Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Formarea Natiunilor Si A Statelor Nationale PDF
Formarea Natiunilor Si A Statelor Nationale PDF
In latina, in urma cu cea doua milenii, termenul 'natio' insemna nastere, rasa,
soi, dar si popor, neam. Apoi cu acest termen au fost numite popoarele barbare, iar in
evul mediu grupurile privelegiate, elitele recunoscute (de exemplu, natiunile maghiara,
sasa, secuiasca in Transilvania), in istoriografia moderna se disting doua viziuni asupra
esentei notiunii de natiune. Conform unei opinii, natiunea este identificata cu un popor,
constituit intr-un stat. Aceasta este viziunea juridica sau legala asupra natiunii. De fapt,
un individ sau un grup de indivizi pot sa faca parte dintr-un stat si sa se considere
membri ai unei natiuni situate in afara statului respectiv. Rezulta ca natiunea nu trebuie
confundata cu statul, desi intre ele exista o legatura indispensabila, deoarece natiunile
tind sa-si creeze un stat propriu national.
Dupa cum vedem, diferite natiuni s-au format in diverse circumstante, unele
conditii necesare pentru aceasta (unitatea vietii economice, unitatea teritoriala, politica,
lingvistica) lipsind complet. Aceasta ne duce la concluzia ca in anumite imprejurari'rolul
determinant i-a revenit nu unui grup de factori, ci numai unei sau doua conditii, care au
intarit constiinta nationala. Astfel, pentru natiunea romana elementele constitutive de
baza au fost originea si limba comuna. In conditiile extreme in care marile state vecine
intentionau sa imparteasca intreg spatiul romanesc, limba si originea, impreuna cu alti
factori (religie, obicee, relatii economice traditionale etc.), i-au consolidat pe romani
intr-o natiune moderna. La polonezi rolul determinant in cimentarea natiunii moderne
poloneze I-au jucat trecutul istoric glorios si lupta pentru recapatarea independentei.
Ultimele doua mari popoare vest-europene, care si-au finisat procesul de con-
solidare nationala si teritorial-statala, au fost italienii si germanii. Catre mijlocul sec. al
XIX-lea ele nu aveau inca un stat national unitar, existand in conditiile faramitarii
statale, mostenite din evul mediu: 7 state in Italia si 38 in Germania. Aceasta frana
dezvoltarea lor economica, social-politica, culturala si cauza ramanerea lor in urma de
alte popoare. Deci unificarea nationala era o necesitate vitala, realizarea ei fiind
inevitabila, insa formele acestui proces sunt diferite. Astfel, unificarea acestor tari putea
fi infaptuita pe calea 'de sus' - cand procesul este condus de un stat puternic de aceeasi
origine etnica (de Prusia -in Germania, de Piemont - in Italia) din cadrul tarii ce se
unifica. Natiunea in acest caz se uneste in jurul statului cel mai puternic din toate cele
existente, in cazul Germaniei, existau doua variante: 'mica' - unirea in jurul Prusiei - si
'mare' - in jurul Austriei. A doua cale - de 'jos' - presupunea infaptuirea unificarii de
masele populare prin metode si mijloace revolutionare si putea duce la instaurarea in
tara a unei oranduiri democratice, republicane, incercarea de unificare a Germaniei si
Italiei pe aceasta cale s-a intreprins in anii evolutiei din 1848-1849, dar fara succes.
Ambele tari au fost unificate mai tarziu pe calea 'de sus', de fapt, in Italia aceste cai s-
au imbinat.
Ca rezultat al unificarii pe calea 'de sus', in aceste tari au fost instaurate regimuri
monarhice, in frunte cu dinastiile statelor unificatoare: in Italia - Savoia, in Germania -
Hohentolern.
- revolutia din 1848-1849, care s-a terminat cu infrangere, dar a trezit constiinta
nationala a italienilor;
- razboiul in alianta cu Prusia din 1866 contra Austriei si alipirea regiunii Venetia;
In calea infaptuirii scopului scontat existau multe piedici, in primul rand, trebuia de
tinut cont de pozitia Austriei. Pe de alta parte, Franta se temea de aparitia la hotarele ei
estice a unui stat puternic si sustinea separatismul micilor statulete germane (mai ales,
al celor din sud). Francezii doreau sa alipeasca la Franta tot malul stang al Rinului.
Anglia si Rusia tarista traditional sustineau independenta statelor germane.
Si de aceasta data nici una din marile puteri nu s-a incumetat sa-i impiedice
Prusiei sa-si realizeze planurile. Anglia considera ca Prusia va putea sa se opuna Frantei
si Rusiei. Napoleon III spera sa primeasca 'compensatia' fagaduita de Bismarck. Pe tar
guvernul prusac l-a calmat, fagaduindu-i ajutor in revizuirea Tratatului de pace de la
Paris din 1856.
Ultimele bariere in calea crearii Imperiului German, sub conducerea Prusiei, au fost
inlaturate in urma razboiului victorios din anii 1870-1871 contra Frantei. Statele sud-
germane sunt incluse in componenta Imperiului German, proclamat la 18 ianuarie 1871
in Sala de Oglinzi a palatului de la Versailles.
tic, aflate sub dominatie straina, si-au format constiinta nationala datorita luptelor
de eliberare si de constituire a statelor proprii. Astfel, lupta coloniilor engleze din
America de Nord, in anii 1774-1783, s-a soldat cu o revolutie, care a dus la formarea
republicii federale S.U.A. Lupta pentru aceleasi interese, constituirea unui teritoriu
comun si a unei economii unitare au contribuit la crearea unei noi natiuni, - natiunea
americana -, care a continuat sa utilizeze limba engleza, in America de Sud, dimpotriva,
coloniile spaniole, desi locuitorii lor vorbeau aceeasi limba, au format state si natiuni
aparte. Fiecare colonie alcatuia o unitate economica distincta si lupta de eliberare
nationala s-a desfasurat separat. Astfel, s-a creat o traditie istorica si constiinta
nationala deosebite, in colonii, in afara de colonisti spanioli si robi negri adusi din Africa,
locuiau diferite popoare autohtone (maya, aztecii, incasii s.a.) care au influentat, de
asemenea, formarea natiunilor. Ca rezultat al luptei de eliberare nationala a natiunilor
latino-americane, s-au creat statele independente Mexic, Venezuela, Columbia, Peru,
Bolivia, Argentina, Chile, Brazilia s.a.