MUL Þimi: Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul

Capitolul 1.
Mulþimi
Capitolul 1 MULÞIMI – Noþiuni teoretice 6

– Probleme rezolvate 10
– Probleme propuse 12
– Soluþii 13
1.Noþiuni teoretice
1.1. Noþiunea de mulþime – exemplificãri; element;
apartenenþã; moduri de definire
Noþiunile de mulþime ºi de element al unei mulþimi nu pot fi definite, se impun prin
exemple:
1) mulþimea elevilor dintr-o clasã;
2) mulþimea cuvintelor dintr-un dicþionar.
O mulþime este formatþ din obiecte de naturþ oarecare (numite elementele
mulþimii), bine determinate þi diferite douþ câte douþ. Deci, într-o mulþime, un
element nu se repetþ. Mulþimile le notþm cu literele A, B, C, D, X, Y, …, iar elementele
lor cu a, b, c, d, x, y... Dacþ A conþine elementul x, vom scrie x c A (x aparþine lui A).
Dacþ A nu conþine elementul x, vom scrie x v A (x nu aparþine lui A).
O mulþime poate fi definitã:
1) Numind individual elementele sale. În acest caz, enumerãm elementele sale scri-
indu-le între acolade.
Exemple: A = {1, 2, 3, 4}; B = {∆, ;, ♦ , }.
2) Specificând o proprietate pe care o au elementele sale ºi nu o au alte elemente.
Exemple: A = {x | x este un numãr natural par};
B = {x | x este elev în clasa a III-a}.
O mulþime determinatã în primul mod se zice cã este datã sintetic, iar o mulþime
determinatã în al doilea mod se zice cã este datã analitic.
Admitem o mulþime care nu are nici un element, numitã mulþime vidã, notatã —.
1.2. Relaþia de incluziune – definiþie, proprietãþi

Spunem cã mulþimea A este inclusã în mulþimea B, dacã orice element al mulþimii
A este ºi element al mulþimii B. (≤x ∈ A ⇒ x ∈ B).
6
GHID DE PREGÃTIRE PENTRU EXAMENUL DE DEFINITIVAT LA MATEMATICÃ, ÎNVÃÞÃTORI – INSTITUTORI
Se noteazã A _ B sau B q A. Dacã A nu este inclusã în B, se scrie A ⊄ B (∃ x ∈ A

astfel încât x ∉ B). Când A _ B spunem cã A este o submulþime (parte) a lui B. Notãm cu
P(A) = {X | X ⊂ A}. Facem convenþia cã ∅ ⊂ A, A.
Observaþie: Fie A ⊂ B. Spunem cã A este submulþime proprie a lui B, dacã
A ≠ — ºi A ≠ B. În caz contrar A se numeºte submulþime improprie.
Exemple: 1) A = {5, 6, 7}, B = {4, 5, 6, 7, 8} ⇒ A ⊂ B; A – submulþime proprie a lui B.
2) A = {1, 2, 3}, B = {1, 3, 4, 5} ⇒ A ⊄ B.
3) A {a, b} ⇒ P(A) = {∅, {a}, {b}, {a, b}}.
Proprietãþile relaþiei de incluziune sunt:
1) reflexivitatea (A _ A)
2) antisimetria (dacã A _ B ºi B _ A, atunci A coincide cu B)
3) tranzitivitatea (dacã A _ B ºi B _ C, atunci A _ B)
1.3. Egalitatea mulþimilor

Spunem cã mulþimile A ºi B sunt egale dacã au aceleaºi elemente (≤x ∈ A ⇒
⇒ x ∈ B ºi ≤y ∈ B ⇒ y ∈ A). Scriem A = B.
Exemple: 1) A = {1, 2, 3, 4}, B = { x x ∈ `, 0 < x < 5} u A = B;
{12 , 13 , 16 } 2) A = , B = {0,5; 0,(3); 0,1(6)} u A = B.

Proprietãþile egalitãþii mulþimilor sunt:
1) reflexivitatea (A = A)
2) simetria (dacã A = B u B = A)
3) tranzitivitatea (dacã A = B ºi B = C u A = C)
1.4. Operaþii cu mulþimi – reuniunea; intersecþia; diferenþa;

complementara unei mulþimi; produs cartezian;
definiþii; proprietãþi
a) Reuniunea mulþimilor
Reuniunea a douã mulþimi A ºi B este A ∪ B = {x | x ∈ A sau x ∈ B}.
Exemplu: A = {0, 2, 4}; B = {1, 2, 3, 5} ⇒ A ∪ B = {0, 1, 2, 3, 4, 5}.
Dacã reprezentãm mulþimile prin diagrame 123456789012345
1234567890123456
123456789012345
1234567890123456
123456789012345
1234567890123456
(Venn-Euler), atunci reprezentarea graficã a 123456789012345
1234567890123456
123456789012345
1234567890123456
123456789012345
1234567890123456
123456789012345
1234567890123456
reuniunii mulþimilor A ºi B este: 123456789012345
1234567890123456
A
123456789012345 B
1234567890123456
123456789012345
1234567890123456
123456789012345
1234567890123456
123456789012345
1234567890123456
123456789012345
1234567890123456
A ∪ B (porþiunea haºuratã)
7
Capitolul 1. Mulþimi
b) Intersecþia mulþimilor
Intersecþia a douã mulþimi A ºi B este A ∩ B = {x | x ∈ A ºi x ∈ B}.
Dacã A ∩ B = ∅, atunci mulþimile se numesc disjuncte.
Exemplu: 1) A = {a, b, c, d, e}, B = {b, d, f} ⇒ A ∩ B = {b, d}.
2) A = {1, 2, 3}, B = {8, 9} ⇒ A ∩ B = ∅.
123456
123456
Grafic, intersecþia a douã mulþimi se 123456
123456
123456
prezintã astfel: A 123456
123456 B
123456
123456
123456
A ∩ B (porþiunea haºuratã)
c) Complementara unei mulþimi

Fie A ⊂ B. Complementara lui A în raport cu B este CBA = {x | x ∈ B ºi x ∉ A}.
Exemplu: B = {1, 2, 3, 4, 5}, A = {2, 3, 5} ⇒ CBA = {1, 4}.
123456789012345678901
123456789012345678901
Observaþie: CBB = ∅, CB∅ = B. 123456789012345678901
123456789012345678901
123456789012345678901
123456789012345678901
Grafic, complementara unei mulþimi se 123456789012345678901
123456789012345678901
reprezintã astfel: 123456789012345678901
123456789012345678901
123456789012345678901
A B
123456789012345678901
123456789012345678901
123456789012345678901
123456789012345678901
123456789012345678901
CAB (porþiunea haºuratã) 123456789012345678901
123456789012345678901
d) Diferenþa a douã mulþimi

Diferenþa mulþimilor A ºi B este A \ B = {x | x ∈ A ºi x ∉ B}.
Exemple: 1) A = {a, b, c}, B = {a, e, f} ⇒ A \ B = {b, c}.
2) A = {1, 2, 3}, B = {1, 2, 3, 4} ⇒ A \ B123456789012345
= ∅.
123456789012345
Grafic, diferenþa dintre mulþimile A, B se 123456789012345
123456789012345
reprezintã astfel: 123456789012345
123456789012345
123456789012345
123456789012345
123456789012345
123456789012345
123456789012345
123456789012345
A \ B (porþiunea haºuratã) 123456789012345
e) Produs cartezian
Scrierea (x, y) se numeºte pereche ordonatã sau cuplu. Spunem cã (x1, x2) =
= (y1, y2) dacã x1 = x2 ºi y1 = y2.
Observaþie: (x, y) ≠ {x, y}.
Produsul cartezian al mulþimilor A ºi B este A × B = {(x, y) | x ∈ A ºi y ∈ B}.
Convenim sã notãm A × A = A2.
Exemple: 1) A = {a, b}, B = {c, d} ⇒ A × B = {(a, c), (a, d), (b, c), (b, d)}.
2) A = {1, 2}, B = ∅ ⇒ A × B = ∅ (nu putem forma perechi ordonate).
8
În general, A × B ≠ B × A. Dacã A are m elemente, iar B are n elemente, atunci A × B

are m ⋅ n elemente (perechi ordonate).
Observaþie: Dacã A, B ⊂ R, atunci A × B se poate reprezenta într-un sistem de axe
ortogonale xOy.
Exemple:
1) A = {1, 2}, B = {3, 4} ⇒ A × B = 2) A = [1, 2], B = [2, 4] ⇒ A × B =
= {(1, 3), (1, 4), (2, 3), (2, 4)}. = {(a, b) | a ∈ [1, 2], b ∈ [3, 4]}.
y A × B (reþea de puncte) y A × B (porþiunea haºuratã)
4 4 12345
12345
12345
12345
12345
3 3
1 2 x 1 2 x
f) Proprietãþi ale operaþiilor cu mulþimi:

1. asociativitatea reuniunii ºi A ∩ (B ∪ C) = (A ∩ B) ∪ (A ∩ C)
a intersecþiei (distributivitatea intersecþiei faþã de
A ∪ (B ∪ C) = (A ∪ B) ∪ C
reuniune)
A ∩ (B ∩ C) = (A ∩ B) ∩ C
2. comutativitatea reuniunii ºi a 6. Dacã A, B ⊂ E, atunci CE(A ∪ B) = CEA
intersecþiei: ∩ C EB ºi C E(A ∩ B) = C EA ∪ C EB
A∪B=B∪A (formulele lui Morgan).
A∩B=B∩A 7. Dacã A ⊂ E, atunci CE(CEA) = A.
3. idempotenþa reuniunii ºi a
intersecþiei: 8. A \ B = CA(A ∩ B)
A∪A=A 9. A × (B ∪ C) = A × B ∪ A × C
A∩A=A A × (B ∩ C) = A × B ∩ A × C
4. A ∪ ∅ = A A × (B \ C) = A × B \ A × C
A∩∅=∅
Aceste egalitãþii se demonstreazã
5. A ∪ (B ∩ C) = (A ∪ B) ∩ (A ∪ C)
(distributivitatea reuniunii faþã de utilizând dubla incluziune (dacã A ⊂ B ºi
intersecþie) B ⊂ A, atunci A = B).
9
1. 2. Probleme rezolvate
{ 4n
1. Determinaþi mulþimea A = x ∈ ` x = n + 2 , n ∈ ` . }
4n + 8 − 8 = 4 ( n + 2 ) − 8 8 8
Soluþie: x = = 4− ; x ∈ N, 4 ∈ N ⇒ ∈ N ºi
n+2 n+2 n+2 n+2
{
4⋅0 4⋅2 4⋅6
}
4 ≥ 8 ⇒ n + 2 ∈ {2, 4, 8} ⇒ n ∈ {0, 2, 6} ⇒ A = 0 + 2 , 2 + 2 , 6 + 2 ⇒ A = {0, 2, 3}.
n+2
2. Gãsiþi mulþimile A ºi B, ºtiind cã:
a) A ∪ B = {1, 2, 3, 4, 5};
b) A ∩ B = {1, 2};
c) A \ B are elemente;
d) suma elementelor lui B este numãr impar.
Soluþie: Din condiþia b) ⇒ 1, 2 ∈ A ºi 1, 2 ∈ B. Deoarece 1 + 2 = 3 ∈ 2 ⋅ N + 1, din condiþiile c),
⎧ B = {1, 2, 4} ⎧ B = {1, 2, 3, 5}
d) ⇒ ⎨ A = {1, 2, 3, 5} sau ⎨ A = {1, 2, 4} .
⎩ ⎩
3. Se dau mulþimile A = {1, 2, x} ºi B = {1, y, 3}. Aflaþi numerele x ºi y astfel încât
A ∪ B = A ∩ B.
Soluþie: Din A, B ⊂ A ∪ B ºi A ∪ B = A ∩ B ⇒ A, B ⊂ A ∩ B ⇒ A ⊂ B ºi B ⊂ A ⇒ A = B ⇒
⇒ x = 3, y = 2.
4. Determinaþi mulþimile X ºi Y ºtiind cã sunt îndeplinite simultan condiþiile:
a) X ∪ Y = {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9};
b) X ∩ Y = {4, 6, 9};
c) X ∪ {3, 4, 5} = {1, 3, 4, 5, 6, 8, 9}
d) Y ∩ {2, 4, 8} = {2, 4, 5, 6, 7, 8, 9}
Soluþie: Din condiþia b) ⇒ 4, 6, 9 ∈ X ºi 4, 6, 9 ∈ Y;
Din condiþia c) ⇒ 1, 8 ∈ X;
Din condiþia d) ⇒ 5, 7 ∈ Y;
Din b) ⇒ 1 ∈ X ºi 1 ∉ Y; Din c) ⇒ 2 ∉ X ºi 2 ∈ Y. Din d) ºi a) ⇒ 3 ∈ X ºi 3 ∉ Y. Din b) ºi d) ⇒
⇒ 5 ∉ X ºi 5 ∈ Y. Din b) ºi d) ⇒ 7 ∉ X ºi 7 ∈ Y. Din b) ºi c) ⇒ 8 ∈ X ºi 8 ∉ Y.
Rezultã X = {1, 3, 4, 6, 8, 9}, Y = {2, 4, 5, 6, 7, 9}.
5. Aflaþi mulþimile X ºi Y ºtiind cã ele îndeplinesc simultan condiþiile:
a) X ∩ Y = {3, 5, 7}; b) X \ Y = {2, 6}; c) X ∪ Y = {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7}.
Soluþie: Din a) ºi b) ⇒ 1 ∉ X ºi 1 ∈ Y, din b) ⇒ 2 ∈ X ºi 2 ∉ Y; din b) ºi c) ⇒ 4 ∉ X ºi 4 ∈ Y. Din a)
ºi b) ⇒ 6 ∉ X ºi 6 ∈ Y . Rezultã X = {2, 3, 5, 7}, Y = {1, 3, 4, 5, 6}.
6. Câte elemente poate avea reuniunea a douã mulþimi dacã fiecare mulþime are trei
elemente?
Soluþie: Introducem scrierea CardA = numãrul elementelor mulþimii A.
10
Exemplu: A = {a, b, c} ⇒ CardA = 3.

Avem relaþiile: Card(X ∪ Y) + Card(X ∩ Y) = CardX + CardY (1) ºi Card(X ∩ Y) ≤ min{CardX,
CardY} (2).
Deoarece Card X = Card Y = 3 ⇒ Card(X ∩ Y) ∈ {0, 1, 2, 3}. Din (1) ⇒ Card(X ∪ Y) = 6 –
– Card(X ∩ Y). Utilizând (2) ⇒ Card(X ∪ Y) ∈ {3, 4, 5, 6}.
7. Fie mulþimile A, B, E astfel încât A ⊂ B. Arãtaþi cã E \ B ⊂ E \ A.
Soluþie: Luãm x ∈ E \ B ⇒ x ∈ E ºi x ∉ B ⇒ x ∈ E ºi x ∉ A ⇒ x c E \ A.
8. Fie A ºi B submulþimi ale lui E. Arãtaþi cã A ⊂ B ⇔ CEB ⊂ CEA.
Soluþie: Dacã X ⊂ Y, atunci CYX = Y \ X. În cazul nostru, relaþia de demonstrat devine A ⊂ B ⇔
E \ B ⊂ E \ A. Implicaþia A ⊂ B ⇒ E \ B ⊂ E \ A este justificatã în problema 7. Rãmâne sã arãtãm cã
E \ B ⊂ E \ A ⇒ A ⊂ B. Utilizãm rezultatul: Dacã X ⊂ Y, atunci Y \ (Y \ X) = X. Acest rezultat se
justificã astfel: x ∈ Y \ (Y \ X) ⇔ x ∉Y \ X ⇔ x ∈ X. Din E \ B ⊂ E \ A ⇒ E \ (E \ A) ⊂ E / (E \ B) ⇒
A ⊂ B.
⎧ n 2 + 1 , n ∈ 1, 2, 3, ...,100 ⎫
9. Câte elemente are mulþimea A = ⎨ x x = { }⎬ .
⎩ 2n 2 + n + 1 ⎭
n12 + 1 n22 + 1
Soluþie: Luãm n1 ≠ n2, n1, n2 ∈ {1, 2, ..., 100}. Analizãm egalitatea =
2n12 + n1 + 1 2n22 + n2 + 1
( )( ) ( )( )
⇔ n1 + 1 2n2 + n2 + 1 = n2 + 1 2n1 + n1 + 1 ⇔ n1n2(n1 – n2) + (n1 – n2) (n1 + n2) = n1 – n2
2 2 2 2
+ 2(n1 – n2) (n1 + n2) ⇔ n1n2 + n1 + n2 = 2(n1 + n2) + 1 ⇔ (n1 – 1)(n2 – 1) = 2 cu n1 = 3, n2 = 2 sau n1
n2 + 1
= 2, n2 = 3. Rezultã cã fracþia are aceeaºi valoare pentru n ∈ {2, 3}. În rest, valorile
2n 2 + n + 1
sunt distincte douã câte douã. Obþinem CardA = 99.
10. Scrieþi elementele mulþimii P(P(∅)).
Soluþie: P(∅) = {∅}, P({∅}) = {∅, {∅}}.
11. Scrieþi elementele mulþimii P(P({1})).
Soluþie: P({1}) = {∅, {1}}, P({∅, {1}} = {∅, {∅}, {{1}}, y
A × B (reuniunea celor
{∅, {1}}}. douã segmente)
Observaþie: Dacã CardA = n, n ∈ N, atunci 4
Card(P(A)) = 2n (Verificaþi formula în cazul
3
problemelor 10 ºi 11).
12. Fie A = [1, 2] ºi B = {3, 4}. Determinaþi
A × B ºi reprezentaþi grafic.
Soluþie: A × B = {(x, 3) ⎜ x ∈ [1, 2]} ∪ {(x, 4) ⎜ x ∈ [1, 2]}.
0 1 2 x
11
13. Determinaþi mulþimea X dacã au loc simultan condiþiile:

1) X ∪ {1, 2, 3} = {1, 2, 3, 4}; 2) X ∩ {1, 2, 3} = {1, 2}.
Soluþie: Din condiþia 2) ⇒ 1, 2 ∈ X, 3 ∉ X; din condiþia 1) ⇒ 4 ∈ X. Rezultã
X = {1, 2, 4}.
14. Sã se determine mulþimea X ºtiind cã sunt satisfãcute simultan condiþiile:
a) A ⊂ X; b) B ⊂ X; c) X ⊂ A ∪ B.
Soluþie: Din a) ºi b) ⇒ A ∪ B ⊂ X; Din A ∪ B ⊂ X ºi X ⊂ A ∪ B ⇒ X = A ∪ B.
15. Fie A o mulþime de numere naturale care îndeplineºte simultan condiþiile:
a) 2 ∈ A ºi 3 ∈ A; b) Dacã x ∈ A, atunci 5 · x ∈ A;
c) Dacã 3x + 1 ∈ A, atunci x ∈ A.
Care dintre numerele 250, 1875, 237, 83 sunt elemente ale lui A?
Soluþie: 2 ∈ A. Conform b) ⇒ 5 · 2 ∈ A ⇒ 52 · 2 ∈ A ⇒ 53 · 2 ∈ A ⇒ 250 ∈ A. 3 ∈ A. Conform
b) ⇒ 5 · 3 ∈ A ⇒ 52 · 3 ∈ A ⇒ 53 · 3 ∈ A ⇒ 54 · 3 ∈ A ⇒ 1875 ∈ A. Utilizând a) ºi b) ⇒ 237 ∉ A
(5 nu divide 237); 3 · 237 + 1 = 712 ∉ A, deci 237 ∉ A; 3 · 83 + 1 = 249 + 1 = 250 ∈ A ⇒ 83 ∈ A
(conform c).
Observaþie: Utilizând a ºi b se aratã cã 5n · 2, 5n · 3 ∈ A, ≤ n ≥ 1, n ∈ N.
I. 3. Probleme propuse
1. Dacã A = {1, 2, 3, 4}, B = {2, 3, 7, 11} determinaþi A ∪ B, A ∩ B, A \ B, CA ∪ BA,
CA ∪ BB.
2. Dacã A ∪ B = A ∪ C ºi A ∩ B = A ∩ C, atunci B = C.
3. Dacã A ⊂ B, atunci A ∩ B = A ºi A ∪ B = B.
⎧⎪⎪ 2n 2 + 4n + 2 , n ∈ `⎫
⎪
⎪
4. Determinaþi mulþimea A = ⎨⎪ x ∈ ` x = ⎬.
⎪
⎩⎪ n +1
2
⎪
⎭
5. Scrieþi P(A) pentru A = {1, 2, 3}.
6. Fie A, B douã mulþimi. Notãm A ∆ B = (A \ B) ∪ (B \ A). Arãtaþi cã:
a) A ∆ B = B ∆ A; b) A ∆ A = ∅;
c) A ∆ ∅ = A. (A ∆ B se numeºte diferenþa simetricã a mulþimilor A ºi B.)
7. Determinaþi mulþimea A = {x ∈ Z ⎜ (m2 + 1) · x + m4 = 0, m ∈ Z}.
8. Dacã mulþimile A ºi B sunt finite, arãtaþi cã are loc relaþia: Card(A ∪ B) = CardA +
CardB − Card(A ∩ B). (Spunem cã mulþimea nevidã X este finitã dacã se poate
scrie sub forma {a1, a2, …, an}, n ∈ N; mulþimea vidã este finitã prin definiþie.)
9. Dacã mulþimile A, B ºi C sunt finite, arãtaþi cã are loc relaþia: Card(A ∪ B ∪ C) =
CardA + CardB + CardC − Card(A ∩ B) − Card(A ∩ C) − Card(B ∩ C) +
Card(A ∩ B ∩ C).
12
10. Dacã CardA = 17, CardB = 24 ºi Card(A ∪ B) = 25, calculaþi: Card(A ∩ B),
Card(A \ B), Card(B \ A).
11. Toþi cei 27 de elevi ai clasei a III-a A practicã cel puþin baschet sau handbal.
a) Dacã 18 elevi joacã handbal, câþi practicã baschetul?
b) Dacã 15 elevi practicã ambele sporturi, iar baschet numai 8 elevi, câþi practicã
numai handbal?
12. Aflaþi elementele mulþimilor A, B, C ºtiind cã sunt îndeplinite simultan condiþiile:
a) A ∩ B = {4, 5}, B ∩ C = {6, 7}, A ∩ C = {2, 3},
b) Card(A ∪ B ∪ C) = 6, CardA = CardB = CardC.
13. Se dau mulþimile: A = {2x + 3, 0, z − 1} ºi B = {7, 7y, 4}. Sã se determine x, y, z ∈ N,
astfel încât A = B.
14. Sã se determine mulþimea A, ºtiind cã {1, 2} ∈ P(A), {3, 4} ∈ P(A), A ⊂ {1, 2, 3, 4}.
15. Sã se determine mulþimile A ºi B care satisfac simultan condiþiile:
a) A ∪ B = {1, 2, 3, 4, 5, 6}; b) A ∩ B = {1, 2, 3}; c) A \ B = {4, 6}.
16. Fie mulþimea A = {3, 5, 7, 9, 11, …, 23}. Prezentaþi analitic mulþimea A.
17. Fie mulþimea A = {x ∈ N ⎜ x = 2n, 0 ≤ n ≤ 4, n ∈ N}. Prezentaþi sintetic mulþimea A.
18. Fie mulþimea A = [1, 2] ∪ {3, 4}. Determinaþi A2 ºi apoi reprezentaþi grafic A2 într-
un sistem de coordonate xOy.
19. Fie mulþimile A = {x ∈ N ⎜ x = 2n, n ∈ {0, 1, 2, 3}}, B = {y ⎜ y = 2n, n ∈ {4, 5, 6}}.
Calculaþi Card(A × B).
{ 3
}
20. Determinaþi mulþimile A = x ∈ ] x −1 ∈ ] , B = {xi ∈ Z ⎜ 1 ≤ i ≤ 7, xi + 1 = xi + 1,
x1 = −7}.
I. 4. Soluþii
1. A ∪ B = {1, 2, 3, 4, 7, 11}, A ∩ B = {2, 3}, A \ B = {1, 4}, CA ∪ BA = {7, 11}, CA ∪ BB = {1, 4}.
2. Arãtãm dubla incluziune, adicã B ⊂ C ºi C ⊂ B. Avem B ⊂ A ∪ B = A ∪ C ⇒ B ∩ B ⊂
⊂ B ∩ (A ∪ C) ⇒ B ⊂ (B ∩ A) ∪ (B ∩ C) ºi B ∩ A = C ∩ A ⇒ B ⊂ (C ∩ A) ∪ (C ∩ B) ⇒ B ⊂
⊂ C ∩ (A ∪ B) ºi A ∪ B = A ∪ C ⇒ B ⊂ C ∩ (A ∪ B) ⇒ B ⊂ C (1); C ⊂ A ∪ C = A ∪ ∪ B ⇒ C ∩
C ⊂ C ∩ (A ∪ B) ⇒ C ⊂ (C ∩ A) ∪ (C ∩ B) ºi C ∩ A = B ∩ A ⇒ C ⊂ (B ∩ ∩ A) ∪ (B ∩ C) ⇒ C
⊂ B ∩ (A ∪ C) ⇒ C ⊂ B (2). Din (1) ºi (2) ⇒ B = C (c. c. t. d.)
3. Arãtãm cã A ∩ B = A. Avem A ∩ B ⊂ A (1) (Intersecþia se include în fiecare termen.) Din relaþiile
A ⊂ A ºi A ⊂ B ⇒ A ⊂ A ∩ B (2). Din (1) ºi (2) ⇒ A ∩ B = A. Arãtãm cã A ∪ B = B. Avem B ⊂ A
∪ B (1) (Fiecare termen se include în reuniune). Din A ⊂ B ºi B ⊂ B ⇒ A ∪ B ⊂ B (2). Din (1) ºi
(2) ⇒ A ∪ B = B.
13
4. Pentru n = 0 ⇒ x = 2 ∈ A; x =
(
2 n2 + 1 )+ 4n = 2 + 4n ∈ N ºi 2 ∈ N ⇒ 4n ∈ N ⇒
n +12
n2 + 1 n2 + 1 n2 + 1
n2 + 1 ⎜ 4n. 4n ∈ N impune cu necesitate 4n ≥ n2 + 1 ⇔ 2n ≥ (n – 1)2 ⇒ n ∈ {1, 2, 3}. Pentru
n2 + 1
4 ⋅1
n = 1 ⇒ 1 + 1 = 2 ∈ N ⇒ x = 2 + 2 = 4. Pentru n = 2 ⇒ ∉ N; Pentru n = 3 ⇒ ∉ N;
Obþinem A = {2, 4}.
5. P(A) este mulþimea tuturor submulþimilor lui A. Card(P(A)) = 23 = 8. P(A) = {∅, {1}, {2}, {3}, {1,
2}, {1, 3}, {2, 3}, {1, 2, 3}}.
6. a) A ∆ B = (A \ B) ∪ (B \ A) = (B \ A) ∪ (A \ B) = B ∆ A;
b) A ∆ A = (A \ A) ∪ (A \ A) = ∅ ∪ ∅ = ∅;
c) A ∆ ∅ = (A \ ∅) ∪ (∅\ A) = A ∪ ∅ = A.
7. (m2 + 1) $ x + m4 = 0 ⇔ (m2 + 1) $ x = – m4 ºi m2 + 1 ≠ 0 ⇒ x = ⇒ ∈Z⇒
−m − 1 + 1 ∈ Z ⇒ − m4 −1 − 1
4
∈ Z ⇒ –(m2 – 1) – 21 ∈ Z ºi m2 + 1 ∈ Z+ ⇒
m2 +1 m2 +1 m2 +1 m +1
m2 + 1 = 1 ⇒ m = 0 ⇒ x = 0 ⇒ A = {0}.
1234567890123456
123456789012345678901
1234567890123456
123456789012345678901
8. Utilizãm diagrama alãturatã. 1234567
123456789012345678901
1234567890123456
1234567
123456789012345678901
1234567890123456
1234567
123456789012345678901
Mulþimile A \ B, A ∩ B, B \ A sunt disjuncte douã câte 1234567890123456
1234567
123456789012345678901
1234567
123456789012345678901
1234567890123456
1234567
123456789012345678901
1234567890123456
1234567
123456789012345678901
1234567890123456
1234567
123456789012345678901
douã ºi A ∪ B = (A \ B) ∪ (A ∩ B) ∪ (B \ A). Avem 1234567
123456789012345678901
1234567890123456
1234567
123456789012345678901
Card(A ∪ B) = Card(A \ B) + Card (A ∩ B) + Card(B \ A)
1234567890123456
1234567
123456789012345678901
1234567
123456789012345678901
1234567890123456
1234567
123456789012345678901
1234567890123456
1234567
123456789012345678901
⇔ Card(A ∪ B) = [Card(A \ \ B) + Card(A ∩ B)] + A \ B1234567890123456
123456789012345678901
123456789012345678901
[Card(B \ A) + Card(A ∩ B)] – Card(A ∩ B) = CardA + A3B B\A

CardB – Card(A ∩ B) (c.c.t.d).
9. Aplicãm rezultatul stabilit la problema 8. Card(A ∪ B ∪ C) = Card[(A ∪ B) ∪ C] = Card(A ∪ B) +
CardC – Card[(A ∪ B) ∩ C] = CardA + CardB – Card(A ∩ B) + CardC – Card[(A ∩ C) ∪ (B ∩ C)]
= CardA + CardB – Card(A ∩ B) + CardC – Card(A ∩ C) – Card(B ∩ C) + Card[(A ∩ C) ∩ (B ∩
C)] = CardA + CardB + CardC – Card(A ∩ B) – Card(A ∩ C) – Card(B ∩ C) + Card(A ∩ B ∩ C).
10. Utilizãm rezultatul stabilit în problema 8. Card(A ∪ B) = CardA + CardB – Card(A ∩ B); Card(A ∩ B)
= CardA + CardB – Card(A ∪ B) = 17 + 24 – 25 = 16. Card(A \ B) = CardA – Card(A ∩ B) = 17 – 16
= 1. Card(B \ A) = CardB – Card(A ∩ B) = 24 – 16 = 8.
11. Utilizãm diagrama alãturatã, în care H este mulþimea
elevilor care joacã handbal ºi B = mulþimea elevilor
care joacã baschet.
a) Avem CardB = Card(B \ H) + Card(B ∩ H) = Card[(B ∪ H B
H) \ H] + Card(B ∩ H) = 27 – 18 + Card(B ∩ H) = 9 +
14
Card(B ∩ H) ≥ 9. CardB ≤ Card(B ∪ H) = 27, obþinem 9 ≤ CardB ≤ 27.

b) Card(B \ H) + Card(B ∩ H) + Card(H \ B) = 27 ⇒ 8 + 15 + Card(H \ B) = 27 ⇒ Card(H \ B) = 27 – 23
= 4. (H \ B reprezintã mulþimea elevilor care joacã numai handbal).
12. Utilizând rezultatul stabilit în problema 9 ⇒ 6 = 3CardA – 3 × 2 + Card(A ∩ B ∩ C) ºi Card(A ∩
B ∩ C) = Card[(A ∩ B) ∩ (A ∩ C) ∩ (B ∩ C)] = Card∅ = 0 ⇒ 6 = 3CardA – 6 ⇒ CardA = 4 ⇒
A ∩ B = {4, 5}⎪⎪⎫ {2, 3, 4, 5} ⊂ A⎫⎪ ⇒ A = {2, 3, 4, 5}. Din
CardB = 4, CardC = 4. Din ⎬ ⇒ ⎬
A ∩ C = {2, 3}⎪⎭⎪ CardA = 4 ⎪
⎪
⎭
A ∩ B = {4, 5}⎫ ⎪
⎪ {4, 5, 6, 7} ⊂ B⎪⎫ B ∩ C = {6, 7}⎫⎪
⎪
⎬ ⇒ ⎬ ⇒ B = {4, 5, 6, 7}. Din ⎬ ⇒
B ∩ C = {6, 7}⎪ ⎪
⎭ Card B = 4 ⎪
⎪
⎭ A ∩ C = { 2, 3}⎪
⎪
⎭
⎫
{2, 3, 6, 7} ⊂ C ⎪ ⇒ C = {2, 3, 6, 7}.
⎬
CardC = 4 ⎪⎪⎭
13. 2x + 3 ∈ N + 1 ⇒ 2x + 3 ≠ 4. Dacã luãm 2x + 3 = 7y ⇒ 0 ∈ {4, 7}, fals. Rezultã 2x + 3 = 7 ⇒ x =
2; 7y = 0 ⇒ y = 0 ⇒ z – 1 = 4 ⇒ z = 5.
{1, 2} ∈ P ( A) ⇒ {1, 2} ⊂ A ⎪⎫⎪ {1, 2, 3, 4} ⊂ A⎪⎫⎪
14. Din ⎬⇒ ⎬ ⇒ A = {1, 2, 3, 4}.
{3, 4} ∈ P ( A) ⇒ {3, 4} ⊂ A⎪⎭⎪ A ⊂ {1, 2, 3, 4}⎪⎪
⎭
15. Din condiþia a) ⇒ 4, 6 ∉ A; Din condiþiile b) ºi c) ⇒ 5 ∈ B, 5 ∉ A. Obþinem A = {1, 2, 3, 4, 6},
B = {1, 2, 3, 5}.
16. Elementele mulþimii A sunt numere impare de la 3 la 23. Forma generalã a unui numãr impar este
2k + 1. 2k + 1 = 3 ⇒ k = 1; 2k + 1 = 23 ⇒ k = 11. Avem A = {2k + 1 | k ∈ {1, 2, ..., 11}.
17. A = {2 ⋅ 0, 2 ⋅ 1, 2 ⋅ 2, 2 ⋅ 3, 2 ⋅ 4} ⇒ A = {0, 2, 4, 6, 8}.
y
18. Avem relaþia (A ∪ B) × (C ∪ D) = (A × C) ∪
A×A
(A × D) ∪ (B × C) ∪ (B × D). În cazul nostru:
A2 = A × A = ([1, 2] × [1, 2]) ∪ ([1, 2] × {3, 4})
4
∪ ({3, 4} × [1, 2]) ∪ ({3, 4} × {3, 4}) = {(x, y) | 3

12345
12345
1 ≤ x, y ≤ 2} ∪ {(x, y) | 1 ≤ x ≤ 2, y ∈ {3, 4}} ∪ 2 12345
12345
{(x, y) | x ∈ {3, 4}, 1 ≤ y ≤ 2} ∪ {x, y | x, y ∈ 1 12345
{3, 4}}. Reprezentarea graficã este:
1 2 3 4 x
A = {0, 2, 4, 6} ⇒ CardA = 4 ⎪⎪⎫
19. ⎬ ⇒ Card(A × B) = CardA ⋅ CardB = 4 ⋅ 3 = 12.
B = {16, 32, 64} ⇒ CardB = 3⎪⎭⎪
3 ∈ ]⎫⎪
⎪
20. Determinãm mulþimea A: x −1 ⎬ ⇒ x – 1 ∈ {–3, –1, 1, 3} ⇒ x ∈ {–2, 0, 2, 4} ⇒ A = {–2, 0, 2, 4}.
x∈] ⎪ ⎪
⎪
⎭
Determinãm mulþimea B. Relaþia xi + 1 = xi + 1 ne spune cã numerele xi, 1 ≤ i ≤ 7, sunt conse-cutive.
Cum x1 = –7 ⇒ x2 = –7 + 1 = –6; x3 = –6 + 1 = –5, ..., x7 = –2 + 1 = –1 ⇒ B = {–7, –6, –5, ..., –1}.
15
2 MULÞIMEA NUMERELOR
Capitolul 2. Mulþimea numerelor naturale
Capitolul
NATURALE
– Noþiuni teoretice 16
– Soluþii 29
1.1. Relaþia de echipotenþã
Spunem cã mulþimile A ºi B sunt echipotente dacã existã o funcþie bijectivã f : A → B.
Scriem A ~ B ºi citim „A echipotentã cu B“. Semnul grafic „~“ se numeºte relaþie de
echipotenþã.
Proprietãþile relaþiei de echipotenþã:
1. reflexivitatea:A ~ A,≤A;
2. simetria: Dacã A ~ B, atunci B ~ A;
3. tranzivitatea: Dacã A ~ B ºi B ~ C, atunci A ~ C.
O relaþie cu proprietãþile 1,2,3 se numeºte relaþie de echivalenþã. Toate mulþimile
care sunt echipotente cu o mulþime A formeazã clasa de echivalenþã a mulþimii A.
1. 2. Cardinalul unei mulþimi

Clasa de echivalenþã a unei mulþimi A în raport cu relaþia „∼“ se numeºte numãr
cardinal (cardinalul) al mulþimii A ºi se noteazã cu CardA sau ⎜A ⎜.
Fie A ºi B douã mulþimi. Spunem cã ⎜A ⎜ = ⎜B ⎜, dacã A ~ B.
Relaþia de egalitate a cardinalelor este reflexivã, simetricã ºi tranzitivã. Relaþia „=“
este relaþie de echivalenþã definitã pe mulþimea numerelor cardinale. Astfel, cardinalul
mulþimii ∅ este numãrul cardinal 0 (zero), cardinalul mulþimii {0} este numãrul cardinal 1
(unu), cardinalul mulþimii {0, 1} este numãrul cardinal 2 (doi) etc.
Exemplu: Mulþimea A ={∆, ;,♦,} este echipotentã cu mulþimea B ={0,1,2,3}.
Deoarece ⎜B ⎜= 4, rezultã ⎜ A ⎜ =4.
Operaþii cu numere cardinale

a) Adunarea
Fie A,B douã mulþimi cu A ∩ B = ∅. Definim ⎜ A ⎜ + ⎜B ⎜= ⎜ A ∪ B ⎜.
Exemplu: A ={a,b}, B ={∆,∗,;}, A ∪ B ={a,b,∆,∗,;}, A ∩ B = ∅.
Avem A ~{0,1}; B ~{0,1,2}, A ∪ B ~ {1, 2, 3, 4}. Rezultã ⎜A⎜+ ⎜B ⎜ = ⎜A ∪ B ⎜ = ⎜{0,
1, 2, 3, 4}⎜ = 5 sau 2 + 3 = 5.
16
Proprietãþile adunãrii:
1. comutativitatea ⎜A⎜ + ⎜B ⎜ = ⎜B ⎜ + ⎜A⎜,≤A,B,A ∩ B = ∅.
2. asociativitatea(⎜ A ⎜ + ⎜ B ⎜)+ ⎜ C ⎜ = ⎜ A ⎜ +(⎜ B ⎜ + ⎜C ⎜), ≤A,B,C disjuncte
douã câte douã.
3. cardinalul 0 este element neutru:⎜ A ⎜ + 0 = ⎜ A ⎜,≤A.
Sã justificãm proprietatea 3.Avem A ∩ ∅ = ∅ de unde ⎜ A ⎜ + 0 = ⎜ A ⎜ + ⎜ ∅ ⎜ =
= ⎜ A ∪ ∅ ⎜ = ⎜ A ⎜,≤A.
b) Înmulþirea
Fie A ºi B douã mulþimi. Definim ⎜ A ⎜ · ⎜ B ⎜ = ⎜ A × B ⎜.
Exemplu: A ={c,d}, B ={∆,♦ , }
A × B = {(c,∆),(c,♦),(c,),(d,∆),(d,♦),(d,)}
A × B ~ C unde C = {0, 1, 2, 3, 4, 5}. Avem ⎜A ⎜ · ⎜ B ⎜ = ⎜ C ⎜ =6, ⎜ A ⎜ =2, ⎜ B ⎜ =3
de unde 2 · 3 = 6.
Proprietãþile înmulþirii
1. comutativitatea ⎜ A ⎜ ⋅ ⎜ B ⎜ = ⎜ B ⎜ ⋅ ⎜ A ⎜,≤A,B.
2. asociativitatea(⎜ A ⎜ ⋅ ⎜ B ⎜)⋅ ⎜ C ⎜ = ⎜ A ⎜ ⋅(⎜ B ⎜ + ⎜C ⎜), ≤A,B,C.
3. cardinalul 1 este element neutru:⎜ A ⎜ ⋅ 1 = ⎜ A ⎜,≤A.
4. distributivitatea înmulþirii faþã de adunare ⎜ A ⎜ ⋅(⎜ B ⎜ + ⎜ C ⎜)= ⎜ A ⎜ ⋅ ⎜ B ⎜ +
+ ⎜ A ⎜ ⋅ ⎜C ⎜)
, ≤A,B,C ,B ∩ C = ∅.
Sã justificãm 3. | A | ⋅ 1= | A × {∅} |,A × {∅} ∼ A, de unde | A | ⋅ 1= ⎜A ⎜.
Observaþie: | A | ⋅ 0=0, ≤A.Într-adevãr,| A | ⋅ 0= | A | ⋅ | ∅ | = | A × ∅ | = | ∅ | =0, ≤A.
Mulþime finitã: Mulþimea A se numeºte finitã dacã nu existã nici o submulþime

proprie a sa astfel încât A ∼ B.
În acest caz cardinalul mulþimii A estefinit.
Exemplu: Mulþimea A = {a,b,c} este finitã deoarece A {b},A {c},A {a,b},
A {a,c},A {b,c},A {a,c}. Cardinalul mulþimii A este finit. Mulþimea vidã, prin
definiþie, este mulþime finitã. Dacã A ºi B sunt finite rezultã A ∪ B estefinitã.
Mulþime infinitã: Mulþimea A se numeºte infinitã dacã existã cel puþin o
submulþime B proprie a sa astfel încât A ∼ B.
Vom da un exemplu de mulþime infinitã dupã ce vom introduce noþiunea de numãr
natural.
Numãr natural: Cardinalul unei mulþimi finite se numeºte numãr natural.
Mulþimea tuturor cardinalelor finite formeazã mulþimea numerelor naturale pe care o notãm
cu N. Dacã a este un numãr natural, atunci a + 1 este tot numãr natural. Notãm a’ = a + 1
ºi spunem cã a’ este succesorul lui a. Utilizând noþiunea de succesor putem construi ºirul
numerelor naturale: 0, 1 = 0 + 1, 2 = 1 + 1, 3 = 2 + 1, ... . ºirul numerelor naturale este
nesfârºit. Notãm N = {0,1,2,3,..., n,...} mulþimea numerelor naturale, N∗ = N \ {0}
17
mulþimea numerelor naturale nenule, 2N = {0, 2, 4, 6, ..., 2n,...} mulþimea numerelor

naturale pare ºi 2N + 1 = {1,3,5,7,...,2n +1,...} mulþimea numerelor naturale impare.
Sã dãm un exemplu de mulþime infinitã. 2N este o submulþime proprie a lui N,iar
funcþia f: N → 2N,f(n) = 2 ⋅ n,≤n ∈ N este bijecþie. Rezultã cã N este mulþime
infinitã.Cardinalul lui N este primul numãr cardinal infinit. Notãm | N | = ℵ 0 (alefzero),
0
∉ N. Mulþimile care au cardinal 0 se numesc mulþimi numãrabile.
Pentru cercetarea proprietãþilor numerelor naturale este dificil sã apelãm permanent
la clase de mulþimi finite. Matematicianul italian Giuseppe Peano (1858 – 1932) a arãtat,
în anul 1891, cã toate proprietãþilor numerelor naturale rezultã din axiomele urmãtoare.
1. 3. Axiomele lui Peano (S)

1. 0 este numãr natural;
2. Orice numãr natural n are un singur sucesor n′.
3. 0 nu este succesorul nici unui numãr.
4. Douã numere distincte au succesori distincþi.
5. Mulþimea numerelor naturale este o mulþime minimalã N, cu proprietãþile:
a) 0 ∈ N; b) dacã n ∈ N, atunci n′ ∈ N.
Pe baza acestor axiome se obþin toate consecinþele logice asupra numerelor naturale.
1. 4. Operaþii cu numere naturale

a) Adunarea
Adunarea numerelor cardinale induce adunarea numerelor naturale. Þinând cont cã
reuniunea a douã mulþimi finite este tot o mulþime finitã, putem defini adunarea a douã
numere naturale astfel: dacã a,b ∈ N, atunci a + b este cardinalul ce corespunde sumei
cardinalelor a ºi b. Din a,b ∈ N, utilizând sistemul de axiome (S), rezultã a + b ∈ N.
Expresia a + b se numeºte suma neefectuatã a numerelor naturale a ºi b, a ºi b se
numesc termenii sumei.
Proprietãþile adunãrii
1. Asociativitatea:(a + b)+ c = a +(b + c), ≤a,b,c ∈ N.
2. Comutativitatea:a + b = b + a,≤a,b ∈ N.
3. 0 este element neutru:a + 0 = a,≤a ∈ N.
Adunarea determinã pe N o structurã algebricã de monoid comutativ,notat(N,+).
Observaþie: Prin a + b + c vom înþelege (a + b)+ c sau a +(b + c)
.
b) Înmulþirea
Înmulþirea numerelor cardinale induce înmulþirea numerelor naturale. Fie a,b ∈ N,
cardinalele mulþimilor finite A ºi B. Definim a·b = ⎜A × B ⎜. Utilizând sistemul de axiome
(S) rezultã a · b ∈ N. Expresia a · b se numeºte produsul neefectuat al numerelor
naturale a ºi b; numerele a ºi b se numesc factorii produsului.
18
1. asociativitatea:(a· b)· c = a ·(b· c), ≤a,b,c ∈ N.
2. comutativitatea:a · b = b · c,≤a,b ∈ N.
3. 1 este element nutru:a · 1 = 1 · a,≤a ∈ N.
4. distributivitatea înmulþirii faþã de adunare:a·(b+ c)= ab + ac,≤ a,b,c∈ N.
Înmulþirea determinã pe N o structurã algebricã de monoid comutativ,notat(N,·).
Observaþie: Prin a· b · c vom înþelege (a· b)· c sau a ·(b · c) .
Alte proprietãþi ale adunãrii ºi ale înmulþirii

1. Dacã a,b,c ∈ N* ºi a· c = b· c, atunci a = b.
2. Dacã a,b,c,d ∈ N ºi a = b,c = d, atunci a + c = b + d.
3. Dacã a,b,c,d ∈ N ºi a = b,c = d, atunci a· c = b· d.
4. Dacã a,b ∈ N ºi a· b = 0, atunci a = 0 sau b = 0.
Relaþie de ordine totalã pe N

Fie a,b ∈ N.Vom spune cã a ≤ b(a cel mult egal cu b) dacã existã c ∈ N astfel încât
a + c = b. Relaþia „ ≤ “ are proprietãþile:
1. este reflexivã:a ≤ a, a ∈ N.
2. este antisimetricã:a ≤ b ºi b ≤ a ⇒ a = b.
3. este tranzitivã: Din a ≤ b ºi b ≤ c ⇒ a ≤ c.
O relaþie reflexivã, antisimetricã ºi tranzitivã se numeºte relaþie de ordine. Relaþia
„≤“ este o relaþie de ordine totalã deoarece a,b ∈ N avem a ≤ b sau b ≤ a. Spunem cã
N este total ordonatã în raport cu relaþia „≤“. Faptul cã N este înzestratã cu relaþia de
ordine „≤“ se noteazã (N,≤) .
Au loc urmãtoarele proprietãþi:
1. a ≤ b ⇔ a + c ≤ b + c, ≤c ∈ N.
2. a ≤ b ⇔ a· c ≤ b· c, ≤c ∈ N*.
3. m ≤ m ·n, ≤n ∈ N*.
Observaþie: Fie a,b ∈ N. Spunem cã a < b(a mai mic strict ca b) dacã existã c ∈ N*
astfel încât a + c = b. Relaþia „<“ este tranzitivã.
Axioma lui Arhimede: Oricare ar fi numerele naturale a ºi b,b ≠ 0, existã un numãr
natural n astfel încât n· a < b.
c) Scãderea
În ipoteza a ≤ b,conform definiþiei relaþiei „≤“,existã c ∈ N,unic,astfelîncât a + c=
= b. Spunem cã c este diferenþa dintre b ºi a ºi notãm c = b − a. Expresia b − a se
numeºte scãderea neefectuatã a numerelor bºi a. Numerele b ºi a se numesc termenii
scãderii, a se numeºte scãzãtor ºi b descãzut. Din definiþie rezultã cã scãderea b − a este
posibilã numai în condiþia b ≥ a.
19
d) Împãrþirea pe N
Oricare ar fi a,b ∈ N,b ≠ 0, existã q,r ∈ N, unic determinate, r< b, astfel încât a =
= b · q + r (teorema împãrþirii cu rest). Deoarece este un rezultat foarte important în
aritmeticã, prezentãm o schiþã de demonstraþie.
1) Dacã b = 1, atunci a = a · 1 + 0, 0 < 1;
2) Dacã b = 2, definim Mb = {0 · b,1· b,2· b, …, k· b, …}, k ∈ N.(Mb se numeºte
mulþimea multiplilor lui b)
.
2.1. Dacã a ∈ Mb, atunci existã q ∈ N astfel încât a = b· q,deci a = b· q + 0, 0 < b.
2.2. Dacã a ∉ Mb, atunci, conform axiomei lui Arhimede, a se aflã între doi multipli
consecutivi ai lui b. Existã q ∈ N astfel încât bq < a < b(q + 1) ⇔ bq < a < bq + b ⇒
⇒ a ∈ {bq +1, bq + 2, …, bq +(b − 1)}. Rezultã cã existã r∈ {1, 2, 3, …, b − 1} astfel
încât a = bq + r,r< b.Arãtãm unicitatea lui q ºi r.Fie a = bq1 + r1 ºi a = bq2 + r2,r1,r2 < b.
Presupunem q1 ≠ q2. Luãm q1 < q2. Existã q3 ∈ N* astfel încât q2 = q1 + q3. Din bq1 +
+ r1 = bq2 + r2 rezultã bq1 + r1 = b(q1 + q3)+ r2 ⇒ r1 = bq3 + r2, fals, de unde q1 = q2 ºi
r1 = r2.
În relaþia a = bq + r,a se numeºte deîmpãrþit, b se numeºte împãrþitor,q se numeºte
cât,iar r se numeºte rest. Dacã r = 0, spunem cã a se împarte exact la b ºi scriem a: b = q
(a împãrþit la b este egal cu q).
Avem echivalenþa de scriere a: b = q ⇔ a = b· q.
Exemplu: 8 : 2 = 4 deoarece 2 · 4 = 8.
Împãrþirea exactã este un caz particular al împãrþirii cu rest.
În teorema împãrþirii cu rest nu putem considera b = 0, deoarece am obþine a =0· q + a,
q ∈ N ºi nu este respectatã unicitatea câtului. Se observã cã nu este respectatã nici
condiþia restului.
1. 5. Sisteme de numeraþie – sisteme nepoziþionale/poziþionale
Numim sistem de numeraþie ansamblul regulilor de grupare a elementelor unei mulþimi

în scopul numãrãrii lor ºi de reprezentare simbolicã a numãrului obþinut. Simbolurile grafice
cu ajutorul cãrora reprezentãm unitãþile de ordin diferit ale unui numãr se numesc cifre.
De-a lungul istoriei au existat mai multe sisteme de numeraþie. Astfel, este cunoscut
sistemul de numeraþie roman care utiliza ºapte semne grafice ºi diverse combinaþii ale
lor. Cifrele romane sunt: I (1), V (5), X (10), L (50), C (100), D (500), M (1000). Toate
celelalte numere se scriu alãturând cifrele romane dupã anumite reguli.
1) Se pot repeta de douã sau de trei ori urmãtoarele cifre: I, X, C. Astfel obþinem:
II (2), III (3), XX (20), XXX (30), CC (200), CCC (300), etc.
20
2) Dacã în faþa unei cifre aºezãm o cifrã mai micã, atunci cifra mai micã se scade din
cifra mai mare. Exemplu: IV (4), IX (9), XL (40), XC (90), CD (400), CM (900).
Sã scriem cu cifre romane numãrul 3573: 3000 = MMM, 500 = D, 70 = LXX, 3 = III,
deci 3573 = MMMDCXXIII.
Pentru numere mai mari sau egale cu 4000, grupul de cifre ce reprezintã clasa miilor
se scrie cu o barã deasupra, iar cel care reprezintã clasa milioanelor se scrie cu douã
bare deasupra, etc.
Exemplu: 73 125 324 = LX X IIICX X V CCC XXIV.
Sistemul de numeraþie roman este aditiv (se adunã numerele de la stânga la dreapta,
indiferent de locul pe care îl ocupã). Sistemele de numeraþie aditive se numesc
nepoziþionale. Aceasta înseamnã cã simbolul grafic V, de exemplu, indiferent unde se
aflã în cadrul numãrului, are aceeaºi valoare (5).
Sistemul de numeraþie zecimal utilizeazã cifrele 0, 1, 2, 3, …, 9. Scrierea cu aceste
cifre se numeºte scriere arabã. Acest sistem de numeraþie este utilizat ºi în zilele noastre.
În India, sistemul de numeraþie zecimal este cunoscut încã din secolul V d. H. Europenii
au cunoscut acest sistem de numeraþie începând cu secolul VIII d. H.
Exemplu: Numãrul 121 este scris cu ajutorul cifrelor arabe. Anticipând puþin, putem
scrie: 121 = 100 + 2 · 10 + 1. Observãm cã cifra 1 nu are aceeaºi semnificaþie când
ocupã locuri diferite în cadrul numãrului. Din acest motiv spunem cã sistemul de numeraþie
zecimal este un sistem poziþional.
Fiecare simbol grafic utilizat în scriere se caracterizeazã prin valoare cifricã ºi prin
valoare poziþionalã. Valoarea poziþionalã este datã de locul pe care îl ocupã simbolul
grafic în scrierea numãrului.
1. 6. Baze de numeraþie – transformãri dintr-o bazã în alta

Numãrul care aratã câte unitãþi de un anumit ordin formeazã o unitate de ordin
imediat superior se numeºte baza sistemului de numeraþie.
Notãm cu B baza unui sistem de numeraþie poziþional. În cazul sistemului zecimal
B = 10.
Scrierea numerelor în baza 10
Cifrele 0, 1, 2, 3, …, 9 indicã unitãþile simple sau unitãþile de ordinul I. Unitãþile de
ordinul II sau zecile se formeazã ºi se numãrã astfel:
0 · 10; 1 · 10; 2 · 10; …; 9 · 10.
Pentru sute sau unitãþi de ordinul III avem:
0 · 102; 1 · 102; 2 · 102; …; 9 · 102.
În general, pentru unitãþi de ordinul k avem:
0 · 10k -1; 1 · 10k -1; 2 · 10k -1; …; 9 · 10k -1.
21
Trei ordine consecutive formeazã o clasã. În tabelul alãturat sunt evidenþiate clasele
des utilizate în practicã:
Clasa miliardelor Clasa milioanelor Clasa miilor Clasa unitãþilor

S Z U S Z U S Z U S Z U
Fie numãrul 12345678. Pentru citirea lui grupãm cifrele în clase, de la dreapta spre
stânga, iar la sfârºitul fiecãrei grupe menþionãm numele clasei din care face parte. Astfel,
numãrul 12 345 678 se va citi: 12 milioane 345 mii 678.
Fie numãrul 734 501 234, cifra 0 indicã faptul cã lipseºte ordinul zecilor de mii. Scrierea
numerelor naturale prin punerea în evidenþã a unitãþilor de diferite ordine o numim scriere
sistematicã.
Exemplu: 34 501 = 3 ⋅ 104 +4 ⋅ 103 +5 ⋅ 102 +0 ⋅ 10 + 1. În general, avem scrierea:
anan−1an− 2...a1a0 = an ⋅ 10n + an –1 ⋅ 10n –1 +...+ a1 ⋅ 10+ a0,a0,a1,..., an ∈ {0,1,2,...,9},an ≠ 0.
Sunt cunoscute ºi alte sisteme de numeraþie poziþionale. De exemplu, pentru B = 2
obþinem sistemul binar. În sistemul binar utilizãm cifrele 0, 1.
Unitãþile de ordinul I sunt: 0, 1.
Unitãþile de ordinul II sunt: 0 ⋅ 2,1 ⋅ 2.
Unitãþile de ordinul III sunt: 0 ⋅ 22,1 ⋅ 22.
Unitãþile de ordinul k sunt: 0 ⋅ 2k – 1,1 ⋅ 2k – 1.
În sistemul binar avem urmãtorul tabel:
Unitãþi de
ord n …………………………………………………………. ord 3 ord 2 ord 1
Exemplu: Numãrul 1011101(2) este scris în baza 2. În acest numãr lipsesc unitãþile de
ordinul 2 ºi 5. Scrierea sistematicã este: 1011101(2) =1 ⋅ 26 +0 ⋅ 25 +1 ⋅ 24 +1 ⋅ 23 +1 ⋅ 22
+ 0 ⋅ 21 +1.
Într-o bazã oarecare B,B ≥ 2, avem cifrele: 0, 1, 2, ..., (B – 1). Numãrul anan –1 ... a1a0(B)
= an ⋅ Bn + an –1 ⋅ Bn –1 +...+ a1 ⋅ B + a0,a0,a1,..., an ∈ {0,1,2,...,(B –1)},an ≠ 0. Scrierea
sistematicã este unicã.
Trecerea unui numãr din baza 10 într-o bazã oarecare
Sã considerãm numãrul 37 scris în baza 10 37 2
⎫
ºi ne propunem sã-l scriem în baza 2. ⎪
37 = 18 ⋅ 2 + 1 = (9 ⋅ 2 + 0) ⋅ 2 + 1 = ((4 ⋅ 2 + (1) 18 2 ⎪
1) ⋅ 2+0) ⋅ 2 + 1 = (((2 ⋅ 2+0) ⋅ 2+1) ⋅ 2 + 0) ( 0) 9 2 ⎪ ªirul
⎬ împãrþirilor
⋅ 2 + 1 = (((((1 ⋅ 2 + 0) ⋅ 2 + 0) ⋅ 2 + 1) ⋅ 2 + 0) (1) 4 2 ⎪
⋅ 2 + 1 = 1 ⋅ 2 5 + 0 ⋅ 2 4 + 0 ⋅ 23 + 1 ⋅ 22 + 0 ⋅ 2 1 ( 0) 2 2 ⎪ succesive.
+ 1 = 100101 (2). Acest algoritm poate fi ( 0)(1) ⎪⎭
organizat ºi în modul urmãtor:
22
37 = 100101(2). Scrierea 100101 reprezintã resturile aºezate în ordinea inversã obþinerii lor.
În general, transformarea unui numãr A,
123 8 ⎫
scris în baza 10, în baza B urmeazã acelaºi ⎪
algoritm. ( 3) 15 8 ⎬ ⇒ 123 = 173 .
Exemplu: Sã scriem numãrul 123 în baza 8.
( 0) (1) ⎪⎭ (8)
Trecerea unui numãr dintr-o bazã oarecare în baza 10

Sã considerãm numãrul 437(8) ºi ne propunem sã-l scriem în baza 10. Scriem sistematic
numãrul 437(8) ºi efectuãm calculele în baza 10.
A vem 437(8) =4 ⋅ 82 +3 ⋅ 81 + 7 = 4 ⋅ 64 + 3 ⋅ 8 + 7 = 256 + 24 + 7 = 256 + 31 = 287.
Trecerea unui numãr din baza B într-o bazã B‘ (B, B‘ g 10)
Aceastã trecere se efectueazã prin intermediul bazei 10.
Exemplu: 23(4) =2 ⋅ 4 + 3 = 8 + 3 = 11(10) =1 ⋅ 8 + 5 = 15(8).
Astfel, avem: X (B) = Y(10) = X ′(B ′).
Operaþii cu numere naturale scrise într-o bazã oarecare B
Adunarea
Pentru a aduna douã numere scrise în baza B, procedãm exact ca la adunarea
numerelor scrise în baza 10, aºezând numerele unul sub altul, astfel încât sã avem unitãþi
simple sub unitãþi simple, unitãþi de ordinul doi sub unitãþi de ordinul doi, etc. Vom þine
seama cã B unitãþi de ordinul (n – 1) formeazã o unitate de ordinul n.
Exemplu: 3145(6) + 2534(6) =...
Aºezãm numerele unul sub altul:
3145( 6) +
Gândim astfel: 4 + 5 = 13(6); îl scriem pe 3, iar pe 1 îl trecem la
unitãþile de ordinul al doilea; 1 + 3 + 4 = 12(6); îl scriem pe 2, iar pe 1 îl 2534( 6)
trecem la unitãþile de ordinul al treilea, etc. În acelaºi mod se efectueazã 10123( 6)
adunarea a douã numere naturale scrise într-o bazã oarecare B.
Scãderea
Pentru a scãdea douã numere scrise într-o bazã oarecare se procedeazã la fel ca la
scãderea în sistemul zecimal, aºezând numãrul care se scade sub numãrul din care se
scade. Regula de aºezare este aceeaºi ca la adunare. Când avem scãdere cu trecere
peste ordin þinem seama cã Bn = B ⋅ .B.n .–1.
34 26( 8) − 5310 4( 6) −
2123(8)
Exemplu: 1) 2) 354 4 2(6) .
1303 ( 8) 132 2 2( 6)
În exemplul 2) scãderea 0 – 4 nu este posibilã. Am transformat o unitatea de ordinul
trei în ºase unitãþi de ordinul al doilea, apoi efectuãm scãderea 6 – 4 = 2. Se observã cã
trebuie sã facem în continuare transformãri. Punem în evidenþã acest lucru prin aºezarea
unui punct deasupra ordinului din care luãm (împrumutãm) o unitate ºi o transformãm în
ºase unitãþi de ordin imediat inferior. În acelaºi fel se efectueazã scãderea a douã numere
naturale scrise într-o bazã oarecare B.
23
Înmulþirea
Pentru a înmulþi douã numere scrise într-o bazã oarecare B se pãstreazã algoritmul
înmulþirii numerelor naturale scrise în baza 10. Se obþin mai întâi produse parþiale scrise
în baza B, apoi produsele parþiale se adunã pentru a obþine produsul total.
Exemplu:
Am efectuat întâi înmulþirea cu 3 ºi am gândit astfel: 3 · 5 = 23(6) ,îl 3145(6) ⋅
scriem pe 3, iar pe 2 îl trecem la unitãþile de ordinul al doilea: 3 · 4 = 22(6), 43( 6)
22(6) + 2 = 24(6). continuãm în acelaºi fel pânã obþinem primul produs 13523
parþial 13523(6).Apoi efectuãm înmulþirea cu 4 pânã obþinem al doilea 21112
produs parþial 21 112(6).Aºezarea produselor parþiale se face la fel ca la 2 250 43
( 6)
înmulþirea numerelor naturale în sistemul zecimal.
Prezentãm un caz particular de înmulþire în baza B, atunci când factorul al doilea este
o putere a lui B.
Exemplu:
213(5) ⋅ 53 =(2 ⋅ 52 +1 ⋅ 5+3) ⋅ 53 =2 ⋅ 55 +1 ⋅ 54 +3 ⋅ 53 +0 ⋅ 52 +0 ⋅ 5 + 0 = 213 000(5).
Generalizând, obþinem: anan−1...a1a0 ( B ) ⋅ B n = anan−1...a1a0 000.

..0 ( B ) .
n ori
Împãrþirea
Operaþia de împãrþire într-o bazã oarecare B pãstreazã paºii algoritmului împãrþirii în
baza 10. Ideal, în aplicarea algoritmului de împãrþire în baza B, ar fi sã gândim în baza B.
Uneori este dificil ºi atunci gândim în baza 10, rezultatele transformându-le în baza B.În
fiecare pas al algoritmului împãrþirii trebuie sã respectãm condiþia din teorema împãrþirii
cu rest (R < I.
)
Exemplu: Sã efectuãm împãrþirea lui 432(5) la 31(5).
Pasul 1. 31(5) se cuprinde în 43(5) o datã. 432( 5) 31( 5)

Scriem pe 1 la cât ºi înmulþim pe 31(5) cu 1, 31 1 12(6) < 31(6)
iar rezultatul obþinut îl trecem sub 43. 12
Pasul 2. Coborâm cifra urmãtoare a 432( 5) 31( 5)
deîmpãrþitului. Obþinem numãrul 122 (5).
31 12(5)
Numãrul 31(5) se cuprinde în 122(5) de douã
12 2
ori. Scriem pe 2 la cât, dupã 1, apoi înmulþim 20(5) < 31(5)
10 2
pe 31(5) cu 2, iar rezultatul obþinut îl trecem =20
sub 122(5).
Am obþinut câtul 12(5) ºi restul 20(5).Acest rezultat se probeazã dupã formula
D = C ⋅ I + R,R < I.
Observaþie: Putem transforma numerele care se împart, din baza B în baza 10.
Efectuãm împãrþirea în baza 10, iar rezultatele obþinute le trecem în baza B.
24
2. Probleme rezolvate
1. Arãtaþi cã mulþimea 2N + 1 = {1,3,5,7,...,2n +1,...} este cardinal echivalentã cu N.
Soluþie: Considerãm f:N → 2N +1, f(n)=2n +1, n ∈ N. Sã arãtãm cã funcþia festebijectivã,
adicã este injectivã ºi surjectivã. Funcþia feste injectivã dacã f(n1)= f(n2)⇒ n1 = n2. Într-adevãr
,f(n1)= f(n2)w 2n1 + 1= 2n2 +1 w 2n1 = 2n2w n1 = n2. Pentru surjectivitate este suficient sã arãtãm
cã m ∈ 2N +1,existã n ∈ N astfelîncât f(n)= m.Din m ∈ 2N +1 ⇒ m =2n +1= f(n) ,n ∈ N, de unde
rezultãsurjectivitatealui f,deci feste bijecþie. Deducem cã N ∼ 2N +1ºi | 2N +1 | = . Deoarece
2N ∪ 2N +1= N ºi2N ∩ 2N +1= ∅ ⇒ | 2N | + | 2N +1 | = | N |,adicã ℵ0 + ℵ0 = ℵ0 .
2. Se considerã mulþimea Ak = {k,k +1, k +2,... },k ∈ N*. Sã se arate cã mulþimea Ak

este numãrabilã.
Soluþie: Considerãm funcþia f:N → Ak,f(n)= n + k, n ∈ N.Searatãcã feste bijecþie. Rezultã
cã Ak este cardinal echivalentã cu N,deci Ak este mulþime numãrabilã.
3. Se dau mulþimile: A = {1,2,3,...,1000} ºi B = {0,1,2,3,...,1000}.Sã se arate cã | A | ≠ | B |.

Soluþie: Observãm cã B = A ∪ {0} ºi | B | = | A ∪ {0}| = | A | + | {0} | = | A | + 1. Deoarece mulþimea
A este finitã rezultã | A | ∈ N ºi | A | + 1 = | A | ′ ≠ | A | (conform (S)).
4. Scrieþi în sistemul zecimal toate numerele de forma astfel încât a + b = c + d =5,iar
a,b,c,d sunt cifre diferite douã câte douã.
ℵ
abcd
0
Soluþie: Din a ≠ 0ºi a + b =5 ⇒(a,b)∈ {(1,4),(2,3), {3,2},(4,1), {5,0}}.
(a,b)=(1,4) ⇒(c,d)∈ {(5,0),(0,5),(2,3),(3,2)} ⇒ abcd ∈ {1450, 1405, 1432, 1423};
(a,b)=(2,3) ⇒(c,d)∈ {(1,4),(4,1),(5,0),(0,5)} ⇒ ∈ {2314, 2341, 2350, 2305};
(a,b)=(3,2) ⇒(c,d)∈ {(1,4),(4,1),(5,0),(0,5)} ⇒ ∈ {3214, 3241, 3250, 3205};
(a,b)=(4,1) ⇒(c,d)∈ {(2,3),(3,2),(5,0),(0,5)} ⇒ ∈ {4123, 4132, 4150, 4105};
(a,b)=(5,0) ⇒(c,d)∈ {(1,4),(4,1),(2,3),(3,2)} ⇒ ∈ {5014, 5041, 5023, 5032}.
5. Scrieþi în sistemul zecimal toate numere-

le de forma , unde a + b + c + d = d) 0
10 ºi a > b > c > d.
Soluþie: Luãm min(d) = 0. Construim arborele c) 1 2
dealãturi:
Pentru d =0 ⇒ ∈ {7210, 6310, 5410, 5320}. b) 2 3 4 3
Pentru d = 1 avem un singur caz: 4321. Pentru
d ∈ {2,3,...,9} problema nu are soluþii.
a) 7 6 5 5
6. Sã se afle numerele naturale diferite de
zero pentru care suma ºi produsul lor
sunt egale între ele.
25
Soluþie: Fie a,b numerele cãutate. Avem a ⋅ b = a + b ⇔ a ⋅ b – a – b =0 ⇔ ab – a– b + 1 = 1 ⇔

a(b –1)–(b –1)=1 ⇔(a –1)(b – 1) = 1. Deoarece a ⋅ b ≠ 0 ⇒ a ≥ 1ºi b ≥ 1 ⇒ a –1 ≥ 0, b –1 ≥ 0.
Produsul numerelor naturale a –1ºi b – 1 este 1 numai pentru a –1= b – 1 = 1, de unde a = b =2.
7. Se considerã numerele naturale n1 = 1a5b ,n2 = ºi n3 = în baza 10. Gãsiþi
cifrele a,b,c,d astfel încât sã avem n1 + n2 = n3.
Soluþie: Scriem numerele unul sub altul, ca alãturi. Parcurgând algoritmul adunãrii
numerelor naturale în sistemul zecimal, rezultã cã ultima cifrã a lui (b + 7) este egalã
cu 6. Cum b +7>6 ⇒ b +7=16ºi b = 9. Din 7 + 9 = 16, zecea trece la unitãþile de ordi-
nulalII-lea, deci 5 + 1 + c = 8. Deoarece 5 + 1 + c < 18, singura valoare a lui c este2.
Deoarece suma unitãþilor de ordinul 3 este 1 + 4 < 6 ⇒ a +1 ≥ 10 ⇒ a ≥ 9 ⇒ a =9ºi d = 0. Numerele
sunt: 1959, 4127 ºi 6086.
8. a) Arãtaþi cã 1 + 2 + 3 + ... + n = n(n + 1) : 2, n ∉ N*.
b) Calculaþi suma 3 + 6 + 9 + 12 + ... + 300.
Soluþie: a) Scriem suma în douã moduri: S =1+2+3+...+ n,S = n +(n – 1) + … + 2 + 1. Adunând
cele douã egalitãþi obþinem: 2S = sau 2S = n(n + 1) de unde
S = n(n +1):2.
b) 3+6+9+...+300=3 ⋅ (1+2+3+...+100)=3 ⋅ 100 ⋅ (100+1):2=3 ⋅ 100 · 10182 = 30300 : 2 = 15150.
9. Gãsiþi cifrele care lipsesc în urmãtoarea înmulþire din sistemul zecimal: 472⋅
Soluþie: Trebuie sã avem 472 ⋅ b = 1416, de unde b =3. Al doilea produs parþial ab
944 provine din 472 ⋅ a, de unde a =2. Adunând produsele parþiale, dupã regula 1416
cunoscutã în sistemul zecimal, obþinem g =6, f=5, e =8, d =0, c =1. 944
10. Gãsiþi toate numerele din sistemul zecimal care se scriu în sistemul cdefg
binar cu trei cifre.
Soluþie: În sistemul binar cifrele utilizate sunt 0 ºi 1. Cu cifrele 0 ºi 1 putem forma urmãtoarele
numere de forma abc( 2) :111(2),110(2),101(2),100(2). Transformând în baza 10, obþinem 111(2) =22 +
2 + 1 = 7; 110(2) =22 + 2 + 0 = 6, 101(2) =22 + 1 = 5, 100(2) =22 = 4. Numerele cãutate sunt: 4, 5, 6, 7.
11. Aflaþi douã numere naturale scrise în baza 10, care verificã urmãtoarele condiþii:
a) suma lor, scrisã în baza 3, este 2020(3);
b) diferenþa lor, scrisã în baza 2, este 100100(2).
Soluþie: 2020(3) =2·33 +0·32 +2·31 + 0 = 2 · 27 + 2 · 3 = 54 + 6 = 60.
100100(3) =1·25 +0·24 +0·23 +1·22 + 0 · 2 + 0 = 32 + 4 = 36.
Trebuie sã determinãm numerele a
ºi b astfelîncât a + b =60ºi a − b = 36. a 36
Utilizãm metoda graficã: 60
Obþinem b =(60 − 36):2=24:2=12,
iar a = 12 + 36 = 48. b
26
12. În sistemul zecimal, un numãr format din trei cifre se scrie xyz în sistemul cu
baza 7 ºi zyx în sistemul cu baza 9. Care este acest numãr?
Soluþie: Punem condiþia x,y,z < min(7, 9) ⇒ x,y,z≤ 6. Deoarece xyz (7) ºi zyx (9) reprezintã
acelaºi numãr natural, avem xyz(7) = zyx (9),adicã x·72 + y ·7+ z= z·92 + y ·9+ x⇔ 49x +7y+ z=
= 81z +9y+ x⇔ 48x− 80z =2y⇔ y = 24x− 40z⇔ y = 8(3x− 5z). Deoarece y≤ 6 ⇒ 3x− 5z=0 ⇒
xz≠ 0 }
3x = 5z ⇒ x =5, z =3ºi y = 0. Numãrul cãutat este 503 =5·72 + 3 = 5 · 49 + 3 = 248.
(7)
13. Fie numerele n1= aa...a(b) ,n2= unde n1 are 3n cifre,iar n2 are n cifreºi n ∈ N*.
a) Determinaþi câtul ºi restul împãrþirii lui n1 la n2.
b) Efectuaþi 555555555(7) : 555(7).
Soluþie: a) Scriem sistematic numerele n1 ºi n2:n1 = a· b3n − 1 + a· b3n − 2 + … + a· b + a,
n2 = a·bn − 1 + a·bn − 2 + … + a·b + a. Numãrul n1 mai poate fi scris: n1 = a·[b2n(bn − 1 + bn − 2 + b +1)
+ bn(bn − 1 + bn − 2 + … + b + 1) + (bn − 1 + bn − 2 + … + b +1)]= a ·[(bn − 1 + bn − 2 + … + b +1)(b2n + bn
+ 1)]. Rezultatul împãrþirii n1:n2 se obþine efectuând a ·[(bn − 1 + bn − 2 + … + 1)(b2n + bn +1)]: a[a·
(bn − 1 + bn − 2 + … + b +1)]= b2n + bn +1=1· b2n +0· b2n − 1 + … + 0 · bn +1 +1· bn +0· bn − 1 + … + 0 ·
b +1= care este câtul, iar restul este 0.
⎫⎪ b) În acest caz n =3, b =7. Aplicând rezultatul de la punctul a) obþinem 555555555(7) : 555(7) =
⎪⎪
⎪⎪ = 1001001(7).
⎬
⎪⎪100.
999.
aaN 0100.
..(9
...a 1
000.
, N 4...În
01ce
0 sistem
100 de numeraþie este adevãratã înmulþirea 25 · 314 = 10274?
(b): 11 .
⎪⎪
( n− 1)
b)
ori ( n−1) Soluþie:

ori Fie x baza sistemului de numeraþie. Avem condiþia x ≥ 8. Scriind sistematic fiecare
⎪⎪⎭de 100 ori de 100 ori(11)
numãr, obþinem: (2x + 5)(3x2 + x +4)= x4 +2x2 +7x +4 ⇔ 6x3 +2x2 +8x + 15x2 +5x +20 ⇔ x4 +2x2
+ 7x +4= x4 − 6x3 − 15x2 − 6x− 16 = 0 ⇔ x4 − 8x3 +2x3 − 16x2 + x2 − 8x +2x − 16 = 0 ⇔ x3(x − 8)+
2x2(x− 8)+ x(x− 8)+2(x− 8)=0 ⇔(x− 8)(x3 +2x2 + x +2)=0 ⇔(x− 8)[x(x2 + 1) + 2(x2 + 1)] = 0
⇔(x − 8)(x +2)(x2 + 1) = 0, cu soluþia convenabilã x =8.
15. ªtiind cã avem, într-un anumit sistem de numeraþie, 36(x) + 45(x) = 103(x)
sã se calculeze, în acest sistem, 36(x) ·45(x). 36(8) ⋅
Soluþie: Din egalitatea 36(x) + 45(x) = 103(x) rezultã x ≥ 7. Scriind sistematic în 45(8)
baza x, obþinem: 3x + 6 + 4x + 5 = x2 +3 ⇔ x2 − 7x − 8=0 ⇔ x2 + x − 8x − 8=0 ⇔
226
x(x +1) − 8(x +1)=0 ⇔(x +1)(x − 8)=0 ⇒ x =8. 170
Trebuie sã efectuãm înmulþirea 36(8) ·45(8).Aºezãm numerele unul sub altul ºi 2126(8)
scriem produsele parþiale. Gândim în baza 10 ºi scriem rezultatele în baza 8.
Acelaºi rezultat îl obþinem dacã trecem factorii în baza 10, efectuãm înmulþirea în sistemul
zecimal iar rezultatul îl transformãm în baza 8.
16. Sã se efectueze împãrþirea
Soluþie: 999.

..9 000.

..0 :11100 =(9·11199 +9·11198 +…+9·11100 +0·1199 +…+0·11+0):11100 =
de100 ori de100 ori(11)
[11 ·(9·11 +9·1198 +…+9·11+9)]:11100 =9·1199 +9·1198 +…+9·11+9= 999.

100 99

..9 .
de 100 ori(11)
27
3. Probleme propuse
1. Arãtaþi cã mulþimea 3N = {0, 3, 6, 9, …, 3n, …} este numãrabilã.
2. Scrieþi în sistemul zecimal toate numerele de forma abcd ,ºtiindcã a,b,c,d suntcifre
pare distincte.
3. Scrieþi în sistemul zecimal toate numerele de forma abcd ,ºtiindcã a,b,c,d suntcifre
prime distincte.
4. Scrieþi în sistemul zecimal toate numerele de forma , unde cifrele sunt distincte,
nenule ºi produsul a· b· c· d este cel mai mic posibil.
5. Câte cifre de 1 sunt necesare pentru a scrie cel mai mic numãr de forma care
se împarte exact la 3?
6. Determinaþi numerele naturale a ºi b astfel încât (a − 1)(b − 1) = 6.
7. Gãsiþi toate numerele din sistemul zecimal care se scriu în sistemul binar cu patru cifre.
8. În ce bazã de numeraþie X numerele 13(x) ºi31(x) sunt douã puteri consecutive ale lui 2
ºi care sunt acestea?
9. Media aritmeticã a numerelor 752(8), 1022(3), 842(9) ºi X10 este 2354(6). Sã se afle X(9).
10. Sã se afle cifrele x ºi y ºtiind cã xyy(7) = yxx(6).
11. Fie numerele n1 = ºi n2 = cu a > c > 0. Sã se arate cã nu existã un
numãr natural k astfel încât n1 − n2 = k .2
12. Sã se determine cifrele x ºi y ºtiind cã =(x· y + z)(10).

13. Fie m un numãr natural cu trei cifre ºi n rãsturnatul sãu. Sã se arate cã m + n ∈ 2N +1
dacã ºi numai dacã a + c ∈ 2N + 1.
14. Într-un sistem de numeraþie, cu baza necunoscutã, douã numere se scriu 302 ºi 402.
În sistemul cu baza 9, produsul acestor douã numere se scrie 75583. Care este baza
primului sistem?
15. Determinaþi bazele x ºi y astfel încât 12(x) + 36(y) = 34(10).
16. Determinaþi baza de numeraþie x astfel încât 792(x) sã se împartã exact la 297(x).
17. Sã se determine baza de numeraþie x astfel încât 11111(x) este pãtrat perfect.
18. Fiecare dintre sumele: 1 euro, 2 euro, 4 euro, 8 euro, 16 euro, 32 euro, 64 euro, 128
euro, 256 euro ºi 512 euro se pune în câte un plic. Sã se arate cã orice sumã mai
micã decât 1000 euro poate fi achitatã cu o parte din cele zece plicuri.
19. Fie mulþimile A ={x ∈ N ⎜ 1101(2) < x ≤ 10110(2)}, B ={x ∈ N ⎜ 101(3) ≤ x < 200(3)}.
Calculaþi Card(A ∪ B), Card(A ∩ B), Card[(A \ B)∪(B \ A)].
20. Sã se arate cã numãrul nu este pãtratul unui numãr natural.
28
4. Soluþii
1. Considerãm funcþia f: N → 3N,f(n) = 3n,≤ n ∈ N, care este bijectivã, ceea ce ne spune cã
3N ~ N,deci3N este numãrabilã.
2. Cifrele pare sunt: 0, 2, 4, 6, 8. Deoarece a ≠ 0 ⇒ a ∈ {2, 4, 6, 8}. Numerele care încep cu cifra 2
sunt: 2468, 2486, 2460, 2406, 2480, 2408, 2648, 2684, 2640, 2604, 2680, 2608, 2846, 2864, 2860,
2806, 2840, 2804, 2086, 2068, 2064, 2046, 2084, 2048. Dãm un procedeu de numãrare a numerelor
care încep cu 2. Cifrele distincte b,c,d ∈ {0, 4, 6, 8}. Cifrele {0, 4, 6, 8} se pot aranja pe locurile
cifrelor b,cºi d în 4 · 3 · 2 = 24 moduri (cifra de pe locul lui b se poate alege din patru cifre, cea
de pe locul lui c se poate alege din trei cifre, iar cea de pe locul lui d se poate alege din ultimele
douã cifre). Procedând în mod analog, obþinem 24 de numere care încep cu 4, 24 de numere care
încep cu 6 ºi 24 de numere care încep cu 8.
3. În sistemul zecimal cifrele prime sunt 2, 3, 5, 7. Sã scriem numerele care încep cu 2: 2357, 2375,
2537, 2373, 2735, 2753. În mod analog se scriu numerele care încep cu 3, 5, respectiv 7.
4. Pentru a,b,c,d ∈ {1, 2, …, 9}, a ≠ b ≠ c ≠ d ≠ a, min(a· b ·c ·d) = 1 · 2 · 3 · 4 = 24, de unde
{a,b,c,d} = {1, 2, 3, 4}. Sã scriem numerele care încep cu 1: 1234, 1243, 1324, 1342, 1423, 1432.
Analog, se scriu numerele care încep cu 2, 3, respectiv 4.
5. În mod necesar,a = 1. Numãrul cel mai mic de tipul abcdef care se împarte exact la 3 este 100011.
Într-adevãr, 100011 : 3 = 33337, iar 100001 = 3 · 33333 + 2.
{ {
a − 1= 6 a − 1= 3 a − 1= 2
{
6. Din (a − 1)(b − 1)=6ºi a,b ∈ N ⇒ a,b ∉ {0,1}. Avem cazurile: b − 1 = 1 , b − 1 = 2 , b − 1 = 3 ,
{ a −1= 1
b − 1 = 6 de unde obþinem valorile pentru aºi b;a =7, b =2; a =4, b =3; a =3, b =4; a =2, b =7.
7. Toate numerele din sistemul binar trebuie sã înceapã cu cifra 1. Pe ultimele trei locuri punem
cifre din mulþimea {0, 1}. Cifrele 0 ºi 1 pot ocupa ultimele trei locuri în 23 moduri. Sã scriem cele
opt numere distincte: 1011, 1010, 1001, 1000, 1111, 1110, 1101, 1100. Transformãm aceste numere
în sistemul zecimal: 1011 = 23 + 2 + 1 = 11, 1010 = 23 + 2 = 10, 1001 = 23 + 1 = 9, 1000 = 23 =8,
1111 = 23 +22 + 2 + 1 = 8 + 4 + 2 + 1 = 15, 1110 = 23 +22 + 2 = 8 + 4 + 2 = 14, 1101 = 23 +22 +1=13,
1100 = 23 +22 = 8 + 4 = 12. Numerele din sistemul zecimal care se scriu cu patru cifre în sistemul
binar sunt: 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15.
8. Deoarece 13(x) < 31(x), luãm 13(x) =2yºi31(x) =2y +1 =2·2y =2·13(x).Avem de rezolvat ecuaþia 3x
+ 1 = 2(x +3)cu x≥ 4.Soluþiaeste x = 5. Puterile sunt 13(5) = 5 + 3 = 23 ºi31(5) = 15 + 1 = 16 = 24.
9. Trecem toate numerele în baza 10: 752(8) = 490, 1022(3) = 35, 842(9) = 686, 2345(6) = 574. Rezolvãm
490 + 35 + 686 + x
ecuaþia =574 ⇔ 1211 + X = 2296 de unde X = 1085. Trecem pe 1085 în baza 9.
4
10859
5120 9
313 9 ⇒ 1085(10) = 1435(9) ⇒ X(9) = 1435(9).
41
29
10. xyy(7) = yxx(6) ⇔ x·72 + y ·7+ y= y·62 + x ·6+ x⇔ 49x +8y = 36y +7x⇔ 42x = 28y⇔ 6x =4y
3x = 2y
}
⇔ x,y ≤ 5 ⇒ x =2, y =3.
11. n1 − n2 = abc(10) − cba(10) = 100a + 10b + c− (100c + 10b + a) = 100a + 10b + c− 100c− 10b − a
= 99a − 99c = 99(a − c)=9·11·(a − c)=32 ·11·(a − c). Deoarece a − c ∈ {1, 2, …, 8} ⇒
a − c ≠ 11 ºi numãrul n1 − n2 nu poate fi pãtrat perfect.
12. Avem condiþia x·y ≠ 0. Scriem echivalent xy(10) : y =(x·y+ y)(10) ⇔ xy(10) =(x·y + y)· y ⇔
10x+ y= xy2 + y2 ⇔ x(10 − y2)= y(y− 1) ⇒ y2 ≤ 10. Avem cazurile: y =1 ⇒ 9x =0(fals); y =2
⇒ 6x =2(fals); y =3 ⇒ x = 6 (convine).
13. Avem m = abc ºi n = cba ;m + n = 100a + 10b + c + 100c + 10b + a = 101(a + c) + 20b, de unde
⎫
101(a + c) + 20b⎪ ⎫
101(a + c) ∈ 2` + 1⎪
m + n ∈ 2N +1 ⇔ ⎬⇔ ⎬ ⇔ a + c =2N +1.
20b ∈ ` ⎪ ⎪
⎭ 101 ∈ 2` + 1 ⎪⎪
⎭
14. Notãm cu x baza necunoscutã. Avem condiþia x ≥ 5. Numãrul 75583(9) =7·94 +5·93 +5·92 +
8 · 9 + 3 = 50052. Din condiþia 302(x) · 402(x) = 50052 ⇒ (3x2 + 2)(4x2 + 2) = 50052 ⇔
12x4 + 14x2 − 50048 = 0 ⇔ 12x4 + 782x2 − 768x2 − 50048 = 0 ⇔ (12x2 + 782)(x2 − 64) ºi
12x2 + 782 ≠ 0 ⇒ x2 − 64 = 0 ⇒ x= ±8, x ∈ N ⇒ x =8.
15. Punem condiþia x ≥ 3, y ≥ 7. Din egalitatea 12(x) + 36(y) = 34(10) ⇒ x + 2 + 3y + 6 = 34 ⇔
x+ 3y = 26 ⎫
m in ( x + 3y) = 24⎬⎭ ⇒ x =5, y =7.
16. Punem condiþia x≥ 10. Numãrul 792(x) se împarte exact la 297(x)⇔ (7x2 +9x + 2) se împarte exact
la(2x3 +9x +7) ⇔(x +1)(7x +2)se împarte exact la (x +1)(2x +7) ⇔ 7x + 2 se împarte exact la
7x+ 2 ∈ ` ⎫⎪ 7 − 45 ∈ ` ⎫⎪
⎬ ⇔ 14x + 4 ∈ N ⇔ (
7 2x + 7) − 45
2x +7 ⇔ 2x+ 7 ∈N⇔ 2x + 7 ⎬ ⇒
2x + 7 ∈ 2` + 1⎪⎭ 2x + 7 2x+ 7 2x + 7 ∈ ` ⎪⎭
x∈ {1,4,19}⎫
2x +7 ∈ {9, 15, 45} ⇒ ⎬
x ≥ 10 ⎭ ⇒ x =19.
x
17. Notãm cu x baza de numeraþie (x ≥ 2); 11111(x) = x4 + x3 + x2 + x + 1. Dacã x ∈ 2N ⇒ x2 + ,
2
( ) ( ) ( )
2 2 2
x 2 x 2 x 2 x
x2 + +1 ∈ N.Avem x + < x4 + x3 + x2 + x + 1 < x + + 1 . Deoarece x + ºi
2 2 2 2
( )
2
x2 + x + 1 sunt pãtrate consecutive ⇒ x4 + x3 + x2 + x + 1 nu poate fi pãtrat perfect. Pentru
2
2 x 2 x 2 x
x ∈ 2N + 1 ⇒ x + , x + + 1 ∉ N. Singurul numãr natural cuprins între x + ºi
2 2 2
( ) ( ) ( )
2 2 2
x < x2 + x + 1 x
x2 + x + 1 este x2 + x + 1 cu x2 + 2
< x + + 1 . Numãrul
2 2 2 2 2 2 2
( )
2
2 x 1
x ∈ 2N + 1 este baza cãutatã ⇔ ecuaþia x4 + x3 + x2 + x + 1 = x + + are soluþie din
2 2
N*\{1}. Ecuaþia devine (x − 3)(x +2)=0ºi x =3.Într-adevãr, avem 11111(3) =1·34 +1·33 +1
·32 + 1 · 3 + 1 = 81 + 27 + 9 + 3 + 1 = 121 = 112.
30
18. Sumele care se gãsesc în plicuri se scriu astfel: 1, 2, 22,23,24,25,26,27,28,29 euro. Efectuând
1 + 2 + 22 + … + 29 obþinem 1023 euro. Avem 1023 < 1024 = 210. De aici rezultã cã orice sumã mai
micã decât 1024 de euro se poate scrie în sistemul binar numai cu ordinele 1, 2, 3, ..., 10.
Rezultã cã orice sumã mai micã decât 1000 de euro se scrie sub forma
a9 ⋅ 29 + a8 ⋅ 28 + a7 ⋅ 27 +...+ a1 ⋅ 2+ a0,
unde a0,a1,a2,..., a9 ∈ {0,1}.
Exemplu: Sã arãtãm cum se achitã suma de 237 euro. Trecem numãrul 237 în baza 2. Avem
237(10) = 11101101(2). Se observã cã suma 237 euro poate fi achitatã cu sumele: 27 euro,26 euro,
25 euro, 23 euro, 22 euro ºi 1 euro.
19. Determinãm mulþimea A: 1101(2) < x ≤ 10110(2) ⇔ 23 +22 + 1 < x ≤ 24 +22 +2 ⇔ 13 < x ≤ 22,
x∈ N ⇒ A = {14, 15, 16, …, 22}. Determinãm mulþimea B :101(3) ≤ x < 200(3) ⇔ 32 +1 ≤ x <2·32
⇔ 10 ≤ x <18, x∈ N ⇒ B = {10, 11, 12, …, 17}. A ∪ B = {10, 11, 12, …, 22} ⇒ Card(A ∪ B)=13,
A ∩ B = {14, 15, 16, 17} ⇒ Card(A ∩ B)=4.(A\B)4 (B\A) = {18, 19, …, 22} ∪ {10, 11, 12, 13}
= {10, 11, 12, 13, 18, 19, 20, 21, 22} ⇒ Card[(A \ B)∪(B \ A)] = Card(A ∪ B)− Card(A ∩ B)
= 13 − 4=9.

..4 (10) =4· 111.
20. Avem 444.
..1 (10) =22· 111.

..1 (10) . În numãrul 111.

..1 (10) , gruparea 111
de 444 ori de 444 ori de 444 ori de 444 ori
intrã de 148 de ori. Deoarece 111 : 3 = 37 rezultã cã 111.

..1 (10) se împarte exact la 3. Arãtãm
de 444 ori
în continuare cã 111.

..1 (10) nu se împarte exact la 9. Numãrul 111.

..1(10) se împarte exact la
de 444 ori de 9 ori
9( 111.

..1(10) : 9 = 12345679). În numãrul 111.

..1 (10) putem forma 49 grupãri de tipul 111.

..1(10) ,
de 9 ori de 444 ori de 9 ori
rãmânând gruparea 111 care nu se împarte la 9. Numãrul 111.

