Rezumat BĂDESCU MINERVA CODRUŢA

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE
„Gr.T.Popa” Iaşi
Facultatea de Medicină
Rezumatul tezei de doctorat
STUDIU CU PRIVIRE LA
CORELAŢIILE BIOCHIMICO-IMAGISTICE
ÎN TROMBOZELE VENOASE PROFUNDE
Conducători ştiinţifici
Prof.Univ.Dr. Marcel Costuleanu
Prof.Univ.Dr. Adrian Cosovanu
Doctorand
Asist.Univ.Minerva Codruţa Bădescu
Iaşi - 2012
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE
„Gr.T.Popa” Iaşi
Facultatea de Medicină
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
STUDIU CU PRIVIRE LA
CORELAŢIILE BIOCHIMICO-IMAGISTICE ÎN
TROMBOZELE VENOASE PROFUNDE
Conducători ştiinţifici:
Prof.Univ.Dr. Marcel Costuleanu
Prof.Univ.Dr. Adrian Cosovanu
Doctorand:
Asist.Univ. Minerva Codruţa Bădescu
Iaşi - 2012
Cuprins
Introducere ................................................................................................ 3
Stadiul cunoaşterii.............................................................4
Anatomia sistemului venos al membrelor inferioare................................. 5
Fiziologia sistemului venos....................................................................... 7
Histologie venoasă .................................................................................... 8
Coagularea............................................................................................... 10
Fibrinoliza ............................................................................................... 18
Formarea trombozelor la nivelul sistemului venos ................................. 22
Implicarea Factorului vonWillebrand în tromboza venoasă ................... 26
Modificări hemoreologice şi ale hemostazei la pacienţii cu DZ tip 2..... 27
Factorii de risc pentru tromboza venoasă profundă ................................ 30
1.Vârsta..................................................................................................................... 30
2.Sexul...................................................................................................................... 30
3.Intervenţiile chirurgicale........................................................................................ 31
4.Traumatismele ....................................................................................................... 31
5.Imobilizarea........................................................................................................... 31
6.Vene varicoase....................................................................................................... 32
7.Antecedentele personale de TVP ........................................................................... 32
8.Sarcina ................................................................................................................... 32
9.Contraceptivele orale ............................................................................................. 33
10.Terapia de substituţie hormonală ......................................................................... 34
11.Obezitatea ............................................................................................................ 34
12.Cancerele ............................................................................................................. 35
13.Insuficienţa cardiacă congestivă .......................................................................... 36
14. Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC)............................................... 36
15.Bolile inflamatorii ale tubului digestiv ................................................................ 36
16.Anticorpii antifosfolipidici .................................................................................. 37
17.Hiperhomocisteinemia ......................................................................................... 37
18.Anomalii ale coagulării........................................................................................ 37
19.Noi factori de risc pentru TVP............................................................................. 39
Factorii majori de risc cardio-vascular şi tromboza venoasă profundă... 41
1.Obezitatea .............................................................................................................. 41
2.Fumatul.................................................................................................................. 42
3.Hipertensiunea arterială ......................................................................................... 42
4.Diabetul zaharat..................................................................................................... 42
5.Alterarea profilului lipidic ..................................................................................... 42
Diagnosticul clinic al trombozelor venoase profunde............................. 44
Investigaţii de laborator în trombozele venoase profunde: D-Dimerii.... 46
Metode imagistice utilizate în diagnosticul TVP .................................... 51
-1-
Contribuţii personale ......................................................62
MOTIVAŢIA STUDIULUI.................................................................... 63
OBIECTIVE............................................................................................ 64
MATERIAL ŞI METODĂ...................................................................... 64
Tehnici utilizate pentru determinarea parametrilor biologici............... 65
Protocol de examinare ecografică a sistemului venos profund al
membrelor inferioare ........................................................................... 70
Metode de prelucrare şi interpretare statistică a rezultatelor ............... 78
REZULTATE.......................................................................................... 80
1. Analiza descriptivă a loturilor.......................................................... 80
1.1. Distribuţia lunară a cazurilor de TVP ................................................................ 80
1.2. Structura lotului în funcţie de sex ...................................................................... 81
1.3. Structura lotului în funcţie de mediul de provenienţă ........................................ 81
1.4. Distribuţia cazurilor de TVP pe grupe de vârstă ................................................ 81
1.5. Distribuţia cazurilor de TVP pe grupe de vârstă, în funcţie de sex .................... 82
1.6. Localizarea TVP ................................................................................................ 82
2. Corelaţii ale unor parametri clinici şi biologici cu localizarea şi
extensia trombozelor venoase profunde............................................... 84
2.1. Corelaţii între sexul pacienţilor şi localizarea-extensia TVP ............................. 84
2.2. Corelaţii între vârsta pacienţilor şi localizarea-extensia TVP ............................ 85
2.3. Corelaţii între mediul de provenienţă şi localizarea-extensia TVP .................... 89
2.4. Corelaţia între durata simptomelor şi localizarea-extensia TVP ........................ 90
2.5. Corelaţii între nivelele D-dimerilor şi localizarea-extensia TVP ....................... 93
2.6. Corelaţii între valoarea fibrinogenului şi localizarea-extensia TVP................. 103
2.7. Corelaţii între valoarea aPTT şi localizarea-extensia TVP .............................. 105
2.8. Corelaţii între valoarea INR şi localizarea-extensia TVP ................................ 107
2.9. Corelaţii între numărul de eritrocite şi localizarea-extensia TVP .................... 108
2.10. Corelaţii între valoarea hemoglobinei şi localizarea-extensia TVP ............... 110
2.11. Corelaţii între valoarea hematocritului şi localizarea-extensia TVP .............. 111
2.12. Corelaţii între numărul de trombocite şi localizarea-extensia TVP................ 112
2.13. Corelaţii între volumul plachetar mediu şi localizarea-extensia TVP ............ 114
2.14. Corelaţii între lăţimea distribuţiei trombocitare şi localizarea-extensia TVP. 115
2.15. Corelaţii între procentul de trombocite mari şi localizarea-extensia TVP...... 117
2.16. Corelaţii între factorul vonWillebrand şi localizarea-extensia TVP............... 118
3. Corelaţii între factorii de risc consacraţi pentru TVP şi localizarea-
extensia trombozelor venoase profunde ............................................ 126
3.1. Intervenţiile chirurgicale.................................................................................. 126
3.2. Traumatismele ................................................................................................. 126
3.3. Imobilizarea ..................................................................................................... 127
3.4. Varicele primitive ale membrelor inferioare.................................................... 128
3.5. APP de TVP .................................................................................................... 128
3.6. Contracepţia hormonală orală .......................................................................... 128
3.7. Obezitatea ........................................................................................................ 129
3.8. Neoplaziile....................................................................................................... 132
3.9. Insuficienţa cardiacă cronică............................................................................ 133
3.10. Bronhopneumopatia obstructivă cronică........................................................ 133
-2-
3.11. Sindrom antifosfolipidic ................................................................................ 133
3.12. Anomalii de coagulare ................................................................................... 133
4. Corelaţii între factorii de risc cardio-vascular şi localizarea-extensia
trombozelor venoase profunde .......................................................... 135
4.1. Corelaţii între obezitate şi localizarea-extensia TVP ....................................... 136
4.2. Corelaţii între hipertensiunea arterială şi localizarea-extensia TVP................. 136
4.3. Corelaţia între tulburările metabolismului glucidic şi localizarea-extensia
trombozelor venoase profunde ............................................................................... 136
4.4. Corelaţii între tulburările metabolismului lipidic şi localizarea-extensia TVP 139
4.5. Corelaţii între obiceiurile tabagice şi localizarea-extensia TVP ...................... 151
4.6. Corelaţii între consumul de alcool şi localizarea-extensia TVP....................... 153
4.7. Corelaţii între acidul uric şi localizarea-extensia TVP..................................... 155
5. Corelaţii între boala cardiacă ischemică şi localizarea-extensia
trombozelor venoase profunde .......................................................... 156
DISCUŢII.............................................................................................. 159
Variaţia sezonieră a numărului de cazuri de TVP................................................... 159
Particularităţile TVP în funcţie de sexul pacienţilor ............................................... 160
Particularităţile TVP în funcţie de mediul de provenienţă al pacienţilor ................ 161
Particularităţile TVP în funcţie de vârsta pacienţilor .............................................. 161
Particularităţile TVP în funcţie de localizarea procesului trombotic ...................... 161
Particularităţile TVP în funcţie de durata simptomelor........................................... 161
Particularităţile TVP în funcţie de nivelul D-dimerilor........................................... 162
Particularităţile TVP în funcţie de parametrii coagulării (aPTT, INR, fibrinogen). 164
Particularităţile TVP în funcţie de parametrii eritrocitari ....................................... 165
Particularităţile TVP în funcţie de parametrii trombocitari..................................... 167
Particularităţile TVP şi factorul vonWillebrand ..................................................... 168
Particularităţile TVP în funcţie de factorii de risc consacraţi pentru trombozele
venoase ................................................................................................................... 169
Particularităţile TVP în funcţie de prezenţa factorilor de risc cardio-vasculari ...... 175
Particularităţile TVP la pacienţii cu boală cardiacă ischemică ............................... 182
CONCLUZII ......................................................................................... 184
Bibliografie ........................................................................................... 186
-3-
MOTIVAŢIA STUDIULUI
Tromboza venoasă profundă este o patologie frecvent întâlnită în

practica medicală curentă, fiind regăsită deopotrivă în serviciile medicale şi
în cele chirurgicale, astfel încât ea reprezintă o provocare pentru medicii
din toate specialităţile.
Pentru a înţelege magnitudinea problemei trebuie să precizăm
faptul că, după boala cardiacă ischemică şi accidentul vascular cerebral,
tromboembolismul venos (termenul include tromboza venoasă profundă şi
embolia pulmonară) ocupă locul trei în clasamentul celor mai frecvente
afecţiuni ale aparatului cardio-vascular.
Estimările actuale susţin că 2-5% din populaţie se va confrunta în
cursul vieţii cu un eveniment trombotic venos. În SUA, în clasamentul
celor mai frecvente afecţiuni vasculare, tromboza venoasă profundă ocupă
locul al doilea, după varicele membrelor inferioare. Mai mult, studiile
recente raportează incidenţe îngrijorător de crescute ale TVP recurente,
jumătate din episoadele de TVP înregistrate anual fiind recurenţe.
Incidenţa primului episod de TVP este în populaţia generală de
0,5/1000 de locuitori/an. Boala este rară la copiii sub 15 ani, dar frecvenţa
ei creşte odată cu vârsta, cu o incidenţă de 1,8/1000 de locuitori/an pentru
grupa de vârstă 65–69 de ani şi de 3,1/1000 de locuitori/an pentru grupa de
vârstă 85–89 de ani.
Pacienţii internaţi cu afecţiuni medicale acute precum infarctul acut
de miocard, insuficienţa cardiacă acută, insuficienţa respiratorie acută,
infecţiile acute severe, au un risc trombotic comparabil cu cel din chirurgia
generală. Riscul este crescut şi mai mult dacă se asociază alţi factori cum ar
fi vârsta înaintată, antecedentele personale de TVP, neoplazia sau statusul
trombofilic congenital. Două treimi dintre cazurile de prim episod de TVP
implică factori de risc, celelalte sunt idiopatice.
Tromboza venoasă profundă a membrelor inferioare are potenţial
de extensie rapidă, iar complicaţiile sunt invalidante (sindromul post-
trombotic) sau chiar letale (tromboembolismul pulmonar).
Morbiditatea pe termen lung secundară sindromului post-trombotic
este frecventă şi poate fi substanţială. 25%-50% dintre TVP pot evolua
către sindrom post-trombotic, în majoritatea cazurilor boala instalându-se în
decursul primilor 2 ani de la evenimentul trombotic acut.
O altă preocupare majoră este legată de riscul de fragmentare a
trombului şi de embolizarea la nivel pulmonar, care poate fi fatală.
-4-
Statisticile disponibile în prezent indică faptul că până la 30% dintre
cazurile de TVP se asociază cu embolie pulmonară.
Permanenta căutare a factorilor de risc pentru tromboza venoasă a
condus la identificarea unei largi varietăţi de factori modificabili, dar şi
ereditari, care singular sau prin sumare sunt responsabili de declanşarea
fenomenului trombotic. Simple observaţii la patul bolnavului au deschis
calea unor studii ample care au evidenţiat asocieri semnificative statistic
între prezenţa unei anumite afecţiuni şi riscul de tromboză venoasă
profundă, ridicând problema necesităţii extinderii tromboprofilaxiei la o
categorie din ce în ce mai largă de pacienţi.
Luând în calcul incidenţa şi prevalenţa crescute ale TVP, frecvenţa
înaltă şi gravitatea complicaţiilor, avem o imagine de ansamblu asupra
impactului acestei patologii în starea de sănătate a populaţiei şi în efortul
financiar la care sunt supuse serviciile de sănătate. TVP şi complicaţiile ei
sunt o povară pentru sistemul economic sanitar.
În această perspectivă sumbră, există totuşi o fărâmă de optimism,
accea că boala în sine şi sechelele sale sunt unele dintre cele mai bune
exemple de afecţiuni care pot fi prevenite. Concentrarea resurselor către
informarea şi educarea populaţiei, profilaxia activă non-farmacologică şi
farmacologică în mediul intra şi extraspitalicesc, poate reduce necesarul
financiar pentru tratamentul trombozelor acute şi al complicaţiilor lor,
acţionând în primul rând prin scăderea incidenţei bolii în populaţie.
Literatura de specialitate se concentrează dominant asupra
investigării factorilor de risc pentru TVP, fiind săracă în studii care
evaluează localizarea şi extensia evenimentelor trombotice acute la nivelul
membrelor inferioare. Puţinele studii disponibile au investigat localizarea
TVP ale membrelor inferioare prin prisma celor mai comune cauze de
trombofilie genetică: prezenţa factorului V Leiden şi a mutaţiei G20210A
în gena protrombinei. Concluzia a fost că există diferenţe semnificative
statistic în ceea ce priveşte localizarea TVP, în funcţie de prezenţa sau
absenţa substratului trombofilic ereditar. Asocierea dintre alţi factori de risc
pentru TVP şi localizarea procesului trombotic nu a fost decât tangenţial
abordată şi tocmai acesta este locul în care se doreşte ca prezenta lucrare
să-şi aducă contribuţia.
Neobosita încercare de descifra mecanismul trombozelor venoase
a condus la o înţelegere aprofundată a particularităţilor endoteliului venos
şi a formării trombilor venoşi, dar şi la identificarea unei multitudini de
parametrii biochimici care pot influenţa statusul coagulare-fibrinoliză.
Interferenţa ateroscleroză – inflamaţie – tromboză arterială -
tromboză venoasă începe să suscite din ce în ce mai mult interes, tendinţa
actuală fiind bazată pe investigarea implicaţiilor factorilor de risc pentru
-5-
tromboza arterială în declanşarea evenimentelor trombotice venoase. Se
conturează din ce în ce mai mult implicarea unor factori de risc consideraţi
până nu demult ca fiind proprii trombozelor arteriale precum fumatul,
dezechilibrul metabolismului lipidic, diabetul zaharat, hipertensiunea
arterială, în apariţia trombozelor în teritoriul venos. În acest context se
situează şi studiul de faţă.
Partea generală include informaţii detaliate cu privire la anatomia,
fiziologia şi histologia venoasă, prezentatea detaliată a noului concept legat
de coagulare şi fibrinoliză (modelul celular al coagulării), aducând în prim
plan mecanismul formării trombilor venoşi şi statusul procoagulant al
pacientului diabetic. O parte importantă este acordată examenelor clinic,
biologic şi imagistic din trombozele venoase profunde, evidenţiindu-se
rolul esenţial al determinării D-dimerilor şi al ecografiei vasculare venoase
în algoritmul de diagnostic.
Partea personală include trei capitole importante. Într-o primă etapă
am urmărit identificarea aspectelor particulare ale localizării şi extensiei
trombozelor venoase profunde în funcţie de o serie de parametrii clinici şi
biologici. Ulterior am studiat influenţa factorilor de risc consacraţi pentru
tromboza venoasă profundă asupra localizării şi extensiei procesului
trombotic acut, pentru ca în final să evaluez influenţa factorilor de risc
cardio-vascular asupra localizării şi extensiei trombozelor venoase
profunde.
Teza de doctorat cuprinde un număr de 207 pagini, fiind

structurată astfel: introducere, stadiul cunoaşterii (58 de pagini), contribuţii
personale (121 de pagini), bibliografie (320 de referinţe din literatura de
specialitate), lucrări ştiinţifice publicate în perioada studiului doctoral.
Materialul iconografic include 125 de figuri şi 103 tabele.
MATERIAL ŞI METODĂ
Pentru atingerea obiectivelor propuse am realizat un studiu

prospectiv pe o serie consecutivă de pacienţi internaţi în Clinica a - II -a
Medicală a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţe‚ Sf. Spiridon” Iaşi, în
perioada 1 octombrie 2008 – 1 martie 2011, cu diagnosticul de tromboză
venoasă profundă a membrelor inferioare. Am analizat comparativ
localizarea trombozelor venoase profunde şi a extensiei procesului
trombotic acut în funcţie de o serie de parametri anamnestici, clinici şi
biologici.
-6-
Localizarea trombozelor venoase profunde a fost definită după cum
urmează: TVP proximale - afectare exclusivă a sistemului venos profund al
coapsei; TVP distale – afectare exclusivă a sistemului venos profund al
gambei; TVP proximale+distale - afectare a sistemului venos profund al
coapsei şi al gambei.
Extensia procesului trombotic a fost evaluată prin cuantificarea
numărului de teritorii venoase afectate. Au fost considerate teritorii venoase
individuale: v. iliacă comună, v. iliacă externă, v.femurală comună, v.
femurală superficială, v. femurală profundă, v. poplitee, v.tibială anterioară
(1-2), v. tibială posterioară (1-2), v peronieră, v musculare (ale
m.gastrocnemian şi/sau m. solear).
Localizarea şi extensia procesului trombotic au fost evaluate prin
ecografie vasculară venoasă, efectuată în momentul prezentării pacientului
la spital. Pentru cazurile de recidivă a trombozei venoase profunde, au fost
cuantificate şi raportate numai teritoriile identificate ca fiind nou afectate
de procesul trombotic.
Parametrii descriptivi analizaţi au fost: vârsta, sexul.

