu betablocante şi 26,6% din
cei trataţi cu IECA.
La start, pe cele 26 trasee ECG s-a constatat:

- hipertrofie ventriculara stângă ( HVS) la 6 subiecţi (23%)

- modificări de tip ischemic la 3 subiecţi (11,5%)

- infarct miocardic vechi la un bărbat de 48 de ani, în tratament asociat cu ß-blocante şi diltiazem

- tulburările de ritm: 2 subiecţi ( 7,6%) cu extrasistole atriale izolate.

La 2500 m s-au înregistrat 26 electrocardiograme, dintre care:

- hipertrofie ventriculara stângă la cei la care aceasta a fost consemnată pe ECG de la startul
drumeţiei.

- modificări de tip ischemic ST-T prin adăugarea la cele 3 cazuri cu modificări ischemice la start
a încă 3 cazuri cu modificări ischemice noi (11,5%).

- infarct miocardic vechi – la subiectul la care acesta a fost consemnat şi la start. Nu au apărut
modificări ischemice noi, dar simptomatic bărbatul a prezentat dispnee cu recuperare prelungită

La finalul drumeţiei la altitudinea de 850 m s-a constatat că la subiecţii cu modificări

ischemice noi înregistrate pe ECG de la 2500 m, la sosire traseul s-a normalizat.
Menţionăm că pe parcursul traseului de urcare, simptomele au inclus:

- claudicaţie intermitentă la nivelul gambei la doi subiecţi care au nevoie de pauze mai frecvente,
dar nu au întrerupt ascensiunea;

- vertij cu tendinţa la lipotimie, cefalee pulsatilă, greaţă şi palpitaţii, manifeste la 2500 m la trei
subiecţi : un bărbat de 53 ani hipertensiv fără tratament, TA 185/105 mmHg, FC 124b/min; o
femeie 49 de ani, hipertensivă netratată cu TA 176/100 mmHg şi o femeie de 53 de ani cu TA
130/70 mmHg, FC 136 bătăi/min pe ECG – ritm sinusal, fără modificări semnificative;
simptomele s-a remis treptat la coborâre);

La coborâre, subiecţi nu au descris dureri retrosternale cu caracter de angină pectorală, iar

la cei cu dispnee apărută pe traseul de urcare, aceasta a dispărut treptat.
La efortul de urcare până la 2500 m şi de coborâre, în condiţii climatice normale şi pe
parcursul a 10-12 ore apar modificări fiziologice ale tensiunii arteriale la persoanele cu tensiunea
arterială normală, dar şi creşteri ce pot fi semnificative ale tensiunii arteriale şi frecvenţei

27
cardiace ce depăşesc valorile înscrise în parametrii creşterilor fiziologice, modificări care pot fi
simptomatice.
La drumeţii hipertensivi cu vârsta peste 45 ani hipertrofia de ventricul stâng a fost
frecventă şi a asociat dispnee şi durere precordială de tip anginos, uneori însoţită de modificări
ischemice electrocardiografice. Simptomele menţionate s-au remis fără nevoia unei intervenţii
medicamentoase adăugate la tratamentul cronic.
Efortul de drumeţie de la 850 la 2500m la subiecţii cu factori multiplii de risc
cardiovascular sau/şi cu boală cardiovasculară cunoscută poate creşte riscul cardiovascular prin
ischemia miocardică de efort cu sau fără expresia ei clinică – angina pectorală de efort şi de
evenimente ischemice coronariene acute(9).
Dispneea la efort şi prelungită în repaus la hipertensivii peste 50 de ani poate indica
disfuncţie ventriculară stânga, cu risc de agravare şi de apariţie a manifestărilor clinice de
insuficienţă cardiacă (9).
Bolnavul cu infarct miocardic vechi, s-a adaptat progresiv la efortul de urcare ce a
necesitat pauze mai prelungite; a avut dispnee la 2500m, nu a prezentat modificări ischemice noi
pe ECG, dar acest tip de subiecţi trebuiesc mai bine evaluaţi pentru disfuncţia cardiacă şi
toleranţa la effort prin examinare ecocardiografică clasică 2D-TTE şi prin ECG de efort înainte
de decizia unei drumeţii până la 2500m. La aceşti pacienţi apare necesară evaluarea riscului
aritmic datorită riscului de moarte subită aritmică (6).
Evaluarea riscului de deces aritmic poate fi necesar şi la subiecţii cu hipertrofie
ventriculară stângă, ce prin ischemia de effort determinată de efortul drumeţiei poate induce
aritmii ventriculare grave şi deces aritmic (9).
Se cunoaşte că activitatea fizică echilibrată şi antrenamentul progresiv premergător
ascensiunii montane are efect benefic pe cordul sănătos. Efecte benefice sunt descries şi la
subiecţii cu boală cardiacă care a căror capacitate de efort a fost evaluată prin testare de efort şi
la care recuperarea prin exerciţiu fizic cu identificarea calităţii efortului ce nu asociază risc
cardiovascular a fost stabilită în urma unor programe de testare şi recuperare desfăşurate sub
supravegherea unei echipe competente cu pregătire specifică în acest domeniu. În afara unei
evaluări corecte, există riscul evenimentelor cardiovasculare declanşate de efort (10).
Subiecţii cu boală cardiovasculară aflaţi în prevenţie secundară vor fi monitorizaţi pentru
reducerea intervenţiei factorilor de risc cardiovascular până la nivelul „ţintă“ precizat în Ghidul
de prevenţie a elaborate de Societatea Europeană de cadiologie, asimilat în ţara noastră (11).

28
1.4.Discuţii
Interesul pentru această temă este justificat deoarece hipertensiunea arterială este frecvent
întâlnită la practicanţii drumeţiilor la altitudine medie, iar exerciţiul fizic moderat este
recomandat pacienţilor hipertensivi (10).
Efortul este recunoscut ca “a drug-free approach to lowering high blood pressure” atunci
când este moderat şi susţinut, ghidurile de management a hipertensiunii arteriale indicând ca
metodă nefarmacologică pentru reducerea valorilor tensiunii arteriale exerciţiu fizic prin efort
moderat de 30 min/zi zilnic sau cel puţin 5 ori/saptamămână (12). Ghidul ESH/ESC 2013 pentru
managementul tensiunii arteriale recomandă ca tip de efort moderat pe primul loc plimbarea,
urmată de jogging, mers pe bicicletă sau înot 5-7 zile pe săptămână (10).
Scăderea prin efort moderat a valorilor tensiunii arteriale se referă la valorile tensiunii
arteriale obţinute între perioadele de efort moderat, realizat printr-un program constant de
exerciţii fizice, timp de săptămâni sau luni. La antrenaţi tensiunea arterială sistolică scade la efort
cu până la 15 mmHg, iar scăderea cu peste 15 mmHg la cei neantrenaţi poate indica boală
coronariană sau deshidratare (13).
În timpul efortului, inclusiv a celui moderat, la persoanele neantrenate, adaptarea la efort
se realizează prin intervenţie simpatică ce determină creşterea frecvenţei cardiace şi a tensiunii
arteriale sistolice. Vasodilataţia metabolică determinată post efort de eliberarea de metaboliţi
(14) previne creşterile mari ale tensiunii arteriale şi influenţază comportamentul postefort al
tensiunii arteriale la pacienţii antrenaţi.
Subiecţii cu tensiune arterială normală şi cei cu tensiune arterială înalt normală se
adaptează la efort prin creştere moderată a TAS, TAD şi FC. Creşterile mari ale tensiunii
arteriale la efort, definesc „hipertensiunea de efort” prin valori ale TA ≥ 250/130mmHg
înregistrate la efortul maximal standardizat.
La subiecţii cu tensiune arterială normală în repaus apariţia „hipertensiunii de efort”
identifică un subset populaţional ce va dezvolta hipertensiune arterială de repaus, la pacienţii
hipertensivi creşterile mari ale TAS fiind potenţial implicate în declanşarea evenimentelor
cardiovasculare. Disfuncţia endotelială şi creşterea rigidităţii vaselor mari sunt descrise ca
mecanisme patogenice ale hipertensiunii de efort (15, 16).
După efort valorile tensiunii arteriale scad prin apariţia vasodilataţiei postefort
determinată de descreşterea activităţii sistemului nervos simpatic şi de vasodilataţia metabolică
(14). Scăderea postefort a tensiunii arteriale începe la 3 minute de la întreruperea efortului (13).
Studiul a relevat creşterea semnificativă a valorilor tensiunii arteriale sistolice (p<0,0001)
şi a frecvenţei cardiace (p între <0,0001 şi 0,0043) la subiecţii cu tensiune arterială normală şi
tensiune sistolică înalt-normală, la toate subgrupele de vârstă, după efortul moderat al drumeţiei
până la altitudinea de 2500m.

29
 Subiecţii cu tensiune arterială înalt normală au prezentat indiferent de vârstă creşteri
semnificative ale tensiunii arteriale sistolice şi creşteri moderate şi nesemnificative ale tensiunii
arteriale diastolice, care la 10 minute post efort au fost ≤ 160/95 mmHg.
Subiecţii cunoscuţi hipertensivi şi netrataţi au prezentat la efortul moderat de ascensiune
creşteri semnificative ale mediei tensiunii arteriale sistolice care la subgrupul de vârstă 35- 45
ani au fost ≤ 160/95 mmHg. Subiecţii hipertensivi netrataţi ai grupei 46-55 ani şi cei ai grupei de
vârstă 56–65 ani au avut la efortul de ascensiune creşteri semnificative ale mediei tensiunii
arteriale sistolice care fost < 170/100 mmHg.
Subiecţii hipertensivi cu risc adiţional cardiovascular înalt din grupa de vârstă 46-55 ani
au avut creşteri semnificative ale valorile medii ale tensiunii arteriale sistolice la valori
>170/100mmHg.
Subiecţii hipertensivi cu vârsta între 46-65 de ani în tratament cu β-blocante, în
ascensiunea până la 2500 m, au avut creşteri semnificative ale mediei TAs iar cei aflaţi în
tratament cu IECA, au avut creşteri semnificative ale tensiunii arteriale sistolice şi ale frecvenţei
cardiace.
Rezultatele studiului relevă faptul că simptomele sunt frecvente la pacienţii hipertensivi,
că acestea pot fi uneori corelate cu creşterea tensiunii arteriale, dar că nu sunt influenţate de
calitatea medicaţiei antihipertensive. Observaţii clinice au sugerat că tratamentul cu betablocante
prin reducerea frecvenţei cardiace, pot determina reducerea toleranţei la efort şi apariţia
simptomelor la pacienţii cu hipertensiune arterială (17).
Date recente incluse în Australian Association for Exercise and Sports Science Position
Statement on Exercise and Hypertension. subliniază despre betablocante că “[i]t may, therefore,
be more appropriate to use rating of perceived exertion, rather than target heart rates to gauge the
intensity of prescribed exercise” (18).
Date referitoare la medicaţia antihipertensivă şi efortul fizic subliniază că diureticele pot
limita toleranţa la efort prin hipovolemia pe care o determină (14) şi că medicamentele ce produc
vasodilataţie moderată fără tahicardie compensatorie par cele mai bine tolerate între drogurile
antihipertensive la pacienţii ce desfăşoară efort fizic.

1.5.Concluzii
1. Prevalenţa hipertensiunii arteriale la subiecţii ce fac drumeţii montane până la altitudinea de
2500m apare mai mică decât prevalenţa hipertensiunii arteriale în populaţia generală a României,
cu respectarea creşterii prevalenţei odată cu înaintarea în vârstă.
2. Asocierea factorilor de risc cardiovascular creşte de asemenea în paralel cu înaintarea în vârstă
la subiecţii ce fac drumeţii montane până la altitudinea de 2500m

30
3. Efortul asociat ascensiunii până la 2500m determină indifferent de vârstă creşteri uşoare şi
fiziologice ale tensiunii arteriale sistolice la normotensivi, şi creşterei semnificative ale tensiunii
arteriale sistolice la subiecţii cu tensiune arterială înalt-normală, creşteri ce pot ajunge la
valoarea de 170mmHg la vârsta peste 45 ani.
4. La drumeţii hipertensivi, indiferent de vârstă, ascensiunea la 2500m a determinat creşterea
semnificativă a tensiunii arteriale sistolice şi a frecvenţei cardiace. Creşterea tensiunii arteriale
sistolice a fost mai mare la hipertensivii netrataţi dar şi la cei trataţi cu combinaţia inhibitori ai
enzimei de conversie plus diuretic sau betablocante plus diuretic. Creşterile tensiunii arteriale
sitolice au ajuns la o medie de 160mmHg pentru hipertensivii cu risc cardiovascular moderat şi
înalt şi la o medie de 170mmHg pentru hipertensivii cu risc cardiovascular înalt.
5. Frecvenţa cardiacă a crescut semnificativ la efortul asociat drumeţiei montane până la
altitudinea de 2500m, creşterile fiind moderate indifferent de grupele de vârstă, şi semnificativ
mai mici la hipertensivii trataţi cu betablocante.
6. La hipertensivii cu vârstă 46-55 ani şi risc adiţional înalt, valorile medii ale tensiunii arteriale
au depăşit 170/105 mmHg şi au fost frecvent simptomatice.
7. Medicaţia antihipertensivă nu pare să influenţeze diferenţait creşterile tensiunii arteriale şi nici
apariţia şi tipul simptomelor din timpul drumeţiei.
8. Simptomele au inclus angina pectorală, dispeneea sugestivă pentru insuficenţa ventriculară
stângă şi palpitaţiile corelate frecvent cu apariţia aritmiilor atriale sau ventriculare.
9. Infarctul miocardic vechi reduce toleranţa la efortul drumeţiei, iar hipertrofia de ventricul
stâng poate asocia ischemie miocardică nou apărută, aspect ce sugerează nevoia evaluării
cardiologice a subiecţilor cu facotri de risc cardiovascular sau cu boală cardiacă cunoscută.
10. La subiecţii cu vârsta peste 46 ani şi hipertrofie de ventricul stâng diagnosticată
electrocardiografic pot asocia modificările ischemice noi, remisibile la finalul drumeţiei.
11. Aspectele menţionate susţin nevoia evaluării cardiologice a persoanelor ce practică drumeţii
pentru aprecirea severităţii riscului cardiovascular ischemic şi aritmic şi program de evaluare a
toleranţei la efort şi a recuperării prin efort a persoanelor cu boală cardiovasculară cunoscută.