..1 (10) nu este pãtrat perfect.
de 444 ori
31
Capitolul 3. Divizibilitate în N
Capitolul 3 DIVIZIBILITATE ÎN N
– Soluþii 43
1.1. Definiþia relaþiei de divizibilitate – proprietãþi
În acest capitol vom studia perechile de numere naturale (a,b) care sunt într-o
relaþiespecialã(dedivizibilitate).
Spunem cã un numãr natural b divide numãrul natural a dacã existã c ∈ N
astfel încât a = b·c. Notãm acest lucru cu b ⎜ a(b divide pe a)sau a§ b(a divizibil
cu b). Dacã b nu divide pe a scriem b a sau b§ a.
Exemple: 1)2 ⎜ 8 deoarece 8 = 2 · 4;
2)5 ⎜ 0 deoarece 0 = 5 · 0;
3)0 ⎜ 0 deoarece 0 = 0 · c,c ∈ N.
Semnul grafic „⎜“ se numeºte divide (saurelaþiededivizibilitate).Relaþiadivideare
urmãtoarele proprietãþi:
1. reflexivitatea: a ⎜ a,≤a ∈ N.
2. antisimetria: a ⎜ b ºi b ⎜ a ⇒ a = b.
3. tranzitivitatea: a ⎜ b ºi b ⎜ c ⇒ a ⎜ c.
Aceste proprietãþi se demonstreazã utilizând definiþia relaþiei divide. Relaþia care
satisface proprietãþile 1, 2, 3 se numeºte relaþie de ordine. Relaþia „⎜“ este o ordine pe
N.Aceastã ordine este parþialã deoarece existã perechi de numere naturale care nu sunt în
relaþiadivide. Exemple:5 ⏐ 7ºi7 ⏐ 5. Mulþimea N este parþial ordonatã de relaþia
divide. Se noteazã cu (N,⎜) faptul cã pe mulþimea numerelor naturale am definit relaþia
dedivizibilitate.
Pe(N,⎜) au loc urmãtoarele afirmaþii:
1ºa ⎜ b ⇒ a ⎜ b· c, c ∈ N.
2ºa ⎜ b ºi a ⎜ c ⇒ a ⎜ bx · cy, x,y ∈ N.
3ºd ⎜ ai ⇒ d ⎜(x1a1 + x2a2 + … + xnan), xi ∈ N,i∈ {1, 2, …, n}.
4ºa ≥ b ºi d ⎜ b ⇒ d ⎜ a − b.
Demonstraþia afirmaþiilor 1º– 4ºsefacecuajutoruldefiniþieirelaþiei„⎜“ .
32
GHID DE PREGÃTIRE PENTRU EXAMENUL DE DEFINITIVAT
LA MATEMATICÃ, ÎNVÃÞÃTORI – INSTITUTORI
1. 2. Criterii de divizibilitate
a) Criteriul de divizibilitate cu 2
Fie numãrul natural a scrisînbaza10; a = an ·10n + an − 1 ·10n − 1 + … + a1 ·10+ a0,
unde an ≠ 0ºi a0,a1, …, an ∈ {0, 1, 2, …, 9}.
Numãrul a este divizibil cu 2 dacã ao este divizibil cu 2. Sã justificãm aceastã
afirmaþie. Avem 2 ⎜ 10n,2 ⎜ 10n − 1, …, 2 ⎜ 10,2 ⎜ a0 de unde rezultã 2 ⎜ an ·10n +
an − 1 ·10n − 1 + … + a1 ·10+1· a0 ºi conform proprietãþilor relaþiei „⎜“ obþinem 2 ⎜ a.
Este adevãratã ºi propoziþia reciprocã: Dacã 2 ⎜ a,atunci2 ⎜ a0.
Exemplu: 2 ⎜ 328 deoarece 2 ⎜ 8.
În concluzie, 2 ⎜ anan−1...a0(10) , dacã ºi numai dacã a0 ∈ {0,2,4,6,8}.
b) Criteriul de divizibilitate cu 5
Fie numãrul natural a = anan−1...a0(10) .
Numãrul a este divizibil cu 5 dacã a0 este divizibil cu 5.
Sã justificãm aceastã afirmaþie. Deoarece a= an ·10n + an−1 ·10n−1 + … + a1 ·10+ a0ºi
5⎜ 10k,k∈ {0,1,2,…, n},din5 ⎜ a0 rezultã5 ⎜ an ·10n + an−1 ·10n−1 + … + a1 ·10+1· a0,
deunde5 ⎜ a.Esteadevãratãºipropoziþiareciprocã:Dacã5 ⎜ a,atunci5 ⎜ a0.
Exemplu: 5 ⎜ 395 deoarece 5 ⎜ 5;5 ⎜ 290 deoarece 5 ⎜ 0.
În concluzie, 5 ⎜ anan−1...a0(10) dacã ºi numai dacã a0 ∈ {0,5}.
anan−1...a0(10)
c) Criteriul de divizibilitate cu 3
Fie numãrul natural a = anan−1...a0(10) .
Numãrul a este divizibil cu 3 dacã suma a0 + a1 + … + an este divizibilã cu 3.
Sã arãtãm întâi cã numãrul 10n − 1estedivizibilcu3pentru ≤n ∈ N*.Avem 10n − 1
= 100.
N ..0−1 = 99.
N ..9 =9· 111. ..
1. Deoarece 3 ⎜ 9 rezultã 3 ⎜ (10n − 1), ≤n ∈ N*.

de n ori de n ori de n ori
Numãrul a se poate scrie a = an(10n − 1)+ an − 1(10n − 1 − 1) + … + a1(10 − 1) +
.Deoarece 3 ⎜ 10k − 1, k∈ N* ºi3 ⎜(an + an− 1 + … + a1 + a0,
(an + an−1 + a1 + a0) ) obþinem
3⎜ a.Este adevãratã ºi propoziþia reciprocã. Dacã 3 ⎜ a,atunci 3⎜(an + an−1 + … + a1+ a0).
Exemplu: 3 ⎜ 12345 deoarece 3 ⎜ 1 + 2 + 3 + 4 + 5, adicã 3 ⎜ 15.
d) Criteriul de divizibilitate cu 9
Fie numãrul natural a = .
Numãrul a este divizibil cu 9 dacã suma a0 + a1 + … + an este divizibilã cu 9.
În demonstraþia criteriului cu 3 am vãzut cã 9 ⎜ 10k − 1, ≤ k∈ N*.Din9 ⎜ 10k − 1ºi
9 ⎜ a0 + a1 + … + an rezultã 9 ⎜ an(10n − 1) + … + a1(101 − 1)+(an + an−1 + … + a1 + a0)
,de
unde 9 ⎜ a. Este adevãratã ºi propoziþia reciprocã. Dacã 9 ⎜ a,atunci 9⎜(a0+ a1 + … + an.)
Exemplu: 9 ⎜ 728154 deoarece 9 ⎜ 7 + 2 + 8 + 1 + 5 + 4, adicã 9 ⎜ 27.
În concluzie, 9 ⎜ anan−1...a0(10) dacã ºi numai dacã 9 ⎜ a0 + a1 + … + an.
33
e) Criteriul de divizibilitate cu 4
Fie numãrul natural a = anan−1...a1a0(10) .
Numãrul a este divizibil cu 4 dacã numãrul a1a0 este divizibil cu 4.
În demonstraþie þinem seama de faptul cã 4 ⎜ 10k, k ≥ 2ºicã a = an ·10n an +
an − 1 ·10n − 1 + … + a2 ·102 + . Din 4 ⎜ 10k, k ≥ 2ºi4 ⎜ rezultã 4 ⎜ a.Este
adevãratã ºi propoziþia reciprocã. Dacã 4 ⎜ a,atunci4 ⎜ .
Exemplu: 4 ⎜ 1296 deoarece 4 ⎜ 96.
În concluzie, 4 ⎜ dacã ºi numai dacã 4 ⎜ a1a0 .
f) Criteriul de divizibilitate cu 10
Fie numãrul natural a = .
Numãrul natural a este divizibil cu 10 dacã a0 = 0.
În demonstraþie þinem seama de faptul cã 10 ⎜ 10k, k∈ N* ºicã a =(an ·10n + …
+ a1 · 10) + a0. Din 10 ⎜(an ·10n + … + a1 · 10) ºi 10 ⎜ a0 rezultã 10 ⎜ a. Este
adevãratã ºi propoziþia reciprocã. Dacã 10 ⎜ a,atunci a0 =0.
Exemplu: 10 ⎜ 9530 deoarece a0 =0.
În concluzie, 10 ⎜ anan−1...a1a0(10) dacã ºi numai dacã a0 =0.
Enunþãm în continuare, fãrã demonstraþie, alte criterii de divizibilitate.
g) Numãrul a este divizibil cu 2k dacã ºi numai dacã 2k ⎜ ak−1ak−2...a1a0 ,1 ≤ k ≤ n.
h) Numãrul a este divizibil cu 5k dacã ºi numai dacã 5k ⎜ ,1 ≤ k ≤ n.
Exemple: 1)8 ⎜ 37144 deoarece 8 ⎜ 144;
2) 125 ⎜ 11375 deoarece 125 ⎜ 375.
Observaþie: Criteriile g) ºi h) sejustificãlafelcaºicriteriile a) ºi b).
1. 3. Multipli ºi divizori ai unui numãr natural
Dacã aºi b sunt douã numere naturale astfel încât b ⎜ a spunem cã b este divizor al
lui a sau a este multiplu allui b.
Exemplu: Deoarece 3 ⎜ 6spunemcã3estedivizorallui6sau6estemultipluallui3.
Mulþimea divizorilor naturali ai lui a se noteazã cu D a. Numerele 1 ºi a se numesc
divizori improprii ailui a. Restul divizorilor, dacã existã, se numesc divizoriproprii.
Exemplu: Pentru numãrul 12 avem D 12 = {1, 2, 3, 4, 6, 12}. Divizorii improprii
sunt1ºi12.Divizoriipropriisunt:2,3,4,6.
Numerele de forma k·b,k∈ N se numesc multiplii lui b. Notãm M b ={k·b ⎜ k∈ N}
mulþimeamultiplilorlui b.
Exemplu: M 3 = {3k ⎜ k ∈ N} = {0, 3, 6, 9, …, 3k, …}, k ∈ N.
Dacã a ∈ N*, din faptul cã b ⎜ a,rezultã a ≥ b ≥ 1 ºi Card(D a)≤ a.Am obþinut
rezultatul: ≤a ∈ N*, Card(D a)∈ N.
34
Pentru orice numãr natural b,b ≠ 0, mulþimea M b esteinfinitã. Acest rezultat se
stabileºteutilizândbijecþia f:N → M b,f(k)= k·b. Obþinem Card(M b) = CardN ∉ N.
Din cele prezentate se desprind urmãtoarele proprietãþi imediate:
1. ≤ a ∈ N ⇒ a ⎜ 0,deci D 0 = N;
2. 0 ⎜ a ⇔ a = 0, deci M 0 = {0};
3. Dacã a ≥ 2, atunci Card(D a)= a ⇔ a =2.
4. 1 ⎜ a, ≤a ∈ N,deci M 1 = N.
Un numãr natural a ≥ 2, pentru care Card(D a) = 2, se numeºte numãr prim. Primul
numãr prim este 2 deoarece D 2 = {1, 2}. Numãrul 2 este singurul numãr prim par.ªirul
numerelor prime este infinit.
Un numãr natural a ≥ 4, pentru care Card(D a)≥ 3, se numeºte numãr compus.
Exemplu: Numãrul 6 este compus deoarece D 6 ={1,2,3,6}. Avem Card(D 6)=
4. ªirul numerelor compuse este infinit.
Enunþãm o caracterizarea numerelor prime: Un numãr natural p ≥ 2 este prim
dacã ºi numai dacã ≤a,b ∈ N cu proprietatea p ⎜ a·b implicã p ⎜ a sau p ⎜ b.
Numerele prime permit o reprezentare a numerelor naturale sub formã de produs
de puteri de numere prime diferite.
Enunþãm teorema fundamentalã a aritmeticii. Oricare ar fi numãrul natural a,
a ≥ 2, acesta admite o scriere de forma a = p1α1 ⋅ p2α 2 ⋅ ...⋅ pnα n , unde p1,p2, …, pn sunt
numere prime diferite, iar α1,α2,…, αn sunt numere naturale. Numerele αi se numesc
exponenþi.
Exemplu: 120 = 23 ·3·5; p1 =2, p2 =3, p3 =5, α1 =3, α2 =1, α3 =1.
În continuare, prezentãm o formulã utilã în rezolvarea unor probleme de aritmeticã.
Formula pentru calculul lui Card(Da)
Fie numãrul natural a= p1α1 ⋅ p2α 2 ⋅ ...⋅ pnα n ,p1,p2,…, pn numere prime distincte, iar α1,
α2, …, αn ∈ N.Avem relaþia Card(D a)=(α1 +1)(α2 + 1) … (αn +1).
Exemplu: Sã calculãm Card(D 120). Din scrierea 120 = 23 ·3·5 ⇒ α1 =3, α2 =1,
α3 = 1 ºi Card(D 120) = (3 + 1)(1 + 1)(1 + 1) = 4 · 2 · 2 = 16.
1. 4. Divizori comuni pentru douã sau mai multe numere naturale

Fie a,b ∈ N ºi D a,D b mulþimea divizorilor lui a,respectiv b. Notãm D a,b = D a ∩ D b
mulþimea divizorilor comuni ai numerelor aºi b.
a = 8,D 8 = {1, 2, 4, 8} ⎫
⎪
⎪
Exemplu: a = 12,D = {1, 2, 3, 4, 6,12}⎬⎪ ⇒ D 8, 12 = D 8 ∩ D 12 = {1, 2, 4}.
12 ⎪
⎭
Dacã D a ∩ D b = {1} spunem cã numerele aºi b sunt relativ prime (sau sunt prime
întreele).
35
a = 10,D10 = {1, 2, 5,10}⎫

⎪
⎪
Exemplu: a = 21,D = {1, 3, 7, 21}⎬⎪ ⇒ D 10,21 ={1},deci10ºi21suntrelativprime.
21 ⎪
⎭
Numãrul natural max(D a ∩ D b) se numeºte cel mai mare divizor comun al numerelor
aºi b. Se scrie prescurtat c.m.m.d.c sau cmmdc ºi se noteazã cu d sau(a,b) .
Exemple: (8, 12) = max(D 8 ∩ D 12) = max{1, 2, 4} = 4;
(10, 21) = max(D 10 ∩ D 21) = max{1} = 1.
Putem sã spunem acum cã numerele naturale aºi b sunt relativ prime dacã(a,b)=1.
Observaþie: Prin D a,b,c = D a ∩ D b ∩ D c vom înþelege mulþimea divizorilor comuni
ai numerelor a,bºi c. Notãm max D a,b,c =(a,b,c) .
Prezentãm o definiþie echivalentã pentru cmmmdc a douã numere naturale. Numãrul
natural d se numeºte cel mai mare divizor comun al numerelor aºib dacãsatisfacecondiþiile:
1. d ⎜ a ºi d ⎜ b;
2. dacã d ‘ ⎜ a ºi d ‘ ⎜ b,atunci d ‘ ⎜ d.
Referitor la existenþa cmmmdc a douã numere naturale, avem:
Dacã a,b ∈ N ºi a + b ≠ 0, atunci existã în mod unic (a,b) .
Dãm douã moduri pentru aflarea cmmdc a douã sau mai multe numere naturale.
1. Aflarea cmmdc prin descompunerea numerelor în puteri de numere
prime distincte
Cel mai mare divizor comun a douã sau mai multe numere naturale descompuse în
puteri de numere prime distincte, este egal cu produsul numerelor prime comune, fiecare
numãr prim luat o singurã datã, la puterea cea mai micã (sau cu exponentul cel mai mic).
a = 24 = 23 ⋅ 3 ⎫⎪⎪
Exemplu: a = 36 = 22 ⋅ 32⎬⎪ ⇒(a,b) = 2min(3, 2) ⋅ 3min(1, 2) = 22 ⋅ 3 = 12.
⎪⎭
Cazul general. Dacã a = p1α1 ⋅ p2α 2 ⋅ ...⋅ pnα n ,b = p1β1 ⋅ p2β2 ⋅ ...⋅ pnβn , atunci (a,b)=
m in(α ,β ) m in(α ,β )
= p1 1 1 ⋅ p2 2 2 ⋅ ...⋅ pnm in(α n ,βn ). Justificarea se face pe baza definiþiei cmmdc.
Cmmdc al trei sau al mai multor numere naturale se aflã dupã aceeaºi regulã.
2. Aflarea cmmdc prin algoritmul lui Euclid
Algoritmul lui Euclid de aflare a cmmdc a douã numere aºi b,a > b,b ≠ 0,constã
înscriereaºiruluideîmpãrþirisuccesive:
a = b· q + r, r< b
b = r· q1 + r1, r1 < r
r= r1· q2 + r2, r2 < r1
................................................
rn − 2 = rn − 1 · qn + rn, rn < rn − 1
rn − 1 = rn· qn +1 +0, rn +1 = 0
Utilizând definiþia cmmdc se aratã cã (a,b)=(b,r)=(r,r1) = … = (rn − 1,rn)= rn,
unde rn esteultimulrestdiferitdezeroînºirulîmpãrþirilorsuccesive.
Exemplu: Sã aflãm (7469, 2464). Scriem ºirul de împãrþiri succesive.
7469 = 2464 · 3 + 77 ºi 2464 = 77 · 32 + 0 ⇒ (7469, 2464) = 77.
36
Proprietãþile pentru cmmdc a douã numere naturale
1. ( a,b), c)=(a,(b,c)), ≤ a,b,c ∈ N.
2. c·(a,b)=(ca,cb) pentru bc ≠ 0.
3. (a,b)=1ºi(a,c)=1 ⇒(a,bc)=1.
4. a ⎜ bc ºi(a,b)=1 ⇒ a ⎜ c.
5. a ⎜ cºi b ⎜ c ºi(a,b)=1 ⇒ ab ⎜ c.
Proprietatea 1. ne spune cum se calculeazã (a,b,c) utilizând algoritmul lui Euclid.
Încheiem acest paragraf cu formula de aflare a numãrului numerelor relativ prime cu a
(FuncþialuiEuler).
Fie numãrul natural a= p1α1 ⋅ p2α 2 ⋅ ...⋅ pnα n ,pi numere prime distincte, αi∈ N. Numãrul
⎛ 1 ⎞⎛ 1 ⎞⎟ ⎛⎜ 1⎞
⎟⎟⎜⎜1−
ö(a)= a⎜⎜⎜⎝1− p ⎠⎝
⎟⎜ ⎜⎜ − p ⎟⎟⎟ ne dã numãrul numerelor mai mici decât a,relativ
⎟⎟...1
1 2⎠ ⎝
p n⎠
prime cu a.
Exemplu: Sã calculãm numãrul numerelor relativ prime cu 24. Din 243 =23 ·3
avem ö(24) = = 8. În acest caz putem sã scriem aceste
numere: 1, 5, 7, 11, 13, 17, 19, 23.
1.5. Multipli comuni pentru douã sau mai multe numere naturale
⎛ M 1⎞⎛ {0,3,6,9,
1⎞ } k,∈ `⎫⎪⎪
24=⎜⎜13,
− ⎟⎟3⎜⎜=
a . 1 k2,...,
1− Fi⎟⎟e=a,
24⋅..,3
b∈ N⋅ 3º
iM M ⎬ mulþimeamultiplilorlui a,respectiv b. Notãm Ma,b = Ma3 Mb
⎝ 2⎠⎝ 3 ⎠
b= 4,M4 = {0,4,8,12,...,3l,...,
2 } l∈ `b⎪⎪⎭
a
mulþimea multiplilor comuni ai numerelor aºi b.
Exemplu: ⇒M3,4 ={0, 12, 24,…, 12p,…}, p∈N.

Numãrul 0 este multiplu comun al oricãror numere naturale. Numãrul natural
min(Ma,b ∩ N*) se numeºte cel mai mic multiplu comun al numerelor aºi b.Sescrie
prescurtat c.m.m.m.c sau cmmmc ºi se noteazã cu m sau[a,b] .
Exemple: [3, 4] = min(M3,4 ∩ N*) = min{12, 24, 36, …} = 12;
[4, 10] = min(M4, 10 ∩ N*) = min{20, 40, 60, …} = 20.
Observaþie: Prin Ma,b,c vom înþelege mulþimea multiplilor comuni ai numerelor a,b
ºi c. Notãm Ma,b,c =[a,b,c] .
Prezentãm o definiþie echivalentã pentru cmmmc al douã numere naturale.
Numãrul natural m se numeºte cmmmc al numerelor aºi b dacãsatisfacecondiþiile:
1. a ⎜ m ºi b ⎜ m ;
2. Dacã a ⎜ m ’ºi b ⎜ m .’
Referitorla existenþa cmmmc al douã numere naturale avem:
a⋅ b
Dacã a,b ∈ N*, atunci existã în mod unic [a,b] ºi avem relaþia [a,b]= (a,b) .
Observaþie: Dacã (a,b) = 1, atunci [a,b]= a· b.Exemplu: [5, 7] = 35.
Avem douã moduri pentru aflarea cmmmc al douã numere naturale.
37
1. Aflarea cmmmc prin descompunerea numerelor în puteri de numere

prime distincte
Cel mai mic multiplu comun al douã numere naturale descompuse în puteri de numere
prime distincte este egal cu produsul numerelor prime comune ºi necomune, fiecare
numãr prim luat o singurã datã, la puterea cea mai mare.
a = 24 = 23 ⋅ 3 ⎪⎫⎪
Exemple: b = 36 = 22 ⋅ 32⎬⎪ ⇒ [24, 36] = 2max(2, 3) ⋅ 3max(1, 2) =23 ⋅ 32 = 72.
⎪⎭
a = 10 = 2⋅ 5 ⎫⎪⎪
⎬
b = 12 = 22 ⋅ 3⎪⎭⎪ ⇒ [10, 12] = 2max(1, 2) ⋅ 3 ⋅ 5 = 22 ⋅ 3 ⋅ 5 = 60.
β β
Cazul general. Dacã a = p1α1 ⋅ p2α 2 ⋅ ...⋅ pnα n ,b = p11 ⋅ p22 ⋅ ...⋅ pnβn sunt descompuneri
în puteri de numere prime distincte, atunci [a,b]= p1m ax(α1,β1) ⋅ p2m ax(α 2 ,β2 ) ⋅ ...⋅ pnm ax(α nβn ) .
Acest rezultat se justificã utilizând definiþia cmmmc al douã numere naturale.
Utilizând relaþia min(min(αi,βi), γi) = min(αi, min(βi,γi)), i∈ {1, 2, …, n}, avem
[ a,b], c]]=[a,[b,c]]=[a,b,c], ≤a,b,c ∈ N*.
2. Aflarea cmmmc al numerelor naturale a ºi b prin efectuarea operaþiei
a · b : (a, b), unde (a, b) se aflã prin algoritmul lui Euclid
Exemplu: Sã aflãm [7171, 7313]. Aflãm, prin algoritmul lui Euclid, (7171, 7313).
7313 = 7171⋅1+ 142⎪⎫
⎪
7171= 142⋅ 50 + 71 ⎪
⎬ ⇒ (7171, 7313) = 71 ºi [7171, 7313] = 7171 · 7313 : 71 =
⎪
⎪⎪
142 = 71⋅ 2 + 0 ⎭
= 101 · 7313 = 738 613.
Metoda a doua este avantajoasã în cazul în care numerele aºi b sunt mari.
Proprietãþi ale celui mai mic multiplu comun al douã numere naturale nenule
1. [a,b]=[b,a];
2. [k· a,k· b]= k·[a,b], ≤k ∈ N*;
⎡ a b⎤ [ a,b]
3. Dacã k ⎜ a,k ⎜ b,atunci ⎢⎢ k , k⎥⎥ = k ;
⎣ ⎦
⎛m m ⎞
4. ⎜⎜⎝ a ,b ⎠⎟⎟ =1 ⇔ m =[a,b]
.
1. Determinaþi elementele mulþimii M ={x ⎜ x ∈ N,x ≤ 20ºi6 ⎜ 10+ x}.
Soluþie: 6 ⎜ 10+ x ⇔ 6 ⎜ 6 + (4 + x)⇔ 6 ⎜ 4+ x ⇔ 4+ x= M6 ⇔ x ∈ {2, 8, 14, 20}.
2. Scrieþi toate numerele de patru cifre distincte, formate cu cifrele 1, 2, 3 ºi 6, care sã
fiedivizibilecu6.
Soluþie: Deoarece 1 + 2 + 3 + 6 = 12 = M3, toate numerele cu patru cifre distincte, scrise cu cifrele
1, 2, 3 ºi 6 sunt divizibile cu 3. Pentru a fi divizibile cu 6 trebuie sã fie divizibile ºi cu 2, deci ultima
cifrã trebuie sã fie 2 sau 6. Numerele divizibile cu 6 sunt 1236, 1326, 2136, 2316, 3126, 3216, 1362,
1632, 3126, 3612, 6132, 6312.
38
3. Fie numãrul a = 2x1y(10) .Aflaþi câte numere sunt divizibile cu 12.
Soluþie: Deoarece (3, 4) = 1, numãrul a este divizibil cu 12 dacã este divizibil cu 3 ºi cu 4.
4 ⎜ a ⇔ 4 ⎜ 1y ⇔ y ∈ {2,6}.
y =2: 3 ⎜ a ⇔ 3 ⎜ 2x12 ⇔ 3 ⎜ 2+ x +1+2 ⇔ 3 ⎜ x +5 ⇔ x∈ {1,4,7} ⇒ 3 numere divizibile cu 3.
y =6: 3 ⎜ a ⇔ 3 ⎜ 2x16 ⇔ 3 ⎜ 2+ x +1+6 ⇔ 3 ⎜ x +9 ⇔ x∈ {0,3,6,9} ⇒ 4 numere divizibile cu 3.
În total sunt 7 numere divizibile cu 12.
4. Gãsiþi cel mai mic ºi apoi cel mai mare numãr natural de forma 2x3y(10) divizibilcu15.
Soluþie: Deoarece (3, 5) = 1, numãrul 2x3y este divizibil cu 15 dacã este divizibil cu 3 ºi cu 5.
5 ⎜ 2x3y ⇔ y ∈ {0,5}.
y =0: 3 ⎜ 2x30 ⇔ 3 ⎜ 2+ x +3 ⇔ 3 ⎜ 5+ x ⇔ x ∈ {1,4,7}.
y =5: 3 ⎜ ⇔ 3 ⎜ 2+ x + 3 + 5 ⇔ 3 ⎜ 10 + x ⇔ x ∈ {2,5,8}.
Pentru x =1, y = 0 obþinem cel mai mic numãr divizibil cu 15, iar pentru x =8, y = 5 obþinem cel
mai mare numãr divizibil cu 15.
5. Se dau numerele x =34 ·56 ·78 ºi y =210 ·312 ·714.Aflaþi cu câte zerouri se terminã
numãrul x·y.
Soluþie: Deoarece 210 ⎜ x·y,56 ⎜ x·y ºi(2,5)=1 ⇒ 210 ·56 ⎜ x·y⇒ 10min(10, 6) ⎜ x·y⇒ 106 ⎜ x·y⇒
numãrul x·y se terminã în 6 zerouri.
6. Arãtaþi cã pentru orice n ∈ N* numãrul A =2n ·5n + 2006 este divizibil cu 18.
{
{aabc
1
1000.

12abc
2
12xy
xy 00.
N
x=35

00,
abc . α
..
p25,
de(n−
de
abc§0
1(10
or 4)
}
i ori
α2

10)⋅ 50,
p2006 ..}⋅000
⋅75
= pnα n Avem
28Soluþie:
. , A = 10n + 2006 = + 2006 = . Deoarece suma cifrelor lui
A este9 ⇒ 9 ⎜ A. Dacã n ∈ {1,2,3},atunci A ∈ {10 + 2006, 100 + 2006, 1000 + 2006} ºi de fiecare
datã A este divizibil cu 9.
7. Determinaþi toate numerele de forma 12xy(10),divizibilecu25.
Soluþie: 25 ⎜ ⇔ 25 ⎜ ⇔ ∈ . Numerele divizibile cu 25 sunt 1200,
1225, 1250, 1275.
8. Câte numere de forma sunt divizibile cu 8?
Soluþie: Utilizând criteriul de divizibilitate cu 2n ⇒ 8 ⎜ ⇔8⎜ ⇔ = M 8.Avem
min { }
ºi max abc abc§8 = 992 = 124 · 8 (cifrele a,b,c pot lua simultan
valoarea 0 deoarece nu sunt la începutul numãrului). Numerele 0 · 8, 1 · 8, …, 124 · 8 satisfac
condiþia de divizibilitate cu 23. În total avem 125 de numere de forma 12abc(10) divizibile cu 8.
9. Aflaþi numãrul divizorilor numãrului 2772.
Soluþie: 2772 = 22 ·31 ·1311 ⇒ Card(D 2772) = (2 + 1)(1 + 1)(1 + 1) = 12.
10. Sã se afle cel mai mic numãr natural care are exact 10 divizori.
Soluþie: Sã cãutãm întâi forma generalã a unui numãr natural care are exact 10 divizori. Fie
aceasta unde pi sunt numere prime distincte, iar αi sunt numere naturale.
Trebuie sã avem (α1 +1)( α2 + 1)…( αn + 1) = 10. Numãrul 10 poate fi scris 1 · 10 sau 1 · 2 · 5.
39
{
α1 + 1 = 1 ⇒ α1 = 0 9
Dacã 10 = 1 · 10 ⇒ α + 1= 10 ⇒ α = 9 ⇒ a = p1
2 2
Dacã 10 = 1 · 2 · 5 ⇒
Avem min =29 = 512 ºi min =3·24 = 48. Numãrul cãutat este 48.
11. Gãsiþi numãrul minim de forma cu cel mai mic numãr de divizori.
Soluþie: Scriem =71 ·111 ·131· .
Dacã este numãr prim atunci Card = (1 + 1)(1 + 1)(1 + 1)(1 + 1) = 16. Dacã abc este
numãr compus atunci = ºi Card > 16.
Pentru a rãspunde la cerinþele problemei trebuie sã considerãm cel mai mic numãr prim de
forma abc .Acesta este 101. Numãrul cãutat este 101 101.
12.a) Determinaþi n ∈ N astfelîncât D n ={1,2, n}.

b) Determinaþi n ∈ N pentru care suma divizorilor este n +3.
Soluþie: a) Din D n ={1,2, n} ⇒ n > 2 ºi singurul divizor propriu este 2. Deducem cã n =2k,
k∈ N* \ {1}. Pentru k≠ 2, numãrul n admite ºi alþi divizori proprii. Urmeazã k =2ºi n = 4. Numãrul
4 este singurul numãr natural care are exact trei divizori.
b) Numãrul n are divizori improprii 1 ºi n. Notãm suma divizorilor proprii cu k.Avem 1 + n + k
= n + 3 de unde k = 2. Cum 2 este numãr prim, obþinem cã n are un singur divizor propriu. Rezultã
Card(D n)=3,deci n =4.
Observaþie: Dacã numãrul natural a are descompunerea ,pi numere
primedistincte,iar αi∈ N, atunci suma divizorilor naturali ai numãrului a estedatãde
formula .
Exemplu: Suma divizorilor lui 6 este 1 + 2 + 3 + 6 = 12. 6 = 2 · 3 ⇒ p1 =2, p2 =3,
2 2
α1 =1, α2 =1. Aplicând formula obþinem: 2 −1⋅ 3 −1 = 3⋅ 8 = 3 · 4 = 12.
2−1 3−1 1 2
13. Sã se arate cã nu existã nici un numãr natural care împãrþit la 16 sã dea restul 4 ºi
împãrþit la 20 sã dea restul 5.
Soluþie: Presupunem cã existã un asemenea numãr a.
⇒ 4·5 ⎜ a ⇒ 20 ⎜ a, ceea ce contrazice relaþia a = 20 ·q2 + 5.
14. Sã se arate cã orice numãr natural mai mare decât 2 se scrie ca sumã de numere prime.
Soluþie: Pentru n = 2k ⇒ n = .Pentru n = 2k + 1 ⇒ n = 3 + .
15. Sã se determine numerele naturale aºi b încondiþia(a,b)=10ºi[a,b] = 100.

40
⎪⎧⎪a = 10⋅ a1 a⋅ b
Soluþie: Din(a,b)=10 ⇒ ⎪ ⎨b = 10⋅ b1 .Utilizândrelaþia[a,b]= (a, b) ⇒ 100=
⎪⎪
⎪⎩(a1, b1)= 1
⇔ 100 = 10 ⋅ a1 ⋅ b1 ⇔ {
a1 = 1
{
a1 = 2
⇔ b = 10 sau b = 5 sau
1 1
{ba == 25 sau {ba ==110 de unde
1
1
1
1
{
a = 10
{
a = 20 a = 50
{ a = 100
aflãm pe a ºipe b: b = 100 sau b = 50 sau b = 20 sau b = 10 . {
16. Sã se determine numerele naturale a,b,c încondiþia(a,b,c)=10ºi[a,b,c]=100.
Soluþie: Din(a,b,c)=10 ⇒ a = 10a1,b = 10b1 ºi c = 10c1 cu(a1,b1,c1) = 1. Cum [a,b,c] = 100
=(a,b,c)·10=(a,b,c) · 2 · 5, avem cazurile {a1,b1,c1} = {1, 1, 10} sau {a1,b1,c1} = {1, 2, 5}.
Obþinem {a,b,c} = {10, 10, 100} sau {a,b,c} = {10, 20, 50}.
17. Un muncitor a executat un numãr de piese. Numãrându-le câte 2, 3, 4, 5, 6 îi

rãmâne de fiecare datã o singurã piesã. Când a numãrat câte 7, nu i-a mai rãmas
nici una. Sã se afle numãrul de piese executate de muncitor, considerând cã este cel
mai mic numãr cu aceastã proprietate.
Soluþie: Fie n numãrul cãutat. Avem n =2· q1 +1, n =3· q2 +1, n =4· q3 +1, n =5· q4 +1,
a1 ⋅⋅ba11=
10
(a1, b10 1
}
⋅10
)
10b1=6· q5 +1ºi n =7· q6. Din primele cinci relaþii rezultã n − 1=[2,3,4,5,6]· kºi n = 60k + 1. Pentru
⋅n
a rãspunde problemei trebuie sã cãutãm cel mai mic numãr de forma 60 · k + 1 care sã fie divizibil
cu7. Acest numãr se obþine pentru k =5. Rezultã n = 301 (piese).
3. Probleme propuse
1. Sã se determine toate numerele naturale de forma abcba ºtiind cã produsul cifrelor
este 3969.
2. Sã se arate cã numãrul S =11987 +21987 +31987 + … + 19871987 + 3 nu poate fi pãtrat
perfect.
3. Sã se afle numerele de patru cifre care împãrþite la 7, 11, 13 dau acelaºi rest 3.
4. Fie numerele n1 = 1 + 3 + 5 + 7 + 9, n2 = 2 + 6 + 10 + 14 + 18, n3 = 5 + 15 + 25
+ 35 + 45. Fãrã a calcula sã se arate cã N = n1(n2 + n3) este divizibil cu 7 ºi apoi sã
seafle N.
5. Sã se afle toate numerele de trei cifre scrise în baza 10 care sã îndeplineascã simultan
condiþiile:
a) suntdivizibilecu6; b) au15divizori.
6. Sã se arate cã numãrul N = n2(7n6 − 5·34 +3n2 −1)estedivizibilcu2, ≤n ∈ N \{1}.
7. Fie N =2x ·5y ·11z cu x,y,z∈ N*. Sã se determine N ºtiind cã 16N are cu 60 de
divizori mai mulþi decât N,iar25N are cu 24 divizori mai mulþi decât N.
41
8. Numerele naturale a,b,c sunt elemente ale mulþimii {0, 1, 2, 3, 4}.

Numãrul abc = 25a +5b + c.
a) Arãtaþi cã abc §4 dacã ºi numai dacã (a + b +c)§4;
b) Arãtaþi cã abc §6 dacã ºi numai dacã (a − b + c)§4.
9. Sã se determine n ∈ N pentru care numãrul A =(n2 +5)2 − (2n +3)2 este prim.
10. În ce bazã de numeraþie 165 este divizor al lui 561?
11. Sã se demonstreze cã 1320x este divizibil cu 6 pentru orice x ≥ 4, x ∈ N.
12. Sã se gãseascã n ∈ N* pentru care n4 + 4 este prim.
13. Dacã numerele naturale a,4a,7a satisfac condiþia cã produsul lor P se divide cu
suma lor S atunci sã se arate cã S§36.
14. Diferenþa dintre un numãr natural par ºi un numãr prim este 20 000. Sã se determine
aceste numere.
15. Sã se gãseascã numerele naturale p astfel ca numerele p,p2 +4, p2 +6sãfieprime.
16. Fie numãrul abcd scris în baza 10 ºi fie S = + . Sã se arate cã S§27
dacã ºi numai dacã a + b + c + d = 27.
17. Sã se determine n∈ N pentru care numãrul A =3n−2 ·113− n +33− n ·112− n estedivizibil
cu63.
18. Dacã dintr-un numãr de 3 cifre scãdem 7, rezultatul obþinut se divide cu 7; dacã
scãdem 8, rezultatul obþinut se divide cu 8, dacã scãdem 9, rezultatul obþinut se
divide cu 9. Care este numãrul?
19.a) Determinaþi divizorii comuni ai numerelor 5n +7ºi3n +4.
b) Arãtaþi cã urmãtoarele numere sunt prime între ele: 6n +5ºi5n +4.
20. Sã se afle numerele naturale a,b ºtiindcã2a +3b =216, a·b = 1728, [a,b] = 144.
4. Soluþii
⎧
⎪ a2 = 34 ⎧
⎪ a2 = 72
⎪
⎪ ⎪
⎪
a b c = 3969⎪⎪
2 2 ⎫ ⎪b2 = 72 ⎪ 2 4
⎬ ⇒ Putem avea urmãtoarele situaþii:I. ⎨ ⇒ 97179; II. ⎨b = 3 ⇒
1.
3969 = 34 ⋅ 72 ⎪⎭⎪ ⎪
⎪ ⎪
⎪
⎪c= 1 ⎪c= 1
⎧⎪a2 = 32 ⎧⎪a2 = 72 ⎪
⎩ ⎪
⎩
⎪⎪ ⎪⎪
⎪b2 = 72 ⎪b2 = 32
79197;III. ⎨⎪ ⇒ 37973; IV.⎨⎪ ⇒ 73937.
⎪⎪c = 32 ⎪⎪c = 32
⎪⎩ ⎪⎩
2. u.c.(11987)=u.c.(111987)=u.c.(211987) = … = u. c. (19811987)=1
u.c.(21987)=u.c.(121987)=u.c.(221987) = … = u. c. (19821987)=8
u.c.(31987)=u.c.(131987)=u.c.(231987) = … = u. c. (19831987)=7
u.c.(41987)=u.c.(141987)=u.c.(241987) = … = u. c. (19841987)=4
u.c.(51987)=u.c.(151987)=u.c.(251987) = … = u. c. (19851987)=5
u.c.(61987)=u.c.(161987)=u.c.(261987) = … = u. c. (19861987)=6
u.c.(71987)=u.c.(171987)=u.c.(271987) = … = u. c. (19871987)=3
42
u.c.(81987)=u.c.(181987)=u.c.(281987) = … = u. c. (19781987)=2
u.c.(91987)=u.c.(191987)=u.c.(291987) = … = u. c. (19791987)=9
u.c.(S) = u. c. [199(1 + 8 + 7 + 4 + 5 + 6 + 3) + 198(2 + 9) + 3] = u. c. (199 · 34 + 198 · 11 + 3) = 7.
Cum u. c. (S) = 7 rezultã cã S nu poate fi pãtrat perfect.
abcd = 7⋅ q1 + 3 ⎪⎫⎪
⎪⎪
3. abcd = 11⋅ q2 + 3⎬ ⇒ (abcd − 3) ∈ M1001, unde 1001 = 7 · 11 · 13 ⇒ (abcd − 3) ∈ {1001, 2002,
⎪
abcd = 13⋅ q3 + 3⎪⎪⎪
⎭
…, 9009} ⇒ abcd ∈ {1004, 2005, 3006, 4007, 5008, 6009, 7010, 8011, 9012}.
4. n1 = 1 + 3 + 5 + 7 + 9; n2 = 2(1 + 3 + 5 + 7 + 9) = 2n1;n3 = 5(1 + 3 + 5 + 7 + 9) = 5n1;N = n1 ·7n1 ⇒
N =7(n1)2 ⇒ N §7; N =7·252 = 4375.
5. ⇒ ºi ⇒ ⇒ (n + 1)( m + 1)( p + 1)...= 15 = 1⋅ 3⋅ 5⎫⎪⎪

⎬
Cum abc§6 rezultă că n,m ≠ 0 ⎪ ⎪
⎭
⎧⎪n = 2 ⎪⎧⎪n = 4
⎪ ⎪⎨m = 2 ⇒ abc = 324 sau
⇒⎪⎨m = 4 sau = 144.
⎪⎪ ⎪⎪
⎪⎩ p = 0 ⎪⎩ p = 0
6. N = n2(7n6 − 5·34 + 3n2 − 1); N = n2(7n6 + 3n2)− 406 · n2;N = n4(7n4 +3) − 406n2; 406n2§2,
(≤ )n ∈ N \ {1}. Dacã n =2k atunci n §2 ⇒ n4§2 ⇒ n4(7n4 +3) §2; Dacã n =2k + 1 atunci
7n4 = numãr impar ⇒ 7n4 + 3 = numãr par ⇒ (7n4 +3) § 2 ⇒ n4(7n4 +3)§2. Deci, indiferent de caz
n4(7n4 +3)§2, prin urmare N §2,(≤ )n ∈ N \{1}.
§
24N
abc
16 §(3
=6x2+
2 xn+5 ⎫
⋅43)⋅m5 p z⎫
⎪y⋅ ⋅x11 ⎪..
⋅.
⎬+2 z⎪⎬ ⎧( x+ 5)( y+1)( z+1) = 60+( x+1)( y+1)( z+1)
⎪ ⎧4( y+1)( z+1) = 60
⎪
x ∈ ` ,x x≥
25N = 2 ⋅ 5 7y ⎪
⎪
7.⎭ ⋅11 ⎪⎭ ⎪ ⇒ ⎪⎨ ⇒ ⎪⎨
⎪
⎪
⎩( x+1 )( y+ 3)( z+1) = 24+( x+1)( y+1)( z+1) ⎩2( x+1)( z+1) = 24
⎪
⎪
⎧
⎪( y+ 1)( z+ 1) = 15
⇒ ⎪⎨ ⇒(z + 1) este divizor comun al numerelor 15 ºi 12 ⇒ z≠ 0 ⇒ z +1 ≠ 1
⎩( x+ 1)( z+ 1) = 12
⎪
⎪
⇒ z + 1 = 3 ⇒ z =2 ⇒ y =4, x =3 ⇒ N = 23 ·54 ·112 = 605 000.
8.a) abc = 25a +5b + c = 24a +4b + a + b + c = 4(6a + b)+ a + b + c⇒ §4 dacã ºi numai dacã
(a + b + c)§4;
b) = 25a +5b + c = 24a + a +6b − b + c = 6(4a + b)+ a − b + c⇒ §6 dacã ºi numai dacã
(a − b + c)§6.
9. A = (n2 +5 − 2n − 3)(n2 +5+ 2n +3)=(n2 +2 − 2n)
(n2 + 8 + 2n). Pentru ca A sã fie numãr prim,
trebuie ca cel mai mic dintre factorii anteriori sã fie egal cu 1, iar celãlalt sã fie egal cu A.n2 +2
− 2n =1 ⇒ n2 − 2n + 1 = 0 ⇒(n − 1)2 =0 ⇒ n =1 ⇒ A = 1 + 2 + 8 ⇒ A =11.
10. Fie x baza de numeraþie; x ∈ N,x ≥ 7; 165x = x2 + 6x + 5 = x2 + x + 5x + 5 = (x + 1)(x + 5);
561x =5x2 +6x +1=5x2 +5x+ x +1=(x +1)(5x + 1); 561x§165x ⇒(x +1)(5x +1)§(x +1)(x+ 5)
⇒ (5x +1)§(x +5) ⇒ (5x +25 − 24)§(x +5) ⇒ [5(x +5) − 24]§(x +5) ⇒ ⇒
x = 7 sau x = 19.
11. 1320x = x3 +3x2 +2x= x(x2 +3x +2)= x(x2 + x +2x +2)= x(x +1)(x + 2). Cum 1320x poatefiscris
ca un produs de trei numere naturale consecutive rezultã cã 1320x§6.
43
12. n4 + 4 = n4 + 4n2 +4 − 4n2 =(n2 +2) − (2n)2 =(n2 +2 − 2n)(n2 + 2 + 2n). Cum n4 + 4 prim ºi
n2 +2 − 2n < n2 + 2 + 2n,( ≤)n ∈ N* rezultãcã n2 +2 − 2n =1 ⇒ n2 − 2n +1=0 ⇒(n − 1)2 =0
⇒ n =1 ⇒ n4 + 4 = 5.
13. S = 12a;P = 28a3;P§S ⇔ 28a3§12a ⇔ 7a2§3 ⇔ a2§3 ⇒ a§3 ⇒ a = 3k,k ∈ N* ⇒
S = 36k⇒ S§36,( ≤)k∈ N*.
14.
a − b = 20 000
a − par }⇒
b− par
b− prim } ⇒ b =2 ⇒ a = 20 002.
15. Dacã p =2k atunci p2 +4ºi p2 +6sunt numere pare, deci nu pot fi numere prime. Atunci p este
numãr impar. Determinãm p analizând ultima cifrã a numãrului p.u.c.(p2)∈ {1, 5, 9}. Considerãm
urmãtorul tabel cu ultimele cifre ale numerelor p2,p2 +4, p2 +6.
u.c.(p2) 1 5 9
u.c.(p +4)
2
5 9 3
u.c.(p +6)
2
7 1 5
Se observã cã singurul caz convenabil esteu.c.(p2)=5, p –prim ⇒ p=5 ⇒ p2 +4=29, p2 +6=31.
16. S = 1001a + 110b + 110c + 1001d;S = 1001(a+ d) + 110(b+ c);S =(27·37+2)(a + d)+(27·4+2)
(b + c); S = 27(37a + 37d +4b +4c)+2(a + b + c+ d); S =27· k +2(a + b + c + d); S§27 ⇔
(a + b + c + d)§27. ⎫
⎪
⎪
2(a + b + c + d)§27 ⇔ Cum a,b,c,d -cifre,a ≠ 0,d ≠ 0 ⎪ ⎬ ⇒ a + b + c+ d = 27.
⎪
rezultă că m ax(a + b + c + d)= 36 ⎪⎪
⎭
17. A =32 − n ·112 − n(3 + 11) = 32 − n ·112 − n ·2·7ºi A§63 ⇒ A§7ºi A§9 ⇒ 32 − n =32 ⇒ n =0.
(abc− 7)§7 ⇒ abc§7⎫⎪⎪⎪
⎪
18. (
abc− 8)§8 ⇒ abc§8 ⎪⎬ ⇒ abc ∈ M504 ⇒ = 504.
⎪⎪
(abc− 9)§9 ⇒ abc§9⎪⎪⎭ ⎪
19.a) d =(5n +7,3n +2) ⇒ ⇒ {

d ⏐ 15n + 21
d ⏐ 15n + 10
⇒ d ⎜ 11 ⇒ d ∈ {1,11}.
b) d =(6n +5,5n +4) ⇒ {dd ⏐⏐ 56nn++45⇒ ⎧⎪⎪⎨⎪⎪⎩dd ⏐⏐ 65((56nn++ 54)) ⇒ {dd ⏐⏐ 3030nn++ 2425 ⇒ d ⎜1 ⇒ d =1 ⇒
(6n +5,5n +4)=1.
20. Se ºtie urmãtoarea relaþie:[a,b]·(a,b)= a·b. Obþinem cu ajutorul ei cã (a,b) = 12; Cum (a,b)
⎧⎪a = 12a1
⎪⎪ ⎧ ⎧2a1 + 3b1 = 18
= 12 rezultã cã ⎨ b = 12b1 ;2a +3b = 216 ⇒ ⎪⎪⎨24a1 + 36b1 = 216 :12 ⇒ ⎪
⎨ a ,b = 1 .
⎪⎪
⎪⎩(a1,b1)= 1 ⎩(a1,b1) = 1
⎪
⎪ ⎩( 1 1)
⎪
⎪
3b1§ 3ºi18§3 ⇒ 2a1§3 ⇒ a1§3. Dacã a1 =3 ⇒ b1 =4 ⇒ a =36, b = 48. Dacã a1 =6 ⇒
b1 =2 ⇒(a1,b1)≠ 1. Deci, singura soluþie este a =36, b = 48.
44
4 MULÞIMILEZ,Q,R
Capitolul
– Soluþii 66
1.1. Mulþimea numerelor întregi (Z)
Fie mulþime numerelor naturale N = {0, 1, 2, 3, …}. Sã formãm o nouã mulþime de
simboluri, pe care sã o notãm cu Z, constituitã din simbolul 0 din N, împreunã cu toate
simbolurile ce se obþin dacã fiecare simbol din N* se scrie o datã cu semnul + (plus) în
faþã ºi o datã cu semnul − (minus)înfaþã.
Avem Z = {…, −3, −2, −1, 0, + 1, + 2, + 3, …} care se numeºte mulþimea
numerelor întregi. Submulþimea {+ 1, + 2, + 3, … } o notãm cu Z + ºi o numim
mulþimea numerelorîntregi pozitive, iar submulþimea {…, −3, −2, −1} o notãm cu
Z – ºi o numim mulþime numerelorîntregi negative. Simbolul 0 îl numim numãrul
întreg zero sau nul. Observãm cã 0 nu are semn. Convenim sã identificãm Z+ cu N*(Z+
= N*). Folosim ºi urmãtoarea terminologie: mulþimea numerelor întregi nenegative,
notatã Z + ∪ {0} ºi mulþimea numerelor întregi nepozitive,notatãcu Z– ∪ {0}. Mai
facem observaþia Z = Z – ∪ {0} ∪ Z+. Notãm Z* = Z \ {0} mulþimea numerelor
întregi nenule.
Numim opusul unui numãr întreg nenul, numãrul întreg ce se obþine prin schimbarea
semnului din faþã (din + în − ºidin − în +). Opusul lui 0 este 0. Opusul numãrului întreg
a se noteazã −a.
Exemplu: −(−5) = +5; −(+4) = −4; −(0) = 0. Deoarece +5 = 5 putem sã scriem
−(−5) = 5.
Numim modulul unui numãr întreg nenul, numãrul natural obþinut din acel numãr
întreg, prin înlãturarea semnului + sau − dinfaþã.Modulullui0este0. Vom nota modulul
numãrului întreg a prin ⎜ a ⎜.
Exemple: ⎜ +7 ⎜ =7; ⎜ −5 ⎜ =5; ⎜ 0 ⎜ =0; ⎜ −1 ⎜ = 1, etc.
⎪⎧⎪a, dacă a ∈ ] +
⎪
Explicitãm modulul unui numãr întreg prin ⎜ a ⎜ = ⎨⎪0,dacă a = 0 .
⎪⎪−a,dacă a ∈ ] −
⎩
Spunem cã numerele numerele întregi nenule aºi b sunt egale dacã au acelaºi semn
ºi acelaºi modul. Scriem a = b. Dacã aºi b sunt nule scriem a = b =0.
45
Capitolul 4. Mulþimile Z, Q, R
Relaþia de egalitate pe Z areproprietãþile:

1. reflexivã:a = a, a ∈ Z;
2. simetricã:dacã a = b,atunci b = a;
3. tranzitivã:dacã a = bºi b = c,atunci a = c.
Pe Z putem sã introducem operaþiile: adunarea, scãderea, înmulþirea ºi împãrþirea
astfel încât sã prelungeascã operaþiile pe N.
a) Adunarea
Fie a,b douã numere întregi. Existã în mod unic un numãr întreg s care se numeºte
suma numerelor a ºi b, exprimat de scrierea a + b = s,a ºi b se numesc termenii
adunãrii. Suma s seobþineastfel:
1. Dacã a,b ∈ Z – ,atunci s= −(⎜ a ⎜ + ⎜ b ⎜) ;
2. Dacã a,b ∈ Z + ,atunci s= ⎜ a ⎜ + ⎜ b ⎜;
3. Dacã aºi b ausemnediferiteºi ⎜ a ⎜ ≠ ⎜ b ⎜,atunci s va avea semnul numãrului cu
modulul mai mare, iar ca modul, diferenþa dintre modulul mai mare ºi cel mai mic;
dacã ⎜ a ⎜ = ⎜ b ⎜,atunci s este egal cu zero;
4. Dacã unul dintre numere este zero, atunci s este celãlalt numãr.
Exemple: (−7) + (−4) = −(⎜ −7 ⎜ + ⎜ −4 ⎜)= −(7 + 4) = −11.
(+3) + (+5) = ⎜ +3 ⎜ + ⎜ +5 ⎜ = 3 + 5 = 8.
(−5) + (+3) = −(⎜ −5 ⎜ − ⎜ +3 ⎜ = −(5 − 3)= −2.
(+4) + (−2) = +(⎜ +4 ⎜ − ⎜ −2 ⎜ = +(4 − 2) = +2 = 2.
(+4) + (−4) = 0.
(+5) + 0 = +5.
0 + 0 = 0.
Adunarea pe Z are proprietãþile:
1. asociativitatea:(a + b)+ c= a +(b + c), a,b,c ∈ Z.
2. comutativitatea:a + b = b + a, a,b ∈ Z.
3. numãrul 0 este element neutru:a +0= a, a ∈ Z.
4. fiecare numãr întreg admite un simetric: a∈ Z, (∃)−a∈ Z astfelîncât a+(−a)=0.
Spunem cã adunarea determinã pe Z o structurã de grup comutativ,notatã(Z,+).
Prin intermediul operaþiei „+“ putem sã introducem relaþia „≤“(mai mic sau egal)
pe Z.
Fie a,b ∈ Z. Spunem cã a ≤ b dacã existã c ∈ Z + ∪ {0} astfel încât a + c = b.
Exemplu: −7 ≤ −3 deoarece (−7) + (+4) = −3.
Relaþia„≤“areproprietãþile:
1. reflexivã:a ≤ a, a ∈ Z;
2. antisimetricã:a ≤ b ºi b ≤ a ⇒ a = b;
3. tranzitivã:a ≤ b ºi b ≤ c ⇒ a ≤ c.
46
Orelaþiecareestereflexivã,antisimetricãºitranzitivãeste relaþiedeordine.Relaþia„≤“
esteorelaþiedeordinepe Z.Relaþia„≤“este totalã deoarece a,b ∈ Z avem a ≤ b sau
b ≤ a. Mulþimea Z este totalordonatã înraportcu„≤“. Notãm (Z,≤)faptulcãamintro-
dusorelaþiedeordinepe Z. Spunem cã a< bdacã a≤ bºi a≠ b.Relaþia„<“estetranzitivã.
Legãtura dintre adunare ºi relaþia „≤ ≤“:dacã a ≤ b,atunci a+ c≤ b+ c, c∈ Z.
b) Scãderea
Scrierea a +(−b) o notãm cu a − b ºi spunem cã este diferenþa dintre a ºi
b. Prin urmare, a − b = a +(−b) de unde decurge regula practicã pentru
scãderea numerelor întregi.
Exemple: (+2) −(−1) = (+2) + (−1) = 1;
(−5) −(−7) = (−5) + (+7) = +2;
0 −(−3) = 0 + (+3) = +3;
−5 − 0= −5 + 0 = −5.
În scrierea a − b = c,a se numeºte descãzut,b scãzãtor,iar c diferenþã.
Din cele prezentate rezultã cã scãderea pe Z este totdeauna posibilã.În N aceasta
nu este totdeauna posibilã.
c) Înmulþirea
Fie a,b douã numere întregi. Existã în mod unic un numãr întreg p, care se numeºte
produsul numerelor a ºi b, exprimat de scrierea a· b = p,a ºi b se numesc factorii
înmulþirii. Produsul p seobþineastfel:
1. Dacã aºi b sunt diferite de zero, avem ⎜ p ⎜ = ⎜ a ⎜·⎜ b ⎜,semnullui p fiind+sau
− , dupã cum aºi b au acelaºi semn, sau semne diferite.
2. Dacã cel puþin unul dintre aºi b este 0, avem p =0.
Observaþie: Produsul ⎜ a ⎜·⎜ b ⎜ se efectueazã dupã regula înmulþirii numerelor
naturale.
Exemplu: (+4) · (+8) = +32 0·(−5) = 0 (+1) · (+1) = +1
(−5)·(−3) = +15 0·0=0 (+4)·(−1)= −4
(−6) · (+2) = −12 (−1)·(−1) = +1 (+9) · 0 = 0
Operaþia prin care se aflã produsul p se numeºte înmulþirea numerelorîntregi.
Proprietãþile înmulþirii pe Z
1. asociativitatea:(a·b)· c = a·(b· c), a,b,c ∈ Z;
2. comutativitatea:a·b = b·a, a,b ∈ Z;
3. +1 este element neutru:a ·(+1)= a, a ∈ Z;
4.+1ºi −1 admit simetrice: (+1) · (+1) = +1; (−1)·(−1) = +1.
Legãtura între înmulþire ºi adunare:(a + b)· c = a· c + b· c, a,b, c ∈ Z,
numitã distributivitatea înmulþirii faþã de adunare.Justificareaacesteirelaþiiseface
prinintermediulînmulþiriinumerelornaturaleºialproprietãþilorei.
47
Legãtura între înmulþire ºi relaþia „≤ ≤“:

1. Dacã c ∈ Z + ∪ {0}ºi a ≤ b,atunci ac ≤ bc;
2. Dacã c ∈ Z – ∪ {0}ºi a ≤ b,atunci ac ≥ bc.
Sã justificãm 1. a ≤ b ⇒ ∃ d ∈ Z + ∪ {0} astfel încât a + d = b ⇒(a + d)· c= b·c
ac+ dc= bc ⎫⎪
⇒ dc∈ ] ∪ {0}⎬⎪ ⇒ ac ≤ bc.
+ ⎪⎭
Observaþie: Înmulþirea conferã lui Z o structurã de monoid comutativ,notat(Z,⋅)
.
d) Împãrþirea cu rest
Fie a,b douã numere întregi, b ≠ 0. Existã în mod unic q,r∈ Z astfelîncât a = b·
·q + r,0 ≤ r< ⎜ b⎜.Demonstraþiaacesteirelaþiisefaceprinintermediulîmpãrþiriicurest pe
N. De exemplu, dacã a ∈ Z + ∪ {0}ºi b ∈ Z +, suntem în cazul împãrþirii cu rest pe N.
Dacã a ∈ Z – ∪ {0}ºi b ∈ Z – , aplicãm împãrþirea cu rest pentru ⎜ a ⎜ ºi ⎜ b ⎜,care
sunt numere naturale. Existã în mod unic q,r∈ N astfel încât ⎜ a ⎜ = ⎜ b ⎜ · q + r,
0 ≤ r< ⎜ b ⎜. Explicitând modulele obþinem −a =(−b)· q + r ⇔ a = b· q − r ⇔
a = b· q + b − b − r ⇔ a = b ·(q + 1) + (−b − r)⇔ a = b ·(q + 1) + (⎜ b ⎜ − r, )
0 ≤ ⎜ b ⎜ − r< ⎜ b ⎜. În acest caz câtul este q + 1, iar restul este ⎜ b ⎜ − r.
Celelalte cazuri se justificã în mod analog. Împãrþirea cu rest se defineºte pentru
toate perechile (a,b), b ≠ 0. Scrierea 0 ≤ r < ⎜ b ⎜ se numeºte condiþia restului.
Numãrul a se numeºte deîmpãrþit,b împãrþitor,q cât,iar rrest.
e) Împãrþirea exactã
Fie a,b numere întregi, b ≠ 0. scriind formula împãrþirii cu rest putem avea cazul
a = b·q + 0. În aceastã situaþie, spunem cã a se împarte exact la b ºi scriem a: b =
=q. Semnul grafic „:“ se utilizeazã numai în cazul în care împãrþirea este exactã. Avem
echivalenþa: a: b = q ⇔ a = b· q.Aceastã echivalenþã ne dã regula semnelor la
împãrþirea exactã:
(+) : (+) = +; (−):(−)=+;(+):(−)ºi(−):(+)= −.
Exemple: (+8) : (+2) = +4; (+6) : (−2)= −3;(−15):(−3) = +5; (−9):(+3)= −3.
Se observã cã împãrþirea exactã se aplicã perechilor (a,b) ,b ≠ 0, numai dacã existã
q astfelîncât a = b·q.
f) Divizibilitate în Z
Fie a,b numere întregi. Spunem cã a ⎜ b (sau b§a) dacã existã c∈ Z astfelîncât
b= a·c.Terminologia este aceeaºi ca la divizibilitatea pe N. Prezentãm câteva rezultate
caresuntspecificedivizibilitãþiipe Z.
1. Dacã a,b ∈ Z ºi a ⎜ b ºi b ⎜ a,atunci a = ±b.
2. Dacã D a estemulþimeadivizorilorîntregiailui a,atunciCard(D a)=2·Card(D 101, )
unde D ⎜a ⎜ este D a ∩ N.
48
3. Dacã d este un cmmdc al numerelor aºi b,atunciºi −d are aceastã proprietate.
4. Dacã d =(a,b),atunciexistã k,l∈ Z astfelîncât d = ka + lb> Se deduce cã a,
b sunt prime între ele dacã existã k,l∈ Z astfelîncât1= ka + lb.
5. Dacã m este un cmmmc al numerelor aºi b,atunciºi −m are aceeaºi proprietate.
a⋅ b
Notãm [a,b] = max(−m ,m ).Avem relaþia [a,b]= .
(a,b)
6. Dacã a ∈ Z,⎜a ⎜ ≥ 2, avem a = ,p1,p2, …, pn sunt numere
prime distincte, iar α1,α2, …, αn suntdin N.
1.2. Mulþimea numerelor raþionale (Q)

Fracþii
Dacã trebuie sã împãrþim 2 mere la trei copii, atunci vom tãia fiecare mãr în trei pãrþi
egale ºi vom da fiecãrui copil câte o parte din fiecare mãr. Spunem cã am dat fiecãrui
2
copil douã treimi din cele douã mere. Notãm aceastã cantitate cu .
2 3
Scrierea se numeºte fracþie.
3
a
Fie a,b ∈ N,b ≠ 0. Scrierea de forma se numeºte fracþie. Numãrul b se
b
numeºte numitor ºi aratã în câte pãrþi a fost împãrþit întregul. Numãrul a se numeºte
a
c
e2
±
5
n np⋅α5anumãrãtor
apα1 ⋅2 2
.⋅ pα n ºi aratã câte pãrþi am luat din întreg. Semnul grafic „−“ se numeºte liniede
⋅ ..10
1= 2 = n
b
df3
b n⋅⋅5bfrac15
3 þie.Fracþia se numeºte:
a) subunitarã, dacã a < b;
b) echiunitarã, dacã a = b;
c) supraunitarã, dacã a > b.
Spunem cã fracþiile ºi sunt egale dacã a·d = b·c. Scriem = .Relaþiade
egalitateafracþiilorareproprietãþile:
1. reflexivitatea: = ;
2. simetria: = ⇒ = ;
3. tranzitivitatea: = ºi = ⇒ = .
Spunem cã amplificãm fracþia cu numãrul n ∈ N* \ {1} dacã înmulþim pe aºi b
cu n. Pentru aceastã operaþie utilizãm scrierea . Sã observãm cã am obþinut
ofracþieegalãcuceainiþialã.
Exemplu: .
reductibilã dacã(a,b) = 1. Dacã (a,b)≠ 1,atuncifracþia se
Fracþia se numeºte i
numeºte reductibilã.
49
Operaþii cu fracþii
1. Adunarea
Fracþiile care au acelaºi numitor se adunã astfel: se adunã numãrãtorii ºi numitorul
a b a+ b
rãmâne neschimbat + = . Dacã fracþiile nu au acelaºi numitor, definim
c c c
a c ad + bc
adunarea astfel: + = .
b d bd 2
Exemplu: 2 + 3 = 2⋅ 8+ 3⋅ 6 = 16 + 18 = 17 , unde 24 = [6, 2]
6 8 6⋅ 8 48 24
Observaþie: Prin aducerea fracþiilor la cel mai mic numitor comun, rezultatul
ad + bc
adunãrii este o fracþie egalã cu .
bd
Exemplu: .
0
joacãrolde element
Adunarea fracþiilor este asociativã ºi comutativã.Fracþia
b
a c
neutru la adunare. Spunem cã fracþia este mai micã strict decâtfracþia dacã a
b d
a c c a a
·d ≤ b·c. Scriem < sau > . Spunem cã fracþia este cel mult egalã cu
b d d b b
c a c c a
fracþia dacã a· d ≤ b· c. Scriem ≤ sau ≥ .
d b d d b
2 4
Exemple: < deoarece 2 ⋅ 5 < 3 ⋅ 4; deoarece 2 ⋅ 15 ≤ 3 ⋅ 10.
3 5
2. Scãderea
a c a c a c ad − bc
Fiefracþiile i , ≥ . Definim scãderea astfel:
º – = .
b d b d b d b⋅ d
Exemplu: . Dacã aducem fracþiile la cel
3 3 4 2 9− 8 1
mai mic numitor comun obþinem: − = = .
8 6 24 24
a c
Prin aducerea fracþiilor º
i la cel mai mic numitor comun, rezultatul scãderii este
b d
ad − bc
o fracþie egalã cu .
b⋅ d
3. Înmulþirea
c a⋅ c c a⋅ c
Produsul fracþiilor º
i estefracþia . Scriem ⋅ = .
d b⋅ d d b⋅ d
Exemplu: .Înexpresia putem face simplificãri:
.
1
Înmulþirea fracþiilor este asociativã ºi comutativã.Fracþia joacãrolde element
1
neutru laînmulþire.
50
1. Împãrþirea
a b
Fiefracþia ,a,b ∈ N*.Fracþia se numeºte inversa fracþiei. Notãm .
b a
Exemple: esteinversafracþiei ; ; esteinversafracþiei ;3 –1 = .
c a c
Împãrþirea fracþiei prin (c≠ 0) este produsul dintre ºiinversafracþiei ;
d b d
a c a d
: = ⋅ .
b d b c
Exemple: .
0
Observaþie: Împãrþirea prin fracþia nu este posibilã deoarece nu este
b
inversabilã.
Operaþiile cu fracþii stau la baza operaþiilor cu numere raþionale.
Sã considerãm fracþia { a 2a 3a
,a ≠ 0. Formãm mulþimea b ,2b ,3b ,...,kb ,... încare
ka
}
a
am inclus toate fracþiile egale cu .Astfel de mulþimi se numesc numere raþionale
b
pozitive. Notãm cu Q+ mulþimea numerelorraþionalepozitive. Adãugând numãrul raþional
{10,02,03,...,ok ,...} obþinem mulþimea numerelor raþionale nenegative pecareoscriem

()
−1
1
3
0
27a
a 3 :5 = b
2Q7 .8U2n num7ã⋅r2raþi
14
1
3
b
2b – ⋅ = = onal se poate nota cu orice reprezentant al mulþimii care defineºte
122 8 aace
3
12 5 3 ⋅ 5
3l numãr raþional.
15
1
{1 2 3
Exemplu: 3 = 3, 6 , 9 ,..., 3k ,... .
k
}
Se observã cã orice numãr natural poate fi considerat reprezentantul unui numãr
*
{a
raþional. Deducem cã N ⊂ Q + ∪ {0}. Înconcluzie, Q + = x există a,b ∈ ` şix = b , }
iar Q + ∪ {0} = { x există a ∈ `,b ∈ ` şix =
a
*
b . }
Necesitãþile practice au impus introducerea numerelor raþionale nepozitive. Numerele
raþionale pozitive au semnul „+“, iar cele negative au semnul „−“. Orice numãr din Z–
poate fi considerat un reprezentant al unui numãr raþional negativ.Avem Z – ⊂ Q –.
Numãrul 0 nu are semn.
{0 0 0
}
Dacã notãm 0 = 1 , 2 ,..., k ,... , atunci Q – ∪ {0} ∪ Q + = Q, unde Q este
numitã mulþimea numerelor raþionale. Notãm Q* = Q \ {0} mulþimea numerelor
a
raþionale nenule. Þinând cont cã scrierea reprezintã împãrþirea lui ala b,pentru Q
b
{ a
}
avem reprezentarea Q = x există a,b ∈ ],b ≠ 0 şix = b .Am utilizat regula semnelor
la împãrþirea pe Z.
51
2 −2 2
Exemple de numere raþionale:x= − = = ;y= ;z= .
3 3 −3
Putem sã scriem:
a a
1. ∈ Q + dacã a ºi b au acelaºi semn; b = + b ;
a a
2. ∈ Q – dacã a ºi b au semne diferite; b = − b ;
3. = 0 dacã a =0.
Acum este evidentã scrierea N ⊂ Z ⊂ Q.
Pentru orice x∈ Q vom nota cu −xopusul lui, înþelegând prin aceasta urmãtoarele:
a a
1. dacã x = ,x ∈ Q + , atunci −x = − b ;
b
a
2. dacã x = ,x ∈ Q – , atunci −x = b ;
3. dacã x = 0, atunci −x = 0 (0 nu are semn).
Definim modulul unui numãr raþional x prin ⎜x⎜ = .
Operaþii cu numere raþionale

a) Adunarea
Prin adunarea a douã numere raþionale xºi y se obþine un numãr raþional, notat x+
y ºinumit suma numerelor xºi y. Numerele xºi y sunt termenii sumei. Suma x+ yse
obþineastfel:
• Dacã xºi y au acelaºi semn, se adunã modulele lor ºi se scrie în faþa rezultatul
semnul comun;
• Dacã xºi y au semne diferite, se scade modulul mai mic din modulul mai mare,
rezultatul având semnul numãrului cu modul mai mare; Pentru ⎜ x⎜ = ⎜ y⎜, avem
x + y =0;
• Dacã unul din termeni este 0, atunci rezultatul adunãrii este celãlalt termen.
Exemple:
(− 34) + 56 = +( 56 − 34) = +(10 − )= + =

9
12 12
1 1
12 12
(− 75) + 0= − 75
Observaþie: Adunarea numerelor raþionale se face prin intermediul adunãrii ºi scãderii
fracþiilor.
52
1. asociativitatea:(x + y)+ z= x +(y + z), x,y,z∈ Q;
2. comutativitatea:x+ y= y+ x, x,y ∈ Q;
3. 0 este element neutru:x +0= x, x ∈ Q;
4. simetria adunãrii: x ∈ Q,∃ (–x)∈ Q astfelîncât x +(−x)=0.
Spunem cã mulþimea numerelor raþionale are structurã de grup comutativ înraport
cu adunarea. Notãm acest fapt prin (Q,+).
Prin scãderea numerelor raþionale xºiy,notatã x− y,vomînþelegerezultatuloperaþiei
x +(−y). Avem echivalenþele: x − y = d ⇔ x +(−y)+ y = d + y ⇔ x + 0 = d + y ⇔
x= d + y,d se numeºte diferenþa numerelor xºi y,xeste descãzut,iar y este scãzãtorul.
( ) ( ) ( ) ( ) ( )
3 5 3 5 3 5 19
Exemplu: − 4 − + 6 = − 4 + − 6 = − 4 + 6 = −12
(− 23)−(− 34) = (− 23) + (+ 34) = ( 34 − 23) = +121

Observaþie: O succesiune de adunãri ºi scãderi de numere raþionale se numeºte
sumã algebricã.
1 3 5 7 3
Exemplu: S= − + + − − ,careesteoformãprescurtatãa scrieriiexpresiei
2 4 2 6 2
1
12
( ) ( ) ( ) ( ) ( )
1 3 5 7 3
− + + + + + − + − . Sã calculãm S.
2 4 2 6 2
6 1 3 3 6 5 2 7 6 3 −6 + 9 + 30−14−18
S= − + + − − = = .
2 4 2 6 2 12
Fie xºi y douã numere raþionale. Spunem cã x≤ y(x este mai mic sau egal cu y)
dacã existã z∈ Q + ∪ {0} astfel încât x + z= y.
Relaþia„≤“ are urmãtoarele proprietãþi:
1. reflexivã:x≤ x, x∈ Q;
2. antisimetricã:x ≤ yºi y ≤ x ⇒ x = y;
3. tranzitivã:x ≤ yºi y ≤ x ⇒ x ≤ z.
Mulþimea Q este totalordonatã în raport cu „≤“. Notãm acest fapt prin (Q,≤).
Spunem cã x< y(x este mai mic strict decât y) dacã existã z∈ Q + astfelîncât x+ z
= y. Relaþia „<“ este doar tranzitivã.
Legãtura dintre adunareºirelaþia„≤ ≤“ Dacã x≤ y,atunci x+ z≤ y+ z, z∈ Q.
b) Înmulþirea
Prin înmulþirea a douã numere raþionale xºi y se obþine un numãr raþional, notat
x· y ºi numit produsul numerelor xºi y. Numerele xºi y sunt factorii produsului.
Produsul x·y se calculeazã astfel:
53
1. Dacã x =0ºi y = 0, atunci x· y =0;

2. Dacã xºi y au acelaºi semn, atunci x· y = ⎜ x ⎜ ·⎜ y ⎜;
3. Dacã xºi y au semne diferite, atunci x· y= −(⎜ x ⎜ ·⎜ y ⎜)
.
3
( ) ( )( )
1 3 1 3 1 3 3
Exemple: 0 ⋅ + 7 =0; + 2 ⋅ + 5 = + 2 ⋅ + 5 = 2 ⋅ 5 = 10 ;
(− 23)⋅(− 74) = − 32 ⋅ − 74 = 32⋅ 74 = 218 ;

(+ 74)⋅(− 53) = ⎛⎜⎜⎝ + 74 ⋅ − 35 ⎞⎠⎟⎟⎟ = −( 74⋅ 53) = − 2021 .
Proprietãþile înmulþirii:
1. asociativitatea:(x· y)· z= x·(y·z), x,y,z∈ Q;
2. comutativitatea:x·y= y·x, x,y ∈ Q;
3. +1 este element neutru:x ·1= x, x ∈ Q;
4. distributivitatea faþã de adunare:x·(y+ z)= xy + xz, x,y,z∈ Q.
a b
Dacã a,b ∈ Z*,inversul numãrului raþional este numãrul . Pentru acesta
b a
()
−1
a a 1
utilizãm scrierea b = . Luând x= ,atunci x−1 = .
b x
Exemplu:
Orice numãr din Q* este inversabil. Înmulþirea determinã o structurã algebricã de
grup comutativ pe Q*. Notãm aceastã structurã prin (Q*,⋅) .
≤“:
Legãtura între înmulþire ºi relaþia „≤
1. Dacã z∈ Q + ∪ {0}ºi x ≤ y,atunci x· z≤ y· z;
2. Dacã z∈ Q – ∪ {0}ºi x ≤ y,atunci x· z≥ y· z.
c) Puterea unui numãr raþional
1) Puteri cu exponent natural nenul
Fie x ∈ Q ºi n ∈ N*. Se numeºte puterea n a numãrului x produsul a n numere,
fiecare numãr fiind egal cu x.Acest numãr se noteazã cu xn.Deci xn = .
Numãrul x se numeºte baza puterii,iar n exponentul puterii.
Dacã n = 1 convenim sã scriem x1 = x.
( )
1
3 3
Exemple:(−2)3 =(−2)·(−2)·(−2)= −8; ; −7 =−7.
Semnul puterii cu exponent natural nenul

• Dacã x ∈ Q + ,atunci xn ∈ Q +, n ∈ N*;
• Dacã x ∈ Q – ºi n ∈ 2N + 1, atunci xn ∈ Q – ;
• Dacã x ∈ Q – ºi n ∈ 2N,atunci xn ∈ Q + .
54
2) Puteri cu exponent întreg
• Dacã x ∈ Q* vom pune prin definiþie x0 =1;
1
• Dacã x ∈ Q* ºi n ∈ N* vom pune prin definiþie x−n = .
xn
Sintetizãm cele douã cazuri în xn = ,pentru x∈ Q*.
Observaþie: Nu am dat nici un sens expresiei xn pentru x =0ºi n ∈ Z.

Proprietãþile puterilor cu exponent întreg
1. (x· y)n = xn · yn,x,y ∈ Q*,n ∈ Z;
2. ,x,y ∈ Q*,n ∈ Z;
3. xm · xn = xm + n,x ∈ Q*,m ,n ∈ Z;
4. (xm )n = xm + n,x ∈ Q*,m ,n ∈ Z;
5. xm : xn = xm − n,x ∈ Q*,m ,n ∈ Z.
d) Împãrþirea
Fie xºi y numere raþionale, y≠ 0. Spunem cã numãrul raþional zeste câtul dintre x
( )( ) ( )( )
⎧⎪px ºi2y dacã x= y·z. Scriem x:y= z ºi spunem cã pe z l-am obþinut prin împãrþirea lui x
223
⎪⎪− 1 ⋅ x⋅:
⋅x
...
+
,n= ∈ `−*3 ⋅ + 11 = − 33
q2 7n ori l
⎪⎪q a y.Înrel
11 7aþia x:
2y= z,x14se numeºte deîmpãrþit,y împãrþitor,iar zcâtul. Împãrþirea
⎨ 1, n = 0
a douã numere raþionale se efectueazã, înmulþind deîmpãrþitul cu inversul împãrþitorului.
⎪⎪ ⎪
1
⎪⎪ ,n ∈ ] −
⎪⎩ x−n Exemplu:
Împãrþirea prin 0 nu este posibilã deoarece 0 nu este inversabil în Q în raport cu
înmulþirea.
Axioma lui Arhimede
Dacã x,y ∈ Q + ,cu x< y, atunci existã z∈ Q* astfelîncât x·z> y.
1. 3. Mulþimea numerelor reale

Sã considerãm urmãtoarea problemã: Se dã un triunghi dreptunghic isoscel având
catetele egale cu 1. Care este natura numãrului prin care se exprimã lungimea ipotenuzei?
Notãm lungimea ipotenuzei cu x. Utilizând teorema lui Pitagora obþinem x2 =2.
p
Arãtãm cã x nu este numãr raþional. Presupunem contrariul, deci existã x= q ,p,q ∈
p ⎛ p⎞⎟2
∈ N , q fracþieireductibilã,astfelîncât
* ⎜⎜ ⎟ =2 ⇔ =2 ⇔ p2 =2· q2 ⇒ 2 ⎜ p2
⎝ q ⎠⎟
⇒ 2 ⎜ p ⇒ p =2· p1 ⇒ 4 = 2q2 ⇒ 2 = q2 ⇒ 2 ⎜ q2 ⇒ 2 ⎜ q ⇒ q =2 ⋅ q1 ⇒
⇒ este fracþie reductibilã, fals, de unde deducem cã x nuestedin Q.Fiindo situaþie
55
realã înseamnã cã lungimea ipotenuzei se exprimã printr-un numãr real pe care îl notãm
2 (rãdãcina pãtratã a lui 2). Numãrul îl numim numãr iraþional. Numerele ± ,
± ,± ,± sunt numere iraþionale. Existã o infinitate de numere iraþionale.
Mulþimea numerelor raþionale, împreunã cu mulþimea numerelor iraþionale formeazã
mulþimea numerelorreale pe care o notãm cu R. Notãm cu R \ Q mulþimea numerelor
iraþionale ºicu R* = R \ {0}.
Este util sã reprezentãm numerele reale sub formã de fracþii zecimale,adicãscrieri
de forma a0,a1a2a3…, unde cifrele a1,a2,a3 … formeazã partea zecimalã, iar a0 este
partea nezecimalã. În acest sens avem urmãtoarele rezultate:
1. Orice numãr raþional se reprezintã sub formã de fracþie zecimalã infinitã astfel
încât un grup de zecimale consecutive se repetã la nesfârºit. Grupul de zecimale
nupoatefi(9). Acest grup de zecimale se numeºte perioadã. Numãrul cifrelor
din perioadã se numeºte lungimea perioadei.
2. Orice fracþie zecimalã periodicã, care are perioada diferitã de (9) reprezintã un
anumit numãr raþional, care se obþine prin algoritmul de împãrþire.
Cele douã rezultate ne permit sã identificãm mulþimea numerelor raþionale cu mulþi-
mea fracþiilor zecimale periodice care au perioada diferitã de (9).
Prezentãm în continuare algoritmul de trecere dela scrierea cu linie de fracþie la
scriereacuvirgulã a unui numãr raþional. Este suficient sã considerãm numai numere
raþionalepozitive.
3 4 7
Exemple: 1. = 2+ + + = 2,
10 100 1000
347 (doi întregi, trei zecimi, patru sutimi, 7 miimi). Dupã zecimala 7 putem considera un
numãr infinit de zerouri. Putem sã mai scriem: 2347 : 1000 = 2, 347.
Dacã a = a
,m,n ∈ N, utilizând operaþia de amplificare obþinem urmãtoarea
b 2 ⋅ 5n
m
⎧
⎪ a⋅ 5m −n
⎪
⎪ ,m ≥ n
⎪ m
scriere: m a n = ⎪⎨ 10n−m .
2 ⋅5 ⎪⎪ a⋅ 2
⎪ ,m < n
⎪
⎪
⎩ 10
n
Exemplu:
2. Sã considerãm algoritmul împãrþirii pentru fracþia ; 2 : 7 = 0, 2857142857142….
Înacestcazalgoritmulîmpãrþiriilui2la7este nesfârºit, iar la partea zecimalã, imediat
dupã virgulã, se repetã gruparea (285714) care se numeºte perioadã. Scriem =
= 0,(285714) ºi utilizãm terminologia de fracþie zecimalã periodicã simplã.
Dacã esteireductibilãºi(b,10)=1,atunci se scrie ca fracþie zecimalã periodicã
simplã.
56
1
3. Sã considerãm algoritmul împãrþirii pentru fracþia ; 1 : 6 = 0, 16666…. La
6
partea zecimalã avem un numãr nesfârºit de zecimale. Începând cu a doua zecimalã se
repetã gruparea (6). Scriem = 0, 1(6). În acest caz scrierea zecimalã admite ºi o
parte neperiodicã formatã din cifra 1. Utilizãm terminologia de fracþie zecimalã
periodicã mixtã.
Dacã esteireductibilãcu(b,10) ≠ 1 ºi existã numãrul prim p,p ∉ {2,5},(b,p)≠ 1,
atunci se scrie ca fracþie zecimalã periodicã mixtã.
Observaþie: Existã fracþii zecimale infinite care nu sunt periodice.
Exemplu: 0,101001000100001…
Acest tip de fracþie zecimalã reprezintã scrierea unui numãr iraþional.
Arãtãm prin exemple concrete cum se face t recerea de la scrierea cu virgulã la
scrierea cu o linie de fracþie a unui numãr raþional.
1. 2,347 = ;
2
2. 0,(285714) = = ; 5,(37) = ;
7
15
3. 0,1(6)= 16⋅1 = 15 = 1 ;2,13(25)=2 =2 .
90 90 6
a37 −
1325
1
2347
1312 4 13
285714 3700
142857
5 = = 2 328 ez5278
Repr= entarea zecimalã a numerelor reale ne permite sã introducem o ordine pe R.
1000
6
b 9900
99 99
999999 2475 2475
9900
Aceastã ordine prelungeºte ordinea definitã pe Q.
Fie a = a0,a1a2a3… ºi b = b0,b1b2b3… douã numere reale, care nu au perioada (9).
Spunem cã a = b dacã i∈ N avem ai= bi.Relaþia de egalitate a numerelor reale
areproprietãþile:
1. reflexivitatea:a = a,≤a ∈ R;
2. simetria:dacã a = b,atunci b = a;
3. tranzitivitatea:dacã a = bºi b = c,atunci a = c.
Spunem cã numãrul real a este mai mic strict decât numãrul real b ºiscriem a < b
dacã existã k ∈ N astfelîncât ak < bk ºi ai= bi,≤i< k. În acest caz se mai spune cã b
este mai marestrict decât a ºi scriem b > a.
Exemplu: 3, 45170… < 3, 45181… deoarece (∃)k =4astfelîncât ak < bkºi ai= bi,
i< k.Dacã a < 0 spunem cã numãrul real a este negativ. Notãm R– mulþimea numrelor
reale negative. Dacã a > 0 spunem cã numãrul real a este pozitiv. Notãm R + mulþimea
numerelorrealepozitive. Numãrul real 0 nu este nici negativ nici pozitiv.Avem R = R – ∪
∪ {0} ∪ R + .Prin R– ∪ {0} vom înþelege mulþimea numerelorreale nepozitive,prin
R + ∪ {0} vom înþelege mulþimea numerelorreale nenegative,iarprin R* = R \ {0}
mulþimea numerelorreale nenule. Pentru fracþiile zecimale negative se introduce o
scriere specialã care uºureazã compararea numerelor reale.
57
Exemplu: −0,231 = 1,679000...,unde = –1 este partea întreagã a numãrului real

−0,231. În acest caz avem < 0 deoarece −1= a0 < b0 =0.
Relaþia „<“ este tranzitivã: dacã a < bºi b < c,atunci a < c. Deducem cã ≤a ∈ R–
ºi ≤b ∈ R + avem a < b.
Dacã a,b ∈ R, atunci este adevãratã una ºi numai una dintre relaþiile a < b,a = b,
a > b.Aceastã proprietate se numeºte legea de tricotomie.
Spunem cã numãrul real a este mai mic sau egal cu numãrul real b ºiscriem a ≤ b
dacã a < b sau a = b.
Relaþia „≤“ are urmãtoarele proprietãþi:
1. reflexivitatea:a ≤ a,≤a ∈ R;
2. antisimetria:dacã a ≤ bºi b ≤ a,atunci a = b;
3. tranzitivitatea:dacã a ≤ bºi b ≤ c,atunci a ≤ c.
În raport cu „≤“, mulþimea R este totalordonatã. Notãm acest fapt prin (R,≤) .
Fie a = a0,a1a2… an… un numãr real scris sub formã de fracþie zecimalã infinitã.
Notãm cu ºi aproximãrile zecimale prin
lipsã respectiv prin adaos,cuo eroare mai micã decât 10−n, ale numãrului real a.
Exemple: 2 =1, 4142135…. Aproximãrile cu o eroare mai micã decât 10−6 ale
numãrului real sunt: 1, 414213 (prin lipsã) ºi 1, 414214 (prin adaos). Aproximarea
prin lipsã se mai numeºte t runchiere.
Pentru orice numãr real a avem ≤ a < ,≤n ∈ N.
Utilizând aproximãrile numerelor reale putem sã introducem operaþii pe R.
Adunarea
Fie aºi b douã numere reale. Se numeºte suma numerelor reale aºi b un numãr real
s caresatisfaceinegalitãþile , ≤n ∈ N. Notãm a + b = s.
Aceastã definiþie a sumei ne permite sã gãsim valoarea aproximativã a ei, cu o
eroare oricât de micã dorim. Numerele aºi b se numesc termenii adunãrii.
Exemple: Sã aproximãm cu o eroare mai micã decât 10−4 suma . Dacã
notãm a = ºi b = , avem = 1,41421, = 1,41422, = 2,23606, =
= 2,23607. Utilizând definiþia sumei pentru n =5,obþinem .
Rezultã s5′ = 3, 6502, iar = 3, 6503.
1. comutativitatea: a + b = b + a,≤a,b ∈ R;
, ≤a,b,c ∈ R;
2. asociativitatea:(a + b)+ c = a +(b + c)
3. numãrul 0 este element neutru:a + 0 = 0 + a,≤a ∈ R;
4. orice numãr real a are un opus, notat −a:a +(−a)=0, ≤a ∈ R.
58
⎧⎪a,a ∈ \ +
⎪⎪
Definim modulul unui numãr real a prin ⎜ a ⎜ = ⎨⎪0,a = 0 .
⎪⎪−a,a ∈ \ −
⎩
Prin scãderea numerelor reale aºi b,notatã a − b, vom înþelege rezultatul operaþiei
a +(−b).Avem echivalenþele: a − b = d ⇔ a +(−b)+ b = d + b ⇔ a +0= d + b ⇔
a = d + b,d se numeºte diferenþa numerelor a ºi b,a este descãzutul,iar b este
scãzãtorul.
Înmulþirea
Fie a,b douã numere reale nenegative. Se numeºte produsulnumerelor reale aºi b
un numãr real p caresatisfaceinegalitãþile ,≤n ∈ N. Notãm a·b=
=p. Pentru celelalte cazuri, produsul se defineºte astfel:
1. Dacã a,b ∈ R – sau a,b ∈ R +, atunci a· b = ⎜ a ⎜ · ⎜ b ⎜.
2. Dacã a ∈ R – ºi b ∈ R + sau a ∈ R + ºi b ∈ R – , atunci a· b = −(⎜ a ⎜ · ⎜ b ⎜)
.
Exemplu: Sã aproximãm cu o eroare mai micã decât 10−3 produsul . Dacã
notãm a = ºi b = , avem = 0,3333, = 0,3334, = 1,4143, =1,4143.
Utilizând definiþia produsului pentru n = 4, obþinem ⋅ = 0,47135286 ≤ a ⋅ b <
p44n′′′2
1
b
a b2n′0,
3⋅′ ⋅= p < an′′ ⋅ bn′′
≤471
3 < 0,47152762 = ⋅ . Rezultã ºi p3′′ = 0,472 .
1. comutativitatea: a·b = b·a, ≤a,b ∈ R;
2. asociativitatea:(a· b)· c = a ·(b· c), ≤a,b,c ∈ R;
3. numãrul 1 este element neutru:a ·1=1· a,≤a ∈ R;
1
4. orice numãr real a are un opus, notat a ·a−1 =1, ≤a ∈ R*. Notãm a−1 = .
a a
Prin a·b−1 vom înþelege a:b sau .
b
5. înmulþirea este distributivã faþã de adunare:a·(b+ c)= a·b+ a·c, ≤a,b,c∈ R.
Legãtura dintre operaþiile de adunare ºi înmulþire ºi relaþia „<“:
1. dacã a < b, atunci a + c < b + c,≤c ∈ R;
2. dacã a < b ºi c ∈ R +,atunci a· c < b· c;
3. dacã a < b ºi c ∈ R – ,atunci a· c > b· c;
4. dacã a < b ºi c < d,atunci a + c < b + d ºi a – d < b – c;
5. dacã a,b,c,d ∈ R + ºi a < b,c < d, atunci a· c < b· d.
Proprietãþile1.–5.suntvalabileºipentrurelaþia„≤“ .
Spunem cã mulþimea numerelor reale are structurã de corp comutativ totalordonat
în raport cu adunarea, înmulþirea ºi relaþia „≤“. Notãm acest fapt prin (R,+, ⋅,≤)
.
59
Puterea cu exponent natural nenul a unui numãr real nenegativ

Fie a ∈ R + ∪ {0}ºi m ∈ N*. Se numeºte puterea m alui a numãrul real notat am
m m
caresatisfaceinegalitãþile (an′ ) ≤ am ≤ (an′′) ,–n ∈ N,unde an′ ,an′′ sunt aproximãrile
zecimale ale lui a, prin lipsã sau prin adaos. În scrierea am ,a se numeºte baza puterii,
iar m exponentul puterii.
Puterea unui numãr real cu exponent întreg
• Dacã a ∈ R* vom pune prin definiþie a0 = 1;
• Dacã a ∈ R + ,m ∈ Z – , vom pune prin definiþie am = ;
• Dacã a ∈ R – ,m ∈ Z + vom pune prin definiþie am = ;
1
• Dacã a ∈ R – ,m ∈ Z – , vom pune prin definiþie am = −m.
a
Observaþie: Nu am dat nici un sens expresiei am pentru a =0ºi m ∈ Z.
Proprietãþile puterilor de numere reale cu exponent întreg
1. (a ⋅ b)n = an ⋅ bn,a,b ∈ R*,n ∈ Z;
2. ,a,b ∈ R*,n ∈ Z;
3. am ⋅ an = am + n,a ∈ R*,m ,n ∈ Z;
4. (am )n = amn,a ∈ R*,m ,n ∈ Z;
5. am : an = am – n,a ∈ R*,m ,n ∈ Z.
Împãrþirea
Fie a,b ∈ R,b ≠ 0.Prin împãrþirea lui ala b vom înþelege numãrul real notat a:b
definitastfel: a:b = a·b−1.Seutilizeazãºiscrierea a·b−1 = .Înscrierea a:b,a se
numeºte deîmpãrþit,iar b împãrþitor. Împãrþirea prin 0 nu este posibilã deoarece 0 nu
este inversabil în raport cu înmulþirea pe R.
Aºa cum am precizat la înmulþire, b−1 este inversul numãrului b.
1. Suma mai multor numere întregi consecutive este 54. ªtiind cã numerele pozitive sunt
cu trei mai multe decât numerele negative, aflaþi câte numere sunt.
Soluþie: Termenii sumei sunt: −k,−(k− 1),…, −1,0,1,…,(k− 1), k,k +1, k +2, k +3. Deoarece
(−k)+ k = 0, …, (−1) + 1 = 0, suma este (k +1)+(k +2)+(k + 3) = = 3k +6. Din egalitatea 3k + 6 = 54
obþinem k = 16. Numãrul termenilor sumei este 36.
60
2. Fie mulþimile A ={x∈ Z ⎜2x− 5> −15} ºi B ={x∈ Z ⎜ 3x +1 ≤ 10}.Calculaþi A ∩ B.
Soluþie: Sã determinãm cele douã mulþimi.
2x− 5> −15 ⇔ 2x− 5+5> −15 + 5 ⇔ 2x> −10 ⇔ (2x):2>(−10):2 ⇔ x> −5, de unde A ={−
4, −3, −2, …}; 3x +1 ≤ 10 ⇔ 3x +1+(−1) ≤ 10+(−1) ⇔ 3x≤ 9 ⇔ (3x):3 ≤ 9:3 ⇔ x≤ 3 de unde B
= {…, 1, 2, 3}; A ∩ B ={−4, −3, −2, …} ∩ {…, 1, 2, 3} = {−4, −3, −2, −1,0,1,2,3}.
3. M-am gândit la un numãr.Am scãzut 4 din el ºi am înmulþit rezultatul cu 3. La noul
rezultat am adãugat 8, apoi am scãzut 16 ºi am obþinut opusul numãrului la care m-
am gândit. La ce numãr m-am gândit?
Soluþie: Notãm cu x numãrul cãutat. Avem (x − 4)·3+8 − 16= −x⇔(x − 4)·3 − 8= −x ⇔(x
− 4)·3+ x =8 ⇔ 3x − 12+ x =8 ⇔ 4x =20 ⇒ x =5.
4. Calculaþi:
a)(−1)1 +(−1)2 +(−1)3 + … + (−1)99 +(−1)100;
b)(−1)1 ·(−1)2 ·(−1)3 · … · (−1)99 ·(−1)100.
Soluþie: Utilizãm rezultatul (−1)2k +1 = −1ºi(−1)2k =1, k∈ N. De la 1 la 100 sunt 50 de numere
impare ºi 50 de numere pare.
a) (−1)1 +(−1)2 + … + (−1)99 +(−1)100 =(−1)·50+1·50=(−1 + 1) · 50 = 0 · 50 = 0.
b) (−1)1 +(−1)2 +(−1)3 + … + (−1)99 +(−1)100 =(−1)1 + 2 + 3 + … 100 =(−1)100·101:2 =(−1)50·101 =[(−1)50]101 =1.
5. Calculaþi valoarea sumei S(x)=(1 − x)+(2 − x)+(3 − x) + … + (40 − x)pentru x =20.
Soluþie: S(20)=(1 − 20)+(2 − 20)+(3 − 20) + … + (40 − 20) = (1 + 2 + 3 + + … + 40) − 40·20=
(2 )x)xx42+
)− ⎫
−+ −(2x− 2k⎫+1−1
(22kkk 112 ⎪ 2 ∈1)] ⎪
k++2 0∈
⇔x 1:⎪21)−⋅ (4−
·4] ⎪ 20 · 41 − 20 · 40 = 20(41 − 40) = 20.
0 · 20 =
x x x x⎬ ⎬
2k +6.
2∈ ]⎪
Determinaþi
⎪
⎪
⎭
⎪
x∈ ]mulþimea
⎪
⎪
⎭ A ={(x,y)⎜ x,y ∈ Z,(x − 2)(y − 5)= −11}.
Soluþie: D −11 ={−11, −1,1,11}. Avem cazurile:
{xy−− 25== 1−11⇒ {xy== −6 9 ; {xy−− 25== 11−1⇒ {xy==116 ;
{xy−− 25== 1−11⇒ {xy== 3−6 ; {xy−− 25== 11−1⇒ {xy==136 .
n−1
nx+ ( x−1) ⋅ (−1) −1
7. Determinaþi x∈ Z* astfelîncât ∈ Z, n ∈ N.
x
Soluþie: Avem cazurile:
2k−1
2kx+ ( x− 1)⋅ (−1) −1 2kx− x+1−1
a) n =2k ⇒ ∈Z⇔ ∈Z⇔ ∈Z⇔
x x
2k –1∈ Z, ceea ce este adevãrat, deci x ∈ Z*;
(2k + 1) x+ x−1−1
b) n =2k +1 ⇒ ∈Z⇔ `∈ Z
x
⇔ ∈Z⇔ ⇒ x ∈ D 2 ⇒ x ∈ {–2, –1, 1, 2}, care
este soluþia problemei.
61
2
8. Aflaþi numãrul întreg m caresatisfacerelaþia2m − 2 < <2m − 1.
17
m −2 2 1 1 1 1
Soluþie: 2 < < 2m −1 ⇔ 2m −3 < < 2m −2 ⇔ 3−m < 27 < 2−m ⇔
17 27 2 2
⎧
⎪ 1
⎪ 3−m < 1
⎪ 2
{ {
⎪
⎨ 27 3− m ≥ 5 m ≤ −2
⎪
⎪ 1 1 ⇔ 2− m ≤ 4 ⇔ m ≥ −2 ⇒ m = –2.
⎪ <
⎩ 27 22−m
⎪
9. Sã se efectueze împãrþirea cu rest a lui −2438 la −18.
Soluþie: Aplicãm teorema împãrþirii cu rest pentru ⎜ −2438 ⎜ ºi ⎜ − 18 ⎜. 2438 = 18 · 135 + 8 ⇔
−2438 = (−18)·135+(−8) ⇔ −2438 = (−18)·135 − 18 + 18 − 8 ⇔ −2438 = (−18) · 136 + 10. Deoarece
10 < ⎜ − 18 ⎜ rezultã cã la împãrþirea lui −2438 la −18 obþinem câtul 136 ºi restul 10.
10. Sã se gãseascã cel mai mic numãr natural care împãrþit la −7 sã dea restul 3 ºi
împãrþitla11 sã dea restul 2.
Soluþie: Notãm numãrul cãutat cu a.Avem a =(−7)· q1 + 3 ºi a = 11· q2 + 2, de unde
11· q2 +2=(−7)· q1 +3 ⇔ 11q2 +7q1 =1, q2 ∈ N,q1 ∈ Z ⇔ 11q2 − 1= M7 ºi q2 este cel mai mic
numãr natural cu aceastã proprietate. Luãm q2 =7k + r,r∈ {0, 1, 2, … 6}. Pentru q2 =7k +2
rezultã 11q2 − 1 = 11(7k +2) − 1 = 77k − 21 = M7.Valoarea minimã a lui q2 se realizeazã pentru
k =0 ⇒ q2 = 2. Gãsim a = 11 · 2 + 2 = 24 care verificã 24 = (−7)(−3) + 3.
11. Sã se arate cã oricum ar fi date trei numere întregi existã douã cu suma divizibilã cu 2.
Soluþie: Fie a,b,c∈ Z.Avem a =2· q1 + r1,b =2· q2 + r2,c = 2· q3 + r3,r1,r2,r3 ∈ {0, 1} de unde
se deduce cã cel puþin douã resturi sunt egale:
Dacã r1 = r2 = 0, atunci a + b =2·(q1 + q2)= M2;
Dacã r1 = r2 = 1, atunci a + b =2 q1 +2q2 + 2 = 2(q1 + q2 +1)= M2.
12. Sã se gãseascã toate numerele întregi n cu proprietatea n − 3 ⎜ n3 − 3.
Soluþie: n − 3 ⎜ n3 − 3 ⇔ n − 3 ⎜ n3 − 27 + 24 ⇔ n − 3 ⎜(n − 3)(n2 +3n + 9) + 24 ⇔ n − 3 ⎜ 24 ⇔
n − 3 ∈ D 24 ⇒ n − 3 ∈ {−24, −12, −8, −6, −4, −3, −2, −1,1,2,3,4,6,8,12,24} ⇒ n ∈ {−21, −9, −5, −3,
−1,0,1,2,4,5,6,7,9,11,15,27}.
13. Sã se gãseascã toate numerele întregi x ∈ Z,careauexact2· ⎜ x⎜ divizori.
⎡ a⎤
Soluþie: Fie a ∈ N. Numãrul divizorilor naturali îl notãm cu D a.Avem D a ≤ ⎢ ⎥ + 1. Numãrul a
⎣ 2⎦
are2· a divizori întregi dacã D a = a. Rezultã a ≤ + 1 de unde a ∈ {1, 2}. Singurele numere
întregi x care au exact 2 · ⎜ x ⎜divizori întregi sunt −2, −1,1,2. Am notat cu partea întreagã a
numãrului raþional pozitiv
14. Sã se gãseascã douã numere întregi aºi b,astfelîncât(a,b)=3ºi[a,b]=72.
62
a⋅ b
Soluþie: Utilizãm relaþia [a,b]= a,b .Din(a,b)=3 ⇒ a =3· a1,b =3· b1,(a1,b1) = 1. Rezultã
[ ]
⎜ ab ⎜ =(a,b)·[a,b]⇒ ⎜ ab ⎜ = 3 · 72 ⇒ 9· ⎜ a1 b1 ⎜ = 3 · 72 ⇒ ⎜ a1 b1 ⎜ =24 ⇒ ⎜ a1⎜·⎜ b1 ⎜ =24 ⇒
⎜ a1⎜ =1ºi ⎜ b1 ⎜ =24sau ⎜ a1⎜ =3ºi ⎜ b1 ⎜ =8.
Obþinem soluþiile ⎜ a ⎜ =3ºi ⎜ b ⎜ = 72 sau ⎜ a ⎜ =9ºi ⎜ b ⎜ = 24.
15. Sã se determine cifra x ºtiindcã este fracþie echiunitarã, unde numerele

ºi suntscrise în baza 10.
Soluþie: Avem + =67 ⇔ 10+ x + 10x + 2 = 67 ⇔ 11x =55 ⇒ x =5.
16. Determinaþi fracþia astfelîncât ºi[x,y]=252, x,y ∈ N*.

x⋅ y x 3
Soluþie: Utilizãm relaþia [x,y]= ( x,y) .Din ⇒ y = 2 ⇒ x =3t,y =2tºi(x,y)= t⇒
6⋅t2
252 = ⇒ t=42 ⇒(x,y)=42 ⇒ .
t
2
17. Determinaþinumãrulcifrelordelaparteaperiodicãînscriereazecimalãafracþiei .
13
Soluþie: Numãrul cifrelor de la partea periodicã este min(m )astfelîncât13 ⎜ . Pentru
()
⋅=
33 2
999.
3x
x2a
1x
a

1 2 3
+3a
+

x
1 =
.18
.
3x9 23a
42
1m⇒ 3=a6xavem126
= 1=
9999
= 10 0
399 = 13 · 76923. Într-adevãr = 0, (153846).
17408
13
yb 67
2m
17408
b 2n⋅⋅b
⋅ 512
or i 42
p
2
1
10
⋅ by
17
1 284⋅ 5 ⋅ 17
18. Determinaþinumãrulcifrelordelaparteaneperiodicãînscriereazecimalãafracþiei .
Soluþie: Dacã fracþia ireductibilã sescrie astfelîncât(b,10) ≠ 1ºi (p,b)≠ 1cu
p ∉ {2, 5}, atunci numãrul cifrelor de la partea neperiodicã în scrierea zecimalã a fracþiei este
max{m ,n}. În cazul nostru avem ºi numãrul cifrelor de la partea
neperiodicã este max{10, 0} = 10.
19. Sã se arate cã nu existã un numãr raþional x astfelîncât x3 =2.

Soluþie: Presupunem cã existã un numãr raþional x > 0 cu reprezentantul fracþia ireductibilã
astfelîncât =2 ⇔ a3 =2· b3 ⇒ 2 ⎜ a3 ⇒ 2 ⎜ a ⇒ a =2· a1 ⇒ (2· a1)3 =2· b3 ⇒ 8· =2
·b3 ⇒ 4 = b3 ⇒ 2 ⎜ b3 ⇒ 2 ⎜ b ⇒ b =2· b1 ⇒ , deci este reductibilã, fals.
Numãrul real care verificã ecuaþia x3 = 2 îl notãm x= ºi se numeºte rãdãcina cubicã a lui 2.
20. Arãtaþi cã numãrul esteiraþional.

