Tehnologii de tratare si valorificare a

deseurilor in abatorizare

CUPRINS
1.Tema de proiectare

2.Memoriu tehnic
3. Tehnologia adoptata

3.1. Legislatia specifica privind valorificarea si tratarea deseurilor

3.2. Poluanti.Caracteristici fizico-chimici ale deseurilor

3.3. Surse de producere a deseului si cantitati generate

3.4 . Impactul deseurilor asupra factorilor de mediu

3.5. Variante tehnologice

3.6. Alegerea variantei optime

3.7. Elaborarea schemei bloc. Elaborarea schemei tehnologice

3.8. Materii prime si auxiliare.Caracteristici

4. Analiza proceselor si proiectarea utilajelor

4.1 . Analiza procesului

4.2. Mecanismul procesului

4.3. Termodinamica si cinetica procesului

5. Calcularea si dimensionarea a doua utilaje (calculul de volum ,

diametru , racorduri , izolatie , etc)

5.1. Fise tehnice

6. Controlul , automatizarea si reglarea procesului

tehnologic.Elaborarea schemei de reglare si automatizare a
procesului

7. Descrierea amplasamentului (asezarea geografica, conditii de

mediu , cai de acces,emisii si deseuri generate de instalatie etc.)

8. Norme de protectia muncii si P.S.I

9. Anexe-Piese desenate

10.Bibliografie
TEMA DE PROIECTARE:
 Tehnologii de tratare si valorificare a
deseurilor in abatorizare

2.Memoriu justificativ
In capitolul 3 am tratat urmatoarele aspecte : caracteristicile
fizico-chimice ale deseurilor, surse de prelucrare si cantitati
generate, impactul acestor deseuri asupra mediului si tehnologia
adoptata prin elaborarea schemei bloc si a celei tehnologice.
In capitolul 4 am studiat analiza proceselor si proiectarea
utilajelor.
In capitolul 5 am dimensionat utilajele prezente si anume :
calculul de volum, diametru, racorduri si izolatie.Tot în acest
capitol am realizat si fisele tehnice a 2 dintre utilaje.
In capitolul 6 am descris controlul, automatizarea şi reglarea
procesului tehnologic precum şi elaborarea schemei de reglare si
automatizare a procesului..
In capitolul 7 am descris amplasamentul care presupune
asezarea geografica, conditiile de mediu, caile de acces,emisiile
si deseurile generate de instalatii.
In capitolul 8 am prezentat normele de protecţie a muncii si
P.S.I.
In capitolul 9 am atasat piesele desenate drept anexe.
In capitolul 10 am expus sursele bibliografice din care ne-am
documentat pentru a elabora acest proiect.

Proiectarea unei instalatii de tratare a deseurilor organice

1.Deseuri rezultate la abatorizare

Din activitatea de crestere si exploatare a animalelor, pe de o parte

si din activitatea de taiere si prelucrare a animalelor si produselor de
origine animala, pe de alta parte, rezulta o serie de materii de origine
organica in cantitati diferite in functie de diversi factori economico-sociali,
care nu intra in alimentatia omului, dar care reprezinta importante resurse
de materii prime pentru diversele industrii, ca atare sau dupa prelucrare.
Materiile organice rezultate din cresterea si exploatarea animalelor,
care nu intra in alimentatia omului, sunt reprezentate in special de:
-cadavre, placente, avortoni si deseuri din incubatie.
Din taierea animalelor pot rezulta confiscate de abator si deseuri
necomestibile in cantitati diferite in functie de starea de sanatate a
efectivilor , tehnologia aplicata , obiceiurile consumatorilor, etc.
Activitatea de prelucrare a carnii, a altor produse de origine
animala, a laptelui si a oualelor, a pestelui si a altor vietuitoare terestre si
acvatice, care intra in alimentatia omului , pot constitui surse de confiscate
si de deseuri necomestibile.
O pondere importanta in cadrul materiilor organice si de origine
animala o au si grasimile recuperate din apele reziduale si deseurile de la
diverse industrii prelucratoare (alimentara , usoara , chimica , etc).
Cantitati de materii organice de origine animala se pot stabili in
vederea sistemului de crestere si exploatarea animalelor , datele statistice
multianuale , programele de control a bolilor etc.
Valorificarea , neutralizarea si distrugerea cadavrelor si a altor
materii organice de origine animala prezinta o importanta deosebita , pe de
o parte , din punct de vedere economic , iar pe de alta parte sub raportul
prevenirii si combaterii bolilor transmisibile si al poluarii mediului.
Cadavrele si celelalte materii organice de origine animala reprezinta
un risc epideniologic , direct si indirect:

 Riscul direct – se inregistreaza in cazul in care cadavrele si alte

materii organice provin de la animalele moarte , bolnave de boli
transmisibile.
 Riscul indirect – se inregistreaza in situatia in care cadavrele si alte
materii organice provin de la animalale moarte din alte cauze si
constituie suport nutritiv pentru dezvoltarea celor mai importanti
factori (insectele si rozatoarele).