Capitol 2: Schiul
2.1. Introducere
Schiul de agrement în munţii Carpaţi a devenit un sport în masă practicat de persoane de
toate vârstele, sănătoase sau cu afecţiuni cardiovasculare subclinice sau diagnosticate.
2.2. Material şi metodă
Supravegherea obiectivelor studiului s-a realizat prin date înscrise de fiecare participant
într-un chestionar prestabilit, măsurători ale tensiunii arteriale şi frecvenţei cardiace şi
supravegherea simptomelor.

31
 Chestionarele au inclus date de identificare, demografice, evaluare a stării de sănătate,
antrenamentului, factorilor de risc cardiovascular.
La telecabinele din Poiana Braşov au fost distribuite 520 de formulare, la Predeal, Azuga
şi Sinaia 422. Din totalul de 942 de formulare au fost returnate 714 dintre care 632 au fost corect
completate, cu informaţii relevante pentru a fi analizate şi incluse în studiu.
Au fost făcute măsurători ale tensiunii arteriale (TA) şi frecvenţei cardiace (FC) la 164 de
subiecţi la start (Poiana Braşov, 1020 m) şi la a coborârea a 3-a de la 1775 m la 1020 m (Poiana
Braşov). Măsurătorile TA şi ale frecvenței cardiace s-au efectuat după un repaus mediu de 10
minute.
Traseele de coborâre au fost pârtiile de schi din Poiana Braşov, cu coborâre de la
altitudinea de 1775 m până la 1020 m. Perioada studiului a fost în sezonul de schi din ianuarie-
februarie 2011, ianuarie- februarie 2012 şi februarie-martie 2013.
Au fost înregistrate simptomele apărute la 1020. m, după coborârea a 3-a, cu
consemnarea durerilor precordiale cu caracter de angină pectorală, palpitaţiilor, dispneei,
vertijului, claudicaţiei intermitente.

2.3. Rezultate
Datele din chestionare au fost centralizate şi analizate pe şase subgrupe de vârstă: 18-25,
26-35, 36-45, 46-55 şi 56-65 şi peste 65 ani.
Lotul de 632 de schiori a fost format din subiecţi cu vârsta între 18 şi 68 de ani, dintre
care 466 (73,6%) erau bărbaţi, cu vârsta medie 43,66 ani±17.23 şi 166 (26,4% ) femei, cu vârsta
medie 37,13 ani±12,26.
Grupa de vârstă 18-25 de ani fost reprezentată de 142 de schiori (22,46%), grupa 26-35
de ani de 168 (26,58%), grupa 36-45 de 154 (21,2%), grupa 46-55 ani de 106 (16,77%), grupa
56-65 de 58 (9,7%), iar grupa de peste 65 de ani (cu vârsta medie 67,11 ani±0.68) de 24 (3,70%).

2.3.1. Evaluarea factorilor de risc cardiovascular

Factorul de risc nemodificabil (vârsta peste 55 de ani la bărbaţi şi peste 65 de ani la
femei) a fost reprezentat astfel: 62 (9,8%) au fost bărbaţi peste 55 de ani şi 5 (0,79%) femei peste
65 de ani.
Din 632 de subiecţi, 433 (68,51%) au fost anterior diagnosticaţi cu valori normale ale
tensiunii arteriale.
Hipertensiunea arterială, anterior diagnosticată la 199 de subiecţi (31,49%), cu o
prevalenţă de 7% la subgrupa de vârstă 18-25 de ani, este în creştere după 45 de ani (49,1%)
până la 75% la peste 65 de ani; dintre aceştia, 88 (44,22%) urmau permanent tratament, iar 111
(55,78%) nu se tratau.

32
 Diabetul de tip 2 a reprezentat 6,3%, iar diabetul tip 1 0,5%.
Fumatul a fost raportat la 132 de subiecţi (20,9%), fiind mai frecvent între 26 şi 45 de ani,
după care numărul fumătorilor scade cu înaintarea în vârstă.
Dislipidemia (36,6%), în creştere de la 8,5% la grupa 18-25 de ani până la 75% la grupa
de peste 65 de ani, cu valoare de 58,5% la grupa 46-55 ani.
Obezitatea a fost consemnată la 137 de subiecţi (21,7%), cu prevalenţă crescută între 46-
55 de ani (32,1%).
Sedentarismul a fost consemnat la 38,9% dintre subiecţi şi este factorul cel mai frecvent
întâlnit la toate grupele de vârstă cu prevalenţă variabilă de la sub 40% până în 45 de ani şi peste
41,7% după 46 de ani.
Consumul de alcool a fost prezent la 5,9% dintre schiori cu prevalenţă crescută la grupa
46-55 ani (13,2%).
Prevalenţa asocierii factorilor de risc cardiovascular a crescut cu vârsta, prevalenţa
asocierii fiind maximă la vârsta peste 65 ani.
Boala cardiacă ischemică stabilă a fost consemnată la 8 subiecţi (1,3%), nefiind raportate
de cei cu sechele de infarct miocardic.
Infarctul miocardic vechi nevascularizat a fost consemnat la 5 schiori (0,8%), iar infarctul
miocardic vechi cu revascularizare coronariană la 6 (0,9%).
Arteriopatia periferică descrisă la 12 subiecţi (1,9%), fiind mai frecventă la grupa 56-65
ani (10,3%). 9 pacienţi cu arteriopatie au acuzat claudicaţie intermitentă pe parcursul drumeţiei
(1,4%).
Aritmiile descrise ca palpitaţii spontane sau la efort (fără a avea o înregistrare ECG) au
reprezentat 8,9% din cazuri (56 de subiecţi).
Prevalenţa manifestărilor bolii cardiovasculare aterosclerotice creşte cu vârsta.

2.3.2 Studiul valorilor tensiunii arteriale, frecvenţei cardiace şi a

simptomelor/evenimentelor cardiovasculare
Eşantionul a cuprins 164 subiecţi din care 104 bărbaţi (63,41 %) şi 60 femei (37,80 %) cu
vârstă medie 45,8±9,7 de ani (vârste cuprinse între 35 si 65 de ani), cu condiţie fizică
autoapreciată de subiecţi ca relativ bună şi corespunzătoare unui efort de 5-6 coborâri cu un timp
mediu de 20 de minute pe o coborire
Cei 164 subiecţi incluşi în această evaluare au fost împărţiţi în subgrupe de vârstă
subgrupul I cu vârsta cuprinsă între 35-45 ani, subgrupul II cu vârsta cuprinsă între 46-55ani şi
subgrupul III cu vârsta cuprinsă între 56 şi 65 de ani.
Din cele 5 coborâri monitorizate, efortul maximal a fost consemnat în coborârea 3.

33
 În subgrupul I au fost incluşi 56 de subiecţi (34,14%), dintre care cu TA normală 21
(37,5%) şi înalt-normală 15 (26,7%); 11 (19,64 %) cu hipertensiune arterială fara tratament, 9
pacienţi cu HTA în tratament (16,07%), dintre care 3 (5,35%) în tratament cu ß-blocant cu
diuretice şi 6 (10,71%), în terapie cu inhibitori ai enzimei de conversie cu diuretic asociat.
Din subgrupul II au făcut parte 66 de subiecţi (40,24%) din care 9 (13,6%) cu TA
normală şi 21 (31,8%) cu tensiune arterială înalt-normală, 16 (24,24%) cu HTA fără tratament
antihipertensiv, 20 (30,30%) subiecţi cu HTA în tratament, dintre care 7 cu betablocante si
diuretice (10,62%) şi 13 în tratament cu inhibitori ai enzimei de conversie şi diuretice (19,69%).
Dintre subiecţii trataţi, 16 (80%) aveau risc cardiovascular moderat şi înalt şi 4 (20%) risc
cardiovascular foarte înalt.
În subgrupul III au fost monitorizaţi 42 de subiecţi (25,60 %), dintre care 3 (7,1%) cu
tensiunea arterială normală şi 10 (23,8%) cu tensiunea arterială înalt normal, 9 (21,42 %)
pacienţi cu hipertensiune, fără tratament antihipertensiv, 20 (47,61) în tratament pentru
hipertensiune arterială, dintre care 6 (14,28 %) cu ß-blocant în asociere cu diuretice şi 14
(33,33%) în terapie cu inhibitori ai enzimei de conversie şi diuretice. Dintre subiecţii trataţi, 14
(70 %) aveau tensiunea arterială cu risc moderat şi înalt şi 6 (30 %) cu risc foarte înalt.
Pentru cele trei subgrupe de subiecţi, datele demografice şi anamnestice au arătat că la
subiecţii din subgrupul I valorile medii ale IMC au fost 27,42±4.06 kg/m², 24 de subiecţi fiind
supraponderali (42,83 %), 3 fiind obezi clasa 1 (5,35 %). La subiecţii din subgrupul II valorile
medii ale IMC au fost 28,20±1.32 kg/m², 40 dintre subiecţi fiind supraponderali (60,60 %), 7
fiind obezi clasa 1 (10,60 %). La subiecţii din subgrupul III valorile medii ale IMC au fost 27,92
±1.63 kg/m², 24 dintre subiecţi fiind supraponderali (57,14 %), 5 fiind obezi clasa 1 (11,09 %).
Din 49 de subiecţi (29,87 %) care se aflau în tratament, 23 (46,93%) au fost evaluaţi cu
risc cardiovascular moderat, deoarece asociau TAs peste 140 mmHg şi TAd peste 90 mmHg
obezitate şi dislipidemie; 16 cu risc cardiovascular înalt (32,65%), deoarece asociau
hipertensiune arterială cu diabet zaharat tip 2 (6 cazuri – 37,5%) şi 10 cu obezitate, dislipidemie
şi fumat; 10 cazuri cu risc cardiovascular foarte înalt (20,40%), care asociau TAs peste 180
mmHg cu diabet zaharat şi dislipidemie (8 cazuri); TAs sub 180 mmHg, dar cu sechele de infarct
miocardic (2 cazuri), unul cu sechele infarct miocardic tratat medical şi unul cu implantare de
stent.
Valorile medii ale TAs şi FC determinate la 1200m, înainte de a urca cu telecabina la
1775 m, şi la coborârea a 3-a, după un repaus ≤ 10 minute, au arătat că subiecţii grupei 35-45 ani
cu tensiune arterială normală şi înalt normală, în a treia coborâre de la 1775 m, au prezentat o
creştere semnificativă a valorilor medii ale tensiunii arteriale sistolice şi ale frecvenţei cardiace.
La subiecţii hipertensivi netrataţi a fost înregistrată creştere semnificativă a valorilor
medii ale tensiunii arteriale sistolice şi ale frecvenţei cardiace.

34
 La hipertensivii aflaţi sub tratament cu inhibitori ai enzimei de conversie şi diuretice
tiazidice s-au înregistrat creşteri semnificative ale tensiunii arteriale şi ale frecvenţei cardiace, iar
la cei aflaţi în tratament cu ß-blocante şi diuretiuce tiazidice valorile medii ale TAs s-au
modificat semnificativ.
La subiecţii din subgrupa de vârstă 46-55 ani, coborârea de la 1775 m a determinat
creşteri semnificative ale mediei valorilor TAs şi ale frecvenţei cardiace, atât la subiecţii cu
tensiune arterială normală, cât şi la cei cu tensiune arterială înalt-normală, cu creşteri moderate,
dar fără semnificaţie statistice a valorilor medii ale TAd. La această subgrupă de vârstă, atât
hipertensivii sub tratament cu inhibitori ai enzimei de conversie, cât şi cei în tratament cu ß-
blocante şi diuretice au prezentat valori semnificativ crescute ale tensiunii arteriale sistolice şi ale
frecvenţei cardiace, TAd nefiind semnificativ influenţată de efortul de coborâre.
La această grupă de schiori, creşterile medii ale tensiunii arteriale au fost < 168/98
mmHg la subiecţii netrataţi şi <158/98,8 mmHg la subiecţii hipertensivi cu risc adiţional moderat
şi înalt şi <168/104,5 mmHg la subiecţii hipertensivi cu risc adiţional foarte înalt. La subiecţii
hipertensivi în tratament cu ß-blocante şi diuretice tiazidice, în coborârea a treia, tensiunea
arterială a avut valori semnificativ crescute de până în 156/94 mmHg, iar frecvenţa cardiacă
medie a fost < 80 b/min. Subiecţii trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie au avut creşteri
semnificative ale tensiunii arteriale sistolice şi ale frecvenţei cardiace, cu valori medii de sub 106
b/min., iar TAd nu a fost semnificativ influenţată.
La subiecţii subgrupei 56-65 ani, cu tensiune arterială normală şi înalt-normală s-au
înregistrat creşteri semnificative ale valorilor medii ale tensiunii arteriale sistolice, iar tensiunea
arterială diastolică a avut creşteri semnificative la subiecţii cu tensiune arterială înalt-normală.