Soluþie: Presupunem cã ∈ Q, deci existã a ∈ Q astfel încât =a⇔
63
2
( 2 + 3) = a2 ⇔ 5 + 2 6 = a2 ⇔ 2 = a2 − 5 ⇒ = , de unde
6 ∈ Q,fals.
21. Fie a,b ∈ R astfel încât a + b,a − b ∈ Q. Sunt numerele a,b ºi a·b raþionale?
Soluþie: Dacã a + b,a − b ∈ Q ⇒(a + b)+(a − b)∈ Q ⇒ 2· a ∈ Q ⇒ a ∈ Q.Din a ∈ Q ºi a
+ b ∈ Q ⇒ b ∈ Q ⇒ a· b ∈ Q.
22. Fie numerele reale x = 2, 1468… ºi y = 1, 5431…. Sã se gãseascã primele douã
zecimale exacte ale produsului x·y.
Soluþie: Avem = 2,1468; = 2,1469, = 1,5431, = 1,5432. Utilizând definiþia pro-
dusului a douã numere reale, avem: ⋅ ≤ x·y< ⋅ ⇔ 3,372727 ≤ x·y < 3, 373096. Rezultã
x·y = 3, 37…, deci primele douã zecimale exacte sunt 3 ºi 7.
3. Probleme propuse
1. Dacã xºi y sunt baze de numeraþie, iar =30ºi 121y =36,sãseafle a dinegali-
x⋅ 0,(7) ( )⋅ 7
y⋅ 0,3
tatea: = 2 .
1− 0,69(9) a (1+ x+ y)
( )
( ) + 8,6( ) +1
2
a 29b + 2a 0,3
=
2. Sã se determine raportul ºtiindcã 0(5) ,a,b ∈ Q .
*
b 2a 0,0 ( 6) − 0,
2360 3240
3. Sã se compare numerele: a = 240 ºi b = 360 .
3 2
2a + 1
4. Sã se arate cã fracþia 2 esteireductibilã,(≤)n ∈ N.
a +a
ab
5. Aflaþi numerele ab astfelîncâtfracþia sãsesimplificecu6.
a+ b
6
. Sãsearatecãurmãtoareafracþiesepoatesimplificacu10:
(74n+2 − 24n+2 )(n2 + n + 2) .
124 − 84
⎧a,(b) + b,(c) + c,(a) = 20
⎪
7. Sã se determine cifrele a,b,c ∈ N \{9}ºtiindcã ⎨⎪a + b = 2c .
⎪
⎩
ab ab0ab
8. Arãtaþi cã urmãtoarele fracþii sunt echivalente: ºi .
abc abcabc
9. Sã se rezolve în Z ecuaþia x2 + 2,5xy + y2 = 1987.
a + 2c b + 2c c+ 2b
10. Determinaþi numerele a,b,c∈ Z ºtiindcã , ºi sunt simultan
2b + c 2c+ a 2c+ b
numere întregi.
11. a1,a2,a3,…, a9 sunttoatecifreledela1la9,într-o anumitã ordine. Dacã
A = a1,a2(a3)+ a2,a3(a4) + … + a8,a9(a1)+ a9,a1(a2)ºi
B = a1(,a2a3)+ a2(
,a3a4) + … + a8( ,a9a1)+ a9(
,a1a2) atunci arãtaþi cã A = B.
12. Sã se rezolve în R ecuaþia x(6 − x)+ y(8 − y) = 25.
64
13. Sã se rezolve în Z ecuaþia 15(x2 + y2)− 34xy =7.
14. Sã se arate cã 15n+ 7 ∉ Q,(≤ )n ∈ N.
15. Determinaþi x ∈ Z astfelîncât ∈ N.
16. Arãtaþi cã n2 + n + 1 ∉ Q,(≤ )n ∈ N*.
123 123123 123123123
17. Calculaþi + + .
164 164164 164164164
n n
(−1) (−1)
18. Fie A = ºi B = unde n ∈ N*. Sã se calculeze max(A,B).Sãseafle
n2 n2 + 1
valoarea expresiei A2 + AB + A + B.
1 1 1
19. Sã se arate cã (≤ )n ∈ Z,n ≠ 0, −1, −2, numãrul N = + − se
n n+1 n+ 2
reprezintã printr-ofracþie periodicã mixtã.
21990 + 21989 51990 − 51989
20. Sã se rezolve inecuaþia: 1990 1989 > 3⋅ ⋅ x,x ∈ N.
2 −2 51990 + 51989
25
21. Sã se afle numerele naturale de trei cifre xyz cuproprietateacã x2 + y2 + z2 ∈ N.
22. Sã se gãseascã valoarea maximã ºi valoarea minimã ale expresiei: E =[(−3)·
(−1)2n +8(−1)n +7 − 23·(−1)4n − 3 + 10] : [2n ·3n :6n +2·(−1)3n − 1] unde n ∈ N.
{36xx∈5+_⋅ 6126xx⋅+=2+63.401222+nnSã+−32s33e,gn7ãs∈ea]s+}cã7ultimele douã cifre ale numãrului N =(7

n n
2 2n
+72n +1 +72n +2 +72n +3)
n n+1 n+3
:7n + ,n ∈ N*.
7n + 7n+2
1200
24. Pentru ce valori naturale ale lui x, numãrul natural A = este pãtrat perfect?
x
25. Sã se calculeze 3,5 + 2,5 cu o zecimalã exactã (fãrã a extrage radicalii).
26. Fie mulþimile A = { 3k + 2

ºi B = y ∈ _ y = 3k − 2 ,k ∈ ] . }
a) Sã se determine elementele comune ale acestor mulþimi.
b) Sã se determine numerele întregi din mulþimea elementelor gãsite la punctul anterior.
x 2 +1
27. Determinaþi valorile reale ale lui x pentrucarefracþia ∈ Z.
x+ 2
⎧
⎪ 2 ⎫
⎪
28. Fie mulþimea M = ⎪⎨ x∈ _ − {3} x + 2x+ 9 ∈ ]⎪⎬.Arãtaþi cã M ⊂ Z.
⎪
⎪
⎩ x + 3 ⎪
⎪
⎭
29. Sã se arate cã F = este numãr natural.
30. Sã se calculeze valoarea expresiei
5 10 15 1980 1985
5(−1) + 10(−1) + 15(−1) + ...+ 1980(−1) + 1985(−1)
E= k k+1 k+2 k+3 ,k ∈ N.
(−1) ⋅ (−1) ⋅ (−1) ⋅ (−1)
65
4. Soluþii
1. x ≥ 4; y ≥ 3; x,y ∈ N.x2 +3x + 2 = 30 ⇒ x2 + x +2x + 2 = 30 ⇒(x +1)(x +2)=30,iar x +1, x +2
sunt numere consecutive ⇒ x =4. y2 +2y + 1 = 36 ⇒(y+1)2 =36 ⇒ y = 5. Înlocuim în egalitate:
7 1 28 35 3 35
4⋅ 5⋅ ⋅ 7 ⋅
9 = 3 9 3 10 3 3 5
⇒ = ⇒ a2
= ⇒ a2 = ⇒ a= .
7 a 2
(1 + 4 + 5) 3 a 2
(10) 28 20
1− 10⋅
10 10 9
2
⎛ 2a + 29b⎞⎟ 2a + 29b
2. ⎜⎜ = 900 ⇒ =±30. =30 ⇒ 1+ =30 ⇒ =2 ⇒ ;
⎝ 2a ⎠⎟ 2a
= −30 ⇒ 1+ = −30 ⇒ =– ⇒ .
3. Comparãm 2360 ·2360 cu3240 ·3240,adicã2720 cu3480. ⇒ 2720 <3480 ⇒ a < b.
4. Fie d =(2a +1, a2 + a)⇒ ⇒ ⇒ d ⎜a; ⇒ d ⎜ 1 ⇒ d =1 ⇒

fracþia este ireductibilã.
ab
5. se simplificã cu 6 dacã §6ºi(a + b)§6. §6 ⇒ .
a+ b
b = 0 ⇒ a ∈ {3, 6, 9} ⇒ ab ∈ {30, 60, 90}⎪⎫
⎪
⎪
b = 2 ⇒ a ∈ {1, 4, 7} ⇒ ab ∈ {12, 42, 72} ⎪⎪
⎪
⎪
b = 4 ⇒ a ∈ {2, 5, 8} ⇒ ab ∈ {24, 54, 84}⎪⎪
⎬ ⇒ ab ∈ {60, 42, 24, 84, 66, 48}.
b = 6 ⇒ a ∈ {3, 6, 9} ⇒ ab ∈ {36, 66, 96}⎪⎪
⎪
b = 8 ⇒ a ∈ {1, 4, 7} ⇒ ab ∈ {18, 48, 78} ⎪⎪
⎪
⎪
⎪
(a + b) # 6 ⎪
⎭
6. u u.c.(124 − 84)=0 ⇒ (124 − 84)§10(1); n2 + n +2= n(n +1)+2; n(n + 1) este produsul a douã
numere naturale consecutive ⇒ ⇒
(74n +2 − 24n +2)·(n2 + n +2)§10 (2). Din (1) ºi (2) ⇒ q.e.d.
7. ⇒(a,b)∈ {(4,8),(5,7),(6,6),(7,5),(8,4)} ⇒
(a,b,c)∈ {(4,8,6),(5,7,6),(6,6,6),(7,5,6),(8,4,6)}.
ab0ab ab⋅1000+ ab
8. = = .
abcabc abc⋅1000+ abc
9.2x2 +5xy +2y2 = 3974; 2x2 + xy +4xy +2y2 =3974; x(2x+ y)+2y(2x+ y)=3974;(x +2y)(2x+ y)= 3974;
3974 = 1 · 3974 = 2 · 1987 = (−1) · (−3974) = (−2) · (−1987). Variantele posibile sunt:
{
x+ 2 y = − 2
{
x+ 2y = −1987
, 2x+ y = −1987 şi 2x+ y = −2 care conduc la
(1324, −761),(−1324, 761), (−761, 1324), (761, −1324).
66
a + 2c b + 2c c+ 2b ⎫
⋅ ⋅ =1 ⎪⎪
⎪
10. 2b + c 2c+ a 2c+ b ⎪
⎬ ⇒ 1=1·1·1=(−1)·(−1)·1.
a + 2c b + 2c c+ 2b
, , ∈ ]⎪
⎪
⎪
2b + c 2c+ a 2c+ b ⎪
⎭
Dacã ,atunci a +2c =2b + c,b +2c= a +2c,c +2b =2c+ b

⇒ a = b = c ∈ Z* (pentru ca numitorii rapoartelor sã fie nenuli).
a + 2c b + 2c c+ 2b
Dacã = 1, = −1, = −1 ,atunci a + c =2b,a + b +4c =0,3c +3b =0,de
2b + c 2c+ a 2c+ b
a + 2c b + 2c c+ 2b
unde c= −b,a =3b.Deci a =3k,b = k,c= −k,k∈ Z*.Dacã = −1, = −1, = 1,
2b + c 2c+ a 2c+ b
atunci a +2b +3c =0, b +4c+ a =0, b = c, de unde a = −5b,b = c.Deci a = −5k,b = c= k,k ∈ Z*.
a + 2c b + 2c c+ 2b
Dacã = −1, = 1, = −1 ,atunci a +2b +3c =0, a = b,3c +3b = 0 de unde
2b + c 2c+ a 2c+ b
a = b ºi c = −b. Deci a = k,b = k,c = −k,k ∈ Z*.
a2a3 − a2
11. A = a1 + + a2 + + … + a8 + + a9 + ;A = a1 + a2 + …
90
+ a8 + a9 + ;A = a1 + a2 + … + a8 +
10
+ a9 + ;A = (a + a + … + a8 + a9);A = (1 + 2 + 3 + … + 9) ⇒ A =50.
9 1 2
{529xb−+90+903cy−,9990k+3x=−2−99c5903y+∈a]+ ⎬⎪⎪⎭ 290c+ b+...+

(10 x2+1−
+ (+ a9)(
3a+ ka23= ++
=)94aa
)= 9⎫+
ac++…a225+b a + a9a+9 + a1 9a1 + a2
1
a5x
9 a
10
11
9a
3
2a
c
+
− +
y
a
=
3 3a1,4+ −
1
9x+
a
b.
3.
..+
B5
2ac=
y
.+ 1⎪
a71,
9+ a 4a
+1a =1 ;
3
2
1 4
3
2 1 3
1
1 2 8 9 +
90 90
9
11
10
B = a1 + a2 + … + a8 + a9 + (a + a + … + a8 + a9); B =50 u A = B.
;B =
9 1 2
12. 6x − x2 + 8y − y2 = 25 ⇒ x2 + y2 − 6x − 8y + 25 = 0 ⇒(x − 3)2 +(y − 4)2 =0 ⇒ x − 3 = 0 ºi
y − 4=0 ⇒ x =3ºi y =4.
13. 15x2 + 15y2 − 34xy =7 ⇒ 15x2 − 25xy + 15y2 − 9xy =7 ⇒ ⇒ Avem
{53xx−−53yy == 17 ⇒(x,y)=(−1, −2);II. {53xx−− 53yy == 17 ⇒(x,y)=(2,1);

urmãtoarele cazuri: I.
III. {3x− 5y = −7 ⇒(x,y)=(1, −2); IV.{3x− 5y = −1 ⇒(x,y)=(−2, −1).

5x− 3y = −1 5x− 3y = −7
14. 15n + 7 ∈ Q ⇔ 15n + 7 este pãtrat perfect; u. c. (15n + 7) poate fi 2 sau 7 ⇒ 15n + 7 nu este
pãtrat perfect ⇒ 15n + 7 ∉ Q.
( x+ 3) − k2 =−3⇒ ( x+3+ k)( x+3− k) =−3⎫⎪⎪⎬
2
15. x2 + 6x+12 = k∈ N ⇒ x2 +6x +12 − k2 =0 ⇒ ⎪
x+ 3+ k,x+ 3− k ∈ ] ⎪
⎭
⇒ I. {
x + 3 + k = −1
⇒ x= −4.II. x+ 3− k = 3 ⇒ x= −2.
16. n2 < n2 + n +1< n2 +2n +1,( ≤)n ∈ N* ⇒ n2 < n2 + n +1<(n +1)2 ⇒ n < n2 + n + 1 < n +1,
( ≤)n ∈ N* ⇒ n2 + n + 1 ∉ Q.
67
123 123⋅103 + 123

17. + + = + =
164 164⋅103 + 164
= .
1
18. Dacã n = par,atunci A = ºi B = de unde max(A,B)= = A,iar A2 + AB + A + B =
n2
2n2 +1 n2 +1 2n2 +1
=(A + B)
(A +1)= = ⋅ = .Dacã n = impar atunci
n2 (n2 +1) n
2
n4
1 1
A =– 2 ºi B =– de unde max(A,B)=– 2 = B iar A2 + AB + A + B =(A + B)(A +1)=
n n +1
2n2 +1 n2 −1 (2n +1)(n−1)(n+1)
2
⎛ 1 1 ⎞⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 1 ⎞⎛ 1 ⎞
= ⎜⎜⎜− 2 − 2 ⎟⎟⎟⎜⎜⎜ 2 −1⎟⎟⎟ = ⎜⎜ 2 + 2 ⎟⎟⎟⎜⎜⎜1− 2 ⎟⎟⎟ = 2 2 ⋅ 2 = .
⎝ n n +1⎠⎝ n ⎠ ⎜⎝ n n +1⎠⎝ n ⎠ n (n +1) n n4 (n2 +1)
1 1 1 n2 + 4n + 2
19. N = + − = . Numitorul fracþiei fiind produsul a trei numere
n n + 1 n + 2 n( n + 1)( n + 2)
naturale consecutive va conþine în descompunerea sa pe 2 ºi 3. Numãrãtorul nu este multiplu
de 3 pentru cã:
– dacã n =3k,k ∈ Z*,atunci n2 +4n + 2 = 9k2 + 12k + 2. Cum 2 # 3 ⇒(n2 +4n +2) # 3;
– dacã n =3k +1, k ∈ Z,k ≠ 1,atunci n2 +4n + 2 = 9k2 + 18k + 7. Cum 7 # 3 ⇒(n2 +4n +2) # 3;
– dacã n =3k +2, k∈ Z,k≠ −1,atunci n2 +4n + 2 = 9k2 + 24k + 14. Cum 14 # 3 ⇒(n2 +4n +2) # 3.
Deci fracþia sub forma sa ireductibilã va conþine la numitor 2 ºi 3, de unde rezultã cã fracþia se
reprezintã printr-o fracþie periodicã mixtã. (Observaþie: dacã n =2k,k ∈ Z \{−1, 0} atunci, deºi
fracþia se simplificã prin 2, numitorul tot va conþine în descompunere pe 2).
3⎫
3⋅ 21989 51989 ⋅ 4 x < ⎪⎪
20. 1989 > 3⋅ 1989 ⋅ x ⇒ ⇒ 2⎬ ⇒ x ∈ {0,1}.
2 5 ⋅6 x ∈ `⎪⎪⎪⎭
21. ∈ N ⇒ x2 + y2 + z2 ∈ {1, 5, 25}.
x2 + y2 + z2 = 1. Cum x,y,z∈ N ºi x ≠ 0 ⇒ x =1, y =0, z =0 ⇒ = 100; x2 + y2 + z2 =5.
Cum x,y,z∈ N ºi x≠ 0 ⇒ ⇒ xyz ∈ {120, 102, 210, 201}.
x2 + y2 + z2 =25 ⇒ ⇒ xyz ∈ {304, 340, 403, 430, 500}.
22. Dacã n = par atunci E =[(−3) − 8 + 23 + 10] : (1 − 2)= −22.
Dacã n = impar atunci E =[(−3) + 8 + 23 + 10] : (1 + 2) = ; max(E)= ºimin(E)= −22.
68
7n+1 (1+ 72 )
23. N =7 (1 + 7 + 7 +7 ):7 +
2n 2 3 n
.N =7n ·400+7; N = …00 + 7; N = …07. Ultimele douã
7n (1+ 72 )
cifre sunt astfel 0 ºi 7.
24 ⋅ 3⋅ 5
24. A = este pãtrat perfect dacã x∈ {3,3·22,3·24,3·52,3·22 ·52,3·24 ·52},adicã x∈ {3,
x
12, 48, 75, 300, 1200}.
25. Notãm a = ,a2 = 6 + 2 , 8 < 8,75 < 9 ⇒ 2 < <3 ⇒ 6+4
2+ 2 < a < 2 3 ⎫
⎪
⎪
< a2 < 12 ⇒ ⇒ ⎬ ⇒ 3,41 < a < 3,48 ⇒ a j 3,4.
2 > 1,41 şi 3 < 1,74⎪
⎪
⎭
2n + 3 3k + 2
26. a) Presupunem A ∩ B ≠ — ⇒ (∃) a ∈ A ºi a ∈ B ⇒ = ,n ∈ Z,k ∈ Z ⇒
2n− 3 3k − 2
6nk − 4n + 9k − 6= 6nk +4n − 9k − 6 ⇒ 8n = 18k ⇒ ⇒ 4 ⎜ k ºi9 ⎜ n
⇒ k =4a,n =9b,unde a,b ∈ Z ⇒ 36a = 36b ⇒ a = b.Deci n =9aºi k =4a,a ∈ Z. Elementele
comune sunt de forma . Prin urmare A ∩ B = .
∈Z⇔ ∈ Z ⇔ 1+ ∈Z⇔ ∈ Z ⇔ 6a –1 ∈ {±1, ±2}, a

({9Cum
b)
⎬ }
⋅+ =
−+
5a+
2 ++ k<5∈6aa
2+
] ∈ ]⎫
6
2
k k
a
2
8,
3,
x2x
6
2a
1
2
9
0
2
⋅69
∈75
0−aa
+1
+
_
−−
42
1−
1
1
1
11
)
n3,2
x2,
3
=
(4, 9) = 16 a
,
<n112
− 1
⎪]
,a ∈
⎪
x+
xk + 22
22 ⎪
⎭
∈ Z ⇒ a =0 ⇒ x = = −1 este singurul element comun întreg.
x 2 + 2− 1 2( x+ 2) −1 1
27. ∈Z⇔ ∈Z⇔ ∈ Z ⇔ 2– ∈Z⇔ tre-
x+ 2 x+ 2 x+ 2
buiesãfiedeforma k+ 2 ,unde k∈ Z. = k+ 2 ⇒ x= – 2 ⇒ x=– ,k∈ Z.
x2 + 2x+ 9 ( x+ 3)( x−1) + 12 12 12

28. ∈Z⇔ ∈ Z ⇔ x –1+ ∈Z⇔ ∈ Z ⇔ x +3 ∈ {±1,
x+ 3 x+ 3 x+ 3 x+ 3
±2, ±3, ±4, ±6, ±12} ⇔ x∈ {−15, −9, −7, −6, −5, −4, −2, −1, 0, 1, 3, 9} de unde rezultã cã M ⊂ Z.
36n + 8⋅ 6n + 4⋅ 6n + 32 (6 + 8)(6 + 4) = 6n + 4
n n
29. F = = .u.c.(6n +4)=0 ⇒ (6n +4)§5⇒ F ∈ N.

5(6n + 8) 5(6n + 8) 5
−5+ 10−15 + 20− 25+ 30 + ...+ 1980−1985

30. E = 4k+6 ,
(−1)
5(−1+ 2− 3+ 4− ...− 395+ 396) −1985
E= ,
1
E =5·[(−1+2)+(−3 + 4) + … + (−395 + 396)] − 1985; E =5·198 − 1985; E = −995.
69
5 ECUAÞII ÞI INECUAÞII
Capitolul 5. Ecuaþii ºi sisteme de ecuaþii de gradul I
Capitolul
DE GRADUL I, SIS TEME DE
SISTEME – Noþiuni teoretice
– Probleme rezolvate
70
77
ECU
CUAAÞII ÞI INECUAAÞII DE GRADUL I
CU
INECU – Probleme propuse
– Soluþii
87
89
1.1. Ecuaþii ºi sisteme de ecuaþii de gradul I
Se numeºte ecuaþie cu o necunoscutã în mulþimea numerelor reale un enunþ
exprimat printr-o egalitate, conþinând o variabilã dintr-o mulþime E ⊆ R
Forma generalã a unei ecuaþii cu o necunoscutã este datã de una din relaþiile:
(1) S(x)= D (x), x ∈ E sau
(2) F(x)=0, x ∈ E.
S-anotatcu x necunoscuta, iar S(x)ºi D(x) sunt membrul stâng, respectiv membrul
drept al ecuaþiei (1). Se observã cã membrul drept poate fi ºi 0, ca în cazul (2).
Prin înlocuirea cu un numãr din E a variabilei din (1) sau (2), obþinem un enunþ
adevãrat sau fals.
Spunem cã numãrul α este soluþie a ecuaþiei S(x)= D (x), x ∈ E,dacã α ∈ E ºi
enunþul S(x)= D (x) este adevãrat.
Rezolvarea unei ecuaþii înseamnã aflarea tuturor soluþiilor sale.
Exemple:
1) 3x – 7 = 0, x ∈ Q
7
În acest caz existã α = ∈ Q astfelca3 ⋅ – 7 = 0 este adevãratã, dar nu existã
3
nici un numãr întreg pentru care sã aibã loc egalitatea.
2) 2x + 5 = 0, x ∈ {0, 1, 2, 3}
Prin înlocuire directã se constatã cã ecuaþia nu are soluþii în mulþimea precizatã.
3) – 3x = – 2(x – 1) – x –2, x ∈ R
Dupã efectuarea calculelor se obþine 0 = 0, (≤ )x∈ R.Vom spune cã ecuaþia este
nedeterminatã, având o infinitate de soluþii (în acest caz mulþimea de soluþii este R) .
4) 2(x + 1) = 2x –3, x ∈ R
Se obþine 2 = – 3, enunþ evident fals. O astfel de ecuaþie o vom numi imposibilã.
Douã ecuaþii având mulþimile soluþiilor S1,respectiv S2 se numesc echivalente
dacã S1 = S2.
Prin urmare dacã ecuaþia S(x)= D (x) este echivalentã cu S’(x)= D ’(x), vom scrie:
70
S(x)= D (x)⇔ S’(x)= D ’(x) .
În rezolvarea unei ecuaþii se pot efectua o serie de transformãri pentru a obþine o
ecuaþie echivalentã, avându-se în vedere proprietãþile relaþiei de egalitate pe R:
– prin adunarea (scãderea) în ambii membrii ai unei ecuaþii a aceluiaºi numãr
real se obþine o ecuaþie echivalentã cu prima. De aici rezultã cã se pot „trece“
termenii dintr-un membru în celãlalt cu semn schimbat.
– înmulþind (împãrþind) ambii membri ai unei ecuaþii cu acelaºi numãr real diferit
de zero se obþine o ecuaþie echivalentã cu prima.
Exemple:
1) Ecuaþiile 5x – 1 = 4x2,x ∈ R ºi 10x – 2 = 8x2,x ∈ R, sunt echivalente
1
deoarece au aceeaºi mulþime de soluþii formatã din numerele 1 ºi .
4
2) Fieecuaþiile(x +4)(x –2)=4(x +4)ºi x –2=4cu x∈ R. Mulþimea de soluþii
a primei ecuaþii este S1 = {–4, 6}, iar a celei de a doua este S2 = {6}. Observãm cã nu
sunt echivalente cele douã ecuaþii.
O ecuaþie de forma ax + b =0, x ∈ R,în care a,b ∈ R se numeºte ecuaþie de
gradul I cu necunoscuta x ∈ R.
În rezolvarea ecuaþiei de gradul I se întâlnesc urmãtoarele situaþii:
1) a ≠ 0: ecuaþia are soluþia unicã α =– ;
{ }}
b
23
46
a
+51 2x+2
x23
− =
6−
x3382 2x+33
) a =0ºi b ≠ 0:ecuaþiasescrie0 ⋅ x= b ºi nu are soluþie (ecuaþie imposibilã);
1
) a =0ºi b = 0: ecuaþia are o infinitate de soluþii (se scrie 0 ⋅ x =0).
Prezentãm în cele ce urmeazã câteva exemple de rezolvãri de ecuaþii reductibile la
ecuaþiidegradulI.
Exemple:
1) x + 2(x – 3) = 5x – 4(2x – 10), x ∈ Q.
Prin transformãri vom obþine o ecuaþie de gradul I sub forma standard, echivalentã
cu ecuaþia datã: x +2x – 6 = 5x –8x + 10 ⇔ 3x – 6 = –3x + 40 ⇔ 6x – 46 = 0 ⇔
x= ⇔ x= ∈ Q. Mulþimea de soluþii este S = .
2) {3
,x ∈ R \ − 2 , 2 ; }
(x + 1)(2x + 3) = (2x +1)(x –2) ⇔ 2x2 + 5x + 3 = 2x2 –3x –2 ⇔ 8x = –5 ⇔
5
x =– . Mulþimea de soluþii este S = .
8
5 2 8x− 9
3) x+ 2 − 2x−1 = ( x+ 2)(2x− 1) ,x ∈ R \ −2, 2 ;{ 1
}
5(2x – 1) – 2(x + 2) = 8x –9 ⇔ 10x – 5 – 2x – 4 = 8x –9 ⇔ 10x –2x –8x =
= 5 + 4 – 9 ⇔ 0 ⋅ x = 0. Ecuaþia are o infinitate de soluþii, mulþimea soluþiilor fiind
{ 1
S = R \ −2, 2 . }
71
x
4) Sã se discute ºi sã se rezolve ecuaþia în necunoscuta numãr real x: =
x+ 3
= m –1, m ∈ R.
Ecuaþia conþine parametrul real m dupã care vom face discuþia. Observãm cã
egalitatea are sens pentru x∈ R \ {–3}. Forma echivalentã este (m –2) ⋅ x =–3(m –1).
Discuþie:
⎫
3(m − 2)⎪
. m – 2 ≠ 0 ⇔ m ≠ 2. Soluþia în acest caz este x = –
I ⎪
⎪ ⇒
m −2 ⎬⎪
x ≠ −3 ⎪⎪
⎭
3(m −1)
− ≠ −3 , iar dupã efectuarea calculelor obþinem m –1 ≠ m – 2, adicã –1 ≠ –2
m −2
3(m − 1)
(adevãrat). Prin urmare ecuaþia admite soluþie unicã de forma x= − ∈ R \ {–3}.
m −2
II. Dacã m = 2 avem: (2 – 2) ⋅ x = –3(2 – 1) ⇔ 0 ⋅ x = –3 ⇔ 0 = –3 (Fals). În
acest caz, decidem cã ecuaþia nu are soluþii (este imposibilã).
5) Sã se determine soluþiile întregi ale ecuaþiei 7x +8m – 54 = 0, unde m ∈ Z este
parametru ºi x∈ Z necunoscuta.
54− 8m
Exprimãm necunoscuta x înraportcu m :x= ∈Z⇔ ⇔
7
⇔ ⇔ m + 2 = M7 ⇒ m = M7 – 2.
1. 2 Sisteme de ecuaþii de gradul I cu douã necunoscute

Un sistem de douã ecuaþii de gradul I cu douã necunoscute numere reale xºi y are
forma: (S) ,a,b,c,a’,b’,c’ ∈ R, unde a,b,a’,b’ se numesc

coeficienþii sistemului, iar numerele cºi c’ se numesc termenii liberi.
Spunem cã perechea (α,β)∈ R × R este soluþie a sistemului dacã enunþurile
aα + bβ + c =0 ºia’α + b’β + c’ = 0 sunt simultan adevãrate.
A rezolva un sistem de ecuaþii înseamnã a-i detemina toate soluþiile.
Douã sisteme de ecuaþii care au aceeaºi mulþime de soluþii se numesc sisteme
echivalente.
În rezolvarea unui sistem de ecuaþii apar o serie de cazuri pe care le vom evidenþia
în cele ce urmeazã.
{ax+ by+ c= 0
Fie sistemul cu necunoscutele xºi y:(S) a′x+ b′y + c′ = 0 .
Înmulþim prima ecuaþie cu b′, a doua cu –b ºi le adunãm membru cu membru. Se
obþine ecuaþia cu necunoscuta x:(1)(ab′ – a′b)x= bc′ – b′c.
În mod analog, înmulþind prima ecuaþie cu a′, a doua cu –a ºi adunându-le membru
cu membru obþinem (ab′ – a′b)y= ac′ – a′c.
72
Discuþia care urmeazã este asemãnãtoare cu cea fãcutã în analiza ecuaþiilor de
gradul I cu parametru.
bc′ − b′c
. Dacã ab′ – a′b ≠ 0 ecuaþia are soluþia unicã x =
I . Sistemul va avea
ab′ − a′b
soluþie unicã: x= ,y= .
II. ab′ – a′b = 0. În caz, apar urmãtoarele situaþii:
a) – sistemul nu admite soluþie;
bc′ − b′c = 0⎫⎪

⎪
b) sau ⎪
⎬ –sistemulareoinfinitatedesoluþii.
⎪
⎭⎪
ac′ − a′c = 0⎪
În acest caz, sistemul se reduce practic la o singurã ecuaþie cu douã necunoscute x
ºi y numere reale.
Metode de rezolvare a sistemelor de ecuaþii de gradul I

I. Metoda substituþiei (a înlocuirii)
Aceastã metodã conduce la rezolvarea unei ecuaþii de gradul I prin exprimarea
{ 2′x′−
bc
ac
bc
sabx′+
au
− ay′′cc
+bb
−ya+
+≠
′bs
u1
4i=
i⎫⎪⎪a0din n
ne0
=
⇔⎨
⎪⎧eycu
st⎪⎬⎪e0mului⎪⎪⎩.x+
=no−
As(t−
xe−î1
sc2ut
a)c+
fe2lx,−d1 ãî {
n raport cu cealaylt
4n=p0
⇔
rima exc=
=ã−
uaþ
ne2cu
{
xn−
os1cutã ºx
⇔
3ie a sistemy
i=înl3ocuirea în una dintre ecuaþiile
.
ul=ui−a7vem b ≠ 0 (pentru a ≠ 0se
ac′ − a′cp ≠ro 0c⎪⎪⎭edeazã la fel) exprimãm y înraportcu x.
⎧
⎪ y = −ax− c
Se obþine sistemul echivalent ⎪⎨ b . Înlocuim în a doua ecuaþie pe yºi
⎪
⎪a ′x + b ′ y + c ′ = 0
⎪
⎩
obþinem: a′x+ b′ + c′ =0.
bc′ − b′c
Dupã efectuarea calculelor se obþine soluþia x= ′ ′ cu ab′ – a′b ≠ 0.
ab − a b
Exemplu:
Mulþimea de soluþii este S = {(3, –7)}.

II. Metoda reducerii
Aceastã metodã constã în a elimina una din necunoscute prin adunarea (scãderea)
celor douã ecuaþii ale sistemului, dupã ce au fost înmulþite cu factori convenabil aleºi,
astfel încât coeficienþii uneia din necunoscute sã fie egali sau de semne opuse.
⎪ ⎪⎧3x− 2y+ 2 = 0 ⋅ 3
{94xx−+66yy++62== 00
Exemplu: ⎨⎪ 2x+ 3y+ 1= 0 ⋅ 2 ⇔ 8 ⇔
⎪⎩ 13x / 8 = 0 ⇒ x= −
13
73
⎪⎨⎧ 6x− 4y + 4 = 0
⎪⎧⎪3x− 2y+ 2 = 0 2 ⎪⎪⎩−6x− 9y− 3 = 0 −3
⇔ ⎨⎪2x+ 3y+ 1= 0 −3 ⇔ 1 ⇒
⎪
⎩ / −13y + 1= 0 ⇒ y =
13
⇒ S= {(−138 , 131 )} .
De cele mai multe ori cele douã metode se combinã, ajungându-se la soluþie printr-un
numãr mai mic de paºi.
1. 3 Inecuaþii ºi sisteme de inecuaþii
Se numeºte inecuaþie cu o necunoscutã în mulþimea R un enunþ exprimat printr-o
inegalitate care conþine o variabilã dintr-o mulþime D, unde D ⊂ R sau D = R.
Mulþimea D se numeºte mulþimea valorilor variabilei (notatã cu x,y,z,t, …) ºi
poate fi datã explicit sau nu. Dacã D nu este datã explicit, atunci se va determina din
condiþiile impuse pentru existenþa operaþiilor ce intervin în inecuaþie.
Vom nota o inecuaþie prin f(x)≥ g(x), x ∈ D sau h(x)≥ 0, x ∈ D .Numãrul α ∈
D este soluþie a inecuaþiei E(x)≥ 0 dacã E(x)≥ 0 este un enunþ adevãrat.
Soluþia inecuaþiei este mulþimea S a tuturor numerelor reale pentru care E(x)≥ 0.
Se noteazã S ={x ∈ D ⎜E(x)≥ 0}.
Cu ajutorul proprietãþilor relaþiei de inegalitate „≤“depe R, o inecuaþie se poate
transforma într-o inecuaþie echivalentã.Douã inecuaþii sunt echivalente dacã au aceeaºi
mulþimedesoluþii.
Reamintim în cele ce urmeazã proprietãþile relaþiei de inegalitate pe R (literele a,b,
c,d reprezintã numere reale oarecare).
Relaþia de inegalitate nestrictã „≤“ are urmãtoarele proprietãþi pe R:
I1 a ≤ b ⇔ a + c ≤ b + c;
I2 a + c ≤ b ⇔ a ≤ b – c;a ≤ b ⇔ a – b ≤ 0;
I3 Dacã c > 0 atunci a ≤ b ⇔ ac ≤ bc;
Dacã c < 0 atunci a ≤ b ⇔ ac ≥ bc;
I4 a ≤ b ºi c ≤ d ⇒ a + c ≤ b + d;
I5 a >0, b >0, c >0, d >0ºi a ≤ b ºi c ≤ d ⇒ ac ≤ bd;
1 1
I6 Dacã ab > 0 atunci a ≤ b ⇔ ≥ .
a b
Tipuri de intervale ale dreptei reale
Intervale mãrginite
Fie a,b ∈ R,a < b.
[a,b]={x ∈ R ⎜a ≤ x ≤ b} – interval închis;
(a,b)={x ∈ R ⎜a < x < b} – interval deschis;
[a,b)={x ∈ R ⎜a ≤ x< b} – interval semideschis la dreapta;
(a,b]={x ∈ R ⎜a < x ≤ b} – interval semideschis la stânga;
Reprezentarea pe axa numerelor reale este un segment.
74
Intervale nemãrginite
Fie a ∈ R
[a,∞)={x∈ R ⎜ a ≤ x} – interval nemãrginit la dreapta ºi închis la stânga;
(a,∞)={x∈ R ⎜ a < x} – interval nemãrginit la dreapta ºi deschis la stânga;
(–∞,a]={x∈ R ⎜ x≤ a} – interval nemãrginit la stânga ºi închis la stânga;
(–∞,a)={x∈ R ⎜ x< a} – interval nemãrginit la stânga ºi deschis la dreapta.
Reprezentarea pe axa numerelor reale este o semidreaptã.
O inecuaþie de forma ax + b R 0, unde a,b ∈ R º i R este din mulþimea de
simboluri {<, ≤,>, ≥} se numeºte inecuaþie de gradul I cu necunoscuta x ∈ D,D ` R.
În cele ce urmeazã vom analiza cazurile care apar în rezolvarea inecuaþiei ax + b≥ 0 cu
necunoscuta x ∈ R.
.a ≠0
I
b ⎡ b
a) Dacã a >0,inecuaþiaesteechivalentãcu x≥– .Mulþimeadesoluþiieste S= ⎢⎢− a ,∞ ;
a ⎣
)
b
(
b⎤
b) Dacã a < 0, inecuaþia este echivalentã cu x ≤ – .S = −∞, − a⎥⎥ .
a ⎦
II. a = 0
Inecuaþia se scrie 0 ⋅ x ≥ –b sau0 ⋅ x ≤ b.
a) a =0ºi b > 0 mulþimea de soluþii este S = R;
b) a =0ºi b = 0 mulþimea de soluþii este S = R;
⎡−
⎢ ,∞ )
333m + 2
⎢⎣22m + 1
c) a =0ºi b < 0 mulþimea de soluþii este S = —.
Exemple:
1) 3x –2 ≥ x +1 ⇔ 3x – x ≥ 3 ⇔ x ≥ ;S = .
2) mx + 3m ≥ –x +2, m ∈ R ⇒(m + 1)x ≥ 2 – 3m .
Distingem urmãtoarele situaþii:
a) Dacã m = –1 ⇒ 0 ≥ 2fals S = —;
b) Dacã m < –1 ⇒ m + 1 < 0 x ≤ ( −3m + 2
sau x ∈ −∞, m + 1 ⎥⎥ ;
⎤
⎦
c) Dacã m > –1 ⇒ x ≥
−3m + 2
m +1
⎡ −3m + 2
sau x ∈ ⎢⎢ m + 1 , + ∞ .
⎣
)
1. 4 Sisteme de inecuaþii de gradul I cu o necunoscutã
Rezolvarea simultanã a douã sau mai multe inecuaþii cu necunoscuta numãr real,
înseamnã a determina mulþimea de soluþii comunã inecuaþiilor considerate. Obþinerea
soluþieisistemuluideinecuaþiirevineladeterminareaintersecþieimulþimilordesoluþiiale
inecuaþiilordate.
Forma generalã a unui sistem de 2 inecuaþii este:
{aa xx++bb RR 00, unde R ,R ∈ {<, ≤,>, ≥}. Notãm cu S mulþimea soluþiilor
1
2
1
2
1
2 1 2 1
75
primeiinecuaþiiºicu S2 mulþimea soluþiilor celei de-a doua inecuaþii. Soluþia sistemului

este mulþimea S = S1 ∩ S2.
Exemple:
1) Sã se rezolve în R: {
3x− 6 ≥ 0
2x−10 ≤ 0
⇒ {
3x≥ 6
2x≤ 10
⇒ ⎪⎨
⎪⎧ x≥ 2,x∈ [ 2, + ∞)
⎪⎪⎩ x≤ 5,x ∈ (−∞,5]
.
Deci S1 = [2, + ∞), S2 =(– ∞, 5]. Soluþia sistemului este S = S1 ∩ S2 = [2,5].
2x+ 3
2) 5≤ ≤ 6 ,x ∈ R.
4 ⎧ 2x+ 3
⎪
⎪ ≥5
⎪
Inecuaþia de mai sus se scrie: ⎪⎨ 4
⎪
⎪
⎪
2x + 3
≤6
⇒
2x+ 3≥ 20
2 x + 3 ≤ {
24
⇒ 2x≥ 17 ⇒
2x≤ 21 {
⎪
⎩ 4
⎧
⎪ 17
⎪ x≥
⎪
⎪
⎨
⎪
⎪ x≤
21 1 ⎢⎣ 2 2 ) (
2 ⇒ S = ⎢⎡17 , + ∞ ;S = −∞, 21⎤⎥ ⇒ S = S ∩ S = ⎡⎢17 , 21⎤⎥ .
2 ⎥⎦ 1 2 ⎣⎢ 2 2 ⎦⎥
⎪
⎪
⎩ 2
3) Sã se rezolve în Z:
⎧
⎪ 5 ⎧⎪ 44
⎪
⎪6x+ > 4x+ 7 ⎪⎪ x> ⎧⎪ 1
⎪
⎨
⎪
⎪
7
8x+ 3
< 2x+ 25
⇒
42x +
{
5 > 28x
8x+ 3< 4x+ 50
+ 49
⇒
14x >
4x< 47
44
⇒ {⎪
⎨ 14
⎪⎪ x< 47 ⇒
⎪⎪ x> 3
⎪
⎨
⎪
7
⎪
⎪
⎩ 2 ⎪
⎪⎩ 4 ⎪⎪ x< 113
⎪⎩
( )( )
1 3 4
⇒ x ∈ 3 7 , + ∞ ∩ −∞,114 ∩ ] = {4,5,6,7,8,9,10,11} .
Rezolvarea problemelor cu ajutorul ecuaþiilor ºi al sistemelor de ecuaþii
Rezolvarea unei probleme cu ajutorul ecuaþiilor (sistemelor de ecuaþii) necesitã
parcurgerea unor etape. Acestea sunt urmãtoarele:
– alegerea ºi notarea necunoscutei (necunoscutelor) problemei;
– stabilirea legãturilor între datele cunoscute ºi cele necunoscute;
– scrierea ecuaþiilor saua sistemului de ecuaþii; acesta reprezintã modelul
matematic al problemei;
– rezolvarea ecuaþiei sau a sistemului de ecuaþii;
– analiza rezultatelor obþinuteºialegereasoluþiilor(verificarea).
Exemple:
1) În douã coºuri sunt 68 kg de mere. ªtiind cã în unul din coºuri cantitatea de mere este
detreiorimaimaredecâtîncelãlalt,sãseaflececantitatedemereseaflãînfiecarecoº.
Notãm cu x cantitatea din coºul cu mai puþine mere.În al doilea coº vor fi 3x kg
mere.Ecuaþia problemei este: x +3x = 68. Rezolvarea ecuaþiei: 4x =68 ⇔ x =17.
Interpretarea rezultatelor: în primul coº sunt 17 kg mere, iar în cel de-al doilea
3 ⋅ 17 = 51 kg.
2) În prezent, tatãl are 40 de ani, iar fiul sãu are 13 ani. Peste câþi ani vârsta tatãlui
va fi de 4 ori mai mare decât a fiului sãu?
76
Notãm cu x numãrul de ani dupã care vârsta tatãlui va fi de 4 ori mai mare decât a
fiului. Ecuaþia problemei este: 4(13 + x)= x +40, x∈ N. Soluþia ecuaþiei este x = –4
ºi nu îndeplineºte condiþiile problemei. Prin urmare, problema nu are soluþie.
Observãm cã dacã se înlocuieºte x cu–x în ecuaþie se obþine: 4(13 – x)=40– x.
soluþiaeste x = 4. Prin urmare, în urmã cu 4 ani vârsta tatãlui ar fi fost mai mare de 4 ori.
3) Tatãllui Tudor a depus la o bancã suma de 1 200 000 de lei, în douã conturi:
unul cu dobânda de 10%, iar celãlalt cu dobânda de 6%. Dupã un an a primit, pentru
suma depusã, dobânzi în valoare de 112 000 lei. Câþi lei a depus cu dobânda de 6%?
Notãm cu x suma depusã cu 10% dobândã, iar cu y suma depusã cu 6%. Se obþin
⎪⎧ x+ y = 1200000
urmãtoarele egalitãþi care formeazã un sistem de ecuaþii: ⎪⎨ 10 6 .
⎪⎪ x+ y = 112000
⎪⎩100 100
Rezolvarea sistemului conduce la y = 200 000. Prin urmare, au fost depuºi 200 000 lei
cu dobânda de 6%.
1. Determinaþi numerele naturale de douã cifre xy,înbaza10,ºtiindcã4x+2xy –3(y+11)=0
Rezolvare: 2x(2+ y)–3(y + 2 + 9) = 0 ⇒ 2x(2+ y)–3(y +2)=27 ⇒(y +2) $ (2x – 3) = 27
y ∈ N ⇒ y +2 ∈ N ⇒ 2x – 3 ∈ N;y ∈ { 0, 1, 2, …, 9} ⇒ 2 ≤ y+2 ≤ 11
{
⎧⎪16
⎪⎪ab2 b
−
−
92xxa2
⇒
+1
+
===k
yab
x+
ab
⎨7yx+ z= 4k7 =
+1 ⎧
63
x48
55
x⇒
,y⎪ x=
{
323k 32
⎪= ,z= y.+ 2 = 3
Av⎪
⎨emyc=a urkil⇒
7z2 e: 7 ⇒ xy = 61; { y+ 2 = 9
⇒ xy = 37 .
⎪⎪ ⎪⎪ 2x− 3 = 9 2x− 3 = 3
⎩⎪ z = 2 k ⎩⎪ z= 2k
y+ z z
2. Sã se determine x,y,zdinºirulderapoarteegale x– y= = ºtiindcã x +2z=16.
4 2
y+ z z
Rezolvare: Notãm x– y = = =k.
4 2
Obþinem 3k + 4k = 16 ⇒
k=
9x−1 x+ 1 ⎡ x 2x ⎤
3. Sã se rezolve în N ecuaþia: − ⋅⎢ − ⎥=x
x 1− x ⎢⎣ x+ 1 (1− x)(1+ x)⎥⎦
Rezolvare: Condiþii de existenþã: x ≠ 0, x ≠ ! 1
9x−1 x+ 1 x(x− 1)+ 2x = x ⇒ 9x−1 x+ 1 (x+ 1)(x− 1)
− : − : = x⇒
x x−1 (x+ 1)(x− 1) x x−1 x2 + x
⇒ = x⇒ x = 10
4. Sã se determine numãrul divizorilor numãrului n= ºtiindcã:
77
a = b+ 4
}
Rezolvare: 2(a– b)=8 ⇒ a– b =4 ⇒ 2b + ab = 55 ⇒ b − cifră
b(b + 6)= 55
}⇒ b =5 ⇒ a =9 ⇒
n =952 ⇒ n =23 ⋅ 7 ⋅ 17. Numãrul divizorilor este (3 + 1)(1 + 1)(1 + 1) = 16.
{
2x− 3y = 15
5. Stabiliþidacãsoluþiasistemului x+ 2y = 18 reprezintã o pereche de numere naturale
primeîntreele.
Rezolvare: {2xx+−23yy==1815⋅(−2) ⇒ –7y =–21 ⇒ y=3 ⇒ x =12;(12,3)=3 ≠ 1 ⇒ 12ºi3nusunt

prime între ele.
6. Sã se afle cinci numere naturale consecutive ºtiind cã produsul primelor trei este mai
mic cu 216 decât produsul ultimelor trei.
Rezolvare:
x(x +1)(x + 2) + 216 = (x +2)(x +3)(x +4) ⇒(x +2)[(x +3)(x +4)– x(x + + 1)] = 216 ⇒(x +2)(6x
( x+ 2)2 = 36⎫⎪⎪
+ 12) = 216 ⇒ 6(x + 2) = 216 ⇒
2 ⎬ ⇒ x + + 2 = 6 ⇒ x = 4. Cele cinci numere
x+ 2 ∈ ` ⎪
⎪
⎭
consecutive sunt: 4, 5, 6, 7, 8.
⎧
⎪ 2 3
⎪
⎪ − =1
⎪ x y
7. Rezolvaþi sistemul: ⎨ .
⎪
⎪ 3 + 1 = −2
⎪
⎩x y
⎪
1
Rezolvare: x,y ≠ 0. Notãm = a ºi = b. Sistemul devine: ⇒ 11a =–5 ⇒
x
5
a =– ⇒ b =– .
11
Astfel, x = ºi y = .S = .
8. Aflaþi patru numere ºtiind cã suma lor este 64 ºi cã, dacã îl micºorãm pe primul de 7
ori, îl mãrim pe al doilea cu 7, îl micºorãm pe al treilea cu 7 ºi îl mãrim pe al patrulea
de 7 ori obþinem patru numere egale.
⎧⎪a + b + c + d = 64
⎪
Rezolvare: ⎨ a ⇒
⎪⎪ = b + 7 = c− 7 = 7d .
⎪⎩ 7
9. Rezolvaþi ecuaþia 5mx – 1 = 2x– m ,m ∈ R.
2
Rezolvare: x(5m – 2) = 1 – m ;Dacã 5m –2 ≠ 0 adicã m ≠ ,atunci x = ;
5
2
Dacã 5m – 2 = 0, atunci m = ºi ecuaþia devine 0 ⋅ x= (ecuaþie imposibilã).
5
Prin urmare, în acest ultim caz x ∈ —.
78
⎧
⎪ 1 1
⎪
⎪ + = 17
⎪ x + 2y z− 2y
⎪
⎪ 1
10. Rezolvaþi sistemul: ⎪⎨
1
+ =9 .
⎪
⎪ x − 3y z− 2y
⎪
⎪ 1 1
⎪
⎪ + = 12
⎩ x + 2y x− 3y
⎪
Rezolvare:
1 Sistemul
Condiþii: x +2y ≠ 0, x –3y ≠ 0, z –2y ≠ 0. Notãm a= x + 2y ,b= ,c= .
devine: . Însumând cele trei relaþii obþinem 2(a + b + c) =38 ⇒ a + b = 17

a + b + c = 19
} ⇒
⎧
⎪ 1
⎪
⎪ x + 2y =
⎧⎪
⎪ 10 1
⎪ 1 ⎪
⎪ x + 2y = 1 1
⎪
c =2 ⇒ b =7ºi a = 10 ⇒ ⎨ z− 2y = ;⎨ 10 ⇒ 5z= − ⇒ 5z =– ⇒
⎪
⎪ 7 ⎪ ⎪ 1 10 2
x − 3y =
⎪
⎪ 1 ⎪ ⎪⎩ 2
⎪ x− 3y =
⎪
⎩ 2
y =– ⇒ ⇒ S= {(1350 ,− 252 ,− 1753 )} .

{(
⎧⎪10
⎨⎨x
⎪⎪
22ax+1
5
x
⎪⎪⎪ x =, 0,
z7by+
7
25
5
4− −
5
)} }
7+
+yb
11
+y
12
3
2y+y
13
=
=z
z==
mc50
y
+
=k9
=
k=32z3=
17
10
y2 k
711
k5 3
=
+.2zRezoxlv
=
+a3þ
=
1
kuaþia: (3 – m )(4– m )x =3– m ,m ∈ R.
zi ec
⎪⎩⎪a x
z= +− czy=312
3y k+ z x + z
Rezolvare:
⎪⎩ 175 3− m
Dacã (3 – m)(4– m)≠ 0adicã m ≠ 3ºi m ≠ 4atunci x= (3− m )(4− m ) ⇒ x= ;
Dacã 3 – m =0atunci m =3ºiecuaþiadevine0 ⋅ x =0(ecuaþienedeterminatã),iar x∈ R.
Dacã 4 – m =0atunci m =4ºiecuaþiadevine0 ⋅ x =–1(ecuaþieimposibilã),iar x∈ —.
12. Rezolvaþi sistemul: .

Rezolvare:
Notãm ,k≠ 0, x+ y≠ 0, y+ z≠ 0, x+ z≠ 0. Obþinem .
Însumând relaþiile obþinem 2(x + y + z) = 6k ⇒ ⇒ z = = 2k ⇒ y = 0 ºi x = k;
{xx+= 2k,yy+=30,z=z=5 2k ⇒ k +6k =5 ⇒ k= ⇒ x= ºi z= = ⇒ S= .
13. Suma a patru numere direct proporþionale cu numerele 2, 3, 4, 5 este 280. Sã se

afle numerele.
79
a b c d
Rezolvare: = = = ;a + b + c + d = 280.
2 3 4 5
Metoda I: =20; a =40; b =60; c =80; d = 100.
Metoda II: ⇒ ;a + b + c+ d = 280 ⇒ 2k +3k +4k+

+5k = 280 ⇒ 14k = 280 ⇒ k =20 ⇒ a =40, b =60, c =80, d = 100.
14. Sã se rezolve ecuaþia: max = 13

Rezolvare:
45− 2x
I. Dacã 20 – x ≥ ⇔ 60 – 3x ≥ 45– 2x ⇔ x ≤ 15 atunci ecuaþia devine 20 – x =13 ⇒
3
x =7 ≤ 15 (deci convine).
II. Dacã 20 – x< ⇔ x > 15 atunci ecuaþia devine = 13 ⇒ 45 – 2x = 39 ⇒

x = 3 < 15 (deci nu convine). Singura soluþie este x =7.
15. Rezolvaþi sistemul: ,x,y∈ R
{6x− 2y + 8 = 2x− 3y − 1
Rezolvare: 2x –3y –1 ≠ 0 ⇒ 2x –3y ≠ 1. x − 2 − 2 + 2y = 8 − 4x + 4y ⇒
6
⇒ 13x = –6 ⇒ x =–⇒ y = –9 + ⇒ z =– ⇒ S= .
13
x 8x− 3y
16. ªtiind cã = 0,3 sã se calculeze .
y 6y
4 x 1 4 3 1 1
Rezolvare: = 3 ⋅ y − 2 = 3 ⋅ 10 − 2 = − 10 .
1 1 ⎡1 1
17. Sã se rezolve ecuaþia⋅ ⋅⎢
3 3 ⎣3 3 { ( ⎤
)
x + 2 + 2⎥ + 2 − 1 =0.
⎦
}
1 ⎡1 x 2
3 ⎣3 9 3 ( ⎤
) 1 ⎡1 x 8
Rezolvare: ⋅ ⎢ ⋅ + + 2 + 2⎥ − 1 = 0 ⇒ ⋅ ⎢
⎦
⎤
(
+ + 2⎥ = 1 ⇒
3 ⎣3 9 3 ⎦
)
⇒ (
1 x 8
)
+ + 2= 3 ⇒
3 9 3
1 x 8
(
x 8 x 1
)
+ = 1 ⇒ + = 3 ⇒ = ⇒ x =3.
3 9 3 9 3 9 3
x ab
a+ b 6⋅ 1,(6) 1
18. Sã se afle opusul lui x din egalitatea = ºtiindcã a= ºi b = .
2 0,0016 2
1 50
x⋅ ⋅
10 26 = 6⋅ 5 ⋅ 25 5x
Rezolvare: ⇒ ⇒ =250 ⇒ x= ⇒ x = 2600.
2 3 52
80
a 5a − b
19. Dacã = 0,1 atunci sã se calculeze valoarea raportului .
b 2a + b
Rezolvare:
5⋅ 0,1− 1 −0,5 5
Metoda I: = = =− .
2⋅ 0,1+ 1 1,2 12
Metoda II:
1
20. Aflaþi douã numere naturale invers proporþionale cu ºirespectiv careau
5
produsul 140.
Rezolvare: ⇒ a =5k,b =7k,k ∈ N.a ⋅ b = 140 ⇒ 35k2 = 140 ⇒ k2 =4 ⇒ k =2
⇒ .
21. Sã se determine un numãr ºtiind cã 17% din el este cu 27 mai mare decât 14% din el.
Rezolvare:
3
17%x = 14% x +27 ⇒ 3% ⋅ x =27 ⇒ ⋅ x = 27 ⇒ x = 900.
100
{
ax+ by = 1
22. Fie sistemul de ecuaþii bx− ay = −5 . Sã se determine aºi b ºtiindcã(–1,1)este
soluþiasistemului.
{
aa +
1
ab
a
7
=
=
=
+
=
bb;1=
10
−c0,
ba
−214
aa=
590%
bb 7ba=
=
= (
b⇒=
+ 85%
= 4
3c a
300000
8
5b ) {
kba 5=⋅;0,−=
d1⋅1
b ⇒;e=
b= 264000
c⎫ −0,5b
3c 5a − b
−a ⎪⎪+
=b = 1 = − .
b⎬ 1,2b ⇒ –12
8 2a + 4
Rezolvare:
5
2a = –4 ⇒ a =2 ⇒ b =3.
+ c + d +ae = 218 −b − ⎪ a = −5
a
2a++bb
(b3.2⋅Se+
2
b) ⎪
⎪
⎭
co1nsiderã cinci numere dintre care primele trei sunt direct proporþionale cu 5, 6
ºi10,iarultimeletreisuntinversproporþionalecu3,8ºi12. Aflaþi cele cinci numere,
ºtiind cã suma lor este 218.
⎧⎪a + b + c + d + e = 218
⎪
Rezolvare: ⎨ a b c ⇒ ⇒
⎪⎪ = = ;3c = 8d = 12e
⎪⎩ 5 6 10
⇒ c =80 ⇒ a =40, b =48, d =30, e =20.
24. Sã se afle un numãr din douã cifre ºtiind cã suma cifrelor este egalã cu 8, iar dacã
scãdem din acest numãr rãsturnatul sãu obþinem 36.
Rezolvare: ab – numãrul cãutat; a + b =8, = 36 ⇒ 9(a – b) = 36 ⇒ a – b = 4;
⇒ a =6, b =2 ⇒ ab =62.
25. Douã cãrþi costau împreunã 300000 lei. ªtiind cã preþurile lor s-au redus cu 10%,
respectiv 15% ºi cã dupã reducere costã împreunã 264000 lei, sã se afle cât costã
fiecarecarte.
Rezolvare: ⇒ {0,a +9ab+=0,300000 ⋅ (−0,9)

85b = 264000
⇒ –0,05b = –6000 ⇒
81
b = 120000, a = 180000. Deci, preþurile celor douã cãrþi sunt 180000 lei ºi 120000 lei.
⎧
⎪
⎪13x(5) + 21y(6) = 242(7)
26. Sã se determine bazele de numeraþie xº
iy dinsistemulurmãtor: ⎨ .
⎪
⎪13x + 21y(5) =1313(4)
⎩ (6)
⎪
{
25 + 15 + x + 72 + 6 + y = 98 + 28 + 2
Rezolvare: x,y ∈ N,x ≤ 4, y ≤ 4; 36 + 18 + x + 50 + 5 + y = 64 + 48 + 4 + 3 ⇒
{
118 + x + y = 128
⇒ 109 + x + y = 119 ⇒ x + y = 10. Þinând seama de condiþii obþinem cã nu existã baze de
numeraþie care sã verifice sistemul.

⎧4x+ 3⋅ y− 2 = 18
27. Sã se rezolve sistemul ⎪
⎨ .
⎪⎪⎩6x+ 5y = 43
Rezolvare: Explicitãm modulul y− 2 = {2y−− 2,y,yy≥< 22 .
Dacã y ≥ 2 atunci sistemul devine: {
4x + 3y = 24 ⋅ 3
6x + 5y = 43 ⋅ (−2)
{
12x+ 9y = 72
⇒ −12x− 10y = −86 ⇒
9
y =14 ≥ 2 ⇒ x= .
2
Dacã y < 2 atunci sistemul devine: {
12x− 9y = 36
⇒ −12x− 10y = −86 ⇒
50
y= >2 ⇒ în acest caz nu vom avea soluþie.
19
Deci S = .
x− 1 1 7 − 52x
28. Sã se rezolve inecuaþia: − 2(1− 4x) > x− .
3 4 6
x− 1 1 7 − 52x
Rezolvare: − 2(1− 4x) > x− ⋅ 12 ⇒ 4x – 4 – 24(1 – 4x) >3x – 2(7 – 52x)
3 4 6
⇒ 100x – 28 > 107x –14 ⇒ 7x < –14 ⇒ x ∈ (–∞,–2).
⎧⎪8(3x− 2) − 7x− 5(12− 3x) > 13x
⎪
29. Sã se rezolve sistemul de inecuaþii: ⎪⎨ 2 1 .
⎪
⎪ 20 < (7x−10) − (50− x)
⎪
⎩ 3 2
Rezolvare:
⎧⎪17x− 16 − 60 + 15x> 13x
⎪
⎨ 14 20
⎪⎪20 < x− − 25 + ⋅ 6
x ⇒
19x> 76
{
120 > 28x− 40 − 150 + 3x ⇒
⎪⎩ 3 3 2
{
x ∈ (4, + ∞)
⇒ x ∈ (−∞,10) ⇒ x ∈ (4,10).
x+ 3
30. Fie E(x)= .Sãseaflevalorileîntregialelui xpentru care E(x)≤ 0ºi E(x)c Z.
x− 4
x+ 3 x− 4 + 7 7 7 7
Rezolvare: = = 1+ ; Cum 1+ ∈ Z ºi1∈ Z ⇒ ∈Z⇒
x− 4 x− 4 x− 4 x− 4 x− 4
x –4 ∈ D7;D7 ={±1, ±7} ⇒(x –4) ∈ {–7, –1, 1, 7} ⇒ x∈ {–3, 3, 5, 11}. Prin înlocuire în E(x) vom
obþine valorile lui x din mulþimea {–3, 3, 5, 11} pentru care E(x)≤ 0. Rezultã astfelcã x ∈ {–3, 3}.
82
⎧
⎪ x2 + 5 ⎫ ⎪
31. Determinaþi mulþimea A = ⎪
⎨ x∈ \ ≤ 0⎪
⎬.
⎪
⎪
⎩ 3x − 4 ⎪
⎪
⎭
x2 + 5 4
Rezolvare: x2 ≥ 0,( ≤)x∈ R ⇒ x2 +5>0,(≤ )x∈ R; ≤ 0 ⇒ 3x–4<0 ⇒ x< ⇒
3x− 4 3
x∈ (
⇒ A = −∞,
4
3
. )
{
32. Fie A = x∈ \
2x− 9
−1− x }
≥ 0 ºi B ={x ∈ R ⎜(7x – 21)(x + 2) < 0}
Sã se determine mulþimile: A ∩ B,A ∪ B,B ∩ Z ºi A ∩ N

Rezolvare:
2x− 9
Metoda I: Ne vom folosi de semnul funcþiei de gradul I; ≥ 0 ⎜⋅ (–1) ⇔ ≤0⇔
−1− x
( 9⎤
x ∈ −1, ⎥ ⇔ A =
2⎦
.
x –∞ –1 +∞
2x –9 – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – 0 + + + + + + + + + + + + +
x +1 – – – – – – – – – – – – – – 0 + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +
+++++++++++++ ⎜ –––––––0+++++++++++++
(7x –21)(x + 2) < 0 ⇔ x ∈ (–2,3) ⇔ B =(–2,3).

({
9
2x1 ) ⎤ ≤0
22xbx−−994
−1,, ⎥ ≥ 0 ⋅(−1)
−−∞
− a+−12x>
⎦ 0
3 x –∞ –2 3 +∞
7x – 21 –––––––––––––––––––––0+++++++++++
x +2 –––––––––––––0+++++ +++++++++++++
(7x –21)(x +2) + + + + + + + + + + + + ⎜ – – – – – – – 0 + + + + + + + + + + +
Observaþie: Fie f: R → R,f(x)= ax + b,a ≠ 0 funcþie de gradul întâi. A stabili
semnul funcþiei înseamnã a determina intervalul pe care f(x) ≥ 0 ºi intervalul pe care
f(x)< 0. Spunem cã α ∈ R este rãdãcinã a funcþiei dacã f(α) = 0 ceea ce conduce la α
= . Semnul funcþiei de gradul I este uºor de reþinut cu ajutorul urmãtorului tabel:
x –∞ +∞
f(x) semncontrarlui a 0 semnullui a
Metoda II: ⇔
2x− 9
+1+ x
<0⇔ {2x− 9≥ 0
sau x+ 1< 0 .
{ 2x− 9 ≤ 0
x+ 1> 0 ⇔
⎧⎪
⎪ x≤
⎨
9
2 ⇔
⎪⎪ x> −1
⎧
⎪
⎪
⎪
⎨
⎪
x∈ −∞, ⎥ (
9⎤
9⎤
(
2⎥⎦ ⇔ x∈ −1, ⎥ (1);
2⎥⎦
⎪⎩ ⎪
⎩ x∈ (−1, + ∞)
⎪
83
)
⎧⎪ ⎡ 12345678
{ ⎪⎪ x∈ ⎢ 9 , + ∞
2x− 9 ≥ 0 12345678
–∞ –112345678
12345678 9/2 +∞
x+ 1< 0 ⇔ ⎨⎪ ⎣⎢ 2 ⇔ x∈ ∅ (2);
⎪⎪⎩ x∈ (−∞, −1)
12345
(9⎤ –∞ 12345 1/3
–1 12345 +∞
Din (1) ºi (2) ⇒ ⇒ A = −1, 2⎥ . 12345
⎥⎦ –2 9/2
Rezolvând cele douã sisteme de
inecuaþii ºi apoi reunind soluþiile lor obþinem x∈ (–2,3) ⇒ B =(–2,3).
A∩B= ∩ (–2, 3) = (–1, 3), A∪B= ∪ (–2,3)=
B ∩ Z ={–1,0,1,2}, A ∩ N ={0,1,2,3,4}.
33. În ce interval se aflã numãrul real x dacã 6 – x,2x ºi2x + 1 sunt lungimile laturilor
unuitriunghi?
Rezolvare: ªtiind cã în orice triunghi lungimea fiecãrei laturi este mai micã decât suma
lungimilor celorlalte douã obþinem sistemul de inecuaþii:
⎧⎪5x> 5 ⎧
⎪ x ∈ (1, + ∞)
⎪⎪ ⎪
⎪
⎪⎪ x < 7 ⎪ x ∈ (−∞, 7)
⎪
⎪
⎪⎪ x < 5 ⎪ x ∈ (−∞, 5)
⎪ ⎪
⎪
⇔ ⎨ x < 6 ⇔ ⎨ x ∈ (−∞, 6) ⇔ x ∈ (1,5)..
⎪⎪ ⎪
⎪
⎪⎪ x> 0 ⎪ x ∈ (0, + ∞)
⎪
⎪⎪
⎪⎪ x> −
⎩
1
2
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩
( 1
x∈ − , + ∞
2 )
7− x
34. Arãtaþi cã urmãtoarele inecuaþii sunt echivalente: 49 – x2 ñ 0ºi ≤ 0.
7+ x
Rezolvare: 49– x2 ≤ 0 ⇔ (7– x)(7+ x)≤ 0 ⇔ x∈ (–∞,–7] ∪ [7,+∞)(1)
≤ 0 ⇔ x∈ (–∞,–7] ∪ [7,+∞](2)
x –∞ –7 7 +∞
7– x ++++++++++++++++++0––––––––––––
7+x ––––––––––––0++++++++++++++++++
(7– x)(7 + x) – – – – – – – – – – – – 0 + + + + + + + 0 – – – – – – – – – – – –
– – – – – – – – – – – – ⎜+ + + + + + +0 – – – – – – – – – – – –
7− x
Din (1) ºi (2) rezultã cã inecuaþiile sunt echivalente.
7+ x
35. Rezolvaþi inecuaþia: .
Rezolvare: Notãm x = a,a ≥ 0; . Cum a ≥ 0rezultãcã a +2 > 0 ºi2a +1 > 0,

deci putem elimina numitorii fãrã a ⇔
sch2a
imba
+1se≤ ul+i2ne⇔
nsa
a ≤1
}
Cum a ≥ 0 ⇒ 0 ≤ x ≤ 1 ⇒ x ∈ [–1,1].
galitãþii:
84
Observaþie: x ≤ a,a ∈ R+ ⇔ x ∈ [–a,a]
≥ a,a ∈ R+ ⇔ x ∈ (–∞,–a]∪[a,∞)
.
36. Sã se rezolve în Z inecuaþia urmãtoare: .
Rezolvare: x− 5 ≤ 3 ⇔ –3 ≤ x –5 ≤ 3 ⇔ 2 ≤ x ≤ 8 ⇔ x ∈ [2, 8]. Cum x ∈ Z rezultã cã
x∈ {2,3,4,5,6,7,8}.
{ 1
}
37. Sã se determine mulþimile: A = x∈ \ x− 2 ≥ 2 ºi B = { x∈ \ 2x− 1 < x+ 7} .
Rezolvare: (1⎤ ⎡ 1 1
)
⇔ ( x− 2) ∈ −∞, − ⎥ ∪ ⎢ , + ∞ ⇔ x –2 ≤ − sau x –2 ≥
2⎦ ⎣ 2 2
⇔ x≤ sau x ≥ ⇔ x∈ .Deci, A = .
⎧⎪ 1
⎪⎪2x− 1,x ≥
.Explicitãm modulul 2x− 1 = ⎨ 2.
⎪⎪1− 2x,x < 1
⎪⎪⎩ 2
⎡1
Condiþie: x +7 ú 0 ⇒ x∈ [–7,+∞). Dacã x∈ [–7,+∞)∩ ⎢ , ∞ adicã x∈
⎣2
) inecuaþia de-
vine 2x –1<x +7 ⇔ x< 8 ⇔x ∈ (–∞,8)ºisoluþiainecuaþieieste S1 =(–∞,8) ∩ = .
( )) ) )
⎡5
⎢−
1
3
21x−−511≤
x
−∞
−∞
x −
7,
, ∞
2,
31⎤3
<
18 xDacã
1
82,,≥⎥ ∪ ⎢ , +∞)
+⎡ 57 x∈ [–7,+∞)∩
⎡
⎢⎣
1
)
,adicã x∈ ⎢−7, 2 , inecuaþia devine 1 – 2x< x +7 ⇔ –3x< 6 ⇔
⎣⎢22 253 22⎦ 2 ⎣ 2
x> –2 ⇔ x∈ (–2,+∞)
.S2 =(–2,+∞)∩ =
⎡1
⎢⎣ )
.Deci, S= S1 ∪ S2 = ⎢ 2 ,8 ∪
= (–2, 8). Prin urmare, B =(–2,8).

2
x−
38. Sã se rezolve inecuaþia: x− 1 − (1− 4x)⋅ 3≤ 1 x− 7 − 52x < 5x < 3.
3 4 6 2
Rezolvare: Inecuaþia se transformã în sistemul de inecuaþii:
⎧
⎪ x− 1 1 7 − 52x
⎪ − 3(1− 4x) ≤ x− ⋅ 12
⎪
⎪ 3 4 6 ⎧⎪4( x− 1) − 36(1− 4x) ≤ 3x− 2(7 − 52x)
⎪
⎨ 2 ⎪
⎪ x− ⇔ ⎨1 7 − 52x 3x− 2
⎪ 1 7 − 52x 3 ⎪⎪ x− < 5x− ⇔
⎪
⎪ x − < 5x− ⎪
⎩ 4 6 6
⎪
⎩4 6 2
{34xx−− 24(−736− 52+x144) <x60≤x3−x−2(143x+−1042) x ⇔ {341xx−≤1426+ 104x< 60x− 6x+ 4 ⇔

⎧⎪ ⎧⎪ 26
26 ⎪⎪ x ≤
⇔⎨⎪ x≤
41 ⇔ ⎨
⎪⎪53x < 18 ⎪⎪ x < 18 41⎦ (
41 ⇔ x ∈ −∞, 26⎤⎥ ∩ −∞, 18 ⇔ x ∈
53 ( ) .
⎪⎩ ⎪⎪⎩ 53
85
3. Probleme propuse
1. Sã se rezolve ecuaþiile:
2x−1 2 ⎡ 5( x+ 1)⎤ 2 + 4x 3 2
( ) ( )
2 3
a) 2 − 3 ⎢⎢ 2x− 4 ⎥⎥ + 2 = 2 ;b) 3 1− x + 2 1− x = 1;
⎣ ⎦
3
12− 3x 4− x
− +5
c) x + x+ 6 − 6 3 +
12− 3x 10− 3x
= −4.
2 3 9 4
2. Sã se rezolve urmãtoarele ecuaþii:
a) mx + 2 = 4x – m ,m ∈ R;
b) mx –2m + m 2 =0, m ∈ R;
c)(m + 2)(m –1)x = m –1, m ∈ R.
3. Dintr-un vas plin cu apã s-a scos jumãtate din aceasta ºi încã 3 l, rãmânând 40% din
volumul vasului. Câþi litri de apã încap în vas?
4. Sã se determine patru numere x,y,z,tºtiind cã sunt îndeplinite simultan condiþiile:
a) numerele sunt direct proporþionale cu 2, 3, 5 respectiv 7;
b) 7x + 5y + 3z + 2t= 116.
5. Sã se rezolve ecuaþiile:
a) ⎜ x –5 ⎜=7; b) ⎜ x –2 ⎜ + ⎜ 2x –4 ⎜ + ⎜ 3x –6 ⎜ =0; c) ⎜2x –5 ⎜ = x +3.
6. Jumãtatea unui numãr micºoratã cu sfertul aceluiaºi numãr este cu 24 mai mare decât
treimea numãrului micºoratã cu o ºesime din el. Care este acel numãr?
7. Un numãr de douã cifre este cu 27 mai mic decât rãsturnatul lui. Sã se determine
4
acest numãr ºtiind cã raportul dintre el ºi rãsturnatul lui este egal cu .
7
⎧⎪ 3y− 2x 3x+ 8
⎪
⎪ x− 2− = y−
8. Sã se rezolve sistemul de ecuaþii: ⎨⎪ 7 5 .
⎪
⎪ 2 y− 4 3x− 2 y 5y−1
⎪ − = x−
⎪
⎩ 3 2 8
9
9. Suma cuburilor a douã numere naturale este 280, iar pãtratul raportului lor este .
4
Sã se afle numerele.
2 3 4 5
10. Sã se împartã numãrul 1268 în patru pãrþi invers proporþionale cu numerele , , , .
3 4 5 6
⎪⎧⎪ x−1 y + 3 x−1
11. Sã se rezolve prin metoda substituþiei urmãtorul sistem: ⎨ 2 + 3 = 12 .
⎪⎪ x+ y = 1
⎪⎩
⎧⎪ 1
⎪⎪ + 10y = 0
12. Sã se determine soluþia urmãtorului sistem: ⎪⎨ x .
⎪⎪ 5 + 49y = 1
⎪⎪⎩ x
86
13. Pentru ce valoare a parametrului real m ecuaþiile4x + 2(3x – 1) = 1 + 3(x –1)ºi
2m (x – 1) = 1 sunt echivalente?
1 1
14. Sã se împartã numãrul 46 în douã pãrþi astfel încât dintr-o parte plus din
7 3
cealaltã sã fie egal cu 10.
x+ 2y 2x+ 3y+ 4
iy careverificãrelaþiile 3x+ 5y+ 6 = 5x+ 7y+ 28
15. Sã se determine numerele naturale xº
ºi x + y = 10.
16. Sã se determine patru numere impare consecutive ºtiind cã suma lor este mai micã
decât 100 ºi este divizibilã cu 7.
⎧
⎪ xy 1
⎪
⎪ =
⎪ 2x + y 5
17. Sã se rezolve sistemul: ⎨ xy .
⎪
⎪ 1
⎪ =
⎩ x+ y 3
⎪
18. Dacã ecuaþia 5(x –1)+ ax =2x +3a aresoluþia x = 2 sã se determine numãrul real a.
2a 3 a−c 3 b
19. Dacã a,b,c∈ \*+ astfelîncât = º i = sãsecalculeze valoarea raportului .
a+5b 7 a+c 5 c
20. Sã se rezolve ecuaþia min(2x –3,6– x)=3.
x+ 2y
21. Fie x,y ∈ Q* cu x ⋅ y > 0. Sã se calculeze valoarea raportului x− 2y ºtiind cã
2x2 + 5xy− 7y2 = 0 .
1 6 4
< < Sã se rezolve în N inecuaþia
22. .
2 3n − 1 7
⎧
⎪ x+ y 2
⎪
⎪ =
23. Dacã sistemul de ecuaþii ⎪⎨a− 2b 3 aresoluþia(1,2)sãsedetermineperechea(a,b) .
⎪ 2x+ y 1
⎪
⎪ =
⎩ a+ b 2
{ }
⎪ 2x+ 5
24. Sã se calculeze media aritmeticã a elementelor mulþimii A = x∈ ` 4 ≤ <5 .
7
x− 4 x− a
25. Fie inecuaþia + 1≤ ,a ∈ R. Sã se determine a ºtiind cã inecuaþia admite
2 3
casoluþii x ∈ [0,+∞).
26. Sã se rezolve inecuaþia min(3x +1,4x +9) < –5.
5x+ 7
27. Sã se rezolve inecuaþia ≥ 3.
3x−1
{ 5x+ 8 < 5− 3x
28. Sã se determine soluþia urmãtorului sistem de inecuaþii 6x+ 3≤ 2− 5x.
⎧⎪ax+ y = 10
29. Sã se rezolve sistemul de ecuaþii ⎨⎪(a + 1) x+ 2y = 20 ,a ∈ R.
⎪⎩
1⎡
( )x x⎤ 5 1 ⎡
30. Sã se rezolve inecuaþia ⎢8− 2 5 + − ⎥ + ≥ ⎢⎢3( x− 5) −
4 ⎢⎣ 2 3⎥⎦ 2 2 ⎣
3( x− 4)⎤
2 ⎥⎦
⎥.
31. Rezolvaþi inecuaþia în x:a(x –1) < 3(x – 3) + 2a,ºtiindcã a ∈ R,a > 3.
⎪⎧ x∈ ] 0,1
⎪ ( )(3− x) ⎪⎪⎫
( )( x− 2) + 0,2
< 0⎬ .
32. Sã se determine mulþimea A = ⎨ ⎪ 2 ⎪
⎪
⎩ x +5 ⎪
⎭
87
33. Rezolvaþi inecuaþia x− 1 + 1− x ≤ 0.

2
x 1
( )
34. Demonstraþi cã dacã –6 < 4 − 3 ⋅ 12− 2 < 21, atunci –7 < 2[2(x –1)–1]–1 < 45.
35. Fie E(x) = –5x +2. Aflaþi valorile întregialelui x pentru care E(x)∈ [–10,2).
⎧ x x− 1 x− 2
⎪
⎪
⎪ + + ≥0
⎪
⎨ 2 3 4
36. Sã se rezolve sistemul de inecuaþii ⎪ x x− 1 x− 2 .
⎪
⎪ + + <0
⎪
⎩3 4 6
⎪⎧⎪ x− 2 + x+ 1 ≤ x + 11
⎪⎪ 3 2 6 2
37. Rezolvaþi sistemul ⎨ ⎪⎪ 4 ∈ ] .
⎪⎪⎩ x+ 1
⎧
⎪ x− 2 + 3 y = 8
⎪
38. Rezolvaþi sistemul ⎨⎪3 x− 2 − y = 14.
⎪
⎩
5− 2x− 3
39. Sã se rezolve inecuaþia x−1 ≥ 0, x ∈ R \ {1}.
40. Sã se arate cã dacã (3x + 1)(4x –1) ≤ 0, atunci (x + 3)(x –4) ≤ 0.
4. Soluþii
2x−1 4 5 2+ 4x 3 1
1. a) − x+ ( x+ 1) + = ⋅ 6 ⇒ 6x – 3 – 8x +5x + 5 + 6 + 12x =9; α = .
2 3 6 2 2 15
1 2 3
b) x≠ 0. Notãm = a . Ecuaþia devine (1− 2a) + (1− 3a) = 1 ⋅ 6 ⇔ 4(1–2a)+9(1–3a)=6
x 3 2
1
⇔ –35a + 13 = 6 ⇔ –35a = –7 ⇔ a = ⇔ x =5;
5
x+ 6 1 ⎛⎜⎜12− 3x 4− x 6 ⎞⎟⎟ 4− x 10− 3x

2
c) x + 2 − ⋅ ⎜ − + 5⎟⎟ + = −4 ⇔
3 ⎜⎝ 6 3 ⎟⎠ 3 4
x+ 6 1 12− 3x− 8+ 2x+ 30 4− x 10− 3x

x+ − ⋅ + = −4 ⇔
2 3 6 3 4
x+ 6 34− x 4− x 10− 3x
x+ − + = − 4 ⋅ 36 ⇔ 36x + 18(x + 6) – 2(34 – x) + 12(4 – x)=
2 18 3 4
= 9(10 – 3x) – 144 ⇔ 44x + 108 – 68 + 48 = –54 – 27x⇔ 71x = –142 ⇒ x =–2.
m +2
2. a) x(m – 4) = – m – 2. Dacã m –4 ≠ 0,adicã m ≠ 4, atunci x = − ; Dacã m – 4 = 0, adicã
m −4
m = 4, ecuaþia devine 0 ⋅ x = –6 (ecuaþie imposibilã) ⇒ x ∈ ∅ .
b) mx =2m – m 2 ⇔ mx = m (2– m ). Dacã m ≠ 0 atunci x = 2 – m . Dacã m = 0, ecuaþia devine
0 ⋅ x = 0 (ecuaþie nedeterminatã) ⇒ x ∈ R.
88
1
c) Dacã (m + 2)(m –1) ≠ 0, adicã m ≠ –2ºi m ≠ 1, atunci x = . Dacã m + 2 = 0, adicã
m +2
m = –2, ecuaþia devine 0 ⋅ x = –3 (ecuaþie imposibilã) ⇒ x ∈ —. Dacã m – 1 = 0, adicã m =1,
ecuaþia devine 0 ⋅ x = 0 (ecuaþie nedeterminatã) ⇒ x ∈ R.
x x 2
3. x– – 3 = 40% ⋅ x ⇔ ⇔ − x =3 ⇔ ⇔ x = 30 l.
2 2 5
x y z t ⎫⎪
⎪⎪
4. 2 = 3 = 5 = 7 = k ⎬ ⇒ 14k + 15k + 15k + 14k = 116 ⇔ 58k = 116 ⇒ k =2.
7x+ 5y+ 3z+ 2t= 116⎪⎪⎪⎭
Astfel, x =4, y =6, z =10, t=14.
5. a) x –5= ±7 ⇒ x – 5 = –7 ⇒ x = –2 sau x –5=7 ⇒ x = 12 ⇒ x ∈ {–2, 12}; b) Cum ⎜ x –2 ⎜≥ 0,
⎧⎪ x− 2 = 0
⎪⎪
⎜ 2x –4 ⎜ ≥ 0, ⎜ 3x –6 ⎜ ≥ 0,(≤ )x∈ R rezultãcã ⎨⎪ 2x− 4 = 0 ⇒ x=2; c) Condiþie: x +3 ≥ 0 ⇒
⎪ 3x− 6 = 0
⎪⎩
⎧⎪ 5
⎪⎪2x− 5, x ≥ ⎡5 ⎞
⎪⎨ 2
x ≥ –3 ⇒ x ∈ [–3, +∞); ⎜2x –5 ⎜ = ⎪ 5 . Dacã x ∈ ⎢⎢ 2 , + ∞⎟⎟⎠ ∩ [−3, +∞) , adicã
⎪⎪5− 2x, x < ⎣
⎪⎩ 2
x∈ , atunci ecuaþia devine 2x – 5 = x +3 ⇒ x =8 ∈ ⇒ S1 = {8}. Dacã
x∈ ∩ [–3,+∞),adicã x ∈ , atunci ecuaþia devine 5 – 2x = x +3 ⇒ 3x =2 ⇒
x= ⇒ S2 = ⇒ S = S1 ∪ S2 = .
{}}
⎛⎡2
52 ⎡85 3⎟⎞52⎞⎟8
⎞5
x⎞ 4515 55 418 4
x 10
⎜bx
10−
−∞=
=
∈
−==
⎢⎜ a +
a
3,
,, +
−= ∞ +bc⎟==⎟ ⋅12
⎢ ⎟ ⎟⎟ a⎟+
24
38
,3a3, , ca=
,d =
d a
a + a = 1268
⎝10223 ⎢⎣924⎠25⎠9
⎢⎣4
3 ⎠6
2⎠ 56 x x 66 5 5x x
6. − = 24 + − ⇔ ⇔ x = 288.
2 4 3 6
⎧⎪ab + 27 = ba
⎪ ab 4
7. ⎪⎨ ab 4 ⇒ = ⇒ 7ab = 4⋅ ab + 108 ⇒ ab = 36 .
⎪⎪ = ab + 27 7
⎪⎩ ba 7
{1635yx−− 3270−−1536yx++1024xy==3524yx−−2115xy−+563 ⇒ {−6660x−x+5055y =y =1435 ⇒ ⎪⎪⎨⎪−

⎧ 33x− 25y = 7 ⋅ 4
8. ⇒
⎩ 12x+ 11y = 7 ⋅11
⎪
{132 x−100y = 28
−132x+ 121y = 77
⇒ 21y = 105 ⇒ y =5 ⇒ x =4 ⇒ S = {(4, 5)}.
⎛ a⎞⎟2 9 ⎫
⎪
⎜ = ⎪
⎪ a 3 a b
9. a + b = 280; ⎝⎜ b⎠
3 3 ⎟ 4 ⎬ ⇒ b = 2 ⇒ 3 = 2 = k ⇒ a =3k,b =2k. Prima relaþia devine
⎪
a,b ∈ `,b ≠ 0⎪
⎪
⎭
27k3 +8k3 = 280 ⇒ 35k3 = 280 ⇒ k3 =8 ⇒ k =2 ⇒ a =6, b =4.
10. a + b + c + d = 1268; ⇒ ;
90a + 80a + 75a + 72a 317a
⇒ = 1268 ⇒ = 1268
90 90
⇒ a = 360 ⇒ b = 320, c = 300, d = 288.
⎪⎪⎧ x−1= − y
⎪ y y+ 3 − y
11. ⎨⎪ x−1+ y+ 3 = x−1 ⇒ − + = ⋅12 ⇒ –6y +4y + 12 = –y⇒ y =12 ⇒ x = –11
⎪⎪⎩ 2 3 12 2 3 12
89
⇒ S = {(–11, 12)}.
1
12. x≠ 0. Notãm = a . Sistemul devine
x {
a = −10y
⇒ −50y+ 49y = 1 ⇒ y =–1 ⇒ a = 10
1
⇒ x= ⇒ S= .
10
13. 4x +6x – 2 = 1 + 3x –3 ⇔ 7x =0 ⇔ x = 0. Pentru ca 2m (1– x) = 1 sã fie echivalentã cu ecuaþia
anterioarã trebuie ca x = 0 sã fie rãdãcinã a acesteia. Rezultã 2m =1 ⇒ m = .
14.
⎧⎪a + b = 46 ⋅ (−3)
⇒⎨
⎪
⎪
⎩3a + 7b = 210
⇒ {
−3a− 3b = −138
3a + 7b = 210
⇒ 4b =72 ⇒ b =18 ⇒ a = 28
⎧
⎪ x+ y+ y 2(x+ y)+ y+ 4 ⎧⎪ 10+ y 24 + y
⎪
⎪ = ⎪⎪ =
15. ⎨ 3(x+ y)+ 2y+ 6 5(x+ y)+ 2y+ 28 ⇒ ⎨ 2y+ 36 78+ 2y ⇒
⎪ ⎪⎪
⎪
⎩ x+ y = 10
⎪ ⎪⎩ x+ y = 10
⎧⎪ 10 + y y+ 24 ⎧⎪10 + y y+ 24
⇒⎪
⎪ = ⎪ =
⎨ 2(y+ 18) 2(y+ 39) ⇒ ⎪⎨ y+ 18 y+ 39 ⇒
⎪⎪
⎪⎩ x+ y = 10
⎪⎪
⎪⎩ x+ y = 10
{ (10 + y)(y+ 39)= (y+ 18)(y+ 24)
x+ y = 10
⎧
⎪ 2
⎪
⎪
⎩ x + y = 10
2
⇒ ⎪⎨ y + 49y+ 390 = y + 42y+ 432 ⇒ {
7y = 42
x+ y = 10
⇒ y =6, x =4.
16. (2n –3)+(2n –1)+(2n +1)+(2n + 3) < 100. 8n < 100

8n # 7 ⇒ n # 7 }
⇒ n = 7. Cele patru numere impare
consecutive sunt: 11, 13, 15, 17.