Legislatia sanitara veterinara romaneasca prevede obligativitatea

prelucrarii cadavrelor si a materiilor organice de origine animala in fainuri
proteici si grasimi industriale , dar nu exclude neutralizarea in cimitirele de
animale si puturile seci (trebuie sa existe in fiecare comuna) si distrugerea
lor prin incinerare , cand situatia epidemiologica o impune cum ar fi de pilda
, cadavrele animalelor moarte de boli cronice. (“Protectia Mediului”-prof.
univ. dr. Valer Teusdea)

Prin deseuri de abator se inteleg resturile necomestibile rezultate din

prelucrarea animalelor si a pasarilor

Deseurile se impart in:

 Deseuri grase sunt constituite in principal din: curatitura de pe pieile
de porc , franjurile de slanina sau seu , jumarile industriale ,
intestinele groase de porc , grasimea din apele uzate , etc.
 Deseuri negrase :tendoanele ,organele genitale femele,curatitura de
pe pieile de taurine , fetusii ,continutul stomacal, traheile, etc.
Deseurile sunt constituite din unele organe sau tesuturi necomestibile
si din resturi rezultate din prelucrare.
Recoltarea confiscatelor si deseurilor se face in recipiente inchise
pentru a nu fi instrainate si usor de manevrat.
In unitatile modernizare acestea sunt evacuate prin conducte direct
de la recoltare la prelucrare pe cale pneumatica.
Confiscatele si deseurile negrase se prelucreaza pentru o valorificare
superioara a lor in faina furajera.In situatiile cand nu se pot
transforma
In faina furajera se pot utiliza , dupa sterilizare termica,ca atare in
hrana animalelor.
Deseurile grase se intrebuinteaza pentru extragerea grasimilor
industriale.

3.1 Legislatia specifica privind valorificarea si tratarea deseurilor

 Unitatile de crestere si exploatare a animalelor de tip intensive-
industrial de mari dimensiuni au un potential poluant ridicat pentru
mediu,implicit pentru atmosfera,datorita gazelor,pulberilor si
microorganismelor evacuate din acestea,in special prin ventilatie.

Efectul negative al pulberilor si microorganismelor formate respective

secretate sau excretate de catre animale bolnave sau purtatoare de
germeni patogeni sau conditionat patogeni,responsabili de boli aerogene in
adaposturile destinate acestora,se poate manifesta atat asupra
ingrijitorilor,cat si asupra restului animalului din ferma.

Prevenirea transmiterii bolilor aerogene in afara unitatilor

zootehnice,atat in cazul bolelor specific animalelor,cat si in cazul
zoonozelor,presupune respectarea distantelor minime sanitare
veterinare(Ordinul MAIA nr.76/1979) si distantelor minime sanitare (Ordinul
MS nr.536/1997) pentru asigurarea zonelor de protectie a altor ferme si a
aglomerarilor umane.

Tehnologiile de crestere si exploatare a animalelor trebuie sa fie astfel

elaborate incat sa asigure conditii optime de microclimate,deopotriva
pentru om si pentru animale,sis a nu produca emisii nocive pentru mediu.

In acest context,se enumera principalele masuri de reducere a

emisiilor de pulberi si microorganisme patogene sau conditionat patogene
si chiar saprofite din unitatile de crestere si exploatare a animalelor dupa
cum urmeaza:
-folosirea ca mijloc biologic de productie numai a animalelor considerate
sanatoase conform normelor sanitare veterinare;

-monitorizarea starii de sanatate a efectivelor de animale,conform

prevederilor ‘’Programului actiunilor strategice de supravegere,profilaxie si
combatere a bolilor la animale,de prevenirea transmiterii de boli de la
animale la om si de protectia mediului’’

-practicarea decontaminarii profilactice,cu aerosoli sau spray,in adaposturi

pe perioada de crestere si exploatare la interval bine stabilite,conform
programelor elaborate de medicii veterinari.