2.4. Discuţii
Valorile medii ale TAs şi FC determinate la 1200m, înainte de a urca cu telecabina la
1775 m, şi la coborârea a 3-a, după un repaus ≤ 10 minute, au arătat că subiecţii cu tensiune
arterială normală au avut creşteri semnificative ale mediei TAs (p între <0,0001 şi 0,0031) la
toate subgrupele de vârstă. TAd nu s-a modificat semnificativ (p între 0,1139 şi 0,3799) la
niciuna dintre subgrupe, iar FC a crescut semnificativ(p între <0,0001 şi 0,0320) în corelaţie cu
creşterile TA.
Subiecţii cu TA înalt normală au prezentat creşteri semnificative ale TAs medii
(p<0,0001), cu valori de sub 148 mmHg la grupa 35-45 ani, până la 160,5 mmHg la grupa 46-55
ani şi de sub 165,8 la subgrupa 56-65 ani.
Subiecţii hipertensivi fără tratament, după efortul de coborâre, au prezentat creşteri
semnificative (p=0,029) ale mediei TAs cu valori de sub 160 mmHg la subgrupa 35-45 şi de sub
170 mmHg între 46-65 de ani (p=0,0044 şi p=0,0045). FC a crescut semnificativ (p între

35
=0,0001 şi 0,0006) la toate subgrupele de vârstă. TAd a crescut moderat la toate subgrupele până
la valori de 100,8 mmHg la subgrupa 56-65 ani.
Subiecţii cu HTA, în tratament cu β-blocante şi diuretice au avut creşteri semnificative
( p între 0,0032 şi 0,0084) ale mediei TAs la toate subgrupele de vârstă, cu creşteri de până la
160 mmHg, iar valorile medii aleTAd la toate subgrupele de virsta nu au înregistrat creşteri
semnificative (p între 0,0488 şi 0,1240) la niciuna dintre subgrupe. FC, cu valori de sub 80
b/min, nu a prezentat creşteri semnificative, ci moderate (p între 0,0877şi 0,2399) la subgrupa
35-55 ani şi creştere semnificativă (p=0,0006) la subgrupa 56-65 ani.
În tratamentul cu IECA, valorile medii TAs au crescut semnificativ (p între <0,0001 şi
0,0334) la toate subgrupele de vârstă până la valori de 165 mmHg la subiecţii între 46-65 ani.
TAd a înregistrat creşteri semnificative (p<0,0001) la grupa de vârstă 56-65 ani, iar FC a crescut
semnificativ la subgrupele între 46-65 ani (p=0,0002 şi p<0,0001).
Bolnavii hipertensivi cu risc adiţional moderat şi înalt au avut creşteri semnificative
(p=0,0040) ale mediei TAs cu valori de sub 160 mmHg la grupa 46-55 ani şi valori de până la
172 mmHg la subgrupa 56-65 ani (p=0,0054). La hipertensivii cu risc foarte înalt şi între 46-65
ani, TAs a crescut semnificativ (p=0,0334 şi p=0,010) până la valori de sub 170 mmHg la
ambele subgrupe, iar TAd nu a înregistrat creşteri semnificative (p=0,8505 şi p=0,5889).
În timpul efortului de coborâre pe schiuri, TA creşte semnificativ atât la subiecţii cu TA
înalt normală, cât şi la subiecţii netrataţi sau trataţi cu β-blocante şi IECA în asociere cu
diuretice. TAd nu creşte semnificativ în relaţie cu creşterea TAs şi a FC.
Nu s-au înregistrat diferenţe semnificative între creşterile TA la subiecţii în tratament cu
β-blocante faţă de cei cu IECA. Rezultatele studiului arată însă că FC este mai scăzută la
subiecţii în tratament cu β-blocante, iar la subiecţii în tratament cu IECA FC creşte în paralel cu
TAs.

2. 5. Concluzii
1) La coborârea de la 1775 m la 1020 m, la schiorii hipertensivi, efortul intens şe pe o durată
medie de 20 minute a determinat creşterea semnificativă a tensiunii arteriale sistolice şi a
frecvenţei cardiace. Creşterea tensiunii arteriale sistolice a fost mai mare la hipertensivii netrataţi
dar şi la cei trataţi cu combinaţia inhibitori ai enzimei de conversie plus diuretic sau betablocante
plus diuretic. Creşterile tensiunii arteriale sitolice au ajuns până la o valoare medie de 168
mmHg, atât la hipertensivii cu risc cardiovascular moderat şi înalt cât şi lacei cu risc
cardiovascular foarte înalt.
2) Atât la subiecţii cu tensiune arterială înalt normal, cât şi la cei hipertensivi netrataţi sau în
tratament cu inhibitori ai enzimei de conversie, frecvenţa cardiacă a crescut semnificativ în

36
raport cu tensiunea arterială, iar la subiecţii în tratament cu betablocante, frecvenţa cardiacă a
avut creşteri moderate, indiferent de grupele de vârstă.
3) La hipertensivii subgrupei de vârstă 56-65 şi cu risc adiţional înalt şi foarte înalt, valorile
medii ale tensiunii arteriale au fost de până la 168/107 mmHg şi au fost frecvent simptomatice.

Capitol 3: Altitudinea foarte înaltă. Rolul aclimatizării în prevenirea răului acut de munte
3.1. Introducere
În România nu cunosc a se fi făcut studii în domeniul medicinii de altitudine, ci doar
preluări de informaţii din literatura de specialitate, de regula sub forma de articole informative pe
diverse site-uri (11-12). Prin prezentul studiu am dorit să contribui la dezvoltarea cercetării în
acest domeniu în contextul în care sporturile montane sunt practicate de tot mai mulţi în munţii
mari ai lumii.

3.2. Material şi metodă

Cercetarea s-a desfăşurat în perioada iulie-august 2012 în masivul Muztagh Ata (7546
m), în Tibet şi a urmărit influenţa aclimatizării asupra apariţiei răului acut de munte, ale cărui
simptome au fost evaluate prin chestionarul de autoevaluare Lake-Louise (Lake Louise Scoring
System) (LLS) (13).
Scorul de autoevaluare are în vedere 5 simptome, pe o scară de la 0 la 3:
- Cefalee – Lipsă- 0, uşoară - 1, moderată - 2, severă -3
- Semne digestive – apetit normal - 0, apetit diminuat sau greaţă - 1, greaţă sau vărsături
moderate - 2, greaţă şi vărsături severe - 3
- Oboseală – lipsa oboselii - 0, se simte o oboseala uşoară - 1, oboseală moderată - 2, oboseală
severă, epuizare - 3
- Ameţeală – lipsa - 0, senzaţii uşoare de ameţeală şi urechi înfundate - 1, moderată - 2, severă;
invalidantă - 3
- Insomnie – ca de obicei - 0, ceva mai mult decât de obicei - 1, trezire de mai multe ori în cursul
nopţii - 2, impresia că nu s-a dormit deloc – 3 (13).
Diagnosticul de rău de munte a fost stablit plecând de la un scor Lake Louise mai mare
sau egal cu 3 conform scorului de autoevaluare prezentat în cadrul lucrărilor celui de-al optulea
simpozion despre hipoxie, de la Lake Louise, Canada, din 1993 (13).
A fost apreciată influenţa vârstei, indicelui de masă corporală, bolilor asociate, şi
antrenamentului asupra apariţiei răului acut de munte..
Masivul Muztagh Ata (7546 m) este situat în vestul Podişului tibetan. Faţa vestică a
muntelui, tehnic, poate fi urcată pe zăpadă începând de la 5000 m, pe schiuri de tură şi rachete de
zăpadă. Condiţiile meteo la peste 4500 m sunt variabile de la o zi la alta, frecvent ceaţă, ninsori

37
abundente şi vânt, temperatura medie noaptea sub -24° C la 6800 m şi sub -10 °C în tabara de
bază (4450 m), ziua temperaturile fiind pozitive.
Aclimatizarea este obligatorie la peste 3000 m şi se face prin urcare progresivă, astfel: la
începutul ascensiunii, în etapa de aclimatizare, se recomandă urcarea cu mai puţin de 400 m între
2 nopţi consecutive la peste 3500 m; spre exemplu, 1 noapte la 3500 m, a doua la 4300 m şi a
treia noapte la 4300 m. La peste 5500 m se recomandă ascensiunea cu 150 m între două nopţi
consecutive (15). Pentru ascensiunea la peste 7000 m se recomandă fixarea taberei de bază între
4800 şi 5200 m.
Ascensiunea a pornit de la 3600 m şi a avut ca obiectiv atingerea altitudinii 7546 m a
vârfului Muztagh Ata. Pentru urcarea la 7546 m au fost programate 2 etape: prima etapă, de
aclimatizare, între 3600 - 6800 m, care a durat 7 zile; a doua etapă, de ascensiune pe vârf, de la
4450 la 7546 m, care a durat 6 zile.

3.3. Rezultate
Lotul a fost format din 36 alpinişti, bărbaţi cu vârsta între 35 şi 64 de ani, de naţionalităţi
difertite: 23 alpinişti din ţări UE, din zonele de altitudine medie din jurul munţilor Alpi, 6
alpinişti din Rusia şi 6 din Iran din zone cu altitudine joasă şi 1 alpinist din România, autorul
studiului.
Cei 36 alpinişti au fost împărţiţi în subgrupe de vârstă: subgrupul I – 24 alpinişti cu vârste
între 35-50 ani, subgrupul II – 12 alpinişti cu vârste între 51-64 ani. Vârsta medie a grupului a
fost de 48,29 (±10,5) de ani.
În primul subgrup, 21 subiecţi s-au declarat clinic sănătoşi (87,5%), 3 cu afecţiuni cornice
(16,6%): bronşită cronică – 1 subiect, hipertensiune arterial – 1 subiecţi şi 1 subiect cu
acrocianoză. 5 alpinişti erau fumători (20,8%).
În al doilea subgrup, 7 alpinişti s-au declarat clinic sănătoşi (58,3%), 5 cu afecţiuni
cronice (41,6%): 4 cu hipertensiune arterială şi unul cu angioplastie percutană cu implantare de
stent, 4 alpinişti fiind fumători (33,3%). Valorile medii ale IMC la subiecţii din subgrupul I au
fost 25,8±2 kg/m², iar la cei din subgrupul II - 27,2±3 kg/m².
Datele arată că nu există corelaţie semnificativă statistic între vârsta alpiniştilor şi nivelul
de antrenament pentru astfel de ascensiuni.

3.3.1. Prima etapă: aclimatizarea

În prima etapă, la 3600 m, răul acut de munte a fost diagnosticat la la 9 alpinişti
(24,48%). La această altitudine s-a ajuns cu mijloc de transport, deci nu au depus efort. 27
alpinişti au fost asimptomatici sau cu 1-2 simptome, care s-au remis în repaus.

38
 La 4450 m, răul acut de munte a fost diagnosticat la 14 alpinişti (38,33%), 22 de alpinişti
nu au avut rău acut de munte (61,67%).
După trei nopţi în BC (4450 m), au plecat spre 5300 m (diferenţă de nivel 850 m) 36 de
alpinişti, urcând în 5-6 ore cu un echipament mediu de 20 kg şi pe teren combinat cu zăpadă.
Dintre aceştia, 19 (50,55%) au prezentat RAM. 17 alpinişti au avut 1-2 simptome uşoare, dar
fără rău de munte.
În ziua a doua, toţi alpiniştii au plecat spre C2 (6200 m), diferenţă de nivel 900 m. 14
dintre ei (38,88%) au urcat pe schi de tură şi 22 (61,11%) pe rachete de zăpadă.
Între 5300 m şi 6200 m, 9 alpinişti s-au retras acuzând stare de rău manifest prin oboseală
intensă, cefalee şi greaţă. Dintre aceştia, 5 ar fi putut continua urcarea, dar din experienţă
anticipau că nu se vor ameliora şi s-au întors în C1. În decizia de întoarcere din traseu sau de a
continua, factorul psihologic este foarte important, uneori decisiv.
Astfel, în C2 (6200 m), au ajuns 27 (75%) de alpinişti în echipe de 2 şi 4 membri. Dintre
aceştia, la 17 s-a consemnat răul acut de munte, iar 10 alpinişti (27,77%) au declarat sub 3
simptome uşoare şi moderate remisibile.
Între 6200 (C2) şi 6800 (C3) m (diferenţă de nivel de 600 m, parcursă în medie în 6-7
ore), dintre cei 27 de alpinişti 8 s-au retras la altitudini diferite. La 6800 m au ajuns 19 (52,77%)
alpinişti. 3 dintre aceştia au avut simptome severe (greaţă, vărsătură, cefalee). Pentru a preveni
agravarea stării lor peste noapte, la doi dintre ei s-a administrat oxigen până ce s-au ameliorat
simptomatic. A doua zi, aceştia au coborât în C2.
În tabăra de la C3 (6800 m), 14 alpinişti (73,68%) au prezentat RAM şi 5 (18,51%) nu. În
total, între 3600 şi 6800 m, RAM a fost manifest la 31 de subiecţi (86,11%).
La 3600 m, s-au înregistrat 34 simptome appreciate ca uşoare (18,88%) şi 10 moderate
(5,55%).
La 4450 m, s-au consemnat 49 (27,22%) simptome uşoare şi 20 simptome moderate
(11,11%).
La 5300 m, s-au consemnat 53 (29,44%) de simptome uşoare, 36 (20,55%) simptome
moderate şi 2 (1,11%) simptome severe. Simptomele au fost îndeosebi cefalee uşoară şi
moderată, insomnie şi oboseală.
La 6200 m (C2) numărul simptomelor uşoare a fost 38 (28,14%), moderate 39 (28,88%)
şi severe 9 (16,66%).
Între 6200 şi 6800 m, simptomele uşoare au fost în număr de 29 (30,52%), moderate 32
(33,68%), iar numărul simptomelor severe a fost de 11 (11,57%), fiind prezente la 3 subiecţi.
Viteza medie a ascensiunii între 2 nopţi consecutive şi între 3600 şi 6800 m a fost de 750
m/zi, cu 400-600 m mai mult decât media recomandată, creându-se riscul de rău acut de munte.
Rata medie de ascensiune raportată la diferenţa de altitudine de 4200 m şi 7 nopţi a fost de 600

39
m/zi. Viteza medie de ascensiune între 4450 şi 6800 m a fost de 390 m/zi, faţă de media optimă
de 150-200 m/zi.