⎧⎪ 1 1 ⎧
⎪ 1 1
⎪⎪2 + = 5 ⎪
⎪ 2 + =5
y x 1 1 1
⇒ ⎪⎨
y x
17. ⇒ ⎪⎨ ⇒ y = 2 ⇒ x = 1 ⇒ y= ,x =1 ⇒
⎪⎪ 1 + 1 = 3 ⋅ −1 ⎪ 1 1 2
⎪⎪ y x ( ) ⎪⎪− − = −3
⎩ ⎪
⎩ y x
S= .
18. ⇒ 5 + 2a = 4 + 3a ⇒ a =1.
2a 3
19. = ⇒ 14a =3a + 15b ⇒ 11a = 15b ⇒ b = 11a ; ⇒ 5a –5c =3a +3c ⇒
a + 5b 7 15
a
2a =8c ⇒ c = ; .
4
20. min(2x –3,6– x)= {2x− 3, x ≤ 3

⇒ min(2x –3,6– x)= 6− x, x> 3 . Dacã x ≤ 3
atunci ecuaþia devine 2x –3=3 ⇒ x = 3. Dacã x > 3 atunci ecuaþia devine 6 – x =3 ⇒ x =3 ∉
∉ (3,+∞)⇒ S = {3}.
⎛ x⎞2 x x
21. 2x2 +5xy –7y2 =0 ⎜:y2 ⇒ 2⎜⎜⎜ ⎟⎟⎟ + 5⋅ − 7 = 0 ⇒ 2k2 +5k – 7 = 0, unde k= ⇒ 2k2 +5k–7
⎝ y⎠ y y
=0 ⇔ 2(k2 – 1) + 5(k – 1) = 0 ⇔ 2(k –1)(k+ 1) + 5(k – 1) = 0 ⇔(k – 1)(2k + 2 + 5) = 0 ⇔
(k –1)(2k +7)=0 ⇔ k =1sau k =– . Cum xy > 0rezultã k> 0.Deci k = 1 ºi prin urmare .
x+ 2y 3x
Deci = =–3.
x− 2y −x
90
1 6 4 21
22. < < ⇔ ⇔ 21 < 2(3n –1) < 24 ⇔ < 3n−1< 12 ⇔
2 3n−1 7 2
13⎫
< n< ⎪
23
21 23
⇔ + 1< 3n < 13 ⇔ < 3n < 13 ⇔ 6 3⎪
⎬ ⇒ n =4.
2 2 n∈ ` ⎪
⎪
⎪
⎭
⎧⎪ 9 ⎧
⎪ 9
⎪a − 2b = ⎪a− 2b = 7 7
23. x =1, y =2 ⇒ ⇒ ⎪⎨ 2 ⇒⎨ 2 ⇒ −3b = − ⇒ b = ⇒
⎪⎪a + b = 8 (−1) ⎪
⎪− 2 6
⎪⎩ ⎩ a − b = −8
⎪
41
⇒ ⇒ a= .Deci(a,b)= .
6
24. 4 ≤ < 5 ⇔ 28 ≤ 2x +5 < 35 ⇔

23 ≤ 2x < 30
x∈ ` }
⇒ x ∈ {12, 13, 14} ⇒ A = {12, 13, 14}.
Media aritmeticã a elementelor mulþimii A este =13.

x ≤ 6− 2a ⎫ ⎪
25. ⎬ ⇒ 6 – 2a ≥ 0 ⇒ 2a ≤ 6 ⇒
⇔ 3x – 12 + 6 ≤ 2x –2a ⇔ x ∈ [ 0, + ∞)⎪
⎪
⎭
⇒ a ≤ 3 ⇒ a ∈ (−∞, 3] .
26. min(3x + 1, 4x + 9) = . Dacã x ∈ [–8, +∞) atunci

inecuaþia devine 3x +1 < –5 ⇔ 3x < –6 ⇔ x < –2 ⇔ x ∈ (–∞,–2) ⇒ S1 =(–∞,–2) ∩ [–8,+∞)
7
⎛⎪⎪⎧12 −
5
2
x x
41−
4
ax
3 +
−
+
x ⎛3
x +
4 +
13
5
1
7 ⎞⎟10
y
1, + =
7
5
312
7 ⎤10
14
x ⎞⎟2+
x −
1 =
⋅≤(
a−[–8x,
12
42 )+–29).⇔Daxcã∈ [x−∈8,(–
+ ,)–8) atunci inecuaþia devine 4x +9 < –5 ⇔ 4x < –14 ⇔ x < – ⇔
∞∞
⎜⎝⎜⎨⎪⎪a x−∞∈
=< ⎜⎜,8,−
+, −≥ ≤
1=33≥
⎥ ≥00 :< (−⋅26) 2
3(4
24x
6
a3
a−
2x
7−
x+⎝+−1
3
6
23
2
1⎠⎟1
b
9,)(x6
32⎥⎦x⎠⎟3
24
n
+ −+
213)9=<20
y 21
3 x + 1 ⇔ x ∈ (−∞ ,− 8)
⎪⎩⎨ 4 1 x∈ ⇒ S2 = (–∞, –8) ∪ = (–∞, –8) ⇒ S = S1 ∪ S2 = (–∞, –8) ∪
⎪⎪
⎪⎪⎩ a + b = 2
∪ [–8,–2) = (–∞,–2).
27. ⇔ ⇔ ⇔ ≤ 0:
x –∞?+∞?
2x –5 ––––––––––––––––––––––––0++++++++++++++++
3x –1 –––––––––––––––0+++++++++++++++++++++++++
+ + + + + + + + + + + + + + +⎜ – – – – – – – – 0 + + + + + + + + + + + + + + + +
.
⎧⎪ ⎛ ⎞
⎪⎪ x ∈ ⎜⎜−∞, − 3⎟⎟
{
8x < −3
28. 11x ≤ −1 ⇔
⎪
⎨
⎪⎪
⎝
⎛
8⎠
1 ⎤
⎛ 3⎞
⇔ x ∈ ⎜⎜⎝−∞,− 8⎠⎟⎟ .
⎪ x ∈ ⎜⎜⎝−∞,− 11⎥⎥
⎪⎩ ⎦
⎧−2ax− 2y = −20
29. ⇔⎪ ⎨ a + 1 x+ 2y = 20 ⇒ x(a + 1 – 2a)=0 ⇒ x(1– a) = 0. Dacã 1 – a ≠
⎩(
⎪
⎪ )
≠ 0,adicã a≠ 1,atunci x =0ºiprinurmare y =10.Deci S = {(0, 10)}. Dacã 1 – a =0,adicã a =1, atunci
x∈ \
{
x ⋅ 0 = 0 (ecuaþie nedeterminatã) ⇒ y = 10− x ⇒ S ={(x,10– x)⎜ x ∈ R}.
91
1⎛⎜ x⎞ 5 3 3( x− 4) 1⎛ 4x⎞ 5 3( x− 5) 3( x− 4)
30. 8−10− x− ⎟⎟ + ≥ ( x− 5) − ⇔ ⎜⎜⎝−2− ⎠⎟⎟ + ≥ − ⇔
4⎜⎝ 3⎠ 2 2 4 4 3 2 2 4
−6− 4x 5 3( x− 5) 3( x− 4)
⇔ + ≥ − ⋅12 ⇔ –6 – 4x +30 ≥ 18(x –5)–9(x –4) ⇔ 24 – 4x≥
12 2 2 4
≥18x – 90 – 9x +36 ⇔ –13x ≥ –78 ⎜ :(–13) ⇔ x≤ 6 ⇔ x∈ (–∞,6].
⎫
x( a− 3) < 3( a− 3)⎪
31.ax – a < 3x – 9 + 2a ⇔ ax –3x < 3a –9 ⇔ ⎬ ⇒ x < 3 ⇒ x ∈ (–∞,3).
a> 3 ⎪
⎪
⎭
x− 2 (3− x)⋅ 2
32. x2 +5 > 0,(≤ )x ∈ R ⇒ 0,(1) ⋅(x– 2) + 0,(2) ⋅ (3– x)< 0 ⇒ + < 0 ⋅9 ⇒
9 9
x –2+ 6 –2x < 0 ⇒ –x +4 < 0 ⇒ x > 4 ⇒ x ∈ (4,+∞); A = {5, 6, 7, 8, …}.
x−1 ≥ 0,( ∀ ) x ∈ \ ⎪⎫⎪ 2
33. ⎬⇒ ,dar x−1 + 1− x ≤ 0 ⇒
1− x2 ≥ 0,( ∀ ) x∈ \⎪⎪
⎭
⎧⎪ x−1 = 0
⎪
x−1 + 1− x = 0 ⇒ ⎨
2
⎪ 1− x2 = 0 ⇒ x =1.
⎪⎩
⎛ x 1⎞⎟ 3x− 4
34. –6 < ⎜⎜⎝ 4 − 3⎠⎟ ⋅ 12–2 < 21 ⇔ –6< ⋅ 12 – 2 < 21 ⇔ –6 <3x – 6 < 21 ⇔ 0<3x <27 ⇔
12
⇔ 0< x <9 ⇔ x ∈ (0,9).
– 7 < 2 (2x – 3) – 1 < 45 ⇔ – 7 < 4x – 7 < 45 ⇔ 0 < 4x < 52 ⇔ 0< x < 13 ⇔ x ∈ (0,13).
Dacã are loc prima inecuaþie atunci x∈ (0,9),deci x∈ (0, 13) ºi are astfel loc ºi a doua inecuaþie.
35. E(x)∈ [−10,2) ⇔ –10 ≤ –5x + 2 < 2 ⇔ –12 ≤ –5x <0 ⎜:(–5) ⇔ 0< x ≤ ⇔
⇔ ⇒ x ∈ {1,2}.
⎧⎪ 10
⎪⎪ x ≥
36. ⇒ 6x
{+ 4x− 4 + 3x− 6 ≥
4x+ 3x− 3+ 2x− 4 < 0
0 ⇒ 13x ≥
9x < 7
10
{
⇒⎨ ⎪
⎪⎪
13 ⇒ x ∈
7
⎪⎪⎩ x < 9
⎡10 ⎞ ⎛ 7⎞
∈ ⎢⎢13 , + ∞⎟⎟⎠ ∩ ⎝⎜⎜−∞, 9⎠⎟⎟ ⇒ .
⎣
x− 2 x+ 1 x 3
37. ⇔ + ≤ + ⋅ 6 ⇔ 2x – 4 + 3x +3 ≤ x +9 ⇔ 4x ≤ 10 ⇔
3 2 6 2
10
⇔ x≤ ⇔ (1);
4
4
∈ ] ⇒(x +1) ∈ D4 ⇒(x +1) ∈ {±1, ±2, ±4} ⇒ x∈ {–5, –3, –2, 0, 1, 3} (2).
x+ 1
Din(1)ºi(2) ⇒ x∈ {–5, –3, –2, 0, 1}.
38. Notãm ⎜ x–2 ⎜ = a,⎜ y⎜ = b;a,b ≥ 0; ⇒ {
a + 3b = 8
9a− 3b = 42
⇒ 10a =50 ⇒ a =5,
b =1 ⇒ ⎜ x –2 ⎜ =5, ⎜ y⎜ =1 ⇒ x–2 ∈ {±5}, y∈ {±1} ⇒ x∈ {–3,7}, y∈ {±1} ⇒ x∈ {(–3,1),
(–3,–1),(7,–1),(7,1)}.
39. ⎜ x–1 ⎜ > 0,( ≤)x∈ R \ {1} ⇒ 5– ⎜ 2x–3 ⎜ ≥ 0 ⇒ ⎜ 2x–3 ⎜ ≤ 5 ⇒ –5 ≤ 2x–3 ≤ 5 ⇒ –2 ≤ 2x≤ 8
⇒ –1 ≤ x≤ 4 ⇒ x∈ [–1,4] \ {1}.
92
⎡ 1 1⎤
40. (3x + 1)(4x –1) ≤ 0 ⇔ x ∈ ⎢⎢− 3 , 4⎥⎥ .
⎣ ⎦
x–+?
3x +1 ––––––––– 0++++++++++++++++++++
4x –1 ––––––––––––––––– 0++++++++++++
(3x +1)(4x –1)
(x +3)(x –4) ≤ 0 ⇔ x∈ [–3, 4] . Cum ⊂ [–3, 4] rezultã cã realizarea primei inegalitãþi

implicã realizarea celei de-a doua.
⎡ 1 1⎤
⎢− , ⎥
⎢⎣ 3 4⎥⎦
93
6 UNITATI DE MÃSURÃ PENTRU
Capitolul 6. Unitãþi de mãsurã pentru lungime, capacitate, masã, timp
Capitolul
LUNGIME, CCAP
AP
APAACIT
CITAATE, MASÃ, TIMP – Noþiuni teoretice
– Probleme rezolvate
95
97
– Soluþii 102
1.1. Lungimea
Prin mãsurã vom înþelege a compara o mãrime cu o altã mãrime luatã ca
unitate de mãsurã.
Unitatea de mãsurã pentru lungime este metrul, cu simbolul m.
Înpracticãsuntutilizaþimultipliºisubmultipliimetrului.
Multiplii metrului cresc din 10 în 10 ºi sunt urmãtorii:
-decametrul = 10 metri. Simbolul decametrului este dam. 1 dam = 10 m
-hectometrul = 100 metri. Simbolul este hm. 1 hm = 100 m
-kilometrul = 1000 metri. Simbolul este km. 1 km = 1000 m
Submultiplii metrului descresc din 10 în 10 ºi sunt urmãtorii:
-decimetrul = 0,1 metri = 10–1 metri; simbolul este dm; 1 dm = 0,1 m = 10–1 m
-centimetrul = 0,01 metri = 10–2 metri; simbolul este cm; 1 cm = 0,01 m = 10–2 m
-milimetrul = 0,001 metri = 10–3 metri; simbolul este mm; 1 mm = 0,001 m = 10–3 m.
1. 2. Masa
Unitatea de mãsurã pentru masã este kilogramul cu simbolul kg.
Multiplii kilogramului suntqintalulºitona.
Simbolul pentru qintal este q, iar pentru tonã este t.
1 q = 100 kg = 102 kg
1 t = 1000 kg = 103 kg
Submultiplii kilogramului sunt:
-hectogramul (hg); 10 hg = 1 kg sau 1 hg = 0,1 kg = 10–1 kg;
-decagramul (dag); 100 dag = 1 kg sau 1 dag = 0,01 kg = 10–2 kg;
-gramul (g); 1000 g = 1 kg sau 1 g = 0, 001 kg = 10–3 kg;
-decigramul (dg); 10000 dg = 1 kg sau 1 dg = 0,0001 kg = 10–4 kg;
-centigramul (cg); 100000 cg = 1 kg sau 1 cg = 0,00001 kg = 10–5 kg;
-miligramul (mg); 1000000 mg = 1 kg sau 1 mg = 0,000001 kg = 10–6 kg.
94
Aceste unitãþi de mãsurã (metrul ºi kilogramul) sunt considerate în raport cu

standardele Sistemului Internaþional de Unitãþi (S. I.) ca fãcând parte din categoria
unitãþilor fundamentale.
1. 3. Mãsurarea suprafeþelor
Pentru mãsurarea suprafeþelor este utilizat conceptul de arie. Aria este o
unitate de mãsurã derivatã în S. I.
Unitatea de mãsurã pentru aria unei suprafeþe este metrul pãtrat cu simbolul m2ºi
este reprezentat printr-un pãtrat cu latura de 1 m.
Multiplii metrului pãtrat sunt:
-decametrul pãtrat (dam2); 1 dam2 = 100 m2 = 102 m2; 1 ar = 1 dam2;
-hectometrul pãtrat (hm2)sau hectarul. 1 hm2 = 10000 m2 = 104 m2; 1 ha = 1 hm2;
-kilometrul pãtrat (km2); 1 km2 = 1000000 m2 = 106 m2
Submultiplii metrului pãtrat descresc din 100 în 100 ºi sunt urmãtorii:
-decimetrul pãtrat (dm2; ) 100 dm2 = 1 m2 sau 1 dm2 = 0,01 m2 = 10–2 m2;
-centimetrul pãtrat (cm2; ) 10000 cm2 = 1 m2 sau 1 cm2 =0,0001 m2 = 10–4 m2;
-milimetrul pãtrat (mm ; 2
) 1000000 mm2 = 1 m2 sau 1 mm2 = 0,000001 m2 = 10–6 m2.
1. 4. Capacitatea
Unitatea de mãsurã pentru capacitate este litrul (l), mãrime careprovine din
unitatea de mãsurã a volumelor.
Astfel, pentru volum se utilizeazã ca unitate de mãsurã metrul cub (m3),iarsubmultiplul
acestuia este decimetrul cub (dm3),careîncazulcapacitãþiiareodestinaþieaparte.
Litrul este volumul ocupat de 1 dm3 de apã purã la temperatura de 4° C ºi presiune
normalã.
Multipliilitrului sunt: Submultiplii litrului sunt:
- decalitrul (dal); 1 dal = 10 l; -decilitrul (dl); 10 dl = 1 l, 1 dl = 0, 1 l;
-hectolitrul (hl); 1 hl = 100 l; -centilitrul (cl); 100 cl = 1 l, 1 cl = 0,01 l;
-kilolitrul (kl); 1 kl = 1000 l. -mililitrul (ml); 1000 ml = 1 l, 1 ml = 0,001 l.
1. 5. Timp
Unitatea de mãsurã pentru timp este secunda ºi a fost definitã ca fracþiune
1
din ziua solarã medie a parte.
86400
Dupãanul1967aceastãdefiniþieafostreconsideratãînraportcunoiletehnologii. Astfel
s-a definit secunda ca fiind „a 9192631770 perioadã a radiaþiei care corespunde tranziþiei
între cele douã nivele de energie hiperfine ale stãrii fundamentale a atomului de cesiu 133.“
95
În sistemul S. I. secunda este unitatea de mãsurã fundamentalã. În mãsurarea timpului

se întâlnesc urmãtoarele unitãþi de mãsurã ce pot fi considerate (parte din ele) multiplii
aisecundei:
-minutul = 60 de secunde (s);
-ora = 3600 de secunde (s);
În practicã se întâlnesc urmãtoarele unitãþi:
1 zi = 24 h; 1 zi luminã = 12 h;
1 sãptãmânã = 7 zile;
1 lunã = 28, 29, 30 sau 31 de zile ;
1 an = 365 de zile sau 366 de zile (an bisect);
1 deceniu = 10 ani;
1 secol (veac) = 100 de ani;
1 mileniu = 1000 de ani.
1. Sã se calculeze:
a) 0,208 km + 12 dam + 141 m = … m;
b) 95 kl – (12000 l : 2) – (720 hl : 8) = … l;
c) (0,05 t : 10) + (25 kg : 5) = … g.
Rezolvare: a) 208 m + 120 m + 141 m = 469 m; b) 95000 l– 6000 l– 9000 l= 80000 l;c) (50kg:10)
+ 5 kg = 10 kg = 10000 g.
2. Într-un vas încap 540 lde apã. Sã se exprime în m3 volumul vasului.
Rezolvare: 540 l = 540 dm3 = 0,54 m3.
3. O placã dreptunghiularã are aria de 93,75 dm2, iar lungimea de 1,25 m. Sã se afle
lãþimea(exprimatã în cm).
9375
Rezolvare: 1,25 m ⋅ l = 93,75 dm2 ⇔ 125 cm ⋅ l = 9375 cm2 ⇔ l= cm ⇔ l= 75 cm.
125
4. Dintr-o bucatã de tablã de formã dreptunghiularã cu dimensiunile de 0,54 m ºi 5 dm,
se taie dreptunghiuri cu dimensiunile de 4,5 cm ºi 25 mm. Sã se afle câte dreptunghiuri
seobþin.
Rezolvare:
Fie A -–suprafaþabucãþiidetablãiniþiale. A = 0,54 m ⋅ 5 dm = 5,4 dm ⋅ 5 dm = 27 dm2.
Fie A ′ -– suprafaþa unui dreptunghi de dimensiuni 4,5 cm ºi 25 mm. A ′ = 4,5 cm ⋅ 25 mm = 0,45 dm ⋅
0,25 dm = 0,1125 dm2.A = n ⋅ A ′ ⇒ n = 240 de dreptunghiuri.
5. Un bazin de forma unui pararelipiped dreptunghic cu lungimea de 3,7 m, lãþimea de
260 cm ºi înãlþimea de 0,15 dam se umple cu apã pânã la 0,2 m de la marginea de
sus. Câþi hl de apã conþine bazinul?
96
L = 3,7 m ⎪⎫
⎪⎪
Rezolvare: = 2,6 m ⎬
l
⎪ ⇒ V = L ⋅ l⋅⋅h = 14,43 m ;
3
h = 1,5 m ⎪⎪⎭ m
V ′ = 3,7 m ⋅ 2,6 m (1,5 m – 0,2 m) = 0,2
=3,7m ⋅ 2,6 m ⋅ 1,3 m =
= 12,506 m3 = 12506 dm3 = 12506 l= 125,06 hl.
6. Sã se calculeze urmãtoarele mase:
a) 3 hg 7 g 5 dg – 9 g 7 cg = … mg;
b) 7 kg 60 dag + 5 kg 7 hg = … dag;
c) 2 t 8 q 58 kg – 1 t 12 kg = ... kg.
Rezolvare: a) 307200 mg – 9070 mg = 298130 mg;
b) 760 dag + 570 dag = 1330 dag; c) 1 t 8 q 46 kg = 1846 kg.
7. De ziua ei, Ioana a avut 10 invitaþi. Fiecare invitat a bãut 50 cl de suc ºi 250 ml apã
mineralã. ªtiind cã atât apa cât ºi sucul erau în sticle de 1 l,sãseaflecâtesticlede
fiecarefelaufostgolite.
Rezolvare: Cei 10 invitaþi au bãut 50 cl de suc ºi 2500 ml de apã mineralã, adicã 5 ldesucºi2,5 lde
apã mineralã. Prin urmare au fost golite 5 sticle de suc ºi 2 sticle ºi jumãtate de apã mineralã.
8. Sã se exprime duratele urmãtoare în ore, minute ºi secunde:
a) 6520 s; b) 30500 s; c) 80000 s.
Rezolvare: a) 6520 s : 3600 s = 1 h 2920 s; 2920 s : 60 s = 48 min 40 s; 1 h 2920 s = 1 h 48 min 40 s.
b) 30500 s : 3600 s = 8 h 1700 s; 1700 s : 60 s = 28 min 20 s; 30500 s = 8 h 28 min 20 s.
c) 80000 s : 3600 s = 22 h 800 s; 800 s : 60 s = 13 min 20 s; 80000 s = 22 h 13 min 20 s.
9. Un tren a parcurs distanþa Bucureºti – Constanþa în 5 h 10 minute. Un alt tren a par-
curs aceeaºi distanþã într-un timp cu 2 h 20 min mai scurt decât primul. În cât timp a
parcurs aceastã distanþã al doilea tren?
Rezolvare: 5 h 10 min – 2 h 20 min = 4 h 70 min – 2 h 20 min = 2 h 50 min.
10. Mihai pleacã la ºcoalã la ora 7.30. ªtiind cã are ore pânã la 13.00, iar drumul de
întoarcere dureazã 20 de min, cât timp stã Mihai acasã?
Rezolvare: Cum Mhai ajunge acasã la ora 13.20, iar dimineaþa pleacã de acasã la ora 7.30
rezultã cã el a lipsit de acasã: 13.20 – 7.30 = 12 h 80 min – 7 h 30 min = 5 h 50 min. Prin urmare,
el stã acasã 24 h – 5 h 50 min = 23 h 60 min – 5 h 50 min = 18 h 10 min.
11. Dintr-o sârmã care are lungimea de 16 m 75 cm se taie o bucatã pentru a se
construi un pãtrat de laturã 3 m 15 cm. Câþi mm de sârmã au mai rãmas?
Rezolvare: Pentru construirea pãtratului sunt necesari 4 ⋅ 3 m 15 cm = 12 m 60 cm sârmã.
Au mai rãmas 16 m 75 cm – 12 m 60 cm = 4 m 15 cm, adicã 4150 mm de sârmã.
12. Sã se srie urmãtoarele suprafeþe în ordine crescãtoare: 8100 cm2, 90 m2, 12,5
dam2, 8 ha, 2545 dm2.
8100 cm 2 =0,81 m 2 ⎫
⎪
⎪
⎪
2
12,5 dam = 1250 m 2 ⎪
⎪ ⇒ 8100 cm2 < 2545 dm2 < 90 m2 < 12,5 dam2 < 8ha.
2⎬
Rezolvare:
8 ha = 8 hm = 80000 m ⎪
2
⎪
⎪
2
2545 dm =25,45 m 2 ⎪
⎪
⎭
97
13. Aria unui dreptunghi este 294 cm2 ºi se acoperã cu 6 pãtrate egale. Sã se afle
dimensiunile dreptunghiului.
Rezolvare: Fie l=laturapãtratului. Atunci 6l2 = 294 ⇒ l2 =49 ⇒ l= 7 cm. Putem avea situaþiile
urmãtoare: a) Dacã a este lungimea dreptunghiului ºi b este lãþimea sa, atunci a =6l = 42 cm
ºi b = l= 7 cm. b) a =3 ⋅ l= 21 cm ; b =2 ⋅ l= 14 cm.
14. Într-un depozit de formã paralelpipedicã, cu dimensiunile de 15 m, 20 m ºi 5 m se
depoziteazã scânduri din lemn de brad. Câte vagoane de 10 t din acest material pot
fi depozitate ºtiind cã volumul ocupat de un vagon de 10 t scânduri este egal cu 11
m 3 ºi cã depozitul poate fi umplut pânã la 89,1% din volumul sãu.
Rezolvare: Volumul depozitului este 15 ⋅ 20 ⋅ 5 = 1500 m3. Poate fi umplut doar 89,1% din
volumul depozitului, adicã 89,1% ⋅ 1500 = 1336,5 m3.
1336,5 : 11 = 121,5. Pot fi depozitate 121 vagoane ºi jumãtate de scânduri din lemn.
15. Un bazin de înot are capacitatea de 240 kl. Printr-un robinet curg în bazin într-o orã
36 m3 de apã, iar prin altul 24 kl. În câte ore se va umple bazinul dacã ambele
robinete se deschid în acelaºi timp?
Rezolvare: Într-o orã prin ambele robinete curg 36 m3 + 24 kl = 36 m3 + 24000 l= 36 m3 + 24 m3
= 60 m3 apã; 240 kl = 240 m3 ⇒ 240 : 60 = 4 (ore).
16. Un grup de turiºti, mergând de la Braºov spre Postãvaru, a parcurs distanþa de 12
km mergând cu 4 km/h, iar la înapoiere câte 6 km/h. Cât timp au stat la Postãvaru,
dacã au plecat din Braºov la ora 6.00 ºi s-au înapoiat la ora 19.20?
Rezolvare: Distanþa Braºov – Postãvaru a fost parcursã în 12 : 4 = 3 ore, iar drumul de
întoarcere în 12 : 6 = 2 ore. Deci, drumul dus-întors a fost fãcut în 5 ore. 19.20 – 6.00 = 13 h 20
min a durat drumeþia; 13 h 20 min – 5 h = 8 h 20 min au stat la Postãvaru.
17. O livadã în formã de dreptunghi are dimensiunile de 175 m ºi 94 m ºi trebuie
împrejmuitã cu 4 rânduri de sârmã. Livada are o poartã cu lãþimea de 320 cm.
ªtiind cã 1 m de sârmã cântãreþte 105 g, câte kg va cântãri toatã sârma?
Rezolvare: Perimetrullivezii(fãrãpoartã)este: 2(175 m + 94 m) – 3,2 m = 2 ⋅ 268 m – 3,2 m = 534,8 m.
Sunt necesari 4 ⋅ 534,8 m = 2139,2 m de sârmã care vor cântãri 2139,2 ⋅ 105 g = 224616 g = 224,616 kg.
18. Un covor dreptunghiular cu dimensiunile de 4,25 m ºi 3,5 m a fost reparat tãindu-se de
jur împrejur o bucatã latã de 15 cm. Cu cât s-a micºorat suprafaþa sa dupã reparare?
Rezolvare:
L = 4,25 m; l= 3,5 m ⇒ L ⋅ l= 14,875 m2; 15 cm
L’ = 4,25 m – 2 ⋅ 15 cm = 4,25 m – 0,3 m = 3,95 m;
l’ = 3,5 m – 2 ⋅ 15 cm = 3,5 m – 0,3 m = 3,2 m;
L’ ⋅ l’ = 3,95 m ⋅ 3,2 m = 12,64 m2;
14,875 m2 – 12,64 m2 = 2,235 m2.
Dupã reparare, covorul s-a micºorat cu 2,235 m2.
98
19. Ionuþ are o casetã de 90 de minute pe care vrea sã înregistreze: 5 melodii de 2 min
30 s fiecare, 1 melodie de 3 min 15 s, 3 melodii de 2 min 54 s fiecare ºi 2 melodii
de 3 min 50 s. Poate sã întregistreze toate aceste melodii doar pe o faþã a casetei?
Rezolvare:
5 ⋅ 2 min 30 s = 10 min 150 s = 12 min 30 s
3 ⋅ 2 min 54 s = 6 min 162 s = 8 min 42 s
2 ⋅ 3 min 50 s = 6 min 100 s = 7 min 40 s
1min15s=3min15s
30 min 127 s = 32 min 7 s
O faþã a casetei are 45 min, deci pot fi înregistrate toate melodiile.
20. Aria unui dreptunghi este de 0,06 ari. ªtiind cã lungimile laturilor, exprimate în metri
sunt numere naturale, sã se afle dimensiunile dreptunghiului.
Rezolvare: 0,06 a = 0,06 dam2 = 6 m2. Dimensiunile pot fi L =6mºi l= 1 m sau L =3mºi l=2m.
3. Probleme propuse
1. Scrieþi unitãþile corespunzãtoare:
a) 3600 g = 3,6 … = 36 … = 360 … .
b) 0,39 dam = 39 … = 3,9 … = 390 … .
c) 6,25 kl = 625 … = 62,5 … = 6250 … .
2. Un ceas rãmâne în urmã cu 3 secunde la fiecare 45 de minute. El a fost potrivit exact
la amiazã. Ce orã va arãta la miezul nopþii?
3. Un vas având forma unui cub are capacitatea de 20 l. Câte astfel de vase sunt
necesare pentru a umple un alt vas, în formã de paralelipiped dreptunghic, având
dimensiunile de 20 dm, 1 m ºi 20 dam?
4. Podeaua unei bucãtãrii are formã de dreptunghi cu dimensiunile de 6 m ºi respectiv
4 m. Ea trebuie pardositã cu plãci de gresie, fiecare placã având forma de dreptunghi
cu dimensiunile de 30 cm ºi respectiv 10 cm. De câte plãci de gresie este nevoie
pentru a pardosi aceastã bucãtãrie?
5. De câte ori se cuprind 5 h 20 min în 32 h?
6. O persoanã a cãlãtorit în 4 zile astfel: în prima zi 2 h 12 min, a doua zi de 3 ori mai
mult, a treia zi cu 2 h 6 min mai puþin decât în a doua zi, iar în a patra zi de 2 ori mai
multdecâtînatreiazi.Câtacãlãtoritîncelepatruzile?
7. Dacã 1 dm3 de cãrbune cântãreºte 660 g, iar într-un camion încap 1320 kg. Câte
camioane sunt necesare pentru a tansporta 20 m3 de cãrbune?
8. Trei robinete alimenteazã cu apã un bazin. Prin primul curg8 lde apã pe orã, prin al
doilea 35 dl apã pe orã, iar prin al treilea 256 cl de apã. În bazin se aflã un orificiu de
scurgere prin care se pierd în fiecare orã câte 5360 ml de apã. Bazinul fiind gol ºi
toate robinetele deschise, sã se afle câþi dl de apã rãmân în bazin dupã 15 ore.
99
9. Calculaþi:
a) 38460 cm + 2416 dm – 19 m = … dm;
b) 1700 ml – 20 cl = … m3; d) 1 mileniu ºi 2 secole = … ani;
c) 2 t + 4q – 12,5 kg = … kg; e) 13 ha – 5 a + 0,1 m2 = … cm2.
10. Un elev are lungimea pasului de 30 de cm. ªtiind cã de acasã pânã la ºcoalã el face
910 paºi, sã se afle aceastã distanþã în metri.
11. Un bazin în formã de cub având muchia de 3 m este conectat la o þeavã de umplere
cu apã cu debitul de 1,5 lpe secundã. Sã se afle timpul de umplere a bazinului
exprimat în ore.
12. Unsilozcilindricarediametrulinteriorde6mºiînãlþimeade12m.ªtiindcã1hldegrâu
cântãreºte 78 kg sã se afle cantitatea de grâu ce se poate depozita în acest siloz.
13. Perimetrul unui dreptunghi este de 200 cm. Se mãreºte atât lungimea cât ºi lãþimea
dreptunghiului cu acelaºi numãr de cm, obþinându-se un alt dreptunghi cu perimetrul
de 2,4 m. Aflaþi cu cât s-a mãrit fiecare dimensiune a dreptunghiului.
14. În figura urmãtoare perimetrul ∆ABC este A
de 13,2 cm, perimetrul ∆ACD este de 21,8
cm ºi perimetrul patrulaterului ABCD estede B
256 mm. Sã se afle lungimea segmentului AC D
C
exprimatã în dm.
15. Suprafaþa unui pãtrat ºi a unui dreptunghi sunt echivalente (au suprafeþe egale), iar
dimensiunile dreptunghiului sunt 3,2 m ºi 500 cm. Sã se afle perimetrul pãtratului.
16. Fiefiguradealãturi:
Perimetrul acestei figuri este 114 cm. Aflaþi 3x
ariafigurii.
3x
17. Dimensiunile unei cãrãmizi sunt de 0,4 m,
4x
20 cm, 1 dm. Într-un metru cub de zidãrie 3x
intrã110 cãrãmizi. Cât la sutã din volumul 5x
6x
zidãriei reprezintã mortarul? 4x
18. Un fermier a produs într-un an 12 t cartofi din 4x
care pãstreazã 2 q pentru consum în familie,
300 kg pentru sãmânþã, 0,6 t pentru hrana animalelor,iarrestulîlvindeînsacide50
kg. De câþi saci are nevoie?
19. Un robinet defect picurã o datã la 10 s, o picãturã având 0,8 ml. În cât timp se pier-
de o cantitate de 1 l?
20. Într-o grãdinã botanicã de 15 ha, plantele ornamentale ocupã o suprafaþã de 2320 m2,
aleile ocupã 6500 dm2,iarrestulesteterenulrezervatarborilor. Ce suprafaþã repre-
zintã, în ari, terenul plantat cu arbori? Cât la sutã din suprafaþa grãdinii este ocupatã
de arbori?
100
21. Pe o masã sunt 6 sãculeþi ce conþin fiecare câte 50 de monede. O monedã cântãreºte
5 g. Dacã într-unul din cei 6 sãculeþi ar fi numai monede de 4 g, cum s-ar putea
determina sãculeþul cu pricina dintr-o singurã cântãrire?
4. Soluþii
1. a) 3600 g = 3,6 kg = 36 hg = 360 dag;
b) 0,39 dam = 39 dm = 3,9 m = 390 cm;
c) 6,25 kl = 625 dal = 62,5 hl = 6250 l.
2. De la amiazã pânã la miezul nopþii sunt 12 ore, adicã 720 min; 720 : 45 = 16. În 720 de minute ceasul
rãmâne în urmã cu 16 ⋅ 3 = 48 s. La miezul nopþii va arãta 23h59min12s.
3. Vparalelipiped = 20 dm ⋅ 1m ⋅ 20 dam = 20 dm ⋅ 10 dm ⋅ 2000 dm = 400000 dm3 = 400000 l. 400000 : 20
= 20000 vase în formã de cub sunt necesare.
4. Suprafaþa bucãtãriei este 6 ⋅ 4 = 24 m2 = 240000 cm2. Suprafaþa unei plãci de gresie este 30 ⋅ 10
= 300 cm2. Sunt necesare 240000 : 300 = 800 plãci de gresie.
5. 5 h 20 min = 320 min; 32 h = 1920 min; 1920 : 320 = 6. Deci 5 H 20 min se cuprind de 6 ori în 32 h.
6. În prima zi a cãlãtorit 2 h 12 min; a doua zi 3 ⋅ 2 h 12 min = 6 h 36 min; a treia zi 6 h 36 min – 2 h
6 min = 4 h 30 min; a patra zi: 2 ⋅ 4 h 30 min = 9 h. În total, a cãlãtorit 2 h 12 min + 6 h 36 min + 4
h 30 min + 9 h = 22 h 18 min.
7. 20 m3 = 20000 dm3 de cãrbune cântãresc 660 ⋅ 20 000 = 13200000 g = 13200 kg ºi sunt transportate
de 13200 : 1320 = 10 camioane.
8. Într-o orã, prin cele trei robinete curg 8 l + 35 dl + 256 cl = 1406 cl de apã. Þinând seama de
pierderi, într-o orã rãmân în bazin 1406 cl – 5360 ml = 1406 cl – 536 cl = 870 cl apã. Dupã 15 ore,
în bazin vor fi 15 ⋅ 870 = 13050 cl = 1305 dl de apã.
9. a) 3846 dm + 2416 dm – 190 dm = 6072 dm; b) 170 cl – 20 cl = 150 cl = 1,5 dm3= 0,0015 m3.c) 2000 kg
+ 400 kg – 12,5 kg = 2387,5 kg; d) 1200ani; e) 13 hm2 – 5 dam2 + 0,1 m2 = 1300000000 cm2 – 5000000
cm2 + 1000 cm2 = 1295001000 cm2.
10. 910 ⋅ 30 = 27300 cm = 273 m.
11. Volumul bazinului este de 27 m3 = 27000 dm3; 27000 : 1,5 = 18000 s= 5 h.
12. Volumul silozului este πR2h = π ⋅ 9 ⋅ 12 = 339,12 m3 = 339,12 hl. Cantitatea de grâu ce se poate
depozita este: 339,12 ⋅ 78 = 26451,36 kg = 26,45136 t grâu.
13. 2(L + l) = 200 cm ⇒ L + l= 100 cm ⇒ L + l= 1 m ºi 2(L + l+2x) = 2,4 m ⇒ L + l+2x = 1,2 m ⇒
2x = 0,2 m ⇒ x = 0,1 m. Fiecare dimensiune a dreptunghiului a fost mãritã cu 10 cm.
14. P[∆ABC]= AB + BC + AC ⇒ AB+ BC + AC = 13,2 cm; P[∆ACD]= AC + C D + A D ⇒ AC + C D
+ A D = 21,8 cm; P[ABCD]= AB + BC + C D + A D ⇒ AB + BC + C D + A D = 25,6 cm; Prin
însumarea primelor douã relaþii obþinem: 2AC + P[ABCD] = 35 cm ⇒ 2AC = 35 cm – 25, 6 cm ⇒
AC = 4,7 cm ⇒ AC = 0,47 dm.
101
15. Adreptunghi= 3,2 m ⋅ 5 m = 16 m2 ⇒Apãtrat= 16 m2 ⇒ l= 4 m, l– latura pãtratului.

16. Completãm figura datã la dreptunghiul alãturat de
dimensiuni 10xºi9x. ªtim cã 5x +4x +3x +3x +5x 123456789012
123456789012 3x 12345
12345
123456789012
123456789012 12345
12345
+ 3x +4x +4x+ a +6x = 114 cm ⇒ 123456789012 12345
123456789012
3x 12345
123456789012 12345
37x+ a = 114 cm
⇒ a = 9x− 5x− 3x = x ⇒ } 123456789012
123456789012
4x 12345
12345
12345
3x
12345
⇒ 38x =114 ⇒ x = 3 cm. Aria figurii este egalã cu 5x
6x
12345678901
12345678901 4x
aria dreptunghiului mare din care se scad ariile 12345678901
12345678901
dreptunghiurilor haºurate: 12345678901 4x
10x ⋅ 9x –4x ⋅ 3x –5x ⋅ 3x –6x⋅ x = 90x –33x =
2 2
= 57x2 = 513 cm2.

17. Volumul unei cãrãmizi este 0,4 ⋅ 0,2 ⋅ 0,1 = 0,008 m3.Dintr-un metru cub de zidãrie 110 ⋅ 0,008 =
0,88 m3 reprezintã cãrãmizile, restul de 0,12 m3 reprezentând mortarul.
1 m 3..........100%
⇒ x = 12%.
0,12 m 3..........x
Deci, 12% dint-un metru cub de zidãrie reprezintã mortarul.
18. Pentru vânzare rãmân 12000 kg – 200 kg – 300 kg – 600 kg = 10900 kg cartofi care vor fi puºi în
10900 : 50 = 218 saci.
19. 1l : 0,8 ml = 1000 ml : 0,8 ml = 1250 picãturi;
1250 ⋅ 10 = 12500 s = 3 h 28 min 20 s.
20. Terenul plantat cu arbori ocupã o suprafaþã de:
15 ha – 2320 m2 – 6500 dm2 = 150000 m2 – 2320 m2 – 65 m2 = 147615 m2 = 1476,15a;
x% din 150000 = 147615 ⇒ x⋅ 1500 = 147615 ⇒ x = 98,41.
Deci parcela cu arbori reprezintã 98,41% din suprafaþa grãdinii botanice.
21. Numerotãm cei 6 sãculeþi de la 1 pânã la 6 dupã care extragem din fiecare monede astfel:
– din sãculeþul 1, o monedã;
– din sãculeþul 2, 2 monede;
– din sãculeþul 3, 3 monede, º.a.m.d.
Am scos astfel din cei 6 sãculeþi 21 de monede care, teoretic, ar trebui sã cântãreascã 105 g.
Printre ele se aflã însã ºi monede de 4 g. Cântãrim monedele extrase ºi fireºte, masa lor va fi mai
micã de 105 g. Dacã obþinem 104 g înseamnã cã numai o monedã are 4 g, ceea ce conduce la
concluzia cã a fost extrasã din sãculeþul 1, deci acesta este cel cãutat. Dacã obþinem 103 g
înseamnã cã douã monede au câte 4 g, acestea fiind extrase din sãculeþul 2, prin urmare
sãculeþul 2 are monede de 4 g. Continuãm raþionamentul pânã când la cântãrire am obþine
99 g ceea ce înseamnã cã sãculeþul 6 este cel cãutat.
102
7 ELEMENTE DE GEOMETRIE
Capitolul
– Soluþii 102
1.1. Elemente de geometrie
Punctul, dreapta ºi planul sunt noþiuni fundamentale în geometrie.
Punctele se noteazã cu litere mari ale alfabetului latin: A,B,C,...
Dreapta este o mulþime infinitã de puncte. Vom nota dreptele cu litere mici ale
alfabetuluilatin: a,b,c,...
Planele sunt submulþimi de puncte ale spaþiului ºi vor fi notate cu litere mici ale
alfabetului grecesc: α,β,χ,δ. .
Relaþii între puncte, drepte, plane
Douã puncte, notate cu A ºi B pot fi diferite sau confundate.Vom nota astfel:
t A ≠ B – punctul A este diferit de punctul B
t A ≡ B sau A = B –punctul A este confundat cu punctul B sau punctele A ºi B coincid.
Un punct A care se aflã pe dreapta d spunem cã aparþine dreptei d ºi vom scrie:
A ∈ d. Dacã Punctul A nu se aflã pe dreapta d spunem cã nu aparþine dreptei ºi
scriem: A ∉ d.
A d
B
Douã puncte distincte A ºi B determinã în mod unic o dreaptã. Notãm cu AB

dreapta care conþine punctele A ºi B.
Trei puncte distincte care aparþin aceleiaºi drepte se numesc puncte colineare .
Douã drepte distincte aºi b care au un punct comun se numesc drepte concurente.
Douã drepte care au douã puncte distincte comune se numesc drepte confundate
(identice).
Dreapta este submulþime a planului. Faptul cã o dreaptã a este inclusã într-un plan
α se noteazã astfel: a ⊂ α.
Dacã dreapta a nu se aflã în planul α vom scrie: a ⊄ α.
103
Capitolul 7. Elemente de geometrie
a c b
O a
b α
Semidrepte ºi segmente
Se numeºte semidreaptã deschisã cu originea în A care conþine punctul B,notatã
(AB, mulþimea punctelor dreptei AB situate de aceeaºi parte cu B,faþãde A.
Mulþimea (AB ∪[AB se numeºte semidreaptã închisã.
Fie A ºi B puncte distincte pe dreapta notatã AB.
Numim segment deschis determinat de punctele A,B,notat(AB), mulþimea
punctelorsituateîntre A ºi B.
Mulþimea (AB ∪[AB] se numeºte segment închis.
A B A B
A O B
Punctele unei drepte se pot pune în corespondenþã cu numerele reale astfel încât:
(1) oricãrui punct al dreptei sã-i corespundã un numãr real unic;
(2) oricãrui numãr real sã-i corespundã un unic punct al dreptei;
(3) distanþa dintre douã puncte oarecare sã fie modululul diferenþei numerelor
corespunzãtoare.
Vom numi lungimea unui segment [AB]sau(AB)distanþa ⎜AB⎜ sau unde nu este
pericol de confuzie cu AB.
Segmentele (AB)ºi(A′B′) se numesc congruente ºisenoteazã(AB)≡(A′B′)(sau
[AB]≡[A′B′]) dacã ⎜AB⎜ = ⎜A′B′⎜.
Unghi
Se numeºte unghi reuniunea a douã semidrepte închise având aceeaºi origine.
n sau <BAC,
Dacã cele douã semidrepte sunt [AB ºi[AC unghiulvafinotatcu BAC
iar dacã nu e pericol de confuzie cu lA .
Dacã semidreptele [AB ºi[AC coincid, se numeºte unghi nul.
Dacã semidreptele [AB ºi[AC sunt opuse se numeºte unghi alungit.
A B C C B
104
Douã unghiuri cu acelaºi vârf ºi cu o laturã comunã se numesc adiacente,dacã

interioarele lor nu au nici un punct comun.
A A
B B
O C C
O
Unitatea de mãsurã pentru unghiuri este 90°
gradul sexazecimal. Instrumentul de mãsurã a
°
180
unghiurilor este raportorul. Raportorul este gradat
0°
O
din unitate în unitate de la 0 la 180.
Mãsurând unghiurile cu raportorul, fiecãrui unghi i se asociazã un numãr realx din
intervalul închis [0, 180] ºi vom spune cã unghiul are mãsura de x°(x grade).
Unghiul nul are mãsura de 0°, iar unghiul alungit are mãsura de 180°.
Submultiplii gradului sunt minutul (′)ºisecunda(″):1°=60′,1′ =60″.
Exemplu: Unghiul cu mãsura de 27 de grade 15 minute ºi 10 secunde se va scrie:
27°15′10″.
Fien
cãrui=u180°. n îi asociem astfel mãsura notatã cu m( BAC
nghi BAC n )= x°, unde
n
(
)mBn
IBAC
AO ) (
AOC + m COB )
x ∈ [0, 180].
n ºi B
Douã unghiuri BAC n′A′ C ′ se numesc congruente ºisenoteazã ≡Bn ′A′C ′
dacã au aceeaºi mãsurã (m( n
) = m( B ′A′ C ′ )).
Douã unghiuri se numesc suplementare dacã suma mãsurilor lor este egalã cu
180°.
Se numeºte unghi drept orice unghi care este congruent cu un suplement al sãu.
Dacã unghiul esteunghidrept,semidreptele[OA ºi[OB se numesc perpendiculare
sau ortogonale ºiscriem[O A ⊥[O B (sau O A ⊥ O B,[O A]⊥[O B]).
Un unghi mai mic decât un unghi drept se numeºte unghi ascuþit.
Un unghi mai mare decât un unghi drept se numeºte unghi obtuz.
Un unghi este drept dacã ºi numai dacã mãsura lui este 90°.
Douã unghiuri se numesc complementare dacã suma mãsurilor lor este egalã cu 90°.
B B A
C
C O A
A B
B O A O O
(
II )m n ) (n = 90°.
AOC + m COB )
105
Douã unghiuri cu acelaºi vârf se numesc opuselavârf dacãlaturilelorsuntsemidrepte

opuse.
Semidreapta [O C se numeºte bisectoarea unghiului n AO B dacã(O C ⊂( n AO B )ºi
n n.
AOC ≡ COB B
B C
A’ O
O A A
O
B’
Triunghiul
Fie punctele A, B, C necolineare (nesituate pe aceeaºi dreaptã).
Mulþimea [AB]∪[BC]∪[CA]notatãcu ∆ABC se numeºte triunghi.
Punctele A,B,C sunt vârfurile triunghiului. Segmentele [AB],[BC],[CA] se numesc
laturile triunghiului.
Un triunghi separã planul în douã regiuni (mulþimi): mulþimea punctelor interioare
triunghiului,notatãcuint(∆ABC) ºi mulþimea punctelor exterioare triunghiului,notatã
ext(∆ABC) .
Perimetrul unui triunghi ∆ABC este egal cu suma lungimilor laturilor sale:
P∆ABC = ⎜ AB ⎜ + ⎜BC ⎜ + ⎜CA ⎜ sau
P∆ABC = AB + BC + CA
Notaþiile consacrate pentru lungimile laturilor unui triunghi ∆ABC (mãsurate cu
aceeaºi unitate de mãsurã) sunt: ⎜BC⎜= a,⎜AC⎜ = b,⎜AB⎜ = b.
Numim semiperimetrul ∆ABC,notatcu p,expresia p =
A
P
ext(∆ABC) ext(∆P M N)
m
c b n
int(∆ABC) int(∆P M N)
M p N
B a C
În ∆ABC,unghiurile ABC , BCA, CAB
n n n se numesc unghiurile triunghiului.
Un triunghi cu toate vârfurile ascuþite se numeºte triunghi ascuþitunghic.
Un triunghi cu un unghi obtuz se numeºte triunghi optuzunghic.
Un triunghi cu un unghi drept se numeºte triunghi dreptunghic.
Triunghiul cu douã laturi congruente se numeºte triunghi isoscel.
Triunghiul cu toate laturile congruente se numeºte triunghi echilateral.
106
Înrezolvareaproblemelorºidemonstrareaunorrelaþii,relativlatrunghiuri,seîntâlneºte
expresia„triunghioarecare”,înþelegându-secãtrunghiulnuesterestricþionatprincondiþiile
de mai sus.
Congruenþa triunghiurilor
Douã triunghiuri ∆ABC ºi ∆A′B′C′ se numesc congruente dacã sunt satisfãcute
simultancondiþiile:
(1)[AB]≡[A′B′],[BC]≡[B′C′],[CA]≡[C′A′] .
n
n ≡ A′ B ′C , BCA
(2) ABC n
n ≡ B ′C ′A, CAB n
n ≡ C ′A′ B .
A A
B
B C
C
Cazurile de congruenþã Cazurile de congruenþã ale

ale trunghiurilor triunghiurile dreptunghice
Fie ∆ABC ºi ∆A′B′C′. Fie ∆ABC ºi ∆A′B′C′ cu

Cazul Laturã-Unghi-Laturã (L.U.L.) m ( BAC )
n =m Bn
(
′A′C = 90°. )
⎫
[ AB ] ≡ [ A′ B ′ ]
⎪ Cazul Catetã-Catetã (C.C.)
⎪
⎪
⎪ ⇒ ∆ABC ≡ ∆A′B′C′.
[ AC ] ≡ [ A′C ′ ]
⎬ [AB ]≡ [A′ B ′]⎪⎫
⎪
⎪ ⎬ ⇒ ∆ABC ≡ ∆A′B′C′
n n
BAC ≡ B ′A′ C ′⎪ ′
[AC ]≡ [A C ]⎪′ ⎪
⎪
⎭ ⎭
Cazul Unghi-Laturã-Unghi (U.L.U.) Cazul Catetã-Unghi (C.U.)

[AB ]≡ [A′ B ′] ⎪⎫
⎪
[ BC ] ≡ [ B ′C ′ ] ⎪⎫⎪ n n ⎬ ⇒ ∆ABC ≡ ∆A′B′C′.
n≡A
ABC n ⎪
′ B ′C ′⎬⎪ ⇒ ∆ABC ≡ ∆A′B′C′.
ABC ≡ A′ B ′C ′⎪⎭⎪
⎪
n A′ C ′B ′ ⎪⎪⎪
ACB ≡ n Cazul Ipotenuzã-Unghi (I.U.)
⎭ [BC ]≡ [B 'C '] ⎪⎫
⎪
⎬ ⇒ ∆ABC ≡ ∆A′B′C′.
n n
Cazul Laturã-Laturã-Laturã (L.L.L.) ABC ≡ A′ B ′C ′⎪⎭⎪
[AB ]≡ [A′ B ′]⎫⎪⎪ Cazul Ipotenuzã-Catetã (I.C.)
[BC ]≡ [B ′C ′]⎪⎬ ⇒ ∆ABC ≡ ∆A′B′C′.
⎪ ⎫
[BC ]≡ [B ′C ′]⎪
[CA]≡ [C ′A′]⎪⎪⎭ ⎬ ⇒ ∆ABC ≡ ∆A′B′C′.
[AB ]≡ [A′ B ′]⎪
⎪
⎭
107
Paralelism
Douã drepte aºi b situate în acelaºi plan spunem cã sunt paralele dacã a ∩ b = ∅.
Se noteazã cu a | b.
Printr-unpunctexterior A uneidrepte d treceosingurãdreaptã d′ paralelãcudreapta d.
A
b d’
a yb a d
Douã drepte paralele aºi b formeazã cu o secantã s care le intersecteazã formând
perechi de unghiuri: (1) alterne interne congruente;(2) alterne externe congruente;
(3) corespondente congruente.
s
1≡
5
alterne interne
4 2≡
6

3≡
7
b alterne externe
1 2 4≡ 8
6
1≡
7
5
4≡ 6
a
2 ≡ 5 corespondente
7 8
2≡ 8
Proprietãþile triunghiurilor. Linii importante în triunghi

Suma mãsurilor unghiurilor unui triunghi este A
egalã cu 180°. n
ACD unghi exterior
Un unghi exterior unui triunghi este unghiul
formatdeolaturãcuprelungireaceleilaltelaturi.
Mãsura unui unghi exterior este egalã cu
suma mãsurilor unghiurilor nealãturate lui.
B C D
d
Mediatoarea unui segment
Mulþimea punctelor din plan aflate la distanþã egalã de
A B capetele unui segment dat [AB] se numeºte mediatoarea
M segmentului [AB].
Mediatoarea segmentului [AB] este perpendicularã pe
[AB] ºi intersecteazã segmentul în mijlocul M .
108
Mediatoarele laturilor unui trunghi sunt

A
concurente în punctul O numit centrul cercului
circumscristrunghiului. d1 d2
O
Linii importante în triunghi
Mediana într-un
A B C
triunghi este segmentul d3
determinat de un vârf ºi
P N mijlocul laturii opuse.
G
Un triunghi are trei mediane. Medianele sunt concu-
rente.Punctul de intersecþie a medianelor se noteazã cu G
B C ºi se numeºte centrul de greutate altriunghiului.
M
Înãlþimea într-un triunghi este perpendiculara coborâtã dintr-un vârf al sãu pe
laturaopusã.Într-untriunghisunttreiînãlþimi.
Înãlþimile unui triunghi sunt concurente într-un punct numit ortocentrul triunghiului,
notatcu H . A
A I II
H B C
B C
Linia mijlocie într-untriunghi

este segmentul determinat de mij-
loaceleadouãlaturi.Într-untriunghi
sunttreiliniimijlocii.
O linie mijlocie a unui triunghi
esteparalelãcuceade-atreialaturã
atriunghiului. H
Linia mijlocie este egalã cu
Bisectoarele unghiu-
jumãtate din lungimea laturii cu care
A rilor unui triunghi sunt con-
esteparalelã.
curente într-un punct, notat
[M A]≡[M B] cu I,numit centrul cercului
M N
[NA]≡[NC] înscris triunghiului.
1
M N | BC ºi ⎜M N⎜ = ⎜BC⎜.
2
B C
109
Triunghiul isoscel este triunghiul cu douã A

laturicongruente.Într-untriunghiisoscelunghiurile
alãturate laturii necongruente cu celelalte douã
(numitã „baza“ triunghiului) sunt congruente.
Într-un triunghi „isoscel“, înãlþimea cores-
punzãtoare bazei este medianã,mediatoareºi
bisectoare.
Triunghiul
A echilateral este B D C
triunghiul cu toate
laturilecongruente.
Unghiurileunuitri-
a a
unghi echilateral sunt congruente ºi au mãsura egalã cu 60°.
O
Înãlþimile, medianele, bisectoarele ºi
mediatoarele coincid. Punctul de intersecþie al
liniilor importante se noteazã cu O ºi se numeºte
B a C centrul triunghiuluiechilateral.
Aria triunghiului
Aria unui triunghi este egalã cu semiprodusul dintre lungimea unei laturi ºi lungimea
înãlþimiicorespunzãtoareaceleilaturi. A
BC ⋅ AA′ AC ⋅ BB ′ AB ⋅ CC ′ B’
A = = = .
∆ABC 2 2 2
Aria unui triunghi echilateral de laturã a este C’
notatã cu A3 sau S3:
a2 3
A3 = u.a.
4
B A’ C
Patrulatere
Paralelogramul estepatrula- D C
terul convex care are laturile opuse
paralele douã câte douã.
Proprietãþi:
– laturile opuse sunt congruente; AB | D C
–unghiurileopusesuntcongruente; A D | BC
–diagonalele sunt concurente;
punctul de concurenþã este mijlocul A B
diagonalelor.
110
Dreptunghiul este paralelogramul cu un

unghi drept. D C
Mediatoarele laturilor unui dreptunghi sunt
axe de simetrie.
P =2(L +l), L = ⎜AB⎜,l= ⎜BC⎜. l
A=L⋅l
P – perimetrul dreptunghiului;
L
A – aria dreptunghiului.
A B
D C
Pãtratul este dreptunghiul cu douã laturi alãturate
congruente.
a Diagonalele pãtratului sunt perpendiculare.
P =4 ⋅ a, unde a = ⎜AB⎜.
A = a2 A
A a B AC z BD
Rombul este paralelogramul cu douã laturi a
alãturate congruente.
Diagonalele unui romb sunt perpendiculare. B D
Aria unui romb este egalã cu semiprodusul
( AB + D C )⋅ D D ′
lungimilor diagonalelor.
2
AC ⋅ BD
A= . C
2
Trapezul este patrulaterul convex cu douã laturi opuse paralele ºi douã laturi opuse
neparalele. Trapezul isoscel este trapezul care are lungimile laturilor neparalele egale.
Trapezul dreptunghic estetrapezulîncareunadinlaturileneparaleleesteperpendicularã
pebaze(laturileparalele).
Laturile paralele ale trapezului se numesc baze (baza micã ºi baza mare).
Distanþadintrelaturileparaleleestelungimeaînãlþimiitrapezului.
A= ,D D′⊥ AB,D D′ – înãlþime.
D C P H G
A D’ B M Q’ N E F
AB | D C, Trapezisoscel, Trapez dreptunghic,
⎜A D⎜< ⎜D C⎜ [M Q]≡[NP] E H ⊥ EF
111
Cercul decentru O ºi de razã numãrul real, notat r< 0, este mulþimea punctelor din
plan care se aflã la distanþa r de punctul O .
Cercul împarte planul în douã regiuni: M
–interiorulcercului,notatcuint C(O,r)ºi r
– exteriorul cercului, notat cu C(O,r) . O B
Lungimea cercului: lcerc =2πr u.l., unde
π j 3,14. A
Aria cercului: Acerc = πr2 u.a.
Asemãnarea triunghiurilor
Teorema lui Thales A
Fie ∆ABC ºi punctele M ∈ AB,N ∈ AC.
AM AN
Atunci M N | BC dacã ºi numai dacã = M N
AB AC
(sau AM
MB
=
AN
NC
⇔
M B NC )
AB
=
AC
.
B C
Asemãnarea triunghiurilor
Douã triunghiuri ∆ABC ºi ∆A′B′C′
spunem cã sunt asemenea dacã: A A’
⎧⎪ lA ≡ A m′, B
l≡Bm′, C m′
l ≡C
⎪⎪
(1) ⎨⎪ AB = BC = CA
⎪⎪⎩ A′ B ′ B ′C ′ C ′A′
B’
Notãm cu: ∆ABC ∼ ∆A′B′C′.
Laturile care se corespund prin asemãnare
se numesc laturi omoloage. B C
Teorema fundamentalã a asemãnãrii

O paralel la o latur a unui triunghi formeaz cu laturile care le intersecteaz
(sau prelungirile acestora) un triunghi asemenea cu triunghiul dat.
M N
M N | BC ⇒ M N | BC ⇒
A ∆ABC ∼ ∆A M N A ∆ABC ∼ ∆A M N
M N
B C B C
112
Cazurile de asemãnare a triunghiurilor

Fie ∆ABC ºi ∆M P N
Cazul I (U.U.) A
l
A≡ Mm ºi Bl≡P l ⇒ ∆ABC ∼ ∆M P N.
Cazul al II-lea (L.U.L.)

AB AC
= ºi lA ≡ Mm ⇒ ∆ABC ∼ ∆M P N. P N
MP MN
Cazul al III-lea (L.L.L.)
B C
AB AC BC
= = ⇒ ∆ABC ∼ ∆M P N.
MP MN PN
C
Relaþii metrice în triunghiul dreptunghic
Fie ∆ABC, =90°,culun- C
gimile catetelor b= ⎜AC⎜,c= ⎜AB⎜
ºi lungimea ipotenuzei a= ⎜BC⎜. A B
D II
Înãlþimea corespunzãtoare ipo-
b a
tenuzei A D,A D ⊥ BC, o notãm cu
D
h = ⎜A D⎜. h
( )
m lA
Notãm cu m = ⎜B D,n = ⎜D C⎜,
I
proiecþiile catetelor pe ipotenuza A B

c
[BC].
Teorema catetei
În triunghiul dreptunghic ∆ABC,m ( A )
l = 90° o catetã este media proporþionalã
dintre lungimea ipotenuzei ºi lungimea proiecþiei catetei pe ipotenuzã.
AB2 = BC ⋅ B D sau c2 = a ⋅ m ;
AC2 = BC ⋅ C D sau b2 = a ⋅ n.
Teorema înãlþimii
În triunghiul dreptunghic ∆ABC,m ( A )
l =90°, înãlþimea corespunzãtoare ipotenuzei
este egalã cu media proporþionalã a proiecþiilor catetelor pe ipotenuzã (sau a segmentelor
determinate de piciorul înãlþimii pe ipotenuzã).
A D2 = B D ⋅ C D sau h2 = m ⋅ n
Teorema lui Pitagora
Într-un triunghi dreptunghic suma pãtratelor catetelor este egalã cu pãtratul ipotenuzei
ºireciproc.
∆ABC,a > b,a > c. m ( lA) = 90° ⇔ a2 = b2 + c2.
113
1.2. Elemente de geometrie în spaþiu

Corpuri geometrice. Formule de calcul pentru arii ºi volume
I) Paralelipipedul dreptunghic
Bazele ABCD ºi A′B′C′D′ sunt D’ C’
dreptunghiuri congruente
AA′ – muchia lateralã este perpen-
dicularã pe baze A’ B’
Vom nota cu a = AB,b = BC –
lungimile muchiilor bazelor,ºi
c= AA′ – muchia lateralã.
Al – aria lateralã este egalã cu suma c
ariilorfeþelorlaterale
p =2(a + b) – perimetrul bazei D C
Ab – aria bazei
Al = (2a + 2b)⋅ c = 2ac + 2bc = p ⋅ c b
At = Al + 2Ab = 2(ab + bc + ca) a
A B
Notãm cu V volumul: V = a ⋅ b ⋅ c.
Cubul este paralelipipedul dreptunghic cu toate
feþele pãtrate. Notãm lungimea muchiei cu a.
Al = 4a2
At = 6a2
V = a3 a
a
II) Piramida triunghiularã regulatã
este piramida care are baza un trunghi echi- a
B
lateral ºi înãlþimea din vârful piramidei cade în
centrulbazei.
Muchiile laterale sunt segmente congruente.
Prin urmare feþele laterale sunt triunghiuri
isoscele congruente. Înãlþimea unei feþe laterale
se numeºte apotema piramidei.
Pb ⋅ ap C
Al= ,Pb – perimetrul bazei;
2
ap – apotema piramidei; A a
O
At = Al + Ab
V= ,V O ⊥(ABC) M B
114
Piramida patrulaterã regulatã este V

o piramidã regulatã cu baza pãtrat. Formulele
decalculaarieilaterale,arieitotaleºivolumului
sunt aceleaºi ca în cazul piramidei triunghiulare
regulate. ap
P ⋅a
Al = b p ; D
2 C
At = Al + Ab;
V= ,V O ⊥(ABCD)
. O M
III) Trunchiul de piramidã regulatã A a B

se obþine prin intersectarea (secþionarea)
unei piramide cu un plan α paralel cu planul bazei: corpul (cuprins între planul bazei ºi
planul α) se numeºte trunchi de piramidã.
Feþele laterale ale trunchiului de piramidã regulatã sunt trapeze isoscele. Bazele
trunchiului sunt poligoane asemenea care au raportul de asemãnare egal cu raportul
laturilor.Acest raport este util în rezolvarea de probleme.
(i VOP )⋅ at
APbB⋅ +
( S + sb+
3 3 2
S⋅s ) C’
D’
O’
C’
A’ O’ M’
A’ B’ at
M’ B’ i
i C D
at C
O M
A O
M
B A B
Notãm:
PB ºi Pb – perimetrele bazelor (PB – perimetrul bazei mari, Pb – perimetrul bazei mici)
S ºi s – aria bazei mari, respectiv,ariabazeimici.
i–înãlþimeatrunchiului
at – apotema trunchiului
Pl = ,At = Al + S + s;
V= .
115
IV. Corpuri rotunde

Cilindrul circular drept
Fiecercul C ºiodreaptã d neparalelã cu planul cercului C.Prin suprafaþa cilindricã
generatã de cercul C ºidreapta d, înþelegem totalitatea punctelor situate pe toate dreptele
paralele cu d,caretrecprinpunctealelui C.
Dacã dreapta d este perpendicularã pe planul cercului C, spunem cã avem o suprafaþã
cilindricãdreaptã.
Prin cilindru circular drept înþelegem corpul geometric cuprins între o suprafaþã
cilindricã dreaptã ºi douã plane distincte paralele cu lanul cercului care genereazã surafaþa
cilindricã.
Secþiunea axialã a unui cilindru conþine dreapta care este determinatã de centrele
cercurilor de centru O ºi O ′.
C(O )ºi C(O′) se numesc bazele cilindrului circulardrept.
C(O )≡ C(O ′); notãm cu r –raza;
G – generatoarea cilindrului; A’ O’ B’
G ⊥ C(O . )
Aria lateralã a cilindrului
Al= Pb ⋅ G ,Pb = lungimea cercului bazei;
Pb = 2πr
Avem: Al =2πr⋅ G
Aria totalã
At = Al + 2Ab,Ab = πr2;
At = 2πr(G + r. )
Volumul cilindrului
V = Ab ⋅ h. A O B
V = πr ⋅ G .
2
Conul circular drept

Fie C uncercºi V un punct nesituat în planul (C) al cercului. Se numeºte pânzã
conicã circularã de vârf V ºibazã C, totalitatea punctelor situate pe semidreptele cu
origineaîn V ceîntâlnesccercul C.
O pânzã conicã circularã de vârf V ºi bazã cercul C se numeºte dreaptã dacã
proiecþialui V peplanullui(C)estecentrulcercului C.
Se numeºte con circular, corpul geometric mãrginit de o pânzã conicã circularã ºi
de planul cercului C, care genereazã pânza conicã. Dacã pânza conicã este dreaptã
116
conul se numeºte con circular drept. Secþiunea unei pânze conice circulare cu un plan
paralel cu baza, situat de aceeaºi parte a vârfului cu ea, este un cerc. Se numeºte
trunchi de con circular drept, conul mãrginit de o pânzã conicã circularã dreaptã, de
baza acesteia ºi de un plan paralel cu ea, situat de aceeaºi parte a vârfului ca ºi baza.
V A’ r O’ B’
G
h h
O r A R O B
A B
Aria ºi volumul conului circular drept Aria ºi volumul trunchiului de

Al = πrG; con circular drept
At = Al + Ab; Al = π(R +r)G ;
At = πr(G + r) ; At = Al + πR2 + πr2;
πr2h π⋅i 2
V=
3
. V=
3
( R + r2 + R ⋅ r) .
Sfera
Aria sferei de razã R: cerc mare
Asf = 4πR2; alsferei
Volumul sferei de razã R:
R
4πR 3
Vsf = . R
3
117
7.2. Probleme rezolvate

1. Fie [A D bisectoarea unghiului A al ∆ABC,D ∈ (BC). Demonstraþi cã dacã
m A ( )
l = 60° atunci 3 = 1 + 1 .
AD AB AC
A
Rezolvare:
A[ABC] = A[ABC] + A[A D C]
AB ⋅ AC ⋅ sin60° AB ⋅ AD ⋅ sin30° AD ⋅ AC ⋅ sin30°
= + ;
2 2 2
3 1 1
AB ⋅ AC ⋅ = AB ⋅ A D ⋅ + AC ⋅ A D ⋅ ;
2 2 2
AB ⋅ AC ⋅ 3 = AB ⋅ A D + AC ⋅ A D ⎜ : AB ⋅ AC ⋅ A D;
B D C
.
2. În figura urmãtoare, ABCD este dreptunghi ºi AECD estetrapezisoscel(AC | D E

ºi A D = CE).Arãtaþi cã D E ⊥ BE. E
Rezolvare:
BC = A D = CE ⇒ ∆CEB – isoscel (1)
D C
⇒
n ≡ ECA
⇒ ACB n ⇒(CA – bisectoarea <ECB)(2)
Din (1) ºi(2) ⇒

CA ⊥ BE
CA & D E }
⇒ D E ⊥ BE.
A B
3. Într-un paralelogram ABCD se cunosc AB = 10 cm, A[ABCD] = 40 cm2,BC = 5 cm.

Sã se calculeze distanþa de la punctul B lalatura A D ºidelapunctul D lalatura AB.
Sã se determine sinusul unghiului format din diagonalele paralelogramului.
Rezolvare:
Fie BB′ ⊥ A D,B′ ∈(A D)
A[ ABCD ] = BB ′ ⋅ AD = BB ′ ⋅ 5⎫
⎪
⎪
⎬ ⇒ BB′ = 8 cm. D C
A[ ABCD ] = 40 cm 2 ⎪
⎪
⎭
Fie D D′ ⊥ AB,D ′ ∈(AB)
A[ABCD]= D D′ ⋅ AB = D D′ ⋅ 10 ⇒ D D′ = 4 cm.
B’ O
Fie AC ∩ B D ={O }
nB
AC ⋅ BD ⋅ sin AO
A[ABCD]= (1)
2
∆D A D′:D ′A = A D – D ′D ,D ′A = 3 cm.
2 2 2
D ′B = 7 cm A D’ B C’
118
∆D D′B :D B2 = D ′D 2 + D ′B2, DB = 65 cm (2)

Fie C C′ ⊥ AB,C ′ ∈ AB
A D′ = BC′ = 3 cm ⇒ C ′A = 13 cm;
D D′ = C C′ = 4 cm.
∆ACC′:AC2 = C ′A2 + C ′C 2
AC = 185 cm (3)
Din(1),(2)ºi(3) ⇒
( nB
65 ⋅ 185 ⋅ sin AO ) ( )
nB = 16 481 .
=40 ⇒ sin AO
2 481
4. Fie rombul ABCD în care m ( lA) = 60°.Fie G ∈(AB) astfel încât G B =2 ⋅ A G.
Dreapta D G intersecteazã dreapta BC în E.Fie F ∈(EC)astfelîncât FC =2 ⋅ EF.
a) Arãtaþi cã ADBF este romb.
b) Dacã AF ∩ D G ={H }arãtaþicã H estemijlocullui[D E] .
c) Demonstraþi cã ADFE este paralelogram.
Rezolvare:
AD AG 1 E
a) A D | CE ⇒ ∆A G D ∼ ∆BGE ⇒ = =
BE GB 2
⇒ BE =2 ⋅ A D ⇒ BE =2 ⋅ BC ⇒ CE =3 ⋅ BC ⇒
H A
}
CE = 3⋅ BC F
D arCE = 3⋅ EF ⇒ BC = EF ºi BF = BC. G
În patrulaterul BFA D,BF | A D,BF = A D = B D.
Deci BFA D – romb.
b) A D | EF ⇒ Hn AD ≡ Hn n
FE ºi AD n
H ≡ FEH
B D
(unghiuri alterne interne)
∆H A D ≡ ∆HFE (U.L.U) ⇒[D H]≡[H E]⇒
⇒ H – mijlocul segmentului [D E] .
c) Cum A D | FE ºi A D = FE (conform punctului a))
rezultã cã ADFE – paralelogram. C
5. Demonstraþi cã într-un triunghi dreptunghic care are un unghi de mãsura 15°,înãlþimea
corespunzãtoare ipotenuzei are lungimea egalã cu un sfert din lungimea ipotenuzei.
Rezolvare:
Fie A D ⊥ BC ºi M –mijlocullaturii[BC] .
[A M] – mediana corespunzãtoare ipotenuzei ⇒ B
BC D
⇒A M= ⇒ ∆M A C este isoscel ºi m(<A) = 15° ⇒
2 M
⇒ m(<MAC) = 15° ⇒ m(<A M D)=30° (caunghiexterior
∆M A C)
În ∆M A D – dreptunghic, m(<A M D) = 30° ⇒
A C
AM BC
⇒ AD = = .
2 2
119
6. Demonstraþi cã punctele de intersecþie a bisectoarelor paralelogramului ABCD sunt

vârfurile unui dreptunghi care are diagonala egalã cu ⎜AB – C D⎜.
Rezolvare:
Fie U T W V – patrulaterul format de punctele de intersecþie a bisectoarelor paralelogramului
ABCD.
m ()A) m ()B )
În ∆AUB,m(<AUB) = 180° – − =
2 2
= 180° – = 180° –90° = 90°.
Analog se aratã cã
=90°.
Deci U T W V – dreptunghi.
Fie AB ∩ DT ={D 1}.În ∆D A D1,AT este bisectoare
ºi înãlþime deci este ºi medianã, adicã DT = TD1 (1).
Analog, dacã CV ∩ AB ={C 1} obþinem CV = VC1 (2). ROG „RENUMEROTAREA”
Cum AC1CA – paralelogram, din (1) ºi (2) rezultã cã FIGURII PENTRU A
TV | AB ºi TV = AC1 = AB – BC1 = AB – BC întrucât CORESPUNDE CU TEXTUL
∆BCC1 este isoscel, deoarece BV este ºi bisectoare
ºiînãlþime în acest triunghi.
7. Pe laturile [AB]ºi[AC]ale ∆ABC isoscel (AB = AC), considerãm punctele D ,

respectiv E astfelîncât D E | BC.Fie F ∈ D E,punctsituatînexteriorultriunghiului.
Construim F G ⊥ AC ºi F H ⊥ AB(G ∈ AC,H ∈ AB). Demonstraþi cã (F D este
bisectoarea ∆H F G). Arãtaþi cã F D ⋅ F G = FE ⋅ F H. A
Rezolvare:
n ≡ ACB
∆ABC – isoscel ⇒ ABC n H
nE ≡ ABC
D E | BC ⇒ AD n ≡ ACB
n ≡ FEG
n
∆FH D dreptunghic ⇒ m Dn ( ) n
FH = 90° − m H DF ⎫( ) ⇒
⎪⎪ D E
n ) ⎬⎪
F
∆EFG dreptunghic ⇒ m ( EFGn ) = 90° − m ( FEG
⎪⎪⎭
⇒ m ( D FH ) = m ( EFG ) ⇒(FE – bisectoarea <H F G.
n n G
FD FH
∆F D H ∼ ∆FEG ⇒ = ⇒ F D ⋅ F G = FE ⋅ F H.
FE FG
B C
8. Fie M un punct în planul paralelogramului. Fie M 1 simetricul lui M faþã de A,
M 2 –simetricullui M 1 faþãde B ºi M 3 –simetricullui M 2 faþãde C.
a) Sã se arate cã M M2 | AB ºi M 1M 3 | BC.
b) Sã se arate cã M ,D ,M 3 sunt puncte coliniare.
120
Rezolvare: M3 C M2
M A = AM 1
a) M B = BM
1 2
} ⇒ [AB] – linie mijlocie în
∆M 1M M2 ⇒ AB | M M2.
M 1B = BM 2
}
M 2C = CM 3 ⇒[BC]–liniemijlocieîn ∆M 1M 2M 3
D B
⇒ M 1M 3 | BC.
AD & BC
b) BC & M M
1 3
} ⇒ AD | M M .
1 3
M1 M
A
∆M M1M 3:M A = A M1 ºi A D | M 1M 3.
Rezultã de aici cã AD trece prin mijlocul lui [M M3.
]
M 1M 3
A D = BC = ⇒ D ∈(M M3)⇒ M ,D ,M 3 – coliniare.
2
9. Fie ABCD –patrulater.Paralelaprin B la A D intersecteazã diagonala [AC]în E,iar
paralela prin A la BC intersecteazã diagonala [B D]în F.Sãsearatecã EF | C D.
Rezolvare: F E
A D | BE ⇒ ∆A D O ∼ ∆EBO ⇒
AD DO AO
= = .
BE BO EO
AO O D D
= ⇒ A O ⋅ O B = O E ⋅ O D (1). C
OE OB
BC DO AO
AF | BC ⇒ ∆B C O ∼ ∆FA O ⇒ = = . O
BE BO EO
AO O D
= ⇒ A O ⋅ O B = F O ⋅ O C (2).
OE OB A B
OC OD
Din (1) ºi (2) ⇒ O E ⋅ O D = O C ⋅ O F ⇒ = ⇒ C D | EF.
OE OF
10. Fie ∆ABC – dreptunghic (m(<A) = 90°)cu AB = 6 2 cmºi AC = 6 cm, A′,B′,

C′ – mijloacele laturilor [BC],[CA],respectiv[AB]iar G – centrul de greutate al
triunghiului.
B
a) Sã se calculeze lungimile segmentelor [AA′],[BB′]ºi[CC ′]
.
b) Sãsearatecã G A′CB′ este inscriptibil. Sã se determine
lungimea razei acestui cerc.
Rezolvare: A’
BC C’
a) AA′ = .
2
În ∆ABC,BC =
2 2
AB + AC = 6 3 ⇒ AA′ = 3 3 cm. O
În ∆BAB′,B′B = AB 2 + B ′A2 = 9 cm.
În ∆CAC′,C C′ = AC 2 + C ′A2 = 3 6 cm.
A B’ C
121
b)[A′B′]–liniemijlocieîn ∆ABC ⇒ A′B′ =

AB
2
n
(
ºi A′B′ | AB ⇒ m A′ B ′C ) = 90° (1).
BC
În ∆G A C′ seºtiecã: A′C = = 3 3 cm.
2
1 2
G A′ = AA′ = 3 cm; G C = C C′ = 2 6 cm.
3 3
n
Cum A′C 2 = G C2 + A′G 2 rezultãcã ∆A′G C – dreptunghic în G ⇒ m A ′G C ( ) = 90° (2).
Din (1) ºi (2) ⇒ A′G B′C –inscriptibil;
A′G B′C esteînscris în cercul de diametru A′C.
A′C 3 3
R= = cm.
2 2
11. Fiecercurile C1 ºi C2 decentre O 1 ºi O 2 ºiraze r1,respectiv r2, tangente exteriorîn

M .Fie[AB] o tangentã comunã, diferitã de aceea prin M .(A ∈ C1(O 1,r1)ºi
B ∈ C2(O 2,r2)).
a) Sã se determine N ∈(AB)astfelîncât N sã fie pe acelaºi cerc cu M ,O 1 ºi A.
b) Sãsearatecã NBO2M –inscriptibil.
c) Sã se exprime lungimea segmentului [AB]înfuncþiede M 1 ºi M 2.
Rezolvare: A
a)Fie M T tangenta comunã celor douã cercuri care N B
trece prin punctul M .
Fie M T | AB ={N}. M
D in construcţie M N ⊥ O1M .⎫
⎪ O1 O2
⎪
⎬ ⇒
(
Cum m On 1 )
AN = 90° ⎪⎪
⎭
⇒ O 1M N A inscriptibil ⇒ N, M , O 1, A aparþin
T
aceluiaºi cerc (cercul circumscris patrulaterului
O1N
O 1M N A, al cãrui centru este mijlocul segmentului [O 1N] ºi raza egalã cu .
)
2
B O2 n
b) Cum m NM ( )
n
O 2 = m NBO 2 ( ) = 90° ⇒ NBO2M –inscriptibil.
c) B O2O 1A – trapez dreptunghic. Presupunem r2 < r1.
Fie O 2P ⊥ A O1.În ∆O 1P O2,O 2P2 = O1O 22 − PO12 ;
O 2P2 =(r1 + r2)2 –(r1 – r2)2.
A p O1
AB = 2 rr
12 .
12. Fie ∆ABC culungimileînãlþimilor ha,hbºi hc.Dacã M esteunpunctinteriortriunghiului

ºi d1,d2,d3 suntdistanþeledela M lalaturile[BC],[CA],respectiv[AB],sãsearate
d1 2 d
3 d
cã h = h = h =1.
a b c
122
Rezolvare: A
Fie AA′ ⊥ BC ºi MM ′ ⊥ BC.
AA′ = ha ºi M M ′ = d1
A[ M BC ] M M ′ ⋅ BC d
= = 1 M
A[ ABC ] AA′ ⋅ BC ha
A[ M AC ] d2 A[ M AB ] d3
Analog A = º
i =
[ ABC ] hb A[ ABC ] hc . B C
A’ M’
d1 d2 d3 A[ M BC ] A[ M AC ] A[ M AB ]
+ + = + +
ha hb hc A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ] =1.
13. Fie ABCD – patrulater convex, M – mijlocul laturii [BC]ºi N – mijlocul laturBii
PM 1 PB 2
[C D]. Fie {P}= A M | BN. Dacã = ºi = , sã se precizeze natura
AM 5 BN 5
patrulaterului ABCD.
A
Rezolvare:
Fie PE | AB,E ∈(BC)
. P
E
PM 1 M
= ⇒ A M =5 ⋅ P M ⇒ AP =4 ⋅ P M.
AM 5
În ∆M A B, conform teoremei lui

D N C
AP BE
Thales, obþinem = ⇒
PM EM
BE 2⎫
= ⎪
⎪
BC 5⎪
BE BP 2⎪
⎬
BE 4 BE 4 BE 4
⇒ =4 ⇒ = ⇒ = ⇒ = ⇒ dar = ⎪ ⇒
EM BE + EM 5 BM 5 BC 5 BN 5⎪
⎪⎭
2
BE BP ⎫
⎪
= ⇒ PE & NC ⎪
BC BN ⎬ ⇒ AB | C D (1).
D arPE & AB⎪⎪
⎪
⎭
PE M P 1 ⎫⎪
∆M PE ∼ ∆M AB ⇒ = = ⇒ AB = 5⋅ PE ⎪⎪
AB M A 5
⎬ ⇒ AB = C D (2).
∆BPE ∼ ∆BCN ⇒
PE 2
= ⇒
PE 1
= ⇒
PE 1
= ⇒ CD = 5⋅ PE ⎪
⎪
NC 5 2⋅ NC 5 CD 5 ⎪⎪⎭
Din (1) ºi (2) ⇒ ABCD – paralelogram.
14. Fie M ,N,P,Q proiecþiileunuipunct X depecercul C(O,r)pelaturileunuidreptunghi

înscris în acelaºi cerc. Sã se arate cã M este ortocentrul ∆NPQ.
123
Q X
Rezolvare: P
Din ipotezã rezultã cã P Q | C D | AB. K
D M
Cum XN | PB | A Q ºi A Q ⊥ AB rezultã cã C
XN ⊥ P Q.
Fie P M | Q N ={F}ºi XC | P M ={K}. E
În ∆NPQ,NX ⊥ P Q.Vom arãta cã PF ⊥ Q N F Q
ceea ce este echivalent cu a arãta cã:
( n
m FQ )
X + m FPX( )
n = 90°.
ANXQ – dreptunghi ºi E – intersecþia
diagonalelor sale ⇒ ∆EQX – isoscel ⇒ A
N B
n
EQ n (1).
X ≡ EXQ
C M X P – dreptunghi ºi K – intersecþia
diagonalelor sale ⇒ ∆KXP – isoscel ⇒
n ≡ KPX
KXP n (2)
( )
n = 90° ⇒ m Qn
[AC] – diametru al C(O ,r)⇒ m AXC ( )
n = 90° (3).
XE + m CXP ( )
Din(1),(2),(3) ⇒ m EQ n( ) ( )
n = 90° ⇒ m FQ
X + m KPX n (
n = 90°.
X + m FPQ ) ( )
Deci în ∆N P Q,NX ⊥ P Q,P M ⊥ N Q ºi PF | NX ={M }.
Prin urmare M este ortocentrul ∆N P Q.
15. Fie ∆ABC,H –ortocentrultriunghiului, A′ ºi B′ –picioareleînãlþimilordin A ºi B iar

D punctulîncare BB′ intersecteazã a doua oarã cercul circumscris ∆ABC.Secere:
a) Sã se arate cã AC este bisectoarea ∆D A H.
b) Sã se arate cã H C ⋅ AB′ = AD ⋅ A′B′.
c) Presupunând ∆ABC – dreptunghic în B,sãsearatecã BC2 ⋅ AB′ = AB2 ⋅ B′C.
Rezolvare:
n
(
a) În ∆AA′C,m A′ AC ) = 90° – m ( BCA
n). A
n
( ) n .
În ∆B′BC,m B ′BC = 90° – m BCA ( )
( An
′ AC ) ≡ ( B
n ′BC ) ⎫
⎪
⎪
⎪
⎪⇒
Deci o
m CD ⎬⎪ ( )
(
m Bn
)
′BC = m ( Dn
AC ) =
2 ⎪
⎪
⎪
⎭ O
D
B’
n n
A′ AC ≡ CAD ⇒(AC este bisectoarea <D A H.
b) H A′CB′ –inscriptibil pentru cã H
(
n
m H )
n
A′C + m H (
B ′C =180°. ) B A’ C
n
H A′ B ≡ Hn
CB ′⎫
⎪⎪
n n ⎬ ⇒ ∆A H C ∼ ∆AA′B′ ⇒ H C = AH ⇒ H C ⋅ AB′ = A H ⋅ A′B′ (1).
H AC ≡ A′AB ′ ⎪⎪⎭ A′ B ′ AB ′
124
În ∆A H D,[AB′] este bisectoare ºi înãlþime. Deci ∆A H D esteisoscel ⇒ A H = A D (2).

Din (1) ºi (2) ⇒ H C ⋅ AB′ = A D ⋅ A′B′.
c) În ∆ABC, conform teoremei catetei, avem:
AB2 = AC ⋅ AB′
BC2 = AC ⋅ B′C
AB 2 AC ⋅ AB ′ AB ′ ⇒ AB2 ⋅ B′C = BC2 ⋅ AB’
= = .
BC 2 AC ⋅ B ′C B ′C
16. În ∆ABC seconstruiescînexteriorpãtratele ABDE ºi ACFG(A G ⊥ AC,AE ⊥ AB) .
Se cere:
a) Sã se arate cã înãlþimea AA′ a ∆AEG ºi paralelele duse prin E ºi G la AC,
respectiv AB sunt trei drepte concurente.
b) Sã se arate cã B ºi C sunt egal depãrtate faþã de înãlþimea AA′.
c) Sã se arate cã AA′ este ºi medianã în ∆ABC. G
Rezolvare: A’
a) Fie H punctul de intersecþie E
a celor douã paralele duse prin
E ºi G la AC, respectiv AB.
A
} }
AC & EH
}
A ⊥ EG G A ⊥ AC ⇒ A G ⊥ E H (1).
G H &HAB
F
EA
D ′ ⊥ EG
ar⊥AAAB D
⇒ EA ⊥ G H (2).
M
Din (1) ºi (2) ⇒[EA]ºi[A G]– P
înãlþimiîn ∆E G H ⇒ B C
N
⇒ ⇒ A ∈(H A′)⇒ AA′ | E H | G H ={H }. H
b) Fie B M ⊥ AA′(M ∈ AA′)ºi C N ⊥ AA′(N ∈ AA′)

∆A B M ≡ ∆AEA′ (I.U.)
AE ≡ AB ⎫ ⎪⎪
n n (unghiuricu laturile respectiv perpendiculare)⎪⎪⎬ ⇒ B M = AA′ (3).
A′ EA ≡ ABM
⎪⎪
m AM(
nB ≡ m AA n
)
′E = 90D( ) ⎪⎪
⎭
Analog ∆ANC ≡ ∆AA′G ,deci C N = AA′ (4).
Din(3)ºi(4) ⇒[B M]≡[C N]
.
c) Fie{P}= AA′ | BC
(
m BM )
nP = m CNP (
n = 90°⎫
⎪
⎪ ) ⎪
[BM ]≡ [CN ]⎪
⎬ ⇒ [PB]≡[PC]
.
∆B M P ≡ ∆CNP (C.U.)
n⎪
nP = CNP
BM ⎪
⎪
⎪
⎭
Prin urmare [AP] – medianã în ∆ABC.
125
17. Fie ABCD –pãtratºi E un punct în spaþiu astfel încât EA = EB = EC = E D ºi

m ( EBA) ( n ) = m ( ED
n = m ECB n C ) = m ( EAD )
n = 60°. Sã se arate cã EB ⊥ E D ºi
EA ⊥ EC.Calculaþi Atot ºi volumul corpului EABCD. E
Rezolvare:
(
n = m ECB
Cum EA = EB = EC = ED ºi m EBA n ) ( )
=60° ⇒ ∆EAB,∆EBC,
∆EDC ºi ∆EAD sunt echilaterale ⇒ EABCD – D C
piramidã patrulaterã regulatã.
Dacã notãm AB = x,atunci EA = EB = EC =
E D = x. O x
În ∆DAB avem B D = .
În ∆EDB ºtim E D = EB = x,B D = x 2 , A B
deci B D = E D + EB .
2 2 2
Prin urmare ∆EDB – dreptunghic în E, adicã E D ⊥ EB.

Analog, ∆EAC – dreptunghic în E ºideci EA ⊥ EC.
x2 3
Atot =4 ⋅ A[ABE] + A[ABCD] =4 ⋅
4
+ x2 = x2 3 + 1 . ( )
BD
În ∆EDB – dreptunghic isoscel, E O = ⇒ EO = .
2
V[EABCD] = .
18. Pe muchiile [AB],[BC],[C D],[D A]aletetraedruluiregulat ABCD se iau punctele

M ,N,P respectiv Q astfel încât A M = BN = CP = D Q. Notãm cu O mijlocul
segmentului [N Q].Sãsearatecã N Q ⊥(M O P)ºi V[Q M O P]= V[N O M P].
Rezolvare:
A
∆A M Q ≡ ∆B N M (L.U.L.) ⇒ M Q = M N ⇒
M
⇒ ∆M N Q – isoscel (1);
∆D Q P ≡ ∆CPN (L.U.L.) ⇒ P Q = NP ⇒
⇒ ∆P N Q – isoscel (2).
Q
Cum O este mijlocul segmentului [N Q]rezultãdin
(1)ºi(2)cã M O ⊥ N Q ºi O P ⊥ N Q ceea ce conduce O D
la concluzia N Q ⊥(M O P)
.
Q O ⋅ A[ M O P ] B
De aici rezultã cã V[Q M O P]= ºi P
3 N
NO ⋅ A[ M OP ]
V[N O M P] = .Dar Q O = O N,deci V[Q M O P] = V[N O M P]. C
3
126
19. Aria totalã a unei piramide patrulatere regulate este S ºifaþalateralãareunghiulde

la vârf de 60°. Sã se calculeze înãlþimea piramidei ºi volumul ei.
Rezolvare:
Faþa lateralã a piramidei este un triunghi echilateral. V
Notãm AB = a
⎫
⎪
Stot = Sb + 4⋅ S[VAB ] ⎪
⎪
⎪
⎪
= a2 1+ 3 ⇒
Stot = S ⎬⇒ S
⎪
( )
a 3⎪
⎪
2
Sb = a2 ⋅ S[VAB ] = ⎪ ⇒ a2 = S . D
4 ⎪
⎪ C
⎭ 1+ 3
AC a 2
În ∆VO A,VO 2 = VA2 – A O2, unde A O = = . O
2 2
2a
2
a 2 S ( 3 − 1) A B
V O2 = ⇒ VO = ⇒ VO = .
4 2 2
VO ⋅ S[ ABCD ] S ( 3 − 1)
V[VABCD]= = .
3 12
20. Un triunghi echilateral ABC arevârful A situatînplanul π iarvârfurile B ºi C situate

de aceeaºi parte a lui π. Se proiecteazã pe planul π dupã ∆AB′C′. Notãm BB′ = b,
CC ′ = c.
2bc
a) Sã se determine latura ∆ABC ºtiind cã m B n′AC ′ = 90°. ( )
b) Sã se exprime cosinusul unghiului diedru α format de π cu(ABC)(înipotezacã
m = 90°) .
b B
c) Sã se determine raportul ,dacã α = 60°.
a
Rezolvare: b
a) Notãm AB = BC = AC = x.Fie C D ⊥ BB′,D ∈(BB′)
C B’
∆BCD :C D2 = x2 –(b – c)2
C D2 =(B′C ′)2 = x2 –(b – c)2 x
∆BB′A:(AB′)2 = AB2 – B′B2 = x2 – b2 π C’ A
∆C C′A :(AC′) = AC – C ′C = x – c
2 2 2 2 2
∆B′AC′dreptunghic în A ⇒(B′C ′)2 =(AB′)2 +(AC′)2 ⇒ x2 – b2 + x2 – c2 = x2 –(b– c)2 ⇒ x= .

AB ′ ⋅ AC ′
S[ AB ′C ′ ] 2
= 2 x2 − b2 ⋅ x2 − c2
b) S[AB′C′] = S [ABC] ⋅ cosα ⇒ cosα = S[ ABC ] 2
x 3 = =
2 3⋅ b⋅ c
4
2bc− c2 ⋅ 2bc− c2 bc( 2c− b)( 2b − c) 1
= . Cum α = 60° ⇒ cosα = .
bc 3 bc 3 2
Deci
(2b − c)(2c− b)
3bc
=
1
2
⇒ 4(2b– c)(2c– b)=3bc ⇒ 4bc 2 −
b
c
2− ( )( )
c
b
=3bc ⎜:bc ⇒
127
( bc)(2− bc) =3.