Datele anamnestice analizate au fost:
• motivele internării, cu accentuare asupra intervalului de
timp dintre debutul simptomelor şi prezentarea la spital;
• antecedentele personale patologice (cu atenţie deosebită
pentru identificarea factorilor de risc consacraţi pentru
tromboza venoasă profundă şi a factorilor de risc cardio-
vascular)
• condiţiile de viaţă (mediul de provenienţă) şi de muncă
• comportamentul faţă de mediu (obiceiurile tabagice şi
consumul de alcool).
Parametrii clinici analizaţi au fost: talia, greutatea, IMC;
Parametrii biologici determinaţi au fost:
• glicemia
• profilul lipidic (colesterol total, HDL-colesterol, LDL-
colesterol, trigliceride)
• acidul uric
• hemoleucograma (numărul de eritrocite, hemoglobina,
hematocritul, numărul de trombocite, volumul plachetar
mediu, lăţimea distribuţiei trombocitare, procentul de
trombocite mari)
• profil de coagulare (D-dimerii, fibrinogenul, aPTT, INR)
• Ag factorului von Willebrand (pe serie scurtă de cazuri)
-7-
Determinarea D-dimerilor s-a efectuat la Unitatea de Primire
Urgenţe a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţe „Sf. Spiridon”, Iaşi. A fost
utilizat analizorul PathfastTM.
Determinarea hemoleucogramei complete şi a parametrilor de
coagulare a fost efectuată în cadrul Laboratorului Central de Analize
Medicale, Laboratorul de Hematologie, al Spitalului Clinic Judeţean de
Urgenţe „Sf. Spiridon” Iaşi. Pe analizoarele automate SYSMEX XT şi KX
a fost realizată hemoleucograma completă. Testele de coagulare au fost
realizate pe analizoarele ACL TOP şi ACL ELITE PRO.
Determinările biochimice au fost realizate pe analizoarele automate
AEROSET şi COBAS 6000 în cadrul Laboratorului Central de Analize
Medicale, Laboratorul de Biochimie, al Spitalului Clinic Judeţean de
Urgenţe „Sf. Spiridon” Iaşi.
Factor von Willebrand – Tody Laboratories – Bucureşti
Produsul biologic utilizat pentru testare: sânge venos.
Evaluarea ecografică s-a efectuat în cadrul Unităţii de Primire
Urgenţe a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Spiridon”, Iaşi de
către medicii specialişti şi primari în radiologie şi imagistică medicală de la
Clinica de Radiologie şi Imagistică Medicală. Aparatură: Ecograf Fukuda
Denshi, UF 850XTD. Transductor liniar, cu frecvenţa de 5.0-7.0 MHz.
Evaluarea computertomografică s-a efectuat în cadrul Centrului de
Imagistică Medicală Arcadia Iaşi – prin acord, existent la acea dată, cu
Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe „Sf. Spiridon” Iaşi. Aparatul utilizat:
Philips Brilliance 6. Substanţă de contrast: Scanlux.
Criterii de includere în studiu:

Primul lot: pacienţii cu tromboză venoasă profundă dovedită prin
ecografie vasculară venoasă, cu afectare a venelor coapsei, fără semne de
tromboză la nivelul venelor gambei
Al doilea lot: pacienţi cu tromboză venoasă profundă dovedită prin
ecografie vasculară venoasă, cu afectare a venelor gambei, fără semne de
tromboză la nivelul venelor coapsei
Al treilea lot: pacienţi cu tromboză venoasă profundă dovedită prin
ecografie vasculară venoasă, cu afectare atât a venelor gambei cât şi a
venelor coapsei.
Au fost excluşi din studiu:

• pacienţii la care evaluarea ecografică a sistemului venos
profund al membrelor inferioare nu a putut oferi informaţii cu
-8-
privire la prezenţa/absenţa trombozei în toate teritoriile
venoase studiate.
• pacienţii cu antecedente trombotice la care nu a putut fi
stabilită clar magnitudinea extensiei procesului trombotic acut,
prin lipsa de informaţii cu privire la evenimentele trombotice
anterioare.
• pacienţii la care nu au putut fi determinaţi toţi parametrii
necesari studiului (prin deficienţe temporare legate de
aprovizionarea cu reactivi)
• pacienţii care aveau D-dimerii determinaţi pe analizorul
Triage Meter Pro deoarece, în conformitate cu datele din
literatură, nu am considerat oportună conversia matematică a
valorilor obţinute.
În urma aplicării criteriilor de excludere au fost înrolaţi în studiu 97

de pacienţi.
Protocolul studiului clinic a fost aprobat de Comisia de Etică
Medicală a Universităţii de Medicină şi Farmacie “ Gr.T.Popa” Iaşi şi s-a
derulat conform Declaraţiei de la Hesinki modificată (Somerset West
Amendament, 1996). Pacienţii au fost informaţi asupra studiului şi s-a
obţinut consimţământul informat, scris al acestora.
Metode de prelucrare şi interpretare statistică a rezultatelor

Datele rezultate din studiu au fost încărcate şi prelucrate cu ajutorul
funcţiilor statistice din SPSS 13.0.
Indicatori statistici utilizaţi: media aritmetică, mediana, deviaţia
standard, varianţa, intervalul de confidenţă pentru medie.
Teste statistice: t-Student, Testul χ2, Testul ANOVA, Regresia
simplă (Coeficientul de corelaţie “Pearson”), Regresia multiplă
Pragul de seminficaţie:
p≥0,05 – statistic nesemnificativ;
p<0,05 – semnificativ statistic;
p<0,01 – puternic semnificativ statistic;
p<0,001 – foarte puternic semnificativ statistic.
-9-
REZULTATE
1.Analiza descriptivă a loturilor
Structura lotului în funcţie de sex

Lotul de studiu a cuprins un număr de 97 de pacienţi, de ambele
sexe, raportul B/F înregistrat fiind uşor supraunitar (1,15).
Bărbaţi: 52 de pacienţi (54%); Femei: 45 de pacienţi (46%)
Structura lotului în funcţie de mediul de provenienţă

Din punct de vedere al mediului de provenienţă, remarcăm faptul
că predomină pacienţii din mediul urban, raportul U/R înregistrat fiind
1,55. Mediul urban: 59 de pacienţi (61%); Mediul rural: 38 de pacienţi
(39%)
Distribuţia cazurilor de TVP pe grupe de vârstă

Cele mai multe cazuri se înregistrează la pacienţii din intervalul de
vârstă 50-79 de ani, cu un maxim în intervalul 60-69 de ani.
Distribuţia cazurilor de TVP pe grupe de vârstă, în funcţie de sex

peste 80 ani 1
3
70-79 ani 12
8
60-69 ani 15
16
50-59 ani 9
11
40-49 ani 4
6
30-39 ani 2
7
20-29 ani 2
1
Bărbaţi Femei
Fig.30: Numărul de cazuri de TVP pe grupe de vârstă, în funcţie de sex.
Numărul de cazuri a fost mai mare la lotul de sex masculin pentru

aproape toate grupele de vârstă, cu excepţia intervalelor 20-29 de ani şi 70-
79 de ani.
Localizarea TVP
Din punct de vedere al localizării TVP, cei mai mulţi pacienţi fac
parte din lotul cu TVP distală (54,6%). Afectarea membrului inferior stâng
a fost mai frecventă (52 de cazuri vs. 46 de cazuri). Pentru localizările
proximală, respectiv distală, nu se remarcă diferenţe semnificative în ceea
- 10 -
ce priveşte afectarea predilectă a unuia dintre membrele inferioare. Pentru
TVP extinse, cu interesare atât a teritoriilor venoase ale gambei cât şi ale
coapsei, afectarea membrului inferior stâng este de 2,3 ori mai frecventă
decât afectarea membrului inferior drept.
Fig.31: Structura lotului în funcţie de localizarea TVP
19
Proximal+Distal
8
25
Distal
28
8
Proxim al
10
Membrul inferior drept Membrul inferior stâng
Fig.32: Evaluare comparativă a localizării TVP
v.iliacă com ună 2

v. iliacă internă 1
v. iliacă externă 5
v. fem urală com ună 7
v. fem urală superficială 10
v. fem urală profundă 9
v.poplitee 19
v. tibială anterioară 2
v. tibială posterioară 15
v. peronieră 4
v. m usculare (solear, gastrocnem ian) 6
Membrul inferior drept
Fig.33: Teritorii venoase afectate (membrul inferior drept)

- 11 -
v.iliacă com ună 6
v. iliacă internă 2
v. iliacă externă 14
v. fem urală com ună 16
v. fem urală superficială 19
v. fem urală profundă 10
v.poplitee 32
v. tibială anterioară 10
v. tibială posterioară 23
v. peronieră 7
v. m usculare (solear, gastrocnem ian) 5
Membrul inferior stâng
Fig.34: Teritorii venoase afectate (membrul inferior stâng)
Dintre teritoriile venoase, cel mai frecvent afectate au fost: vena

poplitee (22,7%), vena tibială posterioară (16,9%) şi vena femurală
superficială (12,9%).
2.Corelaţii ale unor parametri clinici şi biologici

cu localizarea şi extensia TVP
2.1.Corelaţii între sexul pacienţilor şi localizarea-extensia TVP
Fig.36: Valorii medii ale numărului de teritorii venoase afectate, pe sexe,

în funcţie de localizarea TVP
Pe sexe, nu s-au evidenţiat diferenţe de frecventă semnificative
statistic în funcţie de localizarea trombozei venoase profunde (χ2=2,84;
df=2; p=0,241).
- 12 -
Nnumărul de teritorii venoase a prezentat următoarea distribuţie:
• pe tot lotul, numărul mediu de teritorii venoase nu a evidenţiat
diferenţe semnificative din punct de vedere statistic (p=0,656):
• la pacienţii cu localizare proximală a TVP, numărul mediu de
teritorii venoase a fost semnificativ mai crescut la sexul
masculin: M - 3,50 vs F - 2,18 teritorii (p=0,005).
2.2.Corelaţii între vârsta pacienţilor şi localizarea-extensia TVP

În funcţie de localizarea TVP, vârsta medie a pacienţilor a fost uşor
mai crescută la cei cu tromboză distală, fără a se înregistra diferenţe
semnificative din punct de vedere statistic (p=0,704).
Numărul mediu de teritorii venoase afectate nu a prezentat
diferenţe semnificative statistic pe grupe de vârstă (p=0,197).
2.3.Corelaţii între mediul de provenienţă şi localizarea-extensia TVP

Nu s-au evidenţiat diferenţe de frecventă semnificative statistic în
funcţie de localizarea TVP.
Numărul de teritorii venoase a prezentat următoarea distribuţie:
• pe tot lotul, numărul mediu de teritorii venoase nu a evidenţiat
diferenţe semnificative din punct de vedere statistic (p=0,178).
• la pacienţii cu localizare distală, numărul mediu de teritorii venoase
a fost semnificativ mai crescut la cei proveniţi din mediul urban: U
- 1,58 vs R - 1,18 (p=0,045).
2.4.Corelaţia între durata declarată a prezenţei simptomelor în momentul

prezentării la spital şi localizarea-extensia TVP
3% 11%
23%
<24 h
26% 2-3 z
4-7z
8-14z
>14z
37%
Fig.42: Durata declarată a prezenţei simptomelor

în momentul prezentării la spital
Datorită varianţelor ample ale seriilor de valori, din punct de
vedere statistic nu s-au evidenţiat diferenţe semnificative între duratele
- 13 -
medii ale prezenţei simptomelor în funcţie de localizarea TVP, chiar dacă
la subiecţii cu localizare proximală+distală a TVP durata medie a prezenţei
simptomelor a fost mai mare faţă de celelalte loturi (7,48 zile vs 5,44-5,50
zile) (p=0,161).
Pe cazuistica studiată, corelaţia dintre numărul de teritorii venoase
afectate şi durata prezenţei simptomelor a fost uşor directă (r= +0,172), dar
nesemnificativă din punct de vedere statistic (p=0,092).
Fig.45: Corelarea numărului de teritorii venoase afectate şi durata prezenţei

simptomelor, în funcţie de localizarea TVP
După ajustarea în funcţie de localizarea TVP, numărul mare de

teritorii venoase afectate se asociază semnificativ statistic cu durata mare a
prezenţei simptomelor (p=0,002). Modelul regresiei multiple pentru durata
prezenţei simptomelor ca predictor evidenţiază o corelaţie directă, însă
moderată ca intensitate, cu numărul de teritorii venoase afectate
(beta=0,318).
2.5.Corelaţii între nivelele D-dimerilor şi localizarea-extensia TVP

Tabelul nr.XXIV: Corelaţia D-dimerilor cu durata simptomelor de TVP
Localizare N Corelaţie Pearson Sig.
Proximală 17 -0,541 0,025
Distală 53 -0,034 0,815
Proximală+Distală 27 -0,263 0,186
Total 97 -0,066 0,525
Analiza statistică, pe tipuri de localizare a TVP, a evidenţiat:
• la pacienţii cu localizare proximală a TVP, durata mare a
prezenţei simptomelor s-a asociat cu nivele semnificativ scăzute
- 14 -
ale valorilor D-dimerilor (p=0,025), corelaţia fiind indirectă şi de
intensitate moderată (r=0,541);
• la pacienţii cu localizare distală a TVP, valorile individuale ale
D-dimerilor nu s-au corelat semnificativ statistic cu durata
simptomelor (r=-0,034; p=0,815), dar nivelele înregistrate au fost
mai scăzute la pacienţii la care determinarea D-dimerilor s-a
făcut tardiv în raport cu momentul declarat al debutului
simptomelor (prin prezentarea tardivă a pacienţilor la medic);
• cu excepţia unui singur caz, la lotul cu TVP cu localizare
proximală+distală, valorile D-dimerilor au fost peste 2 µg/mL
FEU, indiferent de durata declarată a prezenţei simptomelor.
Deşi corelaţia între valoarea D-dimerilor şi durata simptomelor
nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic (p=0,186),
atragem atenţia asupra faptului că valori mari ale D-dimerilor au
avut şi cei 44,4% (12/27) dintre pacienţii acestui lot la care
determinarea s-a făcut la peste 7 zile de la debutul
simptomatologiei.
Pe tot lotul, durata medie a prezenţei simptomelor a fost de 6,1 zile.
Chiar şi în aceste condiţii, 84,5% dintre pacienţi au nivele patologice ale
D-dimerilor în momentul prezentării la spital. În funcţie de nivelul D-
dimerilor, durata medie a prezenţei simptomelor nu a înregistrat diferenţe
semnificative statistic (p=0,982).
Pe grupe de vârstă, nivelul crescut al D-dimerilor s-a asociat cu o
durată crescută a simptomelor la grupele de vârstă 30-39 ani (7,43 vs 2 zile;
p=0,034) şi 40-49 ani (7 vs 2 zile; p=0,238).
Fig.50: Distribuţia D-dimerilor în funcţie de localizarea TVP