3.3.2. A doua etapă: ascensiunea spre vârf

În a doua etapă, de ascensiune spre vârf, cei 36 de alpinişti, au plecat spre vîrf din BC
(4450 m), fără simptome ale RAM , în echipe de 2, 4, 6 oameni, la un interval de 1-2 zile.
Taberele superioare erau parţial echipate până la 6200m (C2), reducându-se astfel efortul
de transport. Vremea a fost instabilă cu strat gros de zăpadă proaspătă, îngreunând urcarea.
La 5300 m (C1), 8 subiecţi (22,22%) au prezentat RAM. 28 de alpinişti (77,77%) nu au
prezentat RAM.
La 6200 m (C2) au urcat 36 de subiecţi. 15 alpinişti (41,66%) au avut RAM şi 21 (58,33)
au avut 1-2 simptome uşoare, remisibile. Dintre cei cu RAM, 2 (6,55%) s-au retras datorită unei
stări de epuizare extremă, astfel că, la 6200 m, au înnoptat 34 de alpinişti.
Spre 6800 m (C3) au plecat 34 de alpinişti. Efortul intens, prin zăpadă proaspătă, asociat
cu RAM a determinat 10 alpinişti (24,41%) să coboare la taberele inferioare, astfel că la 6800 m
au ajuns 24 (66,60%). Dintre aceştia 15 (44,11%) au prezentat RAM în C3 (6800 m). În total,
între 6200 şi 6800 m RAM a fost înregistrat la 66,65% dintre subiecţi.
După 2 nopţi de stat în C3, 24 au plecat spre vârf în cursul nopţii a doua, în condiţii de
vânt intens. În traseul spre vârf, 12 (50%) s-au retras din motive de oboseală extremă, tulburări
digestive şi cefalee, iar 12 (50%) au continuat ascensiunea spre vârf (8 pe schi de tură şi 4 pe
rachete). Au ajuns pe vârf după 6-8 ore, cu un timp de retragere în C2 de 4 ore.
Din examinarea fişelor şi anamnestic, din cei 12 alpinişti care au ajuns pe vârf (7546 m),
8 (66,7%) au relatat simptome uşoare şi moderate de RAM, iar 4 (33,3%) au fost cu oboseală
moderată, fără RAM. Toţi s-au întors în C2 (6200 m) şi a doua zi în BC (4450 m).
Frecvenţa simptomelor care au definit RAM între 5200 şi 7546 m a fost îndeosebi
oboseala (26,45%) şi tulburările de somn (21,07%), cu 4,93 % cu forme severe care asociau
simptome premergătoare edemului cerebral, dar care s-au remis după coborârea în taberele
inferioare.
Din totalul de 36 de alpinişti care au dorit să atingă vârful, doar 12 (33,83%) au reuşit să
atingă obiectivul propus (7546 m). Dintre aceştia, 4 (11,11%) nu au prezentat RAM.

3.4. Discuţii
Datele au arătat că nu există o corelaţie semnificativă între nivelul de antrenament şi
vârstă, nici la subiecţii din prima subgrupă de vârstă de sub 50 de ani (p=0,273), nici la cei de
peste 50 de ani (p=0,083).

40
 Dintre subiecţii care s-au declarat antrenaţi (61,1%), 33,3% aveau experienţă la altitudine
la peste 4500 m.
Nu s-a înregistrat o corelaţie semnificativă statistic între prevalenţa răului acut de munte
şi vârsta subiecţilor (p=0,815), starea de sănătate a subiecţilor (p=0,267), statusul de fumător
(p=0,879), nivelul de antrenament (p=0,841) şi experienţa la peste 4500 m (p=0,188).
Cele mai frecvente simptome care au definit răul acut de munte au fost cefaleea, oboseala
şi tulburările de somn. Frecvenţa şi intensitatea simptomelor a crescut în raport cu altitudinea,
astfel că la 5200 m predominau simptomele uşoare şi moderate, iar la 6800 m simptomele
moderate. Simptomele severe cu risc de pre-edem cerebral sau/şi pulmonar au apărut la 6200 m
(1,8%) şi au crescut la 6,5% la 6800 m.
Analiza statistică arată că nu există o diferenţă semnificativă între prevalenţa răului acut
de munte din etapa de aclimatizare şi cea din a doua etapă, de ascensiune, nici între 5200 şi 6800
m (p între 0,128 şi 0,546), nici pe parcursul expediţiei (p=0,686).
În etapa de aclimatizare numărul subiecţilor cu rău acut de munte a scăzut de la 31 (etapa
de aclimatizare), la 27 (etapa de ascensiune), rezultat ce poate însemna că aclimatizarea nu a
atins parametrii optimi pentru a preveni răul acut de munte din etapa de ascernsiune. În mod
normal, o aclimatizare optimă durează 2-3 săptămâni.
Prevalenţa crescută a răului acut de munte atât în etapa de aclimatizare, cât şi în cea de
ascensiune se datorează îndeosebi nerespectării timpilor de aclimatizare, a ratei de ascensiune
(calculată între două nopţi consecutive) cu peste 400 m faţă de cea recomandată (15).
Acest fapt s-a datorat timpului limitat (16 zile-conform permisului validat de
administraţia taberei de bază) alocat pentru aclimatizare şi ascensiune, cât şi a vremii
nefavorabile, care a întârziat plecarea spre vârf cu 2-3 zile. La aceşti factori s-au adăugat efortul
crescut în primele zile din perioada de aclimatizare pentru echiparea taberelor superioare, în
condiţii meteo nefavorabile.
Într-un studiu similar, dar la altitudine între 3879 m şi 4793 m, desfăşurat în Nepal,
rezultatele nu s-au diferenţiat semnificativ de cele obţinute în acest studiu. S-a demonstrat că
prevalenţa răului acut de munte nu a fost semnificativ diferenţiată în funcţie de vârstă. Nu au fost
înregistrate corelaţii semnificative între prevalenţa RAM şi starea de sănătate, statusul de
fumător şi nivelul de antrenament (16).
Prezentarea în sinteză a răului acut de munte în munţii foarte înalţi din lume a arătat:
- în Himalaya, India, la 5949 m, după 1-2 zile RAM a fost diagnosticat la 49 %, iar edemul
pulmonar la 2,5 % până la 15,5% în raport cu zilele de aclimatizare;
- în Himalaya, Nepal, între 3000 şi 5000 m, după aclimatizare de 10-13 zile, RAM a fost prezent
la 23%;

41
- în Denali, Alaska, 6194 m, după 3-7 zile, RAM a fost prezent la 33%, iar edemul pulmonar sau
cerebral 2-3 % (18).
Primele cercetări pe care le-am efectuat în domeniul aclimatizării şi ale RAM au fost
începute în 1997, expediţia din Huascaran (6768 m, Peru). O abordare mai sistematică a fost
efectuată în expediţia de pe gheţarul Baltoro (Pakistan) în 2010, între altitudinea de 2500 m
(oraşul Skardu) şi pasul Gondogoro La (5650). A fost un studiu comparativ între 18 porteri cu
zona de reşedinţă între 2500 m (oraşul Skardu) şi satul Askole (3060 m), care însoţeau alpiniştii
în expediţii şi erau bine aclimatizaţi şi 16 alpinişti. Aclimatizarea între 2500 m (Skardu) şi 5150
m (tabăra de bază K2) s-a făcut în 12 zile prin tabere succesive. Răul acut de munte a fost
diagnosticat la altitudinea de 5150 m la 4 membri (25%) care au prezentat forme moderate de
RAM.

3.6. Concluzii
- Prevalenţa RAM în etapa de aclimatizare a crescut între 3600 şi 6800 m în raport cu rata de
ascensiune (numărul de nopţi între două tabere), efortul crescut din primele zile pentru echiparea
taberelor superioare.
- În etapa de ascensiune spre vârf, simptomele RAM au apărut la altitudine mai înaltă (peste
5300 m), au fost predominant uşoare şi moderate. RAM s-a datorat ratei de ascensiune rapidă, cu
mai mult de 600 m între tabere şi la peste 5200 m, între două nopţi consecutive şi efortului intens
de urcare pe zăpadă proaspătă şi ceaţă.
- În total, 32 de alpinişti (88,8% dintre alpinişti) au prezentat RAM în total şi în ambele etape, în
forme uşoare şi moderate, şi 11,5% forme severe, de pre-edem pulmonar şi cerebral, simptome
care s-au remis treptat prin coborâre la altitudine mai joasă. Au ajuns pe vârf alpiniştii cu
experienţă în altitudine înaltă, antrenaţi, mai bine aclimatizati (ghizi montani) şi cei care s-au
antrenat prin urcări şi coborâri succesive între 5300 şi 5800 m.
- În prevenirea RAM factorul cel mai important este respectarea timpilor de aclimatizare, a ratei
de ascensiune şi evitarea efortului intens în primele zile.

Concluzii generale
Cercetarea oferă date legate de prevalenţa factorilor de risc cardiovascular şi a bolii
cardiovasculare în rândul practicanţilor sporturilor montane (drumeţii, schi) şi particularităţile
comportamentului tensiunii arteriale, frecvenţei cardiace şi ale simptomelor asociate creşterilor
tensiunii arteriale la efort şi altitudine medie.
Din datele studiului a reieşit că atât la drumeţi, cât şi la schiori prevalenţa factorilor de
risc cardiovascular şi a bolii cardiovasculare este crescută, dar sub valorile raportate de alte studii
pe grupuri populaţionale din România.

42
 Hipertensiunea arterială anterior diagnosticată creşte în raport cu vârsta la ambele loturi;
până la 45 de ani cel mai frecvent se asociază cu fumatul, iar la peste 45 de ani se asociază cu doi
sau mai mulţi factori de risc, mai frecvent dislipidemia şi diabetul.
Sedentarismul a fost raportat la toate subgrupele de vârstă, cu o prevalenţă mai crescută
după 45 de ani. La drumeţi, atât sedentarismul, cât şi obezitatea au avut o prevalenţă mai scăzută,
ceea ce sugerează că aceştia practică regulat şi alte activităţi sportive.
5,5% dintre drumeţi şi 4,9 % dintre schiori suferă de cel puţin o boală cardiovasculară,
care, în asociere cu factori de risc şi efortul la altitudine creşte riscul de eveniment
cardiovascular.
Prin monitorizarea tensiunii arteriale şi a frecvenţei cardiace în efortul de urcare sau
coborâre, s-a ajuns la concluzia că subiecţii cu tensiunea arterială normală prezintă creşteri
uşoare, fiziologice ale tensiunii arteriale sistolice şi ale frecvenţei cardiace la toate subgrupele de
vârstă.
Subiecţii cu tensiune arterială înalt normală au preyentat creşteri semnificative ale
tensiunii arteriale sistolice şi ale frecvenţei cardiace.
Hipertensivii netrataţi au făcut creşteri semnificative ale valorilor medii ale tensiunii
arteriale sistolice de până la 170 mmHg, îndeosebi la subiecţii subgrupelor de peste 46 de ani.
Tratamentul cu beta-blocante şi inhibitori ai enzimei de conversie, în asociere cu diuretic, nu a
prevenit creşterile tensiunii arteriale sistolice, iar frecvenţa cardiacă a fost frecvent peste 100
b/min la cei în tratament cu inhibitori ai enzimei de conversie şi sub 90 b/min. La cei în
tratament cu beta-blocante.
Subiecţii hipertensivi cu risc cardiovascular adiţional moderat şi înalt au avut creşteri
semnificative ale valorilor medii ale tensiunii arteriale sistolice până în 170 mmHg, iar subiecţii
hipertensivi cu risc cardiovascular adiţional foarte înalt au prezentat frecvent creşteri ale
tensiunii arteriale de peste 170 mmHg.
Din analiza rezultatelor a reieşit că valorile medii ale tensiunii arteriale diastolice nu
urmează creşterile tensiunii arteriale sistolice în efortul dinamic de urcare sau coborâre şi nu a
înregistrat creşteri semnificativ statistic.
Din analiza rezultatelor studiului factorilor de risc şi a bolii cardiovasculare la drumeţii cu
vârste între 46 şi 55 de ani a reieşit că aceştia sunt mai expuşi riscului de evenimente
cardiovasculare din cauza asocierii mai multor factori de risc şi a numărului mare de subiecţi
hipertensivi netrataţi. Astfel, acestora li s-au înregistrat traseele EKG, atât la urcare, cât şi la
coborâre. S-a observat că, în timpul efortului, hipertrofia ventriculului stâng poate asocia
ischemie miocardică nou-apărută.