-respectarea in tocmai a prevederilor programelor de decontaminare

elaborate de medicii veterinari sau autoritatea sanitara veterinara in cazul
decontaminarilor profilactice sau de necessitate,curente sau finale,sub
raportul decontaminarilor de fixare,de folosire a aspiratoarelor pentru
extragerea prafului din instalatiile electrice si decolmatarea sistemelor de
incalzire si ventilatii.

3.2 Poluanti. Caracteristici fizico-chimici ale deseurilor

Produsele din carne,in general carnea si subprodusele rezultate din

procesarea acestuia reprezinta sursa cu ponderea dominant pentru hrana
populatiei.

Materiile prime necesare in procesul de abatorizare a raselor

animaliere existente in tara sunt constituite din:
-porcine

-taurine

-ovine.

Conditiile care pot influenta productia de carne supuse procesarii sunt:

-tipul morfo-fiziologic:tipul morfo-productiv,rasa,factori

genetici,varsta,sexul,masa corporala,starea de sanatate,hrana
rational,starea de ingrasare.

-factorii de crestere si de ingrasare cu influenta pentru calitatea carnii,tipul

de adapost,dimensiunile acestuia,densitatea animalelor in
adapost,furajele,varsta de sacrificare,factorii de stress.

-factorii existenti antisacrificarii:transportul animalului,imbarcarea in

mijloace de transport:conduit conducatorului auto,starea psihica a
animalului inainte de sacrificare.

Pentru exemplificare se prezinta factorii cu influenta asupra

caracteristicilor organoleptice,culoarea carnii .

Pregatirea,prelucrarea initiala a animalului cuprinde operatiile:

-de jupuire;

-oparire;

-depilare;

-parlire;

-razuire de serum ;
-finisare;

-indepartarea extremitatilor cu observatii.

Prelucrarea carcaselor este constituita din operatia de

eviscerare,despicare,toaletare examen
sanitar,veterinare,mancare,cantarire.

Operatiile tehnologice in care se evidentiaza existent subproduselor,a

deseurilor sau a cauzelor poluante pentru factorii de mediu sunt:

-eviscerarea-aplicata in scopul eliminarii viscerelor din cavitatea toracica si

abdominala a glandelor cu secretie.

-despicarea carcaselor realizeaza pentru:reducerea procesului de racire a

carnii.

-toaletarea carcaselor,operatie necesara pentru curatirea exterioara a

carcaselor aderente,cheguri de sange,urme de parlire pentru porci,care
dau carcasei un aspect murdar,scoaterea rinichilor.

Toaletarea se considera finalizata dupa procesul de spalare prin

dusare cu apa tehnologica la temperature de 30-35 0C. Apa uzata prezinta
indicatori chimici greu biodegradabili cu influenta negative prin
caracteristicile poluante:aspect si compozitie.

3.3 Surse de producere a deseului si cantitati generate

 Realizarea procesului de abatorizare prin fazele tehnologice redate
mai sus implica existenta subproduselor si a deseurilor care pot contribui la
pierderi evaluate economic sub aspect poluant daca nu exista o
preocupare de minimizare a acestora prin valorificare. In functie de
posibilitatile de valorificare,subprodusele rezultate la abatorizare se pot
grupa in:

-subproduse comestibile

-subproduse necomestibile.

a. Subprodusele comestibile

Din grupa subproduselor comestibile se gasesc:

-organele de vita,porc,oaie(limba,creier,ficat,inima,rinichi,splina,plamani)

-subproduse de abator propriu –

zise:burta,buze,picioare,urechi,stomace,glota,epiglota,portiuni de
glande,sorici,mate,momite,oase tubulare de
bovine:femur,tibie,humerus;oase de porc:vertebre
toracale,cervical,lombare,coaste,oase mari si sange.

Analiza cantitativa a subproduselor comestibile permite totalizarea

acestora in functie de specia animalului :

-27% pentru bovine

-25,6% pentru porcine

-10,1% pentru ovine.

 Pentru porcine se mai poate adauga cantitatea de osanza de 4 % si
slanina 17%. Valorificarile de ficat raportate la cantitatea totala se prezinta
dupa cum urmeaza:40% pentru bovine si 5,4 pentru porcine,fara a pierde
din vedere cantitatea de ficat si inima de 50% existenta pentru ovine.

Insusirile comestibilile nutritioniste sunt evidentiate prin:

-calitatea continutului proteic evidentiata;

-prin existenta aminoacizilor;

-prin continutul de lipide totale din care fosfolipidele2.5%;

-continutul total de vitamine care cuprinde gama vitaminelor din coplexul

B,A,E,C.