- 15 -
În funcţie de localizarea TVP, valorile medii ale D-dimerilor au
fost semnificativ mai scăzute la cei cu tromboză distală: 1,85±1,61 µg/mL
FEU. Pentru ceilalţi pacienţi, valorile medii au fost de 3,28 ±1,42 µg/mL
FEU la lotul cu localizare proximală a TVP, respectiv 3,72±1,0 µg/mL FEU
la lotul cu localizare proximală+distală a TVP (p<0,001).
8
R2 = 0,0517
D dimeri (µg/mL FEU)

6
0
0 5 10 15
Număr de teritorii venoase
Fig.51: Corelaţia D-dimerilor cu numărul de teritorii venoase afectate

Pe tot lotul de studiu, corelaţia dintre valorile individuale ale D-
dimerilor şi numărul de teritorii venoase afectate a evidenţiat asocierea
numărului crescut de teritorii venoase afectate cu valorile mari ale D-
dimerilor, semnificativ din punct de vedere statistic (r= 0,253; p=0,02).
În funcţie de localizarea TVP, se evidenţiază următoarele corelaţii
între valorile D-dimerilor şi numărul de teritorii venoase afectate:
• la pacienţii cu localizare proximală, respectiv distală a TVP,
valorile acestor parametri nu se corelează semnificativ;
Fig.54: Corelaţia dintre valorile D-dimerilor şi numărul de teritorii venoase

afectate,în funcţie de durata simptomelor
- 16 -
• la pacienţii cu localizare proximală+distală a TVP, numărul mare
de teritorii venoase afectate se asociază semnificativ statistic cu
valori crescute ale D-dimerilor (r= 0,457; p=0,012).
Pe tot lotul, la pacienţii cu nivel al D-dimerilor peste limita de
referinţă s-a înregistrat un număr mediu de teritorii venoase afectate
semnificativ statistic mai crescut faţă de cel înregistrat la pacienţii cu nivele
normale ale D-dimerilor (2,56 vs 1,47 teritorii) (p=0,049).
Fig.55: Distribuţia lotului în funcţie de nivelul D-dimerilor

şi de obiceiurile tabagice
Fig.56: Corelaţia dintre D-dimeri, durata simptomelor şi localizarea TVP

în funcţie de obiceiurile tabagice
Se remarcă o corelaţie indirectă între valorile individuale ale D-

dimerilor şi localizarea TVP, cea mai puternică la lotul cu localizare
proximală a TVP, însă după ajustarea în funcţie de statutul de fumător,
această corelaţie nu se menţine semnificativă din punct de vedere statistic.
- 17 -
Valorile medii ale D-dimerilor nu au prezentat diferenţe
semnificative în funcţie de obiceiurile tabagice (p=0,823).
Fig.58: Corelaţia dintre D-dimeri, durata simptomelor şi numărul de

teritorii venoase afectate, în funcţie de obiceiurile tabagice
La pacienţii actual fumători, se remarcă asocierea valorilor crescute

ale D-dimerilor cu un număr mai crescut de teritorii venoase afectate. După
ajustarea în funcţie de obiceiurile tabagice, modelul regresiei multiple
pentru D-dimeri evidenţiază o corelaţie foarte slabă indirectă cu numărul de
teritorii venoase afectate (beta= -0,078), nesemnificativă din punct de
vedere statistic (p=0,459).
Fig.59: Corelaţia dintre D-dimeri, durata simptomelor şi localizarea TVP,

în funcţie de comorbidităţile asociate
- 18 -
În condiţiile prezenţei comorbidităţilor, modelul regresiei multiple
evidenţiază o corelaţie indirectă, moderată ca intensitate, între valoarea D-
dimerilor şi durata simptomelor numai la lotul cu localizare distală a TVP
(beta= -0,273), corelaţie la limita semnificaţiei statistice (p=0,05).
Fig.60: Corelaţia dintre D-dimeri, durata simptomelor şi numărul de teritorii

venoase afectate, în funcţie de comorbidităţile asociate
La pacienţii care asociază comorbidităţi care pot genera creşterea

D-dimerilor independent de prezenţa TVP (cancer, status postoperator,
hematom, traumatisme, fibrilaţie atrială), indiferent de durata simptomelor,
se remarcă asocierea valorilor crescute ale D-dimerilor cu un număr mai
crescut de teritorii venoase afectate.
După ajustarea în funcţie prezenţa comorbidităţilor, modelul
regresiei multiple pentru D-dimeri evidenţiază o corelaţie slabă indirectă cu
numărul de teritorii venoase afectate (beta= -0,115), nesemnificativă din
punct de vedere statistic (p=0,262).
2.6.Corelaţii între valoarea fibrinogenului şi localizarea-extensia TVP

6
5 4,52
4,27
4 3,73
mg/dl
0
Proximală Distală Proximală+Distală
Fig.61: Valori medii ale fibrinogenului în funcţie de localizarea TVP

- 19 -
Din punct de vedere statistic valorile medii ale fibrinogenului pe
tipuri de localizări au prezentat diferenţe semnificative (p=0,024).
15
Număr teritorii venoase

R2 = 0,0439
12
0
0 2 4 6 8 10
Fibrinogen (mg/dl)
Fig.62: Corelaţia numărului de teritorii venoase cu fibrinogenul

la pacienţii cu TVP
Modelul regresiei multiple, în corelaţia dintre fibrinogen ca
predictor şi numărul de teritorii venoase afectate, confirmă relaţia directă
evidenţiată anterior de corelaţia Pearson (beta=0,359 şi p<0,001).
2.7.Corelaţii între valoarea aPTT şi localizarea-extensia TVP

Relaţia dintre valorile individuale ale aPTT şi localizarea TVP nu a
evidenţiat diferenţe semnificative din punct de vedere statistic (p=0,957).
Parametrul a variat de la 19,20 la 37,40 cu o valoare medie uşor mai
crescută la pacienţii cu localizare proximală a TVP.
15
R2 = 0,024
12
9
6
0
0 10 20 30 40 50
aPT T
Fig.64: Corelaţia numărului de teritorii venoase cu aPTT la pacienţii cu TVP

Pe cazuistica studiată, numărul mare de teritorii venoase afectate se
asociază în mod indirect cu valorile scăzute ale aPTT (r= -0,155), însă
corelaţia liniară nu este semnificativă din punct de vedere statistic
(p=0,130). După ajustarea în funcţie de localizarea TVP, modelul regresiei
- 20 -
multiple confirmă corelaţia liniară indirectă, moderată ca intensitate, dintre
aPTT ca predictor şi numărul de teritorii venoase afectate (beta=0,343),
semnificativă din punct de vedere statistic (p=0,001)
2.8.Corelaţii între valoarea INR şi localizarea-extensia TVP

Valorile medii ale INR pe tipuri de localizare a TVP nu a evidenţiat
diferenţe semnificative din punct de vedere statistic (p=0,955). Parametrul
a variat de la 0,84 la 3,0, cu o valoare medie uşor mai crescută la pacienţii
cu localizare proximală+distală a TVP.
15
R2 = 0,0004
12
0
0 1 2 3 4
INR
Fig.66: Corelaţia numărului de teritorii venoase cu INR la pacienţii cu TVP

Pe cazuistica studiată, corelaţia Pearson evidenţiază faptul că
numărul de teritorii venoase afectate scade uşor odată cu creşterea INR (r=
-0,021), nesemnificativ din punct de vedere statistic (p=0,835).
După ajustarea în funcţie de localizarea TVP, modelul regresiei
multiple confirmă corelaţia liniară indirectă între INR ca predictor şi
numărul de teritorii venoase afectate (beta=0,336), corelaţie semnificativă
din punct de vedere statistic (p=0,001).
2.9.Corelaţii între numărul de eritrocite şi localizarea-extensia TVP

6
4,63 4,42
4,15
4
Mil/mmc
0
Fig.67: Valori medii ale numărului de eritrocite în funcţie de localizarea TVP

- 21 -
Valorile medii ale numărului de eritrocite, pe tipuri de localizare a
TVP au fost semnificativ mai crescute la subiecţii cu localizare distală a
TVP (p=0,05).
15
R2 = 0,02

12
0
0 2 4 6 8 10
Nr. Eritrocite
Fig.68: Corelaţia numărului de teritorii venoase cu

numărul de eritrocite la pacienţii cu TVP
Corelaţia Pearson evidenţiază o corelaţie directă între numărul de
teritorii venoase afectate şi numărul de eritrocite (r =0,142),
nesemnificativă din punct de vedere statistic (p=0,165).
După ajustarea în funcţie de localizarea TVP, modelul regresiei
multiple confirmă corelaţia liniară directă, moderată ca intensitate, între
numărul de eritrocite ca predictor şi numărul de teritorii venoase afectate
(beta=0,358), corelaţie semnificativă din punct de vedere statistic
(p<0,001).
2.10.Corelaţii între valoarea hemoglobinei şi localizarea-extensia TVP

18
15
13,61 13,29
12,31
12
g/dl
0
Fig.69: Valori medii ale hemoglobinei în funcţie de localizarea TVP

Valorile individuale ale hemoglobinei au variat de la 7,90 la 21
g/dl, cu o valoare medie uşor mai scăzută la subiecţii cu localizare
proximală a TVP, fără a evidenţia diferenţe semnificative din punct de
vedere statistic pe tipuri de localizare a TVP (p=0,093).
- 22 -
15
R2 = 0,0108

12
0
0 5 10 15 20 25
Hb (g/dl)
Fig.70: Corelaţia numărului de teritorii venoase afectate

cu hemoglobina la pacienţii cu TVP
Corelaţia liniară Pearson evidenţiază faptul că numărul de teritorii
venoase afectate creşte uşor odată cu creşterea hemoglobinei (r = 0,104),
însă corelaţia nu este semnificativă statistic (p=0,309).
Modelul regresiei multiple confirmă regresia liniară, evidenţiind o
corelaţie directă, moderată ca intensitate, între hemoglobină şi numărul de
teritorii venoase afectate (beta=0,355), corelaţie semnificativă din punct de
vedere statistic (p<0,001).
2.11.Corelaţii între valoarea hematocritului şi localizarea-extensia TVP

50
41,67 40,05
40 37,20
30
Ht%
20
10
Proximală Proximală+Distală
Fig.71: Valori medii ale hematocritului în funcţie de localizarea TVP

Valorile individuale ale hematocritului au variat în intervalul
22,70-68,80%, cu o valoare medie semnificativ mai scăzută la subiecţii cu
localizare proximală (p=0,043).
venoase afectate creşte uşor odată cu creşterea hematocritului (r= 0,140),
însă corelaţia nu este semnificativă statistic (p=0,172). Modelul regresiei
multiple confirmă regresia liniară Pearson şi evidenţiază o relaţie de
- 23 -
intensitate moderată între hematocrit şi numărul de teritorii venoase
afectate (beta=0,360), corelaţie semnificativă statistic (p<0,001).
2.12.Corelaţii între numărul de trombocite şi localizarea-extensia TVP

Valorile medii ale numărului de trombocite, în funcţie de
localizarea TVP, nu au evidenţiat diferenţe semnificative statistic
(p=0,740). Numărul de teritorii venoase afectate şi numărul de trombocite
nu s-au corelat semnificativ statistic (r= 0,008; p=0,938). După ajustarea în
funcţie de localizarea TVP, modelul regresiei multiple evidenţiază o relaţie
directă, moderată ca intensitate, între numărul de trombocite ca predictor şi
numărul de teritorii venoase afectate (beta=0,339), corelaţie semnificativă
2.13.Corelaţii între volumul plachetar mediu şi localizarea-extensia TVP

15
R2 = 0,0121
12
0
0 5 10 15 20 25
MPV (fL)
Fig.76: Corelaţia numărului de teritorii venoase afectate cu MPV

venoase afectate creşte uşor odată cu creşterea MPV (r = 0,110), însă
corelaţia nu este semnificativă statistic (p=0,284). Modelul regresiei
multiple confirmă regresia liniară, evidenţiind o corelaţie de intensitate
moderată între MPV şi numărul de teritorii venoase afectate (beta=0,334),
corelaţie semnificativă din punct de vedere statistic (p=0,001).
2.14.Corelaţii între lăţimea distribuţiei trombocitare (PDW)

şi localizarea-extensia TVP
venoase afectate creşte uşor odată cu creşterea PDW (r= 0,131), însă
corelaţia nu este semnificativă statistic (p=0,200). Modelul regresiei
multiple confirmă regresia liniară, evidenţiind o corelaţie de intensitate
moderată între PDW şi numărul de teritorii venoase afectate (beta=0,325),
corelaţie semnificativă din punct de vedere statistic (p=0,001).
- 24 -
15
R2 = 0,0171

12
0
0 5 10 15 20 25
PDW (fl)
Fig.78: Corelaţia numărului de teritorii venoase cu PDW
2.15.Corelaţii între procentul de trombocite mari (P-LCR)

40
30
24,74 25,54
P-LCR %
22,04
20
10
0
Fig.79: Valori medii ale P-LCR în funcţie de localizarea TVP

Relaţia dintre valorile individuale ale P-LCR şi localizarea TVP nu
a evidenţiat diferenţe semnificative din punct de vedere statistic (p=0,195).
Numărul de teritorii venoase afectate se asociază în mod direct cu P-LCR
(r =0,059), însă corelaţia liniară nu este semnificativă din punct de vedere
statistic (p=0,568). Modelul regresiei multiple, în corelaţia dintre P-LCR ca
predictor şi numărul de teritorii venoase afectate, evidenţiază o relaţie de
intensitate moderată între aceşti parametrii (beta=0,332), semnificativă din
2.16.Corelaţii între factorul vonWillebrand şi localizarea-extensia TVP

La lotul diabetic, valorile individuale ale factorului vonWillebrand
(FvW) au variat între 158 % şi 273 %, cu o medie de 228,06 %. La lotul
non-diabetic, valorile individuale ale FvW au variat între 135 % şi 251 %,
- 25 -
iar valoarea medie a lotului a fost de 199,67 %, semnificativ mai redusă
faţă de cea înregistrată la pacienţii diabetici (p=0,01).
230
220
FvW %
210 Lot non-DZ
200 Lot DZ
190
180
Fig.81: Valorile medii ale factorului vonWillebrand pe loturi de studiu
400
300 223,25 232,33

212,84 208,96
FvW %
205,27 195,81
200
100
Feminin Masculin Feminin Masculin Feminin Masculin

Total Lot DZ Lot non-DZ
Fig.85: Valorile medii ale FvW pe sexe
Nu s-au evidenţiat diferenţe semnificative statistic ale valorilor

medii ale factorului vonWillebrand în funcţie de sex, nici la lotul de
pacienţi diabetici (p=0,611), nici la cel de non-diabetici (p=0,476).
Nu s-au evidenţiat diferenţe semnificative statistic ale valorilor
medii ale FvW în funcţie de localizarea TVP, nici la pacienţii diabetici
(p=0,807), nici la cei non-diabetici (p=0,952).
Tot lotul Lot DZ Lot non-DZ
400
237,67 231,00
300 215,13 212,56 222,25
207,30 201,60 197,33 201,50
FvW %
200
100
0
distală
distală
distală
proximală
proximală+
proximală
proximală+
proximală
proximală+
distală
distală
distală
Fig.88: Valori medii ale FvW în funcţie de localizarea TVP pe loturi de studiu
- 26 -
La pacienţii diabetici se remarcă o slabă corelaţie directă a valorilor
individuale ale FvW cu numărul de teritorii venoase afectate (r= +0,077;
p=0,770). La pacienţii non-diabetici, FvW a fost mai redus atunci când au
fost afectate mai multe teritorii (r= -0,230), însă din punct de vedere
statistic nu s-au înregistrat diferenţe semnificative (p=0,249).
3.Corelaţii între factorii de risc consacraţi pentru TVP

Fig.91: Ponderea factorilor de risc în funcţie de localizarea TVP
Imobilizarea
Nu au fost diferenţe semnificative în funcţie de localizarea
trombozei (p=0,625).
7
5
4,17
4
2 1,67
1,13
1
0
Fig.92: Valori medii ale numărului de teritorii venoase afectate