43
 În timpul efortului creşterile tensiunii arteriale la subiecţii subgrupelor de vârstă de peste
45 de ani au devenit simptomatice. Dispneea la efort a fost sugestivă pentru insuficienţa
ventriculului stâng, iar durerea precordială pentru angina pectorală.
Palpitaţiile, corelate cu apariţia aritmiilor atriale sau ventriculare au fost mai frecvente la
subiecţii vârstelor de peste 45 de ani, care asociau hipertensiunea arterială cu boala
cardiovasculară.
Practicanţii sporturilor montane cu infarct miocardic vechi au prezentat o scădere a
toleranţei la efort. În loturile studiate sau prezentate nu s-au diagniosticat subiecţi cu evenimente
cardiovasculare acute.
La subiecţii cu factori de risc cardiovascular sau cu boală cardiacă cunoscută se
recomandă evaluare cardiologică înaintea efortului în mediul montan.
În studiul despre altitudinea foarte înaltă, referitor la rolul aclimatizării în prevenirea
răului acut de munte, prevalenţa răului acut de munte a fost semnificativ crescută atât în etapa de
aclimatizare, cât şi în etapa de ascensiune spre vârf şi nu s-au consemnat diferenţe semnificative
între alpiniştii.
Nu s-a înregistrat o corelaţie semnificativă statistic între prevalenţa răului acut de munte
şi vârsta subiecţilor, starea de sănătate a subiecţilor, statusul de fumător, nivelul de antrenament
şi experienţa la peste 4500 m.
Rezultatele au arătat că la lotul de alpinişti luat în studiu prevalenta crescuta a raului acut
de munte atit in etapa de aclimatizare cit si in cea de ascensiune pe virf s-a datorat ratei crescute
de ascensiune datorat numarului redus de zile avizate pentru stationare in tabara de baza si in
Tibet a efortului intes din primele zile pentru echiparea taberelor a vremii nefavorabile din
etapa de ascensiune cit si de multipli factori individuali.
Bibliografie

PARTEA GENERALĂ
Capitol 1: Mediul alpin şi sporturile montane în relaţie cu aparatul cardiovascular

1. Gallagher, S.A., Hackett, P.H. (2004) High-altitude illness; Emerg Med Clin N Am; 22
(2004):329–355.

2. Deussen, A. (2007) [Hyperthermia and hypothermia. Effects on the cardiovascular system];

Anaesthesist; 56(9):907-11.

3. Naeije, R. (2010) Physiological Adaptation of the Cardiovascular System to High Altitude;

Progress in Cardiovascular Diseases; 52 (2010):456–466.

4. Nummela, A., Rusko, H. (2000) Acclimatization to altitude and normoxic training improve
400-m running performance at sea level; Journal of Sports Sciences; 18(6): 411-419.

44
5. Berghold, Franz (1987) Bergmedizin heute. Ratgeber fur gesundes Wandern und Bergsteigen.
Bruckmann Munchen.

6. Mazzeo, R.S. (2008) Physiological responses to exercise at altitude: an update; Sports Med. ;
38(1):1-8.

7. Higgins, J.P., Tuttle, T., Higgings, J.A. (2010) Altitude and the heart: is going high safe for
your cardiac patient?; Am Heart J.;159(1):25-32.

8. Lipsitz, L.A., Hashimoto, F., Lubowsky, L.P., Mietus, J. et al. (1995) Heart rate and
respiratory rhythm dynamics on ascent to high altitude; Br Heart J.;74:390-396.

9. Deussen, A. (2007) [Hyperthermia and hypothermia. Effects on the cardiovascular system];

Anaesthesist; 56(9):907-11.

10. Buscho, K. (2014) Outdoor Action Guide to Hypothermia and Cold Weather Injuries;
http://training.cal-esar.org/Home/external-
links/hypothermiacollectedarticles/outdooractionguidetohypothermiaandcoldweatherinjuries;
accesat la 28 nov. 2014

11. Drosescu, P. (2006) Efectele antrenamentului asupra aparatului cardio-vascular;

http://www.medicinasportiva.ro/dr.drosescu/ro/efect_antrenament_aparat_cardio-vascular.html;
accesat la 25 nov. 2014.

12. Bezruchka, S. (2005) Altitude Illness: Prevention and Treatment: How to stay healthy at
altitude: from resort skiing to Himalayan climbing; a II-a ediţie (prima ediţie: 1994); Seattle:
The Mountaineers Books.

13. Nourshahi, M., Abdoli, B., Rajaeian, A. Rahmani, H. et al. (2011) Effects of Mountaineering
on Physical Fitness and Quality of Life in Aged People; World Journal of Sport Sciences;
5(3):149-157

14. Chos, D. (2003) Biologie et suivi nutritionnel du sportif de haut niveau; Revue Francaise des
Laboratoires; 2003(350):31-40(10).
Capitol 2: Adaptarea aparatului cardiovascular şi pulmonar la hipoxia de altitudine

1. Hubble, F. (1995) High Altitude Illness; Wilderness Medicine Newsletter; March/April.

2. Hubble, F. (1995) The Use of Diamox in the Prevention of Acute Mountain Sickness;
Wilderness Medicine Newsletter; March/April

3. Grover, R.F., Weil, J.v., Reeves, J.T. (1986) Cardiovascular adaptation to exercise at high
altitude; Exerc. Sport Sci. Rev.; 14:269-302.

4. Lankford, H.V. Swenson, E. R. (2014) Dilated Hearts at High Altitude; High Altitude
Medicine & Biology;15(4)511-519

45
5. Bartsch, P., Saltin, B. (2008) General introduction to altitude adaptation and mountain
sickness; Scand J Med Sci Sports; 18(Suppl. 1): 1–10.

6. Taylor, A.T. (2011) High-Altitude Illnesses: Physiology, Risk Factors, Prevention, and
Treatment; Rambam Maimonides Medical Journal; 2(1):1-18.

7. Shresta, P., Basnyat, B., Kupper, T., van der Giet, S. (2012) Cerebral venous sinus thrombosis
at high altitude; High Alt Med Biol.; 13(1):60-2.

8. Brij, S.O., Peacock, A.J. (1998) Cellular responses to hypoxia in the pulmonary circulation;
Thorax;53:1075-1079.

9. Grocott, M., Montgomery, H., Vercueil, A. (2007) High-altitude physiology and

pathophysiology: implications and relevance for intensive care medicine; Critical Care; 11:203.

10. Xu, H.Q., Jing, Z.C. (2009) High-altitude pulmonary hypertension; Eur Respir Rev; 18(111):
13-17.

11. Burtscher, M. (2008) Arterial oxygen saturation during ascending to altitude under various
conditions: lessons from the field; J Sci Med Sport; 11(6):535-7.

12. Burtscher, M., Faulhaber, M., Flatz, M., Likar, R. Nachbauer, W. (2006) Effects of short-
term acclimatization to altitude (3200 m) on aerobic and anaerobic exercise performance; Int J
Sports Med; 27(8):629-35.

13. Schirlo, C., Pavlicek, V., Jacomet, A., Gibbs, J.S. et al. (2002) Characteristics of the
ventilatory response in subjects susceptible to high altitude pulmonary edema during acute and
prolonged hypoxia; High Alt Med Biol.; 3(3):267-76.

14. Bärtsch, P. (1997) High Altitude Pulmonary Edema; Respiration; 64(6):435–443.

15. Bartsch, P., Gibbs, J.S.R. (2007) Effect of Altitude on the Heart and the Lungs; Circulation;
116: 2191-2202.

16. Richalet, J.P. (2005) Physiology de l’hypoxie d’altitude: adaptations cardiovasculaires;

Cardio Sport; 4:10-14.

17. Hallagan, L.F., Pigman, E.C. (1998) Altitude: Acclimatization to Intermediate Altitudes;
Encyclopedia of Sports Medicine and Science;
http://www.sportsci.org/encyc/altitaccl/altitaccl.html?referer=www.clickfind.com.au; accesat la
28 nov. 2014

18. Naeije, R. (2010) Physiological adaptation of the cardiovascular system to high altitude; Prog
Cardiovasc Dis; 52(6):456-66.

19. Bartsch, P., Swenson, E.R. (2013) Acute High-Altitude Illnesses; The New England Journal
of Medicine; 368: 2294-2302.

46
20. Mosso, A. (1897) Fisiologia dell’uomo sulle Alpi: studii fatti sul Monte Rosa; Milano:
Treves.

21. Huey, S., Faoro, V., Vachiery, J.L., Unger, Ph. Et al. (2007) High Altitude Induced Right
Heart Failure; Circulation; 115:e308-e309

22. Brunner-La Rocca, H.P. (2012) High altitude in the heart of healthy and sick;
Cardiovascular Medicine; 15(2):41–47.

23. Windsor, J.S., Rodway, G.W., Montgomery, H.E. (2010) A review of electrocardiography in
the high altitude environment; High Altitude Medicine & Biology; 11(1): 51-60.

24. Taillie, J. (2003) High Altitude Cerebral Edema: Pathophysiological mechanisms and
treatments associated with HACE; GUJHS; 1(1);
https://blogs.commons.georgetown.edu/journal-of-health-sciences/issues-2/previous-
volumes/vol-1-issue-1-february-2006/high-altitude-cerebral-edema/; accesat la 20 nov. 2014.

25. Richalet, J.P. (2005) Cœur et montagne adaptation cardiovasculaire à l’altitude: En altitude,
la pression et les gradients d’O2 diminuent à tous les niveaux: débit ventilatoires et cardiaques
doivent augmenter; Archives des Maladies du Coeur et des Vaisseaux-Pratique; 2005(143):15–
18.

26. Anand, I.S. (1994) Hypoxia and the pulmonary circulation; Thorax; 49 Supplement: S19-
S24.

27. Zubieta-Calleja, G. (2007) Human adaptation to high altitude and to sea level. Acid-base
equilibrium, ventilation and circulation in chronic hypoxia;
http://www.altitudeclinic.com/Copenhagen/Dissertation10b.pdf; accesat la 15 oct. 2014.

28. Zubieta-Calleja, G.R., Paulev, P.E., Zubieta-Calleja, L., Zubieta-Castillo, G. (2007) Altitude
adaptation through hematocrit changes; J Physiol Pharmacol; 58 Suppl 5(Pt 2):811-8.

29. Hurtado, A., Escudero, E., Pando, J., Sharma, S., Johnson, R.J. (2012) Cardiovascular and
renal effects of chronic exposure to high altitude; Oxford Journals, Nephrology Dialysis
Transplantation; 27 (4):iv11-iv16.

30. Penaloza, D. (2012) Effects of High-Altitude Exposure on the Pulmonary Circulation; Rev
Esp Cardiol.; 65 (12):1075-8.

31. McArdle, W.D., Katch, F.I., Katch, V.L. (2000) Essentials of Exercise Physiology: 2nd
Edition Philadelphia, PA: Lippincott Williams & Wilkins

32. Comisia medicală a Federaţiei Franceze de Alpinism şi Escaladă (2014) Le Mal Aigu des
Montagnes http://www.ffme.fr/uploads/medical/documents/mal-aigu-montagne.pdf; accesat la
15 dec. 2014.

47
33. Bernaciková, M. (2012) Physiology; Masaryk University, Brno

Capitolul 3: Evaluarea riscului de evenimente cardiovasculare la practicanţii sporturilor

montane

1. Ponchia, A., Biasin, R., Tempesta, T., Thiene, M., Volta, S.D. (2006) Cardiovascular risk
during physical activity in the mountains; J Cardiovasc Med ; 7(2):129-35.

2. Mellwig, K.P., van Buuren, F., Gohlke-Baerwolf, C., Bjornstad, H.H. (2008)
Recommendations for the management of individuals with acquired valvular heart diseases who
are involved in leisure-time physical activities or competitive sports; Eur J Cardiovasc Prev
Rehabil.; 15(1):95-103.

3. Windsor, J.S., Firth, P.G., Grocott, M.P., Rodway, G.W., Montgomery, H.E. (2009) Mountain
mortality: a review of deaths that occur during recreational activities in the mountains; Postgrad
Med J.; 85(1004):316-21.

4. Donegani, E., Hillebrandt, D., Windsor, J., Gieseler, U. et al. (2014) Pre-existing
cardiovascular conditions and high altitude travel. Consensus statement of the Medical
Commission of the Union Internationale des Associations d'Alpinisme (UIAA MedCom); Travel
Med Infect Dis.; 12(3):237-52.

5. Dehnert, C., Bartsch, P. (2010) Can patients with coronary heart disease go to high altitude?;
High Alt Med Biol.; 11(3):183-8.

6. Wilkerson, J.A., Moore, E.E., Zafren, K. (eds) (2010) Medicine for mountaineering & other
wilderness activities, ediţia a 6-a; prima ediţie în 1967; Mountaineers Books.