Componenta chimica si valorificarea subproduselor de abator:

-tesutul osos;

-tesutul gras;

-tesutul conjuctiv;

Tesutul osos.Oasele reprezinta scheletul animalelor

vertebrale,masa acestora in raport cu masa vie a animalului este functie
de specia acestuia si de masa acestuia.

Tesutul osos cu doua formatiuni:

-tesut conjuctiv dur caracterizat printr-o sructura interstitial impregnata

cu saruri de calciu si fasfor;

-tesut spongios se gaseste in extremitetile oaselor lungi,in centrul oaselor
scurte,in oasele late.

Compozitia chimica a tesutului osos: cunoscuta ca variabila in functie

de varsta,de specie animaliera,de starea de ingrasare si de sructura
osoasa.

Coponentele organice sunt redate dupa cum urmeaza:

-oseine,protein existenta functie de tipul colagenului cu continutul de

prolina de 23,3% si hidroxiprolina14,1%.

-osteoalbuminoidul,mucroproteina asemanatoare cu elastina;

-osteomucoidul,mucoproteina care reprezinta in compozitie si mucoitin-

sulfuric.

Tesutul gras prezinta mai multe formatiuni:

-de acoperire(seu,slanina);

-tesut gras in jurul organelor interne,intre fascicole de fibre;

-tesut gras de pe stomac(epiplan).

Tesutul gras este constituit din celule grase acoperite de o

membrana,sub care se gaseste nucleul,sunt cuprinse intr-o retea de fibre
musculoase.Compozitia chimica este constiuta din
apa,protein,lipide,triglyceride in proportie de 99%saruri minerale.

Tesutul conjuctiv din carne si subproduse permite aprecierea

calitatii acesteia.
 Morfologia tesutului conjuctiv este format din celule,fibre
colagene,elastice de reticulina, care are un continut redus de apa si un
continut proteic cu valoare nutritiva redusa,cauzata de lipsa integrala a
aminoacizolor esentiali.

Tesutul muscular.Compozitie chimica medie a tesutului:

-apa 72-75%;

-substante proteice 18-22%

-lipide 0.5-3.5%;

-substante extractive azotate si neazotate 0.8-3.0%

-substante minerale 0.8-1%

Valorificarea subproduselor de abator

Procesele tehnologice aplicate petru prelucrarea subproduselor comestibile

sunt functie de natura si de calitatea acestora:

-organele se prelucreaza dupa cum urmeaza:

- indepatrarea cheagurilor de sange,indepartarea cordoanelor

vasculare,franjurilor,foitelor de acoperire,a depozitelor de grasime si
fasonarea specifica,conservare prin frig:refrigerare,congelare;

-daca subprodusele sunt acoperitecu par,prelucrarea consta in spalarea cu

apa calda,oparire la 70 C,depilarea mecanica care consta in parlire,razuire
de scrum,spalare cu apa rece,conservare prin frig;

-in cazul subproduselor cu mucoasa:rumen,retea,ghemuri,prelucrarea

consta in golirea continutului,spalare,degresare,spalare-oparire la 70
C,curatirea manuala sau mecanica,intarire cu apa la 100 C,racire si
conservare.

Subproduse necomestibile

Subproduse necomestibile nu pot fi considerate deseuri

poluante,pentru factorii de mediu in conditiile in care se cunosc tehnologii
de valorificare cu obtinerea de produse cu utilizari in sectoarele industrial
nealimentare.

3.5. Variante tehnologice

Varianta tehnologica I : Compostarea

Microorganisme O2

Deseuri Transport Compostare Compost Teren

menajere agricol
ee

Emisii gazoase

Compostarea este o metoda ecologica de procesare a deseurilor

biodegradabile, prin transformarea lor intr-un produs nepoluant numit
compost, cu inalta valoare nutritiva pentru plante si cereale, respective un
foarte bun amendament al starii fizice si chimice a solurilor. Ea reprezinta
totalitatea transformarilor fizice, chimice si biochimice pe care le sufera
deseurile biodegradabile, de la forma initiala si pana ajung in diferite stadii
de humificare. Este un process biologic natural, aerob si exoterm, in care
microorganismele convertesc deseurile biodegradabile in CO2, vapori de
H2O si compost.