⇒ 4 2−
c) Notãm
b
c
1
( )
= t. Relaþia anterioarã devine: 4(2 – t) 2− =3 ⇒ 8t2 – 17t+8 ⇒
t
17 ± 33 b 17 ± 33
⇒ t1,2 = ⇒ = .
16 c 6
21. Sã se calculeze volumul paralelipipedului cu toate feþele romburi ºtiind cã latura
romburilor este de 3 cm, iar unghiul ascuþit al acestora este de 60°.
Rezolvare: D’ C’
Fie A′E ⊥(ABCD), EF ⊥ AB,E G ⊥ A D
Conform teoremei celor trei perpendiculare,
A′F ⊥ AB ºi A′G ⊥ A D
∆A′A G ≡ ∆A′AF (I.U.) ⇒ A′G = A′F; A’ B’
∆A ′ G E ≡ ∆A′ FE (C.I.)⇒ G E = EF
Cum G E ⊥ AD şiEF ⊥ AB } ⇒
D C
[AE – bisectoarea ∆DAC ºi ABCD – romb ⇒ E ≡

(AC)ºim(<EAB) = 30°. G
3 3 E
În ∆AA′F,A′F = 3 ⋅ sin60° = cm;
2 A F B
3 3
AF = 3 cos 60° = cm.
2 AF
∆AEF:AF = AE ⋅ cos 30° ⇒ AE = ⇒ AE = ⇒ AE = cm.
cos30°
∆A′AE:A’E = A′A – AE
2 2 2
A′E = = cm.
V[ABCDA’B’C’D’] = A′E ⋅ A[ABCD] = cm3.
22. Trapezul isoscel ABCD are baza micã egalã cu laturile neparalele de lungime aºi
unghiul ascuþit de mãsurã α. Sã se determine, în funcþie de aºi α, aria ºi volumul
corpului obþinut prin rotaþia trapezului în jurul bazei mari [AB]
.
D C
Rezolvare:
Fie D E ⊥ AB ºi CF ⊥ AB
∆ADE:D E = a ⋅ sinα ºi AE = a ⋅ cosα.
Prin rotaþia trapezului în jurul lui AB seob- α E F
þin douã conuri de razã D E ºi înãlþime AE A B
ºi un cilindru de razã D E ºiînãlþime C D.
Acorp= 2Alat.con+Alat.cil.= 2πa2sinα +2πa2sinα =
= 4πa2sinα.
π ⋅ a2 ⋅ sin2 α ⋅ a⋅ cosα
Vcorp= 2Vcon+Vcil=2 + D’ C’
3
+ π ⋅ a2 ⋅ sin2 α ⋅ a ⇒ Vcorp = πa3sin2α
128
23. Într-osferãderazã R se înscrie o prismã triunghiularã regulatã de înãlþime h.Sãse

determine Vprismã.
C’
Rezolvare: O”
A’
O O′ ⊥(ABC); O O′ | (A′B′C ′)={O ″}
h B’
O O′ = O O ″ =
2
O ′ este centrul cercului circumscris ∆ABC. Cum
∆ABC esteechilateralrezultãcã AB = O ′B ⋅ 3 (1). O
2⎫ ⎪ C
O B 2
− O ′O 2 = R 2 − h ⎪ ⎪ ⇒
∆O O′B:O ′B = 2⎬ O’
⎪ A
(1) ⎪⎪⎭
B
AB =
(
3 4R 2 − h2 )
2 2
V[ABCA’B’C’] = A[ABC] ⋅ h = AB 3 ⋅ h =
( )
3 3 4R 2 − h2 ⋅ h
.
4 16
24. Fiepãtratul ABCD delaturã a. Pe perpendicularele în A ºi C peplanul(ABCD),de
3a
aceeaºi parte a planului, se considerã AE = a 2 ,CF = . Sã se calculeze BE,
2
EF,m ( BEF ) [FBDE].
n ºi V F
(FED
nn
FE ⋅A
BEF
FED≡)[ FEB
n ]
ED B Rezolvare:
2 2
3 ∆BAE:BE = AE + AB = a 3
∆ABC:AC = a 2
AEFC – trapez dreptunghic ⇒
EF2 = AC2 +(CF – AE)2 ⇒
D
E C
⎛ 3a ⎞⎟
EF =2a + ⎜
2 2 ⎜ − a 2⎟⎟ ⇒
⎝ 2 ⎠
EF =
a 10 O
2
2 2 a 22
∆BCF:BF = BC + CF = ;
2
A B
a 22 a 10
∆BFE:BF = ,EF = ,BE = a 3 .
2 2
Observãm cã BF2 = EF2 = BE2 ⇒ ∆BEF – dreptunghic ⇒ m = 90° (1)
∆EAD ≡ ∆EAB (C.C.) ⇒[EB]≡[E D]
∆FCB ≡ ∆FCD (C.C.) ⇒[FB]≡[F D]
∆FDE ≡ ∆FBE (L.L.L.) ⇒ (2)
Din(1)ºi(2) ⇒ m = 90°.
Cum FE ⊥ E D ºi FE ⊥ EB rezultã cã FE ⊥(BED), de unde obþinem cã V[FEDB]= .
129
⎫
AE ⊥ (ABCD )⎪ ⎪⎫
⎪ EO ⋅ D B ⎪
AO ⊥ BD ⎪
⎬ ⇒ EO ⊥ BD ⇒ A[ EDB ] = ⎪
⎪⎪ 2 ⎪ ⎪⎬
BD ⊂ (ABCD )⎪⎭ 2
⎪⎪ ⇒ A[EDB] = a 5 ⇒
a 10 ⎪ 2
+EAO :EO = AE 2 + AO 2 = ⎪
2 ⎪ ⎪⎭
2 3
a 10 a 5 5a 2
⇒ V[FEDB] = ⋅ = .
6 2 12
25. Fie ABCDA′B′C′D ′ un paralelipiped dreptunghic cu diagonala de 8 cm. Dacã dia-
gonala face cu feþele care au un vârf comun cu o extremitate a sa unghiuri de 30°,sã
seafle: D’ C’
a) aria secþiunii diagonale a paralelipipedului;
b) unghiul fãcut de diagonale pe planul bazei;
c) ariatotalãºivolumulparalelipipedului. A’ B’
Rezolvare:
a) Notãm AB = a,BC = b,BB′ = c
B D′ = a2 + b2 + c2 =8 ⇒ a2 + b2 + c2 = 64 (1);
D ′A′ ⊥(ABB′A′)⇒ m(<D ′BA′) =30°
C ′D ′ ⊥(BCC′B′)⇒ m(<D ′BC′) = 30° D C
∆D ′A′B ≡ ∆D ′C ′B (I.U.) ⇒[A′D ′]≡[D ′C ′]
Deci ABCDA′B′C ′D ′ – paralelipiped dreptunghic
A B
cu baza pãtrat
BD ′
∆D ′A′B:m(<D ′BA′) = 30° ⇒ A′D ′ = = 4 cm, A′B = B D′ ⋅ cos 30° = 4 3 cm.
2
Deci a = b = 4 cm de unde rezultã cã c= 4 2 conform relaþiei (1).
A[B D D′B′]= B D ⋅ BB′ = 4 2 = 32 cm2.
n
b) D ′D ⊥(ABCD)⇒ m D ( n
′B ,( ABCD ) = m D ′BD ) ( )
∆D ′B D:D D′ = B D = n
cm ⇒ m D (
′BD = 45°.)
c) Atot[ABCDA′B′C′D ′] =4 ⋅ A[ABB′A′] +2 ⋅ A[ABCD];Atot[ABCDA′B′C′D ′] =4 ⋅ 4 ⋅ +2 ⋅ 16 = 32(1 + 2 2 ) cm2.
V[ABCDA′B′C ′D ′] = a ⋅ b ⋅ c = cm3.
26. Dintr-o barã de oþel, sub formã de prismã patrulaterã regulatã, cu latura bazei de
12 cm ºi înãlþimea de 4,5 m, se strunjeºte un ax cilindric, cu pierdere minimã de
material. Sã se afle volumul barei de oþel ºi volumul axului obþinut.
A B
Rezolvare:
Pierderea de material fiind minimã, axul cilindric va avea aceeaºi
înãlþime cu bara iar cecul de bazã va fi cercul înscris în pãtratul P O
ABCD care este una din bazele barei. Deci cilindrul are h = 4,5 m
= 450 cm ºi r= = 6 cm.
D C
130
Vbarã = Abazei ⋅ h = 64 800 cm3

Vaxului = Abazei ⋅ h = 36π ⋅ 450 = 16 200π cm3
27. Secþiunea axialã a unui cilindru circular drept este un pãtrat cu diagonala de 4 cm.
Calculaþi aria lateralã ºi volumul cilindrului. Determinaþi aria dreptunghiului obþinut
prindesfãºurareasuprafeþeilateraleacilindrului.
A’ O’ B’
Rezolvare:
A′ B = 4 cm ⎫
⎪
⎬⇒
ABB A - pătrat ⇒ A B = AB 2⎪
′ ′ ′ ⎪⎭
⇒ AB = AA′ = 2 2 cm ⇒ A O = cm.
Alat =2πR G =8π cm2;
A O B
V = πR2G = 4 2 π cm3;
Adreptunghi = Alat =8π cm2.
28. Fie un trunchi de piramidã triunghiularã regulatã care are laturile bazelor de 6 cm ºi
12 cm. Dacã înãlþimea piramidei din care provine trunchiul este de 8 cm, sã se
calculezearialateralãºivolumultrunchiului.
Rezolvare: V
Fie V O′ = h,V O = H ,A′B′ = l,AB = L.
O ⎛O144
′ 2 36 3 72 3 ⎞
2⎜⎜ ⋅(18
419
3 S++ h )+ l
s+ Ss ⎟⎟h 6
33 ⎜⎝ 2 4 4 = 4 ⇔ ⎠⎟ = ⇔ h = 4 cm; O O′ = 4 cm C’
H L 8 12
Alat =3 ⋅ A[ABB’A’] A’ O’
( L + l) ⋅ atr M’
Alat =3 ⋅ unde atr = M M′ este B’
2 C
apotema trunchiului.
∆ABC – echilateral ⇒ O este ºi centrul
cercului circumscris ∆ABC ⇒ L = O B ⋅ 3 A O
⇒ O B =4 3 cm. M
B
Analog, O ′B′ =2 3 cm.
O M = O C = 2 3 cm.
2
O ′M ′M O – trapez dreptunghic ⇒ M ′M 2 = O ′O 2 +(O M – O ′M ′)2,M ′M = 19 cm.
Deci Alat =3 ⋅ = 27 cm2.
V= = = 84 cm3,
unde S = A[ABC]ºi s= A[A′B′C ′].
131
29. Un trunchi de con circular drept are razele bazelor ºi generatoarea proporþionale cu
4,7 ºi 5. Dacã secþiunea axialã are aria de 396 cm2,aflaþi:
a) aria lateralã ºi volumul conului din care provine trunchiul
V
b) aria totalã ºi volumul trunchiului de con.
Rezolvare:
r R g
a) = = = k ⇒ r =4 ⋅ k,R =7 ⋅ k,g =5 ⋅ k
4 7 5
Asecþ = 396 cm2 A’ O’ B’
Asecþ =(r+ R)⋅ O O′
O ′O 2 = B′B2 –(O B – O ′B′)2
O ′O = 4k ⇒ Asecþ = 44k2 ⇒ k2 =9 ⇒ k =3 ⇒
⇒ r = 12 cm, R = 21 cm ºi g = 15 cm O
VO ′ VB ′ A B
r VO ′ VB ′ r
= = ⇒ R −r= =
g ⇒
R VO VB OO ′
12 VO ′ VB ′
⇒ = = ⇒ V O′ = 16 cm, VB′ = 20 cm ⇒ V O = 28 cm, VB = 35 cm.
9 12 15
Alat.con = π ⋅ R ⋅ VB = 735π cm2
2
π ⋅ R ⋅ VO
Vcon = = 4076π cm3.
3
30. Într-un con cu dimensiunile R = 8 cm ºi h = 6 cm se face o secþiune cu un plan
paralel cu planul bazei situat faþã de vârf la 1/3 din înãlþimea conului.
a) Sã se calculeze aria totalã ºi volumul conului.
b) Sã se determine aria lateralã ºi volumul trunchiului de con obþinut.
c) Sã se calculeze diagonala secþiunii axiale a trunchiului de con.
Rezolvare:
a) Atot = πR(G + R) b) Alat = πg(r+ R) unde g = AA′,r= A′O ′.
∆VOB:VB2 = V O2 + O B2, VB = 10 cm R 8
⇒ r= ⇒ r= cm.
Atot = π ⋅ 8 ⋅ 18 = 144π cm2 3 3
VO ′ VA ′
π ⋅ R2 ⋅ h π ⋅ 64⋅ 6 = ⇒ ⇒ VA′ = cm
V= ;V = = 128π cm3. VO VA
3 3
⇒ AA′ = cm ⇒ g = cm.
c) Fie A′D ⊥ AB
ABB′A′ – trapez isoscel ⇒ Alat = cm2.
AD= ⇒ AD = cm πh 2 2
V= (R + r + R ⋅ r)
;
⇒ D B = AB – A D = cm. 3
V O′ = ⋅ V O ⇒ O O′ = ⋅ V O ⇒ O O′ = 4 cm;
∆A′D B:A′B2 = A′D 2 + D B2
A′B2 = 16 + ⇒ A′B = cm. V= cm3.
132
3. Probleme propuse
1. Dacã în ∆ABC – dreptunghic, A D este înãlþime, iar E ºi F sunt proiecþiile punctului D
pe catetele [AB]ºi[AC] , demonstraþi cã: D B ⋅ D C = FC ⋅ FA + EB ⋅ EA.
DC 1
2. În ∆ABC ascuþitunghic, fie A D ⊥ BC,D ∈(BC)astfelîncât = . Paralela prin C
DB 2
la AB intersecteazã dreapta A D în E. Demonstraþi cã paralela prin E la dreapta AC
trece prin mijlocul segmentului [BC] .
3. Pe laturile [BC], [CA],[AB]ale ∆ABC se iau punctele D ,E, respectiv F astfel încât:
BD CE AF
= = =2.
DC EA FB
a) Sã se afle A[BDF] în funcþie de A[ABC].
b) Sã se afle raportul ariilor ∆DEF ºi ∆ABC.
4. Fie triunghiul ABC oarecare. Fie B′ ºi C ′ picioarele înãlþimilor din B, respectiv C,
punctul H – ortocentrul triunghiului, A1 – mijlocul segmentului [BC]ºi A2 – mijlocul
segmentului [A H]. Sã se arate cã A1A2 este mediatoarea segmentului [B′C ′. ]
5. Fie ABCD – trapez (AB | C D,CD > AB). Bisectoarele interioare unghiurilor <DAB ºi
<CBA se intersecteazã în punctul M . Sã se arate cã: M ∈(C D)⇔ C D = A D + BC.
6. Fie triunghiul ABC cu laturile de lungimi AB = c,AC = b,BC = a. Fie P un punct
interior triunghiului ABC astfel încât dreapta AP sã fie perpendicularã pe BC.Fie A′ –
piciorul acestei perpendiculare, A′ ∈(BC) .
AP
a) Sã se calculeze A[BPC] ºtiind cã = 2.
PA′
AP BP CP
b) Dreptele BP ºi PC intersecteazã [AC]ºi[AB]în B′,respectiv C ′. Dacã = = ,
PA′ PB′ PC ′
sã se arate cã triunghiurile PBC,PCA ºi PAB au aceeaºi arie.
7. Într-un triunghiul ABC – dreptunghic în A, având m(<C)= 15° se duc din A înãlþimea
1
A D, bisectoarea AE ºi mediana A O(D ,E,O ∈ BC). Arãtaþi cã E D = ⋅ O E.
2
8. Fie triunghiul ABC – isoscel (AB = AC) cu m(<A) = 2x.Fie A′ – simetricul lui A faþã
de segmentul [BC], D intersecþia segmentelor [AA′]ºi[BC], D ′ simetricul lui D faþã
de segmentul [AC], E intersecþia segmentelor [D D′]ºi[AC] .
9. a) Catetele unui triunghi dreptunghic ABC sunt invers proporþionale cu numerele 0,(6)
ºi 0,5 iar diferenþa dintre triplul catetei mici ºi jumãtatea catetei mari este de 14 cm. Sã
se calculeze perimetrul triunghiului ºi înãlþimea sa.
b) Un punct P care nu aparþine planului (ABC) este situat astfel încât PA = PB = PC =
= 6 cm. Sã se calculeze distanþele de la punctul P la laturile triunghiului precum ºi la
planul (ABC) .
10. Sã se calculeze perimetrul ºi diagonalele unui trapez înscris într-un cerc de razã r=
75
cm, care are baza micã de 51 cm, iar baza mare este diametrul cercului.
2
133
11. În dreptunghiul ABC D considerãm pe latura [AB] un punct F astfelîncât[AF]≡[FB]

iar pe latura [C D] punctele M ºi N astfel încât [C N]≡[N M]≡[M D]. Sã se arate cã:
a) ∆A M F ≡ ∆BNF;
b) triunghiul F N M este isoscel.
12. Fie H ortocentrul triunghiului ABC echilateral. Perpendiculara în A pe AB taie B H în
B1, iar perpendiculara în A pe AC taie C H în C 1. Sã se arate cã AB1H C1 romb.
13. Pe un cerc cu centrulîn O 1 se considerã douã puncte A ºi B. Fie P punctul de
intersecþie a tangentelor duse la cerc în punctele A ºi B.ªtiindcã O P = 6 3 cm ºi cã
(
m n )
ABP = 60°,secer:
a) aria patrulaterului APBO;
b) aria figurii plane exterioare cercului ºi interioare patrulaterului APBO;
c) aria segmentului circular determinat de coarda [AB] ;
d) lungimile arcelor în care coarda [AB] împarte cercul.
14. Fie ABCD un paralelogram. Pe latura [BC] se considerã un punct oarecare M .
Dreptele A M ºi D M intersecteazã prelungirile laturilor D C ºi AB în P respectiv Q .Sã
se arate cã produsul lungimilor segmentelor B Q ºi CP este constant.
15. Fie A ºi B douã puncte ale unui cerc. Fie C un punct situat pe arcul mare p AB ºi D un
punct situat pe dreapta AC astfel încât C este situat între punctele A ºi D ,iar[BC]≡
[C D]. ªtiind cã arcul mic are mãsura de 60°, se cere:
(
a) sã se calculeze m CBDn ;
)
b) sã se calculeze mãsurile unghiurilor triunghiului ABC în ipoteza suplimentarã cã
tangenta în punctul C la cerc este perpendicularã pe dreapta B D.
16. Unghiul A al rombului ABCD are mãsura de 60°. Din punctul B se duce BE ⊥ A D ºi
se prelungeºte cu un segment [EF]≡[BE], iar din punctul D se duce D G ⊥ BC ºise
prelungeºte cu un segment [G H]≡[G D]. Sã se arate cã:
a) patrulaterul DFBH este un paralelogram ºi sã se determine mãsurile unghiurilor
acestuia;
b) patrulaterul AFCH este paralelogram ºi sã i se calculeze perimetrul în funcþie de
latura rombului.
17. Fie trapezul isoscel ABCD cu baza mare AB = 2x ºi baza micã C D = x. Diagonala
AC este bisectoarea <DAB.
a) Sã se calculeze unghiurile ascuþite ale trapezului.
b) Sã se arate cã A D ⊥ B D.
c) Dacã AC ∩ B D = {M } atunci M C = A D.
d) Sã se calculeze diagonala trapezului ºi aria acestuia.
134
18. Aria lateralã a unui cilindru circular drept este 60π cm2. Dacã volumul cilindrului este
150π cm3, sã se afle aria secþiunii diagonale a unui cub care are ca muchie raza
cilindrului. Care este raportul dintre aria secþiunii axiale a cilindrului ºi cea a triunghiului
echilateral având ca laturã una din diagonalele cubului?
19. Un tub circular are lungimea 25 cm ºi diametrul exterior 6 6 cm. ªtiind cã volumul
pereþilor este 250π cm3, sã se calculeze grosimea lor.
20. O sferã, un cilindru circular drept cu secþiunea axialã un pãtrat ºi un cub au aceeaºi
arie. Sã se compare volumele lor.
21. O prismã triunghiularã dreaptã ABCA′B′C′ are ca bazã triunghiul ABC dreptunghic în
A. ªtiind cã AB = 16 cm, mediana [A M]a triunghiului ABC este egalã cu 10 cm ºi
A′M = 26 cm, sã se calculeze:
a) aria lateralã a prismei;
b) volumul prismei;
c) distanþa de la A′ la dreapta BC.
22. Notãm cu V1 volumul piramidei triunghiulare regulate care are latura bazei de lungime
a ºi înãlþime b ºicu V2 volumul piramidei triunghiulare regulate care are latura bazei
de lungime b ºi înãlþime a. Ce relaþie existã între a ºi b astfel încât V1 = V2?
7 B)
(n
AO 23. O prismã dreaptã are ca bazã trapezul ABCD,AB | C D,AB = 2a,C D = D A = BC =
a. ªtiind cã diagonalele prismei formeazã cu planul bazei un unghi de 30°,secere:
a) aria lateralã a prismei;
b) volumul prismei;
c) aria secþiunilor diagonale.
24. Un con cu V = 24π cm3 ºi h = 2 cm se desfãºoarã. Aflaþi câte grade are sec-
torul de cerc al desfãºurãrii.
25. Trunchiul de piramidã triunghiularã regulatã ABCA′B′C′ are AB = 12 cm, A′B′ = 6 cm.
ªtiind cã muchia sa lateralã formeazã cu planul bazei mari un unghi de 45°, sã se
calculeze:
a) volumul trunchiului;
b) aria lateralã a trunchiului;
c) tangenta unghiului format de o faþã lateralã a trunchiului cu planul bazei mari.
26. Fie o sferã de centru O ºi razã 5 cm, A proiecþia punctului O pe un plan α ºi B ∈ α
astfel încât AB = 3 cm. ªtiind cã m = 30°, sã se afle:
a) aria ºi volumul sferei;
b) poziþia planului α faþãde sferã.
135
27. Fie piramida patrulaterã regulatã SABCD cu baza de laturã a ºi muchia SA =2a.Fie
M mijlocul lui [SB]. Sã se calculeze Atot[SABCD],V[SABCD] ºi V[M A B C].
28. Volumul unui trunchi de con circular drept cu înãlþimea de 12 cm este de 388π cm3.
Se secþioneazã trunchiul cu un plan paralel cu baza dus prin mijlocul înãlþimii. ªtiind
cã aria secþiunii este 30,25π cm2, sã se calculeze:
a) aria bazelor trunchiului;
b) raportul volumelor celor douã trunchiuri obþinute prin secþionare.
29. Fie cubul ABCDA′B′C′D ′ de laturã a. Sã se calculeze:
a) mãsura unghiului format de (ABC)ºi(ACB′)
;
b) A[ACB′];
c) distanþa de la A′ la(ACB′)
.
30. Într-un paralelipiped dreptunghic cu baza pãtrat, diagonala face cu feþele laterale
unghiuri cu mãsura de 30°. Calculaþi lungimile muchiilor paralelipipedului dacã diagonala
are lungimea a.
31. Fie ABCD – tetraedru regulat cu muchia de lungime a. Notãm cu G 1,G 2,G 3 centrele
de greutate ale ∆ABC,∆A C D, respectiv ∆ADB. Sã se calculeze AG1G 2G 3 ºi sã se
arate cã (G 1G 2G 3) | (B C D)
.
32. Fie ABCD tetraedru. Sã se arate cã:
a) dacã AB = BC ºi A D = D C atunci AC ⊥ B D;
b) dacã AC ⊥ B D atunci AB2 + C D2 = A D2 + BC2.
33. Pe planul triunghiului echilateral ABC înscris în cercul de centru O ºirazã r seridicã
în A o perpendicularã pe care se ia un punct M astfel încât M O = r.
a) Sã se calculeze d(M ,BC)
.
b) Sã se determine d(O ,(M B C)).
c) Sã se calculeze tangenta unghiului format de planul (M B C) cu planul (ABC) .
34. Fie ∆ABC cu laturile AB = 7 cm, AC = 24 cm ºi BC = 25 cm. Notãm cu I punctul de
intersecþie a bisectoarelor sale interioare ºi se ridicã perpendiculara ID pe planul
(ABC) astfel încât ID = 4 cm. Sã se calculeze distanþele de la D la laturile ∆ABC.
35. Secþiunea axialã a unui cilindru circular drept este un dreptunghi cu dimensiunile
direct proporþionale cu numerele 3 ºi 4 ºi aria 300 cm2. Sã se afle aria totalã ºi
volumul cilindrului.
36. Aria desfãºurãrii suprafeþei laterale pe un plan a unui trunchi de con circular drept
este aria unei semicoroane cu razele de 10 cm ºi 5 cm. Sã se calculeze volumul
trunchiului de con.
136
37. Fie V – volumul unui con circular drept, S – aria sa totalã ºi s – aria sa lateralã.
Demonstraþi cã: 9πV2 = S(S – s)(2s – S)
.
38. Fie ∆ABC –echilateral, D – mijlocul lui [AB]ºi E – mijlocul lui [AC]. Pe prelungirea
segmentului [D E] se ia un punct F astfel încât [EF]≡[D E]
.
a) Demonstraþi cã ADCF este dreptunghi.
b) Sã se calculeze aria ºi volumul corpului obþinut prin rotirea trapezului dreptunghic
în jurul bazei mari [AB], latura triunghiului echilateral fiind 4 cm.
39. Într-un triunghi isoscel ABC cu AB = AC,BC ºi înãlþimea corespunzãtoare ei sunt de
aceeaºi lungime 2x.
a) Sã se calculeze în funcþie de x, raza cercului înscris ºi circumscris triunghiului
ABC.
Presupu nând cã triunghiul reprezintã secþiunea axialã a unui con, sã se afle în funcþie
de x:
b) raportul dintre volumul conului ºi al trunchiului de con obþinut prin secþionarea
acestuia cu un plan paralel cu baza la o distanþã de bazã egalã cu diametrul cercului
înscris în triunghiul ABC.
c) raportul dintre volumul sferei care are ca razã, raza cercului circumscris triunghiului
ABC ºi volumul conului.
40. Pe planul triunghiului echilateral ABC de laturã a seridicãîn A ºi B, de aceeaºi parte
a planului, perpendicularele A M ºi BN astfel încât A M =2 ⋅ BN.
a) Sã se determine natura triunghiului M C N.
b) Ce lungime trebuie sã aibã BN astfel ca triunghiul M C N sã fie dreptunghic?
137
37. Fie V – volumul unui con circular drept, S – aria sa totalã ºi s – aria sa lateralã.
Demonstraþi cã: 9πV2 = S(S – s)(2s – S)
.
38. Fie ∆ABC –echilateral, D – mijlocul lui [AB]ºi E – mijlocul lui [AC]. Pe prelungirea
segmentului [D E] se ia un punct F astfel încât [EF]≡[D E]
.
a) Demonstraþi cã ADCF este dreptunghi.
b) Sã se calculeze aria ºi volumul corpului obþinut prin rotirea trapezului dreptunghic
în jurul bazei mari [AB], latura triunghiului echilateral fiind 4 cm.
39. Într-un triunghi isoscel ABC cu AB = AC,BC ºi înãlþimea corespunzãtoare ei sunt de
aceeaºi lungime 2x.
a) Sã se calculeze în funcþie de x, raza cercului înscris ºi circumscris triunghiului
ABC.
Presupu nând cã triunghiul reprezintã secþiunea axialã a unui con, sã se afle în funcþie
de x:
b) raportul dintre volumul conului ºi al trunchiului de con obþinut prin secþionarea
acestuia cu un plan paralel cu baza la o distanþã de bazã egalã cu diametrul cercului
înscris în triunghiul ABC.
c) raportul dintre volumul sferei care are ca razã, raza cercului circumscris triunghiului
ABC ºi volumul conului.
40. Pe planul triunghiului echilateral ABC de laturã a seridicãîn A ºi B, de aceeaºi parte
a planului, perpendicularele A M ºi BN astfel încât A M =2 ⋅ BN.
a) Sã se determine natura triunghiului M C N.
b) Ce lungime trebuie sã aibã BN astfel ca triunghiul M C N sã fie dreptunghic?
4. Soluþii C
1. ∆ADE:A D2 = D E2 + AE2 ⇒ A D2 = D E2 + F D2.

Aplicând teorema înãlþimii în ∆ABC, ∆DAB ºi ∆D A C F D
obþinem: B D ⋅ D C = AE ⋅ EB + FC ⋅ FA.
A E B
CE CD 1
2. CE | AB ⇒ ∆C D E ∼ ∆BDA ⇒ = = .
AB BD 2 A
Fie E M | AC,M ∈(AB). Vom arãta cã M – mijlocul segmentului [AB]. M
Cum AC | M E ºi CE | A M,rezultã cã A C E M – paralelogram de unde
CE = AM ⎫⎪ B D
⎪ AB C
AB ⎬ ⇒ A M = 2 ⇒ M – mijlocul segmentului [AB]
.
D arCE = ⎪
2 ⎪⎪⎭ E
137
3. a) FF′ ⊥ BC ºi AA′ ⊥ BC ⇒ FF′ ⊥ AA′ ⇒ ∆BFF ′ ∼ ∆BAA′ ⇒

FF ′ BF ⎫⎪ A
= ⎪
⎪⎪ FF ′ 1
AA ′ AB ⎬⇒ =
AF
= 2⇒
BF 1
= ⇒
BF 1⎪
= ⎪⎪ AA ′ 3 .
BF AF 2 AB 3⎪ ⎭ E
BD ⋅ FF ′ ⎫
⎪
A[ BD F ] ⎪
2 BD FF ′ 1 BD ⎪ ⎪⎪
= = ⋅ = ⋅
A[ ABC ] AA ′ ⋅ BC BC AA′ 3 BC ⎪
⎬
2 ⎪
⎪ F
BD BD 2 ⎪
⎪
= 2⇒ = ⎪
⎪
DC BC 3 ⎪
⎭
A[ BD F ] 2
⇒ = 2
A[ ABC ] 9 ⇒ A[BDF] = 9 ⋅ A[ABC] B F’ A’ D C
b) A[DEF] = A[ABC]– A[BFD] – A[E D C]– A[AEF].

2 2
Analog punctului anterior, obþinem A[C D E] = ⋅ A[ABC]ºi A[AEF] = ⋅ A[ABC].
9 9
1
Deci A[DEF] = ⋅ A[ABC] ceea ce înseamnã cã .
3
4. În ∆C ′A H,[C′A 2] – mediana corespunzãtoare A
AH
ipotenuzei ⇒ C′A2 = .
2
În ∆B′A H,[B′A 2] – mediana corespunzãtoare
AH
ipotenuzei ⇒ B′A2 = . A2
2
Deci C′A2 = B′A2 de unde rezultã cã ∆A2B′C′ isoscel. B’
BC
Analog, C′A2 = B′A2 = .
2
∆A2C′A1 ≡ ∆A2B′A1 (L.L.L.) ⇒
⇒(A2A1 – bisectoare în ∆A2B′C′ –isoscel ⇒ A2A1 – C’ H
mediatoare în ∆A 2B′C′ ⇒ A 2A 1 – mediatoarea
segmentului [B′C′]). B C
A1
5. Presupunem M ∈(C D). Avem n
≡ M n ≡ CBM
AB ºi ABM n.
⎧⎪ BAM
n ≡ AM n D (unghiurialterne interne)
AB | C D ⇒ ⎪⎨ . A B
n ≡ BM
⎪⎪ ABM n C (unghiur ialt
er ne i
nterne)
⎩
Conform celor afirmate anterior,rezultãcã ∆D A M ºi ∆C B M
isoscele,deci A D = D M ºi CB = M C. Prin urmare C D = A D +
BC.
Reciproc, cum C D = A D + BC, existã un punct M ′ ∈(C D) M C
D
astfelîncât A D = D M′ ºi BC = M ′C.Rezultãdeaici cã ∆A D M′
n n n
ºi ∆C B M′ sunt isoscele, deci D AM ′ ºi D M ′A ,AB | C D ⇒ nAM ′D ºi BAM ′ ⇒ (A M′ este
bisectoarea <BAD ºi(B M′ este bisectoarea <ABC. Dar M era punc-tul de intersecþie a celor
douã bisectoare, deci M = M ′.
138
PA′ ⋅ a A
6. a) A[BPC]=
2 B’
N
A [A B C] = ⇒
C’
M B1
2 p( p− a)( p− b)( p − c) P
AA′ = ;
a
AP AA ′ C1
= 2⇒ =3 ⇒
PA ′ Pa′
2 p( p− a)( p − b)( p − c)
PA′ = unde
3a B A1 C
a+ b+ c
p= .
2
1 1 1
b) =2 ⇒ PA′ = ⋅ AA ′, PB ′ = ⋅ BB ′, PC ′ = ⋅ CC ′ (1)
3 3 3
Fie PN ⊥ AC ºi P M ⊥ AB.
PM C ′P
P M | C C1 ⇒ ∆P M C′ ∼ ∆C C1C′ ⇒ CC = CC ′ (2) unde C C1 ⊥ AB,C 1 ∈(AB)
;
1
PN PB ′
PN BB1 ⇒ ∆PNB′ ∼ ∆BB1B′ ⇒ BB = BB ′ (3) unde BB1 ⊥ AC,B1 ∈(AC) .
1
1 1
Din (1), (2) ºi (3) ⇒ P M = ⋅ C C1 ºi PN = ⋅ BB1.
3 3
A (
mEO
APD n
)AE=BP
EAO
AED
= = (
AAm′ ⋅ aCP
=
n
EO)
EACA −
′ ] PB ′ 2Procedând
2[ ABC
( ) )
+m O ClEC ⎫⎪
n
⎪
⎪ a) obþinem
ca la punctul
PA PC ′ ⎬
A[ ABC ] = p( p − a)( p − b)( p− c)⎪⎪⎪ 1
A[PAB] = A[PCA] = A[BPC]⎭= p( p − a)( p − b)( p− c) = ⋅ A[ABC].
3
7.[A O] – mediana corespunzãtoare ipotenuzei ⇒

B
BC
AO = = O C = O B ⇒ On AC ≡ OnCB ;
2
n
AO B este unghi exterior ∆AOC ⇒ m( n AO B ) = 30°;
n
AED este unghi exterior ∆AEC ⇒
= 45° + 15° = 60° ⇒
= 30° ⇒ D E = (1); D
=45° –15° =30°; E
În ∆EAO, = 30° ⇒ ∆EAO – F
isoscel ⇒[EA]≡[E O](2)
Din (1) ºi (2) ⇒ D E = .
A C
139
8.Punctele A′,C,D ′ sunt coliniare dacã m n (

A′CD ′ = 180° (1) )
}
∆ABC isoscel A
⇒ [A D – bisectoarea unghiului <A ⇒
AD ⊥ BC
( )
n = m BAD
m CAD (
n =x
) E
D’
∆CAD ≡ ∆CA′D (C.C.) ⇒ n n
ACD ≡ A ′ CD (2)
B
}
CE ⊥ D D ' D C
n n
D E = ED ' ⇒ ∆C D D′ – isoscel ⇒ D CE ≡ D ′CE (3)
Din(1),(2)ºi(3) ⇒ m n (
ACB = 60°. )
(
n = x,m n
În ∆ADC,m CAD )
ACD = 60°,m n ( )
AD C = 90° ⇒ x = 30°. ( ) A’
⎧⎪ 2 ⎧⎪ 3
⎪⎧⎪0,(6)⋅ b = 0,5c ⎪⎪b = c
1
9.a) ⎨
⎪⎩
c
⎪⎪3b− = 14
2
⇒ ⎪⎨ b = c ⇒
⎪⎩
3
⎪⎨
2 4
⎪⎪ 9 c− c = 28
⎪⎪6b− c = 28
⎪⎪⎩ 2
c = 8 cm {
⇒ b = 6 cm ;a2 = b2 + c2 ⇒
b⋅ c
⇒ a = 10 cm ⇒ P[ABC] = 24 cm; A D = ⇒ A D = 4,8 cm.
a
b) Fie P O ⊥(ABC). ∆POA ≡ ∆POB ≡ ∆P O C (C.I.) ⇒ O A = O B = O C ⇒ O – centrul cercului
circumscris ∆ABC – dreptunghic ⇒ O este mijlocul laturii [BC]
.
⇒ P M ⊥ AC ⇒ d(P,AC)= P M
O M & AB
}
O − m ijlocullui[BC ] ⇒[O M]–liniemijlocieîn ∆ABC ⇒ O M = = 4 cm.
∆P O C:P O2 = PC2 – C O2, PO = 11

∆P O M:P M2 = P O2 + O M2, PM =3 3 cm
P O ⊥(ABC)⇒ P O ⊥ BC ⇒ d(P,BC)= P O = 11 cm.
Fie O N ⊥ AB, N ∈ (AB )
}
PO ⊥ (ABC ); O N , AB ⊂ (ABC ) ⇒ PN ⊥ AB ⇒ d(P,AB)= PN
⇒[O N] –liniemijlocieîn ∆ABC ⇒ P
B
⇒ON= = 3 cm.
∆PON:PN2 = P O2 + O N2
PN = cm
d(P,(ABC))= P O = cm. O B
D N
C
M
A
A C
140
10. AB =2r
D C
Fie D F ⊥ AB,CE ⊥ AB(F,E ∈(AB) )
ABCD –trapezînscrisîncerc ⇒ BC = A D ⇒ ABCD
– trapez isoscel ⇒ AF = BE ⇒
AB − CD
⇒ AF = = 12 cm. A
F E B
2 O
<BDA este înscris în semicerc ⇒ m(<BDA) = 90°.
∆BDA: D F = cm (conform teoremei
înãlþimii).
∆ADF:A D2 = AF2 + F D2 ⇒ A D = 30 cm.P[ABCD] =2 ⋅ A D + AB + C D = 186 cm.
∆ABD:B D2 = AB2 – A D2,B D = 15 21 cm C
AC = B D = 15 cm.
D M N
11. ∆A D M ≡ ∆BCN (C.C.) ⇒[M A]≡[BN]ºi
n
D n ;D
AM ≡ CBN n n ⇒ M
AM ≡ CBN n n;
AF ≡ NBF
∆M A F ≡ ∆NBF (L.U.L.) ⇒
B
⇒[M F]≡[NF]⇒ ∆FM N – isoscel.
A F
AB1⊥
AF AB
⋅ BF
}AB & C H ⎪
C1H ⊥ AB12. 1 1 ⎪⎪
⎫⎪
⎬
⇒ AC1H B1 – paralelogram (1) A
AC1 ⊥ AC
B1H ⊥ AC }AC1 & B1H ⎪⎪
⎪
⎪⎪⎭
∆ABC − echilateral
AH − înălţim e în ∆ABC ⇒ C
} 1
B1
⇒ (A H – bisectoarea <BAC ⇒
H
(
n = m CAH
⇒ m BAH )
n = 30°;
( )
( ) ( )
m Cn n
1AC = m B1 AB = 90°
⎫⎪
⎪⎪
⎪
m (C1AC ) = m (C1AB ) + m ( BAC )⎪⎬ ⇒
n n n
⎪ B C
n ⎪⎪⎪
m (B
n
1 AB ) = m ( n
B1 AC ) + m ( BAC ) ⎪⎭
⇒ m Cn ( n
)
1AB = m B1AC = 30°; ( )
AC ⊥ B1H ⎪⎫⎪
⇒
m H AC = m B1AC = 30° ⇒ (AC − bisectoarea H AB1⎬⎪
n
( n
) ( ) n
⎪⎭
∆AH B1 − isoscel⎫⎪
⇒ ⎪ ⇒ ∆HAB – echilateral ⇒[AB ]≡[H B ](2)
n
m H AB1 = 60° ⎬⎪⎪
( ) 1 1 1
⎭
Din (1) ºi(2) ⇒ AB1H C1 – romb.
141
13. a) PA = PB ⇒ ∆PAB isoscel ⎫⎪⎪ ⎫

⎪ A
⎬ ⇒ ∆PAB -echilateral⎪
⎪⎪
n
m APB = 60 ⎪⎪( ⎭ ) ⎬
⎪
n ⎪
(PO bisectoarea APB ⎪⎪
⎭ P
⇒ m(<APO)=30°.
O
În ∆APO,m(<OAP)=90°,m(<APO)=30°,
O P =6 3 cm ⇒ O A =3 3 cm, BP = 9 cm ⇒ AB = 9 cm.
O P ⋅ AB 6 3⋅ 9 B
A[OAPB]= = = 27 3 cm2.
2 2
nA .
b) A = A[OAPB] – Asect.cerc unde Asect.cerc este aria sectorului de cerc determinat de BO
π ⋅ R2 n π ⋅ 27
Asect.cerc = ⋅ m( BO A )= ⋅ 120° =9π cm2
360° 360°
A = 27 –9π = 9(3 3 – π) cm2
c) Aseg.circular = Asect.cerc – A[OAB]
AB 2 3 81 3 27 3
A[AOB] = A[OAPB]– A[ABP] = 27 3 – = 27 3 − ⇒ A[AOB] = cm2.
4 4 4
27 3
Aseg.circular = 27 3 –9π – = –9π =9 cm2.
4
d) Mãsura arcului mic n
este egalã cu m AO ( )
B = 120°.
2πR
l(p
AB )= ⋅ 120° = =2 π cm.
360°
lcerc =2πR = 6 3 π cm, l p (
AB m are = 4 3 π cm. )
Q P
14. ∆A B M ∼ ∆P C M ⇒ .
CD CM DM
∆C D M ∼ ∆B Q M ⇒ BQ = BM = M Q .
AB BM CD CM
Considerãm = ºi BQ = BM . B C
CP M C M
AB CD
Înmulþind cele douã relaþii CP ⋅ BQ = 1
AB ⋅ CD
⇒ CP ⋅ BQ =1 ⇒
}
CP ⋅ BQ = AB ⋅ CD A D
AB = CD ⇒ CP ⋅ B Q = AB 2
= constant.
m p AB ( )
15.a) m (
n
ACB = )
2
= 30°. A
n
ACB este unghi exterior ∆B C D ⇒
C
(n
) n
m ACB = m CBD + m CD ( n
)
B ⇒ ( )
n n
∆C B D – isoscel ⇒ CBD ≡ CD B . D
B
(
n = m CD
Deci m CBD n
) (
B = 15°. ) E
142
n ) = 90° ⇒ m( BCE
n ) = 15°,m( CEB
b) În ∆BCE,m( CBE n )=75°.
p
m BC ( ) p
m BC ( )
n
(
m BCE = ) 2
n
⇒ m CEB = 150° m BAC =
; (
n
2 )= 75° ( )
( )
n = 30° , m BAC
În ∆ABC, m ACB n = 75° ⇒ m ABC
(
n = 75° .
) ( )
A F
⎫
BE ⊥ AD ⎪
⎪
16. a) D G ⊥ BC ⎪
⎬ ⇒ BE | G D ºi BE = G D ºi
⎪
AD & BC ⎪
⎪
⎭ E
BF = 2BE şiD H = 2D G ⇒ BF = D H
Cum BE = D G D arBF & D H }⇒ }
⇒ BFDH este paralelogram.
n = 60° ⇒
∆ABD – isoscel cu m BAD ( B ) D
∆ABD − echilateral
BE ⊥ AD
⇒ }
⇒ (BE – bisectoarea <ABD ⇒ m D n BE = 30°. ( )
Cum D E ⊥ BF ºi BE = EF rezultã cã G
n = 30° ⇒
∆DBF – isoscel ⇒ m BFD ( )
n
⇒m H (
D F = 150°. ) H C
b) Cum AE = E D,BE = EF ºi A D ⊥ BF rezultãcã ABDF este romb de unde obþinem AF | B D ºi
AF = B D (1)
Analog se aratã cã B D C H – romb ⇒ B D | C H,B D = C H (2)
Din (1) ºi (2) ⇒ AFCH – paralelogram ºi P[AFCH] =6 ⋅ AB.
n
D n ((AC − bisectoarea D
AC ≡ BAC n AB )⎫⎪⎪ n n D C
17. a)
n≡D n ⎬⇒ D AC ≡ D CA
BAC CA (unghiurialterne interne)⎪⎪⎭
⇒ ∆D A C – isoscel ⇒ A D = D C = x. M
Fie D E ⊥ AB. Cum ABCD – trapez isoscel rezultã cã
A B
E
AB − CD x
AE = = .
2 2
x
2
n
În ∆ADE dreptunghic, AE = ºi A D = x ⇒ m AD n = 60° = m ABC
E = 30° ⇒ m DAB n .
( ) ( ) ( )
n
b) m D ( )
AB = 60° ⇒ m n AD C = 120° (1). ( )
ABCD – trapez isoscel ⇒ ∆M A B,∆M D C – isoscele;
m D n
( )
AB = 60° ⇒ m M n (
AB = 30° ⇒ m M n CD = m M) n
D C = 30° (2) ( ) ( )
n
( )
Din (1) ºi (2) ⇒ m AD B = 90° ⇒ A D ⊥ D B.
n
c) ∆D A M:A D = x,m D (
AM = 30°, m nAD M = 90° ⇒ ) ( )
AD x x AD
⇒ DM = = ⇒MC = = .
2 2 2 2
143
d) ABCD – trapez isoscel ⇒ AC = B D

∆ABD:B D2 = AB2 – A D2;B D2 =4x2 – x2 ⇒ B D2 =3x2 ⇒ B D = x 3 .
( AB + CD )⋅ D E
A[ABCD] = .
2
∆ADB:D E = ⇒ .
2
3 3x
A[ABCD] = .
4
Alat = 2πRG ⎫⎪⎪ V = πR 2G ⎫
⎪
⎪ ⇒ R2 ⋅ G = 150 ⇒ R ⋅(R ⋅ G ) = 150
18. 2 ⎬ ⇒ R ⋅ G = 30 cm ; 2⎬
2
Alat = 60π cm ⎪⎭⎪ V = 150π cm ⎪
⎪
⎭
⇒ R = 5 cm ⇒ G = 6 cm.
Secþiunea diagonalã a cubului este un dreptunghi de dimensiuni egale cu R, respectiv R 2 .
Asect.diag.cub = R2 2 cm2;Asect.axialecil =2R G = 60 cm2.
Fie d – diagonala cubului de muchie egalã cu R.
d = R 3 =5 cm.
A∆ echilateral = , unde l – latura triunghiului echilateral

75 3
A∆ echilateral = cm2.
4
123456789012
123456789012
123456789012
R
123456789012
123456789012
123456789012
2
123456789012
123456789012
123456789012
123456789012
123456789012
O’
12345678901234567890123456789012123
123456789012
123456789012
12345678901234567890123456789012123 123456789012
12345678901234567890123456789012123 123456789012
12345678901234567890123456789012123
12345678901234567890123456789012123 123456789012
123456789012
12345678901234567890123456789012123 123456789012
12345678901234567890123456789012123 123456789012
12345678901234567890123456789012123 123456789012
12345678901234567890123456789012123 123456789012
12345678901234567890123456789012123 123456789012
12345678901234567890123456789012123 123456789012
12345678901234567890123456789012123
12345678901234567890123456789012123 123456789012
123456789012 R
12345678901234567890123456789012123
12345678901234567890123456789012123 123456789012
12345678901234567890123456789012123 123456789012
123456789012
12345678901234567890123456789012123 123456789012
12345678901234567890123456789012123 123456789012
d
12345678901234567890123456789012123G 123456789012
12345678901234567890123456789012123
12345678901234567890123456789012123 123456789012
123456789012
12345678901234567890123456789012123
12345678901234567890123456789012123 123456789012
123456789012
12345678901234567890123456789012123 123456789012
12345678901234567890123456789012123 123456789012
12345678901234567890123456789012123 123456789012
12345678901234567890123456789012123 123456789012
12345678901234567890123456789012123 123456789012
12345678901234567890123456789012123
12345678901234567890123456789012123 123456789012
12345678901234567890123456789012123 123456789012
12345678901234567890123456789012123 123456789012
123456789012 d
12345678901234567890123456789012123
12345678901234567890123456789012123 123456789012
123456789012 d
12345678901234567890123456789012123 123456789012
12345678901234567890123456789012123 123456789012
12345678901234567890123456789012123
12345678901234567890123456789012123
12345678901234567890123456789012123
12345678901234567890123456789012123
12345678901234567890123456789012123
12345678901234567890123456789012123
12345678901234567890123456789012123
12345678901234567890123456789012123
12345678901234567890123456789012123
12345678901234567890123456789012123
O
12345678901234567890123456789012123
R
12345678901234567890123456789012123
d
O
144
19.Vpereþilor = Vcilindru exterior – Vcilindru interior

O’
Vcilindru exterior = π ⋅ R2 ⋅ h = π ⋅ 54 ⋅ 25 = 1350π cm3;
Vcilindru interior = 1100π cm 3 ⎪⎫⎪
2⎬ ⇒ r2 =44 ⇒ r =2 11 cm.
Vcilindru interior = r ⋅ h = 25πr ⎪⎪⎭
2
Grosimea pereþilor= R – r =3 6 –2.
20. Fie R –razasferei, r – raza bazei cilindrului ºi

l– latura cubului.
Asferã =4πR2
Acilindru =2πr(G + r)=2πr(2r+ r)=6πr2
Acub =6l2
6r2 r 6⎪⎫⎪ O
R2 = ⇒R = ⎪
4πR =6πR =6l ⇒ 2
2 2 2 4 2 ⎬
⎪
l = πr ⇒ l= r π ⎪⎭⎪
2
4πR 3 4π 2 6r3 6
Vsferã = = ⋅ = πr3 6
3 3 8
Vcilindru = πr2⋅G =2πr3;
Vcub = l3 = r3π π .
48e⋅12
16
Fi AD ⊥ BC , Cum π <
D ∈ (BC )⎫
⎪2 rezultã cã Vcub < Vcilindru < Vsferã. A’
⎪
⎪
520 AA '⊥ (ABC )⎬
⎪ BC
AD 2 . a)⊂
,1BC ∆ABC:
(ABC A)⎪
⎪M = 2 ⇒ BC = 20 cm ⇒
⎭ B’
⇒ AC2 = BC2 – AB2 ⇒ AC = 12 cm;
∆A′A M:A′A2 = A′M – A M2
C’
A′A = 262 −102 = 36⋅16 = 24 cm;
Alat[ABCA’B’C’]= A[ABB’A’] + A[ACC’A’] + A[BCC’B’] A
Alat[ABCA’B’C’] = AA′(AB + AC + BC)=24 ⋅ 48=1152 cm2
AB ⋅ AC
b) V[ABCA’B’C’] = A[ABC] ⋅ AA′ = ⋅ AA′ = B
2
= 96 ⋅ 24 = 2304 cm3. D
M
C
c) ⇒ A′D ⊥ BC ⇒ d(A′,BC)= A′D ;
AB ⋅ AC
[A D] – înãlþimea corespunzãtoare ipotenuzei ⇒ AD = ⇒ AD= ⇒ AD= cm;
BC
∆A′A D:A′D 2 = A′A2 + A D2
2304 24 29
A′D 2 = 576 + ⇒ A′D = cm.
25 5
145
a2 3 ⎫
⎪
⎪
4 a2b 3 ⎪ ⎪
V1 = = ⎪
3 12 ⎪ ⎪
⎪
22. l2 3 ⎬ ⇒ a2b = ab2 ⇒ a = b.
⋅a 2 ⎪
⎪
ab 3
V2 = 4 = ⎪
⎪
3 12 ⎪ ⎪
V1 = V2 ⎪
⎪
⎭
23. a) Alat[ABCDA’B’C’D’] = AA′ ⋅ P[ABCD],P[ABCD] = 5a D’ C’
Fie CP ⊥ AB. Cum ABCD – trapez isoscel rezultã
AB − CD
cã PB =
2
PB = ⇒ PB =
BC
2
⇒ m PCB (
n = 30° ⇒
) A’ B’
a 3
⇒ CP = BC ⋅ cos 30° = .
2
∆CPA:CA2 = CP2 + AP2
D C
3a2 9a2 12a2
CA2 = + = ⇒ CA = a 3 .
4 4 4
( )
∆C C′A: m C ′AC = 30°,m Cn
n
(
′CA = 90°,CA = a. )
CC ′
tg 30° = ⇒ C C′ = ⇒ C C′ = a. A B
CA
Alat[ABCDA′B′C ′D ′] =5a2.
D C
b) V[ABCDA′B′C ′D ′] = A[ABCD] ⋅ AA′
( AB + CD )⋅ CP 3a a 3 3a2 3
A[ABCD] = = ⋅ = .
2 2 2 4
3a2 3 3a3 3
V[ABCDA′B′C ′D ′] = ⋅a= .
4 4
A B
c) A[ACC’A’] = A[BDD’A’] = AA′ ⋅ AC = a ⋅ a 3 = a2 3 . P
πR 2h πR 2 ⎫⎪
Vcon = = ⎪⎪
⋅2 7 V
3 3 ⎪⎪ 2
24. Vcon = ⎪ ⇒ R = 12 ⇒ R = 6 cm.
Vcon = 24π 7
⎬
⎪⎪ 3
Alat = πRG = πR h2 + R 2 ⎪⎪
⎪⎪
⎭
Alat = πR G = πR h2 + R 2 = 6π 36+ 28 = 48π cm2.
Alat = Asector cerc
πG 2
Asector cerc = ⋅ α ,α este mãsura unghiului sectorului
360°
de cerc;
πα 8 8πα 8πα O
Asector cerc = 360 ° ⋅ 64 = 45° . Deci = 48π ⇒ A B
45 45°
⇒ α = 270°.
146
C’
O’ A’ O’ M’
O’ M’
A’ B’
O M
O P A O M” M
R B
A
h
25. a) Vtrunchi =
3
(S + s+ S s) unde h = O O′,S = A[ABC]ºi s= A[A’B’C’];
2
AB 2 3 ( A′B ′) 3
S = A[ABC] = = 36 3 cm2;s= A[A’B’C’]= = 9 3 cm2; m ( A′ AO ) = 45°.
4 4
∆ABC – echilateral ⇒ O – centrul cercului circumscris ∆ABC ⇒
⇒ ⇒ O A = 4 3 cm (1)
∆A′B′C ′ – echilateral ⇒ O ′ – centrul cercului circumscris ∆A′B′C ′ ⇒

O ′A′ = r⎪⎫
⎪
⎪ ⇒ O ′A′ = 2 3 cm (2)
⇒
cm ⎪⎬
6
A′ B ′ = r 3 ⇒ r =
3 ⎪
⎪
⎭
Fie A′P ⊥ O A,P ∈(O A)
⋅ 15 O A = R⎫ ⎪
15= O A – O ′A′
15
18
= 27 PA ⎪
⎪
= 2 3 cm.
2 12 ⎬
R = ′ –d
AB = R 3 ⇒∆PAA cm
rep⎪
tunghic isoscel ⇒ A’P = PA = O O′ = 2 3 cm.
3 ⎪
⎪
⎭
2 3
Vtrunchi =
3
(36 3 + 9 3 + 18 3) = 233 ⋅ 63 3 = 126 cm3.
b) Alat =3 ⋅ A[ABB’A’]
∆PAA′ – dreptunghic isoscel ⇒ AA′ = AP 2 =2 6 cm.
Fie A′R ⊥ AB
AB − A ′ B ′
ABB′A′ – trapez isoscel ⇒ AR = = 3 cm
2
∆ARA′ : A′R = A′A – AR
2 2 2
A′R2 = 24 – 9 = 15 ⇒ A′R = cm
( AB + A′B ′)⋅ A′ R
Alat =3 ⋅ =3 ⋅ cm2;
2
c) Fie A O ∩ BC ={M }ºi A′O ′ ∩ B′C′ ={M ′}.
∆ABC ºi ∆A′B′C′ – echilaterale ⇒ M ºi M ′ sunt mijloacele segmentelor [BC],respectiv[B′C ′]
BCC′B′ – trapez isoscel ⇒ M M′ ⊥ BC
Cum M M′ ⊥ BC,A M ⊥ BC,M M′ ⊂(BCC′B′), A M ⊂(ABC) rezultã cã
(
m (n ) n
(
BCC ′B ′) ,( ABC ) = m M ′M O . )
Fie M ′M ″ ⊥ O M,M ″ ∈(O M)
′ ′′ OO ′ OO ′ 2⋅ O O ′ 2⋅ 2 3
∆M ′M M″:tg M n ′M M ′′ = M M = = = = = 2.
M M ′′ O M − O ′M ′ R r R −r 2 3
−
2 2
147
4π R 2 500π
26.a) A =4πR2 = 100π cm2;V = = cm3.
3 3
OB O
b) ∆OAB:AB = ⇒ O B = 6 cm ⇒ O A =3 3 cm.
2
Cum O A > R rezultã cã planul α este exterior sferei.
27. Atot[SABCD] = A[ABCD] +4 ⋅ A[SAB];A[ABCD] = a2.
a 2
∆DAB:B D = a 2 ⇒ O A = ;
2 A B
a
α
∆SAO:SO2 = SA2 – A O2 ⇒ SO = 14 .
2
}
Fie O P ⊥ AB, P ∈ (AB ) V
SO ⊥ (ABCD ); O P, AB ⊂ (ABCD ) ⇒
⇒ SP ⊥ AB.
14a2 a2
∆SOP:SP2 = SO2 + O P2 ⇒ SP2 = + ⇒
4 4
a 15
⇒ SP = .
2
D
SP ⋅ AB a a 15 a2 15 C
A[SAB] = = ⋅ = .
2 2 2 4
Atot[SABCD]= a2(1+ 15 )
;
O M
SO ⋅ A[ ABCD ]
a3 14
V[SABCD] = = N
3 6
A P B
Fie M N ⊥ B D. Cum SO ⊥(ABCD) rezultã cã
SO ⊥ B D, de unde obþinem M N | SO ºi M N ⊥(ABCD)
.
M N ⊥ SO ºi M – mijlocul lui [SB]⇒[M N] – linie mijlocie în ∆SOB ⇒ M N = .
a2 M N ⋅ A[ ABC ] a3 14
A[ABC] = ⇒ V[M A B C] = = . A’ O’ B’
2 3 8
28. a) Vtr.con = (R2 + r2 + Rr)⇒ R2 + r2 + Rr = 97 cm2 (1)

Asecþ = 30,25π cm2;Asecþ = π ⋅(O ″B″)2 ⇒ O ″B″ = 5,5 cm
O B + O ′B ′
O ″B″ = ⇒ R + r =11 ⇒(R + r)2 = 121 ⇒ A” O”
B”
2
⇒ ⇒ Rr =24.
Obþinem sistemul {RR ⋅+rr==2411 carearecasoluþii

R = 8 cm ºi r = 3 cm. A O B
b) Fie V1 – volumul trunchiului de con cu razele bazelor
O ″B″ ºi O ′B′.Fie V2 – volumul trunchiului de con cu razele bazelor O B ºi O ″B″.
πh3 2 ⎫
⎪
V1 =
3 ( )
r + (O ′′B ′′ ) + r⋅ O ′′B ′′ ⎪⎪
2 2
⎪ ⇒ V1 = r + (O ′′B ′′ ) + r⋅ O ′′B ′′ ⇒
2
⎬
πh3 2 ⎪
V2 =
3 ( 2
)
R + (O ′′B ′′ ) + R ⋅ O ′′B ′′ ⎪⎪
⎪
⎭
V2 R 2 + (O ′′B ′′ )2 + R ⋅ O ′′B ′′
148
V1 9 + 30,252 + 16,5 55,75 5575(25 223

⇒ V = 64+ 30,25+ 44 = = = .
2 138,25 13825 553
BB ′ ⊥ (ABCD )⎪ ⎫ D’
}
⎪ B ′O ⊥ AC C’
29. a) BO ⊥ AC ⎪⎬ ⇒ BO ⊥ AC ⇒
⎪ B’
BO , AC ⊂ (ABCD )⎪ ⎪
⎭ A’
(n
) n
m ( AB ′C ) ,( ABC ) = m ( B ′O B ) ;O B = BD
2
=
a
2
2
.
′
∆B′O B:tg B n ′O B = BB = 2 .
OB
B ′O ⋅ AC
b) A[ACB’]= ; D
2 C
∆B′O B:B′O 2 = B′B2 + O B2 ⇒ B′O = ⇒ O
2
a 3 A B
⇒ A[ACB’] = .
2
c) Fie piramida triunghiularã A′AB′C ºi d =d(A′,(AB′C));
A[ AB ′C ] ⋅ d a2 3
V[A’AB’C] = = (1)
3 2
V[A’AB’C] = unde d′ =d(C,(A′AB′)
)
a 3
Dar CB ⊥(A′AB′)⇒ d′ = CB = a ⇒ V[A’AB’C]= (2).Din(1)ºi(2) ⇒ d = .
3
D’ C’
a3[ AA
A ′ 0.
6 ′ B ′ ] ⋅ d3 AB2 = BC = x;AA′ = y;
a ⋅ d′
62 3 = BA ⊥(A D D′A′)⇒
6
⇒ m BD n
( ) n
′,( AD D ′A ′) = m BD (
′A . ) A’ B’
D ′D ⊥ (ABCD )⎪⎫
⎪ C
D A ⊥ AB ⎪⎬ ⇒ D ′A ⊥ AB ⇒ D
⎪
D A, AB ⊂ (ABCD )⎪⎪
⎭
⇒ ∆D ′AB – dreptunghic cu m(<A D′B) = 30°
a a 3
⇒ AB = ;A D′ = A B
2 2 .
A
∆AA′D ′:A′A2 = D ′A2 –(A′D ′)2
3a2 a2 2a2 a 2
A′A2 = − = ⇒ A′A = .
4 4 4 2
31. Fie A G1 3 BC ={M }, AG2 3 C D ={N}ºi A G3 3 B D ={P}. G3

Deci M ,N,P sunt mijloacele laturilor [BC],[C D] , G2 D
respectiv [B D]
. G1 P
AG1 2⎫⎪
G1 -centrulde greutate al∆ABC ⇒ = ⎪⎪
AM 3⎪⎬
AG 2 AG 3 2 ⎪⎪ B N
Analog = = ⎪
AN AP 3 ⎪⎭
M
⇒ G 1G 2 | M N,G 2G 3 | PN,G 1G 3 | M P ⇒(G 1G 2G 3)|(BCD)
. C
149
G1G 2 2 2
∆A G1G 2 ∼ ∆A M N ⇒ = ⇒ G1G 2 = ⋅ M N ;
MN 3 3
G1G 2 2 2
∆A G2G 3 ∼ ∆ANP ⇒ = ⇒ G1G 3 = ⋅ NP ;
MP 3 3
G1G 3 2 2
∆A G1G 3 ∼ ∆A M P ⇒ = ⇒ G1G 3 = ⋅ M P .
MP 3 3
a
Cum [M N],[NP]ºi[M P]suntliniimijlociiîn ∆BCD echilateral rezultã cã M N = NP = M P =
2
a
de unde obþinem cã G 1G 2 = G 2G 3 = G 1G 3 = .
3
⎛ a⎞⎟2 3 a2 3
⎜
Deci A[G1G 2G 3] = ⎜ ⎟ ⋅ = .
⎝ 3⎠ 4 36 A
32. a) ∆BAC –isoscelºi ∆D A C –isoscelºifie M –

mijlocul lui [AC]⇒ B M ⊥ AC ºi D M ⊥ AC ⇒
AC ⊥(B M D)⇒ AC ⊥ B D. M
b) Fie AF ⊥ B D,F ∈(B D); cum AC ⊥ B D ⇒ D
B D ⊥(AFC)⇒ B D ⊥ FC
F
AB2 + C D2 = (AF2 + FB2) + (FC2 + F D2) =
B C
=(AF2 + F D2)+(FB2 + FC2)= A D2 + BC2
M
33. a) Fie O N ⊥ BC ºi M O ⊥(ABC); O N,BC _
(ABC)⇒ M N ⊥ BC ⇒ d(M ,BC)= M N
B
∆ABC –echilateralºi O – centrul circumscris
N
∆ABC ⇒ O N – apotema triunghiului
r
echilateral ⇒ O N = ,AB = r 3 . O
2
C
∆M O N:M N2 = M O2 + O N2 ⇒
r2 r5 A
M N2 = r2 + ⇒M N= .
4 2
b)Fie d =d(O ,(M B C) )
r ⎫
⎪
M O ⋅ A[OBC ] M O ⋅ ON ⋅ BC r⋅ ⋅ r 3 r3 3 ⎪⎪
V[ M OBC ] = = = 2 = ⎪ r3 3 12
12 ⎪
r5
3 6 6 ⎬ ⇒ d = 12 ⋅ 2 ⇒ d= .
d⋅ A[ M BC ] d⋅ M N ⋅ BC d r 5 ⎪ r 15 5
r2 15⎪
V[ M OBC ] = = = ⋅ ⋅ r 3 = d⋅ ⎪⎪
3 6 6 2 12 ⎪⎪
⎭
M N ⊥ BC
} n
( ) n
(
c) O N ⊥ BC ⇒ m ( M BC ) ,( ABC ) = m M NO ; )
n MO n
∆M N O: tgM NO = ⇒ tgM NO = 2 .
ON
34. Se observã cã BC2 = AB2 + AC2. Deci ∆ABC – dreptunghic cu m(<A) = 90°;I este centrul
cercului înscris în triunghiul ABC.
d(I,AB)=d(I,BC)=d(I,AC)= r, unde r este raza cercului înscris în ∆ABC.
150
AB ⋅ AC 7⋅ 24 ⎫
A[ ABC ] = = = 84 cm 2 ⎪
⎪
⎪
2 2 ⎪
⎬⇒
AB + BC + AC D
A[ ABC ] = r⋅ p = r⋅ = r⋅ 28⎪⎪
⎪
2 ⎪
⎭
⇒ r = 3 cm.
Cum d(I,AB) = d(I,BC) = d(I,AC) rezultã cã
d(D ,AB)=d(D ,AC)=d(D ,BC)
.
B
Fie IF ⊥ AB, F ∈ (AB )
D I ⊥ (ABC ) }
⇒ D F ⊥ AB ; C
I
F
D F = DI + IF ⇒ D F = 16 + 9 ⇒ D F = 5 cm;
2 2 2 2
A
Deci, d(D ,AB)=d(D ,AC)=d(D ,BC) = 5 cm.
AB BB ′ O’
35. = = k ⇒ AB =3kºi BB’ =4k A’
3 4 B’
A[ABB’A’] = AB ⋅ BB′ = 12k2;
12k2 = 300 ⇒ k2 = 25 ⇒ k =5.
AB = 15 cm ºi BB′ = 20 cm.
Atotalã =2πR(R + G )=2π ⋅ 7,5(7,5 + 20) =
= 412,5π cm2;V = πR2G = 1125π cm3. A B
π
2π
15h
875πQ
5π 3 3A QA O
= 2πR ⇒ R = ⇒ R = 5O’cm ;
36224
2 2
A’ B’
A A’ Q B B’
2
πQ A2 − π (Q A′ )
36. Asemicoroanei = unde Q A = 10 cm
A P O B 2
75π
ºi Q A′ = 5 cm; Asemicoroanei = .
2
75π 75π 75
Alat = ⇒ πg(R + r)= ⇒ g(R + r)= iar g= AA′ = Q A – Q A′ = 5 cm ⇒ R + r= cm.
2 2 2
2πQ A′ Q A′
= 2πr ⇒ r = ⇒ r = 2,5 cm .
2 2
Fie A′P ⊥ AB,P ∈(AB). ∆A′AP:A′P2 = A′A2 – AP2
5 3
A′P2 = 25 – 6,25 ⇒ A′P = cm
2
Vtrunchi = (R2 + r2 + Rr)= (25 + 6,25 + 12,5) = ⋅ 43,75 = cm3.
151
⎛ πR 2h⎞⎟2
37. 9πV2 =9π ⎜⎜⎜ 3 ⎟⎟⎟ = π3 ⋅ R4 ⋅ h2 (1)
⎝ ⎠
S(S – s)(2s– S)= πR(R + G )⋅ πR2 ⋅ [2πR G – πR(R + G )]= π3R4(R + G )(2G – R – G )=
= π3R4(R + G )
(G – R)= π3R4(G 2 – R2)= π3 ⋅ R4 ⋅ h2 (2)
Din (1) ºi (2) ⇒ 9πV2 = S(S – s)(2s– S)
.
F’
A
C’ A
E E
D
F F
D
B C
B C
38. a) ∆ABC –echilateralºi D – mijlocul lui [AB]⇒ C D ⊥ AB (1)
D E = EF ºi AE = EC ⇒ ADCF – paralelogram (2) ⇒ ADCF – dreptunghi.
b) Prin rotirea trapezului dreptunghic în jurul lui [AB] se obþine un cilindru circular drept de
razã[AF]ºiînãlþime[A D] ºi un con cu aceeaºi razã ºi cu înãlþimea [B D] .
Acorp = Alat.con + Alat.cilindru + Abazei
Vcorp = Vcon + Vcilindru
3
Alat.con = π ⋅ C D ⋅ BC = π ⋅(BC ⋅ sin 60°)⋅ BC = π ⋅ 16 ⋅ =8 3 π cm2;
2
BC
Alat.cilindru =2π ⋅ C D ⋅ A D =2π ⋅(BC ⋅ sin 60°)⋅ =8 3 π cm2;
2
Abazei = π ⋅C D2 = π ⋅(BC ⋅ sin 60°)2 = π ⋅ 12 cm2;
Acorp = + 12π =4π(4 + 3) cm2;
Vcon = =8π cm3

Vcilindru = πC D2 ⋅ A D = 24π cm3;
Vcorp = 32π cm3.
A
39. a) Fie A O ⊥ BC,O ∈(BC)
∆AOB:AB2 = A O2 + O B2,AB = x 5 .
AO ⋅ BC
A[ABC] = =2x2;
2
A[ABC] = r⋅ ⇒ r= ⇒
2x 2x( 5 −1) x( 5 −1)

r= ⇒ r= ⇒ r=
5 +1 4 2 C
B O
(r – raza cercului înscris în ∆ABC)
152
AB ⋅ BC ⋅ AC 10x3 5x
A[ABC] = ⇒ R = 2 ⇒ R = (R – raza cercului circumscris ∆ABC) .
4R 8x 4
b) O O′ =2r= x( 5 −1)
A
Fie v – volumul conului mic obþinut prin secþionarea

conului mare ºi V – volumul conului iniþial:
⎤3 ⎛
⎛ AO ′ ⎞⎟3 ⎛ AO − O O ′ ⎞⎟3 ⎢ 2x− x( 5 −1) ⎥
⎡ 3
3− 5 ⎞⎟
= ⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎥ = ⎜⎜⎜
V
⎟⎟ = ⎢ ⎟⎟ =
V ⎝ AO ⎠ ⎝ AO ⎠ ⎢⎢ 2x ⎥⎥ ⎝ 2 ⎠⎟ B’ O’ C’
⎣ ⎦
27− 27 5 + 45− 5 5 72− 32 5
= = 9− 4 5 .
8 8
V 9− 4 5 ⎫
⎪
⎪ V
=
V − V 4 5 − 8⎪ ⎪⎬ ⇒ V − V = 1
O
⎪ 4 5 −8 ⇒ A B
= 9− 4 5 ⎪⎪
V V
V ⎪
⎭ V
4 5+8 V 2+ 5
V
= ⇒ V =
V −V 16 trunchi 4 .
4πR 3 4π 125⋅ x3 125πx3 ⎫ ⎪

⎪
Vsferă = = ⋅ =
3 3 64 48 ⎪ ⎪
⎬ ⇒ Vsferă = 125
c) πO B 2 ⋅ AO π ⋅ x2 ⋅ 2x 2x3 ⋅ π ⎪
⎪ Vcon 32 .
Vcon = = = ⎪
3 3 3 ⎪ ⎭
N
B N
A A P M
C
40. a) Fie BN = b,A M =2b
∆M A C:M C2 = a2 +4b2
∆NBC:N C2 = a2 + b2
Fie NP ⊥ A M,P ∈(A M)
∆N P M:N M2 = a2 + b2
Cum N C2 = N M2 rezultã cã ∆N M C – isoscel.
b) ∆N M C – dreptunghic ⇔ M C2 = N M2 + N C2 ⇔ a2 +4b2 =2a2 +2b2 ⇔ a2 =2b2 ⇔
a a 2
⇔ b= ⇔ b= .
2 2
153
Tema 1. Elemente pregãtitoare pentru formarea conceptului de numãr natural, la clasa I
Tema 1 ELEMENTE PREGÃTITOARE PENTRU

FORMAREA CONCEPTULUI DE
NUMÃR NATURAL, LA CLASAI
Începând cu vârsta de 6 ⎯ 7 ani, copii înþeleg ºi pot sã explice anumite proprietãþi ale
figurilor geometrice ºi sã construiascã mulþimi de obiecte dupã anumite proprietãþi ale
elementelor lor.
Sub directa îndrumare a învãþãtorului, elevii pot fi conduºi la sesizarea poziþiei unui
obiect faþã de alt obiect ºi la aprecierea distanþei dintre ele, folosind cuvintele: mai aproape,
mai departe, cel mai aproape, cel mai depãrtat, cel mai apropiat, etc.
Se continuã cu activitãþi de observare a obiectelor din clasã, pentru a deprinde noþiunile
de: înapoi,la dreapta,la stânga,jos,sus,la mijloc. Învãþãtorii pot sã dirijeze elevii
pentru areprezenta grafic distanþa dintre douã obiecte.
Tot prin activitãþi concrete, elevii vor fi conduºi la cunoaºterea ºi denumirea figurilor
geometrice: triunghi, dreptunghi, pãtrat, cerc.
Formarea mulþimilor dupã una sau mai multe proprietãþi ale elementelor lor formeazã
la elevi capacitatea de a lega între ele proprietãþile obiectelor care alcãtuiesc o mulþime,
cu ajutorul conectorilor logici sau,º i,nu.
Exemple: Pãtrat sau triunghi; pãtrat ºi roºu; nu este pãtrat.
Utilizând disjuncþia (sau), conjuncþia (ºi)ºi negaþia (nu) se introduc, prin activitãþi
practice, operaþiile cu mulþimi: reuniunea (punerea la un loc a elementelor a douã mulþimi),
intersecþia (observarea elementelor comune ale douã mulþimi), ºi diferenþa a douã mulþimi
(observarea elementelor care sunt într-o mulþime ºi nu sunt în altã mulþime).
Este necesar ca învãþãtorul sã reia unele jocuri logico-matematice din învãþãmântul
preºcolar: jocul disjuncþiei,al conjuncþiei,al negaþiei,al perechilor, jocuri de formare
a unei mulþimi,de ordonare a elementelor unei mulþimi, etc.
În activitãþile cu mulþimi de obiecte, învãþãtorul nu va face abuz în ceea ce priveºte
terminologia specificã. Aºadar, poate sã utilizeze cuvintele: sau,º i,nu,punem la un loc,
luãm elementele comune,luãm elementele din prima mulþime care nu sunt în a doua
mulþime,etc.
Când afirmaþiile elevilor conþin idei concrete, dar formulate într-un limbaj neprecis,
aprecierea învãþãtorului trebuie sã fie pozitivã. Învãþãtorul trebuie sã ajute elevii sã-ºi
corecteze modul de a se exprima matematic.
O altã activitate, îndrumatã cu multã atenþie de învãþãtor, este aceea de a forma
reprezentãri corecte asupra invariaþiei cantitãþii.Acest lucru se realizeazã prin stabilirea
corespondenþei între elementele a douã mulþimi. Elevii trebuie sã exprime rezultatul
corespondenþei prin cuvintele: mai mult,mai puþin sau totatât. Este foarte important ca
156
învãþãtorul sã gãseascã exemple de corespondenþe element cu element (sau unu la

unu) din mediul înconjurãtor al elevului.
Exemplu: elev-ghiozdan; elev-scaun; etc.
Trebuie sã familiarizãm elevii cu noþiunea de mulþimi echivalente, adicã mulþimi cu
tot atâtea elemente. Cuvintele „mulþimi echivalente“ nu se spun elevilor. Punerea în
corespondenþã a elementelor a douã mulþimi se poate realiza în douã moduri:
1. stabilirea echivalenþei a douã mulþimi de obiecte prin realizarea corespondenþei
element cu element;
2. construirea unei mulþimi echivalentã cu o mulþime datã.
O atenþie deosebitã trebuie sã acorde învãþãtorul utilizãrii terminologiei adecvate
vârstei elevilor.
Corespondenþa element cu element a douã mulþimi se poate indica grafic prin unirea
cu o linie a unui element din prima mulþime cu un element din cea de-a doua sau prin
alãturare la fiecare element din prima mulþime a unui element din a doua mulþime.
Exemple:
♦ ♦ t
; t;
; ♦ ;t♦
Prima mulþime are tot atâtea figuri geometrice ca ºi a doua mulþime. Se va preciza
ce element din a doua mulþime corespunde unui element din prima mulþime.
Acum este momentul sã dãm exemplu de ºir de mulþimi cu tot atâtea elemente.
Introducem semnul grafic „∼“ care se citeºte echivalent.
Exemplu:
♦ ; ♦ ;
~ ~ ~ ~…
;
Punem accent pe exprimarea: toate mulþimile din acest ºir au tot atîtea elemente
(douã elemente). Învãþãtorul trebuie sã atenþioneze elevii cã se poate construi un ºir
nesfârºit de mulþimi cu douã elemente.
Este bine ca învãþãtorul sã încurajeze elevii sã utilizeze rigletele (dacã existã în dotare).
Elevii se vor juca efectuând exerciþii de folosire a culorilor ºi de egalizare a lungimilor.
Comparând lungimile se vor utiliza cuvinte ca: mai mare,mai mic,tot atât de mare,sau
agalã, etc.
♦ Dãm un exemplu prin care unei mulþimi îi punem
în corespondenþã o rigletã. Fiecãrui element din
;
prima mulþime i-am pus în corespondenþã rigleta
∗ unu. Cele trei riglete unu au format rigleta trei.
157
Tema 2. Mulþimi
Tema 2 Metodologia predãrii

operaþiilor în N
La clasele I – IV nu se face un studiu teoretic al noþiunii de operaþie pe N.

Învãþãtorul va urmãri conºtientizarea de cãtre elevi a procesului de cunoaºtere a
semnificaþiei operaþiilor, cât ºi a principiilor ce stau la baza aplicãrii lor în calcul.
1. Adunarea ºi scãderea numerelor pânã la 10

Introducerea operaþiei de adunare se poate face fie folosind reuniunea a douã
mulþimi disjuncte, fie folosind rigletele. Vom utiliza întâi reuniunea a douã mulþimi.
Prin punerea la un loc
a elementelor celor douã
mul-þimi, una cu douã
♦ ; ♦ ;
elemente ºi cealaltã cu trei
elemente, se obþine o nouã
mulþime care are cinci
elemente. Acest lucru se
2 3
realizeazã prin numãrare.
Folosim o nouã exprimare:
dacã la douã elemente
adãu-gãm trei elemente
obþinem cinci elemente.
Explicãm elevilor cã putem scrie acest lucru astfel: pentru a arãta cã la douã
elemente am adãugat trei elemente scriem 2 + 3 ºi citim doi plus trei, iar pentru
a arãta cã 2 + 3 ºi 5 reprezintã tot atât, scriem 2 + 3 = 5 ºi citim doi plus trei egal
cinci. Spunem elevilor cã procedeul prin care numerelor 2 ºi 3 le-am ataºat
numãrul 5 se numeºte adunare. Putem sã citim ºi astfel: doi adunat cu trei egal
cinci. Precizãm elevilor cã acest procedeu se mai numeºte operaþie de adunare.
Dacã schimbãm între ele cele douã mulþimi ºi punem la un loc elementele
lor obþinem tot cinci elemente. De data aceasta scriem 3 + 2 = 5. Observãm,
împreunã cu elevii, dacã într-o adunare schimbãm numerele între ele rezultatul
adunãrii nu se schimbã.În scrierea 2 + 3, 2 ºi 3 se numesc termenii operaþiei de
adunare, iar în scrierea 2 + 3 = 5, 5 se numeºte rezultatul adunãrii sau sumã sau
total.
Formula adunãrii se exprimã prin T1 + T2 = S ºi se spune elevilor atunci
156
când cunosc aceste litere.

Utilizãm ca mulþime iniþialã mulþimea formatã din cele cinci elemente ºi
separând douã elemente ºi trei elemente obþinem 5 = 2 + 3, adicã numãrul cinci
se descompune în numerele 2 ºi 3. Sugerãm elevilor sã realizeze ºi alte
descompuneri ale numãrului cinci.
Utilizarea rigletelor în predarea adunãrii este mai practicã deoarece necesitã
un timp mai scurt ºi se evitã unele desene. În acelaºi timp cu demonstrarea
adunãrii, fãcutã de învãþãtor la tabla magneticã, elevii pot sã lucreze independent.
Demersul didactic are la bazã cuvântul ataºat. Rigletei doi îi ataºãm, în
continuare, rigleta trei. Aceastã lungime o egalãm (prin alãturare) cu rigleta
cinci. Mai departe utili-zãm aceeaºi terminologie ca la primul mod de introducere
a adunãrii.
Analizãm adunarea când unul dintre termeni este zero. Utilizãm urmãtorul
model.
Prin punerea la un loc a elementelor celor
douã mulþimi, una cu zero elemente ºi
cealaltã cu trei elemente am obþinut o mulþime
♦ ; cu trei elemente. Scriem 0 + 3 = 3. Avem ºi
3 + 0 = 3.
Elevii trebuie sã reþinã: dacã într-o
adunare unul dintre termeni este zero, atunci
0 3
rezultatul adunãrii este celãlalt termen.
În exerciþiile de adunare nu vom apela la
0+3=3
cele douã modele demonstrative ci vom
utiliza numã-rarea. De exemplu, pentru a
efectua adunarea
adunarea 4 + 2 procedãm astfel: numãrãm de la 4, crescãtor, încã douã numere
naturale, cât aratã termenul 2, deci spunem 4, 5,6. Ultimul numãr obþinut, 6,
este rezultatul adunãrii (4 + 2 = 6). Acest mod de adunare poate fi sugerat cu
ajutorul rigletelor.
Învãþãtorul trebuie sã identifice cuvintele din viaþa cotidianã care presupun
operaþia de adunare.
Exemple: Câte mere au împreunã?; câte creioane au în total?, câte timbre
au împreunã?; etc.
Putem sã dãm sens unei scrieri de forma 1 + 2 + 3, numitã sumã cu trei
termeni. Utilizând rigletele se aratã cã (1 + 2) + 3 = 1 + (2 + 3), unde
paranteza aratã ce adunare efectuãm întâi. Cu aceasta am arãtat cã 1 + 2 + 3
157
Tema 2. Mulþimi
înseamnã (1 + 2) + 3 sau 1 + (2 + 3). Atenþie, nu se introduce noþiunea de

parantezã la clasa întâi.
Exerciþiul 1 + 2 + 3 se rezolvã astfel: 1 + 2 + 3 = 3 + 3 = 6.
Scãderea numerelor în concentrul 0 – 10 se

poate face fie folosind diferenþa mulþimilor, fie
folosind rigletele. ♦ ;
♦ ;
Sã introducem scãderea, utilizând
diferenþa a douã mulþimi. Folosim urmãtorul
model:
Din mulþimea cu cinci elemente se 5 – 3 =2
îndepãrteazã trei elemente ºi mai rãmân douã

elemente. Folosim o
nouã exprimare: dacã din 5 elemente înlãturãm 3 elemente mai rãmân douã elemente
(acest lucru se constatã prin numãrare). Pentru a arãta cã din 5 elemente am
luat 3 elemente, se scrie 5 - 3 ºi se citeºte cinci scãzut (minus) trei, iar pentru a
arãta cã 5 - 3 ºi 2 reprezintã totatât scriem 5 - 3 = 2 ºi citim cinci scãzut trei egal doi.
Procedeul prin care numerelor 5 ºi 3 le-am ataºat numãrul 2 se numeºte operaþia de
scãdere. În scrierea 5 - 3, 5 se numeºte descãzut, iar 3 se numeºte scãzãtor,iarîn
scrierea 5 - 3 = 2, 2 se numeºte rezultatul scãderii sau rest sau diferenþã. Formula
scãderii se exprimã prin D - S = R .
Pentru ca elevii sã conºtientizeze condiþia scãderii, învãþãtorul trebuie sã
revinã la modelul matematic al operaþiei de scãdere. Se pun elevilor urmãtoarele
întrebãri: a) Ce reprezintã numãrul elementelor mulþimii iniþiale? (descãzutul);
Ce reprezintã numãrul elementelor mulþimii îndepãrtate? (scãzãtorul); c)
Putem sã luãm din mulþimea iniþialã mai multe elemente decât are ea? (nu).
Învãþãtorul concluzioneazã: într-o scãdere,descãzutul este mai mare sau egal
cu scãzãtorul. Într-o scãdere nu putem schimba cei doi termeni între ei decât în
situaþia când sunt egali. Când descãzutul este egal cu scãzãtorul, rezultatul scãderii
este zero. (3 – 3 = 0).
Putem sã introducem operaþia de scãdere utilizând rigletele. Demersul didactic
are la bazã cuvântul completare. Rigletei cinci îi alãturãm, începând cu rigleta
unu, rigleta trei. Cu ce rigletã putem completa rigleta trei pentru a obþine o rigletã
care are aceeaºi lungime cu rigleta cinci? (Cu rigleta doi.) Dacã din rigleta
cinci tãiem rigleta trei rãmâne rigleta doi. Scriem acest lucru prin 5 - 3 = 2.
Utilizarea rigletelor ne sugereazã un mod practic de efectuare a operaþiei de
scãdere, anume, acela de a numãra descrescãtor, începând cu descãzutul,
atâtea numere câte unitãþi are scãzãtorul. În cazul 5 - 3 vom spune 5, 4, 3, 2.
Este necesar sã-i obiºnuim pe elevi sã-ºi însuºeascã formulãri echivalente
Ultimul numãr obþinut (2) este rezultatul scãderii (5 - 3 = 2).
158
cuvântului scãzut.
Exemple: mai puþin cu,dãm la o parte,scoatem atâta,mai uºor cu, etc.
Dacã într-o scãdere scãzãtorul este 0, atunci diferenþa este egalã cu
descãzutul. Putem justifica acest fapt utilizând rigletele.
Exemplu: Dacã din rigleta cinci nu tãiem nimic, ce rigletã rãmâne? (Rãmâne
rigleta cinci.) Scriem 5 - 0 = 5.
Verificarea corectitudinii operaþiei de adunare (scãdere) se numeºte probã.
Proba adunãrii se poate face prin adunare sau scãdere.
Exemplu: Sã considerãm adunarea efectuatã 4 + 2 = 6, unde am numãrat
crescãtor astfel: 4, 5,6. Scriem 2 + 4 ºi numãrãm crescãtor, 3,4,5,6 de unde
rezultã 2 + 4 = 6. Spunem cã am efectuat corect adunarea 4 + 2.
Pentru a justifica elevilor cã proba adunãrii se poate face prin scãdere, le
vom propune urmãtorul exerciþiu: Ce numãr trebuie sã adãugãm numãrului 4
pentru a obþine numãrul 6? (Prin numãrare constatãm cã trebuie adãugat
numãrul 2.) Spunem: dacã din numãrul 6 scãdem numãrul 2, obþinem numãrul
4. Deci, 4 + 2 = 6 deoarece 6 - 4 = 2.
Proba operaþiei de adunare T1 + T2 = S constã în verificarea operaþiilor de
s c ã d e r e
S - T2 = T1. Trebuie sã obiºnuim elevii sã efectueze cu multã atenþie operaþiile
care definesc proba.
Proba scãderii se poate face prin adunare sau scãdere.
Exemplu: Sã considerãm scãderea 5 - 3 = 2. Semnificaþia cestei scãderi
este: dacã din mulþimea iniþialã, cu 5 elemente, se înlãturã o submulþime cu 3
elemente mai rãmân 2 elemente. Mulþimea iniþialã poate fi refãcutã punând la un
loc elementele mulþimii rãmase cu elementele mulþimii îndepãrtate. Deci, 5 - 3 =
2 deoarece 2 + 3 = 5.
Printr-un raþionament analog se obþine 5 - 3 = 2 deoarece 5 - 2 = 3.
Proba operaþiei de scãdere D -R = S . Aceste operaþii se fac independent de operaþia
iniþialã.
Pentru însuºirea corectã ºi consolidarea operaþiilor de adunare ºi scãdere în
concentrul 0 – 10, învãþãtorul trebuie sã utilizeze exerciþii ºi probleme cât mai
variate, selectate din manual sau diverse culegeri.
2. Adunarea ºi scãderea numerelor naturale din concentrul 0 - 20

Înainte de a se trece la operaþiile de adunare ºi scãdere în concentrul 0 – 20,
învãþãtorul trebuie sã recapituleze cu elevii toate cunoºtinþele dobândite de elevi
despre adunarea ºi scãderea numerelor naturale în concentrul 0 – 10.
Adunarea numerelor naturale în concentrul 0 – 20
159
Tema 2. Mulþimi
a) Adunarea unui numãr format dintr-o zece ºi din unitãþi cu un

numãr format din unitãþi
Exemple: 12 + 5 = 10 + 2 + 5 14 + 6 = 10 + 4 + 6
= 10 + 7 = 10 + 10
= 17 = 20
Numãrul format dintr-o zece ºi din unitãþi a fost descompus într-o zece ºi
unitãþile respective (12 = 10 + 2), apoi am adunat unitãþile (2 + 5 = 7).
Numãrul format dintr-o zece ºi din 7 unitãþi este 17. (10 + 7 = 17). În al doilea
exemplu, atunci când am adunat unitãþile am obþinut o zece (4 + 6 = 10). O
zece ºi încã o zece formeazã douã zeci (10 + 10 = 20). În al doilea caz avem
o adunare cu trecere peste ordin (peste ordinul unitãþilor). Acest calcul se
numeºte calcul desfãºurat.
b) Adunarea a douã numere mai mici decât zece ºi a cãror sumã
trece de zece
Exemple: 7 + 5 = 7 + 3 + 2 3+8=1+2+8
= 10 + 2 = 1 + 10
= 12 = 11
În primul exemplu l-am descompus pe 5 în 3 + 2 astfel încât 7 + 3 = 10.
În al doilea exemplu l-am descompus pe 3 în 1 + 2 astfel încât 2 + 8 = 10. În
ambele exemple am format întâi o zece care împreunã cu unitãþile rãmase formeazã
rezultatul adunãrii. În astfel de adunãri este bine sã descompunem atât primul termen
cât ºi al doilea.
Exemplu: 7 + 8 = 5 + 2 + 8 7+8=7+3+5
= 5 + 10 = 10 + 5
= 15 = 15
Asupra exerciþiilor de acest tip trebuie sã se insiste mai mult deoarece
adunarea cu trecere peste ordin este o tehnicã ce se înþelege ºi se însuºeºte
destul de greu de cãtre mulþi elevi.
În toate exemplele date, existã o etapã în care am adunat unitãþi cu unitãþi ºi
într-un singur caz am adunat zeci cu zeci. Acest fapt ne sugereazã sã introducem
un procedeu practic de adunare, aºezând numerele unul sub altul astfel încât sã
avem unitãþi sub unitãþi. Reluãm exemplele studiate:
12 + 14 + 7+ 3+ 7+
5 6 5 8 8
17 20 12 11 15
Observaþie: O astfel de aºezare a calculelor se numeºte scriere verticalã.
Scãderea numerelor naturale mai mici decât 20

a) Unitãþile scãzãtorului sunt mai puþine decât unitãþile descãzutului
160
Exemple: 15 – 3 = 10 + 5 – 3 16 – 4= 10 + 6 – 4
= 10 + 2 = 10 + 2
= 12 = 12
În ambele cazuri am descompus descãzutul într-o zece ºi unitãþile
corespunzãtoare (15 = 10 + 5). Apoi am scãzut unitãþile scãzãtorului din
unitãþile descãzutului. (5 – 3 = 2).
Rezultatul obþinut (2) se adunã la zecea rãmasã (10 + 2 = 12). Numãrul
12 este rezultatul scãderii 15 – 3. Analog am gândit al doilea exemplu.
b) Unitãþile scãzãtorului sunt mai multe decât cele ale descãzutului

Exemple: 12 – 4 = 10 + 2 – 4 16 – 4 = 10 + 5 – 7
= 10 – 4 + 2 = 10 – 7 + 5
=6+2 =3+5
=8 =8
Sã analizãm primul exemplu.
Am descompus descãzutul într-o zece ºi unitãþile corespunzãtoare (12 =
10 + 2), apoi din 10 am scãzut unitãþile scãzãtorului (10 - 4 = 6). La rezultatul
obþinut (6) am adunat unitãþile descãzutului (6 + 2 = 8). Numãrul 8 este
rezultatul scãderii iniþiale 12 - 4. În mod analog am gândit ºi în exemplul al doilea.
Scãderea 12 - 4 se mai poate efectua ºi astfel: descompunem unitãþile
scãzãtorului în douã pãrþi, o parte sã fie egalã cu numãrul unitãþilor descãzutului.
Exemplu: 12 – 4 = 12 – 2 – 2 18 – 15 = 10 – 10 + 8 – 5
= 10 – 2 =0+5
=8. = 3.
În ambele exemple am scãzut întâi zeci din zeci ºi apoi unitãþi din unitãþi ºi
am adunat rezultatele obþinute. Acest fapt ne sugereazã o altã organizare a
calculelor:
16 – 12 = 4
10 – 10 = 0
6–2=4
4+0=4
Scrierea cea mai simplã se obþine aºezând numerele unul sub altul, unitãþi
sub unitãþi ºi zeci sub zeci.
Exemple: 16 − 18 −
12 15
4 3
În aceastã scriere scãdem întâi unitãþi din unitãþi apoi zeci din zeci. Dacã ne
referim la primul exemplu, avem: 6 - 2 = 4 (4 se aºazã sub unitãþi) ºi 1 - 1 =
0 (în loc de zero lãsãm un spaþiu liber sub zeci).
161
Tema 2. Mulþimi
Consolidarea adunãrii ºi scãderii în concentrul 0 – 20 se poate face utilizând

exerciþii cât mai variate, jocuri didactice matematice sau cu una (cel mult douã
operaþii). Este necesar sã se foloseascã cât mai mult exprimãri sinonime pentru
adunare ºi scãdere.
Exemple: adãugând, mãrind cu, micºorînd cu,fiind mai mic cu,mai departe
cu, mai aproape cu, etc.
Adunarea ºi scãderea numerelor naturale pânã la 100

a) Adunarea numerelor mai mici decât 100, fãrã trecere peste ordin
1. Adunarea unui numãr format din zeci ºi unitãþi cu un numãr format numai din zeci.
Exemple: 43 + 5 = 40 + 3 + 5 sau 43 +
= 40 + 8 5
= 48 48
83 + 6 = 80 + 3+ 6 83+
= 80 + 9 sau 6
= 89 89
2. Adunarea unui numãr format din zeci ºi unitãþi cu un numãr format din mai multe zeci
Exemple: 47 + 30 = 40 + 7 + 30 sau 47 +
= 40 + 30 + 7 30
= 70 + 7 77
= 77
50 + 32 = 50 + 30 + 2 sau 50 +
= 80 + 2 32
= 82 82
3. adunarea a douã numere formate din zeci ºi unitãþi fãrã trecere peste ordin
Exemple: 35 + 42 = 30 + 5 + 40 + 2 sau 35 +
= 30 + 40 + 5 + 2 42
= 70 + 7 77
= 77
43 + 26 = 40 + 3 + 20 + 3 sau 43 +
= 40 + 20 + 3+ 3 26
= 60 + 6 69
= 66
b) Scãderea numerelor naturale mai mici decât o sutã, fãrã trecere
peste ordin
1. Scãderea dintr-un numãr format din zeci ºi unitãþi a unui numãr format numai din unitãþi:
162
Exemple: 36 − 5 = 30 + 6 − 5 sau 36 −
= 30 + 1 5
= 31 31
43 − 3 = 40 + 3 − 3 sau 43 −
= 40 + 0 3
= 40 40
2. Scãderea dintr-un numãr format din zeci ºi unitãþi a unui numãr format numai din zeci
Exemple: 57 − 30 = 50 + 7 − 30 sau 57 −
= 50 − 30 + 7 30
= 20 + 7 27
= 27
93 − 50 = 90 + 3 − 50 sau 93−
= 90 − 50 + 3 50
= 40 + 3 43
= 43
3. Atât descãzutul cât ºi scãzãtorul sunt numere formate din zeci ºi unitãþi
Exemple: 78 − 36 = 70 + 8 − 30 − 6 sau 78 −
= 70 − 30 + 8 − 6 36
= 40 + 2 42
= 42
99 − 86 = 90 + 9 − 80 − 5 sau 99 −
= 90 − 80 + 9 − 5 85
= 10 + 4 14
= 14
Scãderile de tipul 3. se pot efectua ºi astfel:
78 − 36 = 78 − 30 − 6 99 − 85 = 99 − 80 − 5
= 48 − 6 = 19 − 5
= 42 = 14
Adunarea ºi scãderea numerelor naturale mai mici decât o sutã, cu
trecere peste ordin
a ) Adunarea numerelor naturale mai mici decât o sutã, cu trecere
peste ordin
1. adunarea la un numãr format din douã cifre a unui numãr format din unitãþi
sau din unitãþi ºi zeci, astfel încât suma sã fie formatã numai din zeci
Exemple: 32 + 8 = 30 + 2 + 8 sau 32 +
= 30 + 10 8
= 40 40
64 + 26 = 60 + 4 + 20 + 6 sau 64 +
= 60 + 20 + 4 + 6 26
= 80 + 10 90
2. Adunarea unui numãr= 90
format din zeci ºi unitãþi cu un numãr format numai din
unitãþi
Exemple: 36 + 9 = 30 + 6 + 9 sau 36 +
= 30 + 15 9
= 45 45
163
Tema 2. Mulþimi
57 + 8 = 50 + 7 + 8 sau 57 +
= 50 + 15 8
= 65 65
3. Adunarea numerelor formate din douã cifre
Exemple: 46 + 38 = 40 + 6 + 30 + 8 sau 46 +
= 40 + 30 + 6 + 8 38
= 70 + 14 84
= 84
b) Scãderea numerelor naturale mai mici decât o sutã, cu trecere
peste ordin
1. Scãderea dintr-un numãr format din zeci ºi unitãþi a unui numãr format numai
din unitãþi sau a unui numãr format din zeci ºi unitãþi, iar diferenþa sã fie un
numãr format numai din zeci
Exemple: 56 − 6 = 50 + 6 − 6 sau 56 −
= 50 + 0 6
= 50 50
78 − 38 = 70 + 8 − 30 − 8 sau 78 −
= 70 − 30 + 8 − 8 38
= 40 + 0 40
= 40
2. Scãderea dintr-un numãr format din zeci a unui numãr format numai din unitãþi
10
Exemple: 40 − 7 = 30 + 10 − 7 sau −
40
= 30 + 3 7
= 33 33
70 − 26 = 60 + 10 − 20 − 6 sau −
70
= 60 − 20 + 10 − 6 26
= 40 + 4 44
= 44
În primul exemplu, când numerele au fost aºezate unul sub altul, punctul
aºezat deasupra lui 4 ne spune cã am luat (împrumutat) o zece din 4 zeci,
am transformat-o în 10 unitãþi simple, apoi am efectuat 10 - 7 = 3. Deoarece au
rãmas trei unitãþi de ordinul zecilor, pe acestea le trecem direct la rezultat. În al
doilea exemplu luãm o unitate din cele ºapte unitãþi de ordinul zecilor ºi o
transformãm în 10 unitãþi de ordinul întâi. Efectuãm 10 - 6 = 4, apoi 60 - 20 = 40 ºi
aºezãm cifra 4 pe locul zecilor la rezultat.
3. Atât descãzutul cât ºi scãzãtorul sunt numere formate din zeci ºi unitãþi
Exemple: sau −
54
26
28
164
83 − 27 = 70 + 13− 20 − 7 sau −
83
= 70 − 20 + 13 − 7 27
= 50 + 6 56
= 56
Adunarea ºi scãderea numerelor naturale mai mari decât o sutã, fãrã

ºi cu trecere peste ordin
a) Adunarea numerelor naturale mai mari decât o sutã, fãrã trecere
peste ordin
1. ambele numere sunt formate numai din sute
Exemple: 200 + 300 = 500 sau 400 + 300 = 700 sau 400 +
300
700
200 + Adunarea 200 + 300 se efectueazã prin analogie cu adunarea 2 + 3, numai

300
500
cã în cazul nostru adunãm unitãþile de ordinul sutelor. Analog pentru adunarea
400 + 300.
2. un numãr este format numai din sute, iar celãlalt este format numai din unitãþi
sau numai din zeci.
Exemple: 200 + 8 = 208 sau 200 + 300 + 20 = 320 sau

8
208
300 +
20
320
165
Tema 2. Mulþimi
3. un numãr este format din sute ºi zeci, iar celãlalt numãr este format numai din
unitãþi, sau numai din zeci, sau numai din sute.
Exemple: 320 + 8 = 300 + 20 + 8 sau 320 +

= 300 + 28 8
= 328 328
530 + 20 = 500 + 30 + 20 sau 530 +
= 500 + 50
630 + 200 = 600 + 30 + 200 sau 20 +
630
==550
800 + 30 550
200
= 830 830
4. un numãr este format din sute, zeci ºi unitãþi, iar celãlalt este format numai din
Exemplu: 574 + 200 = 500 + 74 + 200 sau 574 +
unitãþi sau numai din zeci
= 500 sau+numai
+ 200 74 din sute
200
= 700 + 74 774
= 774
5. un numãr este format din sute, zeci ºi unitãþi, iar celãlalt numãr este format
numai din unitãþi ºi zeci sau numai din sute ºi zeci sau din sute ºi unitãþi
Exemple: 317 + 32 = 300 + 10 + 7 + 30 + 2 sau 317 +
= 300 + 10 + 30 + 7 + 2 32
274 + 120==300
200++40
70++94 + 100 + 20 349
200 + 100 + 70 + 20 + 4 274 +
= 349
= 300 + 90 + 4 sau 120
643 + 205 = 600 + 40 + 3+ 200 + 5 394
= 394 643 +
= 600 + 200 + 40 + 3 + 5
= 800 + 40 + 8 sau 205
= 848 848
6. ambele numere sunt formate din sute, zeci ºi unitãþi

Exemple: 123+ 345 = 100 + 20 + 3 + 300 + 40 + 5
= 100 + 300 + 20 + 40 + 3 + 5 123+
546 + 333 = 500 + 40 + 6 + 30 + 3 345
= 400 + 60 + 8 sau 546 +
= 500 + 300 + 40 + 30 + 6 + 3 468
= 468 333
= 800 + 70 + 9 sau
= 878 879
b) Adunarea numerelor naturale mai mari decât o sutã, cu trecere
peste ordin
1. un numãr este format din zeci ºi unitãþi, iar celãlalt numãr este format numai
din zeci, suma zecilor celor douã numere trecând de o sutã
166
Exemplu: 64 + 70 = 60 + 4 + 70 sau 64 +
= 60 + 70 + 4 70
= 60 + 40 + 30 + 4 134
= 100 + 30
La scrierea numerelor + 4sub altul avem: 4 + 0 = 4 (unitãþi simple), 6 + 7
unul
= 134 zecilor), 10 unitãþi de ordinul zecilor înseamnã o unitate
= 13 (unitãþi de ordinul
din ordinul sutelor, iar trei unitãþi rãmân la ordinul zecilor.
2. ambele
Exemple: + 84 =
numere53sunt 50 + 3 + din
formate 80 + zeci
4 ºi unitãþi,
sau dar53prin
+ adunarea cifrelor de
acelaºi ordin numai= 50 o sumã
+ 80 + sã
3+ 4depãºeascã ordinul respectiv
84
= 50 + 50 + 30 + 3+ 4 137
64 + 27 = 137
60 + 4 + 20 + 7 sau 64 +
= 60 + 20 + 4 + 7 27
= 100 + 30 + 7 91
= 137
3. ambele numere sunt formate din zeci ºi unitãþi, dar prin adunarea cifrelor de
Exemple:
acelaºi 76 +obþinem
ordin 85 = 70 +de
6 + fiecare
80 + 5 datã sume
sau
care depãºesc
76 + ordinul respectiv
= 70 + 80 + 6 + 5 85
= 70 + 30 + 50 + 10 + 1 161
Exemple: 463+ 8 == 100
400++ 60
60++13 + 8 sau 463 +
=
4. un numãr este format
= 400 + 60 + 10zeci
din
161 sute, + 1 ºi unitãþi 8iar celãlalt numai din unitãþi sau
numai din zeci ºi unitãþi
= 400 + 70 + 1 471
= 471
5. ambele numere126
Exemple: sunt formate
+ 548 = 100 + din
20 + sute,
6 + 500zeci
+ 40 +ºi
8 unitãþi
sau 126 +
= 100 + 500 + 20 + 40 + 6 + 8
387 + 238 = 300 + 80 + 7 + 200 + 30 + 8 sau 548
387 +
= + 200
600 +
= 300 60 ++10
80++430 + 7 + 8 674
238
= 674
= 500 + 100 + 10 + 10 + 5 625
= 625
c) Scãderea numerelor mai mari decât 10o sutã
1. scãderea
Exemple:unui
100numãr
− 60 =format
40 + 60 −numai
60 din din− o sutã
sau zeci100
= 40 + 0 60
= 40 40
100 − 90 = 100 + 90 − 90 sau −
100
= 10 + 0 90
= 10 10
La scrierea numerelor unul sub altul, punctul aºezat deasupra lui 1 are
semnificaþia transformãrii
zecilor, transportãm acesteunei unitãþi
unitãþi de ordinul
pe locul sutelor înapoi
corespunzãtor, 10 unitãþi
efectuamdeoperaþia
ordinul
10 – 6 = 4. La rãspuns, pe locul sutelor nu mai avem nimic.
2. scãderea unui numãr format din zeci ºi unitãþi din o sutã
167
Tema 2. Mulþimi
9 10
Exemple: 100 − 43 = 90 + 10 − 40 − 3 sau 100 −

= 90 − 40 + 10 − 3 43
= 50 + 7 57
= 57
100 − 97 = 90 + 10 − 90 − 7 sau 100 −
= 90 − 90 + 10 − 7 97
În primul exemplu, unitatea
= 0 + 3 de ordinul sutelor3 am transformat-o în 9 unitãþi de
ordinul
plan zecilor
mental) zece =unitãþi
laºilocul 3 simple, fiecare
corespunzãtor. grup de unitãþi
Apoi, efectuãm fiind10
scãderile: transportat
– 3 = 7 ºi(pe
9
– 4 = 5. Rezultatul scãderii este 57. Analog gândim ºi în al doilea exemplu.
3. scãderea unui numãr format din unitãþi dintr-un numãr format din sute, zeci ºi
unitãþi
Exemple: 276 − 8 = 260 + 16 − 8 sau

sau −−
475
276
= 260 + 8 38
= 268 472
268
4. scãderea unui numãr format din zeci dintr-un numãr format din sute, zeci ºi
unitãþi
Exemple: sau 754 −

30
724
286 − 80 = 200 + 80 + 6 − 80 sau 286 −

= 200 + 6 + 80 − 80 80
5. scãderea unui numãr format numai din zeci dintr-un numãr format din sute,
= 206 + 0 206
zeci ºi unitãþi = 206
168
Exemple: 276 − 50 = 220 + 50 + 6 − 50 sau 276 −

= 220 + 6 + 50 − 50 50
= 226 + 0 226 −
226− 70 = 250 + 100 + 4 − 70
=354 sau 354
= 250 + 4 + 30 70
= 250 + 4 + 30 284
= 254 + 30
= 284
6. scãderea unui numãr format din zeci ºi unitãþi dintr-un numãr format din sute,
zeci ºi unitãþi
Exemple: −
523 sau
82
441
sau −
546
78
7. descãzutul ºi scãzãtorul sunt formate din sute, zeci468
ºi unitãþi
Exemple: sau 456 −

456− 148
546
843
523 245===400
78
361
82 700
400+++
400 50+++16
130
140
110
120 3−−−80
3613 −200
70
300−−2
100 −−8
−40
40−−−5
60 18 245
==400400+−130
700 100
300
120
200−++80
70
110
140
50+− 3−−
16 −2+
40
60
40 8+613
3−−−518 211
==400200++60
300
400 4070++1
80
10 815
2
==468375
482
441
211 587 − 369 = 500 + 70 + 17 − 300 − 60 − 9 −
587
= 500 − 300 + 70 − 60 + 17 − 9
= 200 + 10 + 8 sau 369
= 218 218
−
843
sau 361

482−
523
sau 148
375 mai mari decât
Operaþiile de adunare ºi de scãdere a numerelor naturale
o mie se efectueazã, desfãºurat ºiîn scrierea verticalã, în etape similare ºi prin
procedee analoage cu cele învãþate anterior. Elevii trebuie sã cunoascã foarte
bine clasele ºi ordinele în scrierea zecimalã a acestor numere.
3. Înmulþirea ºi împãrþirea numerelor naturale
a) Introducerea operaþiei de înmulþire la clasa a II-a
169
Tema 2. Mulþimi
1) Înmulþirea numerelor naturale de la 0 la 10.

La început, învãþãtorul va pune un accent deosebit pe sume cu termeni egali,
pe scrierea ºi citirea lor. De exemplu, 2 + 2 + 2 se citeºte 2 luat de 3 ori, ceea ce
înseamnã 3 ori 2. Invers, sã scriem ca sumã cu termeni egali 3 luat de 4 ori,
ceea ce înseamnã
3 + 3 + 3 + 3. Învãþãtorul trebuie sã insiste pe astfel de cerinþe. Se explicã elevilor
cã pentru sumele cu termeni egali se utilizeazã o nouã scriere: 2 + 2 + 2 = 2 ´ 3
(care se citeºte 2 ori 3 sau de 3 ori 2) ºi respectiv: 3 + 3 + 3 + 3 = 3 ´ 4 (adicã
de 4 ori 3 sau 4 ori 3). Spunem elevilor cã am scris sumele cu termeni egali sub
formã de înmulþire care se face cu ajutorul semnului grafic „´“ (simbolul operaþiei
de înmulþire). Deocamdatã, în scrierea 4 ´ 5, 5 aratã de câte ori se repetã
numãrul 4 în sumã (4 + 4 + 4 + 4 + 4 = 4 ´ 5). În locul semnului grafic „´“ se
mai utilizeazã punctul („×“). De exemplu, 7 × 3 = 7 + 7 + 7. În aceastã etapã
învãþãtorul trebuie sã insiste atât pe scrierea unei sume cu termeni egali sub
formã de înmulþire cât ºi invers, scrierea unei înmulþiri sub formã de sumã cu
termeni egali. Dupã efectuarea unui numãr suficient de exerciþii elevii vor înþelege
semnificaþia operaþiei de înmulþire. Sã introducem terminologia specificã operaþiei
de înmulþire. Mai întâi sã calculãm 2 ´ 3. Conform convenþiei de scriere avem
2× 3 = 2 + 2 + 2 .
= 4 +22 ´ 3 = 6. Spunem cã am efectuat înmulþirea 2 ´ 3 ºi rezultatul este 6. În
Deci,
=6
scrierea 2 ´ 3 = 6, numerele 2 ºi 3 se numesc factorii înmulþirii (sau numerele
care se înmulþesc), iar numãrul 6 se numeºte produs. Numãrul 2 este primul
factor, iar 3 este al doilea factor. Formula înmulþirii se scrie F1 ´F2 = P.
Sã calculãm înmulþirea 3 ´ 3: 3× 2 = 3 + 3 .
Observãm, împreunã cu elevii, cã=am 6 obþinut ca produs acelaºi numãr (6).
Facem precizarea importantã, dacã într-o înmulþire schimbãm factorii între ei
rezultatul (produsul) nu se schimbã. Spunem elevilor cã aceasta este
proprietatea de comutativitate a înmulþiri, dar termenul se dã numai cu titlu
informativ. Sã calculãm o înmulþire în care unul din factori este zero.
De exemplu, 3 ´ 0 ne spune cã în suma cu termeni egali termenul 3 trebuie
considerat de 0 ori. Acest lucru nu spune prea mult elevilor, însã, prin comutarea
factorilor obþinem: 3 ´ 0 = 0 ´ 3 = 0 + 0 + 0 = 0. Concluzionãm: dacã într-o
înmulþire unul dintre factori este 0, atunci produsul este zero.
Determinarea produsului prin rezolvarea sumelor cu termeni egali devine
greoaie dacã numerele sunt mari. De aceea, utilizând gruparea factorilor ºi
proprietatea de comutativitate a înmulþirii, vom reuºi sã calculãm mai repede
produsul. Dacã menþinem primul factor acelaºi, iar al doilea factor este variabil,
spunem cã formãm tabla înmulþirii cu acel numãr constant.
170
De exemplu, sã deducem tabla înmulþirii cu 2.