- 27 -
Numărul de teritorii venoase afectate a înregistrat o valoare medie
semnificativ mai crescută în cazul localizării proximală+distală a TVP
(4,17 teritorii) comparativ cu celelalte localizări (sub 1,67 teritorii)
(p=0,001).
Varicele primitive ale membrelor inferioare

La nivelul membrelor inferioare, varicele au fost prezente la 44,3%
dintre pacienţi, cu pondere ce depăşeşte 50% la pacienţii cu TVP distală,
însă distribuţia de frecvenţă nu a prezentat diferenţe semnificative din punct
de vedere statistic (p=0,353)
6
4
3,30
3
1,83
2 1,41
0

La pacienţii cu varice primitive ale membrelor inferioare, valoarea
medie a fost semnificativ mai crescută (p=0,031) în cazul localizării
proximală+distală a TVP (3,30 teritorii).
APP de TVP
21,7% dintre pacienţi au avut APP de TVP, episodul de recidivă
fiind mai frecvent pe acelaşi membru inferior, însă distribuţia de frecvenţă
nu a prezentat diferenţe semnificative din punct de vedere statistic în
funcţie de localizare (p=0,968).
6
4
3,40
3 2,65
2 1,64
0
- 28 -
Numărul de teritorii venoase afectate a variat de la 1 la 6, cu o
valoare medie semnificativ mai redusă în cazul localizării distale a TVP
(1,64 teritorii) comparativ cu celelalte localizări ale TVP (peste 2,65
teritorii) (p=0,05).
Obezitatea
În funcţie de localizarea TVP, IMC-ul mediu a fost uşor mai
crescut la pacienţii cu TVP distală, fără a se înregistra diferenţe
semnificative din punct de vedere statistic comparativ cu celelalte localizări
ale TVP (p=0,806).
Fig.97: Corelarea dintre numărul de teritorii venoase afectate şi IMC,

în funcţie de localizarea TVP
Modelul regresiei multiple pentru IMC ca predictor evidenţiază o

corelaţie directă, moderată ca intensitate, cu numărul de teritorii venoase
afectate (beta=0,337), corelaţie semnificativă din punct de vedere statistic
(p=0,001).
6
4 3,56
2,80
2
1,43
0
Fig.100: Valori medii ale numărului de teritorii venoase afectate la pacienţii obezi
Lotul studiat a inclus 28 de pacienţi cu obezitate. Ponderea
pacienţilor cu IMC ≥ 30 kg/m2 a fost semnificativ mai crescută la lotul cu
localizare proximală a TVP (52,9%), frecvenţa cea mai redusă
- 29 -
înregistrându-se la lotul cu localizare proximală+distală a TVP (18,5%),
diferenţele dintre loturi fiind semnificative statistic (p=0,042).
Pe lotul studiat, numărul crescut de teritorii venoase afectate se
regăseşte la pacienţii cu IMC mai mare (r=0,144), însă corelaţia nu este
semnificativă din punct de vedere statistic (p=0,466).
Neoplaziile
16,5% dintre pacienţi au avut APP neoplazice, cu pondere de
41,2% la pacienţii cu localizare proximală a TVP, distribuţie de frecvenţă
semnificativ mai crescută comparativ cu celelalte localizări ale TVP
(p=0,002).
12
10
5,83
6
3,57
4
1,64
2
0

Numărul de teritorii venoase afectate a înregistrat o valoare medie
semnificativ mai crescută în cazul localizării proximală+distală a TVP
(5,83 teritorii), comparativ cu celelalte localizări. (p<0,001).
3.9. Insuficienţa cardiacă cronică

Insuficienţa cardiacă cronică a fost identificată în antecedentele
personale patologice a 20,6% dintre pacienţii lotului investigat. Distribuţiile
de frecvenţă nu au prezentat diferenţe semnificative din punct de vedere
statistic (p=0,720);
5
3,00
3
2 1,50 1,38
0

- 30 -
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică congestivă, numărul
de teritorii venoase afectate a variat de la 1 la 13, cu o valoare medie
semnificativ mai crescută în cazul localizării proximală+distală (4,65
teritorii) faţă de celelalte localizări (sub 1,75 teritorii) (p<0,001).
4.Corelaţii între factorii de risc cardio-vascular

Tabelul nr.LXIX: Structura lotului în funcţie de prezenţa factorilor de

risc cardio-vascular şi localizarea TVP
Proximală+
Factori de risc p Proximală Distală Distală Total
n % n n % % n %
Obezitatea 0.042 9 52.9% 14 26.4% 5 18.5% 28 28.9%
HTA 0.469 5 29.4% 22 41.5% 13 48.1% 40 41.2%
Diabetul 0.902
4 23.5% 14 26.4% 8 29.6% 26 26.8%
zaharat
Fumatul 0.455 2 11.8% 9 17% 7 25.9% 18 18.5%
Nu am înregistrat diferenţe semnificative statistic în funcţie de
localizarea TVP (p=0,469).
Corelaţii între hipertensiunea arterială şi localizarea-extensia TVP

7
5
3,92
4
3
2,00
2 1,36
0

la pacienţii cu HTA
La pacienţii hipertensivi, numărul de teritorii venoase afectate a

variat de la 1 la 7, cu o valoare medie semnificativ mai crescută în cazul
localizării proximală+distale a TVP (3,92 teritorii) comparativ cu celelalte
localizări (sub 2 teritorii) (p=0,003).
- 31 -
4.3.Corelaţia între tulburările metabolismului glucidic
3
Nr. teritorii
N
2 GBM
STG
1 DZ
0
Metabolism glucidic
Fig.105: Valori medii ale numărului de teritorii venoase afectate în funcţie

de metabolismul glucidic
La pacienţii cu tulburări ale metabolismului glucidic, numărul de

teritorii venoase afectate a prezentat diferenţe semnificative statistic
(p=0,042),
4
3,50
3 2,50
2
1,21
1
0
Fig.107: Valori medii ale numărului de teritorii venoase afectate|

la pacienţii diabetici
La pacienţii diabetici, numărul de teritorii venoase afectate a variat

între 1 şi 5, înregistrând cea mai mare valoare medie în cazul localizării
proximală+distală a TVP (3,50 teritorii) şi cea mai mică valoare medie în
cazul localizării distale a TVP (1,21 teritorii), diferenţe semnificative din
- 32 -
Corelaţii între nivelul colesterolului total şi localizarea-extensia TVP
Din punct de vedere statistic, valorile medii ale colesterolului total,
în funcţie de localizarea TVP, nu au înregistrat diferenţe semnificative
(p=0,401).
15
R2 = 0,0033

12
0
0 100 200 300 400
Colesterol total (mg/dl)
Fig.109: Corelaţia numărului de teritorii venoase afectate

cu colesterolul total, la pacienţii cu TVP
Pe cazuistica studiată, numărul de teritorii venoase afectate se
corelează slab, în mod direct, cu valorile individuale ale colesterolului total
(r= +0,060), nesemnificativ din punct de vedere statistic (p=0,561).
Modelul regresiei multiple confirmă independenţa dintre
colesterolul total şi numărul de teritorii venoase afectate, evidenţiată
anterior de corelaţia Pearson (beta=0,119; p=0,221).
Corelaţii între nivelul HDL-colesterolului şi localizarea-extensia TVP

15
R2 = 0,034
12
9
6
0
0 20 40 60 80 100
HDL-colesterol (mg/dl)
Fig.111: Corelaţia numărului de teritorii venoase afectate cu valoarea

HDL-colesterolului la pacienţii cu TVP
La lotul cu localizare proximală a TVP am înregistrat cea mai mică
valoare medie a HDL-colesterolului, iar la lotul cu localizare
- 33 -
proximală+distală a TVP am înregistrat cea mai mare valoare medie.
(p=0,041). Corelaţia liniară Pearson evidenţiază faptul că numărul de
teritorii venoase afectate scade uşor odată cu creşterea HDL-colesterolului
(r=-0,185), însă corelaţia nu este semnificativă statistic (p=0,070).
Modelul regresiei multiple confirmă corelaţia indirectă dintre HDL-
colesterol şi numărul de teritorii venoase afectate, la limita semnificaţiei
statistice (beta=0,191; p=0,05).
Corelaţii între nivelul LDL-colesterolului şi localizarea-extensia TVP

Asocierea dintre LDL-colesterol şi localizarea TVP nu a evidenţiat
diferenţe semnificative din punct de vedere statistic (p=0,979). Numărul de
teritorii venoase afectate nu se corelează semnificativ cu LDL-colesterolul
(r= 0,006; p=0,951).Modelul regresiei multiple confirmă independenţa
parametrilor „LDL-colesterol” şi „număr de teritorii venoase afectate”
(beta=0,001; p=0,990).
Corelaţii între nivelul trigliceridelor şi localizarea-extensia TVP

Relaţia dintre trigliceride şi localizarea TVP nu a evidenţiat
diferenţe semnificative din punct de vedere statistic (p=0,781). Seriile de
valori au avut o varianţă amplă (50%) faţă de o medie a lotului de 145
mg/dl, indiferent de localizarea TVP. Numărul de teritorii venoase afectate
nu se corelează semnificativ cu valorile individuale ale trigliceridelor (r= -
0,053; p=0,609). Modelul regresiei multiple confirmă independenţa
parametrilor „trigliceride” şi „număr de teritorii venoase afectate”
(beta=0,085; p=0,381).
Corelaţii între obiceiurile tabagice şi localizarea-extensia TVP

Deşi cel mai mare procent de pacienţi cu obiceiuri tabagice sunt în
lotul cu TVP proximală, distribuţia de frecvenţă nu a prezentat diferenţe
semnificative statistic comparativ cu ponderea pacienţilor cu obiceiuri
tabagice din celelalte loturi. (χ2=0,19; df=2; p=0,908).
În funcţie de statusul tabagic şi de localizarea TVP, numărul mediu
de teritorii venoase afectate prezintă următoarele diferenţe:
• numărul mediu de teritorii venoase a fost semnificativ mai crescut
la subiecţii fumători în momentul studiului, din lotul cu localizare
proximală a TVP (p=0,05);
subiecţii din lotul cu TVP proximală+distală nefumători au
prezentat o valoare medie a numărului de teritorii venoase afectate uşor mai
crescută faţă de fumătorii actuali (4,50 vs 3,71) (p=0,495).
- 34 -
5.Corelaţii între boala cardiacă ischemică
Tabelul nr.XCIV: Structura lotului în funcţie de prezenţa bolii cardiace ischemice

şi de localizarea TVP
Proximală+
Factori de risc p Proximală Distală Distală Total
n % n n % % n %
Boala cardiacă 0.345
7 41.2% 19 35.8% 6 22.2% 32 33.0%
ischemică
Angină 0.612
2 11.8% 8 15.1% 2 7.4% 12 12.4%
pectorală
IM cronic 0.589 - - 3 5.7% 1 3.7% 4 4.1%
Ischemie 0.259
miocardică 5 29.4% 8 15.1% 3 11.1% 16 16.5%
silenţioasă
6
4,67
5
2 1,55
1,21
1
0

la pacienţii cu boală cardiacă ischemică
La pacienţii cu boală cardiacă ischemică, numărul de teritorii venoase

afectate a variat de la 1 la 7, cu o valoare medie semnificativ mai crescută
în cazul localizării proximală+distală a TVP (4,67 teritorii) comparativ cu
celelalte localizări (sub 1,55 teritorii) (p=0,001).
DISCUŢII
Particularităţile TVP în funcţie de vârsta pacienţilor

Vârsta este unul dintre cei mai importanţi factori de risc pentru
TVP. Riscul creşte exponenţial în timp, de la valori neglijabile în perioada
de adolescenţă (<5 cazuri/ 100.000 de locuitori/an la vârste sub 15 ani) la o
- 35 -
rată de 500 de cazuri/100.000de locuitori/an la grupa de vârstă peste 80 de
ani. Mai mult, vârsta peste 50 de ani este considerată factor de risc pentru
TVP.
Studiul de faţă a înregistrat cele mai multe cazuri de TVP la
pacienţii cu vârsta peste 50 de ani, cu un maxim în intervalul 60-69 de ani.
Incidenţa TVP este mai mare la vârstnici prin asocierea de
comorbidităţi care sunt factori de risc pentru tromboza venoasă, dar şi
pentru că senescenţa se asociază cu modificări ale sistemului coagulării şi
al fibrinolizei. Concentraţiile plasmatice ale procoagulanţilor cresc odată cu
vârsta, în timp ce anticoagulanţii şi profibrinoliticii nu se modifică, sau
chiar are loc o scădere a acestora. Nivelele plasmatice ale F I (fibrinogen),
F VII, F VIII, F X, PAI-1 cresc la vârstnici, în timp ce nivelele de
antitrombina III, proteina C, TFPI, plasminogen, activator tisular al
plasminogenului nu se modifică sau scad.
Odată cu înaintarea în vârstă apar modificări care interesează şi
peretele vascular venos. Îngroşarea intimală, creşterea raportului colagen-
elastină şi a tonusului fibrelor musculare netede vasculare, face ca la nivel
venos complianţa să scadă cu 40% la vârstnici faţă de adultul tânăr.
Particularităţile TVP în funcţie de nivelul D-dimerilor

Studii recente au arătat că la pacienţii cu TVP confirmată, nivelul
D-Dimerilor se corelează pozitiv cu masa trombului. Trombii mari tind să
producă nivele crescute de D-Dimeri, în timp ce trombii mici nu pot ridica
uneori nivelul D-dimerilor peste valoarea prag.
În studiul personal am evaluat nivelul D-Dimerilor în raport cu
localizarea TVP şi cu numărul de teritorii venoase afectate, în încercarea de
a stabili dacă valoarea D-dimerilor poate fi predictivă pentru localizarea,
respectiv extensia procesului trombotic venos.
Având în vedere faptul că nivelele D-dimerilor depind de intervalul
de timp dintre instalarea simptomatologiei şi momentul determinării lor, am
evaluat iniţial relaţia dintre valorile D-dimerilor şi intervalul de timp scurs
între debutul declarat al simptomelor şi momentul determinării D-dimerilor
(care a coincis cu prezentarea la spital).
Am remarcat faptul că nivelele de D-dimeri scad odată cu creşterea
duratei simptomatologiei, dar corelaţia indirectă dintre valorile individuale
ale D-dimerilor şi durata simptomelor de TVP, pe tot lotul de studiu, a fost
foarte slabă ca intensitate şi fără semnificaţie din punct de vedere statistic.
84,5% dintre pacienţi au avut nivele patologice ale D-dimerilor în
momentul prezentării la spital.
- 36 -
Cea mai mică valoare medie a D-dimerilor a fost înregistrată la
pacienţii cu localizare distală a procesului trombotic: 1,85±1,61 µg/mL
FEU. La lotul cu localizare proximală a TVP, valoarea medie a D-dimerilor
a fost de 3,28 ±1,42 µg/mL FEU. Cea mai mare valoare medie 3,72±1,0
µg/mL FEU, a fost decelată la lotul cu localizare proximală+distală a TVP,
diferenţele între loturi fiind semnificative statistic.(p<0,001).
Pe tot lotul de studiu, corelaţia dintre valorile individuale ale
D-dimerilor şi numărul de teritorii venoase afectate a evidenţiat asocierea
numărului crescut de teritorii venoase afectate cu valorile mari ale
D-dimerilor, semnificativ din punct de vedere statistic.
Privind global lotul de studiu, pacienţii cu nivele patologice ale
D-dimerilor la internare au avut un număr mediu de teritorii venoase
afectate semnificativ statistic mai crescut faţă de cel înregistrat la pacienţii
cu nivele normale ale D-dimerilor (2,56 vs 1,47 teritorii).
Deoarece fumatul şi o serie de comorbidităţi (cancer, status
postoperator, hematom, traumatisme, fibrilaţie atrială), pot genera creşterea
D-dimerilor independent de prezenţa TVP, am evaluat corelaţia dintre
nivelul D-dimerilor şi localizarea, respectiv extensia procesului trombotic,
ajustat în funcţie de prezenţa fumatului, respectiv a comorbidităţilor.
Am demonstrat că parametrii „obiceiuri tabagice”, respectiv
„comorbidităţi asociate” nu sunt buni predictori pentru corelaţia dintre
nivelul D-dimerilor şi localizarea TVP, respectiv pentru corelaţia dintre
nivelul D-dimerilor şi numărul de teritorii venoase afectate.
În concluzie:
• TVP cu interesare a gambei şi a coapsei se asociază cu cele
mai mari nivele ale D-dimerilor, semnificativ statistic mai
mari comparativ cu celelalte localizări. (p<0,001).
• Numărul mare de teritorii venoase afectate se asociază
semnificativ statistic cu valori mari ale D-Dimerilor
(p=0,02), în mod special în cazul TVP cu interesare a
gambei şi a coapsei (p=0,012).
Rezultatele nu sunt influenţate semnificativ statistic de factorii care
pot da creşteri nespecifice ale D-dimerilor şi care sunt frecvent întâlniţi în
practica clinică (fumat, cancer, status postoperator, hematom, traumatisme,
fibrilaţie atrială).
Particularităţile TVP în funcţie de parametrii coagulării