Procesul de compostare are ca rezultat stabilizarea deseurilor si

reducerea volumului. Fezabilitatea procesului depinde de existenta unei
piete de desfacere pentru produsul final. Separarea la sursa a deseurilor
este esentiala, reducand substantial costurile procesului depinde de
existenta unei piete de desfacere pentru produsul final. Separarea la sursa
a deseurilor este esentiala, reducand substantial costurile procesului de
compostare. Trebuie evitata compostarea deseurilor municipale colectate
in amestec, deoarece in aceasta situatie se inregistreaza un continut ridicat
de metale grele, cum ar fi: Cd, Pb, Cu, Zn si Hg. Datorita conditiilor
referitoare la concentratia de metale grele admisa in compost se
recomanda a se evita colectarea materialelor biodegradabile din mediile
urbane dense. Experienta internationala a demostrat ca din aceste medii
nu este posibila colectarea separate a unor materii biodegradabile de
calitate.

In ceea ce priveste capacitatea statiilor de compostare, se cer

respectate cel putin urmatoarele conditii (PNGD) :

 amplasarea statiilor de compostare in “centrul” ariei de colectare;

  selectarea locatiei trebuie sa ia in considerare conditiile de clima
specifice pentru a minimize impactul emisiilor (miros separator)
asupra mediului;
 distnta dintre cea mai apropiata gospodarie si statia de
compostare trebuie fie de cel putin 500 m conform Ord.
536/23.06.1997 pentru aprobarea Normelor de igiena privind
mediul de viata al populatiei;
 fiecare statie de compostare trebuie sa include facilitate de pretare
prin macinare, sitare, presortare si amestecare a materiei
biodegradabile;
 pentru a minimize emisiile mirositoare va fi necesar ca, in anumite
regiuni, sa se prevada faze de digestie anaeroba premergatoare
compostarii propriu-zise;
 toate statiile de compost trebuie sa include tehnologii de ambalare
a compostului pentru introducerea acestuia pe piata.
In functie de procesele predominante, compostarea are doua faze
esentiale, care se intrepatrund : faza de descompunere si faza de
maturare.

Faza de descompunere este alcatuita dintr-o etaps mezofila, in care

temperature creste treptat si rapid pana la 40 0-45 0C si o alta termofila,
caredureaza mai mult si in care temperature in masa de compostare creste
pana la 65 – 70 0C, faza in care predomina procesele biologice de
descompunere a materiei organice proaspete.

Faza de maturare este cea in care intensitatea proceselor de

descompunere scade treptat, predominand procesele microbiologice de
biosinteza a substantelor humice, prin reactii specifice de polimerizare si
policondesare.

Substantele organice, dupa distrugerea fortei de organizare a

vietii,coeziunii si a regenerarii din ele, incep sa se descompuna imediat.
Agentii care determina procesele de descompunere care au loc pe
parcursul compostarii sunt in principal microorganisme de tipul: bacterii,
ciuperci, sau organisme de ordin superior (protozoare, pluricelulare). Din
aceasta ultima categorie fac parte si o serie de grupe de viermi, insa rolul
dominant il au microorganismele si in special bacteriile.

Materia si energia necesara pentru inmultirea si dezvoltarea acestora

se obtine prin descompunerea substantelor organice. Aceste organisme,
contrar celor autotrofe, nu pot produce material organica prin folosirea
CO2, din aer.

Microorganismele mezofile (cele care cresc cel mai bine la

temperature intre 25 – 45 0C) sunt dominante in masa de compostare in
faza initiala a procesului cand temperaturile sunt relative scazute. Aceste
microorganisme folosesc oxigenul diponibil pentru a trasforma carbonul din
materialele compostabile in vederea obtinerii de energie, producand astfel
CO2, H2O si caldura ca rezultat al proceselor metabolice.

Etapele procesului de compostare :

Procesele mecanice sau biologice care au loc in timpul prelucrarii nu

pot fi despartite intre ele in mod integral. Etapele principale ale compostarii,
indifferent daca ea se desfasoara in regim gospodaresc sau industrial,
sunt:
  receptia si depozitarea deseurilor ce urmeaza a fi compostate;
 pregatirea materialului pentru compostare;
 compostarea se desfasoara pe parcursul a patru faze :
o faza de incalzire incipienta si distrugerea a unor germeni
patogeni;
o faza aeriana de intensificare a activitatii microbiene si inmultire
a ciupercilor, azotul fiind predominant sub forma de amoniu;
o faza de transformare fluenta si inmultire a animalelor mici
(colembole, viermi), limitarea dezvoltarii ciupercilor, iar azotul
este oxidat la nitrati;
o faza de structurare interioara si stabilizare a substantelor si de
formare a humusului in timp ce azotul trece in substante
proteice.
 selectionarea si comercializarea compostului;
La acestea pot fi adaugate o serie de operatii auxiliare, cum ar fi:
separarea si valorificarea metalelor, separarea fractiilor de la diferite
trepte de prelucrare si valorificarea acestora, alimentarea procesului
tehnologic cu materii auxiliare (apa, energie).