0 ´ 2 = 0; 1 ´ 2 = 2 ´ 1 = 2; 2 ´ 2 = 1 ´ 2 + 2 = 2 + 2 = 4; 3 ´ 2 = 2 ´ 2 + 2 = 4 +
2 = 6; 4 ´ 2 = 3 ´ 2 + 2 = 6 + 2 = 8; 5 ´ 2 = 4 ´ 2 + 2 = 8 + 2 = 10; 6 ´ 2 = 5 ´ 2 + 2
= 10 + 2 = 10; 7 ´ 2 = 6 ´ 2 + 2 = 12 + 2 = 14; 8 ´ 2 = 7 ´ 2 + 2 = 14 + 2 = 16; 9 ´
2 = 8 ´ 2 + 2 = 16 + 2 = 18; 10 ´ 2 = 9 ´ 2 + 2 = 18 + 2 = 20.
Scriem tabla înmulþirii cu 2: 0 ´ 2 = 0, 1 ´ 2 = 2, 2 ´ 2 = 4, 3 ´ 2 = 6, 4 ´ 2 = 8, 5
´ 2 = 10, 6 ´ 2 = 12, 7 ´ 2 = 14, 8 ´ 2 = 16, 9 ´ 2 = 18, 10 ´ 2 = 20.
Învãþãtorul trebuie sã repete cu elevii tabla înmulþirii cu 2 pânã aceºtia o
memoreazã. În acelaºi timp, învãþãtorul trebuie sã explice procedeul logic de
memorare, anume, acela prin care am dedus tabla înmulþirii cu 2. Datoritã
proprietãþii de comutativitate a înmulþirii, este suficient sã predãm numai tabla
înmulþirii cu 0, cu 1, cu 2, cu 3, cu 4 ºi cu 5. Învãþãtorul trebuie sã acorde o
atenþie deosebitã exersãrii algoritmului cuprins în tabla înmulþirii.
b) Introducerea operaþiei de împãrþire la clasa a II-a

1. Împãrþirea în pãrþi egale
Exemplu: Sã împãrþim în mod egal 12 creioane la 3 elevi. Pentru aceasta se
repartizeazã fiecãrui elev câte un creion ºi mai rãmân 9 creioane (12 – 3 =
9). Mai repartizãm câte un creion fiecãrui elev ºi mai rãmân 6 creioane (9 –
3 = 6). Continuãm procedeul de repartizare a creioanelor rãmase. Acest fapt se
reflectã în scãderile 6 – 3 = 3 ºi 3 – 3 = 0. Se constatã cã am repartizat de patru
ori câte un creionfiecãrui elev, deci fiecare elev a primit patru creioane. Formulãm
acest fapt astfel: 12 creioane împãrþite în mod egal la 3 elevi fac 4 creioane.
Acest lucru se scrie 12 : 3 = 4 ºi citim 12 împãrþit la 3 egal 4. Semnul grafic „:“
este simbolul operaþiei de împãrþire ºi se citeºte împãrþit. Numãrul care se împarte
(12) se numeºte deîmpãrþit, iar cel la care se împarte (3) se numeºte
împãrþitor. Rezultatul împãrþirii (4) se numeºte cât. În acest tip de împãrþire
câtul este egal cu numãrul de scãderi ale lui 3 din 12, apoi din 9, din 6 ºi în final
din 3. De exemplu, 12 – 3 = 9, 9 – 3 = 6, 6 – 3 = 3, 3 – 3 = 0, deci câtul este
4.
În acelaºi timp observãm cã suma cu termeni egali 3 + 3 + 3 + 3 este 3 ´ 4 =
12. Spunem elevilor cã 12 : 3 = 4 deoarece 3 ´ 4 = 12. Aceasta înseamnã cã
efectuãm operaþia de împãrþire pe baza operaþiei de înmulþire. Luãm ºi alte

exemple: 15 : 5 = 3, deoarece 5 ´ 3 = 15; 24 : 4 = 6, deoarece 4 ´ 6 = 24.
2. Împãrþirea prin cuprindere

Exemplu: Sã împãrþim 12 creioane, câte 3 la fiecare elev. Câþi elevi primesc
creioane?aceste
Efectuãm Se scadscãderi
3 creioane,
ºi leapoi altele
numãrãm 123,– pânã nu 9
3 = 9, mai
– rãmâne
3 = 6, nici
6 – 3un=creion.
3, 3 –
171
Tema 2. Mulþimi
3 = 0. Am efectuat 4 scãderi. Înseamnã cã 4 elevi pot primi câte 3 creioane.

Scriem 12 : 3 = 4.
20×
Observaþie: La împãrþirea în pãrþi egale cunoaºtem numãrul pãrþilor egale,
3
60
3 ×2
3 0
×
(3 × 2)
(3 0)
×
dar nu cunoaºtem câte elemente sunt în fiecare parte. La împãrþirea prin

cuprindere cunoaºtem câte elemente are o parte dar nu cunoaºtem câte pãrþi
egale se formeazã.
Învîþãtorul trebuie sã dea exemple clare de situaþii problemã care conduc fie
la împãrþirea în pãrþi egale, fie la împãrþirea prin cuprindere.
Avem de lãmurit douã cazurispeciale la operaºia de împãrþire: primul când

deîmpãrþitul este 0 ºi al doilea când împãrþitorul este 0.
24
(3 × 2)
(3 1)
4
×
De exemplu: 0 : 3 = 0 deoarece 3 ´ 0 = 0 ºi este singurul caz în care produsul

este 0. Analog, 0 : 5 = 0, 0 : 7 = 0, etc. Dacã luãm, însã, împãrþirea 3 : 0 nu vom
gãsi nici un numãr a astfel încât 0 ´ a = 3. Spunem cã împãrþirea cu împãrþitorul
(4 × 2)
(4 2)
×
zero nu este posibilã. Putem sã justificãm acest fapt ºi prin urmãtoarele: ori de
câte ori vom scãdea pe 0 din 3 niciodatã nu obþinem 0.
Dupã ce elevii ºi-au însuºit în mod concret cele douã tipuri de împãrþire, se
trece la alcãtuirea tablei împãrþirii, folosind tabla înmulþirii. De exemplu, din tabla
înmulþirii cu 2 se deduce tabla împãrþirii cu 2.
Din 0 ´ 2 = 0 rezultã 0 : 2 = 0
1 ´ 2 = 2 rezultã 2 : 2 = 1
(2 × 3)
(2 × 0)
(2 0)
×
172
2 ´ 2 = 4 rezultã 4 : 2 = 2
3 ´ 2 = 6 rezultã 6 : 2 = 3
…
(3 × 3)
(3 × 0)
(3 0)
×
10´ 2 = 20 rezultã 10 : 2 = 5
Tabla înmulþirii ºi împãrþirii numerelor naturale pânã la 10 trebuie învãþate pe
de rost. Este foarte important ca elevii sã recunoascã situaþiile matematice ºi
(3 × 3)
(3 × 2)
(3 1)
×
practice în care se impune efectuarea înmulþirii ºi împãrþirilor. Aceasta este una
din sarcinile importante ale învãþãtorului.
c) Înmulþirea numerelor când unul dintre ele are mai multe cifre iar
1× celãlalt o singurã cifrã
4
1. Înmulþirea numerelor formate dintr-o cifrã cu numere formate
din zeci, fãrã trecere peste ordin
Exemplu: 3× 20 = 3× 2× 10 2× 40 = 2× 4× 10 3× 30 = 3× 3× 10
= 6× 10 = 8× 10 = 9× 10
= 60 = 80 = 90 formate
În rezolvarea acestor înmulþiri am descompus în produse numerele
numai din zeci (20 = 2´ 10, 40 = 4 ´ 10, 30 = 3 ´ 10), apoi am aplicat proprietatea
(4 × 2)
(4 × 1)
(4 1)
×
de asociere a factorilor unui produs ((F1 × F2) × F3 = F1 × (F2 × F3) ) .

Vom utiliza parantezele numai atunci când este absolut necesar.
Înmulþirea 3 ´ 20 este suma 20 + 20 + 20 care poate fi calculatã aºezând
termenii unul sub altul.
20 + sau sau 20×

20 reþine forma finalã pentru înmulþirea33 ´ 20, unde am aºezat numerele
Vom
unul20sub altul, deasupra 20, iar dedesubt numãrul
60 format dintr-o singurã cifrã
3 ´ 60
0 = 0 ºi rãspunsul l-am scris sub unitãþi, apoi am efectuat 3´2=6 ºi rãspunsul
(3). Am
l-am scris sub zeci. Acest mod de organizare a calculelor se numeºteefectuat
calcul în
(4 × 2)
(4 × 4)
(4 1)
×
+1
173
Tema 2. Mulþimi
scris.

din zeci ºi unitãþi
Exemple: 3× 21 = 21+ 21+ 21 sau 21 + sau

= 42 + 21 21
= 63
(2 × 3)
(2 × 5)
(2 6)
21
×
+1 +1
4× 22 = 22 + 22 + 22 + 22 sau 22 + sau
Pentru înmulþirea =344
´ +21,
44 calculul desfãºurat
22 se mai poate organiza ºi astfel:
= 88 22
22
3× 21 = 20 + 1+ 20 + 1+ 20 + 1. În scrierea 3 ´ 20 + 3 ´ 1 am rezolvat întâi înmulþirile 3

= 33× 20
´ 20 ºi + 3apoi
´ 1, ×1 am efectuat adunarea 60 + 3. Învãþãtorul poate utiliza aceastã
= 60 + 3
= 63de calcul desfãºurat în funcþie de experienþa colectivului de elevi.
variantã

din sute
Exemple: 2× 300 = 2× 3×100 sau 300 + sau

= 6× 100 300
= 600
3× 300 = 3× 3× 100 sau 300 + sau

= 9× 100
Înmulþirea =numerelor
900 formate dintr-o300
cifrã cu numere formate din sute, zeci ºi
300
unitãþi
174
Exemple: 3× 321 = 321+ 321+ 321 sau 321 + sau

= 642 + 321
321
= 963
321
Calculul desfãºurat poate fi organizat astfel:
3× 321 = 300 + 20 + 1+ 300 + 20 + 1+ 300 + 20 + 1 sau, mai concis, 3 ´ 321 = 3 ´ (300 + 20
+ 1), =ceea
3× 300
ce+înseamnã
3× 20 + 3× 1
cã fiecare termen din parantezã se repetã în sumã de
= 900 + 60 + 3
3 ori, adicã
= 963
3 ´ (300 + 20 + 1) = 3 ´ 300 + 3 ´ 20 + 3 ´ 1 = 900 + 60 + 3. Acest gen de calcul
justificã mai bine calculul în scris, însã, dezvoltarea scrierii 3 ´ (300 + 20 + 1)
este mai dificil de în-þeles de cãtre elevi. Spunem elevilor cã în scrierea 3 ´ (300 +
20 + 1) = 3 ´ 300 + 3 ´ 20 + 3 ´ 1,am distribuit prin înmulþire factorul 3 la fiecarea
termen al sumei. Aceasta este proprietatea de distributivitatea a înmulþirii faþã
de adunare.
321×
3 Sã mai rezolvãm o înmulþire:
963
4× 211 = 4× ( 200 + 10 + 1) sau 211× sau 211× .

= 4× 200 + 4× 10 + 4× 1 4 4
= 800 + 40 + 4 844 844
= 844
În scrierea 4 ´ (200 + 10 + 1) semnificaþia parantezei este aceea cã numãrul
4 trebuie înmulþit cu fiecare termen din suma 200 + 10 + 1, apoi se adunã
produsele obþinute.
Învãþãtorul poate sã opteze pentru cel mai eficient demers didactic privind
predarea operaþiei de înmulþire, în funcþie de experienþa colectivului de elevi.
175
Tema 2. Mulþimi
5. Înmulþirea, cu trecere peste ordin, a numerelor formate dintr-o

cifrã cu numerele formate din sute, zeci ºi unitãþi
Exemple: 4× 241 = 4× 200 + 4× 40 + 4×1 sau 241× sau, þinând cont cã 4 ´ 4 = 10

= 800 + 160 + 4 4
= 960 + 4
+ 6, avem . = 964
Cele zece unitãþi de ordinul zecilor din scrierea 4 ´ 4 = 10 + 6 le-am transformat
într-o unitate de ordinul sutelor ºi am adunat-o la produsul 4 ´ 2 (4 ´ 2 + 1 = 8 +
1 = 9). Unitãþile numãrului 10 + 6, adicã 6, le-am scris la produs pe locul zecilor,
iar numãrul 9 l-am scris, la produs, pe locul sutelor.
Sã rezolvãm ºi înmulþirea 2 ´ 356.
2× 356 = 2× 300 + 2× 50 + 2× 6 sau 356 × sau .
= 600 + 100 + 16 2
= 600 + 110 + 6
Înmulþirea =unui
716 numãr format din zeci ºi unitãþi cu un numãr format din zeci
Exemple: 34× 10 = 30× 10 + 4× 10 57×10 = 50× 10 + 7× 10
Spunem elevilor: =pentru
3× 10×a10înmulþi
+ 4× 10 un numãr cu zece,
= 5adãugãm
× 10×10 +la7×cifrele
10 acestui
= 3× 100 + 4× 10 = 5× 100 + 7× 10
numãr cifra 0. De exemplu, 87 ´ 10 = 870.
= 300 + 40 = 500 + 70
7. Înmulþirea a= 340douã numere formate din zeci ºi unitãþi
= 570
Exemple: 32× 25 = 30× 25 + 2× 25 19× 27 = 10× 27 + 9× 27
La prima înmulþire, 10× 25 + 5030 ´ 25 ºi 2 ´ 25=se
= 3×produsele 270 + 243 produse parþiale.
numesc
= 3× 250 + 50 = 513
Suma produselor parþiale ne dã produsul 32 ´ 25. Putem sã scriem 32 ´ 25 = 2 ´
= 750 + 50
2 + 30 ´ 25 = 2 ´ 25=+800
3 ´ 25 ´ 10 = 2 ´ 25 + 75 ´ 10 = 50 + 75 de zeci. Aceastã
scriere ne sugereazã cã înmulþirea 32 ´ 25 poate fi efetuatã, în scris, astfel:
(Primul mod) (Al doilea mod)
25× 25×
32 32
50 → Produsulparţial2× 25 = 50 50
750 → Pr
Aºezãm ţial30× 25unul
odusulparparþiale
produsele = 75×sub
10 =altul, 75 zeci sub zeci,
75 zeciunitãþi sub unitãþi,
800 800
etc. Apoi adunãm produsele parþiale. Se observã cã cifra 0 de la produsul parþial
176
750 nu aduce nici o contribuþie la adunare. În aceastã situaþie, acest 0 se poate

suprima ºi calculul în scris se organizeazã ca în al doilea mod. Aceasta este
forma de calcul în scris care s-a transformat în algoritmul înmulþirii.
Dupã aceeaºi metodologie se efectueazã ºi alte tipuri de înmulþiri.
d) Împãrþirea numerelor formate din douã cifre la numere formate
numai dintr-o cifrã
1. Numãrul zecilor ºi numãrul uitãþilor deîmpãrþitului se împarte exact
la împãrþitor
Exemple: 60:3 = 6 zeci:3 , sau 60 : 3 = 20, sau 60 : 3 = 6:3 0:3 . Calculul în

= 2 zeci
=20
scris se organizeazã astfel: 60:3 = 20 .

6
Am efectuat întâi 6 : 3 = 2,=numãrul
0
2 l-am scris la cât pe locul zecilor, apoi am
0
efectuat 3 ´ 2 = 6 ºi 6 – 6 = 0, deci,
= 3 s-a cuprins exact de 2 ori în 6. Am coborât cifra
unitãþilor (0) ºi am efectuat 0 : 3 = 0, scriind rezultatul 0 pe locul unitãþilor la cât.
Dacã ultima cifrã la deîmpãrþit este 0, aceasta se trece direct ca cifrã a unitãþilor la
cât: 60:3 = 20 .
6 = ( 6 zeci:2) + ( 8:2) sau 6 8:2 = 34
68:2
= = 3 zeci+ 4
Am utilizat parantezele 6pentru a arãta ce operaþii se efectueazã întâi.
=8
Explicãm= 30 +4
elevilor cã aceste paranteze puteau fi omise, dar într-o scriere de
= 34 8
forma 4 : 2 + 2 : 2 întâi efectuãm împãrþirile
= (4 : 2 = 2 ºi 2 : 2 = 1), apoi efectuãm
adunarea (2 + 1 = 3). Acelaºi rezultat obþinem dacã efectuãm adunarea 177 4+
2 = 6 ºi pe urmã împãrþirea 6 : 2 = 3. Avem egalitatea (4 + 2) : 2 = 4 : 2 + 2 :
3
Tema 3. Metodologia predãrii fracþiilor ºi a operaþiilor cu fracþii
Tema Metodologia predãrii fracþiilor

ºi a operaþiilor cu fracþii
1. Metodologia predãrii noþiunii de fracþie

La clasa a II-a, paralel cu învãþarea împãrþirii prin 2 ºi, respectiv 4, se pot preda
noþiunile de jumãtate ºi sfert. Învãþarea acestor noþiuni se face în mai multe lecþii. De
exemplu, dupã ce elevii înþeleg semnificaþia împãrþirii cu 2, învãþãtorul trebuie sã explice
acestora cã, de fapt, deîmpãrþitul se micºoreazã de douã ori.
Prezentãm elevilor o problemã practicã: Cum putem sã micºorãm de douã ori un
mãr? În acest caz, operaþia de împãrþire prin 2 ia forma concretã de tãiere a mãrului în
douã pãrþi egale. Utilizând experienþa cotidianã a elevilor, punem întrebarea: Cum se
numeºte o parte din mãrul care a fost tãiat în douã pãrþi egale? Elevii rãspund: O parte
se numeºte jumãtate de mãr.Atenþionãm elevii cã mãrul are douã jumãtãþi ºi acestea
sunt egale. Dacã alãturãm cele douã jumãtãþi obþinem mãrul întreg. Exemplul cu tãierea
mãrului face parte din etapa de fracþionare a unor obiecte concrete.
Fracþionarea unui obiect pentru a obþine douã jumãtãþi se mai poate face prin îndoirea
ºi desdoirea unor figuri geometrice plane care admit cel puþin o axã de simetrie
(dreptunghiul, pãtratul, cercul). Îndoirea se face în aºa fel încât cele douã pãrþi sã coincidã
prin suprapunere. Sã considerãm suprafaþa dreptunghiularã ºi sã punem în evidenþã
cele douã pãrþi obþinute dupã desdoire.
Am reprezentat cu linie discontinuã (punctat) linia
ce se observã pe foaia de hârtie dupã desdoire. Spunem
elevilor cã prin îndoire dreptunghiul a fost împãrþit în
jumãtãþi. Cerem elevilor sã exerseze aceastã operaþie de îndoire ºi pe alte figuri geometrice,
de exemplu pe un disc. Informãm elevii cã jumãtate dintr-un obiect se mai numeºte
doime.Termenul de doime nu trebuie folosit în mod obligatoriu la clasa a II-a. Reluãm
faza concretã de tãiere a mãrului ºi comunicãm elevilor cã am obþinut douã doimi de
mãr. O altã etapã de fracþionare a obiectelor pentu a obþine jumãtãþi se face prin trasarea
unei axe de simetrie într-un pãtrat sau cerc. Sã considerãm o suprafaþã pãtraticã. Cu
ajutorul riglei ºi a creionul trasãm o linie dreaptã care trece prin douã vârfuri opuse.
Pliem, eventual, pãtratul de-a lungul liniei obþinute ºi demonstrãm elevilor cã cele douã
pãrþi coincid prin suprapunere. Copii trebuie sã conºtientizeze cã am obþinut jumãtãþi ale
pãtratului. Etapele de îndoire ºi trasare, utilizând axele de simetrie ale unor figuri plane,
constituie faza semiabstractã de fracþionare. Faza abstractã de fracþionare în jumãtãþi
178
este aceea de împãrþire exactã a numerelor prin 2. Sã împãrþim în mod egal 40 de lei la
doi elevi. Pentru aceasta trebuie sã efectuãm împãrþirea 40 : 2, care are câtul 20. Spunem
cã fiecare elev a primit jumãtate din suma de 40 de lei. Deci, jumãtatea (doimea) lui 40
este 20. Propunem elevilor sã afle jumãtãþile numerelor: 60, 80, 20 etc.
Învãþãtorul poate sã utilizeze ºi alte materiale didactice în demersul didactic de predare
a noþiunii de jumãtate (doime). În continuare, putem sã formulãm probleme simple în
care sã intre noþiunea de jumãtate.
Sã dãm un exemplu: Mihai are 20 de timbre. Jumãtate din numãrul lor le oferã
fratelui sãu Dan. Câte timbre primeºte Dan?
În rezolvarea acestei probleme cuvântul cheie este jumãtate. Care este numãrul din
care trebuie sã dãm jumãtate? (Numãrul este 20.) Prin ce operaþie aflãm jumãtate dintr-
un numãr? (De împãrþire prin 2.) Acum putem sã scriem planul logic ºi planul
operaþional al problemei. În limbajul elevilor vom spune plan ºi rezolvare. Sã rezolvãm
aceastã problemã.
Plan ºi rezolvare
1. Câte timbre primeºte Dan?
20 : 2 = 10 (timbre)
Rãspuns: Dan primeºte 10 timbre
Elevii trebuie sã respecte metodologia rezolvãrii unei probleme deoarece acest lucru
îi va ajuta mai târziu sã scrie exerciþiul unei probleme.
Introducerea noþiunii de sfert se face în paralel cu
învãþarea împãrþirii prin 4. Astfel, pentru a obþine un sfert
dintr-un mãr împãrþim (prin tãiere) acest mãr în patru
pãrþi de aceeaºi mãrime. Dacã îndoim ºi desdoim
suprafaþa dreptunghiularã, aºa cum aratã cele douã linii
punctate, obþinem sferturile dreptunghiului.
Fiecare sfert reprezintã totatât din suprafaþa dreptunghiularã. Prin aceastã fracþionare
am împãrþit suprafaþa dreptunghiului în patru pãrþi egale. Informãm elevii cã un sfert
dintr-un obiect se mai numeºte pãtrime.Termenul de pãtrime nu trebuie folosit în mod
obligatoriu în clasã.
O altã etapã de fracþionare a obiectelor pentru a
obþine sferturi se poate face prin trasarea a douã axe de
simetrie într-o suprafaþã pãtraticã. Pliem suprafaþa
pãtraticã, întâi de-a lungul unei axe, apoi de-a lungul
celeilalte axe ºi demonstrãm elevilor, prin suprapunere,
cã cele patru pãrþi sunt egale, deci sunt sferturi ale supra-
feþei pãtratice. Faza abstractã de fracþionare în sferturi
este aceea de împãrþire exactã a numerelor prin 4. Sã
179
împãrþim, în mod egal, 80 de mii la 4 elevi. Efectuînd împãrþirea 80 : 4 obþinem câtul 20.
Spunem cã fiecare elev a primit un sfert din suma de 80 de lei, adicã 20 de lei. Propunem
elevilor sã afle sferturile (pãtrimile) numerelor: 40, 20, 60.
Dupã ce elevii au înþeles noþiunea de sfert (pãtrime), le propunem o problemã simplã
care sã conþinã termenul sfert. Sã dãm un exemplu: Nelu are 20 de nuci. Un sfert din
numãrul lor le dã unei veveriþe. Câte nuci a spart veveriþa?
În rezolvarea acestei probleme cuvântul cheie este sfert. Care este numãrul din care
trebuie sã luãm un sfert? (Numãrul este 20.) Prin ce operaþie aflãm un sfert dintr-un
numãr? (De împãrþire prin 4.) Sã rezolvãm aceastã problemã:
Plan ºi rezolvare
1. Câte nuci sparge veveriþa?
20 : 4 = 5 (nuci)
Rãspuns: Veveriþa sparge 5 nuci.
Scrierea simbolicã ºi citirea unei fracþii se va face în clasa a IV-a. Punctãm în

continuare un posibil demers didactic pentru introducerea noþiunii de fracþie.
Sã revenim la fracþionarea mãrului în sferturi (pãtrimi) ºi sã alãturãm douã dintre ele.
În acest fel am obþinut douã sferturi (sau douã pãtrimi) de mãr ºi exprimãm acest lucru
2
în scris prin simbolul . Se va explica elevilor cã numãrul de sub linie (4) se numeºte
4
numitor ºi aratã în câte pãrþi egale am tãiat (împãrþit) mãrul, linia dintre numere se
numeºte linie de fracþie, iar numãrul de deasupra liniei de fracþie (2) se numeºte
numãrãtor ºi aratã cã din cele patru sferturi (pãtrimi) am luat douã pãrþi. Scrierea se
123456789012
123456789012
1234567890123
123456789012
123456789012
1234567890123
numeºte fracþie. 123456789012
123456789012
123456789012
1234567890123
123456789012
123456789012
1234567890123
123456789012
1234567890123
123456789012
123456789012
1234567890123
123456789012
123456789012
1234567890123
O nouã etapã în consolidarea noþiunii de fracþie 123456789012
123456789012
123456789012 1234567890123
123456789012
123456789012
1234567890123
123456789012
1234567890123
123456789012
123456789012
1234567890123
123456789012
123456789012
1234567890123
este reprezentarea ei printr-un desen. Sã repre-
3
zentãm pe o suprafaþã dreptunghiularã fracþia .
4
Numitorul 4 ne spune cã trebuie sã împãrþim dreptunghiul în patru pãrþi egale, iar
numãrãtorul 3 ne spune cã trebuie sã luãm trei pãrþi egale din cele patru. Alipim cele trei
pãrþi prin haºurare. Porþiunea haºuratã reprezintã din toatã suprafaþa dreptunghiularã.
3 3
Scriem sub porþiunea haºuratã fracþia . Reamintim elevilor cã fracþia seciteºte t
rei
4 4
pãtrimi sau trei supra patru, ultima variantã nu trebuie folositã în mod obligatoriu. În
continuare vom face exerciþii de citire ºi de scriere a fracþiilor. Se va face reprezentarea
lor pe desene utilizând creioane colorate.
Dupã ce elevii au înþeles semnificaþia noþiunii de fracþie vom defini egalitatea
fracþiilor.Sã considerãm o suprafaþã pãtraticã ºi sã trasãm o axã de simetrie.
180
1 1234567890123456789
Haºurãm din suprafaþa pãtratului. Unim ºi 1234567890123456789
1234567890123456789
2 1234567890123456789
1234567890123456789
celelalte douã vârfuri opuse ºi observãm, împreunã 1234567890123456789
1234567890123456789
1234567890123456789
1234567890123456789
cu elevii, cã porþiunea haºuratã conþine douã 1234567890123456789
1234567890123456789
1234567890123456789
2 1234567890123456789
1234567890123456789
sferturi (sau douã pãtrimi) ºi scriem . Elevii 1234567890123456789
1234567890123456789
4 1234567890123456789
1 2 1234567890123456789
1234567890123456789
conºtientizeazã cã ºi reprezintã totatât din
2 4
suprafaþa patrulaterã. Din acest motiv spunem cã
1 2
fracþiile ºi sunt egale ºi scriem = .
2 4
1 2 4
Învãþãtorul poate considera reprezentãri potrivite pentru a arãta cã = = .
2 4 8
Utilizând acest ºir de fracþii egale vom sugera elevilor o modalitate de obþinere a fracþiilor
1
egale. De exemplu, dacã la fracþia înmulþim atât numãrãtorul cât ºi numitorul cu 2
2
2 1 4
obþinem fracþia , care ºtim cã este egalã cu fracþia . Dacã la fracþia împãrþim atât
4 2 8
2
numãrãtorul cât ºi numitorul prin 2 obþinem fracþia care ºtim cã este egalã cu fracþia
4
4 3
. Cerem elevilor sã formeze în acelaºi mod douã fracþii egale cu fracþia . (De exemplu,
8 6
de unde )
.
2. Compararea fracþiilor
1
3
a 3 1 66 3⋅ 2 6
2= 4
3:3
== şi =
6:2
3
2
b
24 6
4 2 12 ⋅ 2 12
61.6Compararea unei fracþii cu întregul
Este util sã adresãm elevilor urmãtoarele întrebãri: Dacã alipim douã jumãtãþi ale
unui mãr ce obþinem? (Obþinem mãrul întreg.) Dacã alipim patru sferturi ale unei pâini
2 4
ce obþinem? (Obþinem pâinea întreagã.) Acest fapt se scrie = = 1, unde numãrul 1
2 4
înseamnã un întreg. Prin analogie putem scrie = 1 ºi citim t
reitreimi sau
cinci cincimi sau ºase ºesimi formeazã un întreg, adicã 1.
O fracþie în care numãrãtorul este egal cu numitorul reprezintã un întreg.
Sã considerãm urmãtoarea situaþie practicã: Elevul merge la magazin ºi cumpãrã o
jumãtate de pâine. O jumãtate de pâine înseamnã mai puþin decât pâinea întreagã, care
reprezintã întregul. Scriem < 1. Dacã întregul a fost împãrþit în 5 pãrþi egale ºi
4
considerãm 4 pãrþi înseamnã cã <1.
5
O fracþie reprezintã mai puþin de un întreg dacã numãrãtorul este mai mic decât
numitorul. Deci < 1 atunci când a < b.
Dacã elevul cumpãrã de la magazin o pâine ºi jumãtate, înseamnã cã a cumpãrat mai
mult de o pâine. Într-o pâine ºi jumãtate avem trei jumãtãþi ºi scriem . Deoarece trei
jumãtãþi de pâine, , înseamnã mai mult decât o pâine, 1, scriem > 1. Dacã împãrþim
douã pâini în sferturi ºi consumãm 6 sferturi înseamnã cã am consumat mai mult de o
181
6
pâine ºi putem scrie >1.
4
O fracþie reprezintã mai mult de un întreg dacã numãrãtorul este mai mare ca
numitorul. Deci, > 1 atunci când a > b.
12345678901234567890123456
12345678901234567890123456
12345678901234567890123456
2. Compararea fracþiilor care au acelaºi numitor 12345678901234567890123456
12345678901234567890123456
12345678901234567890123456
12345678901234567890123456
Sã împãrþim un disc în 8 pãrþi egale ºi sã haºurãm 5 pãrþi. 12345678901234567890123456
12345678901234567890123456
12345678901234567890123456
12345678901234567890123456
Porþiunea haºuratã reprezintã fracþia , iar porþiunea 12345678901234567890123456
12345678901234567890123456
12345678901234567890123456
12345678901234567890123456
12345678901234567890123456
nehaºuratã reprezintã fracþia . Se observã cã porþiunea 12345678901234567890123456
12345678901234567890123456
12345678901234567890123456
12345678901234567890123456
haºuratã este mai mare decât porþiunea nehaºuratã. Putem sã 12345678901234567890123456
12345678901234567890123456
12345678901234567890123456
12345678901234567890123456
scriem > deoarece 5 pãrþi reprezintã mai mult decât 3 12345678901234567890123456
12345678901234567890123456
pãrþi. Reluând raþionamentul, scriem > deoarece 5 > 3.

Dintre douã fracþii care au acelaºi numitor, mai mare este cea cu numãrãtorul
mai mare
. Deci, atunci când a > c.
12345678901234567890123456
12345678901234567890123456
12345678901234567890123456
12345678901234567890123456
12345678901234567890123456
12345678901234567890123456 2. Compararea fracþiilor care au
12345678901234567890123456
12345678901234567890123456
12345678901234567890123456
12345678901234567890123456 acelaºi numãrãtor
12345678901234567890123456
12345678901234567890123456
12345678901234567890123456
12345678901234567890123456 12345678901234
Sã considerãm douã discuri egale.
12345678901234567890123456 12345678901234
12345678901234567890123456
12345678901234567890123456 12345678901234
12345678901234 Primul disc îl împãrþim în 4 pãrþi
12345678901234567890123456 12345678901234
12345678901234567890123456
12345678901234567890123456 12345678901234 egale, iar al doilea disc îl împãrþim în
12345678901234567890123456 12345678901234
12345678901234
12345678901234567890123456 12345678901234
12345678901234567890123456
12345678901234567890123456 12345678901234
12345678901234 8 pãrþi egale. În fiecare disc haºurãm
12345678901234567890123456 12345678901234
12345678901234567890123456 12345678901234 2 pãrþi. Se observã cã în primul disc
2 2 am haºurat mai mult decât în al doi-
>
4 8 lea disc, ceea ce înseamnã cã .
Învãþãtorul trebuie sã gãseascã ºi alte exemple potrivite.
Concluzionãm: Dintre douã fracþii care au acelaºi numãrãtor, mai mare este cea
cu numitorul mai mic.
3. Operaþii cu fracþii care au acelaºi numitor

1. Adunarea fracþiilor care au acelaºi numitor
Sã împãrþim un disc în 8 pãrþi egale.
1234567890123456789012345
1234567890123456789012345
1234567890123456789012345 Haºurãm întâi douã pãrþi apoi încã trei pãrþi. În total am haºurat
1234567890123456789012345
1234567890123456789012345
1234567890123456789012345
1234567890123456789012345
1234567890123456789012345
1234567890123456789012345
1234567890123456789012345
2 pãrþi + 3 pãrþi = 5 pãrþi. Scriind cu fracþii avem sau
1234567890123456789012345
1234567890123456789012345
1234567890123456789012345
1234567890123456789012345 .
1234567890123456789012345
1234567890123456789012345
1234567890123456789012345 Concluzionãm: Pentru a aduna douã fracþii care au acelaºi
1234567890123456789012345
1234567890123456789012345
1234567890123456789012345
1234567890123456789012345
1234567890123456789012345
1234567890123456789012345
numitor este suficient sã adunãm numãrãtorii ºi sã copiem
1234567890123456789012345
1234567890123456789012345 numitorul.
1234567890123456789012345
182
a c a+ c
Deci + = . Învãþãtorul trebuie sã facã o analogie între adunarea numerelor
b b b
naturale ºi adunarea fracþiilor care au acelaºi numitor.
Astfel, prin suma înþelegem sau .Amintim elevilor
cã într-o adunare de fracþii sã schimbãm între ei termenii, adicã .
2. Scãderea fracþiilor care au acelaºi numitor
123456789012345678901234567890121234567890
123456789012345678901234567890121234567890
123456789012345678901234567890121234567890
Sã împãrþim un dreptunghi în 6 pãrþi egale.
123456789012345678901234567890121234567890
123456789012345678901234567890121234567890
123456789012345678901234567890121234567890
123456789012345678901234567890121234567890
Haºurãm întâi 5 pãrþi egale. Douã din cele 5 pãrþi
123456789012345678901234567890121234567890
123456789012345678901234567890121234567890
123456789012345678901234567890121234567890
123456789012345678901234567890121234567890
123456789012345678901234567890121234567890
haºurate le haºurãm ºi în alt sens. Din cele 5 pãrþi
123456789012345678901234567890121234567890
123456789012345678901234567890121234567890
123456789012345678901234567890121234567890
123456789012345678901234567890121234567890
haºurate, câte pãrþi au rãmas haºurate într-un singur
sens? Prin numãrare constatãm cã au rãmas 3 pãrþi
haºurate într-un singur sens. Cu alte cuvinte, dacã înlãturãm 2 pãrþi din cele 5 pãrþi mai
rãmân 3 pãrþi. Putem scrie: 5 pãrþi − 2pãrþi=3pãrþi,adicã sau .
Concluzionãm: Pentru a scãdea douã fracþii care au acelaºi numitor, se scade
din numãrãtorul descãzutului cel al scãzãtorului pentru a obþine numãrãtorul
restului, iar ca numitor se pãstreazã numitorul comun al celor douã fracþii. Deci,
, cu condiþia a ≥ c.
Dupã cunoaºterea modului de efectuare a operaþiilor de adunare ºi scãdere, se propun
⎛14
10
5
2
a
42 ⎛2
41
c15⎞⎟ 23
14
35
1
a
3−
3⎞
e+−3
⎟⎟x5
2c
24i10
þ2 −î
+
3i145+ 473re18 5 arã3 mbe8le operaþii.
⎜2 +
−
++⎜=
−1 +
=
= ⎟=
++ + +er
=c
== i n+
=ca= =sã ap+ a=
⎜⎝12
5
8
7
b ⎜⎝6
678 7 88⎠⎟ 5
d12 86
87 ⎠⎟b587 612
6
12
88 5 7 12
5 7 12 12 12
De exemplu, .
3. Adunãri ºi scãderi între fracþii ºi întregi
2
Sã considerãm adunarea + 1. Numitorul fracþiei ne spune cã întregul a fost
5
împãrþit în 5 pãrþi egale, deci un întreg conþine sau 1 = .Acum putem scrie:
.
Am transformat întregul într-o fracþie în care numãrãtorul ºi numitorul sunt
egali cu numitorul fracþiei care se adunã cu întregul.
Sã efectuãm ºi adunarea 2 + . În acest caz avem 2 întregi. Fiecare întreg are 7 pãrþi
egale (ºeptimi). Doi întregi vor avea 7 pãrþi + 7 pãrþi = 14 pãrþi, adicã .Avem
. Deoarece 18 > 7, spunem elevilor cã rezultatul adunãrii
reprezintã mai mult de un întreg (se poate arãta cã rezultatul adunãrii reprezintã mai mult
de 2 întregi). În mod analog se efectueazã operaþia de scãdere. Spre exemplu,
3 5 3 5− 3 2
1− = − = = .
5 3 5 5 5
4. Aflarea unei fracþii dintr-un întreg
Învãþãtorul trebuie sã vorbeascã elevilor despre însemnãtatea studierii fracþiilor.Sã
considerãm urmãtoarea problemã: Într-o clasã sunt 28 de elevi. Fetele reprezintã din
183
totalul elevilor. Câþi bãieþi sunt în acea clasã?

Deoarece problema se adreseazã elevilor de clasa a IV-a, putem sã facem o examinare
5
mai profundã a ei. Iatã un posibil traseu în acest sens. Ce reprezintã fracþia ? (Numãrul
7
fetelor.) Ce informaþii ne mai dã fracþia ? (Din cele 7 pãrþi egale, 5 sunt fete.) Putem
afla cât reprezintã o parte (o ºeptime) ? (Da, împãrþim 28 la 7). Cum putem afla numãrul
fetelor? (Înmulþim cu 5 rezultatul împãrþirii 28 : 7). Cum aflãm numãrul bãieþilor? (Din
totalul elevilor scãdem numãrul fetelor). Sã scriem planul ºi rezolvarea problemei.
Plan ºi rezolvare
1. Cât reprezintã din 28 de elevi? 3. Cîþi bãieþi sunt în clasã?
28 : 7 = 4 (elevi) 28 − 20 = 8 (bãieþi)
2. Câte fete sunt în clasã?
5 × 4 = 20 (fete)
Rãspuns: 20 bãieþi
Sã scriem exerciþiul problemei: 28 − 28 : 7 × 5. Este instructiv sã rezolvãm acest
exerciþiu: 28 − 28 : 7 × 5 = 28 − 4 × 5 = 28 − 20 = 8. Cu aceastã ocazie reamintim elevilor
ordinea efectuãrii operaþiilor.
Metoda a doua de rezolvare
Ce fracþie reprezintã numãrul bãieþilor? (Scãdem din întregul 1 fracþia ). Cum aflãm
numãrul bãieþilor? (Aflãm întâi o ºeptime din numãrul total al elevilor, apoi înmulþim cu
numãrul de pãrþi care reprezintã bãieþii). Sã scriem planul ºi rezolvarea.
1. Ce fracþie reprezintã numãrul bãieþilor? 3. Câþi bãieþi sunt în clasã?
1− 2 × 4 = 8 (bãieþi)
2. Cât reprezintã o ºeptime din totalul elevilor?
28 : 7 = 4
Rãspuns: 8 bãieþi
Putem sã scriem exerciþiul problemei într-o altã formã: 28 : 7 · (7 − 5).
Observaþie: Este important sã comunicãm elevilor cã scrierea exerciþiului se face
numai cu numerele care apar în textul problemei.
Aprofundãm algoritmul de aflare a unei fracþii dintr-un întreg.
Cum am aflat din 28? Am împãrþit pe 28 la 7 ºi am înmulþit rezultatul cu 5. Scrierea
din 28 (elevi) reprezintã 28 : 7 × 5.
Dãm exemplu de fiºã pentru muncã independentã:

1. Scrieþi 5 fracþii. 4. Scrieþi douã fracþii mai mari decât întregul.
2. Scrieþi 3 fracþii mai mici decât întregul. 5. Scrieþi o fracþie egalã cu fracþia .
3. Scrieþi douã fracþii egale cu întregul. 6. Aflaþi din 16, din 18 ºi din 10.
184
4
Tema Metodologia predãrii

unitãþilor de mãsurã
1. Mãrimi. Mãsurarea mãrimilor

Noþiunea de mãrime fundamentalã este consideratã noþiune primarã (nu se
defineºte) în sistemul predãrii-învãþãrii matematicii. În Sistemul Internaþional se considerã
fundamentale ºapte mãrimi fizice: lungimea, masa, timpul, temperatura, intensitatea
curentului electric, intensitatea luminoasã ºi cantitatea de substanþã. Restul mãrimilor se
definesc cu ajutorul acestora prin relaþii de definiþie. Ele se numesc mãrimi derivate.
Introducerea mãrimilor fundamentale se face pe bazã de exemple.
A mãsura o mãrime oarecare înseamnã a compara aceastã mãrime cu o alta, luatã
ca unitate de mãsurã. [2].
Mãsurarea mãrimilor este una dintre cele mai complicate activitãþi care se desfãºoarã
în cadrul orelor de matematicã. Din acest motiv elevii trebuie conduºi cu mult tact
pedagogic pentru a conºtientiza necesitatea comparãrii mãrimilor ºi introducerii unitãþilor
de mãsurã. Înþelegerea mãsurãrii ºi a unitãþilor de mãsurã nu implicã totdeauna
introducerea imediatã a unitãþilor standard. Învãþãtorul poate utiliza iniþial unitãþi
nestandard ºi pe baza discuþiilor despre mãsurare sã aparã necesitatea unitãþilor standard.
Iatã o situaþie-problemã care ar putea conduce la asemenea discuþii. Prezentãm elevilor
douã vase ºi le cerem sã le umple cu apã folosind un pahar. Elevii trebuie sã numere câte
pahare pline au turnat în fiecare vas. În etapa urmãtoare elevii trebuie sã decidã în care
vas au turnat mai multe pahare cu apã. Urmeazã o conversaþie de tip euristic care are
scopul de a decide care vas este mai mare „Ce putem spune despre vasul în care am
turnat mai multe pahare cu apã? (Are mai multã apã). Care dintre cele douã vase este
mai mare (are volumul mai mare)? (Vasul în care avem mai multã apã). Câte pahare de
apã am turnat în vasul mai mare? (În vasul mai mare am turnat n pahare cu apã).“
Învãþãtorul spune elevilor cã vasul mai mare are mãsura n pahare. Golim vasul mai
mare ºi cerem elevilor sã-l umple din nou cu apã, folosind o ceaºcã. De data aceasta
elevii au turnat în vas m ceºti de apã (m `” n). În acest caz rezultã cã acelaºi vas are
mãsura m ceºti.Am obþinut douã rezultate ale mãsurãrii vasului deoarece am folosit
douã unitãþi de mãsurã diferite (paharul ºi ceaºca). Cele douã unitãþi de mãsurã sunt
nestandard. Pentru a obþine de fiecare datã acelaºi rezultat al mãsurãrii vasului este
necesar sã utilizãm o unitate de mãsurã standard. Anticipând, spunem elevilor cã aceasta
este litru.
În programa de matematicã pentru clasele I-IV sunt prevãzute spre a se studia
185
Tema 4. Metodologia predãrii unitãþilor de mãsurã
mãrimile fundamentale: lungimea, masa ºi timpul. Ca mãrimi derivate se studiazã: valoarea,

aria ºi volumul. Se studiazã procedeele de mãsurare, exprimarea rezultatelor prin unitãþi
sau multiplii ºi submultipli ai acestora, transformãrile acestora ºi operaþiile cu numere ca
rezultat al mãsurãrii.
Din punct de vedere metodic, problema predãrii-învãþãrii unitãþilor de mãsurã ºi a
operaþiilor de mãsurare se va baza în mod fundamental pe o practicã activã în clasã ºi în
afara ei. Pentru a conºtientiza la elevi noþiunea de mãsurare trebuie sã parcurgem urmã-
torul traseu didactic.
comparareamărimilor necesitatea unei necesitateaunei
→ tehnica de măsurare → →
de acelaşifel unităţistandard mediiaînregistrărilor
(J. Rogers ºi colaboratorii 1975)
2. Mãsurarea lungimilor. Unitãþi de mãsurã

Pentru înþelegerea noþiunii de lungime ºi mãsurã a ei se cere ca situaþiile de învãþare
preconizate sã aibã un pronunþat caracter intuitiv ºi participativ. Este necesar ca lecþiile
destinate învãþãrii lungimii, unitãþii ºi a multiplilor ºi submultiplilor ei sã fie construite în
strânsã legãturã cu noþiunile empirice pe care le au deja elevii. Prezentãm în continuare
o jalonare a traseului didactic de predare-învãþare a noþiunii de lungime ºi de mãsurare a ei.
Pasul 1. Elevii trebuie îndrumaþi sã înþeleagã necesitatea mãsurãrii lungimilor ºi a
unitãþii standard. La clasa I se vor face mãsurãtori cu unitãþi nestandard (palmã, creion etc.)
Pasul 2.Prezentãm elevilor toate formele sub care întâlnim metrul ca instrument de
mãsurã în viaþa cotidianã (metrul croitorului, metrul tâmplarului etc.)
Pasul 3.Elevii trebuie sã conºtientizeze unicitatea ºi universalitatea metrului. Trebuie
sã informãm elevii despre metrul etalon ºi despre faptul cã mãsura utilizatã în practicã
este o copie a metrului etalon.
Pasul 4. Justificarea faptului cã metrul (m) este o unitate fundamentalã în S.I.
Pasul 5.Formarea capacitãþii elevilor de a aprecia cu uºurinþã ºi cât mai exact diverse
lungimi (lungimea clasei, a tablei, a cuierului etc.)
Elevii trebuie sã facã multe exerciþii de apreciere, de mãsurare ºi de verificare a
aprecierilor fãcute pentru diverse lungimi. Aceste lungimi sunt cercetate cu atenþie de
cãtre învãþãtor cu scopul ca rezultatele mãsurãtorilor sã se exprime prin numere cunoscute
elevilor. Pentru a introduce multipli metrului, învãþãtorul trebuie sã utilizeze lungimi
corespunzãtoare cum ar fi: lungimea terenului de fotbal, lungimea unei strãzi, lungimea
drumului de la locuinþa elevului la ºcoalã etc. De exemplu, încercând sã mãsurãm lungimea
terenului de fotbal cu metrul (ca instrument) se constatã cã este anevoios. Învãþãtorul
pune la dispoziþia elevilor o sfoarã cu lungimea de 10 metri, marcatã din metru în metru
cu semne vizibile. În acest caz operaþiunea de mãsurare este mai simplã. Explicãm
186
elevilor cã lungimea de zece ori mai mare decât un metru se numeºte decametru.Elevii
constatã cã rezultatul mãsurãrii lungimii terenului de fotbal este 10 decametri. Informãm
elevii cã decametrul este un multiplu al metrului. În clasã învãþãtorul scrie pe tablã iar
elevii pe caiete rezultatele mãsurãtorilor fãcute în afara clasei (pe terenul de fotbal). În
primul rând se introduce scrierea pentru unitatea de mãsurat lungimi 1 metru = 1m ºi apoi
pentru primul multiplu 1 decametru = 1dam. Acum putem scrie rezultatul mãsurãrii lungimii
terenului de fotbal care este 10 dam. Scriem ºi relaþia dintre decametru ºi metru: 1dam =
10 m. În mod analog introducem ºi ceilalþi multipli ai metrului, hectometrul ºi kilometrul.
Pe baza activitãþilor practice se stabileºte legãtura dintre multipli ºi unitate (metru).
1 dam = 10 m
1 hm = 10 dam = 100 m
1 km = 10 hm = 100 dam = 1000 m
Se va desprinde concluzia cã decametrul este de 10 ori mai mare decât metrul,
hectometrul este de 10 ori mai mare decât decametrul ºi kilometrul este de 10 ori mai
mare decât hectometrul.
Pentru redarea submultiplilor metrului, învãþãtorul trebuie sã propunã activitãþi concrete
de mãsurare ale unor lungimi cum ar fi: lungimea cãrþii de matematicã, a caietului de
matematicã, a penarului, a creionului, a bãncii etc. Lungimile menþionate anterior nu pot
fi mãsurate cu metrul (ca instrument). Explicãm elevilor cã sunt necesare divizãri ale
metrului. Prima datã împãrþim metrul în 10 pãrþi egale ºi spunem elevilor cã fiecare parte
are lungimea de un decimetru.
Scriem 1 decimetru = 1 dm ºi 1 m = 10 dm.
Învãþãtorul demonstreazã cã lungimea cãrþii de matematicã poate fi mãsuratã cu
decimetrul (ca instrument). Dacã presupunem cã decimetrul (ca instrument) se cuprinde
de douã ori în lungimea cãrþii, atunci spunem cã lungimea cãrþii este de 2dm. Spunem
elevilor cã decimetrul este primul submultiplu al metrului ºi cã este de 10 ori mai mic
decât acesta. În mod analog, plecând de la situaþii practice, se introduc ºi ceilalþi submultiplii
ai metrului, centimetrul (cm) ºi milimetrul (mm). Scriem legãtura dintre unitate (metru) ºi
submultiplii acestuia.
1 m = 10 dm
1 m = 10 dm = 100 cm
1 m = 10 dm = 100 cm = 1000 mm.
Observãm cã metrul este de 10 ori mai mare decât decimetrul, decimetrul este de 10
ori mai mare decât centimetrul ºi centimetrul este de 10 ori mai mare decât milimetrul. O
deosebitã importanþã o prezintã formarea deprinderilor de a efectua transformãri ale
unitãþilor de mãsurat lungimi. Urmãtoarea schemã este sugestivã în acest sens.
:10 :10 :10 :10 :10 :10
⎯⎯⎯
m m ←⎯ ⎯→ cm ←⎯⎯
⎯ ⎯⎯⎯ → dm ←⎯
⎯ ⎯⎯⎯ ⎯→ m ←⎯⎯
⎯ ⎯⎯⎯ → dam ←⎯⎯
⎯ ⎯⎯⎯ → hm ←⎯⎯
⎯ ⎯⎯⎯ → km
⎯
× 10 × 10 × 10 × 10 × 10 × 10
187
Exemple: 20 dm = 20 : 10 m = 2 m
5 hm = 5 × 10 dam = 50 dam
15 dm = 15 × 100 mm = 1500 mm
3. Mãsurarea volumului (capacitãþii). Unitãþile de mãsurã

pentru volume.
Studiul mãsurãrii volumelor (capacitãþilor) începe mai întâi cu intuirea unor mãrimi
concrete cãrora li se asociazã noþiunea de capacitate.Vom prezenta elevilor diverse
vase pe care sunt scrise capacitãþile lor în litri. Antrenãm elevii într-o conversaþie din
care sã rezulte utilitatea acestor vase. De exemplu, cãldarea (gãleata) este un vas pentru
pãstrarea apei (sau alt lichid), butoiul (din lemn, metal sau plastic) este un vas pentru
pãstrarea lichidelor (apã, vin, ulei) sau murãturilor, damigeana este un vas din sticlã sau
plastic în care se pãstreazã lichide etc.
În scopul înþelegerii noþiunii de capacitate, elevii sunt antrenaþi într-o operaþie de
mãsurare a unor vase în care se poate pãstra lichid. La început vom utiliza ca unitate de
mãsurã un vas al cãrui conþinut (apã) se cuprinde de un numãr exact de ori în fiecare din
vasele mãsurate. Scriem pe tablã rezultatele obþinute în urma mãsurãrii ºi, în funcþie de
aceste rezultate, ordonãm crescãtor vasele dupã volumele de lichid pe care le conþin.
În urma acestei ordonãri putem sã introducem exprimãrile: vas cu capacitate mai
mare, vas cu capacitate mai micã ºi vas care are aceeaºi capacitate. Prezentãm
elevilor rezultatele mãsurãtorilor pentru aceleaºi vase, dar cu altã unitate de mãsurã
convenabil aleasã.
Se va justifica importanþa alegerii unei unitãþi de mãsurã standard pentru mãsurarea
volumelor lichidelor (litru). Pentru a fi cât mai aproape de experienþa cotidianã a elevilor
vom folosi sticla din comerþ de un litru (un litru de apã mineralã, un litru de ulei, un litru de
suc etc.). Reluãm operaþia de mãsurare a vaselor utilizând sticla de un litru ºi în acest fel
vom determina capacitãþile vaselor în litri. Introducem scrierea pentru capacitatea de un
litru(1litru=1l) ºi punem pe fiecare vas o etichetã pe care scriem capacitatea exprimatã
în litri (de exemplu 10 l).Atragem atenþia cã unitatea de un litru se introduce abia în clasa
a II-a (conform programei în vigoare).
În formarea noþiunii de capacitate a unui vas (sau volum al unui lichid) se recomandã
urmãtorul traseu didactic:
Pasul 1.Compararea ºi ordonarea vaselor prin mãsurare directã, utilizând unitãþi de
mãsurã nestandard.
Pasul 2.Demonstrarea (prin mãsurare) existenþei vaselor care au aceeaºi capacitate,
dar forme diferite.
Pasul 3.Introducerea unitãþii de volum (litru); Necesitatea introducerii acestei unitãþi.
188
Pasul 4. Dirijarea elevilor pentru a mãsura capacitatea unui vas cu ajutorul riglei
gradate ºi a unei cantitãþi de lichid cãreia îi cunoaºtem volumul.
Se va demonstra ºi aici necesitatea utilizãrii multiplilor ºi submultiplilor litrului. Primul
multiplu este decalitru (dal) ºi reprezintã 10 litri.
De exemplu, pentru a uda florile din grãdinã sunt necesari 5 dal de apã.
Întâlnim situaþii practice când avem nevoie de unitãþi de mãsurã mai mari. Una dintre
acestea este hectalitru (hl) care reprezintã 100 l. De exemplu, rezervorul de apã potabilã
al unei ºcoli are capacitatea de 4hl. Hectalitru este al doilea multiplu al litrului. Al treilea
multiplu este kilolitru (kl) care reprezintã 1000 l. Cu ajutorul acestei unitãþi se mãsoarã,
de exemplu, capacitatea unui bazin de înot.
Referindu-ne la unele activitãþi concrete (de exemplu cea de preparare a
medicamentelor) constatãm cã sunt necesare unitãþi mai mici decât un litru. Acestea
formeazã submultiplii litrului, care sunt: decilitru (dl), centilitru (cl)ºi mililitru (ml).
Avem egalitãþile: 1 l = 10 dl, 1 l = 100 cl, 1 l = 1000 ml. Învãþãtorul trebuie, în mod
obligatoriu, sã dea exemple de vase ale cãror capacitãþi se exprimã utilizând submultiplii
litrului. Pentru decilitru alegem un pahar al cãrui volum este a zecea parte din volumul
unui litru. Folosind o seringã arãtãm elevilor ce înseamnã capacitatea de un centilitru.
Acelaºi exemplu de poate utiliza ºi pentru capacitatea de un mililitru. Programa în vigoare
cere elevilor de clasa a IV-a sã efectueze transformãri cu unitãþile de mãsurã pentru
capacitate. Urmãtoarea schemã este sugestivã în acest sens:
:10 :10 :10 :10 :10 :10
⎯⎯⎯
m l←⎯⎯ → cl←⎯
⎯ ⎯⎯⎯ ⎯→ dl←⎯⎯
⎯ ⎯⎯⎯ → l←⎯⎯
⎯ ⎯⎯⎯ → dal←⎯⎯
⎯ ⎯⎯⎯ → hl←⎯⎯
⎯ ⎯⎯⎯ → kl
⎯
× 10 × 10 × 10 × 10 × 10 × 10
Exemple: 30 l = 30 : 10 dal = 3 dal

3 hl = 3 × 100 l= 300 l
200 cl = 200 : 100 l=2 l
5 dal = 5 × 100 dl = 500 dl
Pentru aprofundarea noþiunilor privitoare la capacitate ºi unitãþile de mãsurã se rezolvã
variate probleme în care datele sunt numere rezultate din mãsurãtori.
4. Noþiunea de valoare. Unitãþi de mãsurã

Introducerea noþiunii de valoare ridicã probleme metodico-ºtiinþifice complexe.
Înþelegerea conºtientã a noþiunii de valoare va permite degajarea ideii de mãsurareaei.
Învãþãtorul trebuie sã introducã noþiunea de valoare în strânsã legãturã cu noþiunile
empirice pe care le au deja elevii. Se organizeazã un dialog în legãturã cu valoarea unui
produs alimentar. Luãm în discuþie douã produse alimentare bine cunoscute: zahãrul ºi
uleiul comestibil.
Prezentãm în faþa elevilor o pungã cu zahãr (pe care scrie 1 kg) ºi o sticlã de ulei (pe
189
care scrie 1 l). Pe fiecare produs este trecut preþul de cost (un kilogram de zahãr costã
21000 lei iar un litru de ulei costã 35000 lei). Elevii observã cã un litru de ulei costã mai
mult decât un kilogram de zahãr. Majoritatea copiilor ºtiu acest lucru din experienþa
cotidianã. Învãþãtorul spune elevilor cã un litru de ulei are valoarea mai mare decât un
kilogram de zahãr. Este bine sã explicãm elevilor de ce un litru de ulei are valoarea mai
mare decât un kilogram de zahãr.Acum elevii vor înþelege cã fiecare produs alimentar
are un preþ de cost deoarece are o anumitã valoare. În continuare explicãm elevilor ce
înseamnã sã cumpãrãm un produs alimentar.A cumpãra un produs alimentar înseamnã
a lua din magazin acel produs iar în schimbul lui dãm la casierã o sumã de bani care
reprezintã preþul de cost. Înseamnã cã valoarea unui produs alimentar se mãsoarã prin
bani.Preþul de cost al unui obiect reprezintã mãsura valorii acelui obiect. Banii se
întâlnesc sub formã de monede sau bancnote. Bancnotele sunt confecþionate din hârtie
iar monedele din metal. Pentru monede se mai foloseºte ºi termenul de mãrunþiº.În
România întâlnim urmãtoarele monede ºi bancnote: moneda de 500 lei, moneda de 1000
lei, moneda 5000 lei, bancnota de 2000 lei, bancnota de 10000 lei, bancnota de 50000 lei,
bancnota de 100000 lei, bancnota de 500000 lei ºi bancnota de 1000000 lei. Unitatea
principalã pentru mãsura valorii unui produs este leul, cu singurul sãu submultiplu –
banul (1 leu = 100 bani).
Aprofundarea noþiunii de valoare va rezulta din analiza cantitativã ºi valoricã a
elementelor constitutive ale unui produs.
Exemplu: se prezintã elevilor o ciocolatã care costã 18 000 lei ºi se stabilesc elementele
componente ºi preþurile lor de cost.
Ciocolata se compune din:
– lapte (care costã) …………… 2 000 lei
– z a h ã r … … … … … … … … … … 6 000 lei
– c a c a o … … … … … … … … … … 6 000 lei
– procesul tehnologic………….… 4 000 lei
Total: 18 000 lei
Din acest exemplu elevii din clasa a IV-a vor înþelege mai bine ideea de valoare a unui
produs. Cu aceastã ocazie se înþelege mai raþional ºi funcþia banilor ca mãsurã a valorii.
În predarea opþiunii de valoare ºi a unitãþilor de mãsurã învãþãtorul trebuie sã respecte
programa de matematicã în vigoare. Repartizarea conþinuturilor pe clase este:
– Recunoaºterea monedelor (clasa I)
– Monede ºi bancnote: cumpãrãri de obiecte, schimburi echivalente cu bani, compararea
sumelor de bani (clasa a II-a)
– Unitãþi monetare: efectuarea unor plãþi; Transformãri monetare; compararea sumelor
de bani (clasa a III-a)
– Unitãþi monetare: compararea sumelor de bani; stabilirea preþului unui produs cu-noscând
preþurile pãrþilor componente; unde pot fi economisiþi banii? (clasa a IV-a)
190
Lecþiile organizate pentru predarea-învãþarea unitãþilor de mãsurã a valorii trebuie sã

aibã un pronunþat caracter practic, elevii fiind puºi sã simuleze situaþii reale din viaþa
cotidianã. Utilizând exerciþii ºi probleme cu conþinut real, învãþãtorul va ajuta elevii sã
înþeleagã în mod raþional funcþiile banilor ºi noþiunea de valoare a unui produs.
5. Timpul. Unitãþi de mãsurã

Timpul este una dintre mãrimile cele mai abstracte pe care le învaþã elevii în clasele I-IV.
Predarea-învãþarea mãrimii timp ºi a unitãþilor de mãsurã se face în strânsã legãturã
cu activitãþile, fenomenele ºi evenimentele periodice cunoscute de elevi. Încã din clasa
întâi elevii ºtiu cã lecþiile au loc dupã un anumit program (orarul clasei). Lecþiile se
desfãºoarã în intervale de timp egale. ªcolarii mici ºtiu deja cã fiecare lecþie dureazã
o orã iar programul unei zile dureazã 4-5 ore. Cuvântul orã nu are o semnificaþie precisã
pentru copiii din clasa întâi. Învãþãtorul trebuie sã dea un sens mai exact duratei de o
orã. Aceastã cerinþã se poate rezolva utilizând ceasul ca instrument de mãsurã a timpului.
Iniþial este bine sã folosim un ceas care este prevãzut numai cu acul orar. Dacã prima
lecþie începe la ora 8, vom arãta elevilor pe ceasul demonstrativ cã acul orar se aflã în
dreptul cifrei 8. La începutul lecþiei a doua vom observa cã acul orar se aflã în dreptul
cifrei 9. Spunem elevilor cã prima lecþie a durat dela ora 8 pânã la ora 9. (Într-o lecþie
intrã activitatea propriu-zisã ºi recreaþia). Acum este relativ uºor de înþeles cã de la ora
8 la ora 9 a t
recut o orã (S-a scurs intervalul de timp de o orã). Observãm împreunã cu
elevii cã 9 – 8 = 1. Stabilim cu ajutorul elevilor câte ore dureazã primele douã lecþii,
ultimele douã lecþii, ultimele trei lecþii etc. Identificãm ºi alte durate care sunt cunoscute
de elevi: un muncitor trebuie sã lucreze 8 ore, timpul de somn al unui copil este de 10 ore
etc. Învãþãtorul explicã elevilor cã o duratã se mãsoarã cu ajutorul ceasului (ceasul de
masã, ceasul de mânã, ceasul de perete etc.). Pentru elevii de clasa întâi programa în
vigoare prevede identificarea orelor fixe. Învãþãtorul utilizeazã ca material didactic un
ceas confecþionat din carton. Pe acesta elevii vor citi diverse ore fixe sau vor aºeza
acele pentru a indica anumite ore fixe. Deocamdatã, pentru elevul de clasa întâi, principala
unitate pentru mãsurat timpul este ora.Tot în clasa întâi elevii trebuie sã înveþe ºi alte
unitãþi de mãsurã pentru timp, cum ar fi: ziua, sãptãmâna ºi luna. Trebuie sã corelãm
aceste durate cu anumite activitãþi sau fenomene care sunt periodice (perioadã fiind de
o zi, de o sãptãmânã sau de o lunã).
Exemple. Între douã rãsãrituri consecutive ale soarelui avem durata de o zi (Între
rãsãritul ºi apusul soarelui avem durata de o zi luminã). Între douã duminici consecutive
avem durata de o sãptãmânã. Între douã sosiri consecutive ale pensiei bunicului avem
durata de o lunã.
Zilele sãptãmânii trebuie sã le corelãm cu programul ºcolar al elevului. În acelaºi timp
fiecare zi din sãptãmânã trebuie sã cuprindã ºi un anumit numãr de ordine.
191
Luni este prima zi din sãptãmânã, marþi a doua, miercuri atreia, joi apatra, vineri a
cincea, sâmbãtã a ºasea, duminicã a ºaptea. Sãptãmâna este un interval de timp care
are durata de ºapte zile. Vacanþa de primãvarã are durata de douã sãptãmâni. Scoatem
în evidenþã cã un elev merge la ºcoalã numai în primele 5 zile ale sãptãmânii. Ultimele
douã zile ale sãptãmânii sunt pentru odihnã ºi activitãþi extraºcolare. Pentru a conºtientiza
mai bine unitatea de o sãptãmânã, învãþãtorul cere fiecãrui elev sã dea exemple de
evenimente care au avut loc în acest interval de timp (învãþãtorul alege o anume
sãptãmânã). Spunem elevilor cã oricare ºapte zile consecutive formeazã intervalul de
timp de o sãptãmânã. De exemplu, de marþi la prânz pânã marþi la prânz sãptãmâna
viitoare, avem intervalul de timp de o sãptãmânã.
Pentru predarea unitãþii de mãsurã de o lunã (30 zile), învãþãtorul va construi un
calendar pe o perioadã de 30 zile (de exemplu, de luni, 5 Aprilie, pânã marþi, 4 Mai). Vom
spune elevilor cã acest interval de timp reprezintã o lunã. Vom antrena elevii sã gãseascã
þi alte durate de o lunã. Mãsura de timp de o lunã nu este totuna cu luna calendaristicã.
Lunile calendaristice (lunile anului) sunt: ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai, iunie,
iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie. Fiecãrei luni trebuie sã-i asociem
ºi numãrul de ordine (de exemplu, martie este luna a treia). Acest lucru este util atunci
când scriem data (de exemplu, 25. IX. 2004 în loc de 25 septembrie 2004). Lunile
calendaristice nu au un numãr constant de zile. Spre exemplu, luna ianuarie are 31 de zile
iar luna aprilie 30 zile. Existã un procedeu practic pentru determinarea numãrului de zile
din fiecare lunã calendaristicã. Pentru aceasta vom folosi bonturile (extremitãþile
falangelor) ºi intervalele dintre ele de la o singurã mânã.
Când parcurgem configuraþia geometricã de la stânga la dreapta, enumerãm primele

7 luni ale anului, iar ultimele 5 luni le enumerãm parcurgând configuraþia în sens invers.
Dupã ce elevii au învãþat în mod conºtient lunile calendaristice, putând sã le identifice ca
duratã într-un calendar anual, trecem la învãþarea anotimpurilor (primãvara, vara, toamna
ºi iarna), asociindu-le cu diverse fenomene din naturã. Lunile martie, aprilie ºi mai formeazã
anotimpul de primãvarã, iunie, iulie ºi august formeazã anotimpul de varã, septembrie,
octombrie ºi noiembrie formeazã anotimpul de toamnã iar decembrie, ianuarie ºi februarie
formeazã anotimpul de iarnã.
Pentru predarea unitãþii de mãsurã de un an (365 zile), învãþãtorul are mai multe
exemple la îndemânã. Un prim exemplu îl constituie intervalul de timp cuprins între douã
sosiri consecutive ale lui Moº Crãciun. Un alt exemplu este intervalul de timp scurs de la
prima zi din clasa întâi pânã la prima zi din clasa a doua a unui elev. Unitatea de mãsurã
192
a timpului de un an nu coincide totdeauna cu durata unui an calendaristic, care începe

cu 1 ianuarie ºi se terminã cu 31 decembrie. Din 4 în 4 ani un an calendaristic are 366 zile
(se adunã unele corecþii ale calendarului). Un astfel de an se numeºte an bisect, care se
deosebeºte de un an obiºnuit prin faptul cã luna februarie are 29 zile. Durata de un an, ca
unitate de mãsurã a timpului, este, de exemplu, de la 1.IX.2004 pânã la 31.VIII.2005.
În aceeaºi viziune introducem noþiunile de deceniu (10 ani), secol (100 de ani) ºi
mileniu (1000 de ani). Secolele ºi mileniile se numãrã se la începutul erei noastre. De
exemplu, anul 2004 este în deceniul unu al secolului unu din mileniul trei. Iisus Cristos a
trãit în secolul unu al mileniului unu.
Începând cu clasa a II-a se predã o unitate de mãsurã a timpului care se numeºte
minut ºi este de 60 de ori mai micã decât ora. Recreaþia dintre douã lecþii este de 10
minute. Învãþãtorul prezintã elevilor un ceas de masã la care cadranul este divizat în 6
pãrþi egale, iar fiecare parte are 10 diviziuni mai mici, în total 60.
Se aratã elevilor cele douã ace ale ceasului: acul orar ºi acul minutar. Demonstrãm
elevilor cã în timp ce acul orar parcurge, de exemplu, porþiunea de cadran de la ora 8 la
ora 9, acul minutar parcurge întregul cadran, plecând din poziþia marcatã cu 12 ºi revenind
în aceeaºi poziþie iniþialã. Durata în care acul minutar parcurge intervalul dintre douã
diviziuni consecutive, din cele 60, se numeºte minut. Elevii vor consemna în caiete duratele
în minute pentru diverse activitãþi. Acum constatã cã lecþia propriu-zisã este de 50 minute.
În scopul înþelegerii relaþiilor de mãrime între diverse unitãþi de mãsurã a timpului,
întocmim urmãtorul tabel de sintezã:
1 orã = 60 de minute 1 an = 365 zile
1 zi = 24 de ore 1 deceniu = 10 ani
1 zi luminã = 12 ore 1 secol = 100 de ani
1 sãptãmânã = 7 zile 1 mileniu = 1000 de ani
1 lunã = 30 de zile
6. Conceptul de masã. Unitãþi de mãsurã

Formarea conceptului de masã la clasele I-IV de realizeazã în mai multe etape. La
clasa întâi solicitãm elevilor sã compare mase prin mânuire directã, accentul cãzând pe
înþelegerea clarã de corp mai greu ºi corp mai uºor. În acest sens propunem urmãtorul
demers didactic. Mai întâi vom prezenta douã corpuri care sã aibã aceeaºi formã ºi
aceeaºi mãrime, unul din corpuri fiind confecþionat din metal iar celãlalt din lemn. Cerem
fiecãrui elev sã þinã în fiecare mânã câte un corp ºi apoi sã spunã care corp de þine mai
uºor (greu). În mod evident fiecare elev va rãspunde cã mai uºor (greu) de þinut în mânã
este corpul din lemn (metal). Spunem elevilor cã mai greu (uºor) este corpul confecþionat
din metal (lemn). Descriem în continuare balanþa cu braþe egale. Elevii observã cã
193
cele douã braþe stau în poziþie orizontalã.Vom spune elevilor cã aceasta este poziþia de
echilibru a balanþei. Plasãm câte un corp pe câte un taler al balanþei ºi apoi elevii observã
ce se întâmplã cu cele douã braþe ale ei. Se constatã cã balanþa nu mai este în poziþia de
echilibru. Braþul pe al cãrui taler am aºezat corpul de metal se aflã sub orizontalã (a
coborât) iar celãlalt deasupra orizontalei (a urcat). Totdeauna coboarã braþul care þine
corpul mai greu. Elevii conºtientizeazã cã, dintre douã corpuri, mai greu este acela care
determinã coborârea braþului balanþei. Corpul mai greu are masa mai mare decât corpul
mai uºor.Vom arãta în continuare cã masa unui corp cu volumul mai mare poate fi mai
micã decât masa unui corp cu volumul mai mic. Prin aceasta vom anula la elevi imaginea
falsã cã un obiect este mai mare în volum cu cât are masa mai mare.
Elevii vor fi îndrumaþi în continuare sã perceapã corpuri cu mase egale (care sunt
tot atât de grele).
Strâns legat de balanþa cu braþe egale este termenul de cântãrire. În loc sã spunem
cã am comparat (cu balanþa) masele a douã corpuri, vom spune cã am cântãrit cele
douã corpuri. Corpul mai greu cântãreºte mai mult. Putem sã cântãrim douã corpuri fãrã
sã le plasãm simultan pe talerele unei balanþe. Pentru aceasta învãþãtorul trebuie sã aibã
în dotare o trusã cu bile din metal, având aceeaºi mãrime. Aºezãm primul corp pe unul
din talere, iar pe celãlalt taler punem atâtea bile pânã realizãm poziþia de echilibru. Spunem
cã primul corp cântãreºte m bile(m este numãrul de bile care a realizat poziþia de echilibru
a balanþei). Repetãm operaþia de cântãrire pentru al doilea corp ºi gãsim cã poziþia de
echilibru se realizeazã cu n bile, deci al doilea corp cântãreºte n bile. Dacã m < n, atunci
primul corp cântãreºte mai puþin decât al doilea corp, iar dacã m = n, atunci cele douã
corpuri au aceeaºi greutate.
În acest caz am utilizat bila ca unitate de mãsurã nestandard pentru masã. La fel de
bine putem sã efectuãm cântãriri utilizând alte unitãþi de mãsurã nestandard (de exemplu
cuburi din lemn care au aceeaºi masã, discuri de metal cu aceeaºi masã etc.). Cerem
elevilor sã cântãreascã acelaºi obiect de mai multe ori, de fiecare datã fiind folosite alte
unitãþi de mãsurã nestandard. Rezultatele obþinute sunt diferite ºi, din acest motiv,trebuie
sã folosim unitãþi standard.Apare momentul potrivit (clasa a II-a) sã introducem
kilogramul ca unitate de mãsurã standard (1 kilogram = 1 kg). Vom aduce în faþa elevilor
zahãr preambalat în pungi de un kilogram ºi greutãþi marcate cu 1 kg, 2 kg, 5 kg etc.
Arãtãm elevilor cã pe fiecare pungã cu zahãr scrie 1 kg. Plasãm pe un taler al balanþei o
pungã de zahãr, iar pe celãlalt taler o greutate cu marca de 1 kg. Constatãm cã balanþa
este în poziþia de echilibru. Elevii observã cã greutatea cu marca de 1 kg cântãreºte tot
atât ca ºi punga de zahãr. În continuare vom folosi greutatea cu marca 1 kg atunci când
dorim sã cântãrim un kilogram dintr-un anume produs (zahãr, fãinã, sare etc.). În mod
analog conºtientizãm la elevi necesitatea folosirii greutãþilor marcate cu 2 kg, 5 kg, 10 kg
etc. Dupã ce elevii au înþeles procesul cântãririi, le spunem cã existã instrumente speciale
194
pentru cântãrire care se numesc cântare. Cântarele le întâlnim în diverse locuri, cum
ar fi: magazine alimentare, pieþe, farmacii, grãdini de zarzavat etc. Existã cântare cu
care se pot cântãri obiecte ce au mii de kilograme. Aceste cântare se numesc bascule ºi
sunt întrebuinþate în halele industriale. Unitãþile de mãsurã mai mari decât un kilogram
sunt: chintalul, tona ºi vagonul, care se numesc multipli kilogramului.
1 chintal = 1 q = 100 de kg
1 tonã = 1 t = 1000 de kg
1 vagon = 1 v = 10000 de kg
Urmãtoarea schemã este utilã când efectuãm transformãri cu multipli kilogramului.
:10 :10
⎯⎯⎯
q ←⎯⎯ → t ⎯⎯⎯ →v
× 10⎯ ←⎯⎯× 10⎯
Sunt numeroase situaþii (de exemplu în farmacii) când mãsurarea masei nu se poate
face cu greutatea marcatã cu 1 kg. Din acest motiv este necesar sã introducem submultipli
kilogramului: hectogramul (hg), decagramul (dag) ºi gramul (g).
1 kg = 10 hg; 1 kg = 100 dag; 1 kg = 1000 g
:10 :10 :10
⎯⎯⎯
g ←⎯ ⎯→ dag ←⎯⎯
⎯ ⎯⎯⎯ → hg ←⎯⎯
⎯ ⎯⎯⎯ → kg
⎯
× 10 × 10 × 10
În domeniul farmaceutic, uneori, greutãþile marcate cu 1 g, 1 dag, 1 hg nu sunt utile în

cântãrirea unor substanþe. Introducem submultipli gramului: decigramul (dg), centigramul
(cg) ºi miligramul (mg).
1 g = 10 dg; 1 g = 100 cg; 1 g = 1000 mg
:10 :10 :10
⎯⎯⎯
m g ←⎯⎯ → cg ←⎯⎯
⎯ ⎯⎯⎯ → dg ←⎯⎯
⎯ ⎯⎯⎯ →g
⎯
× 10 × 10 × 10
Elevii trebuie sã opereze corect cu unitãþi de mãsurã diferite. Acest lucru se realizeazã
în cadrul exerciþiilor ºi problemelor.
195
5
Tema Metodologia predãrii

elementelor de geometrie
a) Idei de bazã care stau la baza predãrii-învãþãrii geometriei

În clasele I-IV, predarea-învãþarea elementelor de geometrie se face pornind de la
observarea obiectelor din realitatea cunoscutã ºi accesibilã elevilor. Rezultatul observãrii
constã în formarea capacitãþii elevilor de a reprezenta figurile fãrã a avea în faþã modelele
materializate ale lor.
Dacã elevii descoperã prin observarea figurilor o anumitã proprietate, atunci suntem
siguri cã au înþeles-o. Descoperirea proprietãþii se va realiza cel mai uºor prin observarea
unor exemple tipice.
Predarea-învãþarea elementelor de geometrie la clasele primare are drept scop principal
dezvoltarea reprezentãrilor spaþiale la elevi. Aceºtia trebuie sã fie înarmaþi cu un
sistem de cunoºtinþe bine structurat despre formele obiectelor, mãrimea ºi proprietãþile
acestora, a efectua mãsurãtori, a stabili mãrimi ºi distanþe, a calcula etc.
Obiectivele prevãzute de program în vigoare pentru predarea-învãþarea elementelor
de geometrie în ciclul primar au în vedere urmãtoarele direcþii:
1) Dobândirea de cunoºtinþe ºtiinþifice;
2) Dezvoltarea capacitãþii de a aplica cunoºtinþele de geometrie;
3) Dezvoltarea raþionamentului matematic ºi a motivaþiei specifice acestuia.
Asimilarea cunoºtinþelor de geometrie se bazeazã pe procese de intuiþie activã ºipe
un dezvoltat spirit de observaþie, angajând operaþiile gândirii, singurele în mãsurã sã
permitã surprinderea proprietãþilor caracteristice ale unei figuri geometrice.
b) Predarea-învãþarea geometriei pe cale intuitiv-logicã

Unele proprietãþi ale figurilor geometrice sunt puse în evidenþã ºi conºtientizate de
elevi prin intuiþie (descoperite în mod spontan). Începând cu clasa întâi se impune ca
lecþiile cu conþinut geometric sã se realizeze pe baza lucrului cu obiecte concrete, cu
material didactic, cu figuri geometrice plane în care se pun în evidenþã laturi, diagonale,
unghiuri etc. Din aceastã etapã se va trece la desenul propriu-zis al figurii (corpului
geometric). Desenul trebuie mai întâi sã fie explicat, pentru ca fiecare element constitutiv
sã-ºi gãseascã corespondentul în modelul real. Definiþiile ºi proprietãþile figurilor se vor
deduce din analiza modelelor. La studierea figurilor geometrice învãþãtorul va pune
accent deosebit pe activitatea individualã a elevilor, pe sugestiile ºi ideile acestora.
Toate observaþiile ºi concluziile vor avea la bazã intuiþia ºi experienþa elevilor,
raþionamentul de tip analogic ºi inductiv, dar ºi elemente de deducþie. Primul element
195
Tema 5. Metodologia predãrii elementelor de geometrie
strict logic pe care îl întâlnesc elevii este definiþia unei noþiuni. Învãþãtorul trebuie sã
acorde atenþia necesarã pregãtirii ºi înþelegerii noþiunii prin definiþie. Þinând seama de
natura concretã a operaþiilor mentale rezultã cã procesul de formare a noþiunilor de
geometri trebuie sã porneascã de la manipularea ºi cercetarea obiectelor materiale
corespunzãtoare ºi nu de la enunþuri verbale.Acest proces este susþinut de principiul
interdependenþei dintre senzorial ºi raþional, dintre concret ºi abstract.
Noþiunile de geometrie descoperite prin procese de intuiþie ºi raþionament inductiv
trebuie sã parcurgã drumul care duce de la imaginea materializatã anoþiuniila imaginea
concretizatã prin desen a noþiunii ºi apoi la imaginea fixatã prin limbaj. Elevii claselor I-IV nu
pot abstractiza deplin noþiunile de geometrie, deoarece ei nu le pot gândi fãrã corespon-
dentul lor real.
Relaþia dintre intuitiv-logic în predarea-învãþarea elementelor de geometrie în ciclul primar
impune utilizarea în lecþii a unor materiale didactice sau mijloace de învãþãmânt adecvate.
c) Cerinþe metodice în predarea ºi învãþarea elementelor de geometrie.

Succesul în dobândirea cunoºtinþelor de geometrie depinde de felul cum învãþãtorul
reuºeºte sã conducã procesul predãrii – învãþãrii – evaluãrii. Reuºita succesului este
determinatã de respectarea urmãtoarelor cerinþe metodice.
1) Noþiunile de geometrie vor fi învãþate prioritar prin procese intuitive ºi formate
iniþial pe calea inductivã.
Aceastã idee impune ca studiul elementelor de geometrie sã înceapã cu cercetarea
directã a mai multor obiecte din lumea realã în vederea descoperirii acelei (acelor)
caracteristici comune care contureazã imaginea geometricã materializatã.Aceasta
este apoi transpusã în imagine concretizatã prin desen, realizatã la tablã sau pe caiete
cu instrumentele de geometrie. Imaginea geometricã concretizatã prin desen este apoi
proiectatã în limbajul geometriei ºi apare astfel noþiunea geometricã.
Alãturi de procesele intuitive, predarea-învãþarea elementelor de geometrie presupune
ºi acþiuni de mãsurare efectivã, de comparare a rezultatelor, decupãri de figuri,
descompuneri ale figurii în figuri componente etc.
Enumerãm în cele ce urmeazã câteva cerinþe care trebuie avute în vedere la folosirea
instrumentelor proprii orelor de geometrie ºi la suportul intuitiv reprezentat de material
didactic ºi desen. Elevii trebuie sã-ºi formeze deprinderi de folosire corectã ºi rapidã a
riglei, echerului ºi compasului. Desenele trebuie efectuate numai cu instrumentele, atât
la tablã, cât ºi pe caiete. Corectitudinea desenului este o cerinþã importantã în vederea
descoperirii unei (unor) proprietãþi caracteristice ale lui.
Materialul didactic confecþionat trebuie sã aibã dimensiuni suficient de mari pentru
a fi vãzute cu claritate din orice punct al clasei. Materialul didactic trebuie sã fie expresia
fidelã a ceea ce trebuie sã reprezinte, sã contribuie la uºurarea transpunerii în desen a
196
figurii geometrice studiate, a elementelor sale ºi a relaþiilor ce existã între ele.

Succesul unei lecþii nu este determinat de abundenþa de material didactic, ci de
competenþa învãþãtorului în alegerea unui material didactic reprezentativ, de naturã sã
asigure o gândire inductivã ºi implicit asimilarea cunoºtinþelor geometrice impuse.
2) Cunoºtinþele geometrice vor fi predate ºi învãþate în spiritul rigurozitãþii geometriei.
Sistemul cunoºtinþelor de geometrie asimilate de elevi trebuie sã reprezinte elemente
corecte ale cunoaºterii matematice, servind elevului în orientarea ºi rezolvarea problemelor
de adaptare în mediul înconjurãtor. Pe de altã parte, toate aceste cunoºtinþe geometrice
vor sta la baza continuitãþii studiului geometriei în clasele urmãtoare.
Limbajul geometric trebuie sã fie corect ºi utilizat cu consecvenþã. Atât limbajul
simbolic câtºicel nesimbolic evidenþiazã nivelul conºtientizãrii cunoºtinþelor de geometrie.
Corectitudinea limbajului geometric este în strânsã legãturã cu exactitatea cunoºtinþelor
de geometrie dobândite de elevi.
3) Cunoºtinþele de geometrie trebuie sã fie funcþionale
Pregãtirea geometricã trebuie sã-i ajute pe elevi în efortul de înþelegere a mediului
înconjurãtor, atât sub raportul organizãrii, cât ºi al cunoaºterii lui tot mai adâncite.
Gândirea elevilor trebuie divizatã spre acele cunoºtinþe ºi abilitãþi geometrice care
sunt funcþionale, adicã pot fi aplicate în orice situaþie teoreticã sau practicã. În acest
sens, funcþionalitatea cunoºtinþelor de geometrie este verificatã în activitatea de rezolvare
a problemelor de geometrie propuse învãþãtor, carte, culegeri sau de multiplele situaþii
reale. Privitor la activitatea de rezolvare a problemelor de geometrie, învãþãtorul trebuie
sã þinã seama de:
1) deprinderea de a ºti sã rezolvi probleme se capãtã prin exerciþiu, prin studiu pe modele
reale sau create, printr-o activitate îndrumatã ºi în mod obligatoriu printr-o activitate personalã;
2) activitatea de rezolvare a problemelor asigurã consolidarea cunoºtinþelor de geometrie.
d) Formarea noþiunilor cu conþinut geometric

Formarea noþiunilor de geometrie presupune anumite faze (etape) dar ºi utilizarea
unor metode ºi procedee ale procesului predãrii-învãþãrii.
1) Fazele procesului de învãþare-formare a noþiunilor de geometrie.
• Intuirea obiectelor care evidenþiazã materializat noþiunea, cu dirijarea atenþiei elevilor
cãtre ceea ce intereseazã sã fie observat.
• Reþinerea proprietãþilor caracteristice evidenþiate de obiectele observate.
• Analizarea proprietãþilor pe un material didactic care materializeazã noþiunea.
• Reprezentarea prin desen a noþiunii materializate de obiecte ºi materialul didactic, se
facnotaþii.
• Formularea definiþiei noþiunii geometrice care se învaþã (formeazã).
• Identificarea noþiunii ºi în alte situaþii corespondente din mediul înconjurãtor
197
• Construirea materializatã a noþiunii folosind carton, hârtie etc.