aPTT-ul (timpul de tromboplastină parţială activat) evaluează
factorii plasmatici ai coagulării XII, XI, IX, VIII, X, V, II, I. Nivelele
plasmatice crescute ale factorilor VIII, IX, XI, II şi I sunt recunoscute ca
- 37 -
fiind factori de risc independenţi pentru TVP. Aceşti factori sunt evaluaţi
cumulativ prin aPTT. Un aPTT scurtat poate reflecta statusul procoagulant
secundar creşterii nivelelor unuia sau a mai multora dintre factorii
menţionaţi.
Datele cunoscute până în prezent sugerează că valori scăzute ale
aPTT sunt asociate cu un risc crescut de TVP şi EP. Hipercoagulabilitatea
identificată prin valori scăzute ale aPTT se corelează independent cu
tromboembolismul venos. Studiul LITE a arătat că aPTT-ul scăzut a fost
asociat cu o dublare a riscului de tromboembolism venos. Determinarea
valorii aPTT permite şi stratificarea pacienţilor cu tromboembolism venos
în categorii de risc: risc înalt vs risc scăzut de recurenţă.
Pe cazuistica studiată de noi, relaţia dintre valorile individuale ale
aPTT şi localizarea TVP nu a evidenţiat diferenţe semnificative din punct
de vedere statistic, însă numărul mare de teritorii venoase afectate s-a
asociat în mod indirect cu valorile scăzute ale aPTT. Modelul regresiei
multiple, în corelaţia dintre aPTT ca predictor şi numărul de teritorii
venoase afectate, confirmă corelaţia liniară Pearson şi evidenţiază o relaţie
de intensitate moderată între aceşti parametri, semnificativă din punct de
vedere statistic (p=0,001).
Timpul de protrombină evaluează activitatea factorilor de
coagulare VII, X, V, II şi I. Reactivitatea tromboplastinelor utilizate în
practică variază foarte mult în funcţie de ţesutul de origine şi de metoda de
preparare. Din acest motiv, determinarea TP cu două tromboplastine cu
sensibilitate diferită, dă rezultate diferite. Pentru eliminarea acestui
inconvenient, se foloseşte sistemul numit International Normalized Ratio
(INR).
Pe cazuistica studiată, valorile medii ale INR, pe tipuri de
localizare a TVP, nu au prezentat diferenţe semnificative din punct de
vedere statistic. Corelaţia Pearson a evidenţiat faptul că numărul de teritorii
venoase afectate creşte slab odată cu scăderea INR, nesemnificativ statistic.
Modelul regresiei multiple, excluzând variabila dependentă, confirmă
corelaţia liniară indirectă şi evidenţiază o relaţie de intensitate moderată
între INR şi numărul de teritorii venoase afectate, corelaţie semnificativă
Fibrinogenul (F I) este o glicoproteină plasmatică sintetizată de
ficat şi constituie substrat de acţiune atât pentru trombină, ultima enzimă
din cascada coagulării, cât şi pentru plasmină, enzima sistemului
fibrinolitic. De asemenea fibrinogenul este considerat şi o proteină de fază
acută. Nivelele crescute de fibrinogen sunt recunoscute ca fiind factor de
risc independent pentru TVP. Valori ≥ 5 g/l cresc riscul trombotic de 4 ori.
- 38 -
Nivelele de fibrinogen sunt mai augmentate la pacienţii cu TVP idiopatică
în comparaţie cu valorile înregistrate la pacienţii cu TVP secundare.
Majoritatea studiilor se bazează pe măsurători ale fibrinogenului
care au fost făcute după producerea evenimentului trombotic, existând
astfel rezerva că nivelele mari înregistrate pot fi influenţate de reacţiile
răspunsului de fază acută. Leiden Thrombophilia Study a arătat că, după
ajustarea în funcţie de nivelul proteinei C reactive, nivelele crescute de
fibrinogen se asociază tot cu o creştere de 4 ori a riscului de TVP. Aceste
rezultate susţin faptul că, deşi inflamaţia sistemică poate fi prezentă la un
număr de pacienţi, nivelele crescute de fibrinogen nu au fost în general
consecinţa răspunsului de fază acută. Prin prisma acestor date, convingerea
că valorile înalte ale fibrinogenului sunt factor de risc independent pentru
TVP a devenit mai puternică.
Pe cazuistica studiată, valorile medii ale fibrinogenului, pe tipuri de
localizări, au prezentat diferenţe semnificative statistic, cea mai mică
valoare medie fiind înregistrată la lotul cu localizare distală a TVP şi cea
mai mare valoare medie fiind înregistrată la lotul cu localizare proximală a
TVP. Numărul mare de teritorii venoase afectate s-a asociat în mod direct
cu valorile crescute ale fibrinogenului, semnificativ din punct de vedere
statistic. Modelul regresiei multiple, în corelaţia dintre fibrinogen ca
predictor şi numărul de teritorii venoase afectate, confirmă relaţia directă
evidenţiată anterior de corelaţia Pearson (p<0,001).
Particularităţile TVP în funcţie de parametrii eritrocitari

Datorită comportamentului său non-Newtonian, reologia sanguină
are importanţă majoră în acele zone ale circulaţiei în care stresul de
forfecare este scăzut, şi anume teritoriul venos. Virchow a fost primul care
a descoperit implicarea reologiei sanguine în patogenia TVP. Structura şi
localizarea trombilor venoşi, precum şi faptul că staza este un factor
predispozant major pentru TVP, sugerează că viteza mică de curgere a
sângelui, creşterea vâscozităţii sanguine şi tromboza venoasă sunt puternic
interconectate.
Doi dintre determinanţii majori ai vâscozităţii sanguine sunt
hematocritul şi fibrinogenul. Câteva studii, efectuate în timpul
evenimentului trombotic acut, au arătat că pacienţii cu TVP au avut nivele
mai crescute ale fibrinogenului comparativ cu grupul de control, dar valori
mai mici ale hematocritului.
În studiul personal, lotul cu TVP distală a înregistrat cele mai mari
valori medii ale parametrilor studiaţi, cu semnificaţie statistică pentru
valoarea hematocritului. Privind global lotul studiat, parametrii eritocitari
- 39 -
evaluaţi nu sunt predictivi pentru extensia procesului trombotic, dar
localizarea TVP este un predictor bun pentru corelaţia dintre valorile
crescute ale numărului de eritrocite, respectiv ale hemoglobinei şi
hematocritului şi numărul crescut de teritorii venoase afectate.
Particularităţile TVP în funcţie de parametrii trombocitari

Valorile înalte ale volumului plachetar mediu (MPV) se asociază
cu prezenţa factorilor de risc cardio-vascular, cu infarctul miocardic acut,
cu prognosticul nefavorabil în sindroamele coronariene acute, cu restenoza
după angioplastia coronariană. Rezultatele studiilor care evaluează MPV la
pacienţii cu boală arterială periferică aterosclerotică, TVP idiopatică şi
embolie pulmonară evocă potenţialul rol al MPV în identificarea pacienţilor
cu risc înalt de evenimente trombotice. Astfel, indicii plachetari pot fi
indicatori utili în algoritmul de diagnostic precoce al TVP şi al EP.
Volumul plachetar este un marker al activităţii plachetare.
Activarea plachetară produce modificări morfologice: sfericizarea
trombocitelor şi formarea de pseudopode, astfel încât poate determina
creşterea atât a MPV cât şi a lăţimii distribuţiei trombocitare (PDW). MPV
crescut este asociat cu reactivitatea plachetară crescută, cu timpul de
sângerare scurtat şi cu creşterea agregării plachetare ex vivo. Comparativ cu
plachetele mici, trombocitele mari sunt mai tinere şi au un potenţial
trombotic mai înalt deoarece exprimă nivele mai mari de P-selectină şi GP
IIb-IIIa. Numărul şi dimensiunea pseudopodelor se reflectă direct în
creşterea PDW.
Studiul Tromsø a arătat că MPV crescut este un predictor pentru
tromboembolismul venos, în special pentru cel idiopatic.
În lotul studiat, parametrii evaluaţi nu sunt predictivi pentru o
anumită localizare a procesului trombotic venos la nivelul membrelor
inferioare. Însă localizarea TVP este un bun predictor în corelaţia dintre
valorile crescute ale acestor parametrii şi numărul de teritorii venoase
afectate
Particularităţile TVP şi factorul vonWillebrand

Endoteliul indemn morfologic şi funcţional sintetizează şi
eliberează factor vonWillebrand. Efectele locale protrombotice sunt
echilibrate de anticoagulanţii asociaţi endoteliului precum proteoglicanii
heparan sulfat, trombomodulina, inhibitorul căii factorului tisular. Când
endoteliul este lezat (de ex. injurie prin hipoxie secundară stazei venoase),
se produce o accelerare a eliberării de factor vonWillebrand şi o reducere în
activitatea fibrinolitică, prin creşterea marcată a sintezei şi a eliberării de
- 40 -
PAI-1. Nivelele crescute de FvW facilitează adezivitatea plachetară prin
formarea unor punţi între membrana trombocitară şi zona subendotelială,
consecinţa fiind dezvoltarea unor trombi mari.
Factorul vonWillebrand are 2 receptori importanţi: GP Ib şi GP IIb-
IIIa. Dacă la nivel arterial trombii nu se formează fără GP Ib funcţională, la
nivel venos tromboza se instalează chiar şi în absenţa domeniului
extracelular al GP Ib, dar nu şi în absenţa FvW, aceasta indicând faptul că
FvW este crucial pentru promovarea interacţiunii dintre plachete şi
endoteliul venos.
Anumite studii clinice au sugerat că FvW este implicat în TVP doar
pentru că are activitate protectivă faţă de FVIII, în timp ce alte studii
consideră că FvW şi FVIII sunt doi factori de risc independenţi pentru
TVP. Studiul LITE a arătat că nivelele crescute de F VIII şi FvW sunt
factori de risc independenţi şi doză (nivel) – dependenţi pentru tromboza
venoasă profundă.
Am determinat valoarea factorului vonWillebrand la un număr de
44 de pacienţi, dintre care 17 cu diabet zaharat de tip 2.
Valoarea medie a factorului vonWillebrand a fost semnificativ mai
crescută la lotul de pacienţi diabetici (p=0,01). În contextul în care valorile
crescute ale FvW pot fi explicate prin prezenţa procesului trombotic venos
acut, valorile mai mari înregistrate la lotul diabetic comparativ cu lotul non-
diabetic susţin existenţa unei afectări endoteliale mult mai profunde la
pacienţii diabetici. Cel mai probabil, această creştere majoră a nivelului
plasmatic al FvW reflectă endoteliopatia caracteristică diabetului zaharat.
Creşterea persistentă a FvW reprezintă una dintre multiplele modificări ale
hemostazei care participă la formarea statusului protrombotic al
diabeticului.
Nivelele de FvW nu pot fi predictive pentru localizarea TVP
deoarece nu s-au evidenţiat diferenţe semnificative statistic între valorile
medii ale FvW în funcţie de localizarea TVP, nici la pacienţii diabetici, nici
la cei non-diabetici, chiar în condiţiile în care nivelele de FvW au fost
semnificativ statistic mai crescute la diabetici.
Într-o mică măsură nivelele de FvW pot fi predictive pentru
extensia TVP şi numai la pacienţii diabetici. La aceştia se remarcă o slabă
corelaţie directă a valorilor individuale ale FvW cu numărul de teritorii
venoase afectate.
Rezultatele obţinute susţin ideea că FvW reprezintă un marker al
leziunii endoteliale, atât arteriale cât şi venoase şi că nivele plasmatice
depind de extinderea leziunilor vasculare.
- 41 -
Particularităţile TVP în funcţie de prezenţa factorilor de risc
consacraţi pentru trombozele venoase
Varicele membrelor inferioare

Prezenţa venelor varicoase la nivelul membrelor inferioare asociază
un risc trombotic crescut în special la vârste tinere (<45 de ani). Ulterior,
riscul de TVP scade, la indivizii peste 75 de ani riscul trombotic al celor
fără varice la nivelul membrelor inferioare îl egalează pe cel al indivizilor
cu varice. Un studiu publicat anul acesta (2012) de către o echipă de la
universitatea din Heidelberg atrage atenţia asupra faptului că prezenţa
venelor varicoase se asociază cu un risc crescut de TVP şi calculează un
risc relativ de 9,07.
În lotul studiat, varicele membrelor inferioare au fost prezente la
44,3% dintre pacienţi, ponderea depăşind 50% la pacienţii cu TVP distală,
însă distribuţia de frecvenţe nu a prezentat diferenţe semnificative statistic
în funcţie de localizarea TVP. Numărul de teritorii venoase afectate a variat
între 1 şi 7, cu o valoare medie semnificativ mai crescută (p=0,031) în
cazul localizării proximală+distală a TVP (3,30 teritorii).
Vârsta medie de apariţie a evenimentului trombotic la pacienţii cu
varice ale membrelor inferioare a fost semnificativ statistic mai mică la
lotul cu TVP proximală+distală (58,8 ani). (p<0,001).
Antecedentele personale patologice de TVP