Procesul de compostare prezinta o serie de avantaje si dezavantaje.

Avantaje :

 tehnologie simpla, ieftina si durabila;

 aproximativ 40 – 50% masa din deseuri este recuperata si utilizata
la cresterea plantelor;
 recuperarea nutrientilor aproape in totalitate;
  producerea substantelor humice, a microorganismelor benefice si
eliberare lenta a azotului – conditie necesara in horticultura si
gradinarit;
 elimina semintele si patogenii din deseul initial;
 controlul procesului se face simplu;
 mediu de lucru bun;
Dezavantaje :

 este necesara separarea la sursa a deseurilor;

 este necesara existenta unei pieti de desfacere a compostului;
 periodic (in anumite faze ale procesului) sunt emise mirosuri
neplacute (in special cand sunt tratate deseuri municipale);
 pierderi de 20 – 40% a azotului sub forma de ammoniac si pierderi
de 40 – 60% a carbonului sub forma de CO2;
 posibilitatea aparitiei vectorilor de transmitere a patogenilor
(pasari, muste) cand sunt tratate deseuri municipale.

 Varianta tehnologica II : Digestia anaeroba

Fractie
lichida

al Prin Principalele privind gestionarea des

Deseuri Colectare Transport Digestie Compost Decantare

prevederi
menajer anaerob /Namol
e a

Fractie
solida

Teren
agricol
 Digestia aneroba (DA) : este un process biologic de descompunere
a materiei organice umede, care se desfasoara in incinte inchise, in
absenta oxigenului molecular si a luminii si in prezenta mai multor specii de
bacterii. In acest process microorganismele descompun materia organica
in substante cu molecula simpla si un amestec de gaze. Amestecul gazos
este format din CH4 (max. 80%) si CO2 (min. 20%) alaturi de care se
intalnesc cantitati mici de H2, H2S, mercaptani,vapori de apa si urme de
NH3, N2 si se numeste biogaz.
Digestia anaeroba are ca rezultat reducerea volumului deseurilor cu
stabilizarea acestora si obtinerea de fertilizatori pentru sol si biogas. Prin
aceasta metoda pot fi tratate toate tipurile de deseuri biodegradabile insa
cel mai bine se preteaza deseurile provenite de la fermele de animale.
Fezabilitatea metodei depinde de existents unei piete de desfacere a
produsilor – fertilizator si biogas. O importanta foarte mare o are separarea
la sursa a deseurilor. Cu toate ca metoda este cunoscuta de foarte mult
timp, aplicarea la scara industriala s-a facut doar in ultimii 10 ani.
In general, statiile de tratare biologica trebuie sa indeplineasca
anumite criterii de amplasare, in functie de reglementarile nationale
referitoare la protectia zonelor rezidentiale. Din tehnologiile biologice pot
rezulta emisii de gaze, miros si zgomot. Instalatiile de tratare biologica pot
fi realizate la scara mare (deservesc localitati intregi sau ferme mari de
animale) sau la scara mica (instalatii gospodaresti – care deservesc o
gospodarie sau un grup de gospodarii).
Principalele scopuri ale aplicarii digestiei anaerobe in tratarea
deseurilor sunt :
 1). Producerea biogazului in urma digestiei anaerobe a deseurilor
organice este cel mai mare beneficu. Astfel, se recupereaza mare
parte din energia potentiala a materiei organice.
Biogazul poate fi folosit in unitati gospodaresti pentru gatit, incalzit,
iluminat dar si in institutii mai mari pentru incalzire sau generare de energie
electrica. Acest lucru contribui la conservarea resurselor energetice locale
epuizabile (carbuni, petrol, gaze naturale, etc). In mediul rural, aceasta
tehnologie se poate aplica cu succes pentru majoritatea deseurilor
preponderent organice, iar folosirea biogazului ca sursa de energie poate
duce la independenta energetica a gospodariei sau fermei.
2). Stabilizarea deseurilor :
Reactiile biochimice care se produc in timpul digestiei anerobe reduc
continutul de compusi organici din deseuri cu 30 – 60% si se produce un
namol stabilizat care poate fi folosit ca fertilizator pentru sol.
3). Formarea de nutrienti :
Nutrientii (compusi cu N, P si K) prezenti in deseurile organice se gasesc,
de obicei, legati in structuri organice complexe, fiind greu asimilabili de
catre plante in aceasta forma. Dupa realizarea digestiei anerobe, cel putin
Nitrosomonas
50% din azotul prezent este transformat in ioni amoniu, acesta putand fi
transformat in continuare in nitriti si nitrati care sunt usor asimilati de catre
plante.
NH4 + 3/2 O2 NO2= +2H+ +H2O
Nitrobacter