• Sortarea figurilor care fac parte din aceeaºi categorie.
• Utilizarea noþiunii (figurii) în rezolvarea problemelor de geometrie.
Procesul de formare a noþiunilor nu trebuie confundat cu procesul învãþãrii de noþiuni
de geometrie.
2) Metode ºi procedee utilizate:
În procesul de învãþare (formare) a noþiunilor de geometrie, învãþãtorul trebuie sã ºtie
cum sã dirijeze, sã controleze, sã implice cognitiv ºi afectiv elevul. Metodele ºi procedeele
didactice joacã un rol determinant în procesul de formare a priceperilor ºi deprinderilor
specifice geometriei, îi învaþã pe elevi sã gândeascã logic ºi sã devinã participanþi activi
la propria lor formare.
În predarea ºi învãþarea elementelor de geometrie din clasele I-IV, metodele des uti-
lizate sunt problematizarea ºi învãþarea prin descoperire. Prin aceste metode elevii sunt
conduºi ca prin eforturi proprii sã ajungã la descoperirea unor adevãruri necunoscute lor.
Problematizarea implicã elevii în anumite situaþii-problemã care le ridicã întrebãri ºi care îi
obligã sã gândeascã, sã descopere ºi implicit sã-ºi consolideze cunoºtinþele deja asimilate.
e) Repartizarea noþiunilor de geometrie pe clase

Studiul geometriei în clasele I-IV îºi propune sã asigure pentru toþi elevii formarea
unor competenþe de bazã. Noua programã vizeazã trecerea de la o geometrie teoreticã
la o varietate de contexte problematice care genereazã geometrie. Învãþarea elementelor
de geometrie trebuie axatã pe activitãþi de explorare ºi investigare.
Predarea elementelor de geometrie trebuie sã se facã în funcþie de nivelul ºi ritmul
propriu de dezvoltare al fiecãrui elev. În privinþa evaluãrii cunoºtinþelor trebuie sã aibã
loc o trecere de la subiectivismul ºi rigiditatea aprecierii, la transformarea într-un mijloc
de autoevaluare ºi simulare a elevului. Acestea impun ca învãþãtorul sã-ºi schimbe în
mod fundamental orientarea la clasã.
1. Clasa I
1.1. Conþinuturile învãþãrii
– Figuri geometrice: triunghi, pãtrat, cerc, dreptunghi
– Exerciþii de observare a obiectelor cu forme de cub sau sferã
1.2. Obiectivul de referinþã
Sã recunoascã forme plane ºi forme spaþiale, sã sorteze ºi sã clasifice dupã formã,
obiecte date.
1.3. Exemple de activitãþi de învãþare
– decuparea unor figuri geometrice desenate;
– descrierea verbalã empiricã a figurilor ºi corpurilor geometrice întâlnite;
198
– identificarea formelor plane ºi a celor spaþiale în modele simulate ºi în naturã

1.4. Sugestii metodice
– intuirea unor obiecte care evidenþiazã materializat noþiunile: triunghi, pãtrat, cerc,
dreptunghi
– observarea unei planºe în care sunt reprezentate prin desen noþiunile materializate
de obiecte
Însoþim observarea cu o cerinþã de genul urmãtor: Priviþi planºa X ºi completaþi tabelul

de mai jos.
Elevii trebuie sã identifice pe desen toate triunghiurile,
Total
dreptunghiurile, pãtratele ºi cercurile. Numãrând toate
triunghiurile, elevii vor trece rezultatul în caseta corespunzãtoare ¿
desenului (¿). Dacã în total sunt patru triunghiuri, atunci în
casetã vom scrie cifra 4. Aceastã cerinþã poate fi complicatã
prin colorarea figurilor cu diverse culori (roºu, negru, albastru,
verde). În acest caz tabelul este prevãzut cu câte o coloanã
pentru fiecare culoare. Se scrie în fiecare casetã numãrul de figuri geometrice (de exemplu
triunghi) care au o anumitã culoare (de exemplu verde).
• acþiunea de decupare a unor figuri geometrice desenate (triunghi, dreptunghi, pãtrat, cerc).
Fiecare elev trebuie sã formeze prin decupare: mulþimea triunghiurilor, mulþimea
dreptunghiurilor, mulþimea pãtratelor ºi mulþimea cercurilor.Acþiunea poate fi continuatã
cu aºezarea fiecãrei mulþimi în câte un plic pe care este scris numele mulþimii respective.
Învãþãtorul face evaluarea prin verificarea conþinutului fiecãrui plic.
• descrierea verbalã empiricã a figurilor ºi corpurilor geometrice întâlnite
Elevii observã o formã triunghiularã confecþionatã din trei bare de plastic (sau metal),
prevãzute cu un sistem adecvat de îmbinare. Învãþãtorul scoate una din cele trei bare ºi
spune elevilor cã a îndepãrtat o laturã a triunghiului. Deoarece forma triunghiularã conþine
trei bare, elevii conºtientizeazã cã triunghiul aretrei laturi.
În continuare elevii observã o planºã în care este reprezentat prin desen un triunghi.
Fiecare elev trebuie sã rãspundã verbal ce observã pe planºã. Acceptãm rãspunsuri de
genul: „Eu observ pe planºã un triunghi“ sau „Eu observ pe planºã o formã triunghiularã“.
Învãþãtorul trebuie sã îndrume elevii pentru a înþelege elementele caracteristice ale
triunghiului. Fiecare elev trebuie sã descrie verbal un triunghi printr-un rãspuns de
genul: „Triunghiul este o formã planã cu trei laturi“. Continuând în mod analog vom
ajunge la descrierea celorlalte figuri geometrice: „Pãtratul este o formã planã cu patru
laturi egale“, „Dreptunghiul este o formã planã cu patru laturi, douã mari ºi douã mici“
ºi „Cercul este o formã planã rotundã”.
Acelaºi traseu metodic îl utilizãm pentru descrierea empiricã a corpurilor geometrice.
199
Elevii trebuie îndrumaþi spre rãspunsuri de tipul: „Cubul esteo formã spaþialã care are
6 feþe egale“, „Cuboidul este o formã spaþialã care are 6 feþe ºi nu sunt toate egale“,
„Sfera este o formã spaþialã rotundã“. Toate aceste descrieri sunt în strânsã legãturã cu
reprezentãrile lor materializate.
• identificarea formelor plane ºi a celor spaþiale în modele simulate ºi în naturã.
Elevii observã o planºã în care sunt reprezentate simulãri ale obiectelor reale ºi desene
ale noþiunilor materializate în obiectele respective. Însoþim observarea cu o cerinþã de
genul: „Uniþi fiecare obiect cu corpul geometric corespunzãtor“. Prin aceastã cerinþã
elevii conºtientizeazã formele obiectelor reale. În continuare putem formula cerinþe de
tipul: „Ce formã au feþele obiectului cãruia i-am asociat cubul?“, „Ce formã au feþele
corpului cãruia îi corespunde cuboidul?“, „Ce formã are obiectul care se aseamãnã cu
sfera?“, „Ce formã au feþele cubului?“, „Ce formã au feþele cuboidului?“, „De câte
suprafeþe este mãrginit cubul?“ etc.
2. Clasa a II-a
– forme plane: pãtrat, triunghi, cerc, dreptunghi.
– punct, segment, linie dreaptã, linie frântã, linie curbã.
– interiorul ºi exteriorul unei figuri geometrice.
– exerciþii de observare a unor obiecte cu forme spaþiale de cub, sferã, cuboid.
2.2. Obiective de referinþã
– sã recunoascã forme plane ºi forme spaþiale ºi sã clasifice obiecte date dupã forma lor.
2.3. Exemple de activitãþi de învãþare
– decuparea unor figuri geometrice desenate
– recunoaºterea ºi descrierea verbalã a formei obiectelor din mediul înconjurãtor.
– Recunoaºterea ºi desenarea figurilor geometrice plane (punctul, dreapta, segmentul
de dreaptã, linia frântã, linia curbã)
Elevii observã obiecte reale, planºe în care sunt reprezentate prin desen simulãri ale
obiectelor reale ºi care evidenþiazã materializat noþiunea de punct (de exemplu, pistruii
de pe faþa unui copil, orificiile unui nasture, stropii de ploaie etc.). Pistruiul, stropul de
ploaie, orificiul unui nasture sunt puncte. Reprezentarea prin desen a punctului se face
prin atingerea cu vârful creionului (pixului, stiloului) a foii de hârtie. Acelaºi lucru se
obþine prin atingerea tablei cu vârful cretei. Elevii trebuie îndrumaþi sã observe obiecte
punctiforme în mediul real (de exemplu, stelele). Trebuie sã scoatem în evidenþã utilitãþile
punctului reprezentat prin desen (de exemplu în scriere).
O altã noþiune care trebuie conºtientizatã de elevi este dreapta (linia dreaptã). Mai
întâi dirijãm elevii sã observe anumite muchii ale unor obiecte reale, despre care vom
200
spune cã sunt în linie dreaptã.Apoi vom observa cablurile

care transportã energia electricã. Despre acestea vom spune
cã sunt mai lungi decât muchiile obiectelor ºi cã sunt în linie
dreaptã. Dãm ºi alte exemple care evidenþiazã materializat
noþiunea de dreaptã, de exemplu dâra (urma) de fum produsã
de un avion cu reacþie. Pe acest exemplu se observã cum linia
dreaptã se prelungeºte necontenit. Elevii intuiesc cã linia
dreaptã este nesfârºitã (infinitã). Ceea ce elevii au observat anterior sunt porþiuni ale
unor linii drepte. Liniile drepte pot fi reprezentate prin desene. Acestea sunt porþiuni ale
liniilor drepte. Urma lãsatã pe hârtie de vârful unui creion care se sprijinã pe marginea
unei rigle este o porþiune dintr-o linie dreaptã. Utilizând echerul ºi o cretã bine ascuþitã
vom trasa pe tablã o linie dreaptã (asemãnãtoare cu cea din figura alãturatã). La clasa
a II-a nu se introduc notaþii pentru linia dreaptã. Fiecare elev trebuie sã rãspundã verbal:
„Pe tablã am trasat o line dreaptã“. Individual elevii traseazã pe caiete câte o linie dreaptã,
utilizând rigla ºi creionul (sau pixul). În aceastã etapã imaginea elevului despre linia
dreaptã este aceea a unui fir de aþã perfect întins ºi nesfârºit. O descriere mai exactã
a liniei drepte este dificil de dat în acest stadiu. Putem sã facem o legãturã între punct
ºi linia dreaptã. Elevii observã un nod care a fost fãcut pe un fir de aþã. Aceasta
reprezintã materializarea noþiunii de punct. Desenãm acest punct pe linia dreaptã
trasatã mai sus. Elevii conºtientizeazã cã linia dreaptã conþine foarte multe puncte (o
infinitate de puncte).
Segmentul de dreaptã este o altã noþiune care trebuie învãþatã (formatã) în clasa a
II-a. Elevii observã porþiunea de cablu dintre doi stâlpi consecutivi de înaltã tensiune.
Aceastã porþiune este limitatã la ambele capete de niºte dispozitive speciale de prins.
Prezentãm elevilor urmãtoarea situaþie-problemã: „Cum se poate reprezenta pe o linie
dreaptã aceastã porþiune de cablu?“. Canalizãm rãspunsurile elevilor spre o situaþie de
tipul urmãtor: „Porþiunea de cablu se poate
reprezenta pe linia dreaptã printr-o porþiune de
dreaptã situatã între douã puncte“. Desenãm
aceastã porþiune de dreaptã în figura alãturatã
(am îngroºat porþiunea aflatã între cele douã
puncte). Elevul trebuie sã descrie segmentul de
dreaptã ca o porþiune dintr-o linie dreaptã, limitatã la ambele capete. Reprezentãm
prin desen noþiunea de segment de dreaptã (figura alãturatã). În continuare trebuie sã
identificãm segmente de dreaptã. Mai întâi ne vom referi la figurile geometrice pe care
le-am descris în clasa I. Este uºor de observat cã laturile unui triunghi sunt segmente de
dreaptã. Aceeaºi observaþie este valabilã ºi pentru laturile pãtratului ºi dreptunghiului.
201
Urmãtoarea noþiune geometricã care trebuie învãþatã

(formatã) în clasa a II-a este linia frântã. Pentru intuirea liniei
frânte utilizãm harta cu strãzile unui oraº. Mai întâi cerem elevilor
sã gãseascã un drum care uneºte douã instituþii importante
(Alegem cele douã instituþii astfel încât drumul care le uneºte
sã nu fie un segment de dreaptã). Elevii observã cã acest drum este format din mai multe
porþiuni. Fiecare porþiune seamãnã cu un segment de dreaptã. Învãþãtorul spune elevilor
cã acest drum reprezintã o linie frântã deschisã formatã din trei segmente. Reprezentãm
prin desen aceastã linie frântã deschisã (Figura de mai sus). Dirijãm observaþia elevilor
astfel încât sã extragã proprietãþile caracteristice ale liniei frânte deschise.
• este formatã din mai multe segmente de dreaptã;
• douã segmente alãturate nu formeazã un segment de dreaptã;
• primul segment ºi ultimul segment nu au capetele unite.
Elevii descriu linia frântã deschisã pe baza proprietãþilor caracteristice. În clasa a II-a nu
cerem o definiþie a liniei frânte deschise.
Observãm din nou harta cu reþeaua stradalã. De aceastã datã învãþãtorul pune în
evidenþã traseul unui autobuz (maxi-taxi). Elevii sunt dirijaþi sã descrie verbal acest
traseu, punând în evidenþã asemãnãrile ºi deosebirile cu drumul precedent. Noul drum
este format din mai multe porþiuni care au forma unor segmente, însã, nu mai existã
porþiuni care sã aibã capetele libere. Spunem elevilor cã acest traseu reprezintã o linie
frântã închisã. Reprezentãm prin desen aceastã linie frântã închisã (figura de mai jos).
Extragem proprietãþile caracteristice alelinieifrânteînchise:
• este formatã din mai multe segmente de dreaptã;
• oricare douã segmente alãturate nu formeazã un segment
de dreaptã;
• nu are segmente cu capetele libere (neunite).
Pe baza proprietãþilor caracteristice elevii trebuie sã descrie verbal linia frântã închisã.
Nu se cere o definiþie specialã pentru linia frântã închisã. În clasa a II-a elevii trebuie sã
reprezinte prin desen o linie frântã (deschisã sau închisã). Elevii trebuie sã identifice linia
frântã închisã la formele geometrice învãþate în clasa I (triunghi, dreptunghi, pãtrat).
Acum poate spune: „triunghiul este o linie frântã închisã cu trei segmente“, „pãtratul este
o linie frântã închisã cu patru segmente egale“, „dreptunghiul este o linie frântã închisã
cu patru segmente, douã mari ºi douã mici“.
Pentru linia curbã observãm pe harta cu reþeaua
stradalã un traseu care conþine o porþiune dintr-un sens
giratoriu. Spunem elevilor cã acea porþiune reprezintã o
linie curbã deschisã. Reprezentãm prin desen aceastã linie
curbã deschisã (figura alãturatã).
202
Parcurgem pe hartã întreg traseul care formeazã sensul giratoriu. Acest traseu
reprezintã o linie curbã închisã. Reprezentãm prin desen aceastã linie curbã închisã
(Figura alãturatã). Elevii vor descrie cercul ca o linie curbã închisã. Identificãm ºi alte
obiecte reale care materializeazã noþiunea de linie curbã. (închisã sau deschisã).
În clasa I elevii au intuit diverse forme geometrice plane ºi spaþiale. Fiecare formã
trebuia sã fie descrisã verbal.
În clasa a II-a se reia studiul formelor geometrice plane (pãtrat, triunghi, dreptunghi,
cerc). Aceste forme geometrice se studiazã în strânsã legãturã cu noþiunea de suprafaþã.
Prin urmare trebuie sã dirijãm activitatea elevilor pentru intuirea acestei noþiuni. Introducem
complet în apã un mãr ºi spunem elevilor cã s-a udat suprafaþa mãrului. Repetãm
experienþa cu un cub. Spunem elevilor cã s-a udat suprafaþa cubului. Elevii intuiesc cã
suprafaþa unui obiect real este ceea ce-l desparte de mediul înconjurãtor. Suprafaþa
unui obiect real poate fi atinsã cu mâna. În acest sens vom întâlni suprafeþe netede ºi
suprafeþe care nu sunt netede (au asperitãþi).
Readucem în planul perceptiv al elevilor formele geometrice, decupate dintr-un carton.
Sã luãm, de exemplu, forma triunghiularã ºi sã o introducem într-un vas cu apã. Elevii obser-
vã cã forma triunghiularã s-a udat. Spunem elevilor cã s-a udat suprafaþa triunghiularã.
În mod analog vom introduce ºi celelalte suprafeþe (pãtraticã, dreptunghiularã ºi rotundã).
În clasa a II-a se cere ca elevii sã recunoascã ce formã are fiecare dintre suprafeþele unui
obiect real sau simulat prin desen. Învãþãtorul trebuie sã prezinte elevilor exerciþii variate
de recunoaºtere a formei unei suprafeþe.
Interiorulºiexteriorul unei figuri geome-
trice este o temã care trebuie predatã cu
multãatenþieelevilordinclasaaII-a. Termenii
interior ºi exterior sunt cunoscuþi de elevi
din vorbirea curentã (interiorul unei camere,
exteriorul unei case etc.). Învãþãtorul
trebuie sã dea un conþinut geometric
acestor termeni. Dirijãm elevii sã intuiascã
o planºã al cãrei conþinut este identic cu cel din figura alãturatã. Cerem elevilor sã
numeascã figurile geometrice din interiorul pãtratului (în interiorul pãtratului se aflã
cercul ºi triunghiul). Cerem elevilor sã numeascã formele geometrice din exteriorul
pãtratului (în exteriorul pãtratului se aflã dreptunghiul ºi cubul). Elevii trebuie sã exerseze
cei doi termeni în exerciþii cu conþinut geometric.
Iatã un exemplu: „Priviþi desenul alãturat, apoi efectuaþi:
a) suma numerelor din interiorul cercului, dar
nu ºi al dreptunghiului; 37
7
12
b) produsul numerelor din interiorul cercului ºi 25 31
al dreptunghiului; 5
c) suma numerelor din interiorul dreptunghiului.“
203
Ultima temã care se predã în clasa a II-a este Forme spaþiale. La aceastã temã
elevii trebuie sã-ºi îmbogãþeascã cunoºtinþele de geometrie cu privire la cub,sferã ºi
cuboid. Dupã parcurgerea temei elevii vor ºti sã rezolve urmãtoarele cerinþe:
• sã sorteze (clasifice) obiecte reale date, dupã forma lor;
• sã recunoascã obiectele reale care materializeazã formele spaþiale învãþate;
• sã descrie verbal formele obiectelor din mediul înconjurãtor;
• sã construiascã din cuburi, anumite forme geometrice;
• sã construiascã din beþiºoare ºi bile din plastilinã modelele pentru cub ºi cuboid.
3. Clasa a III-a
– forme plane: pãtrat, triunghi, cerc, dreptunghi, poligon, punct, segment, linie dreaptã,
linie frântã, linie curbã;
– interiorul ºi exteriorul unei figuri geometrice;
– exerciþii de observare a unor obiecte cu forme spaþiale de cub, sferã, cuboid, cilindru, con.
3.2. Obiective operaþionale
– sã sorteze ºi sã clasifice obiecte ºi desene dupã forma lor, sã remarce proprietãþi
simple de simetrie ale unor desene.
3.3. Activitãþi de învãþare
– decuparea unor figuri desenate;
– identificarea formelor plane ºi a formelor spaþiale pe modele fizice, desene sugestive
ºi în mediul înconjurãtor;
– desenarea formelor plane cu ºablon sau/ºi cu mâna liberã;
– sortarea obiectelor reale dupã forma lor;
– identificarea interiorului ºi exteriorului unei figuri;
– desenarea unor modele geometrice simple utilizând simetria.
– Puncte ºi linii
Elevii trebuie sã identifice obiecte reale care evidenþiazã materializa noþiunile: punct,
linie dreaptã, segment de dreaptã, linie frântã deschisã, linie frântã închisã, linie curbã
deschisã ºi line curbã închisã. Apoi cerem elevilor sã descrie verbal proprietãþile noþiunilor
materializate de obiecte reale ºi diverse materiale didactice. O sarcinã specialã este
aceea de areprezenta prin desen noþiunile geometrice materializate în diverse obiecte
reale. Învãþãtorul formuleazã cerinþe de tipul: „Deseneazã un punct (sau mai multe)“,
„Deseneazã o linie dreaptã“, „Deseneazã un segment de dreaptã orizontal (vertical sau
oblic)“, „Deseneazã o linie frântã deschisã cu n segmente“, „Deseneazã o linie frântã
închisã cu m segmente“, „Deseneazã cea mai simplã linie frântã închisã“, „Deseneazã o
linie curbã deschisã“, „Deseneazã o linie curbã închisã“, „Deseneazã o linie curbã închisã
204
care formeazã un rotund“. Desenele (cu excepþia punctului ºi liniei curbe) trebuie efectuate
numai cu instrumente geometrice (rigla, echerul, compasul). Trebuie formate deprinderile
ºi priceperile de utilizare corectã a instrumentelor de geometrie. Elevii trebuie sã descrie
verbal ceea ce au desenat. Acceptãm rãspunsuri de genul: „Am desenat o linie dreaptã“,
„Am desenat o line frântã deschisã formatã din n segmente“ etc.
Formulãm cerinþe cu conþinut geometric care stabilesc anumite relaþii între noþiunile
geometrice învãþate. De exemplu: „Deseneazã trei drepte care trec prin acelaºi punct.
Mai poþi desena ºi alte drepte? Câte?“, „Deseneazã douã puncte care se aflã pe aceeaºi
dreaptã ºi trei puncte care nu se aflã pe dreaptã: Mai puteþi desena ºi alte puncte pe
dreaptã? Câte?“.
Arãtãm elevilor cã punctele ºi segmentele de dreaptã au fost utilizate în scrierea
alfabetului MORSE. Dãm câteva corespondenþe: a ( ⋅ -),b(- ⋅⋅⋅),c(- ⋅ - ⋅),..., z(-- ⋅⋅) .
Informãm elevii despre rolul istoric pe care l-a avut alfabetul MORSE.
– Figuri geometrice plane
Elevii trebuie sã identifice obiecte reale care evidenþiazã materializat noþiunile: pãtrat,
triunghi, dreptunghi ºi cerc. În urmãtoarea etapã cerem elevilor sã descrie verbal
proprietãþile noþiunilor geometrice materializate de diverse obiecte reale sau materiale
didactice. Acceptãm rãspunsuri de genul: „Eu observ o formã de triunghi“, „Forma de
triunghi are trei laturi“. În clasa a III-a mai adãugãm câteva elemente atunci când descriem
o formã triunghiularã. Dirijãm elevii sã intuiascã cã forma triunghiularã are ºi t rei vârfuri
care sunt reprezentate de puncte. Acceptãm urmãtoarea descriere verbalã: „Forma
triunghiularã este forma geometricã planã care are trei laturi ºi trei vârfuri care sunt
puncte”. În mod analog vom descrie verbal pãtratul ºi dreptunghiul. O sarcinã specialã
este aceea de a reprezenta prin desen noþiunile geometrice materializate în diverse
obiecte reale. Învãþãtorul aratã la tablã cum se deseneazã triunghiul, pãtratul ºi
dreptunghiul. Pentru desenarea triunghiului vom utiliza numai rigla. La desenarea pãtratului
ºi dreptunghiului vom utiliza ºi unghiul drept al echerului.Termenul de unghi drept nu
îl dãm elevilor de clasa a III-a. Prezentãm mai jos desenele ºi elementele caracteristice
pentru triunghi, pãtrat ºi dreptunghi.
Triunghiul are 3 laturi ºi Pãtratul are 4 laturi egale Dreptunghiul are 4 laturi
3 vârfuri. Vârfurile sunt ºi 4 vârfuri. Vârfurile (douã mari ºi douã mici)
puncte, iar laturile sunt sunt puncte iar laturile ºi 4 vârfuri. Vârfurile sunt
segmente de dreaptã. sunt segmente de dreaptã. puncte iar laturile sunt
segmente de dreaptã.
205
Programa de clasa a III-a în vigoare include la noþiunile învãþãrii ºi noþiunea de poligon.

Poligonul genereazã noþiunile de triunghi, pãtrat ºi dreptunghi. Pentru intuirea noþiunii de
poligon apelãm din nou la harta cu reþeaua stradalã a unui oraº. Învãþãtorul pune în
evidenþã traseul unui autobuz (maxi-taxi). Sã presupunem cã acest traseu are forma din
figura alãturatã. Mai întâi cerem elevilor sã intuiascã aceastã formã geometricã. În mod
sigur vom primi rãspunsul: „Aceastã formã planã este o linie frântã închisã“. Scoatem în
evidenþã elementele ei caracteristice (5 segmente ºi 5 vârfuri).
Acum spunem elevilor: O linie frântã închisã
formeazã un poligon. Segmentele de dreaptã care
alcãtuiesc poligonul se numesc laturi. Douã laturi
consecutive formeazã un vârf. Numãrul laturilor este
egal cu numãrul vârfurilor. Poligonul din figura de
alãturi are 5 laturi ºi 5 vârfuri. Descriem noþiunile de triunghi, pãtrat ºi dreptunghi prin
intermediul noþiunii de poligon. De exemplu, triunghiul este poligonul cu trei laturi ºi trei
vârfuri. Noþiunile geometrice prezentate mai sus pot fi aprofundate prin exerciþii ºi
probleme. Iatã câteva exemple: „Desenaþi poligoane cu 3, 4 sau 5 laturi“, „Desenaþi douã
poligoane care au o laturã comunã“, „Desenaþi un poligon cu patru laturi ºi segmente
care unesc vârfuri nealãturate“ etc.
Vom aprofunda noþiunile de linie curbã deschisã ºi linie curbã
închisã, aºa cum au fost predate în clasa a II-a. În plus, vom insista
pe prezentarea prin desen a noþiunilor de linie curbã deschisã ºi
linie curbã închisã.Cercul îl prezentãm ca o linie curbã închisã
rotundã. Învãþãtorul explicã elevilor cum se deseneazã un cerc cu
ajutorul compasului. Dirijãm elevii pentru a intui o proprietate caracteristicã a cercului.
Trasãm cercul cu ajutorul compasului, iar semnul lãsat de acul compasului îl transformãm
într-un punct cu ajutorul minei creionului. Desenãm douã puncte pe cerc ºi apoi le unim
cu semnul lãsat de acul compasului. Se formeazã douã segmente de dreaptã. Utilizând o
unitate de mãsurã nestandard (de exemplu un beþiºor) vom arãta cã cele douã segmente
de dreaptã au aceeaºi lungime. Descriem aceastã proprietate astfel: Toate punctele
cercului sunt la fel de depãrtate de semnul lãsat de acul compasului.
• Interiorul ºi exteriorul unei figuri geometrice
În clasa a II-a elevii au învãþat despre interiorul ºi exteriorul unei forme geometrice.
Reactualizãm conþinuturile acestor noþiuni printr-un exerciþiu:
1) Spuneþi ce figuri vedeþi desenate:
a) în interiorul dreptunghiului?
b) în exteriorul dreptunghiului?
206
Aprofundãm cunoaºterea noþiunilor de interior ºi exterior al unei forme geometrice

plane prin urmãtorul exerciþiu:
2) Spuneþi ce vedeþi desenat:
a) în interiorul liniei curbe închise?
b) în interiorul dreptunghiului, dar
în exteriorul liniei curbe închise?
c) în interiorul dreptunghiului?
d) în exteriorul liniei curbe închise?
Alte exerciþii cu conþinut geometric:
3) Tabelul alãturat conþine trei linii (1, 2, 3) ºi 3
trei coloane (a, b, c). În fiecare casetã este
desenatã câte o formã geometricã planã. 2
Stabiliþi poziþia fiecãrei forme geometrice,
dupã model. 1
Model: Pãtratul se aflã în linia 2 ºi coloana a. a b c
4) Priviþi desenul alãturat ºi spuneþi:
a) forma geometricã care este în interiorul altor forme
geometrice;
b) forma geometricã care este în exteriorul altor forme
geometrice;
c) forma geometricã care conþine în interior o singurã formã
geometricã;
d) forma geometricã care are în exterior o singurã formã geometricã;
e) forma geometricã care este în interiorul pãtratului, dar în exteriorul cercului.
– exerciþii de observare a unor obiecte cu forme spaþiale de: cub, sferã, cuboid,
cilindru, con.
Elevii observã o planºã pe care sunt desenate simulãri ale unor obiecte reale: un
aragaz în formã de cub, un cuptor cu unde în formã de cuboid, un flacon de medicamente
în formã de cilindru, un con plin cu fructe, o plitã electricã în formã de cilindru, un zar în
formã de cub, o minge în formã de sferã, un balon sferic ºi un pachet în formã de cuboid.
În continuare elevii observã o planºã pe care am reprezentat prin desen formele
spaþiale materializate în simulãrile obiectelor reale din planºa anterioarã.
CUB SFERÃ CILINDRU CON CUBOID
207
Formulãm urmãtoarea cerinþã: Priviþi cele douã planºe ºi spuneþi ce forme spaþiale au
obiectele din prima planºã.
Activitate practicã
1) Luaþi din trusa cu forme geometrice: un cub, un cuboid, o sferã, un cilindru ºi un con.
2) Desenaþi forma spaþialã a fiecãrui corp.
3) Construiþi din beþiºoare ºi biluþe din plastic un cub.
a) Câte beþiºoare au fost necesare?
b) Câte biluþe din plastic au fost întrebuinþate?
c) Câte forme geometrice plane s-au format?
– desenarea unor modele simple utilizând simetria
Elevii observã urmãtoarea planºã:
Învãþãtorul formuleazã cerinþa: „Spuneþi, cum împarte linia punctatã fiecare desen?“.
Dirijãm elevii pentru a formula rãspunsuri de tipul: „Linia punctatã împarte cercul în douã
pãrþi egale“, „Linia punctatã împarte triunghiul în douã pãrþi egale“, „Linia punctatã împarte
dreptunghiul în douã dreptunghiuri egale“, „Linia punctatã împarte litera M în douã pãrþi
identice“. Spunem elevilor cã la fiecare desen s-au format pãrþi simetrice. Considerãm
proprietatea de simetrie axialã a figurilor geometrice plane cu urmãtoarele cerinþe:
1) Identificã literele de tipar care au douã pãrþi simetrice.
2) Deseneazã un dreptunghi. În câte moduri putem sã formãm douã pãrþi simetrice ale
acestuia?
3) Completeazã prin simetrie triunghiul:
4) Deseneazã o formã geometricã planã care nu are pãrþi simetrice.
5) Deseneazã partea simetricã a fiecãrei forme geometrice.
208
4. Clasa a IV-a
– figuri geometrice: punct, segment, poligoane, unghi, drepte paralele, drepte perpendiculare;
– patrulatere speciale: dreptunghi, romb, pãtrat, paralelogram, trapez;
– perimetrul: perimetrul dreptunghiului ºi al pãtratului;
– aria: aria dreptunghiului, aria pãtratului;
– exerciþii de observare a unor obiecte cu forme de cub, sferã, cilindru, con, prismã,
piramidã, cilindru, con;
– desfãºurarea cubului ºi a cuboidului ºi asamblarea unor desfãºurãri date.
4.2. Obiective de referinþã
– sã recunoascã forme plane ºi forme spaþiale, sã identifice ºi sã descrie proprietãþi
simple ale unor figuri geometrice.
4.3. Activitãþi de învãþare
– decuparea unor figuri desenate;
– identificarea formelor plane ºi a formelor spaþiale pe modele fizice, desene sugestive
ºi în mediul înconjurãtor;
– recunoaºterea formelor învãþate la obiectele din mediul apropiat;
– desenarea formelor plane cu ºablon sau/ºi cu mâna liberã;
– sortarea obiectelor dupã forma lor;
– identificarea interiorului ºi exteriorului unei figuri;
– desenarea unor modele geometrice simple utilizând simetria ºi translaþia;
– identificarea ºi numirea elementelor constitutive ale figurilor geometrice plane;
– reprezentarea figurilor geometrice plane prin desen ºi notarea lor;
– determinarea ºi reprezentarea prin desen a diferitelor axe de simetrie ale unei figuri
geometrice plane.
– punct, segment, poligoane, unghi, drepte paralele, drepte perpendiculare
În clasele anterioare elevii au identificat obiecte reale care evidenþiau materializat
noþiunea de punct. Au învãþat sã reprezinte prin desen noþiunea de punct. Elevii au
conºtientizat cã vârfurile unei linii frânte sunt puncte. În clasa a IV-a vom introduce
notaþii speciale ale punctelor, pentru a putea fi deosebite între ele. Punctele se noteazã
cu literele de tipar: A,B,C ...
Exemple:
A B C
Punctul A Punctul B Punctul C
Literele de tipar A,B,C vorfi nume de puncte numai într-un text cu conþinut geometric.
Învãþãtorul poate formula cerinþe de tipul:
1) Deseneazã punctele A,B ºi C pe aceeaºi dreaptã;
2) Deseneazã punctele A,B ºi C astfel încât sã nu fie pe aceeaºi dreaptã. Dacã unim
aceste puncte, douã câte douã, ce obþinem?
209
Segmentul de dreaptã. Vom prelua toate cunoºtinþele din clasele anterioare.

Descrierea segmentului de dreaptã o facem astfel: O porþiune dintr-o dreaptã limitatã
la fiecare capãt de câte un punct.Am introdus termenul punct deoarece vom introduce
notaþii ºi pentru segmente.
A D M
N
B C
Segmentul AB Segmentul CD Segmentul M N
Învãþãtorul poate forma cerinþe de tipul:
1) Deseneazã segmentele AB ºi C D pe aceeaºi dreaptã;
2) Deseneazã segmentele EF ºi M N care sã nu fie pe aceeaºi dreaptã;
3) Deseneazã segmentul AB de lungime 5cm;
4) Deseneazã linia frântã deschisã formatã din segmentele AB,BC,C D,ºi D E;
5) Deseneazã linia frântã închisã formatã din segmentele AB,BC,C D ºi D A;
6) Deseneazã douã segmente orizontale care sã aibã aceeaºi lungime.
Poligoane ºi unghiuri. Pentru poligon pãstrãm
definiþia empiricã:linie frântã închisã. În clasa a A E
rã
IV-a vom îmbogãþi descrierea acestei forme plane.

latu
vâr
Sã desenãm un poligon cu cinci laturi. Deoarece
f
unghi
vârfurile poligonului sunt puncte le putem nota cu B D
literedetipar. Laturile poligonului sunt segmentele
AB,BC, C D,D E ºi EA. Acest poligon poartã C
numele ABCDE. Expresia literarã ABCDE se numeºte scrierea poligonului cu vârfurile
A,B,C,D ºi E. Numãrul literelor coincide cu numãrul laturilor.Deschiderea dintre douã
laturi consecutive se numeºte unghi. Fiecare vârf al poligonului reprezintã ºi vârful
unghiului respectiv. Unghiurile pot avea deschideri diferite. Clasificarea unghiurilor dupã
deschiderea lor se va face în clasele V-VIII. Introducem o singurã notaþie pentru unghi.
De exemplu, unghiul cu vârful în A îl vom nota cu A l . Poligonul desenat mai sus are
urmãtoarele elemente:
– 5 laturi: AB,BC,C D,D E ºi EA;
– 5 vârfuri: A,B,C,D ºiE;
– 5 unghiuri: , , , , .
Lungimile laturilor unui poligon pot fi mãsurate. Suma lungimilor laturilor se
numeºte perimetrul poligonului. Introducem scrierea P = AB + BC + C D + D E + EA,
unde P reprezintã suma mãsurilor lungimilor AB,BC,C D,D E,EA.Pentru mãsurarea
lungimilor laturilor unui poligon folosim rigla gradatã.Asupra noþiunii de perimetru
vom reveni.
Introducem câteva denumiri ale poligoanelor în funcþie de numãrul laturilor. Poligonul
210
care are 3 laturi se numeºte triunghi; Poligonul care are 4 laturi se numeºte patrulater;
Poligonul care are 5 laturi se numeºte pentagon etc.
Iatã câteva cerinþe pe care învãþãtorul le poate formula la lecþia (lecþiile) poligoane.
1) Deseneazã un triunghi, noteazã-l ºi scrie elementele lui (vârfuri, laturi, unghiuri)
2) Deseneazã un patrulater.
a) Noteazã-l;
b) Scrie elementele lui (laturi, vârfuri, unghiuri);
c) Scrie douã laturi consecutive;
d) Scrie douã laturi care nu sunt consecutive.
3) Perimetrul unui triunghi este de 82 cm ºi are toate laturile egale. Care este lungimea
fiecãrei laturi?
4) Perimetrul unui triunghi este de 64 cm. Lungimea unei laturi
3 A
este din lungimea perimetrului. Celelalte douã laturi sunt
8
egale. Aflã lungimile laturilor triunghiului. D
5) În figura alãturatã sunt desenate mai multe triunghiuri.
Scrie toate triunghiurile care s-au format. B C
Drepte paralele. Cu aceastã noþiune elevii se întâlnesc în clasa a IV-a. Din acest
motiv trebuie sã respectãm toate etapele în formarea ei. Mai întâi vom intui obiecte reale
care materializeazã noþiunea de drepte paralele.Vom observa: muchiile verticale ale
unui dulap, care se aflã pe aceeaºi faþã; dreptele care despart un perete al clasei de
tavan ºi pardosealã; muchiile verticale ale tocului de la uºã etc. Învãþãtorul va dirija elevii
sã observe cã, în fiecare pereche de drepte, distanþa dintre ele este aceeaºi peste tot.
Fiecare pereche de drepte se aflã într-o formã planã. Descriem dreptele paralele: Douã
drepte care se aflã într-o formã planã sunt paralele dacã, oricât le-am prelungi, ele nu se
întâlnesc. Reprezentãm prin desen noþiunea de drepte paralele.
a Am notat cele douã drepte cu a ºi b. Vom
spune cã dreapta a este paralelã cu dreapta b.
b
Scriem acest lucru prin a & b. Dreptele paralele
se deseneazã cu ajutorul riglei ºi echerului. Prezentãm aceasta în desenul alãturat. Rigla
este menþinutã în poziþie fixã iar echerul alunecã, sprijinindu-se pe riglã, din poziþia A în
poziþia B. Dreptele c ºi d se deseneazã cu creionul (creta), care se sprijinã pe aceeaºi
laturã a echerului.
În practicã dreptele paralele se deseneazã cu ajutorul riglei
12345
12345 ºi creionului (cretei), utilizând miºcarea de translaþie (rigla se
12345
12345
12345 miºcã paralel cu ea însãºi). Priceperea de a trasa drepte paralele
12345
12345
12345 stã la baza desenãrii unor forme plane sau spaþiale (dreptunghi,
12345
12345
12345 paralelogram, cub etc.).
12345
211
În mod analog vom vorbi despre segmente de dreaptã paralele. Douã segmente de
dreaptã sunt paralele dacã ele se aflã pe douã drepte paralele.
Segmentele de dreaptã AB ºi C D sunt paralele a
A B
deoarece dreptele pe care se aflã sunt paralele b
(a y b). D
C
Drepte perpendiculare. Elevii observã obiecte reale care evidenþiazã materializat
noþiunea de drepte perpendiculare.Astfel, vom observa douã laturi consecutive care
mãrginesc un perete, douã muchii consecutive ale tablei, douã muchii consecutive ale
unui tablou, douã muchii consecutive ale catalogului etc. Deschiderea fiecãrei perechi de
muchii este la fel de mare. Ea este la fel de mare ca ºi deschiderea cea mai mare a
laturilor unui echer.Acest lucru se poate verifica prin suprapunere (la tablã, la tablou, la
catalog etc.). Spunem cã cele douã muchii ale tablei (tabloului, catalogului, peretelui)
sunt perpendiculare. Sã reprezentãm prin desen douã drepte perpendiculare. (Figura
alãturatã)
b
Dreptele a ºi b sunt perpendiculare deoarece
formeazã o deschidere la fel de mare ca ºi cea a
mai mare deschidere a echerului. Elevii observã
cã dreptele perpendiculare se deseneazã cu
ajutorul echerului. Scriem a ⊥ b ºi citim: dreapta
a este perpendicularã pe dreapta b.
Paralelismul ºi perpendicularitatea dreptelor (segmentelor de dreaptã) au aplicaþii în
industrie, construcþii etc.
– Patrulatere speciale: dreptunghi, romb, paralelogram, trapez
Reactualizãm cunoºtinþele elevilor despre patrulatere (poligoane cu patru laturi)
AB,BC,C D,D A – laturile patrulaterului; A D
AB ºi C D,BC ºi A D – sunt perechi de laturi opuse;
A,B,C,D (puncte) – vârfurile patrulaterului;
A ºi C,B ºi D – perechi de vârfuri opuse; B
l
A , , , – unghiurile patrulaterului;
ºi , ºi – perechi de unghiuri opuse; C
AB ºi BC,BC ºi C D,C D ºi D A,D A ºi AB – perechi de laturi consecutive.
D C
Paralelogramul
Elevii observã o planºã pe care este reprezen-
tatã prin desen noþiunea de paralelogram.
Utilizând o riglã ºi miºcarea de translaþie, învãþã-
A B toru l demonstreazã cã laturile opuse sunt paralele.
Patrulaterul cu laturile opuse paralele este paralelogram.
212
Cu ajutorul compasului arãtãm cã laturile opuse au aceeaºi lungime (latura AB are

aceeaºi lungime ca ºi latura C D;latura BC are aceeaºi lungime ca ºi latura A D). Putem
compara lungimile laturilor opuse ºi cu ajutorul riglei gradate.
Utilizând echerul vom arãta cã oricare douã laturi consecutive nu sunt perpen-
diculare. Suma mãsurilor lungimilor laturilor reprezintã perimetrul paralelogramului.
Formula pentru calculul perimetrului este: P =2 ⋅ AB +2 ⋅ BC =2 ⋅(AB + BC) .
Exemplu: Dacã AB = 7 cm ºi BC = 4 cm, atunci P =2 ⋅ (7 cm + 4 cm) = 2 ⋅ 11 cm = 22 cm.
Aceste cunoºtinþe au fost deduse prin observarea unei forme plane de paralelogram.
Învãþãtorul trebuie sã demonstreze elevilor cum se deseneazã un paralelogram. Mai întâi
vom desena paralelogramul utilizând un ºablon (formã planã de paralelogram confecþionatã
din plastic), apoi vom desena paralelogramul utilizând rigla ºi miºcarea de translaþie.
Învãþãtorul formuleazã cerinþe pentru fixarea ºi aprofundarea cunoºtinþelor despre
paralelogram.
1) a) Deseneazã pe caiet douã drepte paralele. Mai deseneazã alte douã drepte paralele
care sã le intersecteze pe primele douã. Noteazã punctele de intersecþie cu literele M ,
N,P ºi Q (în ordinea datã);
b) Argumenteazã cã forma planã M N P Q este paralelogram;
c) Scrie elementele acestui paralelogram (laturi, vârfuri, unghiuri);
d) Calculeazã perimetrul ºtiind cã M N = 10 cm ºi NP este din M N.
2) Lungimea laturii unui paralelogram este 27 cm, iar lungimea laturii consecutive este
din lungimea primei laturi. Calculeazã perimetrul paralelogramului.
3) Cum justifici cã forma planã de paralelogram nu poate fi descompusã în douã pãrþi simetrice?
Dreptunghiul
D C Elevii observã o planºã pe care este reprezen-
tatã prin desen noþiunea de dreptunghi. Utilizând
rigla ºi echerul, învãþãtorul demonstreazã cã
A B laturile opuse sunt paralele. Folosind numai echerul
AB y CD ºi BC y A D (vezi drepte perpendiculare) se aratã cã oricare
AD z AB douã laturi consecutive sunt perpendiculare.
Dreptunghiul este paralelogramul cu laturile consecutive perpendiculare.
Latura AB (= C D)este lungimea dreptunghiului ºi se noteazã cu L. Latura BC (= A D)
este lãþimea dreptunghiului ºi se noteazã cu l. Suma mãsurilor lungimilor laturilor reprezintã
perimetruldreptunghiului. Formula pentru calcului perimetrului este: P =2L +2l=2(L + l. )
Exemplu: Dacã AB =2dmºi BC = 12 cm, atunci P = 2(20 cm + 12 cm) = 2 ⋅ 32 cm = 64 cm.
Elevii vor desena dreptunghiul mai întâi utilizând un ºablon, apoi utilizând rigla ºi echerul.
Învãþãtorul formuleazã sarcini pentru fixarea ºi aprofundarea cunoºtinþelor despre
dreptunghi.
1) a) Deseneazã pe caiet douã drepte paralele. Mai deseneazã alte douã drepte paralele
213
care sã le intersecteze pe primele douã, dar sã fie perpendiculare pe acestea. Noteazã

punctele de intersecþie cu literele M ,N,P,Q (în ordinea datã).
b) Argumenteazã cã forma geometricã M N P Q este dreptunghi.
c) Scrie elementele acestui dreptunghi (laturi, vârfuri, unghiuri).
d) Calculeazã perimetrul ºtiind cã M N = 3 dm ºi NP = 18 cm.
2) Deseneazã un dreptunghi cu lungimea de 14 cm ºi perimetrul de 4 dm.
3) În câte moduri se poate descompune dreptunghiul în douã pãrþi simetrice?
Pãtratul
D C Elevii observã o planºã pe care este reprezentatã prin desen
noþiunea de pãtrat. Utilizând rigla ºi echerul, învãþãtorul demon-
streazã cã forma geometricã observatã este dreptunghi. Folosind
compasul se demonstreazã cã lungimile laturilor sunt egale.
Pãtratul este dreptunghiul care are lungimea egalã cu lãþimea.
A B Lungimea unei laturi se noteazã cu l. Formula pentru calcului
AB y CD ºi BC y A D peri metrului este P =4 ⋅ l=4 l
AD z AB, AB = AC Exemplu: Dacã AB = 15 cm, atunci P =4 ⋅ 15 cm = 60 cm.
Elevii vor desena pãtratul mai întâi utilizând un ºablon, apoi utilizând rigla, echerul ºi
compasul sau rigla gradatã ºi echerul. Învãþãtorul formuleazã sarcini pentru fixarea ºi
aprofundarea cunoºtinþelor despre pãtrat.
1) Deseneazã un pãtrat al cãrui perimetru este 16 cm.
2) Deseneazã un pãtrat al cãrui perimetru este egal cu perimetrul unui dreptunghi cu
lungimea de 12 cm ºi lãþimea de 8 cm.
3) În câte moduri se poate descompune pãtratul în douã pãrþi simetrice?
Rombul D
Elevii observã o planºã pe care este reprezentatã prin desen
l
noþiunea de romb. Învãþãtorul demonstreazã cu ajutorul riglei
A C ºi echerului cã forma geometricã observatã este paralelogram.
Apoi, cu ajutorul compasului, se aratã cã toate laturile sunt egale.
Rombul este paralelogramul cu douã laturi consecutive
egale. Lungimea unei laturi se noteazã cu l. Formula de calcul
B
AB y CD ºi BC y A D a perimetrului este: P =4 ⋅ l=4 l.
AB = AC Exemplu: Dacã AB = 4dm, atunci P =4 ⋅ 4 dm = 16 dm.
Elevii vor desena rombul mai întâi utilizând un ºablon, apoi utilizând rigla, echerul ºi
compasul sau rigla gradatã ºi echerul. Învãþãtorul formuleazã sarcini pentru fixarea ºi
aprofundarea cunoºtinþelor despre romb.
1) Deseneazã un romb cu latura de 3 cm ºi calculeazã perimetrul.
2) Prin ce se deosebeºte rombul de pãtrat?
214
3) Pãtratul este romb? Dar invers?

4) În câte moduri se poate descompune rombul în douã pãrþi simetrice?
Trapezul D C
Elevii observã o planºã pe care este repre-
zentatã prin desen noþiunea de trapez. Învãþãtorul
demonstreazã cu ajutorul riglei ºi echerului cã
douã laturi opuse sunt paralele iar celelalte douã
nu sunt paralele. Trapezul este patrulaterul cu
douã laturi opuse paralele ºi celelalte douã
neparalele. A AB y CD ºi BC O A D B
Elevii vor desena trapezul mai întâi utilizând un ºablon, apoi utilizând rigla ºi echerul.
Învãþãtorul formuleazã sarcini pentru fixarea ºi aprofundarea cunoºtinþelor despre trapez.
1) a) Deseneazã un trapez.
b) Scrie elementele acestui trapez (laturi, vârfuri, unghiuri)
2) a) Deseneazã un trapez în care cele douã laturi paralele au lungimile de 6 cm, respectiv 3 cm.
b) În câte moduri se poate desena acest trapez?
3) Deseneazã un trapez care poate fi descompus în douã pãrþi simetrice.
– Aria; aria dreptunghiului, aria pãtratului.
Noþiunea de arie are mare aplicabilitate în practicã dar ºi în studiul ulterior al geometriei.
Aceastã noþiune se învaþã (formeazã) în trei etape:
Etapa I. Înþelegerea ºi învãþarea noþiunii de suprafaþã
Acest lucru se realizeazã prin observarea corpurilor din mediul înconjurãtor.Vom lua
în considerare atât suprafeþe plane cât ºi suprafeþe curbe.
Ceea ce desparte un corp de mediul înconjurãtor reprezintã suprafaþa corpului.
Exemple: Suprafaþa unui geam, suprafaþa peretelui care conþine tabla, suprafaþa
unui mãr, suprafaþa unui pupitru, suprafaþa holului, suprafaþa sãlii de sport etc.
Etapa a II-a. Înþelegerea ºi învãþarea noþiunii de arie.
Întâi comparãm între ele douã forme geometrice plane identice, folosind metoda
suprapunerii. Figurile geometrice identice delimiteazã porþiuni de suprafaþã planã
la fel de mari.
În pasul al II-lea comparãm între ele douã figuri geometrice de aceeaºi formã, dar de
mãrimi diferite. Folosind metoda suprapunerii constatãm: figura geometricã cu
dimensiunile mai mari delimiteazã o porþiune de suprafaþã planã mai mare.
În pasul al III-lea se comparã între ele douã figuri geometrice de forme diferite, de
exemplu o formã dreptunghiularã ºi una pãtraticã. Este dificil sã rãspundem care dintre
cele douã forme delimiteazã o suprafaþã planã mai mare. Pentru aceasta vom folosi o
formã pãtraticã a cãrei laturã se cuprinde de un numãr exact de ori în laturile formelor ce
215
trebuie comparate. Noua formã pãtraticã o numim unitate de mãsurã nestandard pentru
cele douã suprafeþe. Dacã aceastã unitate de mãsurã se cuprinde de m ori în suprafaþa
dreptunghiularã ºi de n ori în cea pãtraticã, vom spune cã suprafaþa dreptunghiului
are aria m iar cea pãtraticã are aria n, în raport cu unitatea de mãsurã aleasã. Unitatea
de mãsurã aleasã se numeºte unitate de arie (u.a.). Astfel dreptunghiul are m u.a. iar
pãtratul n u.a., unde m ºi n sunt numere naturale. Dacã m > n, atunci suprafaþa
dreptunghiului este mai mare decât suprafaþa pãtratului. Când m = n, spunem cã cele
douã suprafeþe sunt la fel de mari.
Etapa a III-a. Introducerea unitãþii de arie standard.
Elevii observã o suprafaþã pãtraticã confecþionatã din plastic sau placaj, cu latura de
un metru, pe care o numim metru pãtrat (m2). Metrul pãtrat este unitatea principalã
pentru mãsurat suprafeþe. Rezultatul mãsurãrii se numeºte arie. Suprafeþele plane se
mãsoarã cu metrul pãtrat. De exemplu, suprafaþa clasei (pardoseala) are aria de 80 m2,
curtea ºcolii are aria de 1000 m2 etc.
Aria dreptunghiului.
Programa de matematicã în vigoare prevede la unitãþile de mãsurat suprafeþe numai
metrul pãtrat. În acest context, deducerea formulei pentru calculul ariei dreptunghiului
se poate face printr-o lucrare practicã ce se desfãºoarã, de exemplu, în curtea ºcolii.
Învãþãtorul traseazã în curtea ºcolii trei dreptunghiuri având dimensiunile în metri: (6,
1); (6, 2) ºi (6, 3). (Dreptunghiurile se vor trasa înaintea orei de matematicã). La ora de
matematicã elevii trebuie sã calculeze ariile celor trei suprafeþe dreptunghiulare. Pentru
aceasta învãþãtorul a confecþionat un metru pãtrat (din plastic sau placaj). Mai întâi elevii
vor stabili de câte ori se cuprinde suprafaþa de 1 m2 în suprafaþa dreptunghiularã cu
dimensiunile (6, 1). Prin mânuirea (manipularea) unitãþii de mãsurã, elevii vor constata
cã dreptunghiul cu dimensiunile (6, 1) are aria de 6 m2.
Se trece apoi la stabilirea ariei dreptunghiului cu dimensiunile (6, 2). Prin mânuirea
unitãþii de mãsurã elevii vor stabili cã aria acestei suprafeþe dreptunghiulare este de 12 m2.
Procedând la fel, elevii stabilesc cã a treia suprafaþã dreptunghiularã are aria de 18 m2.
Învãþãtorul cere elevilor sã facã o legãturã între dimensiunile fiecãrui dreptunghi ºi aria
corespunzãtoare. Elevii observã cã: 6 cm2 =6 ⋅ 1 cm2; 12 cm2 =6 ⋅ 2 cm2; 18 cm2 =6 ⋅ 3 cm2.
Aceste exemple sunt suficiente pentru a trece la cazul general: Aria dreptunghiului
cu dimensiunile L ºi l, mãsurate cu aceeaºi unitate de mãsurã, este egalã cu L ⋅ l .
aria dreptunghiului.
1) a) Desenaþi un dreptunghi. Presupunem cã dimensiunile sunt de 4 m ºi 2 m;
b) Calculaþi aria dreptunghiului;
c) Dacã dublãm lungimea, cum se modificã aria?
d) Dacã mãrim lãþimea cu 1 m, cu cât se mãreºte aria?
216
2) Calculaþi aria formei plane din figura alãturatã. 1m
2m
Aria pãtratului
3m
1m
Deducerea formulei pentru aria pãtratului se 3m
face analog ca la dreptunghi.
Învãþãtorul traseazã în curtea ºcolii douã pãtrate având dimensiunile în metri: (2, 2) ºi
(3, 3). Prin acþiune directã elevii stabilesc cã ariile celor douã suprafeþe pãtratice sunt 4 m2,
respectiv 9 m2. Observãm cã 4 m2 =2 ⋅ 2 m2 iar 9 m2 =3 ⋅ 3 m2, ceea ce conduce la cazul
general: Aria pãtratului de laturã l este egalã cu l ⋅ l .
aria pãtratului.
1) a) Reprezintã prin desen suprafaþa pãtraticã cu latura de 4 m (1 cm din desen corespunde
la un metru din teren);
b) Calculeazã perimetrul;
c) Calculeazã aria;
d) Împarte forma pãtraticã în patru pãrþi care sã aibã aceeaºi arie (indicã douã moduri).
2) a) Reprezintã prin desen un dreptunghi ºi un pãtrat de dimensiuni (6, 4) respectiv (5, 5),
exprimate în metri;
b) Calculeazã perimetrul fiecãrei forme geometrice;
c) Calculeazã aria fiecãrei forme geometrice;
d) Ce observaþi?
– Exerciþii de observare a unor obiecte cu forme de cub, sferã, prismã, piramidã,
cilindru, con.
Elevii observã o planºã în care sunt reprezentate prin desen simulãri ale unor obiecte
reale ce materializeazã noþiunile geometrice învãþate (forme plane ºi forme spaþiale.
Mai întâi vom numi forma spaþialã învãþatã ce corespunde fiecãrui obiect. Se trece
apoi la recunoaºterea figurilor geometrice învãþate care sunt feþe ale corpurilor observate.
În continuare elevii observã o planºã în care sunt reprezentate prin desen toate formele
geometrice studiate.
CUB PRISMÃ CILINDRU
CON SFERÃ PIRAMIDÃ
217
Rezultatul observãrii se materializeazã prin completarea tabelului de mai jos:

Numele
Numãrul Numãrul Nu are feþe
corpului Are feþe plane
vârfurilor muchiilor plane
geometric
Cubul 8 12 DA –
Învãþãtorul formuleazã sarcini diferite pentru aprofundarea cunoºtinþelor cu privire la

noþiunile geometrice învãþate.
1. Folosind beþiºoare standard ºi biluþe din plastilinã, confecþioneazã un cub.
2. a) Copiazã pe hârtie transparentã cubul din
imaginea alãturatã.
b) Marcheazã cu roºu vârfurile cubului ºi cu
albastru muchiile acestuia.
c) Coloreazã cu verde o faþã a cubului.
3. Copiazã pe hârtie transparentã conul ºi cilindrul
din imaginea alãturatã ºi coloreazã cu roºu
feþele plane ale acestora.
– Desfãºurarea cubului ºi a cuboidului ºi asamblarea unor desfãºurãri date.
Elevii observã un cub confecþionat din
H G
carton. Scoatem în evidenþã elementele
caracteristice ale formei spaþiale observate
(8 vârfuri, 12 muchii egale, 6 feþe egale care E
F
sunt pãtrate).
Secþionãm cu lama suprafaþa cubului
de-a lungul urmãtoarelor muchii: BF,C G,
EF,AE,D H ºi G H. Formele plane obþinute
prin secþionare le aºezãm în continuarea D C
suprafeþei plane A B C D. În acest fel
obþinem desfãºurarea cubului. Pentru
unele feþe am dedublat literele cu care au A B
fost notate vârfurile.
218
H G Acþiunea inversã desfãºurãrii cubului este

asamblarea desfãºurãrii cubului.
G H D C Pentru aceasta vom utiliza banda adezivã,
G cu ajutorul cãreia vom reface muchiile cubului.
Întâi ridicãm în plan vertical feþele BFGC ºi
F ADHE iarfaþa EHGF o aºezãm în plan orizontal.
F E A B
În acest fel cele douã muchii notate cu G F se
F E suprapun. Utilizând banda adezivã refacem
muchia iniþialã G F a cubului. Rãmâne sã ridicãm (aºezãm) în plan vertical feþele ABFE
ºi C D H G ºi sã refacem prin lipire muchiile cubului iniþial.
În mod analog se obþine desfãºurarea (asamblarea) cuboidului (desfãºurãrii cuboidului).
Aceste cunoºtinþe se aprofundeazã prin activitãþi cu caracter practic.
219
6
Tema 6. Algoritmi de calcul în clasele I – IV
Tema Algoritmi de calcul

în clasele I – IV
Sã definim noþiunile de calcul ºide algoritm.

Calcul – Ansamblul de operaþii matematice fãcute cu scopul de a gãsi valoarea uneia
sau a mai multor mãrimi.
Algoritm – Ansamblul de simboluri folosite în matematicã ºi logicã, permiþând gãsirea
în mod mecanic (prin calcul) a unor rezultate.
Scopul studierii operaþiilor în clasele I - IV este acela de utilizare a lor în gãsirea
valorilor unor mãrimi.
De exemplu, la magazin trebuie sã gãsim costul total al produselor cumpãrate, în
agriculturã trebuie sã calculãm cantitatea totalã de cereale obþinutã în o anumitã suprafaþã,
în fabricã trebuie sã calculãm numãrul total de piese confecþionate într-o sãptãmânã etc.
În asemenea împrejurãri vom utiliza operaþiile organizate în aºa fel încât calculul sã fie
rapid ºi eficient. De obicei un astfel de calcul se efectueazã în mai multe etape, care se
numesc paºii algoritmului de calcul. Paºii unui algoritm de calcul sunt în numãr finit,
altfel nu ajungem niciodatã la rezultatul cãutat. Pentru viaþa cotidianã sunt foarte importanþi
algoritmii de calcul. Majoritatea indivizilor unei societãþi, dupã ce terminã studiile
elementare, au în cultura lor generalã anumiþi algoritmi de calcul. Sã enumerãm principalii
algoritmi de calcul utilizaþi în clasele I - IV.
1. Algoritmul operaþiei de adunare

În clasele I-IV operaþia de adunare a numerelor naturale se predã în mai multe
concentre (intervale de numere). Demonstrarea operaþiei de adunare se face în fiecare
caz pe baza calculului desfãºurat.Acest tip de calcul este laborios dar are un rol
important în explicarea mecanismului adunãrii. Începând cu concentrul 0 - 20, învãþãtorul
explicã elevilor cã adunarea se poate efectua utilizând procedeul tehnic de aºezare a
termenilor adunãrii unul sub altul, într-un anume fel. De exemplu, pentru efectuarea
12 +
adunãrii 12 + 5 scriem 5 . Elevul a înþeles acest procedeu tehnic de adunare. Învãþãtorul
17
a aºezat cele 5 unitãþi sub unitãþile numãrului 12, a efectuat 5 + 2 = 7, obþinând rezultatul
17, acelaºi ca ºi în calculul desfãºurat. Sã considerãm ºi alte adunãri: 463 + 18, 546 + 287,
1386 + 2548. La fiecare adunare scriem întâi calculul desfãºurat, apoi utilizãm procedeul
tehnic de aºezare a termenilor adunãrii unul sub altul, unitãþi sub unitãþi, zeci sub zeci,
sute sub sute etc.
220
463+
18
481
+1 +1 +1 +1 +1
Scoatem în evidenþã faptul cã de fiecare datã am obþinut acelaºi rezultat ca ºi la

calculul desfãºurat.
Operaþia de adunare a ajuns deja în faza de automatism cu urmãtorii paºi:
Pasul 1. Aºezãm termenii adunãrii unul sub altul, unitãþi sub unitãþi, zeci sub zeci etc.
Pasul 2. Se adunã cifrele care sunt situate pe aceeaºi coloanã (de acelaºi ordin), de
la dreapta spre stânga, de jos în sus, cu urmãtoarea regulã: dacã suma cifrelor nu depãºeºte
cifra 9, atunci scriem acest rezultat sub coloana cifrelor adunate, însã, în cazul în care
suma cifrelor este cel puþin egalã cu 10, scriem sub coloana respectivã unitãþile numãrului
ce reprezintã suma cifrelor, iar cifra zecilor o adunãm cu cifrele de pe coloana din stânga
ºi aºa mai departe. Când am ajuns la ultima coloanã scriem direct rezultatul obþinut.
Pasul 3. Citim rezultatul obþinut (care este separat de termenii adunãrii printr-o linie
orizontalã), utilizând clase ºi ordine.
Acest procedeu tehnic de obþinere a rezultatului adunãrii se numeºte algoritmul adunãrii.
Algoritmul adunãrii se aplicã ºi pentru sume formate din trei sau mai mulþi termeni (numãrul
termenilor trebuie sã fie finit).
546 ++
1386
287
2548 2. Algoritmul operaþiei de scãdere
833
3934
Demonstrarea operaþiei de scãdere a numerelor naturale am fãcut-o în diverse
concentre ºi în mai multe etape. Sã reluãm câteva exemple de scãderi pe care le vom
rezolva întâi prin calcul desfãºurat.
36 – 5 = 30 + 6 – 5 99 – 85 = 90 + 9 – 80 – 5 86 – 48 = 70 + 16 – 40 – 8
= 30 + 1 = 90 – 80 + 9 – 5 = 70 – 40 + 16 – 8
= 31 = 10 + 4 = 30 + 8
= 14 = 38
Sã analizãm scãderile de mai sus. În prima scãdere observãm cã este suficient sã
scãdem unitãþile scãzãtorului din unitãþile descãzutului ºi sã scriem ca rezultat ce a mai
rãmas din descãzut. Pentru a doua scãdere este valabilã aceeaºi observaþie (scãdem
unitãþile scãzãtorului din unitãþile descãzutului, apoi scãdem zecii scãzãtorului din zecii
descãzutului). O situaþie deosebitã o întâlnim la a treia scãdere ºi anume, nu putem
scãdea unitãþile scãzãtorului din unitãþile descãzutului (6 – 8). Examinând calculul desfãºurat
se constatã cã am transferat o zece din cele 8 zeci, la cele 6 unitãþi ºi am obþinut
numãrul 16 din care putem scãdea numãrul 8 (16 – 8 = 8). În limbajul „ºcolãresc” se mai
spune am „împrumutat“ o zece, efectuãm 10 – 8 = 2, apoi 2 + 6 = 8. La ultima scãdere
a rãmas sã efectuãm 70 – 40 care se mai poate scrie 7 zeci – 4 zeci. Din modul cum am
221
examinat cele trei exemple, reiese cã putem organiza aceste scãderi într-un alt mod ºi
anume: aºezãm scãzãtorul sub descãzut, unitãþi sub unitãþi, zeci sub zeci etc., apoi scãdem,
de la dreapta spre stânga, unitãþile scãzãtorului din unitãþile descãzutului, unitãþile zecilor
scãzãtorului din unitãþile zecilor descãzutului etc., rezultatele scãderilor le trecem sub
coloanele respective. Sã scriem în mod concret (calcul în scris vertical) acest procedeu
tehnic de scãdere:
+10
36−
5 sau
31
La ultimul calcul în scris vertical, pentru a arãta cã am transferat (împrumutat) o zece
(de la 8 zeci) la cele 6 unitãþi ale descãzutului, am aºezat un punct deasupra cifrei 8.
Explicãm elevilor cã rezultatul fiecãrei scãderi este separat de termenii scãderii printr-o
linie orizontalã. Putem spune cã þi operaþia de scãdere, prin procedeul tehnic utilizat, a
ajuns în etapa unui automatism cu urmãtorii paºi:
Pasul 1. Aºezãm scãzãtorul sub descãzut, unitãþi sub unitãþi, zeci sub zeci etc., apoi
trasãm o line orizontalã.
Pasul 2. Trecem sub linia orizontalã, pe locurile corespunzãtoare, rezultatele scãderilor:
unitãþile scãzãtorului din unitãþile descãzutului, zecile scãzãtorului din zecile descãzutului
etc. În cazul în care una din scãderi nu este posibilã, transformãm o unitate de ordin
imediat superior în zece unitãþi de ordin imediat inferior pe care le adunãm la unitãþile
descãzutului de pe coloana unde nu a fost posibilã scãderea, apoi efectuãm scãderea de
pe coloana respectivã.
Pasul 3. Citim rezultatul obþinut, utilizând clase ºi ordine.
Cei doi algoritmi prezentaþi (adunarea ºi scãderea) se numesc algoritmi generali ai
adunãrii ºi scãderii. Dacã se respectã cei trei paºi pentru fiecare algoritm, obþinem de
fiecare datã rezultatul corect.
Existã algoritmi particulari de adunare ºi scãdere, în care se utilizeazã procedeul
rotunjirii. Sã dãm câteva exemple:
1) 25 + 39 = 64 Numãrul 39 rotunjit prin adaos cu o unitate devine 40.
39 + 1 = 40 Avem avantajul cã adunarea 25 + 40 se efectueazã uºor.
25 + 40 = 65 Din numãrul 65 scãdem 1, atât cât am adãugat lui 39.
65 – 1 = 64
2) 38 + 39 = 77 Numãrul 38 l-am rotunjit prin adaos cu douã unitãþi pentru
38 + 2 = 40 a obþine un numãr format numai din zeci (40). Numãrul 40
40 + 39 = 79 se adunã cu numãrul 39, iar din sumã scãdem 2.
79 – 2 = 77
Putem sã rotunjim ambii termeni ai adunãrii. Reluãm exemplul 2).
222
3) 38 + 39 = 77 Am rotunjit, prin adaos, ambii termeni ai adunãrii. Din

38 + 2 = 40 suma numerelor obþinute dupã rotunjire am scãzut suma
39 + 1 = 40 numerelor adãugate (1 + 2), obþinând acelaºi rezultat 77.
40 + 40 = 80
80 – 3 = 77
În procedeul tehnic de la 2) algoritmul conþine trei paºi, pe când în procedeul tehnic de
la 3), algoritmul conþine 5 paºi. Explicãm elevilor cã trebuie sã alegem de fiecare datã
algoritmul cel mai economic, adicã cu cel mai mic numãr de paºi. În cazul nostru alegem
procedeul tehnic de la 2).
4) 64 – 38 = 23 Am utilizat rezultatul: dacã mãrim numai descãzutul cu
64 + 4 = 68 un numãr atunci rezultatul scãderii se mãreºte cu acel numãr.
68 – 38 = 30 Astfel am mãrit descãzutul 64 cu 4 unitãþi pentru a obþine o
30 – 4 = 26 scãdere în care descãzutul ºi scãzãtorul au acelaºi numãr
de unitãþi. Din rezultatul acestei scãderi (30) trebuie sã
scãdem numãrul adãugat (4).
sau În acest caz am utilizat rezultatul: dacã mãrim numai
5) 64 – 38 = 26 scãzãtorul cu un numãr, atunci rezultatul scãderii se
38 + 2 = 40 micºoreazã cu acel numãr.Astfel am rotunjit prin adaos
64 – 40 = 24 scãzãtorul pentru a obþine un numãr format numai din zeci
24 + 2 = 26 (38 + 2 = 40), care se scade mult mai uºor din 64. La
rezultatul scãderii (24) am adãugat 2 pentru a obþine
rezultatulscãderiiiniþiale.
6) 61 – 32 = 29 De aceastã datã am intervenit asupra ambilor termeni
32 – 2 = 30 ai scãderii. Am rotunjit prin lipsã descãzutul (61 – 1 = 60),
61 – 1 = 60 apoi am rotunjit tot prin lipsã scãzãtorul (32 – 2 = 30). La
60 – 30 = 30 prima rotunjire rezultatul scãderii se micºoreazã cu 1, iar la
30 + 1 = 31 a doua rotunjire rezultatul scãderii se mãreºte cu 2. Pentru
31 – 2 = 29 a obþine rezultatul corect trebuie sã adãugãm 1 ºi sã scãdem
2 din rezultatul scãderii 60 – 30.
Observaþie: Existã situaþii când rotunjirile nu sunt de acelaºi tip. De fiecare datã
trebuie sã þinem seama de efectul rotunjirii asupra rezultatului.
3. Algoritmul operaþiei de înmulþire
Predarea-învãþarea operaþiei de înmulþire a numerelor naturale s-a fãcut în mai multe
etape. În foarte multe cazuri am scris înmulþirea ca o sumã cu termeni egali, apoi utilizând
algoritmul adunãrii am gãsit rezultatul înmulþirii (produsul). Sã considerãm un exemplu:
3 × 231.
223
Într-o primã etapã, conform definiþiei înmulþirii ºi a proprietãþilor ei, 3 × 231 = 231 +
231 + 231. Utilizând algoritmul adunãrii obþinem 231 + 231 + 231 = 693. Într-o altã etapã
observãm cã 231 + 231 + 231 = 200 + 30 + 1 + 200 + 30 + 1 + 200 + 30 + 1 = 200 + 200
+ 200 + 30 + 30 + 30 + 1 + 1 + 1 = 600 + 90 + 3 = 693. Observãm cã suma 200 + 30 +
1 + 200 + 30 + 1 + 200 + 30 + 1 = (200 + 30 + 1) × 3, iar suma 200 + 200 + 200 + 30 +
30 + 30 + 1 + 1 + 1 = (200 × 3) + (30 × 3) + (1 × 3). (Am utilizat parantezele deoarece
vrem sã scoatem în evidenþã cã întâi efectuãm înmulþirile apoi adunãm rezultatele). Ca o
primã concluzie obþinem scrierea (200 + 30 + 1) × 3 = 200 × 3 + 30 × 3 + 1 × 3, cu
convenþia cã în membrul al doilea trebuie sã efectuãm întâi înmulþirile ºi pe urmã adunãrile.
Utilizând numai unitãþile diverselor ordine, putem scrie: (2 sute + 3 zeci + 1) × 3 = 2 sute
× 3 + 3 zeci × 3 + 1 × 3, ceea ce ne spune cã fiecare cifrã din scrierea primului factor
(231) a fost înmulþitã cu 3, obþinând produsul 693. Deja s-a desprins un automatism,care
din punct de vedere tehnic se poate scrie astfel:
Am aºezat factorul format dintr-o singurã cifrã sub factorul format din mai multe
cifre, unitãþile factorului al doilea sub unitãþile primului factor.Am trasat o linie orizontalã
sub al doilea factor ºi am efectuat înmulþirile 3 × 1,3 × 3,3 × 2, iar rezultatele le-am scris
în ordine de la dreapta spre stânga, sub linia orizontalã. Sã considerãm un exemplu de
înmulþire în care avem trecere peste ordin. Fie înmulþirea 142 × 4. Scriem 142 × 4 =
(100 + 40 + 2) × 4 = 100 × 4 + 40 × 4 + 2 × 4 = 400 + 160 + 8 = 500 + 60 + 8 = 568.
Se observã cã din 40 × 4 = 160, 10 zeci le-am transformat într-o unitate de ordin
imediat superior (o sutã), pa care am adãugat-o celor 4 sute. Din punct de vedere tehnic
calculele pot fi organizate astfel:
142× Am aºezat cei doi factori la fel ca în exemplul precedent. Pe urmã am efectuat
4 înmulþirea 4 × 2 ºi am scris rezultatul (8) sub linia orizontalã, sub coloana unitãþilor.
568 La înmulþirea 4 × 4 = 16 avem trecere peste ordin iar 16 zeci = 1 sutã + 6 zeci.
Unitatea de ordinul sutelor o adãugãm produsului 4 × 1 ºi obþinem 4 × 1 +1 = 4 + 1 = 5, iar
unitatea de ordinul zecilor o scriem în faþa lui 8. Pentru a arãta cã am fãcut un asemenea
transport, am utilizat configuraþia graficã +1 . Dupã ce elevii au înþeles acest procedeu
tehnic, renunþãm la configuraþia graficã utilizatã. Sã considerãm situaþia în care unul
dintre cei doi factori este 10. De exemplu, sã efectuãm 34 × 10 = (30 + 4) × 10 = 30 × 10
+4 × 10 = 3 × 10 × 10 + 4 × 10 = 3 × 100 + 4 × 10 = 300 + 40 = 340.
Regula de înmulþire cu 10. Pentru a înmulþi un numãr cu 10 procedãm astfel: adãugãm
la sfârºitul acelui numãr un zero. De exemplu, 73 × 10 = 730.
În mod analog se înmulþeºte un numãr cu 100, 1000 etc. Am obþinut algoritmul de
înmulþire a unui numãr cu 10, 100, 1000 etc.
Vom analiza ultimul tip de înmulþire în care unul din factori are exact douã cifre iar
celãlalt are cel puþin douã cifre.
224
Exemplu: 33 × 24 = 33 × (20 + 4) = 33 × 200 + 33 × 4 = (33 × 2) × 10 + 132 = 33 × 10

+ 132 = 132 + 66 zeci. Dacã utilizãm algoritmul adunãrii, atunci putem sã organizãm
acest calcul astfel:
132 + Cifra unitãþilor numãrului 660 nu îºi aduce nici o contribuþie la adunare,
660 deci poate fi suprimatã în scrierea pe verticalã. În acest caz scrierea adunãrii
792 pe verticalã este urmãtoarea:
La prima vedere s-ar pãrea cã nu þinem seama de regula aºezãrii
numerelor unul sub altul. Fãcând convenþia cã în spaþiul liber, dupã 6, este
zero, înseamnã cã am utilizat corect algoritmul adunãrii. Sã analizãm
numerele 132 ºi 66. Numãrul 132 se obþine prin înmulþirea numãrului 33 cu cifra unitãþilor
numãrului 24. Numãrul 66 (zeci) se obþine prin înmulþirea numãrului 33 cu cifra zecilor
numãrului 24. Toate aceste observaþii ne conduc la procedeul tehnic general alînmulþirii.
33× Am aºezat cei doi factori unul sub altul ºi am trasat sub ultimul factor un
24 segment orizontal (linie orizontalã). Imediat sub linia orizontalã am scris
132 produsul 132, cele douã unitãþi aºezate sub coloana unitãþilor factorilor
66 înmulþirii. Sub numãrul 132 am scris numãrul 66 (zeci), cifra unitãþilor
792 numãrului 66 am scris-o sub cifra zecilor numãrului 132, iar cifra zecilor
numãrului 66 am scris-o sub cifra sutelor numãrului 132. Sub numãrul 66 am trasat o
132 nouã linie orizontalã sub care scriem rezultatul adunãrii 132 + 66 zeci. În acest fel am
66 obþinut produsul numerelor 33 ºi 24.
792 Numerele 132 ºi 66 zeci se numesc produse parþiale care au rezultat din distributivitate
înmulþirii faþã de adunare (33 × 24 = 33 × 20 + 33 × 4=33 × 4+33 × 2 zeci = 132 + 66 zeci).
Deci 132 = 33 × 4 ºi 66 = 33 × 2. Operaþia de înmulþire a ajuns în etapa unui automatism
cu urmãtorii paºi:
Pasul 1. Aºezãm factorii înmulþirii unul sub altul, unitãþi sub unitãþi, zeci sub zeci, cel de-al
doilea factor având cel mult douã cifre. În acest fel obþinem cel mult douã produse parþiale.
Pasul 2. Înmulþim întâi primul factor cu cifra unitãþilor factorului al doilea, apoi produs
parþial sub primul produs parþial, astfel încât cifra unitãþilor celui de-al doilea produs
parþial sã se afle sub cifra zecilor primului produs parþial, cifra zecilor celui de-al doilea
produs sã se afle sub cifra sutelor primului produs etc. Þinem seama cã al doilea produs
parþial este un numãr de zeci.
Pasul 3. Adunãm produsele parþiale utilizând algoritmul general al adunãrii.
Pasul 4. Citim rezultatul obþinut (care este separat de produsele parþiale printr-o linie
de fracþie), utilizând clase ºi ordine.
Acest procedeu tehnic de obþinere a produsului se numeºte algoritmul general al
înmulþirii a douã numere naturale.
225
4. Algoritmul operaþiei de împãrþire

La fel ca la înmulþire, predarea-învãþarea operaþiei de împãrþire se face în mai multe
etape. În foarte multe cazuri am scris împãrþirea ca un ºir de scãderi în care scãzãtorul
este de fiecare datã acelaºi. Numãrul de împãrþiri din acest ºir reprezintã câtul împãrþirii.
Dacã ultimul rest este zero, atunci împãrþirea este exactã.
Dacã ultimul rest este diferit de zero, atunci împãrþirea este cu rest. Reamintim cã
restul trebuie sã fie mai mic decât împãrþitorul. Este dificil sã obþinem rezultatul unei
împãrþiri în acest fel. Din acest motiv am cãutat metode de calcul mai rapide. Pentru
aceasta am fãcut legãtura între înmulþire ºi împãrþire. De exemplu, 12 : 3 = 4 deoarece
4 × 3 = 12. Pentru a îmbunãtãþi procedeul tehnic de calcul al câtului în împãrþirea exactã,
am demonstrat proprietatea de distributivitate a împãrþirii faþã de adunare. De
exemplu, 36 : 3 = 12 deoarece 12 × 3 = 36. Pe de altã parte, 36 : 3 = (30 + 6) : 3 = 30 : 3
+ 6 : 3 = 10 + 2 = 12, ceea ce înseamnã cã împãrþind fiecare termen al sumei la 3 ºi
adunând câturile obþinem acelaºi rezultat ca în cazul împãrþirii sumei la 3. Aceastã
proprietate o putem aplica ºi în cazul urmãtor: 42 : 3 = (30 + 12) : 3 = 30 : 3 + 12 : 3 = 10
+ 4 = 14. Se observã cã 4 : 3 = 1 (rest 1). Restul 1 este o unitate de ordinul al doilea
(zecilor), care împreunã cu unitãþile numãrului 42, formeazã numãrul 12. Pentru ultimele
douã împãrþiri putem utiliza urmãtorul procedeu tehnic.
36:3 = 12 Am efectuat întâi 3 zeci : 3 ºi rezultatul 1 l-am scris la cât. Apoi am efec-
3 tuat produsul 1 × 3ºirezultatul3l-amscrissubcifrazecilor(3)adeîmpãrþitului,
=6 am trasat o linie orizontalã ºi am efectuat scãderea 3 – 3 care are rezultatul
6 zero. Am marcat acest lucru prin semnul grafic „=“ care în cazul nostru
=
înseamnã zero. În etapa urmãtoare am coborât cifra 6 ºi am procedat prin
analogie cu prima etapã, adicã 6 : 3 = 2, am scris pe 2 dupã cifra 1 de la cât, a efectuat
2 × 3 ºi am scris rezultatul 6 sub cifra 6 obþinutã prin coborâre, apoi am efectuat scãderea
6 – 6 = 0, utilizând acelaºi semn grafic „=“. În acest fel am obþinut rezultatul împãrþirii 36 : 3.
42:3= 14 Am efectuat 4 : 3 = 1 (rest 1). Calculãm 1 × 3 ºi scriem rezultatul sub
3 cifra4. Trasãm o linie orizontalã ºi efectuãm scãderea 4 – 3 = 1. Rezultatul
12 l-am scris sub linia orizontalã, pe aceeaºi coloanã cu 4 ºi 3. Am coborât
12 cifra 2 a descãzutului lângã restul scãderii 4 – 3, la dreapta, apoi am efectuat
==
împãrþirea 12 : 3 al cãrei rezultat (4) l-am scris la cât, dupã cifra 1. A m
efectuat înmulþirea 4 × 3 = 12 ºi am efectuat, în scrierea verticalã, scãderea 12 – 12 = 0.
Se observã cã am obþinut rezultatul împãrþirii 42 : 3. Sã considerãm o împãrþire care nu
este exactã. De exemplu, 54 : 4. Utilizãm direct procedeul tehnic anterior.
Am procedat la fel ca în cazurile precedente, însã, împãrþirea
14 : 4 nu este exactã. În acest caz 4 se cuprinde în 14 de 3 ori.
Rezultatul înmulþirii 3 × 4 îl scãdem din 14, aºezând numerele unul
sub altul. Rezultatul scãderii este numãrul 2 care se numeºte restul
226
împãrþirii. La împãrþirea cu rest verificãm condiþia restului (R < I). Proba se efectueazã
astfel: 13 × 4 + 2 = 52 + 2 = 54. La clasele II - IV se efectueazã numai împãrþiri cu
împãrþitorul format dintr-o singurã cifrã. Sã considerãm o împãrþire în care cifra de ordin
maxim a deîmpãrþitului este mai micã decât împãrþitorul. De exemplu, 126 : 3 = (12 zeci
+ 6) : 3 = 12 zeci : 3 + 6 : 3 = 4 zeci + 2 = 42. Acum putem utiliza procedeul tehnic vertical:
126:3 = 42 La baza acestui procedeu tehnic stã proprietatea de distributivitate a
12 împãrþirii faþã de adunare. Am observat cã 1 : 3 = 0 (rest 1) ºi 0 nu poate
== 6 fi prima cifrã a câtului. Adãugãm cele douã unitãþi de ordinul al doilea la
6 unitatea de ordinul al treilea ºi obþinem 12 unitãþi de ordinul al doilea.
= Acum efectuãm 12 : 3 = 4, scriem prima cifrã a câtului (4) ºi procedeul
continuã la fel ca în cazurile precedente. Am ajuns în etapa unui automatism cu urmãtorii paºi:
Pasul 1. Scriem cele douã numere astfel: deîm părţit:îm părţitor =
Pasul 2. Verificãm dacã prima cifrã (a1) a deîmpãrþitului este mai mare sau egalã cu
împãrþitorul (I). Dacã da, efectuãm împãrþirea a1 : I ºi obþinem câtul C 1. Cifra C 1 este
prima cifrã a câtului împãrþirii iniþiale. Efectuãm I× C1 ºi rezultatul îl scriem sub cifra a1
a deîmpãrþitului, apoi efectuãm scãderea a1 – I × C 1 al cãrei rezultat (r1) îl scriem pe
coloana cifrelor a ºi I× C 1, despãrþit de acestea printr-o line orizontalã. Coborâm cifra a2
lângã rezultatul scãderii a1 – I× C 1 ºi trecem la urmãtorul pas al împãrþirii, , când
3=r1 ≠
7 0,sau a2: I, când r1 = 0. Dacã a1 < I, atunci efectuãm împãrþirea 1 2 : I ºi obþinem
aa
I11k2348:
r
a
ra 1×
′ :I
′−a2312Ca:1nI
21 câtul C1′ , care va fi prima cifrã a câtului împãrþirii iniþiale. Efectuãm ºirezultatul
= 24 în scriem sub numãrul , uni tãþi sub unitãþi ºi zeci sub zeci, apoi e fectu ãm scãderea
a1a2 – I× C1′ , al cãrei rezultat r1 îl scriem pe coloana unitãþilor numerelor ºi
I× C1′ , despãrþit de acestea printr-o line orizontalã. Coborâm cifra a3 lângã rezultatul
scãderii – I× C1′ ºi trecem la urmãtorul pas al împãrþirii, , când ≠ 0,sau
a3: I, când = 0. Procedeul tehnic continuã, prin analogie cu pasul 2, pânã ajungem la
ultimul pas (Pasul k) .
Pasul k.În acest pas ultima cifrã (an) a deîmpãrþitului este scrisã deja lângã rezultatul
scãderii din pasul precedent. Dacã rezultatul scãderii este rk – 1, trecem la efectuarea
împãrþirii , când rk– 1 ≠ 0,sau an: I,când rn – 1 = 0. Câtul (C k) al acestei împãrþiri
este ultima cifrã a câtului împãrþirii iniþiale. Dacã × C k,când rk –1 ≠ 0, respectiv
an – I × C k = 0, când rk – 1 = 0, atunci împãrþirea iniþialã este exactã. În caz contrar
împãrþirea iniþialã este cu rest. Paºii acestui automatism constituie algoritmul general
al împãrþirii a douã numere naturale. Sã efectuãm o împãrþire în limbajul acestui algoritm.
Pasul 1. 2348 : 3 = Avem a1 =2, a2 =3, a3 =4, a4 = 8 ºi I = 3
Pasul 2. Deoarece a1 < I, trecem la efectuarea împãrþirii :I,
adicã 23 : 3, care are câtul 7. Deci prima cifrã a câtului
(C 1) este 7. Scriem prima cifrã (7) la cât. Efectuãm
227
I× C 1 (3 × 7) ºi rezultatul îl scriem sub (23), apoi calculãm

a1a2 : I× C 1, care ne dã primul rest (r1)[23 – 21 = 2].
Coborâm lângã r1 (2)cifra a3 (4), apoi trecem la pasul 3.
Pasul 3. 2348:3= 78 Efectuãm împãrþirea ra 1 3 :I , adicã 24 : 3, care are câtul 8.
21 A douãcifrã(C 2)acâtuluiîmpãrþiriiiniþialeeste8.Scriem,
= 24 la cât, cifra 8 lângã cifra 7, la dreapta. Efectuãm I× C 2
24 (3 × 8) ºi rezultatul (24) îl scriem sub numãrul (24).
==8 Calculãm – I× C 2 (24 – 24) ºi obþinem restul r2 (0).
Coborâm cifra a4 (8) lângã r2 (0) ºi trecem la pasul 4.
Pasul 4. Deoarece r2 = 0, efectuãm împãrþirea 8 : 3, care are câtul 2.

Înseamnã cã a trei a cifrã (C 3) a câtului împãrþirii iniþiale
este 2. Scriem, la cât, cifra 2 lângã cifra 8. Efectuãm I× C 3
(3 × 2) ºi rezultatul (6) îl scriem sub numãrul a4 (8). Calcu-
lãm a4 – I× C 3 (8 – 6) ºi obþinem restul r3 (2), care este
ultimul rest. Deoarece r3 =2 ≠ 0, împãrþirea iniþialã este
cu rest. Câtul împãrþirii iniþiale este C1C 2C 3 = 782.
În astfel de procedee tehnice obiºnuim elevii cu o gândire algoritmicã.Acest tip de
gândire îi ajutã pe elevi sã ocoleascã paºii inutili în rezolvarea unui exerciþiu sau a unei
probleme.
5. Algoritmul „Ordinea efectuãrii operaþiilor“.

Ordinea efectuãrii operaþiilor se predã la clasa a III-a. Efectuarea operaþiilor în ordinea
prioritãþii poate fi mai uºor înþeleasã de cãtre elevi prin intermediul rezolvãrii unor probleme
atent alese.
Exemplu: Într-o excursie, un elev parcurge anumite distanþe astfel: în prima zi merge
pe jos, timp de 5 ore, câte 4 kilometri în fiecare orã; a doua zi merge cu o bicicletã, timp
de trei ore, câte 12 kilometri în fiecare orã, iar a treia zi merge cu o maºinã, timp de douã
ore, câte 50 kilometri în fiecare orã. Câþi kilometri a parcurs în total elevul?
Examinarea problemei. Ce ne întreabã problema? (Câþi kilometri a parcurs elevul
în total). Putem afla dintr-o datã aceastã distanþã? (Nu). De ce? (Pentru cã nu ºtim câþi
kilometri a parcurs în fiecare zi). Ce trebuie sã aflãm mai întâi? (Câþi kilometri a parcurs
în prima zi). Apoi? (Câþi kilometri a parcurs a doua zi). Ce trebuie sã mai aflã? (Câþi
kilometri a parcurs a treia zi). Cum aflãm câþi kilometri a parcurs în total? (Adunãm cele
trei distanþe).
Plan ºi rezolvare
1. Câþi kilometri a parcurs elevul în prima zi?
5 × 4 km = 20 km
228
2. Câþi kilometri a parcurs a doua zi?

3 × 12 km = 36 km
3. Câþi kilometri a parcurs a treia zi?
2 × 50 km = 100 km
4. Câþi kilometri a parcurs în total?
20 km + 36 km + 100 km = 156 km
Rãspuns: 156 km
Sã punem rezolvarea acestei probleme sub formã de exerciþiu:
5 × 4 + 3 × 12 + 2 × 50 = 156
În acest exerciþiu apar operaþii de înmulþire ºi de adunare. Examinând planul ºi
rezolvarea problemei, observãm cã am rezolvat întâi înmulþirile ºi apoi adunãrile.
Exemple similare de probleme vor conduce la concluzia cã înmulþirile ºi împãrþirile,
dintr-un exerciþiu fãrã paranteze, se efectueazã cu prioritate faþã de adunãri ºi scãderi,
indiferent de ordinea în care apar ele.
Regulã. Într-un exerciþiu, fãrã paranteze, în care apar cele patru operaþii
aritmetice se efectueazã mai întâi înmulþirile ºi împãrþirile, în ordinea scrierii lor,
urmând sã rezolvãm adunãrile ºi scãderile, în ordinea scrierii lor.
Aceastã regulã descrie deja paºii unui automatism în ceea ce priveºte rezolvarea
aplicăm
unui exerciþiu fãrã paranteze.
=
Pasul2
Pasul 1. Rezolvã înmulþirile ºi împãrþirile în ordinea scrierii lor.
Pasul 2. Rezolvã adunãrile ºi scãderile în ordinea scrierii lor.
Se recomandã sã nu fragmentãm rezolvarea unui exerciþiu.
Exemplu: Sã se rezolve exerciþiul:
aplicăm
2 × 32 + 64 : 4 – 3 × 8 + 35 : 7 =
Pasul1
64 + 16 – 24 + 5 80 – 24 + 5 = 56 + 5 = 61.
Existã situaþii practice care impun rezolvarea întâi a operaþiilor de ordinul întâi, adunarea
ºi scãderea ºi apoi a celor de ordinul al doilea, înmulþirea ºi împãrþirea.
Exemplu: De la o ºcoalã au participat la concursul de matematicã Cangurul 23 elevi
de clasa a II-a, 14 elevi de clasa a III-a ºi 35 elevi de clasa a IV-a. Elevii au fost
repartizaþi în trei sãli cu acelaºi numãr de locuri fiecare. ªtiind cã în sãli nu au rãmas
locuri neocupate, câþi elevi au fost repartizaþi în fiecare salã?
Examinarea problemei. Ce ne întreabã problema? (Câþi elevi au fost repartizaþi în
fiecare salã). Cum au fost elevii repartizaþi în fiecare salã? (În mod egal). Ce trebuie sã
aflãm mai întâi? (Câþi elevi au participat în total la concurs). Cum aflãm câþi elevi au fost
repartizaþi în fiecare salã? (Împãrþim la trei numãrul de elevi).
Plan ºi rezolvare
1. Câþi elevi au participat în total la concurs?
23 + 14 + 35 = 72 (elevi)
229
2. Câþi elevi au fost repartizaþi în fiecare salã?

72 : 3 = 24 (elevi)
Rãspuns: 24 elevi în fiecare salã
Sã punem rezolvarea acestei probleme sub formã de exerciþiu.
(23 + 14 + 35) : 3 = 72 : 3 = 24
Pentru a marca prioritatea rezolvãrii sumei 23 + 14 + 35, am utilizat paranteze mici
( ), care închid termenii sumei.
Exemple similare conduc la introducerea parantezelor mari [ ] ºi a acoladelor { },
ordinea efectuãrii operaþiilor din ele fiind datã de urmãtoarea:
Regulã. Într-un exerciþiu cu paranteze se efectueazã mai întâi operaþiile din paran-
tezele mici, apoi cele din parantezele mari ºi la urmã cele cuprinse între acolade.
Efectuarea operaþiilor din paranteze conduce la transformarea eventualelor paranteze
mari ºi acolade în paranteze mici, respectiv mari.
Exemplu: {[(2 + 6) : 2 + 2] : 2 + 2} : 5 + 2 = [(8 : 2 + 2) : 2 + 2] : 5 + 2 =
= [(4 + 2) : 2 + 2] : 5 + 2 = (6 : 2 + 2) : 5 + 2 = (3 + 2) : 5 + 2 = 5 : 5 + 2 = 1 + 2 = 3.
Regula de mai sus descrie paºii algoritmului de rezolvare a unui exerciþiu care
conþine paranteze.
Pasul 1. Rezolvã operaþiile din parantezele mici.
Pasul 2. Transformã eventualele paranteze mai ºi acolade în paranteze mici, respectiv mari.
Pasul 3. Rezolvã operaþiile din parantezele mici nou formate.
Pasul 4. Transformã eventualele paranteze mari în paranteze mici.
Pasul 5. Rezolvã operaþiile din parantezele mici nou formate.
Pasul 6. Rezolvã, eventual, exerciþiul nou format fãrã paranteze.
Pasul 7. Scrie rezultatul final.
Numãrul paºilor poate fi micºorat dacã utilizãm noþiunea de ciclu, adicã de revenire
la conþinutul unui pas deja parcurs.
Pasul 1. Rezolvã operaþiile din parantezele mici ºi treci la pasul 2.
Pasul 2. Transformã eventualele paranteze mai ºi acolade în paranteze mici, respectiv mari.
Dacã ai fãcut transformãri, treci din nou la Pasul 1;
Dacã nu existã transformãri, treci la Pasul 3
Pasul 3. Rezolvã, eventual, exerciþiul nou format fãrã paranteze ºi treci la Pasul 4;
Dacã nu s-a format un nou exerciþiu fãrã paranteze, treci la Pasul 4.
Pasul 4. Scrie rezultatul final.
Învãþãtorul poate sã utilizeze la clasã un asemenea algoritm în etapa de formare a
deprinderilor de rezolvare a exerciþiilor cu paranteze. Instrucþiunile cuprinse în fiecare
pas trebuie sã fie clare, logice ºi sã sugereze operaþiile care trebuie efectuate.
230
7
Tema Metode de rezolvare

a problemelor de matematicã
1. Noþiunea de problemã de matematicã ºi de rezolvare a

problemelor
Problema de matematicã reprezintã transpunerea unei situaþii practice sau a unui
complex de situaþii practice în relaþii cantitative ºi în care, pe baza valorilor numerice date
ºi aflate într-o anumitã dependenþã unele da altele ºi faþã de una sau mai multe valori
numerice necunoscute, se cere determinarea acestor valori necunoscute ([2]) .
Rezolvarea unei probleme de matematicã înseamnã elaborarea raþionalã a soluþiei
construind un ºir de judecãþi logice prin raportarea valorilor numerice date la una sau mai
multe valori numerice necunoscute.
Rezolvând probleme, formãm la elevi priceperi ºi deprinderi de a analiza situaþia datã
de problemã, de a intui ºi descoperi calea prin care se obþine ceea ce se cere în problemã.
Rezolvarea problemelor de matematicã contribuie la clarificarea, aprofundarea ºi fixarea
cunoºtinþelor învãþate la acest obiect de studiu. Din acest motiv învãþãtorul trebuie sã
acorde o atenþie deosebitã activitãþii de rezolvare a problemelor.
2. Rezolvarea problemelor-tip
Prin problemã tipicã înþelegem acea construcþie matematicã a cãrei rezolvare se
realizeazã pe baza unui anumit algoritm specific fiecãrui tip. Din punct de vedere teoretic,
o asemenea problemã se considerã rezolvatã în momentul în care i-am stabilit tipul ºi
suntem în posesia algoritmului se rezolvare. Ne vom opri în continuare asupra principalelor
genuri de probleme tipice.
1) Probleme ce se rezolvã prin metoda figurativã
Problemele care se rezolvã prin metoda figurativã le putem împãrþi în douã categorii
ºi anume:
1.1. Cu date sau mãrimi discrete (pot fi numãrate una câte una). În acest caz mãrimile
le figurãm prin simboluri.
1.2. Cu date sau mãrimi continui (lungimi, durate etc.). În acest caz mãrimile le figurãm
prin segmente.
Sã rezolvãm o problemã din prima categorie. „Dacã se aºeazã câte un elev într-o
bancã rãmân 14 elevi în picioare. Dacã aºezãm câte 2 elevi într-o bancã rãmân 3 bãnci
libere. Câþi elevi ºi câte bãnci sunt?“
231
Examinarea problemei. Ce se întâmplã dacã aºezãm câte un elev într-o bancã?

(Rãmân 14 elevi în picioare). Ce se întâmplã dacã aºezãm câte 2 elevi într-o bancã?
(Rãmân 3 bãnci libere). Din prima informaþie se desprinde ideea de a realiza o
corespondenþã între mulþimea bãncilor ºi mulþimea elevilor. (Fiecãrei bãnci îi punem în
corespondenþã un elev). În acest fel 14 elevi rãmân fãrã loc. Din a doua informaþie se
desprinde ideea de a realiza o corespondenþã între mulþimea bãncilor ºi mulþimea perechilor
de elevi (Fiecãrei bãnci îi punem în corespondenþã doi elevi). În acest fel rãmân 3 bãnci
libere. Sã figurãm prin desene cele douã corespondenþe (convenind ca banca sã o desenãm
printr-un dreptunghi ºi elevul printr-un cerc).
Figurãm prima corespondenþã
○ ○ ○ ○ ○ ○ ○
………… ○○○…………○○
14 elevi fãrã loc
Figurãm a doua corespondenþã
Secvenþa „………“ sugereazã faptul cã mai sunt bãnci cu câte un elev în prima
corespondenþã ºi bãnci cu câte doi elevi în a doua corespondenþã.
Cele douã figurãri joacã un rol foarte important în elaborarea raþionalã a soluþiei.
Pentru a organiza bãncile ºi elevii la fel ca în a doua corespondenþã, procedãm astfel:
mai întâi luãm câte un elev din cei 14 elevi fãrã loc ºi îl aºezãm într-o bancã în care se
aflã un singur elev. Continuãm aceastã acþiune, pânã epuizãm cei 14 elevi. Astfel am
completat 14 bãnci cu câte doi elevi în bancã. În a doua corespondenþã avem 3 bãnci
libere. Aceste bãnci aveau în prima corespondenþã câte un elev. Cu cei trei elevi am mai
completat trei bãnci cu câte doi elevi în a doua corespondenþã. Avem 14 bãnci cu câte 2
elevi completate de cei 14 care nu aveau loc ºi încã 3 bãnci cu câte 2 elevi completate de
cei 3 elevi din bãncile care au rãmas libere ºi, în fine, rãmân trei bãnci libere.
Deci în acea clasã erau 14 + 3 + 3 = 20 (bãnci)
Numãrul elevilor din acea clasã poate fi aflat în douã moduri:
1) 20 × 1 + 14 = 34 (elevi) (Am utilizat prima informaþie)
2) (20 – 3) × 2 = 17 × 2 = 34 (elevi) (Am utilizat a doua informaþie)
Pentru figurarea mãrimilor din aceastã problemã putem sã alegem în locul desenelor
utilizate (dreptunghiul ºi cercul) alte simboluri mult mai simple. De exemplu figurãm
banca cu B ºi elevul cu e, iar cele douã corespondenþe se stabilesc la fel ca mai sus.
Sã rezolvãm o problemã din a doua categorie. „Un tatã are de 5 ori vârsta fiului.
Cu doi ani în urmã el avea de 6 ori vârsta fiului. Care este vârsta fiecãruia?“
Examinarea problemei. Care este prima informaþie din problemã? (În prezent tatãl
este de 5 ori mai în vârstã decât fiul). Care este a doua informaþie din problemã? (Acum
232
2 ani tatãl era de 6 ori mai în vârstã decât fiul). Sã figurãm printr-un desen prima informaþie
din problemã. Figurãm vârsta fiului printr-un segment iar vârsta tatãlui printr-un segment
de 5 ori mai mare.
Vârsta fiului:
Vârsta tatãlui:
Sã figurãm a doua informaþie din problemã astfel încât, împreunã cu prima figurare,
sã contribuie la declanºarea ºirului de judecãþi logice care stau la baza elaborãrii raþionale
a soluþiei problemei.
Vârsta fiului de acum doi ani:
Vârsta tatãlui de acum doi ani:
A doua reprezentare am obþinut-o din prima reprezentare prin îndepãrtarea unui
segment, ce reprezintã 2 ani, din fiecare cele douã segmente ce reprezintã vârstele din
prima figurare. În a doua figurare, segmentul ce reprezintã vârsta fiului trebuie sã fie de
6 ori mai mic decât segmentul ce reprezintã vârsta tatãlui.
Segmentul care reprezintã vârsta tatãlui de acum 2 ani este format din 4 segmente
care reprezintã vârsta fiului în prezent ºi un segment care reprezintã vârsta fiului de
acum 2 ani. Îndepãrtând câte un segment ce reprezintã 2 ani, din fiecare segment ce
reprezintã vârsta fiului în prezent, obþinem 5 segmente de aceeaºi lungime cu segmentul
ce reprezintã vârsta fiului de acum 2 ani ºi încã 4 segmente ce reprezintã 2 ani fiecare.
⎫⎪⎪ Suma
vârstelor Pentru ca vârsta fiului sã fie de 6 ori mai micã decât vârsta tatãlui, cele 4 segmente ce
⎬ celor doi
⎪⎪⎭ fraþi (15 ani)
reprezintã 2 ani fiecare, la un loc, trebuie sã reprezinte vârsta fiului de acum 2 ani. Deci
vârsta fiului de acum 2 ani este 4 × 2 ani = 8 ani. Vârsta fiului în prezent este 8 ani + 2 ani
= 10 ani. Tatãl are în prezent 5 × 10 ani = 50 ani.
În a doua categorie de probleme vom mai cuprinde:
• Probleme de aflare a numerelor cunoscând suma ºi diferenþa lor;
• Probleme de aflare a douã numere cunoscând suma sau diferenþa lor ºi raportul lor.
Sã considerãm câte un exemplu din fiecare gen.
1) Doi fraþi au împreunã 15 ani. Unul este mai mare decât celãlalt cu 3 ani. Câþi ani are
fiecare frate?
Examinarea problemei. Care este prima informaþie din problemã? (Suma vârstelor
celor doi fraþi este 15 ani). Care este a doua informaþie din problemã? (Primul frate este
mai mare decât al doilea cu 3 ani). Sã reprezentãm prin segmente vârstele celor 2 fraþi.
diferenþa de vârstã dintre cei doi fraþi
Vârsta primului frate 3 ani

Vârsta celui de-al doilea frate
Examinând cu atenþie figurarea, constatãm cã avem douã cãi prin care putem sã
aflãm vârstele celor doi fraþi.
233
Prima cale. Dacã înlãturãm (scãdem) din segmentul mai mare segmentul care
reprezintã diferenþa lor, obþinem un segment care este egal cu segmentul ce corespunde
vârstei celui de-al doilea frate. Aceasta ne spune cã dacã din suma vârstelor scãdem
diferenþa lor, obþinem dublul vârstei fratelui mai mic. Fie a ºi b vârstele celor doi fraþi (a
> b). Dublul vârstei celui de-al doilea frate este 2 × b care reprezintã 15 ani – 3 ani = 12
ani. Obþinem b = 12 ani : 2 = 6 ani ºi a = 6 ani + 3 ani = 9 ani.
Sã scriem paºii algoritmului pentru aceastã cale de rezolvare.
Pasul 1. Scade diferenþa numerelor din suma lor (S – D )
Pasul 2. Împarte rezultatul la 2 pentru a afla numãrul mai mic [(S – D ):2= b]
Pasul 3. Adunã diferenþa numerelor la noul rezultat pentru a afla numãrul mai mare
(S – D ):2+ D = a
Pasul 4. Scrie numerele a ºi b.
A doua cale.Dacã adãugãm (adunãm) la segmentul mai mic un segment ce reprezintã
diferenþa lor, obþinem dublul segmentului mai mare. Aceasta ne spune cã dacã la suma
vârstelor celor doi fraþi adunãm diferenþa vârstelor lor, obþinem dublul vârstei fratelui mai
mare. Deci 2 × a reprezintã 15 ani + 3 ani = 18 ani. Obþinem a = 18 ani : 2 = 9 ani ºi b =
9 ani – 3 ani = 6 ani.
Sã scriem ºi în acest caz algoritmul de rezolvare.
Pasul 1. Adunã suma numerelor cu diferenþa lor (S + D )
Pasul 2. Împarte rezultatul la 2 pentru a obþine numãrul mai mare [(S + D ):2= a]
Pasul 3. Scade diferenþa din noul rezultat pentru a obþine numãrul mai mic
[(S + D ):2– D = b]
2) Sã se împartã numãrul 455 în douã numere astfel încât cele douã numere sã fie în
3
raportul .
4
Examinarea problemei. Care este suma celor douã numere? (Suma celor douã
numere este 455). Ce înseamnã cã raportul celor douã numere este ? (Înseamnã cã în
total avem 7 pãrþi egale din care trei pãrþi sunt în primul numãr ºi 4 pãrþi în al doilea
numãr). Sã figurãm cele douã numere prin segmente.
Primul numãr: ⎫⎪⎪ Suma
⎬ celor douã
Al doilea numãr: ⎪⎪⎭ numere (455)
Plan ºi rezolvare
1. Câte segmente (pãrþi) egale sunt în suma celor douã numere?
3 + 4 = 7 (pãrþi egale)
2. Cât reprezintã o parte din suma totalã?
3. Cât este primul numãr?
65 × 3 = 195
234
4. Cât este al doilea numãr?

65 × 4 = 260
Rãspuns: Primul numãr este 195, iar al doilea numãr este 260.
Sã considerãm cazul general. Presupunem cã suma celor douã numere este S iar
p
raportulloreste q . Notãm cu a primul numãr ºi cu b al doilea numãr. Scriem în continuare
paºii algoritmului pentru determinarea numerelor a ºi b.
Pasul 1. Calculeazã suma p + q.
Pasul 2. Împarte S la rezultatul din pasul precedent.
Pasul 3. Înmulþeºte cu p rezultatul din pasul precedent pentru aflarea numãrului a.
Pasul 4. Înmulþeºte cu q rezultatul din pasul 2 pentru aflarea numãrului b.
3) Diferenþa a douã numere este 70. Sã se afle cele douã numere ºtiind cã sunt în raport .
Examinarea problemei. Care este diferenþa celor douã numere? (Diferenþa este
70). Dacã raportul celor douã numere este , câte pãrþi egale sunt în total? (În total sunt 8
pãrþi egale). Câte pãrþi are în plus al doilea numãr? (5 – 3 = 2 pãrþi). Cât reprezintã cele
douã pãrþi? (cele douã pãrþi reprezintã 70). Cum aflãm cât reprezintã o singurã parte?
(Împãrþim 70 la 2). Sã figurãm cele douã numere prin segmente.
Primul numãr:
3p Al doilea numãr:
5q Diferenþa celor douã
Plan ºi rezolvare
numere (455)
1. Câte pãrþi egale sunt în diferenþa celor douã numere?

5 – 3 = 2 (pãrþi)
2. Cât reprezintã o singurã parte?
70 : 2 = 35
3. Cât este primul numãr?
35 × 3 = 105
4. Cât este al doilea numãr?
35 × 5 = 175
Rãspuns: Primul numãr este 105, iar al doilea 175.
Sã considerãm cazul general. Presupunem cã diferenþa celor douã numere este D ,
iar raportul lor este ,p < q. Notãm cu a primul numãr ºi cu b al doilea numãr (a < b)
.
Scriem paºii algoritmului pentru determinarea numerelor a ºi b.
Pasul 1. Calculeazã diferenþa q – p.
Pasul 2. Împarte D la rezultatul din pasul 1.
Pasul 3. Înmulþeºte cu p rezultatul din pasul 2 pentru aflarea numãrului a.
Pasul 4. Înmulþeºte cu q rezultatul din pasul 2 pentru aflarea numãrului b.
235
2) Probleme de egalare a datelor. Metoda aducerii la acelaºi termen de

comparaþie
Fie problema: Douãsprezece pahare ºi 10 farfurii costã 106 000 lei. Cincisprezece
pahare ºi 25 farfurii costã 220 000 lei. Cât costã un pahar ºi cât costã o farfurie?
Examinarea problemei. Câte situaþii distincte avem în problemã? (Douã situaþii).
Ce cunoaºtem în prima situaþie? (12 pahare ºi 10 farfurii costã 106 000 lei). Dar în a
doua situaþie? (15 pahare ºi 25 farfurii costã 220 000 lei). Ce se întâmplã dacã înjumãtãþim
numãrul de pahare ºi numãrul de farfurii în prima situaþie? (Costul se înjumãtãþeºte). Sã
aºezãm datele celor douã situaþii pe douã rânduri, în mod corespunzãtor.
12 pahare………………….10 farfurii……………………106 000 lei
Se observã cã putem împãrþi datele de pe primul ºir la 2, iar cele de pe al doilea ºir la
5, obþinând pe fiecare rând acelaºi numãr de farfurii. În acest fel am egalat numãrul
farfuriilor pe cele douã rânduri.
Am obþinut o nouã problemã care are douã situaþii distincte. În a doua situaþie
cumpãrãturile costã mai puþin. Acest lucru se întâmplã deoarece avem mai puþine pahare
decât în rima situaþie. Referindu-ne la noua problemã sã o rezolvãm printr-o metodã
generalã.
Plan ºi rezolvare
1. Cu câte pahare sunt mai multe pe primul rând faþã de al doilea?
6 – 3 = 3 (pahare)
2. Cât costã trei pahare?
53 000 lei – 44 000 lei = 9 000 lei
3. Cât costã un pahar?
9 000 lei : 3 = 3 000 lei
4. Cât costã 5 farfurii?
440 000 lei – 9 000 lei = 35 000 lei
5. Cât costã o farfurie?
35 000 lei : 5 = 7 000 lei
Rãspuns: paharul costã 3 000 lei ºi farfuria costã 7 000 lei.
Observaþie. Problemele de acest tip se recunosc dupã modul cum este redactat
enunþul pentru a pune în evidenþã cele douã situaþii distincte (în cazul nostru). Putem
întâlni probleme de acest tip care au mai mult de douã situaþii distincte.
Înmulþind sau împãrþind fiecare rând de date cu un numãr convenabil ales, vom aduce
mãrimile de acelaºi fel la acelaºi termen de comparaþie (adicã o mãrime ia aceeaºi
valoare pe mai multe rânduri). În continuare rezolvarea se face ca în problema analizatã
236
mai sus, folosind eventual ºi operaþia de înmulþire.