Spre deosebire de trombozele arteriale, cele venoase se constituie,
de regulă, în vase cu perete indemn, cauzele majore fiind staza şi starea de
hipercoagulabilitate. Pacienţii cu un episod de TVP în antecedente au risc
crescut de repetare a evenimentului trombotic, mai ales dacă circumstanţele
care au condus la apariţia primului episod au caracter permanent.
TVP proximale sunt mai frecvent asociate cu factorii de risc
permanenţi, în timp ce TVP distale sunt, de regulă, asociate factorilor de
risc tranzitorii. Riscul de recurenţă variază cu timpul scurs de la primul
eveniment trombotic, fiind cel mai mare în primele 6-12 luni şi nu ajunge
niciodată la zero. Rata cumulativă de recurenţă este de aproximativ 25% la
5 ani şi 30% la 10 ani. Din punct de vedere al consecinţelor pe termen lung
este important să menţionăm că TVP recurente sunt asociate cu o
probabilitate înaltă de constituire a sindromului post-trombotic.
În studiul personal, 21,7% dintre pacienţi au avut APP de TVP. În
4 cazuri din 21 evenimentul trombotic s-a produs la nivelul membrul
inferior controlateral şi în absenţa malignităţilor cunoscute. Remarcăm însă
asocierea cu varicele membrelor inferioare în toate cele 4 cazuri. Frecvenţa
- 42 -
mare a recurenţei TVP la nivelul aceluiaşi membru inferior, deşi nu este
semnificativă statistic, este sugestivă pentru alterarea ireversibilă a
condiţiilor locale parietale şi de flux în urma primului eveniment trombotic.
Numărul de teritorii venoase afectate a variat de la 1 la 6, cu o
valoare medie semnificativ mai redusă în cazul localizării distale a TVP
(1,64 teritorii) comparativ cu celelalte localizări ale TVP (peste 2,65
teritorii), la limita semnificaţiei statistice. (p=0,05).
Obezitatea
Numeroase studii poziţionează obezitatea printre factorii de risc ai
TVP. Pe baza unui studiu amplu, care a evaluat cazurile de TVP dintr-un
interval de 20 de ani, Stein şi col. au arătat că IMC ≥ 30 kg/m2 se asociază
cu o creştere a riscului de TVP de 2,5 ori, indiferent de sex. Studiul SIRIUS
a obţinut rezultate asemănătoare atunci când a analizat relaţia dintre IMC şi
incidenţa TVP, persoanele obeze având un risc trombotic relativ de 2,39 ori
mai mare comparativ cu cele normoponderale. Similar, în meta-analiza lui
Ageno W, obezitatea a fost de 2,33 ori mai frecvent întâlnită la pacienţii cu
evenimente trombotice comparativ cu grupul de control.
Multiple mecanisme sunt implicate în apariţia evenimentelor
trombotice venoase:
• prin efecte compresive, responsabile de reducerea returului venos,
obezitatea determină stază la nivelul membrelor inferioare;
• obezitatea se asociază cu sedentarismul, care de asemenea
predispune la stază la nivelul membrelor inferioare;
• obezitatea este o stare proinflamatorie, protrombotică şi
hipofibrinolitică.
Indivizii obezi au nivele mai mari ale fibrinogenului, ale factorilor
VII, VIII, IX, XII şi vW comparativ cu persoanele cu IMC < 30 Kg/m2.
Mai mult, la statusul protrombotic contribuie şi creşterea generării de
trombină. Conform studiilor efectuate până în prezent, activitatea
plasmatică crescută a factorului VII este în principal asociată cu nivelul
crescut al trigliceridelor plasmatice. Sinteza hepatică de fibrinogen, sinteza
şi eliberarea de factor vW derivat din endoteliu sunt stimulate de către
citokine cu originea în ţesutul adipos visceral. Starea hipo-fibrinolitică este
în principal consecinţa nivelelor crescute de PAI-1. La individul obez,
ţesutul adipos este infiltrat de macrofage, care sunt o bogată sursă de
mediatori proinflamatori (citokine, adipokine şi factori chemotactici).
Recent s-a demonstrat că trombospondina-1, o adipokină foarte bine
exprimată la pacientul obez şi la cel cu insulino-rezistenţă, mediază
- 43 -
creşterea nivelelor de PAI-1. Valorile înalte ale PAI-1 se asociază cu
creşterea semnificativă a nivelului plasmatic şi a activităţii TAFI.
Obezitatea, prin prisma dezechilibrelor hemostatice şi
hemoreologice pe care le antrenează, se corelează cu apariţia evenimentelor
trombotice, dar nu există date cu privire la legătura dintre localizarea şi
extensia TVP a membrelor inferioare şi IMC.
În studiul personal, IMC nu s-a corelat semnificativ statistic cu
localizarea TVP sau cu numărul de teritorii venoase afectate. Dar, după
ajustarea în funcţie de localizarea trombozei, numărul mare de teritorii
venoase afectate s-a asociat semnificativ statistic cu IMC crescut. Modelul
regresiei multiple pentru IMC a evidenţiat o corelaţie directă, moderată ca
intensitate, cu numărul de teritorii venoase afectate, corelaţie semnificativă
din punct de vedere statistic (p=0,001). Un număr de 28 de pacienţi din
lotul studiat au avut IMC ≥ 30 Kg/m2 (28,9%). Ponderea pacienţilor obezi a
fost semnificativ mai crescută la lotul cu localizare proximală a TVP
(52,9%), frecvenţa cea mai redusă înregistrându-se la lotul cu localizare
proximală+distală a TVP (18,5%), diferenţele dintre loturi fiind
semnificative statistic (p=0,042). Cu toate că cea mai mare valoare medie
pentru IMC a fost înregistrată la lotul cu TVP a gambei şi a coapsei şi am
remarcat asocierea IMC-ului crescut cu numărul crescut de teritorii venoase
afectate, din punct de vedere statistic diferenţele nu au fost semnificative.
Neoplaziile
Asocierea dintre TVP şi neoplazie este bine cunoscută. Cancerul
este factor de risc independent pentru TVP, atât în condiţiile tratamentului
chirurgical sau chimioterapic, cât şi în afara tratamentului. Celulele maligne
au capacitatea de a activa coagularea (prin producerea de tromboplastină
tumorală şi de activatori ai factorului X) şi de a inhiba fibrinoliza. De
asemenea, compresia şi invazia tumorală a unei vene pot declanşa
evenimentul trombotic acut. TVP poate fi simptomul de debut al unei
neoplazii sau complică evoluţia unui proces malign cunoscut.
Câteva studii au sugerat că există o relaţie între localizarea TVP
(dreaptă sau stângă, unilaterală sau bilaterală) şi cancer. Un studiu recent a
arătat că TVP proximală idiopatică şi TVP proximală bilaterală sunt
predictori independenţi pentru decelarea unei neoplazii în primii doi ani de
la evenimentul trombotic acut .
În studiul personal am avut două cazuri de TVP bilaterală. Dintre
acestea,un caz a fost diagnosticat prin examen CT cu neoplasm pancreatic.
La cel de-al doilea caz, suspiciunea majoră a fost de limfom, prin
evidenţierea la examenul CT a unor multiple mase adenopatice supra şi
- 44 -
sub-diafragmatice şi prin excluderea altor formaţiuni tumorale toraco-
abdominale.
Datele din literatură susţin asocierea dintre anumite forme de
cancer şi TVP. Cele mai frecvente neoplazii asociate TVP sunt: cancerul
pulmonar (25%), pancreatic (17%), gastric (16%), colonic (15%), prostatic
(6%), ovarian (6%), limfoamele nonhodgkiniene.
Prezenţa unei neoplazii dublează riscul trombotic al pacientului. În
condiţiile asocierii şi a altor factori de risc (vârsta înaintată, intervenţia
chirurgicală, chimioterapia, imobilizarea prelungită la pat), riscul trombotic
creşte exponenţial. Atunci când TVP este o complicaţie a cancerului,
fenomenul trombotic devine un predictor al supravieţuirii reduse, iar când o
neoplazie este diagnosticată după un eveniment trombotic acut, înseamnă
de regulă că este într-un stadiu avansat şi are prognostic nefavorabil.
Un procentaj de 16,5% dintre pacienţii lotului studiat au avut APP
neoplazice, cu pondere de 41,2% în cazul localizării proximale a TVP,
distribuţie de frecvenţă semnificativ mai crescută comparativ cu celelalte
localizări ale TVP (p=0,002). De asemenea, pacienţii cu neoplazie au avut
o valoare medie a numărului de teritorii venoase afectate semnificativ mai
crescută în cazul localizării proximală+distală a TVP (5,83 teritorii),
comparativ cu celelalte localizări: 3,57 teritorii la pacienţii cu localizare
proximală a TVP şi 1,33 teritorii la pacienţii cu localizare distală a TVP
(p<0,001). Prin urmare, TVP cu localizare proximală şi cele extinse la
nivelul gambei şi coapsei sunt caracteristice pacienţilor neoplazici.
Insuficienţa cardiacă
Insuficienţa cardiacă este o stare protrombotică deoarece asociază
hipercoagulabilitate, stază venoasă şi afectare endotelială (disfuncţie sau
injurie). La realizarea stazei participă imobilizarea asociată formelor severe
de insuficienţă cardiacă, debitul cardiac scăzut, prezenţa fibrilaţiei atriale,
creşterea vâscozităţii sanguine (prin nivele crescute ale fibrinogenului şi
secundară tratamentului diuretic). Imobilizarea prelungită la pat suprimă
pompa musculară, favorizează dilataţia venoasă şi modifică funcţiile
endoteliului venos.
Dincolo de efectele vasculare, NO realizează down-reglarea
expresiei factorilor trombogenici, precum PAI-1 şi factorul tisular.
Scăderea nivelelor de NO favorizează efectele procoagulante ale factorului
tisular şi antifibrinolitice ale PAI-1, ceea ce înclină balanţa spre
tromboformare. TNF-α şi IL-1, constant crescute la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă, determină creşterea nivelelor de factor tisular. De asemenea,
valorile crescute ale Proteinei C-reactive se asociază cu creşterea nivelelor
de factor tisular.
- 45 -
Valorile înalte ale factorului tisular sunt fundamental necesare
pentru iniţierea trombozei venoase. Celulele endoteliale normale nu
exprimă pe suprafaţa lor factor tisular, dar inflamaţia modifică fenotipic
celula endotelială. Expresia endotelială augmentată a factorului tisular este
responsabilă de adezivitatea şi agregabilitatea plachetară crescute şi de
activarea coagulării.
Nivelele crescute de angiotensină şi de endotelină, frecvent
întâlnite la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, cresc nivelele de FvW
ADAMTS13 (proteaza responsabilă de clivarea FvW) este scăzută la
pacienţii cu insuficienţă cardiacă, prin aceasta menţinându-se crescute
nivelele circulante ale FvW, ceea ce favorizează adezivitatea şi
agregabilitatea plachetară. Nivelele de P-selectină sunt semnificativ
crescute la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, confirmând existenţa activării
plachetare. Activarea coagulării şi intensificarea secundară a fibrinolizei
sunt atestate de creşterea nivelelor de D-dimeri.
20,6% dintre pacienţii lotului studiat prezintă insuficienţă cardiacă,
clasele III şi IV NYHA. Frecvenţa cazurilor, în funcţie de localizarea TVP,
nu a înregistrat diferenţe semnificative statistic între loturi. Numărul de
teritorii venoase afectate a fost semnificativ mai crescut în cazul localizării
proximală+distală a TVP (p<0,001).
Concluziile capitolului
Imobilizarea, varicele membrelor inferioare, APP de TVP,
obezitatea, neoplaziile şi prezenţa insuficienţei cardiace au prezentat
asocieri semnificative statistic cu localizarea şi extensia TVP.
La pacienţii cu TVP, prezenţa obezităţii şi a neoplaziilor s-a asociat
preferenţial (şi semnificativ statistic) cu afectarea venelor coapsei, în raport
cu celelalte posibile interesări de teritorii venoase.
În cazul TVP distale, cele mai multe teritorii venoase afectate s-au
înregistrat atunci când au acţionat următorii factori de risc: intervenţiile
chirurgicale, APP de TVP, obezitatea, varicele membrelor inferioare (>1,5
teritorii venoase afectate).
Pentru trombozele venoase profunde proximale, cele mai extinse
procese trombotice au fost asociate următorilor factori de risc:
traumatismele, neoplaziile şi obezitatea (> 3 teritorii venoase afectate).
Pentru TVP cu localizare proximală+distală, cele mai extinse
procese trombotice au fost asociate următorilor factori de risc: intervenţiile
chirurgicale, neoplaziile, traumatismele. (> 5 teritorii venoase afectate).
- 46 -
Particularităţile TVP în funcţie de prezenţa
factorilor de risc cardio-vasculari
În ultima vreme, conceptul că boala cardio-vasculară
aterotrombotică şi tromboembolismul venos sunt două entităţi diferite a fost
pus din ce în ce mai mult la îndoială. Dovezi precum frecvenţa mare a
ateromatozei carotidiene la pacienţii cu tromboembolism venos idiopatic,
creşterea incidenţei pe termen lung a bolilor cardio-vasculare la pacienţii cu
TVP, cu sau fără EP asociată, sunt doar câteva argumente care susţin că
cele două afecţiuni au elemente comune.
Până în prezent, rezultatele sunt divergente. Nurses’ Health Study a
arătat că obezitatea, fumatul, HTA sunt predictori independenţi pentru
embolia pulmonară, dar nu şi diabetul zaharat sau nivelele crescute ale
colesterolului. Physicians’ Health Study a demonstrat că IMC este factor de
risc independent pentru tromboembolismul venos. În studiul LITE,
obezitatea şi diabetul zaharat au prezentat o asociere independentă cu boala
tromboembolică venoasă, dar nu şi cu fumatul, hipertensiunea arterială sau
dislipidemia. Copenhagen City Heart Study a arătat că fumatul, diabetul
zaharat, nivelele crescute de colesterol total şi cele scăzute de HDL-
colesterol se asociază cu tromboembolismul venos
Meta-analiza recentă a lui Ageno W. şi col bazată pe studii
prospective şi case-control cu end-point–uri controlate, a arătat că factorii
de risc cardio-vascular sunt asociaţi cu tromboembolismul venos.
Aceste studii sugerează că bolile cardio-vasculare şi boala
tromboembolică venoasă au factori de risc comuni şi că evenimentul
trombotic venos poate să fie primul eveniment cardio-vascular la pacienţii
cu risc aterogen.
Particularităţile TVP în funcţie de prezenţa HTA

Meta-analiza lui Ageno W. şi col. a fost primul studiu care a
demonstrat existenţa unei relaţii semnificative între tromboembolismul
venos şi HTA. Vasodilataţia dependentă de endoteliu este controlată în mod
dominant de către NO. Disfuncţia endotelială, caracterizată prin scăderea
biodisponibilităţii NO, este un atribut bine cunoscut al HTA. Mai mult,
HTA esenţială se caracterizează prin nivele crescute de prostanoizi
vasoconstrictori precum TxA2. Efectele NO nu se rezumă numai la
vasodilataţie. El suprimă expresia PAI-1, a factorului tisular şi inhibă
agregarea plachetară. TxA2 induce vasoconstricţie, dar este şi un
proagregant plachetar. Astfel, nivelele scăzute de NO şi crescute de TxA2
favorizează trombogeneza. Aceste modificări reprezintă fundamentul
asocierii dintre HTA şi boala tromboembolică venoasă.
- 47 -
În studiul personal se remarcă frecvenţa crescută a HTA în
antecedentele personale patologice ale pacienţilor cu tromboză venoasă
profundă (41,2%). Chiar dacă HTA a fost uşor mai frecvent asociată
trombozei cu localizare proximală+distală, nu am înregistrat diferenţe
semnificative statistic în funcţie de localizarea TVP. La pacienţii
hipertensivi, numărul de teritorii venoase afectate a înregistrat o valoare
medie semnificativ mai crescută în cazul localizării proximală+distale a
TVP comparativ cu celelalte localizări.
Particularităţile TVP în funcţie de prezenţa diabetului zaharat

Un procentaj de 80% dintre pacienţii cu diabet zaharat decedează
prin evenimente trombotice. Acestea sunt secundare prezenţei unui cumul
de modificări hemoreologice şi hemostatice care se potenţează reciproc.
Creşterea vâscozităţii sanguine la pacientul diabetic este consecinţa
nivelelor înalte de fibrinogen şi a creşterii rigidităţii eritrocitare, ca urmare
a glicozilării proteinelor membranei celulare şi a hemoglobinei.
Spre deosebire de non-diabetici, la pacienţii cu DZ de tip 2 se
înregistrează creşterea activităţii procoagulante, scăderea activităţii
antitrombotice, scăderea activităţii fibrinolitice şi hiperreactivitate
plachetară. Toate aceste dezechilibre au drept consecinţă creşterea de 1,4
ori a riscului de tromboembolism venos la pacienţii diabetici comparativ cu
cei euglicemici.
Din punct de vedere al dezechilibrului glicemic, pacienţii luaţi în
studiu au prezentat: glicemie bazală modificată (5 pacienţi), scăderea
toleranţei la glucoză (3 pacienţi), diabet zaharat tip 2 (26 de pacienţi),
valori glicemice normale (63 de pacienţi). Încadrarea în categoriile GBM,
respectiv STG a fost făcută după efectuarea testului de toleranţă la glucoză
pe cale orală. Nu am avut nici un caz cu DZ de tip 1.
Remarcăm distribuţia relativ uniformă a frecvenţei apariţiei
cazurilor de DZ de tip 2 în loturile studiate. Deci, la pacienţii cu DZ de tip
2, nu se remarcă o localizare preferenţială a TVP. În ceea ce priveşte
extensia trombozei, cele mai multe teritorii venoase afectate au fost
înregistrare în lotul de diabetici cu TVP distală. Numărul mic de pacienţi
din loturile de diabetici cu TVP proximală, respectiv TVP
proximală+distală nu a permis efectuarea altor teste statistice.
Particularităţile TVP în funcţie de prezenţa dislipidemiei

