Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Colina Maimuței Săltărețe, Ce Simti in Jurul Gatului, de Chimamanda Ngozi Adichie PDF
Colina Maimuței Săltărețe, Ce Simti in Jurul Gatului, de Chimamanda Ngozi Adichie PDF
i-a spus cât de umed era Cape Town în acea perioadă a anului
și cât de încântat era de organizarea atelierului. Lungea cuvin-
tele. Avea un accent pe care britanicii l-ar fi numit „distins”,
genul de accent pe care nigerienii bogați încercau să-l imite și
sfârșeau prin a deveni amuzanți fără să vrea. Ujunwa s-a între-
bat dacă el fusese cel care o selectase pentru atelier. Probabil
că nu, cei de la British Council anunțaseră concursul și îi ale-
seseră pe cei mai buni.
Edward s-a așezat mai aproape de ea. A întrebat-o cu ce se
ocupa în Nigeria. Ujunwa a mimat un căscat zgomotos, sperând
că se va opri din vorbit. El a repetat întrebarea, apoi s-a inte-
resat dacă și-a luat concediu pentru a putea participa la ateli-
er. O privea insistent. Putea avea oricât între șaizeci și cinci și
nouăzeci de ani. Nu-i putea citi vârsta pe chip, era plăcut, dar
șters, de parcă atunci când l-a creat, Dumnezeu l-a izbit de un
perete și i-a amestecat toate trăsăturile feței. Ea a zâmbit vag și
i-a spus că își pierduse slujba de la bancă chiar înainte să ple-
ce din Lagos și că nu fusese nevoie să-și ia concediu. A căscat
din nou. El părea nerăbdător să afle mai multe, iar ea nu voia
să spună mai mult, așa că a fost ușurată să-l vadă pe ugandez
apropiindu-se de ei.
Ugandezul părea somnoros. Avea în jur de treizeci de ani,
o față pătrățoasă, pielea închisă la culoare și un păr nepieptă-
nat care se adunase în ghemotoace crețe. S-a înclinat când i-a
strâns mâna lui Edward cu ambele mâini și apoi s-a întors și a
mormăit Bună! spre Ujunwa. S-a așezat pe locul din dreapta al
Renault-ului. Drumul până la complex a fost lung, pe șosele să-
pate în dealuri cu pante abrupte, și Ujunwa s-a temut că Edward
era prea în vârstă ca să conducă atât de repede. Și-a ținut res-
pirația până au ajuns la ciorchinele de acoperișuri de stuf și de
alei cosmetizate. O femeie blondă, zâmbitoare a condus-o la
bungaloul ei, Culcușul Zebrei, care avea un pat cu baldachin
și lenjerie cu parfum de lavandă. Ujunwa s-a așezat puțin pe
94
colina maimu ței săltărețe
95
chimamanda ng ozi adichie
96
colina maimu ței săltărețe
97
O ajută pe mama sa la magazin. Trimite și mai multe plicuri. La urmă-
torul interviu, femeia, care vorbește cu cel mai fals și mai prostesc accent
pe care Chioma l-a auzit vreodată, îi spune că vrea pe cineva cu studii
în afară, iar Chioma pleacă aproape râzând. Alte săptămâni de tăcere.
Chioma nu și-a văzut tatăl de luni de zile, dar se hotărăște să-l caute la
biroul lui din Victoria Island și să-l întrebe dacă n-o poate ajuta să-și
găsească de lucru. Întâlnirea e încordată. „De ce n-ai mai venit de-atâta
timp?”, o întreabă, prefăcându-se furios, pentru că ea știe că e mai ușor
pentru el să fie furios, e mai ușor să fii furios cu cei pe care i-ai rănit. Dă
câteva telefoane. Îi întinde un teanc subțire de bancnote de 200 de nai-
ra. N-o întreabă nimic despre mama ei. Ea observă pe birou fotografia
cu Aia Galbenă. Mama ei o descrisese bine: „Are pielea foarte deschisă la
culoare, pare de rasă mixtă, și chestia e că nici măcar nu e frumoasă, are
fața ca un fruct de pawpaw galben, prea copt.”