NO2= +1/2 O2 NO3=

Continutul de fosfati si de potasiu nu scade si procentul de 50 – 60%

asimilabil de catre plante nu se va modifica. Digestia aneroba nu modifica
si nu inhiba nici unul dintre nutrientii prezenti deseurilor organice din
zootehnii, mai mult le face mai accesbile pentru plante. In plus, daca
namolul rezultat din digestor este imprastiat pe sol, el actioneaza ca
fertilizator si ca amendament pentru sol, imbunatatind proprietatile fizice si
chimice ale acestuia.
4). Inactivarea microorganismelor patogene :
In timpul procesului anaerob, desurile sunt mentinute in lipsa de oxigen
timp indelungat (15 – 30 de zile) la temperaturi de aproximativ 35 0C.
Aceste conditii sunt suficiente pentru a inactiva o mare parte din bacteriile
patogene, virusuri, protozoare, etc.
Comparativ cu alte metode biologice de tratare a deseurilor (conpostarea),
in digestia aneroba singurul avantaj major este productia de biogaz.
Celelalte beneficii (stabilizarea deseurilor, inactivarea microorganismelor
patogene) sunt mult mai bune in cazul compostarii. Alte limitari ale digestiei
anerobe sunt costuri de operare mari, variatii sezonale in productia de
biogaz, probleme de operare si intretinere. Deoarece inactivarea bacteriilor
patogene este incompleta si namolul rezultat este in forma lichida, trebuie
luate masuri speciale in manipularea si utilizarea acestui namol. Din
aceasta cauza utilizarea digestiei anerobe intampina o serie de rezerve din
partea specialistilor, mai ales cand se pune problema utilizarii aceste
metode pentru tratarea excrementelor umane.

Avantaje :

 produce o mare cantitate de biogaz. Aceasta poate fi depozitat la

temperatura mediului si utilizat ca sursa alternativa de energie.
 produce un namol aproape fara miros (sau cel putin mirosul nu
este dezagreabil).
 namolul este un bun fertilizator pentru sol. Poate fi folosit ca
amendament pentru sol, in vederea imbunatatirii proprietatilor
fizice ale solului.
 reduce continutul in materii organice al desurilor cu pana la 30 –
50% si produce una namol stabil care poate fi depozitat.
 inactiveaza total sau partial bacteriile patogene.
 mustele si rozatoarele nu ataca namolul rezultat; accesul
animalelor este limitat deoarece namolul este lichid si este
depozitat in bazine.
 ofera o posibilitate ecologica si igienica de depozitare si tratare a
deseurilor animaliere si animale.
 ajuta la conservarea resurselor energetice locale (lemn, carbune,
petro, etc.).

Dezavantaje :

 posibilitatea de explozie.
 costuri ridicate de constructie, operare si intretinere (daca procesul
este bine optimizat, aceste costuri se amortizeaza).
 volumul produsului finit (namoluri) este mai mare decat cel al
deseurilor intrate in digestor (se adauga apa pentru dilutie).
 namoul lichid prezinta un potential risc daca este manipulat si
folosit incorect.
 sunt necesare monitorizarea si automatizarea procesului
tehnologic.
  metoda este limitata numai la deseurile organice. Alte substante
chimice pot inhiba procesul biologic. Deci necesita o sortare
riguroasa a deseurilor ce intra in digestor.
 productia de biogaz scade drastic in perioadele reci ale anului.
 trebuie facut un compromis intre cantitatea de biogaz si calitatea
namolului rezultat.
 pentru a creste eficienta energetica a biogazului, acesta trebuie
purificat.

hjjhk

Varianta tehnologica III : Depozitare controlata

Fractie Epurare
lichida

Euril
Deseuri Colectare Transport Depozitare Emisii
menajere controlata gazoase
ee