7. Bärtsch, P., Gibbs, J.S.R. (2007) Effect of Altitude on the Heart and the Lungs; Circulation;
116:2191-2202.

8. Richalet, J.P. (2012) Altitude et système cardiovasculaire; La Presse Médicale; 41(6P1):638-

643.

9. Fagard, R.h., Bjornstad, H.H., Borjesson, M., Carre, F. et al. (2005) ESC Study Group of
Sports Cardiology recommendations for participation in leisure-time physical activities and
competitive sports for patients with hypertension; Eur J Cardiovasc Prev Rahabil; 12(4):326-31.

10. Naeije, R. (2010) Physiological adaptation of the cardiovascular system to high altitude; Prog
Cardiovasc Dis; 52(6):456-66.

11. Wu, T.Y., Zhan, Z.Y., Wu, Q.L., Baomu, S.L. et al. (2009) Does high altitude increase risks
of the elderly patients with coronary artery disease?; Journal of Geriatric Cardiology; 6(3):137-
141.

48
12. Bernheim, A. (2005) High altitude and cardiac disease; Europa Pubmed Central Journals;
94(45):1760-1764.

13. Woods, D., Boos, C., Roberts, P.R, (2011) Cardiac Arrhythmias at High Altitude; J R Army
Med Corps; 157:59-62.

14. Penaloza, D., Arias-Stella, J. (2007) The Heart and Pulmonary Circulation at High Altitudes.
Healthy Highlanders and Chronic Mountain Sickness; Circulation; 115: 1132-1146.

15. Domej, W., Trapp, M., Miggitsch, E.m., Krakker, T., et al. (2008) [Arterial hypertension due
to altitude]; Wien Med Wochenschr; 158(17-18):503-8.

16. Liu, K., Zhang, J.H., Gao, X.B., Wu,X.J. (2014) Correlation between blood pressure changes
and AMS, sleeping quality and exercise upon high-altitude exposure in young Chinese men;
Military Medical Research, 1:19.

17. Luks, A.M. (2009) Should Travelers with Hypertension Adjust Their Medications When
Traveling to High Altitude? High Altitude Medicine & Biology; 10(1): 11-15.

18. Schobersberger, W., Schmid, P., Lechleitner, M., von Duvillard, S.P. (2003) Austrian
Moderate Altitude Study 2000 (AMAS 2000). The effects of moderate altitude (1,700 m) on
cardiovascular and metabolic variables in patients with metabolic syndrome; Eur J Appl Physiol;
88(6):506-14.

19. ESC Press Office (2014) Everest expedition provides first evidence of effects of altitude on
blood pressure monitored over a 24-hour period; http://www.escardio.org/about/press/press-
releases/pr-14/Pages/evidence-altitude-blood-pressure.aspx; epub. 27 aug.2014; accesat la 10
nov. 2014.

20. Hildebrandt, W., Ottenbacher, A., Schuster, M., Swenson, E.R., Bärtsch, P. (2000) Diuretic
effect of hypoxia, hypocapnia, and hyperpnea in humans: relation to hormones and O2

chemosensitivity; Journal of Applied Physiology; 88(2), 599-610.

21. Hackett, P.H., Shlim, D.R. (2014) Altitude Illness; CDC Health Information for
International Travel; http://wwwnc.cdc.gov/travel/yellowbook/2014/chapter-2-the-pre-travel-
consultation/altitude-illness; accesat la 12 nov. 2014.

22. Pendergrass, T. (2013) Can I Do Mountain Climbing When I Have High Blood Pressure?;
http://www.livestrong.com/article/366379-can-i-do-mountain-climbing-when-i-have-high-blood-
pressure/; accesat la 28 nov. 2014.

23. Faulhaber, M, Flatz, M., Burtscher, M. (2007) Frequency of cardiovascular diseases among
ski mountaineers in the Austrian Alps; Int J Sports Med; 28(1):78-81.

49
24. Doutreleau, S. (2005) Pathologies cardiaques en altitude: risques, traitements et prise en
charge; Cardio Sport; 4: 20-22.

25. Brunner-La Rocca, H.P. (2012) High altitude in the heart of healthy and sick Cardiovascular
Medicine; 15(2):41–47.

26. Grover, R.F., Tucker, C.E., McGroarty, S.R., Travis, R.R. (1990) The coronary stress of
skiing at high altitude; Archives of Internal Medicine; 150(6):1205-8.

27. Antman, E.M., Anbe, D.T., Armstrong, D.T.A., Bates, E.R. et al. (2004) ACC/AHA
Guidelines for the Management of Patients with ST-Elevation Myocardial Infarction—Executive
Summary. A Report of the American College of Cardiology/American Heart Association Task
Force on Practice Guidelines; Circulation; 110: 588-636.

28. Messner, T., Lundberg, V., Wikstrom, B. (2002) A temperature rise is associated with an
increase in the number of acute myocardial infarctions in the subarctic area; Int J Circumpolar
Health; 61(3):201-7.

29. de Vries, S.T., Komdeur, P., Aalbersberg, S., van Enst, G.C. (2010) Effects of altitude on
exercise level and heart rate in patients with coronary artery disease and healthy controls; Neth
Heart J.; 18(3): 118–121.

30. Chacornac, M., Baronne-Rochette, G., Schmidt, M.H., Savary, D. (2010) Characteristics and
management of acute ST-segment elevation myocardial infarctions occurring in ski resorts in the
French Alps: Impact of an acute coronary care network; Arch Cardiovasc Dis; 103(8-9):460-8.

31. Faulhaber, M., Flatz, M., Gatterer, H., Schobersberger, W., Brtscher, M. (2007) Prevalence
of Cardiovascular Diseases among Alpine Skiers and Hikers in the Austrian Alps; High Altitude
Medicine & Biology; 8(3): 245-252.

32. Higgins, J.P., Tuttle, T., Higgings, J.A. (2010) Altitude and the heart: is going high safe for
your cardiac patient?; Am Heart J.;159(1):25-32.

33. Gursoy, M.O., Banu, Ş.Z., Yildiz, M. (2014) High Altitude and Intracardiac Devices
(Pacemakers and Intracardiac Defibrillator and Cardiac Resynchronisation Therapy); Koşuyolu
Heart Journal; 17(3):184-186.

34. Malconian, M., Rock, P., Hultgren, H., et al. (1990) The electrocardiogram at rest and
exercise during a simulated ascent of Mt. Everest (operation Everest II); Am J Cardiol; 22:
1475–1480.

35. Luurila, O.J., Karjalainen,J., Viitasalo, M., Toivonen, L. (1994) Arrhythmias and ST segment
deviation during prolonged exhaustive exercise (ski marathon) in healthy middle-aged men;
European Heart Journal; 15(4):507-513.

50
36. Kujanik, S., Snincak, M., Vokal, J., Podracky, J., Koval, J. (2000) Periodicity of arrhythmias
in healthy elderly men at the moderate altitude; Physiol Res.; 49(2):285-7.

37. Kujanik, S., Snincak, M., Galajdova, K., Rackova, K. (2000) Cardiovascular changes during
sudden ascent in a cable cabin to the moderate altitude; Physiol Res.; 49(6):729-31.

38. Burtscher, M. (2007) Risk of Cardiovascular Events during Mountain Activities; Adv Exp
Med and Biol; 618:1-11.

39. Thompson, P.D., Franklin, B.A., Balady, G.J., Blair, S.N., et al (2007) Exercise and acute
cardiovascular events placing the risks into perspective: a scientific statement from the American
Heart Association Council on Nutrition, Physical Activity, and Metabolism and the Council on
Clinical Cardiology; Circulation; 115(17):2358-68.

40. Agostini, P., Gattadori, G., Guazzi, M., Bussotti, M. et al. (2000) Effects of simulated
altitude-induced hypoxia on exercise capacity in patients with chronic heart failure; Am J Med;
109(6):450-5.

41. Vona, M., Mazzuero, G., Lupi, A., Vettorato, V. et al. (2006) Effects of altitude on effort
tolerance in non-acclimatized patients with ischemic left ventricular dysfunction; Eur J
Cardiovasc Prev Rehabil; 13(4):617-24.

42. Schobersberger, W., Hoffmann, G., Gunga, H.C. (2005) Interaction of hypoxia and
haemostasis– hypoxia as a prothrombotic factor at high altitude?; Wien Med Wochenschr;
155:157-162.

43. Baumgartner, R.W., Siegel, A.M., Hackett, P.H. (2007) Going high with preexisting
neurological conditions; High Alt Med Biol; 8(2):108-16.

44. Anand, A.C., Jha, S.K., Saha, A. Et al. (2001) Thrombosis as a complication of extended stay
at high altitude; Natl Med J India; 14(4):197-201

45. Fagenholz, P.J., Gutman, J.A., Murray, A.F., Noble, V.E. et al. (2007) Arterial Thrombosis at
High Altitude Resulting in Loss of Limb; High Altitude Medicine & Biology; 8(4): 340-347.

46. Shresta, P., Basnyat, B., Kupper, T., van der Giet, S. (2012) Cerebral venous sinus
thrombosis at high altitude; High Alt Med Biol.; 13(1):60-2.

47. Basnyat, B., Subedi, D., Sleggs, J., Lemaster, J. et al. (2000) Disoriented and ataxic pilgrims:
an epidemiological study of acute mountain sickness and high-altitude cerebral edema at a sacred
lake at 4300 m in the Nepal Himalayas; Wilderness & Environmental Medicine; 11(2): 89-93.

48. Ren, Y., Fu, Z., Shen, W., Jiang, P. et al (2010) Incidence of high altitude illnesses among
unacclimatized persons who acutely ascended to Tibet; High Alt Med Biol; 11(1):39-42.

51
49. Gallagher, S.A., Hackett, P.H. (2004) High-altitude illness; Emerg Med Clin N Am; 22
(2004):329–355.

50. Bartsch, P., Swenson, E.R. (2013) Acute High-Altitude Illnesses; The New England Journal
of Medicine; 368: 2294-2302.

51. Comisia medicală a Federaţiei Franceze de Alpinism şi Escaladă (2014) Le Mal Aigu des
Montagnes http://www.ffme.fr/uploads/medical/documents/mal-aigu-montagne.pdf; accesat la
15 dec. 2014.

52. Roach,R.C., Bartsch, P.,Hackett, P.H., Oelz, O. (1993) The Lake Louise acute mountain

sickness scoring system; Hypoxia and molecular medicine (proceedings od the 8th International
Hypoxia Symposium held at Lake Louise, Canada), Queen City Printers Inc., Burlington,
Vermont; 272-274.

53. Richalet, J.P., Larmignat, P., Poitrine, E., Letournel, M., Canoui-Poitrine, F. (2012)
Physiological risk factors for severe high-altitude illness: a prospective cohort study; Am J
Respir Crit Care Med; 185(2):192-8.

54. Maggiorini, M., Bühler, B., Walter, M., Oelz, O. (1990) Prevalence of acute mountain
sickness in the Swiss Alps; BMJ; 301(6756): 853–855.

55. Hackett, P.H., Rennie, D., Grover, R.F., Reeves, J.T. (1981) Acute Mountain Sickness and
the Edemas of High Altitude: A Common Pathogenesis?; Respiration Physiology; 46:383-390.

56. Basnyat, B., Murdoch, D.R. (2003) High-altitude illness; Lancet; 361(9373):1967-74.

57. Hackett, P.H., Roach, R.C. (2004) High Altitude Cerebral Edema; High Altitude Medicine
&Biology; 5(2):136-146.

58. Maggiorini M., Leon-Velarde, F. (2003) High-altitude pulmonary hypertension: a

pathophysiological entity to different diseases; EurRespir J; 22: 1019–1025.

59. Maggiorini, M. (2006) High altitude-induced pulmonary oedema; Cardiovascular Research;

72(1):41-50.

60. Sartori, C., Allemann, Y., Duplain, H., Lepori, M. et al. (2002) Salmeterol for the prevention
of high-altitude pulmonary edema; Engl J Med.; 346(21):1631-6.

61. Harris, N.S. (2013) Altitude Illness – Pulmonary Syndromes;

http://emedicine.medscape.com/article/773065-overview; accesat la 25 nov. 2014.

62. Milledge, J.(1983) Acute mountain sickness; Thorax; 38:641-645.

63. Basnyat, B. (2014) Pro: Pulse Oximetry Is Useful in Predicting Acute Mountain Sickness;
High Altitude Medicine & Biology;15(4):440-441

52
64. Ren, Y., Cui, F., Lei, Y., Fu, Z. (2012) High-Altitude Pulmonary Edema Is Associated With
Coagulation and Fibrinolytic Abnormalities; American Journal of the Medical Sciences;
344(3):186-189.

65. Dehnert, C., Berger, M.M., Mairbaurl, H., Bartsch, P. (2007) High altitude pulmonary
edema: A pressure-induced leak; Respiratory Physiology & Neurobiology; 158(2-3): 266-273.

66. Reichenberger, F., Kohstall, M.G., Seeger, T., Olschewski, H. (2007) Effect of sildenafil on
hypoxia-induced changes in pulmonary circulation and right ventricular function; Respir Physiol
Neurobiol; 159(2):196-201.

67. Faulhaber, M., Flatz, M., Burtscher, M. (2003) β-Blockers May Provoke Oxygen
Desaturation during Submaximal Exercise at Moderate Altitudes in Elderly Persons; High
Altitude Medicine & Biology; 4(4): 475-478.