Multiple studii au investigat relaţia dintre anomaliile profilului
lipidic şi incidenţa tromboembolismului venos, rezultatele fiind până în
prezent contradictorii.
- 48 -
Datele din literatură au arătat că nivelul colesterolului total nu este
un predictor pentru incidenţa TVP, iar studiul personal, extinzând aria
corelaţiilor, a arătat că nivelul colesterolului total nu este predictor nici
pentru localizarea sau extensia TVP.
Câteva studii au arătat că pacienţii cu tromboembolism venos au
nivele scăzute ale HDL-colesterolului, sugerând că această fracţie lipidică
are rol protectiv în boala tromboembolică venoasă. Conceptul este susţinut
de proprietăţile antitrombotice ale HDL-colesterolului. Acesta promovează
producţia de NO prin up-regrarea expresiei NO-sintetazei endoteliale,
protejează celulele endoteliale de apoptoza precoce, activează sinteza de
prostacicline, reduce expresia factorului tisular şi a selectinelor, realizează
down-reglarea producerii de trombină pe calea proteinei C, limitează
activarea plachetară.
Am remarcat o asociere semnificativă statistic între nivelele
scăzute ale HDL-colesterolului şi localizarea proximală a TVP. Extinzând
aria corelaţiilor, prin prezentul studiu am evidenţiat efectul protectiv al
nivelelor crescute de HDL-colesterol în tromboza venoasă profundă prin
evidenţierea relaţiei indirecte între valoarea HDL-colesterolului şi numărul
de teritorii venoase afectate (numărul mare de teritorii venoase afectate s-a
asociat cu nivele scăzute ale HDL-colesterolului).
Deoarece LDL-colesterolul promovează activarea plachetară şi
expresia factorului tisular, poate fi implicat în declanşarea evenimentelor
trombotice, dar multiple studii au raportat că nivelul crescut al LDL-
colesterolului nu se corelează cu incidenţa tromboembolismului venos.
Rezultatele studiului personal sunt comparabile cu datele din literatură.
Extinzând aria corelaţiilor, am arătat că nivelul LDL-colesterolului nu este
predictor nici pentru localizarea şi nici pentru extensia TVP.
Trigliceridele cresc nivelele de F VII, F VIII, F IX, fibrinogen,
PAI-1 şi vâscozitatea sanguină, prin aceste efecte putând contribui la
constituirea evenimentelor trombotice. În studiul personal nivelele
trigliceridelor nu s-au corelat cu localizarea TVP. Extinzând aria
corelaţiilor, prezentul studiu a arătat că nivelul trigliceridelor nu este
predictor pentru localizarea sau extensia TVP.
Particularităţile TVP în funcţie de stilul de viaţă

Studiile care au investigat efectul stilului de viaţă asupra incidenţei
TVP au prezentat rezultate contradictorii. Nightingale (2000), Lidegaard
(2002) şi Deguchi (2005) atestă prezenţa unei corelaţii directe între fumat şi
tromboza venoasă, calculând un risc relativ de 1,46 respectiv 1,71 şi 1,41
pentru TVP a fumătorilor comparativ cu nefumătorii. Meta-analiza lui
- 49 -
Ageno W. concluzionează că nu există nicio asociere între fumat şi riscul
de tromboembolism venos. (risc relativ 1,15)
O serie de rezultate interesante au fost obţinute în urma prelucrării
statistice a datelor studiului MEGA: 1) riscul de TVP creşte odată cu
cantitatea fumată dar este independent de numărul de ani de tabagism şi 2)
riscul de TVP este foarte crescut la fumători faţă de foştii fumători. Acestea
au permis formularea unei concluzii surprinzătoare: efectul fumatului
asupra trombozei venoase este în principal un efect acut.
Consumul moderat de alcool este recunoscut ca fiind factor
protectiv faţă de boala cardio-vasculară, dar efectul asupra sistemului venos
este încă incomplet elucidat. Studiul MEGA a arătat că un consum moderat
de alcool se asociază cu scăderea riscului de TVP. Explicaţia ar putea
consta în faptul că un consum moderat de alcool determină reducerea
nivelelor plasmatice ale fibrinogenului, factorului VII şi vW.
Studiul personal a evaluat impactul stilului de viaţă asupra
localizării şi extensiei TVP.
Un procentaj de 18 pacienţi (18,5%) s-au declarat fumători în
momentul instalării evenimentului trombotic acut şi 20 de pacienţi (20,6%)
s-au declarat foşti fumători. Analiza statistică nu a putut stabili o corelaţie
între obiceiul tabagic şi localizarea TVP, însă numărul mediu de teritorii
venoase afectate a fost semnificativ mai crescut la subiecţii fumători în
momentul studiului, în lotul cu localizare proximală a TVP (p=0,05);
Un procentaj de 13,4% dintre pacienţi s-au declarat consumatori
constanţi de alcool în momentul instalării evenimentului trombotic acut şi
35% s-au declarat consumatori ocazionali de alcool. Analiza statistică nu a
putut stabili o corelaţie între consumul de alcool şi localizarea TVP, însă
numărul mediu de teritorii venoase afectate a fost semnificativ mai crescut
la consumatorii constanţi de alcool (p=0,023) şi în mod special în cazul
localizării proximale a TVP (p=0,046);
CONCLUZII
1. Tromboza venoasă profundă reprezintă o patologie frecvent întâlnită în

practica medicală curentă, fiind regăsită deopotrivă în serviciile
medicale şi în cele chirurgicale, astfel încât ea reprezintă o provocare
pentru medicii din toate specialităţile.
2. Boala în sine şi sechelele sale sunt unele dintre cele mai bune exemple
de afecţiuni care pot fi prevenite, astfel încât profilaxia activă non-
farmacologică şi farmacologică în mediul intra- şi extra-spitalicesc
poate reduce incidenţa bolii în populaţie.
- 50 -
3. Absenţa corelaţiei între incidenţa TVP şi anotimp este explicată de
faptul că riscul de tromboză este prezent pe tot parcursul anului,
modificările sezoniere fiind legate de mecanismul implicat în realizarea
stazei: vasoconstricţia şi hipervâscozitatea sanguină contribuind iarna
la starea protrombotică, iar venodilataţia vara.
4. Cazuistica studiată evidenţiază: o localizare predilectă distală a TVP,

frecvenţa dublă a trombozelor extinse (afectare a venelor profunde ale
gambei şi ale coapsei) la nivelul membrului inferior stâng, existenţa
unui număr mare de cazuri în grupa de vârstă 60-69 de ani.
5. Analiza statistică nu a putut stabili o corelaţie între durata declarată a

prezenţei simptomelor şi localizarea TVP. După ajustarea în funcţie de
localizarea TVP, numărul mare de teritorii venoase afectate s-a asociat
semnificativ statistic cu durata simptomelor Aceasta semnifică faptul că
pacienţii care se prezintă la spital la distanţă faţă de momentul
debutului simptomatologiei vor avea tromboze mai extinse, indiferent
de localizarea lor.
6. TVP cu interesare a gambei şi a coapsei se asociază cu cele mai mari

nivele ale D-dimerilor, semnificativ statistic mai înalte comparativ cu
celelalte localizări. Numărul mare de teritorii venoase afectate se
asociază semnificativ statistic cu valori mari ale D-dimerilor în mod
special în cazul TVP cu interesare a gambei şi a coapsei. Rezultatele nu
sunt influenţate semnificativ statistic de factorii care pot da creşteri
nespecifice ale D-dimerilor şi care sunt frecvent întâlniţi în practica
clinică (fumat, cancer, status postoperator, hematom, traumatisme,
fibrilaţie atrială).
7. Numărul mare de teritorii venoase afectate s-a asociat semnificativ

statistic cu valorile scăzute ale aPTT şi ale INR şi cu valorile crescute
ale fibrinogenului evidenţiind relaţia dintre amplitudinea stării
procoagulante şi extensia procesului trombotic acut. Valorile scăzute
ale fibrinogenului în timpul procesului trombotic acut sunt predictive
pentru localizarea distală a trombozei.
8. Valorile înalte ale parametrilor eritrocitari studiaţi (Nr. GR, Hb, Ht) s-
au asociat cu localizarea distală a TVP, cu semnificaţie statistică pentru
valoarea hematocritului, sugerând importanţa modificărilor
hemoreologice în trombozele gambei. După ajustarea în funcţie de
- 51 -
localizarea TVP, valorile înalte ale parametrilor eritocitari evaluaţi s-au
corelat semnificativ statistic cu numărul crescut de teritorii venoase
afectate, indicând faptul că vâscozitatea sanguină influenţează
semnificativ extensia locală a procesului trombotic.
9. Valorile parametrilor trombocitari evaluaţi (Nr. trombocite, MPV,

PDW, P-LCR) nu sunt predictive pentru localizarea TVP. După
ajustarea în funcţie de localizarea TVP, valorile înalte ale parametrilor
trombocitari evaluaţi s-au corelat semnificativ statistic cu numărul
crescut de teritorii venoase afectate, indicând faptul că magnitudinea
activării plachetare influenţează semnificativ extensia locală a
procesului trombotic.
10. Nivelele factorului vonWillebrand au fost semnificativ statistic mai

crescute la lotul cu TVP şi diabet comparativ cu lotul cu TVP fără
diabet. Valorile FvW nu sunt predictive pentru localizarea sau extensia
procesului trombotic, FvW rămânând un marker al leziunii endoteliale,
atât arteriale cât şi venoase.
11. La pacienţii cu TVP, prezenţa obezităţii şi a neoplaziilor s-a asociat

semnificativ statistic cu afectarea venelor coapsei, în raport cu celelalte
posibile interesări de teritorii venoase. În cazul TVP distale, cele mai
multe teritorii venoase afectate s-au înregistrat atunci când au acţionat
următorii factori de risc: intervenţiile chirurgicale, APP de TVP,
obezitatea, varicele membrelor inferioare (>1,5 teritorii venoase
afectate). Pentru trombozele venoase profunde proximale, cele mai
extinse procese trombotice au fost asociate următorilor factori de risc:
traumatismele, neoplaziile şi obezitatea (> 3 teritorii venoase afectate).
Pentru TVP cu localizare proximală+distală, cele mai extinse procese
trombotice au fost asociate următorilor factori de risc: intervenţiile
chirurgicale, neoplaziile, traumatismele. (> 5 teritorii venoase afectate).
12. HTA, DZ, valorile colesterolului total, ale LDL-colesterolului şi ale

trigliceridelor nu influenţează localizarea procesului trombotic.
13. Prezenţa HTA sau a DZ la pacienţii cu TVP se asociază cu interesare a

unui număr mare de teritorii venoase.
14. Colesterolul total, LDL-colesterolul şi trigliceridele nu influenţează

extensia TVP. Nivelele scăzute de HDL-col sunt predictive pentru
- 52 -
localizarea proximală a TVP şi pentru implicarea unui număr mare de
teritorii venoase în procesul trombotic.
15. Fumatul nu a influenţat semnificativ statistic localizarea şi extensia

TVP.
16. Consumul de alcool nu influenţează localizarea TVP, dar se asociază

cu evenimente trombotice extinse, indiferent de localizare.
Originalitatea tezei:
• Am evaluat o serie de parametri de laborator, uşor de determinat în
practica medicală curentă, cu scopul de a identifica acele determinări
care sunt predictive pentru localizarea sau extensia TVP ale membrelor
inferioare.
• Am evaluat impactul factorilor de risc consacraţi pentru tromboza
venoasă profundă asupra localizării şi extensiei procesului trombotic,
concept care este rar vehiculat în literatura de specialitate.
• Am evaluat impactul factorilor de risc cardio-vascular asupra localizării
şi extensiei procesului trombotic, concept pe care personal nu l-am
întâlnit în literatura de specialitate.
BIBLIOGRAFIE (selectivă)
1. Ageno W, Becattini C, Brighton T et al. Cardiovascular risk factors and

venous thromboembolism - A meta-analysis. Circulation 2008;117:93-102.
2. Alikhan R, Cohen AT, Combe S et al. Risk factors for venous
thromboembolism in hospitalized patients with acute medical illness:
analysis of the MEDENOX Study. Arch Intern Med 2004;164:963-968.
3. Allman-Farinelli MA. Obesity and venous thrombosis: a review. Semin
Thromb Hemost 2011;37(8):903-907.
4. Anderson FA Jr, Wheeler HB, Goldberg RJ et al. A population-based
perspective of the hospital incidence and case-fatality rates of deep vein
thrombosis. The Worcester DVT study. Arch Intern Med 1991;151:933-
938.
5. Avogaro A, Albiero M, Menegazzo L et al. Endothelial Dysfunction in
Diabetes - The role of reparatory mechanisms. Diabetes Care
2011;34(2):S285-S290.
- 53 -
6. Becattini C, Vedovati MC, Ageno W et al. Incidence of arterial
cardiovascular events after venous thromboembolism: a systematic review
and a meta-analysis. J Thromb Haemost 2010;8(5):891-897.
7. Bernstein CN, Blanchard JF, Houston DS, Wajda A. The incidence of deep
venous thrombosis and pulmonary embolism among patients with
inflammatory bowel disease: a population-based cohort study. Thromb
Haemost 2001;85(3):430-434.
8. Brækkan SK, Mathiesen EB, Njølstad I et al. Family history of myocardial
infarction is an independent risk factor for venous thromboembolism: the
Tromsø study. J Thromb Haemost 2007;6(11):1851-1857.
9. Brækken SK, Mathiesen EB, Njølstad I et al. Mean plaelet volume is a risk
factor for venous thromboembolism: the Tromso study. J Thromb Haemost
2009;8:157–162.
10. Chu SG, Becker RC, Berger PB et al. Mean platelet volume as a predictor
of cardiovascular risk: a systematic review and meta-analysis. J Thromb
Haemost 2010;8(1):148-156.
11. Davi G, Gresele P, Violi F et al. Diabetes mellitus, hypercholesterolemia
and hypertension but not vascular disease per se are associated with
persistent platelet activation in vivo. Evidence derived from the study of
peripheral arterial disease. Circulation 1997;96:69-75
12. Dean L. Von Willebrand Factor critical for DVT formation. Blood
2011;117:1400-1407.
13. Deguchi H, Pecheniuk NM, Elias DJ et al. High-density lipoprotein
deficiency and dyslipoproteinemia associated with venous thrombosis in
men. Circulation 2005;112:893-899.
14. Dempfle CE, Zips S, Ergül H, Heene DL. The fibrin assay comparison trial
(FACT): evaluation of 23 quantitative D-dimer assays as basis for the
development of D-dimer calibrators. FACT study group. Thromb Haemost
2001;85(4):671-678.
15. den Heijer M, Rosendaal FR, Blom HJ et al. Hyperhomocysteinemia and
venous thrombosis: a meta-analysis. Thromb Haemost 1998;80:874-877.
16. Dentali F, Ageno W, Rancan E et al. Seasonal and monthly variability in the
incidence of venous thromboembolism. A systematic review and a meta-
analysis of the literature. Thromb Haemost 2011;106(3):439-447.
17. Dykes AC, Walker ID, McMahon AD et al. A study of protein S antigen
levels in 3788 healthy volunteers: influence of age, sex and hormone use,
and estimate for prevalence of deficiency state. Br J Haematol
2001;113:636-641.
- 54 -
18. Eichinger S, Pecheniuk NM, Hron G et al. High-density lipoprotein and the
risk of recurrent venous thromboembolism. Circulation 2007;115 1609-
1614.
19. Elias A, Cazanave A, Elias M et al. Diagnostic management of pulmonary
embolism using clinical assessment, plasma D-dimer assay, complete lower
limb venous ultrasound and helical computed tomography of pulmonary
arteries. A multicentre clinical outcome study. Thromb Haemost
2005;93(5):982-988.
20. Eliasson M, Roder ME, Dinesen B et al. Proinsulin, intact insulin, and
fibrinolytic variables and fibrinogen in healthy subjects. A population study.
Diabetes Care 1997;20:1252-1255.
21. Farzamnia H, Rabiei K, Sadeghi M, Roghani F. The Predictive Factors of
Recurrent Deep Vein Thrombosis. ARYA Atheroscler 2011;7(3):123-128
22. Festa A, D’Agostino R Jr, Mykkanen L et al. Relative contribution of
insulin and its precursors to fibrinogen and PAI -1 in a large population
with different states of glucose tolerance. The Insulin Resistance
Atherosclerosis Study (IRAS). Arterioscler Thromb Vasc Biol 1999;19:562-
568.
23. Folsom AR, Aleksic N, Park E et al. Prospective study of fibrinolytic
factors and incident coronary heart disease: the Atherosclerosis Risk in
Communities (ARIC) Study. Arterioscler Thromb Vasc Biol 2001;21:611-
617.
24. Frederiksen J, Juul K, Grande P et al. Methylenetetrahydrofolate reductase
polymorphism (C677T), hyperhomocysteinemia, and risk of ischemic
cardiovascular disease and venous thromboembolism: prospective and
case–control studies from the Copenhagen City Heart Study. Blood
2004;104:3046-3051.
25. Furie B, Furie BC. Mechanisms of thrombus formation. N Engl J Med
2008;359(9):938-949.
26. Geerts WH, Bergqvist D, Pineo GF et al. Prevention of venous
thromboembolism: American College of Chest Physicians Evidence-Based
Clinical Practice Guidelines (8th Edition). Chest 2008;133(6):381S-453S.
27. Geerts WH, Code KI, Jay RM et al. A prospective study of venous
thromboembolism after major trauma. N Engl J Med 1994;331:1601-1606.
28. Goldhaber SZ, Grodstein F, Stampfer MJ et al. A prospective study of risk
factors for pulmonary embolism in women. JAMA 1997;277:642-645.
29. Goldhaber SZ, Savage DD, Garrison RJ et al. Risk factors for pulmonary
embolism. The Framingham Study. Am J Med 1983;74:1023-1028.
- 55 -
30. Grady D, Wenger NK, Herrington D et al. Postmenopausal hormone
therapy increases risk for venous thromboembolic disease. The heart and
estrogen/progestin replacement study. Ann Intern Med 2000;132:689-696.
31. Hansen-Krone IJ, Brækkan SK, Enga KF et al. Alcohol consumption, types
of alcoholic beverages and risk of venous thromboembolism - the Tromsø
Study. Thromb Haemost 2011;106(2):272-278.
32. Hansson PO, Eriksson H, Welin L et al. Smoking and abdominal obesity:
risk factors for venous thromboembolism among middle-aged men: “the
study of men born in 1913”. Arch Intern Med 1999;159:1886-1890.
33. Heit JA, Mohr DN, Silverstein MD et al. Predictors of recurrence after deep
vein thrombosis and pulmonary embolism: a population-based cohort study.
Arch Intern Med 2000;160:761-768.
34. Holst AG, Jensen G, Prescott E. Risk factors for venous thromboembolism.
Results from the Copenhagen city heart study. Circulation 2010;121:1896-
1903.
35. Howell MD, Geraci JM, Knowlton AA. Congestive heart failure and
outpatient risk of venous thromboembolism: a retrospective, case-control
study. J Clin Epidemiol 2001;54:810-816.
36. Koster T, Rosendaal FR, Briet E et al. Protein C deficiency in a controlled
series of unselected outpatients: an infrequent but clear risk factor for
venous thrombosis (Leiden thrombophilia study). Blood 1995;85:2756-
2761.
37. Laporte S, Tardy B, Quenet S, et al. The location of deep-vein thrombosis
as a predic-tive factor for recurrence and cancer discovery after proximal
deep-vein thrombosis. Haematologica 2007;88(3):40-41.
38. Leizorovicz A, Cohen AT, Turpie AGG et al. Randomized, placebo-
controlled trial of dalteparin for the prevention of venous thromboembolism
in acutely ill medical patients. Circulation 2004;110:874-879.
39. Levine MN, Hirsh J, Gent M et al. Optimal duration of oral anticoagulant
therapy: a randomized trial comparing four weeks with three months of
warfarin in patients with proximal deep vein thrombosis. Thromb Haemost
1995;74(2):606-611.
40. Lindqvist PG, Epstein E, Olsson H. The relationship between lifestyle
factors and venous thromboembolism among women: a report from the
MISS study. Br J Haematol 2009;144(2):234-240.
41. Mateo J, Oliver A, Borrell M et al. Laboratory evaluation and clinical
characteristics of 2132 consecutive unselected patients with venous
thromboembolism: results of the spanish multicentric study of
thrombophilia (EMET-Study). Thromb Haemost 1997;77:444-451.
- 56 -
42. Meigs JB, Mittleman MA, Nathan DM et al. Hyperinsulinemia,
hyperglycemia and impaired hemostasis: the Framingham Offspring Study.
JAMA 2000;283:221-228.
43. Müller-Bühl U, Leutgeb R, Engeser P et al. Varicose veins are a risk factor
for deep venous thrombosis in general practice patients. Vasa
2012;41(5):360-365.
44. Pathansali R, Smith NM, Bath PM. Prothrombotic megakaryocyte and
platelet changes in hypertension are reversed following treatment: a pilot
study. Platelets 2001;12:144-149.
45. Reich LM, Folsom AR, Key NS et al. Prospective study of subclinical
atherosclerosis as a risk factor for venous thromboembolism. J Thromb
Haemost, 2006;4(9):1909-1913.
46. Samama MM. An epidemiologic study of risk factors for deep vein
thrombosis in medical outpatients: the Sirius study. Arch Intern Med
2000;160:3415-3420.
47. Silverstein MD, Heit JA, Mohr DN et al. Trends in the incidence of deep
vein thrombosis and pulmonary embolism: a 25-year population-based
study. Arch Intern Med 1998;158:585-593.
48. Sorensen HT, Horvath-Puho E, Pedersen L et al. Venous thromboembolism
and subsequent hospitalisation due to acute arterial cardiovascular events: a
20-year cohort study. Lancet 2007;370:1773-1779.
49. Vagdatli E, Gounari E, Lazaridou E et al. Platelet distribution width: a
simple, practical and specific marker of activation of coagulation.
Hippokratia 2010;14(1):28-32.
50. Wahl DG, Guillemin F, de Maistre E et al. Meta-analysis of the risk of
venous thrombosis in individuals with antiphospholipid antibodies without
underlying autoimmune disease or previous thrombosis. Lupus 1998;7:15-
22.
Lucrări publicate în extenso (reviste cotate ISI şi B+):
1. Correlations between endothelial dysfunction and glycemia in venous