Exemplu: Douã creioane, 5 caiete ºi 3 radiere costã 98 000 lei. Trei creioane, 4
caiete ºi douã radiere costã 82 000 lei. Cinci creioane, 6 caiete ºi 4 radiere costã 130 000
lei. Cât costã fiecare articol cumpãrat?
Aºezãm datele celor trei situaþii pe trei rânduri.
2 creioane………….5 caiete………….3 radiere…………..98 000 lei
5 creioane………….6 caiete………….4 radiere…………130 000 lei
Înmulþim al doilea rând de date cu 2. Din noul rând obþinut scãdem rândul al treilea de
date ºi avem:
1 creion………….2 caiete………….…………..34 000 lei (*)
În forma iniþialã a organizãrii datelor, înmulþim primul rând cu 2 ºi al doilea rând cu trei
ºi obþinem:
Scãdem cele douã rânduri de date ºi obþinem:
5 creioane………….2 caiete………….…………..50 000 lei (**)
Scãdem rândul (*) din rândul (**) ºi obþinem:
4 creioane…………………………16 000 lei
Obþinem cã un singur creion costã 16 000 lei : 4 = 4 000 lei.
Eliminând costurile creioanelor din primele douã rânduri iniþiale, obþinem:
5 caiete………….3 radiere…………..90 000 lei
4 caiete………….2 radiere…………..70 000 lei (***)
Înmulþim primul rând cu 2, al doilea rând cu 3 ºi obþinem:
10 caiete………….6 radiere…………..180 000 lei.
12 caiete………….6 radiere…………..210 000 lei
Scãdem primul rând din al doilea ºi obþinem:
2 caiete…………………………30 000 lei
de unde un caiet costã 30 000 lei : 2 = 15 000 lei.
Înlocuind în (***) costul caietelor în primul rând, obþinem:
75 000 lei……………….3 radiere………………….90 000 lei
sau 3 radiere…………………15 000 lei, de unde o radierã costã 15 000 lei : 3 = 5 000 lei.
3) Metoda falsei ipoteze
Orice problemã ale cãrei date sunt mãrimi proporþionale poate fi rezolvatã prin
metoda falsei ipoteze. Douã mãrimi sunt direct proporþionale atunci când ele cresc
(scad) simultan de acelaºi numãr de ori. Douã mãrimi se numesc invers proporþionale
atunci când mãrind una din ele de un numãr de ori, cealaltã scade de acelaºi numãr de ori
(sau invers).
237
Metoda falsei ipoteze constã în faptul cã asupra mãrimii ce o cãutãm facem o ipotezã
complet arbitrarã ºi apoi refacem problema pe baza ipotezei fãcute. În acest fel ajungem,
aproape de fiecare datã, la un rezultat care nu concordã cu cel real din problemã. Este,
fie mai mare, fie mai mic decât acesta. Rezultatul obþinut pe baza ipotezei arbitrare se
comparã cu cel real ºi se observã de câte ori am greºit când am fãcut ipoteza arbitrarã.
Obþinem un numãr cu ajutorul cãruia corectãm presupunerea fãcutã în sensul cã o mãrim
sau o micºorãm de acest numãr de ori. Sã exemplificãm cele spuse:
Într-un bloc sunt în total 42 de apartamente de 2 camere ºi de 4 camere. ªtiind cã blocul
are 130 camere, sã se afle câte apartamente sunt cu douã camere ºi câte cu 4 camere.
Examinarea problemei. Câte mãrimi necunoscute conþine problema? (Problema
conþine douã mãrimi necunoscute: numãrul apartamentelor de douã camere ºi numãrul
apartamentelor de 4 camere). Dacã ºtim una din mãrimi, cum o aflãm pe cealaltã?
(Scãdem din 42 mãrimea cunoscutã). Vom elabora un raþionament legat numai de numãrul
apartamentelor de douã camere. Enunþãm o ipotezã arbitrarã asupra acestui numãr.
Presupunem cã toate apartamentele sunt de douã camere. În aceastã ipotezã numãrul
total de camere este 42 × 2 = 84. Sã calculãm diferenþa dintre numãrul real de camere ºi
numãrul obþinut în ipoteza arbitrarã: 130 – 84 = 46. Aceastã diferenþã provine din faptul
cã, în ipoteza fãcutã, apartamentele de 4 camere au fost înlocuite cu apartamente de
douã camere. La fiecare apartament de 4 camere înlocuit am pierdut 4 – 2 = 2 camere.
Numãrul apartamentelor de 4 camere se obþine calculând de câte ori de cuprinde 2 în 46,
adicã de câte ori am pierdut câte douã camere. Numãrul apartamentelor de 4 camere
este 46 : 2 = 23 iar cel de douã camere este 42 – 23 = 19.
Putem sã facem ipoteza arbitrarã cã toate apartamentele sunt de 4 camere.
Raþionamentul este analog cu cel anterior.
La acest tip de problemã putem sã enunþãm douã ipoteze arbitrare cu privire la
numãrul de apartamente de douã camere.
Prima ipotezã. Presupunem cã sunt 18 apartamente de douã camere ºi 24 apartamente
de 4 camere. Numãrul total de camere este de 18 × 2 + 24 × 4 = 36 + 96 = 132. Sã facem
diferenþa dintre numãrul total de camere obþinut în prima ipotezã ºi numãrul real de
camere: 132 – 130 = 2.
A doua ipotezã. Presupunem cã sunt 16 apartamente de douã camere ºi 26
apartamente de 4 camere. Numãrul total de camere este 16 × 2 + 26 × 4 = 32 + 104 =
136. Efectuãm diferenþa dintre numãrul total de camere obþinut ºi numãrul real de camere:
136 – 130 = 6. Se observã cã micºorând numãrul apartamentelor de douã camere cu 2,
diferenþa creºte cu 6 – 2 = 4 camere. Rezultatele corecte ale problemei vor conduce la
valoarea nulã a diferenþei. Dacã micºorãm cu o unitate numãrul apartamentelor de douã
camere, diferenþa creºte cu 4 : 2 = 2 camere. Referindu-ne la prima ipotezã, constatãm
cã trebuie sã mãrim numãrul de apartamente de douã camere cu 2 : 2 = 1.
238
Concluzionãm: numãrul de apartamente de douã camere este 18 + 1 = 19, iar numãrul

de apartamente de 4 camere este 42 – 19 = 23.
4) Metoda drumului invers (Probleme de rest din rest)
Rezolvarea unei probleme de aritmeticã prin aceastã metodã constã în parcurgerea
ei în sensul invers al enunþãrii informaþiilor în text. Sã exemplificãm prin douã probleme
de acest tip.
4.1. La un aprozar s-a adus o cantitate de mere din care s-a vândut în prima zi jumãtate
2
din ea, a doua zi din cantitatea rãmasã, dupã care au mai rãmas 242 kg. Ce cantitate
3
de mere s-a adus la aprozar?
Examinarea problemei. Ce fracþie din întreaga cantitate s-a vândut în prima zi?
(Fracþia ). Ce fracþie reprezintã cantitatea de mere rãmasã? (Fracþia ). Ce fracþie
s-a vândut a doua zi din primul rest? (Fracþia ). Ce fracþie a mai rãmas din primul rest?
(Fracþia ). Ce cantitate reprezintã fracþia din primul rest? (Reprezintã 242 kg). Sã
figurãm prin segmente situaþiile din problemã.
Cantitatea întreagã C
Cantitatea vândutã în prima zi
1
2 Restul R1
3
2 Cantitatea vândutã a
doua zi
242 kg
Restul R2
Observãm cã restul R2 reprezintã dinrestul R1,iarrestul R1 reprezintã din cantitatea C.

1. Cât reprezintã restul R1?
242 kg × 3 = 726 kg
2. Ce cantitate de mere s-a adus la aprozar?
726 kg × 2 = 1452 kg
Rãspuns: S-a adus cantitatea de 1452 kg.
Sã scriem rezolvarea problemei printr-un exerciþiu: (242 × 3) × 2 = 726 × 2 = 1452 (kg).
4.2. La un magazin de legume-fructe se aduce o cantitate de mere. Jumãtate din cantitatea
de mere se vinde în trei zile astfel: în prima zi ºi încã 4 kg, a doua zi din rest ºi încã
8 kg, iar a treia zi restul de 20 kg. Cealaltã jumãtate se vinde în a patra ºi a cincea zi,
iar raportul cantitãþilor vândute este . Ce cantitãþi de mere s-au vândut în a patra ºi
a cincea zi?
Examinarea problemei. Ce fracþie din întreaga cantitate de mere s-a vândut în a
patra ºi a cincea zi? ( din întreaga cantitate de mere). Ce reprezintã 20 kg de mere?
(Reprezintã mai puþin cu 8 kg decât din cantitatea vândutã a doua zi). Ce reprezintã
239
cantitatea vândutã a doua zi? (Reprezintã mai puþin cu 4 kg decât din din întreaga
cantitate de mere).
Sã figurãm prin segmente situaþia din primele trei zile
Jumãtate din întreaga 4

cantitate
Cantitatea vândutã în prima zi
8
Restul R1
Cantitatea vândutã a
doua zi
20 kg
Restul R2
Cantitatea
vândutã
atreiazi
Plan ºi rezolvare
1. Ce cantitate reprezintã din R1?
20 kg + 8 kg = 28 kg
2. Ce cantitate reprezintã R1?
28 kg × 2 = 56 kg
3. Ce cantitate reprezintã din întreaga cantitate vândutã în primele trei zile?
56 kg + 4 kg = 60 kg
4. Ce cantitate s-a vândut în primele trei zile?
60 kg : 2 × 3 = 30 kg × 3 = 90 kg
Rãspuns: În primele trei zile s-au vândut 90 kg.
Sã figurãm prin segmente situaþia din a patra ºi a cincea zi:
A patra zi
A cincea zi
Plan ºi rezolvare
1. Câte pãrþi egale sunt în total?
1+2=3
2. Ce cantitate s-a vândut în a patra zi?
90 kg : 3 = 30 kg
3. Ce cantitate s-a vândut a cincea zi?
30 kg × 2 = 60 kg
Rãspuns: a patra ºi a cincea zi s-au vândut 30 kg ºi respectiv 60 kg.
Pentru a rezolva aceastã problemã am descompus-o în douã probleme care au avut
ca suport de rezolvare figurarea mãrimilor prin segmente.
Sã aflãm cantitatea vândutã a patra zi prin rezolvarea unui exerciþiu.
[(20 + 8) × 2 + 4] :2 × 3 : 3 = (28 × 2+4):2 × 3 : 3 = (56 + 4) : 2 × 3 : 3 = 60 : 2 × 3:3 =
= 30 × 3 : 3 = 90 : 3 = 30 (kg)
240
5) Probleme rezolvate cu regula de trei simplã

Aceastã metodã este aplicabilã problemelor din programa de clasa a IV-a, deoarece
se bazeazã pe noþiunea mãrimi proporþionale (direct proporþionale sau invers
proporþional). Învãþãtorul trebuie sã dea exemple de mãrimi care au aceastã proprietate,
fãrã sã utilizeze terminologia specificã (direct sau invers proporþionale).
Exemple. Un muncitor sapã un anumit numãr de gropi pentru plantat pomi fructiferi.
Cum se modificã numãrul gropilor dacã numãrul muncitorilor se dubleazã? Dar atunci
când se tripleazã?
Examinarea situaþiei problemã. Câte mãrimi avem în acest text? (Douã mãrimi:
numãrul muncitorilor ºi numãrul gropilor). Ce înseamnã sã dublãm numãrul muncitorilor?
(Sã fie de douã ori mai mare). Ce se întâmplã cu numãrul gropilor? (Numãrul gropilor se
dubleazã). De câte ori se mãreºte numãrul gropilor atunci când numãrul muncitorilor se
tripleazã? (Se mãreºte de trei ori). Pentru cele douã mãrimi putem enunþa: dacã una
creºte de n ori, atunci ºi cealaltã creºte de acelaºi numãr de ori.
Patru muncitori trebuie sã termine de sãpat un ºanþ într-o singurã zi. Dacã se
înjumãtãþeºte numãrul de muncitori, ce se întâmplã cu numãrul de zile?
Examinarea situaþiei problemã. Care sunt mãrimile din acest text? (Numãrul de
muncitori ºi numãrul de zile). Ce se întâmplã cu un numãr dacã îl înjumãtãþim? (Se
micºoreazã de douã ori). De câte zile au nevoie doi muncitori ca sã termine de sãpat
întregul ºanþ? (De un numãr dublu de zile). Pentru aceste douã mãrimi putem enunþa:
dacã una se micºoreazã de n ori, atunci cealaltã creºte de acelaºi numãr de ori.
Aceasta trebuie sã fie terminologia utilizatã în rezolvarea problemelor de acest tip.
Sã considerãm problema: Un numãr de 6 muncitori sapã un ºanþ în 18 zile. În câte

zile vor sãpa acelaºi ºanþ 27 muncitori?
Examinarea situaþiei problemã. Care sunt mãrimile din aceastã problemã?
(Numãrul de muncitori ºi numãrul de zile). Ce trebuie sã aflãm în problemã? (În câte zile
terminã aceeaºi lucrare 27 muncitori). Sã scriem forma prescurtatã a textului aºezând
informaþiile pe douã rânduri.
6 muncitori… … … … … … … … 1 8 z i l e
27 muncitori……………………? Zile
Folosim în continuare metoda reducerii la unitate (un muncitor)
1 muncitor………………………18 × 6 = 108 zile (Etapa reducerii la unitate)
27 muncitori……………….108 zile : 27 = 4 zile (Etapa aflãrii necunoscutei)
Rãspuns: 27 muncitori terminã lucrarea în 4 zile.
În rezolvarea acestei probleme am utilizat urmãtoarea dependenþã între cele douã
mãrimi: dacã una se micºoreazã (creºte) de un numãr de ori, atunci cealaltã creºte (se
micºoreazã) de acelaºi numãr de ori.
241
Sã rezolvãm ºi problema: Doi muncitori agricoli culeg într-o zi 220 kg de cireºe.

Câte kilograme de cireºe culeg într-o zi 7 muncitori agricoli? (Muncitorii au aceeaºi
normã).
Examinarea problemei se face la fel ca în problema precedentã. Trecem direct la
organizarea datelor:
2 muncitori………………………….220 kg
7 muncitori…………………………..? kg
……………………………………………………..
1 muncitor……………………….220 kg : 2 = 110 kg (Etapa reducerii la unitate)
7 muncitori………………………110 kg × 7 = 770 kg (Etapa aflãrii necunoscutei)
În rezolvarea acestei probleme am utilizat urmãtoarea dependenþã între cele douã
mãrimi: dacã una se micºoreazã (creºte) de n ori, atunci ºi cealaltã se micºoreazã (creºte)
de acelaºi numãr de ori.
6) Probleme de miºcare
Aceastã categorie de probleme se rezolvã folosind legea miºcãrii uniforme (d = v× t, )
unde d este distanþa, v este viteza uniformã, iar t este timpul în care un mobil a parcurs
distanþa d cu viteza v.
Vom împãrþi problemele de miºcare în douã categorii, ºi anume:
• Probleme de miºcare în acelaºi sens (de urmãrire)
• Probleme de miºcare în sensuri contrare (de întâlnire)
Sã exemplificãm fiecare categorie de probleme.
6.1. Un grup de elevi care merge cu 5 km/h iese din oraºul Iaºi la orele 7 dimineaþa. La
orele 14, în aceeaºi zi, se trimite dupã el un curier care se deplaseazã cu 12 km/h.
La ce orã ºi la ce distanþã de oraº, curierul va ajunge grupul de elevi?
Examinarea problemei. Cum se fac cele douã deplasãri? (În acelaºi sens). De ce
curierul poate sã ajungã grupul de elevi? (Deoarece curierul are viteza mai mare). Cine
pleacã mai târziu din oraºul Iaºi? (Curierul pleacã mai târziu). Cu câte ore? (Cu 14 – 7 =
7 ore). Ce distanþã parcurge grupul de elevi pânã la orele 14? (5 km × 7 = 35 km). Ce
distanþã recupereazã curierul în fiecare orã din cei 35km? (12 km – 5 km = 7 km).
Sã presupunem cã drumul pe care se face deplasarea este în line dreaptã. Figurãm
pe acest drum situaþia corespunzãtoare la orele 14, când grupul de elevi (E) se aflã la
distanþa de 35 km de oraºul Iaºi. Acum putem interpreta problema astfel: curierul (C)ºi
grupul de elevi (E) pleacã simultan din poziþiile (C)ºi(E) la orele 14, în acelaºi sens.
d
C 35 km E
v2 = 12 km / h v1 = 5 km / h
242
Curierul, având viteza mai mare, va ajunge din urmã grupul de elevi atunci când va
reuºi sã recupereze distanþa iniþialã dintre ei, adicã distanþa parcursã de elevi pânã la
orele 14. În fiecare orã curierul recupereazã 12 km – 5 km = 7 km din distanþa CE,care
este de 35 km. Timpul în care curierul recupereazã distanþa CE este 35 : 7 = 5 (ore).
Acum putem sã rãspundem la cerinþele problemei.
1. La ce orã curierul ajunge grupul de elevi?
14 + 5 = 19
2. Care este distanþa faþã de oraº?
12km × 5 = 60 km
Rãspuns: La orele 19. La distanþa de 60 km.
Dacã notãm distanþa iniþialã CE cu d, viteza curierului cu v2, viteza grupului de elevi
cu v1(v2 > v1), iar timpul de urmãrire cu t, avem formula: t= d :(v2 – v1. )
6.2. Distanþa dintre douã oraºe A ºi B este de 536 km. Din oraºul A pleacã spre oraºul B un
biciclist cu viteza de 12 km/h. Din oraºul B, simultan cu biciclistul, pleacã spre A un
automobil cu viteza de 55 km/h. Sã se afle dupã câte ore se întâlnesc cele douã mobile.
Examinarea problemei. Cum se fac cele douã deplasãri ale mobilelor? (În sensuri
diferite). Cum pleacã ele din cele douã oraºe? (Simultan). Putem afla ce distanþã vor
parcurge într-o ora? (Da). Cum? (Adunãm cele douã distanþe parcurse de fiecare mobil
în aceeaºi orã). Este folositoare aceastã distanþã? (Da, deoarece putem afla dupã câte
ore cele douã mobile se întâlnesc). Sã figurãm situaþia problemã.
v1 = 12 km / h v2 = 55 km / h
A 536 km B
Plan ºi rezolvare
1. Ce distanþã parcurg cele douã mobile în aceeaºi orã?
12 km + 55 km = 67 km
2. Dupã câte ore se întâlnesc cele douã mobile?
536 : 67 = 8 (ore)
Rãspuns: Mobilele se întâlnesc dupã 8 ore.
Dacã notãm distanþa AB cu d, vitezele celor douã mobile cu v1 ºi v2, iar timpul dupã
care se întâlnesc cu t, avem formula: t= d :(v1 + v2)
3. Probleme nestandard (netipice)

Pentru rezolvarea problemelor din aceastã categorie nu avem metode standard.
Rezolvarea problemelor din aceastã categorie presupune o conduitã creativã din partea
rezolvitorului. La fiecare problemã rezolvitorul este obligat sã gãseascã o cale de rezolvare
proprie. Experienþa dobânditã în rezolvarea unei probleme din aceastã categorie nu poate
243
fi transferatã în rezolvarea altor probleme. Pentru o bunã înþelegere a specificitãþii acestei

categorii de probleme propunem câteva probleme ºi rezolvãrile lor.
1. Scrieþi numãrul 20 cu ajutorul a patru cifre de 9.
Soluþie. Trebuie sã folosim o descompunere a numãrului 20 utilizând patru cifre de 9
ºi anumite operaþii. Descompunerea convenabilã este 9 + 11, deoarece 11 = 99 : 9 ºi în
acest fel obþinem 20 = 9 + 99 : 9
2. Se considerã expresia 1 2 3 ... 10 . Sã se arate cã oricum am înlocui casetele
cu semne grafice „+“ sau „–“, astfel încât operaþiile sã fie posibile, nu putem obþine
rezultatul zero.
Soluþie. Dacã am obþine rezultatul zero înseamnã cã exerciþiul s-ar transforma într-o
scriere de forma S1 – S2 = 0, unde S1 reprezintã suma numerelor care se adunã iar S2
este suma numerelor care se scad. Deducem cã S1 = S2,iar S1 + S2 = 1 + 2 + 3 + ….. +
10 = 55, fals, deoarece S1 ºi S2 sunt egale.
3. Arãtaþi cã fracþia nu poate reprezenta întregul 1.

Soluþie. Pentru ca fracþia sã reprezinte întregul 1 este necesar sã avem 2004 = n(n +
1), ceea ce ne spune cã 2004 trebuie scris ca raportul a douã numere consecutive. Avem
44 × 45 = 1980, 45 × 46 = 2070, de unde deducem cã orice alt produs de numere
consecutive este mai mic decât 1980 sau mai mare decât 2070. Concluzionãm cã numãrul
2004 nu poate fi scris ca un produs de douã numere consecutive, deci fracþia nu poate
reprezenta întregul 1.
4. Dintr-o mulþime de 5 copii, orice grupare de trei conþine cel puþin o fatã. Câþi bãieþi pot
fi în mulþime?
Soluþie. În mulþime nu putem avea mai mult de doi bãieþi, altfel am gãsi o grupare în
care nu avem cel puþin o fatã. În concluzie, putem avea 2 bãieþi, 1 bãiat sau nici unul.
5. Fiecare pãtrat din figura alãturatã se coloreazã cu o singurã culoare. În câte
moduri putem face acest lucru având la dispoziþie patru culori?
Soluþie. Dacã alegem culorile C 1,C 2,C 3 din cele patru, putem sã colorãm pãtratele în
ºase moduri diferite: C 1C 2C 3,C 1C 3C 2,C 2C 1C 3,C 2C 3C 1,C 3C 1C 2,C 3C 2C 1. Cele trei culori
pot fi alese în patru moduri diferite: C 1C 2C 3,C 1C 2C 4,C 1C 3C 4,C 2C 3C 4. Pentru fiecare
alegere avem ºase moduri diferite de colorare. În total avem 6 × 4 = 24 moduri diferite de
colorare.
B
6. În figura alãturatã este pus în evidenþã un drum
format din ºase segmente care pleacã din A ºi
ajung în B. Câte drumuri de felul acesta se pot A
construi?
244
Soluþie. Orice drum de acest fel conþine numai douã

segmente verticale. Numãrul drumurilor coincide cu 10 9 8 7 6
numãrul perechilor distincte de segmente verticale prin
5 4 3 2 1
care trec drumurile cu ºase segmente. Aceste perechi
sunt: (1, 10), (1, 9), (1, 8), (1, 7), (1, 6), (2, 9), (2, 8),
(2,7),(2,6),(3,8),(3,7),(3,6),(4,7),(4,6),(5,6).Întotal
se pot construi 15 drumuri formate din ºase segmente.
7. Aruncãm douã zaruri ºi adunãm punctele de pe cele douã feþe de deasupra.
a) Câte sume diferite putem obþine?
b) Câte sume se pot forma în trei moduri diferite?
Soluþie. a) Suma minimã care se poate forma este 1 + 1 = 2, iar cea maximã este 6 +
6 = 12. Toate numerele de la 2 la 12 sunt sume posibile. Sunt 11 sume posibile.
b) Singurele sume care se pot forma în trei moduri diferite sunt: 6 = 1 + 5 = 2 + 4 = 3
+ 3, 7 = 1 + 6 = 2 + 5 = 3 + 4 = ºi 8 = 2 + 6 = 3 + 5 = 4 + 4. În trei moduri diferite se pot
forma trei sume.
Activitatea de rezolvare a problemelor din aceastã categorie are bogate valenþe

formative cum ar fi: cultivarea creativitãþii, dezvoltarea flexibilitãþii gândirii, nonconformismul
aplicãrii unei metode, crearea unor satisfacþii personale care întãresc pozitiv activitatea
de rezolvare de noi probleme, toate acestea controlate didactic.
245
Tema 8 Obiectivele predãrii matematicii

în ciclul primar
(conform programei în vigoare)
Obiective cadru
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789
1. Cunoaºterea ºi utilizarea conceptelor specifice matematicii.
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789
2. Dezvoltarea capacitãþilor de explorare/investigare ºi rezolvare de probleme.
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789
3. Formarea ºi dezvoltarea capacitãþii de a comunica utilizând limbajul matematic.
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789
4. Dezvoltarea interesului ºi a motivaþiei pentru studiul ºi aplicarea matematicii în
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789
contexte variate.
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789
1. Cunoaºterea ºi utilizarea conceptelor specifice matematicii

Obiective de referinþã
La sfârºitul clasei I elevul va fi capabil:
1.1. sã înþeleagã sistemul poziþional de formare a numerelor din zeci ºi unitãþi, utilizând
obiecte pentru justificãri.
1.2. sã scrie, sã citeascã ºi sã compare numerele naturale de la 0 la 100.
– *sã utilizeze corect simbolurile <,>, = în compararea numerelor.
1.3. sã efectueze operaþii de adunare ºi de scãdere:
– *în concentrul 0 - 20 cu trecere peste ordin, utilizând obiecte sau reprezentãri.
– în concentrul 0 - 30 fãrã trecere peste ordin.
– *în concentrul 0 - 100 fãrã trecere peste ordin.
1.4. sã recunoascã forme plane ºi forme spaþiale, sã sorteze ºi sã clasifice dupã formã
obiecte date.
1.5. sã stabileascã poziþii relative ale obiectelor în spaþiu.
1.6. sã mãsoare ºi sã compare lungimea, capacitatea sau masa unor obiecte folosind
unitãþi de mãsurã nestandard, aflate la îndemâna copiilor; sã recunoascã orele
fixe pe ceas.
La sfârºitul clasei a II-a elevul va fi capabil:
1.1. sã înþeleagã sistemul poziþional de formare a numerelor din sute, zeci ºi unitãþi,
utilizând obiecte pentru justificãri.
1.2. sã scrie, sã citeascã numerele naturale de la 0 la 1000 ºi sã compare numerele
naturale mai mici decât 1000 utilizând simbolurile: <,>,=.
1.3. sã efectueze operaþii de adunare ºi de scãdere:
– cu numere naturale de la 0 la 100 fãrã ºi cu trecere peste ordin.
– *cu numere naturale de la 0 la 1000.
246
1.4. sã efectueze: operaþii de înmulþire pânã la 100 prin adunare repetatã sau utilizând
tabla înmulþirii pânã la 50
– operaþii de împãrþire cu numere mai mici decât 50 prin scãdere repetatã sau ca
probã a înmulþirii.
– *înmulþirea ºi împãrþirea în concentrul 0 – 100.
1.5. sã recunoascã forme plane ºi forme spaþiale ºi sã clasifice obiecte date dupã
forma lor.
1.6. sã stabileascã poziþii relative ale obiectelor în spaþiu.
1.7. sã mãsoare ºi sã compare lungimea, capacitatea sau masa unor obiecte folosind
unitãþi de mãsurã nestandard adecvate, precum ºi urmãtoarele unitãþi de mãsurã
standard: metrul, centimetrul, litrul.
1.8. sã utilizeze unitãþi de mãsurã pentru timp ºi unitãþi monetare.
La sfârºitul clasei a III-a elevul va fi capabil:
1.1. sã cunoascã ºi sã utilizeze semnificaþia poziþiei cifrelor în formarea unui numãr
natural mai mic decât 1000.
1.2. sã scrie, sã citeascã, sã compare, sã ordoneze numere naturale pânã la 1000000.
1.3. sã efectueze operaþii de adunare ºi de scãdere cu numere mai mici decât 1000.
1.4. sã efectueze înmulþiri în concentrul 0 - 1000, utilizând tabla înmulþirii sau utilizând
proprietãþialeînmulþirii.
1.5. sã efectueze împãrþirea unui numãr mai mic decât 100 la un numãr de o cifrã
– *sã împartã un numãr de trei cifre la un numãr de o cifrã.
1.6. sã estimeze ordinul de mãrime al rezultatului unui exerciþiu cu o singurã operaþie
prin rotunjirea numerelor care intervin în calcul, în scopul depistãrii greºelilor.
1.7. sã sorteze ºi sã clasifice obiecte ºi desene dupã forma lor, sã recunoascã proprietãþi
simple de simetrie ale unor desene.
1.8. sã cunoascã unitãþile de mãsurã standard pentru lungime, capacitate, masã, timp
ºi unitãþile monetare ºi sã exprime legãtura dintre unitatea principalã de mãsurã ºi
multiplii, respectiv submultiplii ei uzuali.
La sfârºitul clasei a IV-a elevul va fi capabil:
1.1. sã cunoascã ºi sã utilizeze semnificaþia poziþiei cifrelor în formarea unui numãr
natural pânã la ordinul miliardelor,inclusiv;
1.2. sã scrie, sã citeascã, sã compare, sã ordoneze numere naturale;
1.3. sã utilizeze fracþii pentru a exprima subdiviziuni ale întregului;
1.4. sã înþeleagã semnificaþia operaþiilor aritmetice ºi utilizarea algoritmilor de calcul
pentru adunarea, scãderea, înmulþirea, împãrþirea cu rest a numerelor naturale;
1.5. sã înþeleagã semnificaþia adunãrii ºi scãderii numerelor fracþionare, sã efectueze
adunãri ºi scãderi cu aceste numere;
247
1.6. sã estimeze ordinul de mãrime al rezultatului unui exerciþiu cu o singurã operaþie

prin rotunjirea numerelor care intervin în calcul, în scopul depistãrii greºelilor;
1.7. sã recunoascã forme plane ºi forme spaþiale, sã identifice ºi sã descrie proprietãþi
simple ale unor figuri geometrice;
1.8. sã cunoascã unitãþile de mãsurã standard pentru lungime, capacitate, masã,
suprafaþã, timp ºi unitãþile monetare ºi sã exprime prin transformãri pe baza
operaþiilor învãþate, legãturile dintre unitãþile de mãsurã ale aceleiaºi mãrimi.
2. Dezvoltarea capacitãþilor de exploatare/investigare ºi

rezolvare de probleme
2.1. sã exploreze modalitãþi de a descompune numere mai mici ca 20 în sumã sau diferenþã;
– *sã exploreze modalitãþi de a descompune numere mai mici ca 100 în sumã sau
diferenþã;
2.2. sã sesizeze asocierea dintre elementele a douã categorii de obiecte, desene sau
numere mai mici ca 20 pe baza unor criterii date; sã continue modele repetitive
reprezentate prin obiecte, desene sau numere mai mici decât 10; *crearea de
ºiruri pe baza unor reguli date.
2.3. sã estimeze numãrul de obiecte dintr-o mulþime ºi sã verifice prin numãrare
estimarea fãcutã.
2.4. sã rezolve probleme care presupun o singurã operaþie dintre cele învãþate.
2.5. sã compunã oral exerciþii ºi probleme cu numere de la 0 la 20.
2.1. sã exploreze modalitãþi variate de a descompune numere mai mici ca 100.
2.2. sã estimeze ordinul de mãrime al rezultatului unei operaþii pentru a limita erorile
de calcul.
2.3. sã rezolve probleme care presupun o singurã operaþie dintre cele învãþate.
– *sã rezolve probleme care presupun cel puþin douã operaþii de adunare sau scãdere.
2.4. sã compunã oral exerciþii ºi probleme cu numere de la 0 la 100 care se rezolvã
printr-o singurã operaþie.
2.5. sã sesizeze asocierea dintre elementele a douã categorii de obiecte (ºiruri, numere
mai mici ca 100) pe baza unor reguli date; sã continue modele repetitive reprezentate
prin obiecte sau numere mai mici decât 100.
– *crearea de ºiruri dupã reguli date.
2.6. sã extragã informaþii din tabele ºi liste, sã colecteze date prin observarea pe o
anumitã temã, sã reprezinte datele în tabele.
248

2.1. sã exploreze modalitãþi de a descompune numere naturale mai mici decât 1000
utilizând oricare dintre operaþiile învãþate.
2.2. sã efectueze împãrþirea cu rest la un numãr de o cifrã ºi sã o coreleze cu formula d =
î× c+ r,r< îprin scãdere repetatã, sau prin cuprindere, pe baza tablei înmulþirii.
2.3. sã descopere, sã recunoascã ºi sã utilizeze corespondenþe simple ºi succesiuni de
obiecte sau numere asociate dupã reguli date.
2.4. sã foloseascã simboluri pentru a pune în evidenþã numere necunoscute în rezolvarea
de probleme.
2.5. sã rezolve ºi sã compunã probleme de tipul: a ± b = x,a ± b ± c = x,a :b = x(b ≠ 0),
unde a,b,c sunt numere naturale date mai mici decât 1000, iar x este necunoscuta.
2.6. sã colecteze date, sã le sorteze ºi clasifice pe baza unor criterii simple, sã le
organizeze în tabele.
2.1. sã exploreze modalitãþi de a descompune numere naturale mai mici decât 1000
utilizând oricare dintre operaþiile învãþate sau combinaþii ale lor.
2.2. sã aprecieze valoarea de adevãr a unei afirmaþii ºi sã cunoascã sensul implicaþiei
„dacã – atunci“ pentru exemple simple, eventual din cotidian.
2.3. sã descopere, sã recunoascã ºi sã utilizeze corespondenþe simple ºi succesiuni de
obiecte sau numere asociate dupã reguli date.
2.4. sã foloseascã simboluri pentru a pune în evidenþã numere necunoscute în rezolvarea
de probleme.
2.5. sã rezolve ºi sã compunã probleme cu text.
2.6. sã colecteze date, sã le sorteze ºi clasifice pe baza unor criterii simple, sã le
reprezinte în tabele *ºi sã ofere interpretãri elementare ale lor.
3. Formarea ºi dezvoltarea capacitãþii de a comunica utilizând

limbajul matematic
3.1. sã verbalizeze în mod constant modalitãþi de calcul în rezolvarea exerciþiilor.
3.1. sã exprime oral sau în scris în cuvinte proprii etape ale rezolvãrii unor probleme.
3.1. sã exprime clar ºi concis semnificaþia calculelor fãcute în rezolvarea unei probleme.
3.1. sã exprime pe baza unui plan simplu de idei, oral sau în scris, demersul parcurs în
rezolvarea unei probleme.
249
4. Dezvoltarea interesului ºi a motivaþiei pentru studiul ºi

aplicarea matematicii în contexte variate
4.1. sã manifeste disponibilitate ºi plãcere în a utiliza numere.
4.1. sã manifeste curiozitate pentru aflarea rezultatelor unor exerciþii ºi probleme.
4.1. sã manifeste iniþiativã în a propune modalitãþi diverse de abordare a unei probleme.
4.2. sã manifeste un comportament adecvat în relaþiile cu colegii dintr-un grup de
lucru în cadrul activitãþilor practice de rezolvare de probleme.
4.1. sã manifeste interes pentru analiza ºi rezolvarea unor probleme practice prin
metode matematice.
4.2. sã depãºeascã blocaje în rezolvarea de probleme, sã caute prin încercare-eroare
noi cãi de rezolvare.
4.3. sã manifeste disponibilitate pentru a învãþa de la alþii ºi a-i ajuta pe ceilalþi în
rezolvarea de probleme.
250
Tema 9 Modalitãþi de activizare a elevilor

în lecþia de matematicã
1. Forme de organizare a claselor

O primã problemã care se pune în condiþiile ºcolii de masã este aceea a criteriilor de
repartizare a elevilor în clase. Directorul ºcolii se înfruntã aici cu urmãtoarea dilemã.
Dacã elevii sunt repartizaþi în clase dupã aptitudini ºi capacitãþi, existã posibilitatea
realã a lucrului la matematicã pe mãsura elevilor, a individualizãrii muncii etc. Dar o ase-
menea împãrþire încalcã principiul democratic al egalitãþii de ºanse, cãci de obicei
clasele cotate drept slabe nu mai ajung la nivelul celor bune.
Dacã forþele intelectuale sunt distribuite în mod egal, fiecare clasã cuprinzând
elevi slabi, buni ºi foarte buni, atunci învãþãtorul face de obicei un învãþãmânt de nivel
mijlociu, prea complicat pentru elevii slabi ºi sub nivel pentru elevii foarte buni.
ªi într-un caz ºi în altul se înregistreazã pierderi ºcolare din rândul elevilor slabi. Dacã
ne referim la prima formã de organizare a claselor, atunci aºa-zisele clase „de nivel“ au
mari implicaþii psihomorale. Copiii acceptã sã facã parte din orice fel de clasã cu distribuþie
normalã, dar sã nu fie daþi într-o aºa-zisã clasã slabã. Cea mai bunã soluþie este sã for-
mãm clasele pe baza distribuþiei forþei intelectuale în mod egal, însã, în cadrul orei de
matematicã sã formãm grupe, fiecare elev sã facã parte din grupa care i se potriveºte
cel mai bine (nu este vorba de grupe de nivel) .
2. Strategii de învãþare
1. Metode ºi procedee de diferenþiere a activitãþii didactice
Învãþãmântul diferenþiat, potrivit cu forþele intelectuale ale elevilor, cu aptitudinile ºi
cu nivelul lor de pregãtire, reprezintã una din cãile de rezolvare a multor probleme complexe
ºi delicate din învãþãmântul primar. Împãrþirea clasei în mod oficial în grupe de nivel
(slabi, mijlocii ºi buni), adânceºte decalajul dintre grupe în loc sã-l reducã.
De-a lungul anilor s-a ajuns la concluzia cã trebuie diferenþiate procedeele de lucru
pentru a obþine maximum de randament din partea fiecãrui elev.
1.1. Diferenþierea verificãrii orale ºi scrise a pregãtirii elevilor
Verificarea cunoºtinþelor este prin chiar natura ei o cale diferenþiatã a muncii învãþãtorului
cu elevii. De pildã, de calificativul satisfãcãtor primeºte spre rezolvare la tablã o problemã
dificilã, pe care ar putea-o duce la capãt abia un elev de calificativul foarte bine,else
încurcã mereu, timpul se consumã în mod inutil etc., ca pânã la urmã sã primeascã
251
calificativul satisfãcãtor sau bine, adicã atât cât meritã. La verificare trebuie sã începem
ascultarea fiecãrui elev de la nivelul sãu, urcând apoi cât se poate spre un calificativ
mai bun. În acest fel realizãm la elevi o dispoziþie tonifiantã ºi optimistã.
În cadrul lucrãrilor scrise itemii trebuie formulaþi în aºa fel încât fiecare elev sã poatã
sã lucreze din subiect atât cât îi permite pregãtirea sa. Dificultãþile subiectului trebuie sã
aparã gradat, încât elevii de calificativul satisfãcãtor sã poatã sã scrie ºi ei atât cât ºtiu
ºi sã nu dea foile albe la sfârºit. La fel, elevii de calificativul bine sã aibã posibilitatea de
a-ºi afirma nivelul lor ºi numai la sfârºit sã aparã itemii pentru foarte bine. Formularea în
acest fel a subiectelor pentru lucrãrile scrise permite fiecãrui elev sã lucreze cât poate,
ceea ce asigurã o curbã ascendentã a evoluþiei fiecãrui elev.
Când itemii dificili apar de la început, chiar ºi elevii de calificativul bine dau foile
albe la sfârºit, iar verificarea nu mai este concludentã. Astfel de lucrãri determinã
stagnarea sau descreºterea interesului elevului pentru matematicã.
1.2. Predarea diferenþiatã a lecþiei noi
Ridicarea fiecãrui elev la un nivel cât mai înalt al cunoºtinþelor ºi capacitãþilor sale se
poate realiza ºi prin predarea diferenþiatã a lecþiei noi. În acest caz predarea la lecþiile
curente trebuie sã se restrângã pânã la 10-15 minute, cuprinzând numai esenþialul din
lecþie. Elevii foarte buni ai clasei înþeleg repede noul conþinut ºi în continuare primesc
spre rezolvare exerciþii ºi probleme aplicative, iar când întâmpinã greutãþi apeleazã la
ajutorul învãþãtorului. Pentru ceilalþi elevi începe o etapã de muncã cu lecþia, cu ajutorul
apropiat al învãþãtorului. Învãþãtorul lucreazã cu aceºti elevi pânã când înþeleg bine lecþia
nouã. Dupã aceasta primesc exerciþii ºi probleme aplicative. În acest fel toþi elevii lucreazã
pentru însuºirea lecþiei noi. Se ajunge ca ºi elevii slabi sã-ºi însuºeascã mãcar enunþurile
de bazã ºi un model elementar de rezolvare. Elevii buni ºi foarte buni nu mai sunt þinuþi în
loc, ci lucreazã potrivit cu puterile lor.Predarea diferenþiatã este un mijloc de sprijinire
a muncii independente de dobândire ºi însuºire a cunoºtinþelor de cãtre elevi ºi de
formare a deprinderilor ºi priceperilor de instruire ºi autoinstruire.
1.3. Diferenþierea temelor pentru acasã
Diferenþierea temelor pentru acasã trebuie fãcutã în aºa fel, încât elevii slabi sã
înveþe lucrurile care asigurã înþelegerea lecþiei urmãtoare sau progresul elementar la
matematicã, iar cei buni ºi foarte buni sã poatã lucra mai mult ºi la un nivel mai înalt.
Tema pentru acasã trebuie sã conþinã douã pãrþi: o parte obligatorie (sarcini simple ºi
uºoare) ºi o parte facultativã (sarcini grele ºi mai complicate). Spiritul de întrecere fiind
puternic la clasele mici, dupã un timp vor opta mai mulþi elevi pentru tema facultativã. La
sfârºitul orei învãþãtorul dã elevilor mai slabi indicaþii pentru rezolvarea temelor de acasã.
În unele cazuri efectuarea temelor pentru acasã poate sã înceapã din clasã, urmând ca
aceastã activitate sã fie continuatã acasã. În acest fel elevii ºtiu cum trebuie sã rezolve
exerciþiile ºi problemele din temã.
252
2. Individualizarea în lecþia de matematicã

Individualizarea este acþiunea de adaptare a lecþiei de matematicã la posibilitãþile
elevului (particularitãþile individuale). Necesitatea individualizãrii în lecþia de matematicã
rezultã din urmãtoarele probleme reale:
• între elevi existã deosebiri individuale sub raportul dezvoltãrii intelectuale;
• dimensiunea psihologicã a personalitãþii cuprinde o paletã largã de profile
psihologice.
Strategiile de individualizare în lecþia de matematicã presupun:
• tratarea adecvatã a unor elevi în lecþia de matematicã în funcþie de particularitãþile
individuale;
• nuanþarea lucrãrilor de muncã independentã în clasã ºi acasã;
• modalitate adecvatã de prezentare a conþinutului lecþiei;
• utilizarea unor tehnologii didactice adecvate.
Activitatea de individualizare nu depinde în mod direct de diferenþiere.
3. Personalizarea în lecþia de matematicã
Aceastã strategie vizeazã adaptarea lecþiei de matematicã la posibilitãþile
aptitudinale, la nivelul intereselor cognitive, la ritmul ºi la stilul de învãþare al
elevului. Cu alte cuvinte, personalizarea în lecþia de matematicã înseamnã trecerea de
la o lecþie pentru toþi la o lecþie pentru fiecare.
Personalizarea este recomandatã atât pe considerente psihopedagogice, cât ºi ca o
direcþie de compatibilizare cu învãþãmântul matematic din þãrile dezvoltate.
Existã numeroase aspecte ale adaptãrii lecþiei de matematicã în acord cu trebuinþele
de dezvoltare ºi de afirmare ale predispoziþiilor aptitudinale specifice fiecãrui elev.
Personalizarea în lecþia de matematicã se realizeazã în urmãtoarele direcþii:
• conþinutulºtiinþificallecþiei;
• metodele de predare-învãþare;
• mediul psihologic;
• standarde de performanþã.
4. Învãþarea prin cooperare în lecþia de matematicã
Introducerea cooperãrii în lecþia de matematicã presupune sã împãrþim clasa în grupe
de câte 4 elevi. Grupurile sunt organizate dupã comunitatea de interese ºi dupã afinitãþi.
Lecþiile clasice ale învãþãtorului sunt înlocuite cu activitãþi de studiu ºi muncã în comun.
Efortul principal al învãþãtorului constã în înlocuirea emulaþiei dintre elevi cu
colaborarea.
Colaborarea în cadrul fiecãrei grupe este liberã ºi ea conferã un caracter specific
lecþiei de matematicã. Fiecare grupã trebuie sã rezolve o anumitã sarcinã didacticã,
care este o componentã a unei cerinþe mai largi ce a fost formulatã pentru întreaga
253
clasã. Fiecare grupã alege un lider care v-a prezenta rezultatul obþinut întregului colectiv
de elevi. Învãþãtorul are posibilitatea sã repartizeze sarcinile didactice în funcþie de
posibilitãþile intelectuale ale fiecãrei grupe.
5. Metode pentru o învãþare activã
Activizarea predãrii-învãþãrii matematicii presupune folosirea unor metode, tehnici ºi
procedee care sã-l implice pe elev ca participant activ în procesul de educare.
Metodele constituie elementul esenþial al strategiei didactice de activizare a elevilor
în lecþia de matematicã.
Metodele pentru învãþarea activã se pot clasifica în:
• Metode care favorizeazã înþelegerea conceptelor ºi ideilor, valorificã experienþa
proprie a elevilor ºi vizeazã formarea unei aptitudini active: discuþia, dezbaterea,
jocul de rol etc.
• Metode care stimuleazã gândirea ºi creativitatea: studiul de caz, rezolvarea de
probleme, jocul didactic, exerciþiul etc.
• Metode prin care elevii sunt învãþaþi sã lucreze productiv cu alþii ºi sã-ºi dezvolte
abilitãþi de colaborare ºi ajutor reciproc: mozaicul, cafeneaua, proiectul în
grupuri mici etc.
254
Tema 10 Jocul didactic

în lecþia de matematicã
1. Conceptul de joc didactic matematic

Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care învãþãtorul consolideazã ºi
chiar verificã cunoºtinþele elevilor, le îmbogãþeºte sfera lor de cunoºtinþe, le pune în
valoare ºi le antreneazã capacitãþile creatoare ale acestora ([2]) .
Când jocul didactic este utilizat în lecþia de matematicã, el asigurã participarea activã
a elevului ºi sporeºte interesul pentru cunoaºtere.
Un exerciþiu sau o problemã poate deveni un joc didactic matematic dacã:
• realizeazã un scop ºi o sarcinã didacticã din punct de vedere matematic:
• foloseºte elemente de joc în vederea realizãrii sarcinii propuse;
• foloseºte un conþinut matematic accesibil ºi atractiv;
• utilizeazã reguli de joc, cunoscute anticipat ºi respectate de elevi;
• utilizeazã un material didactic cât mai adecvat conþinutului jocului.
Sã luãm un exemplu de problemã transformatã în joc didactic matematic
Problema: Avem 12 bile ºi cel puþin 12 cutii confecþionate din carton. Se distribuie
bilele în mod egal, într-un anumit numãr de cutii. În câte moduri putem sã distribuim bilele
în mod egal? (Scrieþi fiecare rezultat sub formã de sumã).
Scopul: Consolidarea cunoºtinþelor privind adunarea numerelor în concentrul 0-100;
dezvoltarea gândirii probabilistice a elevilor.
Sarcina didacticã: Scrierea numãrului 12 ca o sumã de termeni egali.
Elemente de joc: Întrecerea individualã ºi pe echipe (rânduri de bãnci).
Material didactic: 12 bile ºi 12 cutii confecþionate din carton.
Regula jocului: Elevii scriu sumele posibile ale problemei pe o foaie de hârtie, iar
propunãtorul strânge foile, dupã un timp dinainte stabilit.
Pot apãrea urmãtoarele situaþii:
Numãr de cutii 6 4 3 2 12
Numãr de bile în fiecare cutie 2 3 4 6 1
Se pot scrie sume: 2 + 2 + 2 + 2 + 2 + 2 = ; 3 + 3 + 3 + 3 = ; 4 + 4 + 4 = ; 6 + 6 = ;
1 + 1 + 1 ………. + 1 = .
Problema are 5 soluþii. Pentru fiecare soluþie bunã se acordã un punct. Se clasificã
elevii: pe locul I sunt cei cu 5 puncte, pe locul II cei cu patru puncte, pe locul III cei cu trei
puncte etc. Pentru a face clasificarea pe echipe trebuie sã adunãm punctele obþinute de
componenþii fiecãrei echipe. Elevii care nu au obþinut punctaj maxim pot fi penalizaþi,
255
având drept sarcinã sã calculeze sumele pe care le-au omis în scrierea soluþiilor.
Jocul didactic matematic are bogate valenþe formative:
• antreneazã operaþiile gândirii: analiza, sinteza, comparaþia, clasificarea, ordonarea,
abstractizarea, concretizarea;
• dezvoltã spiritul de iniþiativã ºi independenþa în muncã, precum ºi spiritul de echipã;
• dezvoltã spiritul imaginativ-creator ºi de observaþie;
• dezvoltã atenþia, disciplina ºi spiritul de ordine în desfãºurarea unei activitãþi;
• formeazã deprinderi de lucru corect ºi rapid;
• asigurã însuºirea mai rapidã, mai temeinicã, mai accesibilã ºi mai plãcutã a unor
cunoºtinþe relativ aride pentru aceastã vârstã (numeraþia, operaþiile aritmetice,
noþiuni intuitive de geometrie, mãsurare ºi mãsuri etc.)
2. Organizarea ºi desfãºurarea jocului didactic matematic

1) Pentru reuºita jocului didactic, învãþãtorul va avea în vedere urmãtoarele cerinþe de bazã:
• pregãtirea jocului didactic;
• organizarea judicioasã a acestuia;
• respectarea momentelor jocului didactic;
• ritmul ºi strategia conducerii lui;
• stimularea elevilor în vederea participãrii active la joc;
• asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;
• varietatea elementelor de joc (complicarea jocului, introducerea altor variante etc.)
2) Pregãtirea jocului didactic presupune urmãtoarele:
• studierea conþinutului ºi structurii acestuia;
• pregãtirea materialului didactic;
• elaborarea proiectului jocului didactic.
3) Mãsuri pentru organizarea jocului didactic matematic:
• împãrþirea corespunzãtoare a elevilor clasei;
• eventuala reorganizare a mobilierului;
• distribuirea materialului didactic necesar desfãºurãrii jocului.
4) Momentele desfãºurãrii jocului didactic matematic:
• introducerea în joc (discuþii pregãtitoare);
• anunþarea titlului jocului ºi a scopului acestuia;
• prezentarea materialului didactic;
• explicarea ºi demonstrarea regulilor jocului;
• fixarea regulilor;
• executarea jocului de cãtre elevi;
• complicarea jocului; introducerea unor variante;
• încheierea jocului (evaluarea jocului).
256
Jocul didactic matematic poate fi organizat la orice tip de lecþie ºi la orice clasã a
ciclului primar.Transpunerea unei situaþii matematice în joc didactic este în strânsã legãturã
cu experienþa didacticã a învãþãtorului (propunãtorului).
3. Tipuri de jocuri didactice matematice

1) Dupã momentul în care se folosesc în cadrul lecþiei:
• jocuri didactice matematice, ca lecþie de sine stãtãtoare, completã;
• jocuri didactice matematice folosite ca momente propriu-zise ale lecþiei;
• jocuri didactice matematice în completarea lecþiei, intercalate pe parcursul lecþiei
sau în final.
2) Dupã conþinutul capitolelor de însuºit
• jocuri didactice matematice pentru aprofundarea însuºirii cunoºtinþelor specifice
unui capitol sau grup de lecþii;
• jocuri didactice matematice specifice unei vârste sau clase;
• jocuri didactice matematice utilizate pentru familiarizarea elevilor cu unele
concepte moderne de matematicã (mulþime, relaþie, conector logic etc.)
3) Jocuri matematice cu caracter didactic ce pot fi folosite în predarea matematicii la
clasele I-IV
• jocuri în legãturã cu ºirul numerelor naturale ºi cu sistemul zecimal poziþional al
scrierii acestor numere;
• jocuri în legãturã cu operaþiile cu numere naturale;
• jocuri logico-matematice:
– jocuri pentru construcþii de mulþimi;
– jocuri pentru aranjarea pieselor într-un tablo;
– jocuri de diferenþe pentru aranjarea pieselor în linie sau cerc;
– jocuri pentru aranjarea pieselor în douã cercuri;
– jocuri de perechi.
• jocuri de poziþionare a obiectelor în spaþiu.
4. Aplicaþii practice
Prezentãm câteva exemple de jocuri didactice matematice din care rezultã multiplele
posibilitãþi educative pe care acestea le conþin.
• Se dau 24 pãtrate care au aceeaºi suprafaþã. Construiþi cu acestea cât mai multe
suprafeþe dreptunghiulare care sã aibã aceeaºi arie (Clasa a IV-a)
Scopul: Consolidarea cunoºtinþelor privind aria unei suprafeþe; dezvoltarea capacitãþilor
de explorare.
Sarcina didacticã: Construirea suprafeþelor dreptunghiulare de arie 24 u.a.
Elemente de joc: Întrecerea individualã ºi pe echipe (rânduri de bãnci)
257
Material didactic: 24 pãtrate confecþionate din carton, având latura de 2 cm.

Regula jocului: Elevii construiesc suprafeþe dreptunghiulare de arie 24 u.a ºi
consemneazã rezultatele într-un tabel de forma:
L
l
Pot apãrea urmãtoarele situaþii:
L 24 12 8 6
l 1 2 3 4
Se pot construi 4 dreptunghiuri distincte care sã aibã aceeaºi arie 24 u.a. Pentru
fiecare soluþie bunã se acordã un punct. Se clasificã elevii: pe locul I sunt cei cu 4 puncte,
pe locul II cei cu 3 puncte, pe locul III cei cu 2 puncte etc. Pentru a face clasificarea pe
echipe trebuie sã adunãm punctele obþinute de componenþii fiecãrei echipe.
Observaþie. Manevrarea pãtratelor în construirea de suprafeþe dreptunghiulare
constituie ºi un exerciþiu pregãtitor pentru stabilirea formulei de calcul a ariei unui
dreptunghi.
• Utilizând numerele 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, completaþi
8
casetele astfel încât sã obþinem un pãtrat magic (pe
fiecare linie, coloanã, diagonalã suma numerelor este
aceeaºi). (Clasa a III-a) 7
Scopul: Consolidarea cunoºtinþelor privind adunarea
numerelor naturale; dezvoltarea gândirii probabilistice a elevilor. 6
Sarcina didacticã: Scrierea numãrului 21 (suma magicã)
ca sumã de trei termeni, în 8 moduri diferite.
Elemente de joc: Întrecerea individualã ºi pe echipe (rânduri de bãnci).
Material didactic: Un pãtrat de carton cu latura de 9 cm pe care sunt desenate 9
pãtrate de laturã 3 cm; 9 pãtrate din carton de laturã 2 cm; pe fiecare pãtrat este scris
numai unul dintre numerele date în enunþ.
Regula jocului: Se completeazã casetele de pe diagonala principalã cu pãtratele
(jetoanele) 8 , 7 , 6 , la fel ca în enunþul problemei care a fost transformatã în joc.
Pe urmã completãm cu jetoane celelalte casete astfel încât sã rãspundem cerinþei problemei.
(Dacã întrecerea este pe echipe 8 8
3 10 9 4
putem sã introducem jocul
cooperativã).
9 7 5 3 7 11
Soluþiajoculuieste: sau
4 11 6 10 5 6
258
Pentru obþinerea pãtratul magic se acordã 8 puncte (câte un punct pentru fiecare
linie, coloanã ºi diagonalã bine completatã). Pe locul I se aflã elevii cu 8 puncte, pe locul
II cei cu 7 puncte, pe locul III cei cu 6 puncte etc. Pentru clasificarea echipelor trebuie
sã adunãm punctele obþinute de componenþii fiecãrei echipe.
În continuare enunþãm trei probleme care pot fi transformate în joc didactic matematic.
• Completaþi casetele libere cu numere de
18 13 6
la 6 la 21 astfel încât sã obþinem un pãtrat
magic cu suma magicã 54. (Clasa a II-a)
• Se considerã un pãtrat de laturã 9 cm. 8 11 20
Decupaþi din acesta 6 pãtrate (Clasa a
IV-a). Indicaþie: Se împart douã laturi 16 12 3
consecutive în 3 pãrþi egale.
• Completeazã cãsuþele goale cu semnele
corespunzãtoare, astfel încât sã obþinem o relaþie
adevãratã: 14 17 3 4 21 3 (Clasa a II-a).
259
Tema 11 Caracterul practic-aplicativ

al matematicii
Studiul matematicii în ºcoala primarã are la bazã patru obiective cadru. Unul dintre
acestea este „Dezvoltarea interesului ºi a motivaþiei pentru studiul ºi aplicarea matematicii
în contexte variate“. Matematica poate fi utilizatã ca instrument în urmãtoarele contexte:
explorare, investigare, aproximare, comparare, mãsurare ºi experimentare.
11.1. Explorarea se caracterizeazã prin manifestarea nevoii de cãutare ºi dobândire
de noi informaþii (cunoºtinþe), prin examinarea atentã a unor informaþii (cunoºtinþe)
cunoscute, spre a aduce o lãmurire într-o problemã matematicã necunoscutã. Explorarea
începe atunci când informaþiile deþinute se dovedesc insuficiente pentru rezolvarea unei
situaþii-problemã. Explorarea poate avea un caracter spontan sau organizat. Explorarea
spontanã se manifestã prin cãutãri în toate direcþiile, dibuieli (ghiciri) ºi dorinþa de a
afla informaþiile necesare pentru rezolvarea unei situaþii cu conþinut matematic.
Explorarea organizatã (controlatã sau autocontrolatã) se manifestã prin acþiuni
selectate, orientate ºi eºalonate într-o ordine, în vederea rezolvãrii unei situaþii-problemã.
În lecþia de matematicã sunt necesare ambele forme de explorare. Cea spontanã contribuie
la dezvoltarea liberã a aptitudinilor matematice ale elevilor, cea organizatã, în plus,
grãbeºte accesul elevilor la informaþiile necesare pentru rezolvarea unei situaþii cu
conþinut matematic. Explorarea organizatã oferã elevilor modele de stil de activitate
investigativã. Explorarea se poate face pe cale euristicã atunci când elevii nu au prea
multe puncte de sprijin, sau pe cale analiticã cu caracter algoritmic, desfãºuratã pe
baza unui program de avansare în necunoscut.
11.2. Activitatea de predare-învãþare a matematicii bazatã pe explorare.
În lecþia de matematicã sunt situaþii în care învãþãtorul trebuie sã organizeze
explorarea unor situaþii matematice necunoscute, adicã elevii sã aibã o atitudine activã
ºi creativã în procesul de obþinere a noilor cunoºtinþe. Existã activitãþi matematice care
au mai mult sau mai puþin un caracter explorativ. Dãm douã exemple în acest sens:
Exemplul 1. Sã presupunem cã învãþãtorul a predat rezolvarea problemelor prin
metoda figurativã pe un exemplu demonstrativ de tipul „Sã se afle douã numere care
au suma 48, iar primul este dublul celui de-al doilea.“
Activitatea de aplicare a metodei (explorare) nu trebuie fãcutã pe o problemã de acelaºi
tip, cãci explorarea are o intensitate scãzutã ºi, deci, are un rol puþin însemnat în for-
marea elevilor. Învãþãtorul poate sã aleagã, de exemplu, problema: „Suma a douã numere
este 99. Sã se afle cele douã numere ºtiind cã primul este dublul triplului celui de-al
260
doilea.“ În acest caz explorarea are o intensitate mai mare ºi nivelul cunoaºterii euristice
este mult mai ridicat. Pentru elevii cu aptitudini înalte pentru matematicã, informaþiile
necesare pentru rezolvarea problemei pot fi obþinute printr-o explorare spontanã, în timp
ce elevii cu aptitudini medii sau scãzute au nevoie de o explorare organizatã, controlatã
de învãþãtor.
Exemplul 2. Sã presupunem cã învãþãtorul are de predat rezolvãri de ecuaþii folosind
metoda operaþiei inverse (Exemplu de ecuaþii: 10 + x = 19; 12 – x =7; x +4=17; x –4=11).
De aceastã datã învãþãtorul îndrumã elevii sã ajungã la metoda de rezolvare în urma
demersurilor explorative proprii.Vom utiliza metoda încercãrii ºi erorii.Aceastã metodã
constã în atribuirea unei valori lui x, se efectueazã calculele ºi se examineazã eroarea
obþinutã. În cazul ecuaþiei 12 – x = 7, numãrul necunoscut joacã rol de scãzãtor. De exemplu,
dacã lui x îi atribuim valoarea 7, atunci 12 – 7 = 5. Eroarea constã în faptul cã rezultatul
obþinut este mai mic cu douã unitãþi decât 7. Înseamnã cã scãzãtorul trebuie micºorat cu
douã unitãþi, 12 – 5 = 7. Elevii descoperã cã numãrul necunoscut este 5, însã, rezolvarea
nu se încheie cu anumite concluzii în legãturã cu folosirea operaþiei inverse. Elevii
t
rebuie sã caute (o nouã explorare) o legãturã între numerele cunoscute (12, 7) ºi valoare
(5) a numãrului necunoscut, constatând cã 12 – 5 = 7. Considerând ºi alte ecuaþii de tipul
D – x= R, elevii vor descoperi regula de aflare a numãrului x. În acest exemplu explorarea
este mai intensã, acitvitatea proprie este mult mai solicitatã, iar activitatea de cãutare
se finalizeazã prin scrierea unei formule sintetizatoare,x = D – R. Se va proceda la
fel ºi cu celelalte tipuri de ecuaþii, stabilindu-se formule de rezolvare pentru fiecare caz
(x = S – T1,x = D – R,x = S – T2,x = R + S). În acest caz explorarea a fost pusã la baza
descoperirii metodei operaþiei inverse (a formulei sintetizatoare). Aºadar am utilizat
explorarea ca metodã de învãþare.Astfel, învãþarea matematicii la clasele I-IV devine
mult mai antrenantã ºi mai temeinicã. Înainte de a ajunge la certitudine, elevii sunt
confruntaþi cu incertitudinile. Asemenea activitãþi au menirea de a îmbogãþi experienþa
elevilor ºi de a-i apropia de înþelegerea noilor idei. Înþelegerea metodei este realizatã la
nivel înalt, iar pãstrarea cunoºtinþelor este asiguratã pe termen lung.
11.3. Exemple de activitãþi de învãþare bazate pe explorare
• descompunerea numerelor mai mici ca 20 în sumã sau diferenþã;
• descompunerea numerelor mai mici ca 100 în sumã sau diferenþã;
• rezolvarea problemelor care presupun operaþii dintre cele învãþate;
• compunerea de exerciþii ºi probleme;
• descompunerea, recunoaºterea ºi utilizarea corespondenþelor simple;
• stabilirea unei succesiuni de obiecte sau numere dupã reguli date;
• aprecierea valorii de adevãr a unei afirmaþii.
261
11.4. Investigarea se caracterizeazã prin manifestarea nevoii de studiere minuþioasã

a unei situaþii cu conþinut matematic, cu scopul de a descoperi ceva (elemente, componente,
proprietãþi caracteristice, idei de rezolvare etc.)
Investigarea în lecþia de matematicã se asociazã în majoritatea cazurilor cu explorarea.
De exemplu, în activitatea de rezolvare a unei probleme de aritmeticã, investigarea începe
cu cãutarea (stabilirea) datelor problemei (date cunoscute ºi date necunoscute) iar
explorarea continuã cu descoperirea legãturilor dintre ele, spre a aduce o lãmurire în
privinþa metodei de rezolvare.
11.5. Activitatea de predare-învãþare a matematicii bazatã pe investigare
În lecþia de matematicã sunt secvenþe în care învãþãtorul trebuie sã conceapã pentru
elevi demersuri de investigare ale unei situaþii cu conþinut matematic.
Demersul de investigare constã în cãutarea, identificarea, colectarea (înregistrarea)
unor obiecte, date ºi informaþii cu conþinut matematic, în vederea unor sortãri ºi clasificãri
pe baza unor criterii cunoscute. Dãm douã exemple în acest sens.
Exemplul 1. Sã presupunem cã învãþãtorul a evaluat prin lucrãri scrise o unitate de
învãþare. Rezultatele sunt prezentate elevilor sub forma unui tabel nominal, fiecare elev
având unul dintre calificativele: NESATISFÃCÃTOR (N), SATISFÃCÃTOR (S), BINE
(B) ºi FOARTE BINE (FB). Se cere elevilor sã completeze un tabel de forma:
CALIFICATIVUL N S B FB
NR. ELEVI
apoi sã reprezinte rezultatele prin diagrame simple (sub formã de dreptunghiuri verticale).
(Clasa a IV-a)
Dacã efectivul clasei este 25, dentre care 2 elevi au primit calificativul N, 5 calificativul
S, 12 calificativul B ºi 6 calificativul FB, atunci a doua linie din tabel se completeazã, în
ordine, cu numerele 2, 5, 12, 6. Sã reprezentãm aceste date prin diagrame simple.
Fiecare coloanã dreptunghiularã reprezintã o mulþime 12
12345
12345
12345
de elevi care au aceeaºi calificativ. Cele patru coloane 12345
12345
12345
12345
reprezintã o dependenþã graficã între mulþimea 12345
12345
12345
12345
12345
calificativelor ºi mulþimea grupului de elevi care au primit 12345
12345 6
12345
12345 12345
acelaºi calificativ. Se pot face diverse interpretãri. De 5
123456
123456
12345
12345
12345
12345
123456 12345 12345
123456 12345 12345
123456 12345 12345
exemplu, numãrul elevilor care au primit calificativul B 2 123456
12345
12345
123456
123456
12345
12345
12345
12345
12345
12345
12345
12345 123456
123456 12345
12345 12345
12345
este dublul numãrului elevilor care au primit calificativul 12345 123456 12345 12345
FB ºi mai mare decât dublul numãrului elevilor care au N S B FB

primit calificativul S etc.
Exemplul 2. Completaþi ºirul 4, 2, 7, 5, 10, 8, 13, 11 cu încã cinci numre potrivite
(Clasa a II-a)
262
Pentru a completa ºirul cu încã cinci numre este necesar ca elevii sã studieze cu
atenþie primele opt numere. Mai întâi ei vor cãuta o regulã care sã fie valabilã pentru
toate cele opt numere. Aceastã regulã nu existã, însã, numerele de pe locurile impare
cresc din 3 în 3 (4 – 7 – 10 – 13), iar cele de pe locurile pare se obþin prin scãderea a
douã unitãþi din numrele vecine, din stânga. Cum 11 = 13 – 2, urmãtoarele numere sunt:
16, 14, 19, 17, 21. În acest exemplu investigarea globalã a celor opt numere nu conduce
imediat la identificarea regulilor de formare a ºirului. Din acest motiv se vor investiga
submulþimi de numere: mulþimea numerelor de pe locurile impare ºi mulþimea numerelor
de pe locurile pare. În unele cazuri elevii au nevoie de elemente de sprijin din partea
învãþãtorului. Sprijinul trebuie acordat în aºa fel, încât intensitatea investigãrii sã nu scadã
prea mult.
11.6. Aproximarea se caracterizeazã prin manifestarea nevoii de a stabili valoarea
sau valorile apropiate ale unui (unei) numãr (mãrimi). În viaþa de toate zilele, rezultatele
mãsurãrii unei mãrimi sunt aproximative. Aproximarea este bunã atunci când eroarea de
mãsurare este micã. De exemplu, când se mãsoarã o lungime cu rigla gradatã, aproximarea
cea mai bunã se obþine când eroarea este de cel mult un milimetru. La clasele I-IV,
programa prevede noþiunea de estimare, care înseamnã a evalua cu aproximaþie o mãrime,
valoare etc., pe baza unor date incomplete.
Exemple de activitãþi de învãþare în care se utilizeazã estimarea:
• jocuri de estimare a numãrului de obiecte din mediul cotidian;
• exerciþii-joc de estimare a distanþelor cu ajutorul pasului;
• exerciþii-joc de verificare cu ajutorul obiectelor a operaþiilor mentale de adunare,
scãdere, înmulþire, împãrþire;
• estimarea rezultatului unei operaþii cu numere folosind rotunjiri la sute sau zeci
ale numerelor date;
• utilizarea axei numerelor pantru a preciza dacã un numãr este mai îndepãrtat
sau mai apropiat de un altul;
• conºtientizarea erorilor posibile prin propunerea unoe exerciþii ºi probleme cu
eroritipice.
Exemple practice
Sã considerãm urmãtoarele exerciþii cu o singurã operaþie: 234 + 572 = , 368 – 223 =,
148 × 3 = . Presupunem cã un elev a obþinut rezultatele: 234 + 572 = 906, 368 – 223 = 245,
148 × 3 = 296. Iatã cum se estimeazã ordinul de mãrime al rezultatului fiecãrui exerciþiu:
Primul exerciþiu este de forma T1 + T2 = S. Dacã prin rotunjire la sute unul din termeni
se mãreºte, atunci se mãreºte ºi S. Rotunjind la sute numãrul 572 obþinem 600. Cum 234
+ 600 = 834, iar rezultatul obþinut de elev este 906, se deduce cã a intervenit o eroare în
rezolvarea exerciþiului. Al doilea exerciþiu este de tipul D – S = R. Dacã îl mãrim pe D ,
263
iarpe S îl micºorãm, atunci R se mãreºte. Rotunjind la sute cei doi termeni ai scãderii, se
obþine 400 – 200 = 200, ceea ce ne spune cã rezultatul 245 este greºit. Pentru al treilea
exerciþiu utilizãm rotunjirea la sute a primului factor ºi obþinem 100 × 3 = 300. Deoarece
296 < 300, se deduce cã rezultatul înmulþirii este greºit. Dacã efectuãm rotunjiri la zeci
sau unitãþi, rezultatele operaþiilor se apropie mai mult de cele exacte.
11.7. Compararea se caracterizeazã prin manifestarea nevoii de a pune alãturi douã
numere, douã lungimi, douã mase, douã capacitãþi, douã suprafeþe etc., pentru a stabili
asemãnãrile ºi deosebirile. Acþiunea de comparare poate avea loc numai între mãrimi de
acelaºi fel.
Exemple de activitãþi de învãþare în care se utilizeazã compararea
• exerciþii de comparare a grupurilor de obiecte (bile, beþiºoare, puncte) prin
încercuirea pãrþilor comune;
• exerciþii de comparare ºi ordonare utilizând modele semnificative (figuri
geometrice) de poziþionare, numãrãtoare poziþionalã etc.;
• comparãri de lungimi de obiecte având aceeaºi lungime sau lungimi diferite;
• comparãri de lungimi de obiecte dintre care lungimea unuia se cuprinde de un
numãr de ori în lungimea celuilalt;
• compararea duratelor unor activitãþi;
• compararea valorilor unor obiecte;
• compararea ºi ordonarea fracþiilor utilizând diverse metode;
• activitãþi practice de comparare a ariilor unor suprafeþe folosind pãtrate-unitãþi
diferite, convenabil alese.
Exemple practice
Exemplul 1. Compararea lungimilor a doi stâlpi verticali, între care este o distanþã
mare. (Clasa a IV-a)
Acest exemplu nu se încadreazã 1234
1234
1234
1234 D
în caracterizarea pe care am dat-o mai 1234
1234
1234
1234
1234
sus, în sensul cã cei doi stâlpi verti- 1234
1234
1234
1234
cali nu pot fi puºi alãturi. În acest caz 1234
1234
1234
1234
este nevoie de un pic de inventivitate. 1234
1234
1234
1234
1234
Rezolvãm aceastã situaþie-problemã 1234
1234
1234
1234
1234
stâlp
apelând la cunoºtinþe elementare de 1234

1234
1234
1234
fizicã. Vom mãsura umbrele celor 1234
1234
1234
1234
doi stâlpi verticali, la aceeaºi orã, în 1234
1234 B
1234
1234
1234
aceeaºi zi, când soarele lumineazã 1234
1234
1234
1234
1234
intens. Stâlpul mai înalt are lungimea 1234
1234
1234
1234
F
umbrei mai mare. Pentru mãsurarea 1234
1234
1234
umbrei vom utiliza procedeele
1234
1234 A
1234 C E
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012
1234
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012
învãþate la mãsurarea lungimilor. 1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012
264
Lungimile celor doi stâlpi mai pot fi comparate utilizând elemente de geometrie.
Procedeul practic este sitetizat în desenul alãturat. Sã descriem acest procedeu: Punctul
O coincide cu ochiul observatorului. Observatorul utilizeazã un beþiºor [AB], pe care îl
þine vertical, în vârful mâinii [O A], care este întinsã orizontal, astfel încât punctele O ,B ºi
D sunt pe caeeaºi linie dreaptã. Distanþa CE este cunoscutã, de exemplu 20 paºi.
Observatorul repetã acþiunea la al doilea stâlp, cu acelaºi beþiºor [AB] ºi la aceeaºi distanþã
CE. Dacã punctul B se aflã sub lina de privire O D, atunci al doilea stâlp are lungimea mai
mare. Lungimea celui de-al doilea stâlp este mai micã dacã punctul B se aflã deasupra
liniei de privire O D. Pentru al doilea stâlp am utilizat aceleaºi notaþii. Acest exemplu
practic are ºi un caracter interdisciplinar. Elevii trebuie îndrumaþi atent pentru a utiliza în
mod creativ cunoºtinþele dobândite la diverse obiecte de învãþãmânt.
Exemplul 2.Compararea capacitãþilor a douã vase din sticlã (plastic) care au aceeaºi
înãlþime. (Clasa a III-a)
Sã presupunem cã nu cunoaºtem capacitãþile celor douã vase ºi nu avem apã suficientã
pentru umplerea lor. În acest caz turnãm aceeaºi cantitate de apã, întâi în primul vas,
apoi în al doilea vas. De fiecare datã mãsurãm nivelul apei. Vasul cu nivelul apei mai
ridicat are capacitatea mai micã. Mãsurarea nivelului apei se poate face prin exterior cu
ajutorul riglei gradate, dacã vasele sunt transparente sau prin interior cu ajutorul unei
vãrguþe din lemn.
11.8. Mãsurarea se caracterizeazã prin manifestarea nevoii de a determina cu
instrumente sau aparate de mãsurã, etaloane etc., valoarea unei mãrimi (lungime, masã,
timp, temperaturã etc.). Prin mãsurarea unei mãrimi înseamnã sã raportãm mãrimea
respectivã la o unitate de mãsurã datã.
Exemple de activitãþi de învãþare în care se utilizeazã mãsura mãrimilor:
• exerciþii-joc de mãsurare cu palma, creionul etc. a unor obiecte;
• exerciþii-joc de mãsurare cu paharul, bile, cuburi etc. a capacitãþii ºi masei unor
obiecte;
• exerciþii-joc de mãsurare a duratelor, folosind diverse instrumente de mãsurare;
• activitate practicã de mãsurare a lungimilor unui teren, calculul perimetrului;
• activitate practicã de mãsurare a ariei unei suprafeþe folosind pãtrate-unitãþi
diferite convenabil alese.
Exemple practice
Exemplul 1. Sã se ia 2 litri de apã dintr-un 100l
7l
vas de 100 litri, având la dispoziþie douã vase de 3
3l
litri ºi celãlalt de 7 litri. (Clasa a IV-a)
Rezolvarea acestei situaþii-problemã presupune anumite operaþii de adunare ºi scãdere
cu numere naturale, având ca rezultat final numãrul 2. Sã umplem vasul de 7 litri, apoi,
265
din acesta, luãm de douã ori 3 litri ºi astfel în vasul de 7 litri rãmâne un litru. Golim vasul
de 3 litri, apoi turnãm în el un litru de apã din vasul de 7 litri.
Umplem din nou vasul de 7 litri. Din acesta umplem vasul de 3 litri, fiind necesari
numai 2 litri, cãci un litru se afla deja în vas. În vasul de 7 litri mai rãmân 5 litri. Golim
vasul de trei litri ºi îl umplem din nou, din cei 5 litri. Acum în vasul de 7 litri se aflã exact
2 litri de apã.
Sã asociem exerciþiul care a stat la baza rezolvãrii problemei: 7 – [3 – (7 – 3 – 3)] –3.
Comentariu. Paranteza rotundã ne aratã cã din vasul de 7 litri, plin, trebuie sã luãm,
pe rând, câte 3 litri, pânã în vas mai rãmâne un litru. Paranteza pãtratã are semnificaþia
cã din capacitatea de 3l, un litru l-am ocupat. Expresia 7 – [3 – (7 – 3 – 3)] ne sugereazã
cã am umplut vasul de 3 litri, luând 2 litri din vasul de 7 litri, care se aflã plin. În sfârºit,
expresia întregului exerciþiu ne spune cã, din cei 5 litri, mai trebuie sã luãm încã 3 litri,
pentru a obþine 2 litri.
Exemplul 2.Utilizând o singurã datã balanþa, sã se iau 475 g dintr-un kilogram de
zahãr utilizând douã greutãþi, una de 200 g ºi cealaltã de 150 g.
123
A utiliza o singurã datã balanþa înseam- 123
123
123
123
nã sã realizãm o singurã poziþie de echilibru. 123
123
123
123
Repartizãm fiecare dintre cele douã greutãþi 123
123
200 g
150 g
123
123
123
pe câte un taler, apoi distribuim kilogramul 123
123
123
123
123
de zahãr, pe cele douã talere, pânã realizãm 123
123
123456789012345678901234567
123456789012345678901234567
123456789012345678901234567
poziþia de echilibru. Masa totalã de pe cele 1234567890123456789012345678901212345678901234567890
123456789012345678901234567
1234567890123456789012345678901212345678901234567890
1234567890123456789012345678901212345678901234567890
1234567890123456789012345678901212345678901234567890
douã talere este de 1000 g + 200 g + 150 g
= 1350 g. Balanþa fiind în echilibru, înseamnã cã pe fiecare taler avem o masã de 1350 g
: 2 = 675 g. Pe talerul unde se aflã greutatea de 200 g, avem 675 g – 200 g = 475 g zahãr.
11.9. Experimentarea se caracterizeazã prin manifestarea nevoii de a provoca un
fenomen (proces) pentru a-l observa (Observare provocatã). Experimentarea la clasele
I - IV se bazeazã, în cele mai multe cazuri, pe cunoºtinþele empirice ale elevilor despre
diverse domenii de activitate. Cunoºtinþele teoretice dobândite prin activitatea de
experimentare sunt înþelese la un nivel înalt, iar pãstrarea lor este asiguratã pe termen lung.
Exemple de activitãþi de învãþare în care se foloseºte experimentarea:
• activitate practicã de observare cum depinde evaporarea apei de suprafaþa de evaporare;
• activitate practicã de observare cum se modificã volumul apei atunci când temperatura
scade sub 0 °C;
• activitate practicã de observare cum se modificã volumul unui metal la temperaturi înalte;
• activitate practicã de observare cum poate fi utilizatã apa pe principiul vaselor
comunicante.
266
1234567890123456789012345678901212345678901
1234567890123456789012345678901212345678901
1234567890123456789012345678901212345678901
Activitate practicã. Sã trecem 1234567890123456789012345678901212345678901
1234567890123456789012345678901212345678901
1234567890123456789012345678901212345678901
o cantitate de apã dintr-un vas în 12345678 C
1234567890123456789012345678901212345678901
1234567890123456789012345678901212345678901
12345678
1234567890123456789012345678901212345678901
1234567890123456789012345678901212345678901
altul, folosind fierberea ºi condensarea 12345678
1234567890123456789012345678901212345678901
1234567890123456789012345678901212345678901
12345678
1234567890123456789012345678901212345678901
1234567890123456789012345678901212345678901 A
(Transformarea apei obiºnuite în apã B12345678
1234567890123456789012345678901212345678901
1234567890123456789012345678901212345678901
12345678
1234567890123456789012345678901212345678901
1234567890123456789012345678901212345678901
distilatã). 12345678
1234567890123456789012345678901212345678901
Instalaþia cu ajutorul cãreia se 12345678

poate face transformarea este prezentatã
schematic în desenul alãturat. Acest dispozitiv se numeºte instalaþie de distilare. Principiul
de funcþionare este urmãtorul:
Învasul A provocãm fierberea apei, care implicã procesul de evaporare. Vaporii pãtrund
în þeava C care, în porþiunea finalã (vezi desenul), trece prin vasul B ce conþine apã la
temperatura de aproximativ 0 °C. Pe porþiunea respectivã se produce condensarea ºi
astfel se obþine apa distilatã, care are multiple întrebuinþãri (medicinã, industrie etc.)
Acest experiment poate fi valorizat de învãþãtor la geografie, atunci când explicã
ploaia ca fenomen al naturii.
267
Tema 12 Abordarea interdisciplinarã

a matematicii
1. Argumente pentru o abordare interdisciplinarã a matematicii

Abordarea interdisciplinarã a matematicii se explicã prin mai multe categorii de
argumente interdependente
• De ordin existenþial. Mediul real i se dezvãluie elevului din clasele primare ca o
totalitate naturalã ºi socialã. În predarea noþiunilor cu conþinut geometric, de exemplu,
învãþãtorul dirijeazã elevii sã observe obiecte reale care evidenþiazã materializat aceste
noþiuni.
• Din perspectiva cunoaºterii. Interdisciplinaritatea în matematicã este implicatã de
existenþa unor situaþii reale care pot fi modelate matematic. De exemplu, forma rotundã
a unui corp a impus noþiunea matematicã de sferã. Iniþial noþiunile matematice au fost
descoperite din necesitãþi practice, iar, mai târziu, unele noþiuni au apãrut ca necesitãþi
interne ale obiectului (de exemplu conceptul de operaþie).
• De ordin social. Procesele de socializare a naturii, precum ºi noile probleme ale
lumii contemporane oferã matematicii modele noi. Studiul acestor modele poate oferi
soluþii pentru controlul (stãpânirea) unor procese din naturã (societate).
• De ordin psihopedagogic. Conþinutul învãþãmântului matematic trebuie structurat
þinându-se cont de logica internã a obiectului. Concretizarea conþinuturilor învãþãrii
la clasele I - IV trebuie sã þinã seama ºi de o logicã didacticã. Iatã câteva elemente
de sprijin ale afirmaþiei anterioare.
– trecerea de la o aritmeticã teoreticã la o varietate de contexte problematice care
genereazã aritmetica;
– trecerea de la aplicarea unor algoritmi la folosirea de strategii în rezolvarea de probleme;
– trecerea de la memorizare ºi repetare la explorare ºi investigare;
– trecerea de la ipoteza de transmiþãtor de informaþii a învãþãtorului la cea de organizator
al unor activitãþi variate de învãþare pentru toþi copiii, în funcþie de nivelul propriu de
dezvoltare al fiecãruia.
Abordarea interdisciplinarã a matematicii la clasele I - IV contribuie la valorizarea
din punct de vedere educativ a întregii realitãþi înconjurãtoare a elevului, oferindu-i acestuia
o varietate de situaþii educative favorizante.
Lecþiile de matematicã trebuie sã ofere elevilor cât mai multe ocazii pentru ca aceºtia
sã ajungã la o riguroasã sistematizare a cunoºtinþelor de matematicã. În acelaºi timp
programa de matematicã trebuie sã coreleze ºi sã concentreze logic cunoºtinþele în
jurul unui sistem redus de noþiuni, dar esenþial.
Perspectiva interdisciplinarã constã în organizarea învãþãmântului matematic la clasele
I - IV în aºa fel, încât sã furnizeze elevilor ocazia de a se familiariza cu generalizãri în
contexte cât mai variate posibil.
267
Abordarea interdisciplinarã a matematicii permite transferul ºi rezolvarea de noi

probleme, realizându-se o economie în ceea ce priveºte volumul de învãþare.
2. Repere metodologice privind promovarea interdiscipli-
naritãþii la matematicã
2.1. Premise psihopedagogice
– Promovarea interdisciplinaritãþii la matematicã în clasele I - IV propune un efort
din partea învãþãtorilor de a realiza corelaþii interdisciplinare sau pluridisciplinare;
– Interdisciplinaritatea la matematicã nu poate rezolva toate problemele cu care
se confruntã învãþãtorul. Ea trebuie corelatã cu predarea-învãþarea centrate pe
elev, învãþarea în grupe mici, predarea-învãþarea în echipã de învãþãtori,
promovarea metodelor activ-participative etc.;
– Trecerea de la conexiuni interdisciplinare spontane la conexiuni elaborate
ºi sistematice;
– Sã se þinã seama de exigenþele psihologice ale nivelurilor de vârstã;
– Cuprinderea acestei problematici în formarea iniþialã ºi continuã a educatorilor;
– Conºtientizarea ºi valorificarea tuturor modalitãþilor de promovare a interdiscipli-
naritãþii la matematicã.
2.2. Puncte de intrare
– Programa de matematicã sã fie realizatã de cãtre o comisie interdisciplinarã
(învãþãtori, profesori de matematicã, de fizicã, de chimie, de biologie etc.);
– Manualul de matematicã trebuie astfel proiectat încât sã-i permitã elevului sã facã
legãturi organice cu ceea ce el a vãzut, a simþit, a înþeles etc.;
Conþinutul programei de matematicã trebuie sã punã accent pe valorizarea mediului
înconjurãtor al elevului, sã plece de la experienþa, de la interesele ºi nevoile acestuia.;
– Învãþãtorul nu trebuie sã fie preocupat de matematica în sine, ci de interacþiunea
dintre ea ºi nevoile ºi capacitãþile actuale ale elevilor;
– Programa de matematicã trebuie sã punã mai mare accent pe formarea de compe-
tenþe de bazã: calcul aritmetic, noþiuni intuitive de geometrie, mãsurare ºi mãsuri etc.;
– Programa ºi manualul de matematicã trebuie sã punã un accent deosebit pe
noþiunile esenþiale, corelate cu o viziune interdisciplinarã, astfel încât sã conducã
la diminuarea supraîncãrcãrii. În acest fel învãþãtorul are timp sã stimuleze
elevilor imaginaþia, gândirea divergentã, creativitatea;
– Programele ºcolare trebuie sã specifice, în mod expres, realizarea lecþiilr de
recapitualre ºi sintezã;
– Conþinuturile manualelor trebuie sã ofere ocazii de a-i pregãti pe elevi pentru
împejurãri neprevãzute, a-i pregãti sã abordeze probleme care nu existã în
manualul de faþã;
– Corelaþiile interdisciplinare la matematicã îi permit elevului sã acumuleze informaþii
despre obiecte care vor fi studiate în anii urmãtori ai ºcolaritãþii (fizicã, chimie,
biologie etc.);
268
– Corelaþiile interdisciplinare la matematicã nu se pot realiza decât de învãþãtori

care au o culturã generalã temeinicã, dublatã de una psihopedagogicã;
– Corelaþiile interdisciplinare la matematicã nu pot fi proiectate decât prin colaborare
întreînvãþãtoriºiprofesoridespacialitãþidiferite(fizicã,chimie,biologie,astronomieetc.);
– Corelaþiile interdisciplinare la matematicã trebuie consemnate atât în planificarea
calendaristicã semestrialã, cât ºi procesul de proiectare a lecþiilor;
– Lecþiile de matematicã trebuie conduse în aºa fel, încât sã-i stimulãm pe elevi în
realizarea unor corelaþii interdisciplinare;
– Aplicarea în practicã a interdisciplinaritãþii conceptuale permite elevilor sã
sesizeze conceptele comune mai multor discipline (matematicã, fizicã, chimie,
biologie etc.);
– La sfârºitul anului ºcolar sã fie realizate lecþii de sintezã cu puternic accent
interdisciplinar. Se recomandã ca asemenea lecþii sã fie realizate în echipã
(învãþãtor + profesori de specialitate)
3. Exemple de activitãþi de învãþare ce permit o abordare
interdisciplinarã
– plasarea în timp a unor evenimente în funcþie de reper;
– exerciþii de ordonare cronologicã a unor imagini;
– compararea duratelor unor activitãþi;
– înregistrarea activitãþilor desfãºurate într-un interval de timp;
– colectarea ºi prelucrarea unor date culese din diverse domenii;
– reprezentarea datelor prin diagrame simple;
– interpretarea datelor prin compararea numerelor implicate, gãsirea de asemãnãri
ºi deosebiri, extragerea unor informaþii particulare semnificative;
– descrierea de situaþii ce reprezintã evenimente sigure, imposibile, probabile;
– generarea de exemple care sã ilustreze evenimente sigure, posibile sau imposibile;
– ordonarea evenimentelor din cotidian pe o scalã a preferinþelor;
– formulãri ºi rezolvãri de probleme pe baza datelor culese în urma mãsurãtorilor;
– verificarea validitãþii unor afirmaþii generale pe cazuri particulare;
– exemplificarea ºi exprimarea relaþiilor cauzale;
– recunoaºterea ºi utilizarea operatorilor logici ºi, sau, nu, a expresiilor cel mult,
cel puþin în diverse situaþii;
– formularea unor predicþii bazate pe experienþã;
– deducerea unor consecinþe posibile ce decurg dintr-un set de ipoteze sau din
efectuarea unui experiment (exemple simple);
– exerciþii de transpunere a unor enunþuri simple din limbaj matematic simbolic în
limbaj cotidian ºi invers;
– efectuarea de schimburi echivalente cu monede ºi bancnote; compararea sumelor
de bani;
– simularea efectuãrii unor operaþiuni bancare.
269
Bibliografie
1. P. ASAFTEI, C. CHIRILÃ, C. ASAFTEI, Elemente de aritmeticã ºi teoria
numerelor – pentru licee ºi colegii pedagogice, Ed. Polirom, 1998, Iaºi
2. P.ASAFTEI, Introducerea operaþiei de adunare la clasa I, Recreaþii matematice,
Nr. 1, 2002
3. P. ASAFTEI, C. CHIRILÃ, Metode generale de rezolvare a problemelor de
aritmeticã, Recreaþii matematice, Nr. 1, 2001
4. P.ASAFTEI, Asupra rezolvãrii în N a ecuaþiei diofantice ax + by = c, Recreaþii
matematice, Nr. 2, 2000
5. P.ASAFTEI, M. ZVÂNCU, Justificarea graficã a unor formule literale. Aplicaþii
Recreaþii matematice, Nr. 2, 2001
6. P.ASAFTEI, L. CIASNOG, Pãtrate magice (latine), Tribuna învãþãmântului, Nr.
548–549, 2000
7. P.ASAFTEI, C. CHIRILÃ, Construcþii cu rigla ºi compasul, Tribuna învãþãmântului,
nr. 568, 2000
8. I. ARON, GH. HERESCU, AL. DUMITRU, Aritmetica pentru învãþãtori, E.D.P.
,
Bucureºti, 1996
9. G. BURTEA (coord), Matematica ºi logica pentru ºcolari, Ed. Corint, Bucureºti,
1995
10. I. NEACªU (coord), Metodica predãrii matematicii la clasele I-IV, E.D.P.
,
Bucureºti, 1988
11. M. NEAGU, C. PETROVICI, Elemente de didactica matematicii în grãdiniþã ºi
învãþãmântul primar, PIM, 2002, Iaºi
12. M. NEAGU, C. PETROVICI, Aritmetica-exerciþii, jocuri ºi probleme, Ed. ASS,
1996, Iaºi
13. M. NEAGU, G. BERARU, Activitãþi matematice în grãdiniþã,Ed. ASS, 1995, Iaºi
14. M. ROªU, M. ROMAN, Matematica pentru perfecþionarea învãþãtorilor, Ed.
ALL, Bucureºti, 1999
15. I. RUS, Metodica predãrii matematicii, Servo-Sat, 1996
16. M. SINGER, N. RADU, Matematica, Ghid pentru învãþãtori ºi pãrinþi, Ed. Sigma, 1995
17. I. V Â RTOPEANU, G. TURCITU, O. V Â RTOPEANU, Metode ºi tehnici de
rezolvare a problemelor de aritmeticã, Ed. Siteh, 1993
270

MUL Þimi: Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MUL Þimi: Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul 1.

Capitolul 1 MULÞIMI – Noþiuni teoretice 6

1.2. Relaþia de incluziune – definiþie, proprietãþi

Se noteazã A _ B sau B q A. Dacã A nu este inclusã în B, se scrie A ⊄ B (∃ x ∈ A

1.3. Egalitatea mulþimilor

{12 , 13 , 16 } 2) A = , B = {0,5; 0,(3); 0,1(6)} u A = B.

1.4. Operaþii cu mulþimi – reuniunea; intersecþia; diferenþa;

c) Complementara unei mulþimi

d) Diferenþa a douã mulþimi

În general, A × B ≠ B × A. Dacã A are m elemente, iar B are n elemente, atunci A × B

y A × B (reþea de puncte) y A × B (porþiunea haºuratã)

f) Proprietãþi ale operaþiilor cu mulþimi:

Exemplu: A = {a, b, c} ⇒ CardA = 3.

13. Determinaþi mulþimea X dacã au loc simultan condiþiile:

7. (m2 + 1) $ x + m4 = 0 ⇔ (m2 + 1) $ x = – m4 ºi m2 + 1 ≠ 0 ⇒ x = ⇒ ∈Z⇒

[Card(B \ A) + Card(A ∩ B)] – Card(A ∩ B) = CardA + A3B B\A

Card(B ∩ H) ≥ 9. CardB ≤ Card(B ∪ H) = 27, obþinem 9 ≤ CardB ≤ 27.

∪ ({3, 4} × [1, 2]) ∪ ({3, 4} × {3, 4}) = {(x, y) | 3

1. 2. Cardinalul unei mulþimi

Operaþii cu numere cardinale

Mulþime finitã: Mulþimea A se numeºte finitã dacã nu existã nici o submulþime

mulþimea numerelor naturale nenule, 2N = {0, 2, 4, 6, ..., 2n,...} mulþimea numerelor

1. 3. Axiomele lui Peano (S)

1. 4. Operaþii cu numere naturale

Alte proprietãþi ale adunãrii ºi ale înmulþirii

Relaþie de ordine totalã pe N

1. 5. Sisteme de numeraþie – sisteme nepoziþionale/poziþionale

Numim sistem de numeraþie ansamblul regulilor de grupare a elementelor unei mulþimi

1. 6. Baze de numeraþie – transformãri dintr-o bazã în alta

Clasa miliardelor Clasa milioanelor Clasa miilor Clasa unitãþilor

Trecerea unui numãr dintr-o bazã oarecare în baza 10

Pasul 1. 31(5) se cuprinde în 43(5) o datã. 432( 5) 31( 5)

2. Se considerã mulþimea Ak = {k,k +1, k +2,... },k ∈ N*. Sã se arate cã mulþimea Ak

3. Se dau mulþimile: A = {1,2,3,...,1000} ºi B = {0,1,2,3,...,1000}.Sã se arate cã | A | ≠ | B |.

5. Scrieþi în sistemul zecimal toate numere-

Soluþie: Fie a,b numerele cãutate. Avem a ⋅ b = a + b ⇔ a ⋅ b – a – b =0 ⇔ ab – a– b + 1 = 1 ⇔

ori ( n−1) Soluþie:

[11 ·(9·11 +9·1198 +…+9·11+9)]:11100 =9·1199 +9·1198 +…+9·11+9= 999.

12. Sã se determine cifrele x ºi y ºtiind cã =(x· y + z)(10).

1. 3. Multipli ºi divizori ai unui numãr natural

1. 4. Divizori comuni pentru douã sau mai multe numere naturale

a = 10,D10 = {1, 2, 5,10}⎫

Exemplu: ⇒M3,4 ={0, 12, 24,…, 12p,…}, p∈N.

1. Aflarea cmmmc prin descompunerea numerelor în puteri de numere

12.a) Determinaþi n ∈ N astfelîncât D n ={1,2, n}.

⇒ 4·5 ⎜ a ⇒ 20 ⎜ a, ceea ce contrazice relaþia a = 20 ·q2 + 5.

15. Sã se determine numerele naturale aºi b încondiþia(a,b)=10ºi[a,b] = 100.

17. Un muncitor a executat un numãr de piese. Numãrându-le câte 2, 3, 4, 5, 6 îi

8. Numerele naturale a,b,c sunt elemente ale mulþimii {0, 1, 2, 3, 4}.

5. ⇒ ºi ⇒ ⇒ (n + 1)( m + 1)( p + 1)...= 15 = 1⋅ 3⋅ 5⎫⎪⎪

19.a) d =(5n +7,3n +2) ⇒ ⇒ {

Relaþia de egalitate pe Z areproprietãþile:

Legãtura între înmulþire ºi relaþia „≤ ≤“:

1.2. Mulþimea numerelor raþionale (Q)

{10,02,03,...,ok ,...} obþinem mulþimea numerelor raþionale nenegative pecareoscriem

3. dacã x = 0, atunci −x = 0 (0 nu are semn).

Definim modulul unui numãr raþional x prin ⎜x⎜ = .

Operaþii cu numere raþionale

(− 34) + 56 = +( 56 − 34) = +(10 − )= + =

(− 23)−(− 34) = (− 23) + (+ 34) = ( 34 − 23) = +121

1. Dacã x =0ºi y = 0, atunci x· y =0;

(− 23)⋅(− 74) = − 32 ⋅ − 74 = 32⋅ 74 = 218 ;

Semnul puterii cu exponent natural nenul