68. Monassier, L. (2005) Medicaments cardiovasculaire: peut-on predire leur effet en altitude?;
Cardio Sport; 4: 14-20.

69. Hurtado, A., Escudero, E., Pando, J., Sharma, S., Johnson, R.J. (2012) Cardiovascular and
renal effects of chronic exposure to high altitude; Nephrol Dial Transplant; 27 Suppl 4:iv11-6.

70. West, J.B. (2014) Altitude diseases;

http://www.merckmanuals.com/professional/injuries_poisoning/altitude_diseases/altitude_diseas
es.html, accesat la 30 nov. 2014.

71. Blue, B. (2010) Journeys to high altitude-risks and recommendations for travelers with
preexisting medical conditions; Journal of Travel Medicine; 17(3):214.

Capitol 4: Aspecte psihologice, fiziopatologice şi de personalitate la practicanţii sporturilor

montane

1. Berghold, F. (1987) Bergmedizin heute. Ratgeber fur gesundes Wandern und Bergsteigen.
Bruckmann Munchen

2. Bartsch, P., Saltin, B. (2008) General introduction to altitude adaptation and mountain
sickness Scand J Med Sci Sports: 18(Suppl. 1): 1–10.

3. Hackett, P.H., Roach, R.C. (2001) High-Altitude Illness; Engl J Med; 345(2):107-114.

4. Hackett, P., Roach, R.C. (2004) High altitude cerebral oedema; HAMB; 5(2):136-146.

5. Burke, S., Orlick, T. (2003) Mental Strategies of Elite Mount Everest Climbers; Journal of
Excellence; 8:42-58.

6. Ryn, Z. (1988) Psychopathology in mountaineering-mental disturbances under high-altitude

stress; International Journal of Sports Medicine; 9(2):163-9.

53
7. Bonnon, M., Noël-Jorand, M.C., Therme, P. (2000) Effects of different stay durations on
attentional performance during two mountain expeditions; Aviat Space Environ Med.; 71(7):678-
84.

8. Basnyat, B., Cumbo, T.A., Edelman, R. (2000) Acute medical problems in the Himalayas
outside the setting of altitude sickness; High Alt Med Biol; 1(3):167-74.

9. Virues-Ortega, J., Garrido, E., Javierre, C., Kloezeman, K.C. (2006) Human behaviour and
development under high-altitude conditions; Dev Sci; 9(4):400-10.

10. Chamarro, A., Fernandez-Castro, J. (2009) The perception of causes of accidents in mountain
sports: a study based on the experiences of victims; Accident; Analysis and Prevention;
41(1):197-201.

11. Hornbein, T.F. (2001) The high-altitude brain; The Journal of Experimental Biology 204:
3129–3132.

12. Brugger, P., Regard, M., Landis, T., Oelz, O. (1999) Hallucinatory experiences in extreme-
altitude climbers; Neuropsychiatry Neuropsychol Behav Neurol; 12(1):67-71.

13. Llewellyn, D.J., Sanchez, X. (2008) Individual differences and risk taking in rock climbing;
Psychology of Sport and Exercise; 9(4): 413–426.

14. Bahrke, M.S., Shukitt-Hale, B. (1993) Effects of Altitude on Mood, Behaviour and Cognitive
Functioning; Sports Medicine; 16(2): 97-125.

15. Lester, J. (2004) Spirit, Identity, and Self in Mountaineering; Journal of Humanistic
Psychology; 44(1): 86-100.

16. Castanier, C., Le Scanff, C., Woodman, T. (2010) Who takes risks in high-risk sports? A
typological personality approach; Research Quarterly for Exercercise and Sports; 81(4):478-84

PARTEA SPECIALĂ

1. Dorobanţu, M., Tăutu O. F. (2005) Proiecte româneşti de cercetare a factorilor de risc

cardiovascular; on (http://www.societate-hipertensiune.ro/articole-proiecte-romanesti-de-
cercetare-a-factorilor-de-risc-cardiovascular-societatea-romana-de-hipertensiune.php.; accesat
la12 oct. 2014

2. Apetrei, E., Kulcsar, I., Stănescu Cioroianu, R., Matei, C. et al. (2008) Studiul Urziceni –
Studiu populaţional prospectiv de depistare a factorilor de risc pentru bolile cardiovasculare şi
intervenţie în populaţie, depistartea precoce a bolilor cardiovasculare; Revista Română de
Cardiologie; XXIII(2):136-145.

54
3. Cinteză M., Pană B., Cochino M. et al. (2007) Prevalence and control of cardiovascular risk
factors in Romania cardio-zone national study; Maedica – A Journal of Clinical Medicine; 2(4):
277-288.

4. Bara, L.M. (2008) Efortul fizic: dăuneaza sau nu cordului?;

http://www.medicinasportiva.ro/medicina
%20sportiva/articole/Efortul_fizic_dauneaza_sau_nu_cordului.html#continuare; accesat la 12
oct. 2014

5. Drosescu, P. (2014) Efectele antrenamentului asupra aparatului cardio-vascular;

http://www.medicinasportiva.ro/dr.drosescu/ro/efect_antrenament_aparat_cardio-vascular.html;
accesat la12 oct. 2014.

6. Duc, S., Cassirame, J., Durand, F. (2011) Physiology of ski mountaineering racing;
International Journal of Sports Medicine; 32(11):856-63.

7. Praz, C., Léger, B., Kayser, B. (2014) Energy balance during a ski-mountaineering
competition; European Journal of Applied Physiology; 114 (10):2201-2211.

8. Krautgasser, S., Scheiber, P., Duvillard, S.P., Muller, S.P., (2011) Physiologiocal responses of
elederly recreational alpine skiers of different fitness and skiing abilities; Journal of Sports
Science and Medicine (2011); 10: 748 – 753.

9. W. Burtscher, M., Faulhaber, M., Kornexl, E., Nachbauer, W. (2005) [Cardiorespiratory and
metabolic responses during mountain hiking and downhill skiing]; Nachbauer W. in Wien Med
Wochenchr; 155(7-8):129-3.

10. Burtscher, M. (2007) Risk of cardiovascular events during mountain activities; Adv Exp Med
Biol.; 618:1-11.

11. Faulhaber, M., Flatz, M., Gatterer, H., Schobersberger, W., Brtscher, M. (2007) Prevalence
of Cardiovascular Diseases among Alpine Skiers and Hikers in the Austrian Alps; High Altitude
Medicine & Biology; 8(3): 245-252.

Capitol 1: Drumeţiile
1. Berghold, Franz (1987) Bergmedizin heute. Ratgeber fur gesundes Wandern und Bergsteigen.
Bruckmann Munchen.
2. James, P.A., Oparil, S., Carter, B.L., Cushman, W.C. (2014) Evidence-Based Guideline for
the Management of High Blood Pressure in AdultsReport From the Panel Members Appointed to
the Eighth Joint National Committee (JNC 8); JAMA; 311 (5): 507-520

3. SCORE- European High Risk Chart; European Heart Journal (2012) 33, 1635–1701.

55
4. World Health Organisation (1997) Obesity: Preventing and Managing the Global Epidemic;
WHO Technical Report Series (894): 1-253.

5. Pearson, A.P. (1996) Alcohol and Heart Disease; Circulation; 94: 3023-3025.

6. Burtscher, M. (2007) Risk of Cardiovascular Events during Mountain Activities; Advances in

Experimental Medicine and Biology; 618:1-11.

7. Burtscher, M., Ponchia, A. (2010) The Risk of Cardiovascular Events During Leisure Time
Activities at Altitude; Progress in Cardiovascular Diseases; 52(6): 507-511.

8. Kujanik, S. (2000) Periodicity of arrhythmias in healthy elderly men at the moderate altitude;
Physiological Research; 49(2):285-7.

9. Vona, M., Mazzuero, G., Lupi, A., Vettorato, V. et al. (2006) Effects of altitude on effort
tolerance in non-acclimatized patients with ischemic left ventricular dysfunction; Eur J
Cardiovasc Prev Rehabil; 13(4):617-24.

10. Mancia, G., Fagard, R., Narkiewicz, K., Redo, J., Zanchetti, A. et al. (2013) 2013 ESH/ESC
Guidelines for the management of arterial hypertension; European Heart Journal; 34:2159-2219.

11. Perk, J., De Backer, G., Gohlke, H. et al. (2012) European Guidelines on cardiovascular
disease prevention in clinical practice; European Heart Journal (2012); 33:1635–1701

12. Haskell, W. L., Lee, I. M., Pate, R. R., Powell, K. E. et al. (2007) Physical activity and public
health: Updated recommendations for adults from the American College of Sports Medicine and
the American Health Association; Medicine & Science in Sports & Exercise; 39(8):1423-1434.

13. Higgins, J.P., Tuttle, T., Higgings, J.A. (2010) Altitude and the heart: is going high safe for
your cardiac patient?; Am Heart J.;159(1):25-32.

14. Fagard, R.H., Bjornstad, H.H. et al. (2005) ESC Study Group of Sports Cardiology
recommendations for participation in leisure-time physical activities and competitive sports for
patients with hypertension; Eur J Cardiovasc Prev Rehabil; 12(4):326—31.

15. Stewart, K.J., Sung, J., et al. (2004) Exaggerated Exercise Blood Pressure Is Related to
Impaired Endothelial Vasodilator Function; Am J Hypertens; 17: 314-320.

16. Thanassoulis, G., Lyass, A., et al. (2012) Relations of Exercise Blood Pressure Response to
Cardiovascular Risk Factors and Vascular Function in the Framingham Heart Study; Circulation;
125: 2836-2843.

17. Klainman, E. D., Wishnitze, S.R., Yarmolovsky, A., Fink, G. (2008) The Functional Effect
of Beta Blockers vs Vasodilators in Hypertension Treatment. J Clin Basic Cardiol; 11 (online):
8.

56
18. Sharman, J.E., Stowasser, M. (2009) Australian Association for Exercise and Sports Science
Position Statement on Exercise and Hypertension; Journal of Science and Medicine in Sport; 12:
252—257.

Capitol 2: Schiul
1. James, P.A., Oparil, S., Carter, B.L., Cushman, W.C. (2014) Evidence-Based Guideline for
the Management of High Blood Pressure in AdultsReport From the Panel Members Appointed to
the Eighth Joint National Committee (JNC 8); JAMA; 311 (5): 507-520

2. SCORE- European High Risk Chart; European Heart Journal (2012) 33, 1635–1701.

3. World Health Organisation (1997) Obesity: Preventing and Managing the Global Epidemic;
WHO Technical Report Series (894): 1-253.

4. Pearson, A.P. (1996) Alcohol and Heart Disease; Circulation; 94: 3023-3025.

5. Mancia, G., Fagard, R., Narkiewicz, K., Redo, J., Zanchetti, A. et al. (2013) 2013 ESH/ESC
Guidelines for the management of arterial hypertension; European Heart Journal; 34:2159-2219.

6. Burtscher, M. (2007) Risk of cardiovascular events during mountain activities; Adv Exp Med
Biol.; 618:1-11.

7. Dorobanţu, M., Tăutu O. F. (2005) Proiecte româneşti de cercetare a factorilor de risc

cardiovascular; on (http://www.societate-hipertensiune.ro/articole-proiecte-romanesti-de-
cercetare-a-factorilor-de-risc-cardiovascular-societatea-romana-de-hipertensiune.php.; accesat
la12 oct. 2014

8. Apetrei, E., Kulcsar, I., Stănescu Cioroianu, R., Matei, C. et al. (2008) Studiul Urziceni –
Studiu populaţional prospectiv de depistare a factorilor de risc pentru bolile cardiovasculare şi
intervenţie în populaţie, depistartea precoce a bolilor cardiovasculare; Revista Română de
Cardiologie; XXIII(2):136-145.

9. Cinteză M., Pană B., Cochino M. et al. (2007) Prevalence and control of cardiovascular risk
factors in Romania cardio-zone national study; Maedica – A Journal of Clinical Medicine; 2(4):
277-288.

10. Faulhaber, M., Flatz, M., Gatterer, H., Schobersberger, W., Brtscher, M. (2007) Prevalence
of Cardiovascular Diseases among Alpine Skiers and Hikers in the Austrian Alps; High Altitude
Medicine & Biology; 8(3): 245-252.

11. Thompson, P.D., Franklin, B.A., Balady, G.J., Blair, S.N., et al (2007) Exercise and acute
cardiovascular events placing the risks into perspective: a scientific statement from the American
Heart Association Council on Nutrition, Physical Activity, and Metabolism and the Council on
Clinical Cardiology; Circulation; 115(17):2358-68.

57
12. Pendergrass, T. (2013) Can I Do Mountain Climbing When I Have High Blood Pressure?;
http://www.livestrong.com/article/366379-can-i-do-mountain-climbing-when-i-have-high-blood-
pressure/; accesat în data de 28 nov. 2014.

13. Schobersberger, W., Schmid, P., Lechleitner, M., von Duvillard, S.P. (2003) Austrian
Moderate Altitude Study 2000 (AMAS 2000). The effects of moderate altitude (1,700 m) on
cardiovascular and metabolic variables in patients with metabolic syndrome; Eur J Appl Physiol;
88(6):506-14.

14. Domej, W., Trapp, M., Miggitsch, E.m., Krakker, T., et al. (2008) [Arterial hypertension due
to altitude]; Wien Med Wochenschr; 158(17-18):503-8.