thrombosis pathogenesis
Codruţa Bădescu, Oana Bădulescu, Manuela Ciocoiu, Magda Bădescu,
M. Costuleanu, Annals of the Romanian Society for Cell Biology, Vol.
XVII, Issue 1/2012, pp.143-149, ISSN: 2067-3019.
- 57 -
2. Cardiostimularea permanentă şi melanomul malign acromic metastazat:
o dilemă etică?
Valentin Ambăruş, Mariana Floria, Ciprian Rezuş, Ioana Asiminoaie
Iuliana, Dumitriu Mirela Ciutea, Codruţa Bădescu, Felicia Crumpei,
Lucian Miron
Revista Română de Bioetică, Vol.8, Nr.3, Iulie-Sept. 2010, p.60-65
3. The study of pathogenic mechanisms of the thrombotic state in patients

with polycythemia vera syndrome with/without cardiovascular diseases
Oana Bădulescu, Codruţa Bădescu , Magda Bădescu, Manuela Ciocoiu
Revista Română de Medicină de Laborator (in press, nr.225, autor de
corespondenţă)
4. The risk of heparine therapy in the lower limbs deep vein thrombosis
Codruţa Bădescu, Elena Mitrea, R. Artenie, Cătălina Moldovanu,
Mirela Ciutea, Mariana Floria, V.Ambăruş
Adverse effects of pharmacologic active substances: from bench to
bedside, editors: Cătălina Elena Lupuşoru, Liliana Tarţău, Editura
Junimea Iaşi, 2009, ISBN: 978-973-37-1351-7, p. 293-298.
5. Type 2 diabetes mellitus as a condition between dyslipidemia and

inflamatory syndrome
Oana Bădulescu, Codruţa Bădescu, Manuela Ciocoiu, Magda Bădescu,
Annals of the Romanian Society for Cell Biology, Vol. xvII, issue
1/2012, issn: 2067-3019, p.169-176.
6. The thrombotic risk in patients with polycythemia vera with/without

cardiovasculare disease;
Oana Bădulescu, Codruţa Bădescu, Manuela Ciocoiu, Magda Bădescu;
Archives of Balkan Medical Union, 2011, vol.46, no.2, pp.125-129.
Indexed in EMBASE/Excerpta Medica, Chemical Abstracts, SCOPUS.
7. The study of prothrombotic state in patients with type 2 diabetes

mellitus and cardiovascular diseases,
Oana Bădulescu, Codruţa Bădescu, Manuela Ciocoiu, Magda Bădescu,
Annals of the Romanian Society for Cell Biology, Vol. xvI, issue
1/2011, issn: 1583-6258, p.81-87.
8. Biochemical and morphofunctional aspects of Aronia melanocarpa

extract intervention in experimental arterial hypertension
Manuela Ciocoiu, Anca Miron, Codruţa Bădescu, Anca Moroşanu,
- 58 -
Oana Bădulescu, Magda Bădescu
Annals of the Romanian Society for Cell Biology, Vol. xvI, issue
1/2011, issn: 1583-6258, p.97-102.5.
9. The study of endothelial dysfunction and of the proinflamatory status in

pacients with
type 2 diabetes mellitus and cardiovascular disease,
Oana Bădulescu, Codruţa Bădescu, Ioana Alexa, Manuela Ciocoiu,
Magda Bădescu,
Annals of the Romanian Society for Cell Biology, Vol. xv, issue
1/2010, pp.193-201, issn: 1583-6258.
10. Pathogenis of the prothrombotic state in diabetes mellitus,

Oana Badulescu, Codruta Badescu, Manuela Ciocoiu, Magda Badescu,
Revista Archives of the Balkan Medical Union, 2010, vol. 45(2): 149-
155.
11. Diabetic endotheliopathy between dyslipidemia and inflammatory

syndrome,
Oana Bădulescu, Codruţa Bădescu, Ioana Alexa, Manuela Ciocoiu,
Magda Bădescu,
Revista Archives of the Balkan Medical Union, 2010, 45(1): 54-57.
12. Aspecte biochimice şi morfofuncţionale cardiovasculare ale terapiei cu

polifenoli (Cardiovascular, biochemical and morphofunctional facts
related to polyphenol therapy);
Manuela Ciocoiu, Codruţa Bădescu, Carmen Boldea, Magda Bădescu,
Annals of the Romanian Society for Cell Biology, Vol. xiv issue
2/2009, pp.187-192, issn: 1583-6258.
13. Mechanisms and side effects of the inhibitors of renin-angiotensin-

aldosterone system inarterial hypertension
Manuela Ciocoiu, Codruţa Bădescu, Dana Tutunaru, Magda Bădescu
Adverse effects of pharmacologic active substances: from bench to
bedside, editors: Cătălina Elena Lupuşoru, Liliana Tarţău, Editura
Junimea Iaşi, 2009, ISBN: 978-973-37-1351-7, p. 211-216.
14. Abordări terapeutice posibile în inhibarea sistemului renină-

angiotensină-aldosteron în hipertensiunea arterială
Manuela Ciocoiu, Codruţa Bădescu, Dana Tutunaru, Magda Bădescu
New pathophysiological challenges and pharmacological approaches,
- 59 -
editors: Cătălina Elena Lupuşoru, Cristina Ghiciuc, Liliana Tarţău,
Editura Junimea Iaşi, 2009, ISBN: 978-973-37-1428-6, p. 135-143.
15. Cardiovascular, biochemical and morphofunctional facts related to

polyphenol therapy
Manuela Ciocoiu, Codruţa Bădescu, Carmen Boldea, Magda Bădescu
Annals of the Romanian Society for Cell Biology 2009, vol. XIV, issue
2, p. 187-192.
16. Efectele benefice ale polifenolilor naturali asupra leziunilor din cordul
diabetic
Manuela Ciocoiu, Dana Tutunaru, Mihaela Chicu, Codruţa Bădescu,
Ana Clara Aprotosoaie, Magda Bădescu
Revista Medico-Chirurgicală Soc Med Nat Iaşi 2008, ISSN: 0048-
7848, vol 112, nr. 2, supl. 1, p. 135-139.
17. Aspecte morfologice cardiace în colagenozele majore

Manuela Ciocoiu, Magda Bădescu, Codruţa Bădescu
Revista Română de Anatomie funcţională şi clinică, macro şi
microscopică şi de Antropologie, ISSN 1583-4026, Vol.VI, Nr.1, 2007,
pg.14-18.
18. Asocieri multiple între profilul biochimic şi factorii

psihocomportamentali la hipertensivii obezi
Manuela Ciocoiu, Dana Tutunaru, Mihaela Chicu, Codruţa Bădescu,
Magda Bădescu
Zilele Spitalului Recuperare 29-31 martie 2007: Supliment Revista
Medico-Chirurgicală, Vol.III/2007, ISSN: 0048-7848, Nr.1, Supl.2,
p.p. 295-299.
Granturi de cercetare
Codruţa Bădescu - Membră a echipei de cercetare în Proiectul tip

IDEI nr. 2519/2008, cu titlul „Mecanisme celulare şi moleculare ale
efectelor induse de inhibitorii de renină şi extractele polifenolice în
hipertensiunea arterială experimentală”
Director de proiect: Conf. Dr. Manuela Ciocoiu
Durata 3 ani, în perioada: 2008-2011; Buget: 860000 lei.
- 60 -

Rezumat BĂDESCU MINERVA CODRUŢA

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rezumat BĂDESCU MINERVA CODRUŢA

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

Rezumatul tezei de doctorat

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

Tromboza venoasă profundă este o patologie frecvent întâlnită în

Teza de doctorat cuprinde un număr de 207 pagini, fiind

Pentru atingerea obiectivelor propuse am realizat un studiu

Parametrii descriptivi analizaţi au fost: vârsta, sexul.

Criterii de includere în studiu:

Au fost excluşi din studiu:

În urma aplicării criteriilor de excludere au fost înrolaţi în studiu 97

Metode de prelucrare şi interpretare statistică a rezultatelor

1.Analiza descriptivă a loturilor

Structura lotului în funcţie de sex

Structura lotului în funcţie de mediul de provenienţă

Distribuţia cazurilor de TVP pe grupe de vârstă

Distribuţia cazurilor de TVP pe grupe de vârstă, în funcţie de sex

Fig.30: Numărul de cazuri de TVP pe grupe de vârstă, în funcţie de sex.

Numărul de cazuri a fost mai mare la lotul de sex masculin pentru

Fig.31: Structura lotului în funcţie de localizarea TVP

Membrul inferior drept Membrul inferior stâng

Fig.32: Evaluare comparativă a localizării TVP

v.iliacă com ună 2

Membrul inferior drept

Fig.33: Teritorii venoase afectate (membrul inferior drept)

Membrul inferior stâng

Fig.34: Teritorii venoase afectate (membrul inferior stâng)

Dintre teritoriile venoase, cel mai frecvent afectate au fost: vena

2.Corelaţii ale unor parametri clinici şi biologici

2.1.Corelaţii între sexul pacienţilor şi localizarea-extensia TVP

Fig.36: Valorii medii ale numărului de teritorii venoase afectate, pe sexe,

2.2.Corelaţii între vârsta pacienţilor şi localizarea-extensia TVP

2.3.Corelaţii între mediul de provenienţă şi localizarea-extensia TVP

2.4.Corelaţia între durata declarată a prezenţei simptomelor în momentul

Fig.42: Durata declarată a prezenţei simptomelor

Fig.45: Corelarea numărului de teritorii venoase afectate şi durata prezenţei

După ajustarea în funcţie de localizarea TVP, numărul mare de

2.5.Corelaţii între nivelele D-dimerilor şi localizarea-extensia TVP

Fig.50: Distribuţia D-dimerilor în funcţie de localizarea TVP

D dimeri (µg/mL FEU)

Fig.51: Corelaţia D-dimerilor cu numărul de teritorii venoase afectate

Fig.54: Corelaţia dintre valorile D-dimerilor şi numărul de teritorii venoase

Fig.55: Distribuţia lotului în funcţie de nivelul D-dimerilor

Fig.56: Corelaţia dintre D-dimeri, durata simptomelor şi localizarea TVP

Se remarcă o corelaţie indirectă între valorile individuale ale D-

Fig.58: Corelaţia dintre D-dimeri, durata simptomelor şi numărul de

La pacienţii actual fumători, se remarcă asocierea valorilor crescute

Fig.59: Corelaţia dintre D-dimeri, durata simptomelor şi localizarea TVP,

Fig.60: Corelaţia dintre D-dimeri, durata simptomelor şi numărul de teritorii

La pacienţii care asociază comorbidităţi care pot genera creşterea

2.6.Corelaţii între valoarea fibrinogenului şi localizarea-extensia TVP

Fig.61: Valori medii ale fibrinogenului în funcţie de localizarea TVP

Număr teritorii venoase

Fig.62: Corelaţia numărului de teritorii venoase cu fibrinogenul

2.7.Corelaţii între valoarea aPTT şi localizarea-extensia TVP

Fig.64: Corelaţia numărului de teritorii venoase cu aPTT la pacienţii cu TVP

2.8.Corelaţii între valoarea INR şi localizarea-extensia TVP

Fig.66: Corelaţia numărului de teritorii venoase cu INR la pacienţii cu TVP

2.9.Corelaţii între numărul de eritrocite şi localizarea-extensia TVP

Fig.67: Valori medii ale numărului de eritrocite în funcţie de localizarea TVP

Număr teritorii venoase

Fig.68: Corelaţia numărului de teritorii venoase cu

2.10.Corelaţii între valoarea hemoglobinei şi localizarea-extensia TVP

Fig.69: Valori medii ale hemoglobinei în funcţie de localizarea TVP

Număr teritorii venoase