15. Stewart, K.J., Sung, J., et al. (2004) Exaggerated Exercise Blood Pressure Is Related to
Impaired Endothelial Vasodilator Function; Am J Hypertens; 17: 314-320.

16. Klainman, E D, Wishnitze, S.R., Yarmolovsky, A., Fink, G. (2008) The Functional Effect of
Beta Blockers vs Vasodilators in Hypertension Treatment; J Clin Basic Cardiol; 11 (online): 8

17. Richalet, J.P. (2012) Altitude et système cardiovasculaire; La Presse Médicale; 41(6P1):638-
643.

18. Fagard, R.H., Bjornstad, H.H. et al. (2005) ESC Study Group of Sports Cardiology
recommendations for participation in leisure-time physical activities and competitive sports for
patients with hypertension; Eur J Cardiovasc Prev Rehabil; 12(4), p. 326—31.

19. Drosescu, P. (2014) Efectele antrenamentului asupra aparatului cardio-vascular on

http://www.medicinasportiva.ro/dr.drosescu/ro/efect_antrenament_aparat_cardio-vascular.html,

last accessed on 12th October, 2014.

Capitol 3: Altitudinea foarte înaltă

Rolul aclimatizării în prevenirea răului acut de munte

1. Bartsch, P., Swenson, E.R. (2013) Acute High-Altitude Illnesses; The New England Journal
of Medicine; 368: 2294-2302.

2. Hackett, P.H., Roach, R.C. (2004) High Altitude Cerebral Edema; High Altitude Medicine
&Biology; vol. 5, nr. 2

3. Maggiorini M. (2010) Prevention and treatment of high-altitude pulmonary edema; Prog

Cardiovasc Dis.; 52(6):500-6

4. Leon-Velarde, F., Maggiorini, M., Reeves, J.T., Aldashev, A. et al. (2005) Consensus
statement on chronic and subacute high altitude diseases; High Altitude Medicine & Biology;
6(2):147-57

58
5. White, A.P. (2001) High Life: A History of High-Altitude Physiology and Medicine; Yale J
Biol Med; 74(2): 139–141

6. Maggiorini, M. & al. (1990) Prevalence of acute mountain sickness in the Swiss Alps; British
Medical Journal; vol. 31, nr. 6756 pg. 853-55

7. Ren, Y. et al. (2010) Incidence of high altitude illness among unacclimatized persons who
acutely ascended to Tibet; High Altitude Medicine and Biology; 11(1): 39-42

8. Bjertness, E., Nafstad, P. (2011) Acute Mountain Sickness among Tourists in Lhasa, Tibet. A
Prevalence Study on
https://www.duo.uio.no/bitstream/handle/10852/30038/Labasangzhuxfinalxthesis.pdf?
sequence=1, accesat la data de 13 nov. 2014.

9. Luks, A.M. et al. (2010) Wilderness Medical Society Consensus Guidelines for the Prevention
and Treatment of Acute Altitude Illness; Wilderness Environment Medicine; 21(2):146-155

10. Weiss, E.A. (2005) A Comprehensive Guide to Wilderness Travel, Adventure Medical Kits.

11. Raul de altitudine. Simptome, prevenire, tratament on

http://www.carpati.org/articol/raul_de_altitudine._simptome_prevenire_tratament./1074/, last

accessed on 4th October 2014

12. Afectiuni cauzate de altitudinea ridicata: cum pot fi prevenite si tratate on

http://www.sfatulmedicului.ro/Educatie-pentru-sanatate/afectiuni-cauzate-de-altitudinea-ridicata-

cum-pot-fi-prevenite-si-tratat_9410 , last accessed on 4th October 2014

13. Roach, R.C., Bartsch, P., Hackett, P.H., Oelz, O. (1993) The Lake Louise Acute Mountain
Sickness Scoring System, in Hypoxia and Molecular Medicine (proceedings of the 8th
International Hypoxia Symposium held at Lake Louise, Canada), Queen City Printers Inc.,
Burlington, Vermont, pp. 272-274.
14. Berghold, Franz (1987) Bergmedizin heute. Ratgeber fur gesundes Wandern und
Bergsteigen. Bruckmann Munchen.

15. Comisia medicală a Federaţiei Franceze de Alpinism şi Escaladă (2014) Le Mal Aigu des
Montagnes http://www.ffme.fr/uploads/medical/documents/mal-aigu-montagne.pdf; accesat la
15 dec. 2014.

16. Della Santa, Pascale (2000) Comparaison de deux questionnaires d'évaluation du mal aigu
des montagnes. Thèse de doctorat : Univ. Genève, no. Méd. 10102

17. Mairer, K., Wille, M., Burtscher, M. (2010) Prevalence of acute mountain sickness in the
Eastern and Western Alps; High Altitude Medicine &Biology; 11(4):343-48

59
18. Gallagher, S.S., Hackett, P.H. (2004) High-altitude illness; Emergency Medicine Clinics of
North America; 22:329-355.

19. Baud P. (2014) Quels médicaments contre le mal aigu des montagnes;
http://www.trekmag.com/conseil-quels-medicaments-contre-mal-aigu-montagne.; accesat la 4
oct. 2014.

60
 Anexa 4
Evenimente cardiovasculare la practicanţii sporturilor montane/Cardiovascular events
among practitioners of mountain sports

Conducător științific: Doctorand:

Prof. univ.dr. RĂDOI Mariana BANU Gheorghe

Scurt rezumat

În România, 40% din populaţia adultă suferă de hipertensiune arterialăşi peste 62% din
decese sunt de cauză cardiovasculară (studiul SEPHAR). Până în prezent nu cunosc a se fi
efectuat studii de prevalenţă a factorilor de risc cardiovascular, a bolii cardiovasculare şi de
evaluare a riscului de evenimente cardiovasculare la grupuri populaţionale care practică sporturi
montane.
Scopul studiului a fost de evaluare la altitudine medie la un grup de drumeţi şi unul de
schiori a prevalenţei factorilor de risc şi a bolii cardiovasculare, a controlului în mediu montan al
tensiunii arteriale şi al frecvenţei cardiace la pacienţii hipertensivi şi a riscului de evenimente
cardiovasculare la subiecţi sănătoşi, subiecţi cu factori de risc cardiovascular şi subiecţi cu boală
cardiovasculară. De asemenea, cercetarea a urmărit evaluarea reacţiei de adaptare
cardiovasculară la altitudine foarte înaltă şi extremă.
Rezultatele contribuie la lărgirea domeniului de cercetare în ţară pe această temă şi se
alătură altor studii asemănătoare din ţările cu tradiţie în cercetări în domeniul medicinei
montane. Evaluarea riscului de eveniment cardiovascular la efort în mediul montan este
importantă în elaborarea de protocoale cu măsuri de prevenţie, evacuare şi tratament a
bolnavului cardiovascular care evoluează în mediul montan în staţiunile de profil din ţară.

Short summary

In Romania, 40% of the adult population suffers from hypertension and over 62% of
deaths are from cardiovascular causes (study SEPHAR). To my knowledge there are no studies
on the prevalence of cardiovascular risk factors, cardiovascular disease and on the evaluation of
the risk for cardiovascular events in populations practicing mountain sports.
The aim of the study was to evaluate at medium altitude, in a group of hikers and one of
skiers, the prevalence of risk factors and of cardiovascular disease, the control of blood pressure
and heart rate in mountain environment in patients with hypertension and the risk of
cardiovascular events in healthy subjects, subjects with cardiovascular risk factors and subjects
with cardiovascular disease. The research also sought to evaluate the cardiovascular adaptation
to very high and extreme altitude.
The results contribute to broadening the scope of research on this issue in the country and
join other similar studies in countries with a tradition of research in mountain medicine.
Assessing the risk of cardiovascular events during effort in mountainous environment is
important in the development of protocols on the prevention, evacuation and treatment of
cardiovascular patients evolving in the mountain resorts in the country.

61
 Anexa 5

Curriculum vitae
BANU GHEORGHE

Informaţii personale
Nume / Prenume Banu Gheorghe
Adresă(e) Brasov, Romania
E-mail(uri) drbanu@mountainguide.ro
Naţionalitate(-tăţi) Română
Data naşterii 07.04.1950
Sex M
Locul de muncă vizat/ Spitalul Militar de Urgenţă „Regina Maria” Braşov
Domeniul ocupaţional

Experienţa profesională
Perioada
Funcţia sau postul ocupat
Activităţi şi responsabilităţi principale
Numele şi adresa angajatorului
Tipul activităţii sau sectorul de
activitate
1993-2014
Medic primar boli interne, ofiţer medic (r)
Spitalul Militar de Urgenţă „Regina Maria” Braşov
1996-2014
Medic primar, competenţă în ecografie, ofiţer medic
Spitalul Militar de Urgenţă „Regina Maria” Braşov

1980-1993
Medic specialist boli interne, ofiţer medic
Spitalul Militar Braşov

1978-1980
Medic specialist boli interne, ofiţer medic
Spitalul Militar Central Bucureşti

1975-1978
Medic secundar, ofiţer medic
Spitalul Clinic de Boli Interne Colentina, Bucureşti

Educaţie şi formare
Perioada 2009
Calificarea / diploma obţinută Curs Ultrasonografie Doppler – Fizică, aspect normale, semiologie,
artefacte
Disciplinele principale studiate / Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj
competenţe profesionale dobândite Napoca

62
 Numele şi tipul instituţiei de 2009
învăţământ / furnizorului de formare Curs de Ultrasonografie vasculară – aplicaţii în patologia arterelor şi
venelor periferice

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj

Napoca

2009
Curs Noţiuni de ultrasonografie în patologia glandei mamare –
corelaţii radio-imagistice
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj
Napoca

2009
Curs Ultrasonografie Doppler a vaselor visceral
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj
Napoca

1995
Curs de Endoscopie digestivă superioară
Spitalul Clinic Fundeni, Bucureşti

1993
Curs de perfecţionare medico-militară
Institutul de Medicină Militară Bucureşti

1991
Curs de perfecţionare ecografie
Spitalul Clinic Fundeni, Bucureşti

1989
Curs perfecţionare electrocardiografie, ecocardiografie,
fonocardiologie
Spitalul Clinic Fundeni, Bucureşti

1984
Curs de perfecţionare endocrinologie
Institutul de Endocrinilogie „C.I. Parhon”, Bucureşti

1980
Curs de acupunctură
Ministerul Sănătăţii, Centrul de Perfecţionare a Personalului
Superior Sanitar, Bucureşti

1978
Programul de pregătire din cardul învăţământului postuniversitar,
specializarea boli interne
Institutul de medicină şi farmacie „Carol Davila” Bucureşti

63
Aptitudini şi competenţe personale

Limba(i) maternă(e) Romană

Limba(i) străină(e) cunoscută(e) Franceză, engleză

Alte competenţe şi aptitudini

Permis(e) de conducere Permis de conducere categoria B

64
Anexa 6

Curriculum vitae

BANU GHEORGHE

Personal Information
First name(s) / Surname(s) Banu Gheorghe
Address Brasov, Romania
E-mail drbanu@mountainguide.ro
Nationality Romanian
Date of birth 07.04.1950
Gender male
Job position/ Physician/Emergency Military Hospital ’Regina Maria’ Braşov
Workplace

Work experience
Year/Dates (from-to)
Occupation or position held
Main activities and responsibilities
Employer’s name and address
Type of business or sector
1993-2014
MD internal medicine, medical officer (r)
Emergency Military Hospital ’Regina Maria’ Braşov
1996-2014
MD, competence in ultrasound examination, medical officer
Emergency Military Hospital ’Regina Maria’ Braşov

1980-1993
Specialized physician in internal medicine, medical officer
Military Hospital Braşov

1978-1980
Specialized physician in internal medicine, medical officer
Central Military Hospital Bucureşti

1975-1978
Intern, medical officer
Colentina Internal Medicine Hospital, Bucureşti

Education and training

Year/Dates (from-to) 2009
Qualification/diploma awarded Doppler Ultrasound Course - Physics, normal aspects, semiology,
artifacts

65
Principal subjects covered/skills University of Medicine and Pharmacy ’Iuliu Haţieganu’, Cluj Napoca
acquired
Name and type of the
education/training institution
2009
Vascular Ultrasound Course - applications in pathology of arteries and
peripheral veins
University of Medicine and Pharmacy ’Iuliu Haţieganu’, Cluj Napoca

2009
Ultrasonography in breast pathology course- Radio-imaging correlation
University of Medicine and Pharmacy ’Iuliu Haţieganu’, Cluj Napoca

2009
Doppler Ultrasound for visceral vessels course
University of Medicine and Pharmacy ’Iuliu Haţieganu’, Cluj Napoca

1995
Upper Endoscopy Course
Fundeni Hospital, Bucureşti

1993
Military Health Training Course
Institute of Military Medicine, Bucureşti

1991
Ultrasound Training Course
Fundeni Hospital, Bucureşti

1989
Course in electrocardiography, echocardiography, phono-cardiology
Fundeni Hospital, Bucureşti

1984
Endocrinology Training Course
Institute of Endocrinology ’C.I. Parhon’, Bucureşti

1980
Acupuncture Course
Ministry of Health, Health Superior Personnel Development Center,
Bucureşti

1978
The training program for postgraduates,
internal medicine specialization
Institute of Medicine and Pharmacy ’Carol Davila’ Bucureşti

66
 Personal Skills

Mother tongue(s) Romanian

Other languages French, English

Other skills
Driving licence(s) Driving licence, category B

67