A treia metoda de tratare biologica a deseurilor organice este

finalizata cu depozitarea controlata.
Si in acest caz materia prima este reprezentata de deseurile organice care
sunt colectate in bazine speciale si apoi transportate pe benzi, urmand a fi
depozitate. Depozitarea acestora se face pe sol dar in mod controlat. Acest
lucru insemnand realizarea unei membrane pe care sunt depozitate
deseurile organice si a unui sistem de conducte prin care se colecteaza
levigatul, acesta urmand a fi epurat. Fractia solida din acesta este
reintrodusa in partea depozitarii controlate. De asemenea datorita
depozitarii pe suprafata au loc emisii de gaze precum : CO 2, CO, cantitati
mici de NH3, H2, CH4 si H2S.
Deseurile descarcate se vor nivela si compacta imediat dupa
descarcarea in depozit pentru a crea posibilitatea depozitarii unei cantitati
mari de deseuri.
In cele din urma deseurile sunt depozitate urmand apoi sa fie trimise spre
valorificare catre diversi beneficiari.
Avantaje :

 cea mai simpla metoda;

 cea mai ieftina;

Dezavantaje :

 nu se valorifica produsul;
 emisii gazoase, emisii lichide;
 scoaterea din uz a unei suprafete foarte mari de teren datorita
depozitarii produselor pe sol;
 consum de energie.

3.6. Alegerea variantei oprime

Varianta pe care am considerat-o a fi optima este cea anaeroba si

anume Digestia Anaeroba.

Este una din metodele de tratare biologica. Am ales-o din mai multe
considerente:

1. Din punct de vedere ecologic :

 are o eficienta a procesului destul de mare reducand un volum
considerabil de deseuri cu producere de substante nutritive pentru
plante.
 mirosurile sunt reduse considerabil;
2. Din punct de vedere tehnologic :
 este cea mai potrivita tehnologie pentru industria aleasa deoarece
pe langa faptul ca poate trata toate tipurile de deseuri
biodegradabile.
3. Din punct de vedere economic :
 avantajul major in comparatie cu alte metode il reprezinta
productia de biogaz care este o sursa de energie nepoluanta.
 un alt avantaj este producerea de compost ce este un produs
extrem de util, prin reducerea volumului de deseuri.

Cu toate acestea are si unele dezavantaje :

 apa rezultata necesita costuri de epurare;

 presupune costuri ridicate de constructie, operare si intretinere;
 3.7. Elaborarea schemei tehnologice

3.8. Materii prime si auxiliare. Caracteristici

Materia prima reprezinta un ansamblu de material destinat prelucrarii,

intr–o instalatie industriala, in vederea obtinerii unui produs.
Intr–un proces de epurare a apelor uzate se utilizeaza materii prime
de diferite proveniente, acestea putand fi:
 materii prime naturale;
 materii prime fabricate industrial;
 produse secundare ale industriei chimice sau a altor ramuri
industriale.
Materiile prime pot fi :
  amestecuri omogene de doua lichide organice ce urmeaza a fi
separate prin rectificare;
 solutiile diluate ale unor saruri supuse concentrarii prin operatia de
evaporare;
 amestecuri gazoase ce urmeaza a fi separate prin absorbtie;
 diverse materiale sub forma granulara supuse uscarii.
Apa
Functie de utilizarea care se da apei se deosebesc mai multe
categorii : apa tehnologica, apa de racire, apa potabila, apa de incendiu,
apa de incalzire. Apa de racire poate proveni din fantani de adancime,
temperatura ei se mentine intre 10 - 15°C in tot timpul anului, sau apa de la
turnurile de racire, cand se recircula, avand temperatura in timpul verii de
25 - 30°C. Pentru evitarea formarii crustei temperatura apei la iesire din
aparate nu trebuie sa depaseasca 50°C. racirile cu apa industriala se pot
realiza pana la 35 - 40°C.

Apa ca agent de incalzire poate fi :

 apa calda cu temperatura pana la 90°C;

 apa fierbinte, sub presiune pana la temperatura de 130-150°C.
Apa este un agent termic cu capacitate calorica mare, usor de
procurat. Pentru incalzire se prefera apa dedurizata cu scopul evitarii
depunerilor de piatra.

Aburul

Este cel mai utilizat agent de incalzire şi poate fi: abur umed, abur
saturat, abur supraincalzit. Aburul umed conţine picaturi de apa şi rezulta
de la turbinele cu contrapresiune sau din operaţiile de evaporare, ca
produs secundar. Este cunoscut sub denumirea de abur mort.

Aburul saturat este frecvent cunoscut ca agent de incalzire avand

caldura latenta de condensare mare si coeficienţi individuali de transfer de
caldura mari. Temperatura aburului saturat poate fi reglata uşor prin
modificarea presiunii. Incalzirea cu abur se poate realiza direct, prin
barbotare, sau indirect, prin intermediul unei suprafete ce separa cele doua
fluide.

Aburul supraincalzit cedeaza, in prima faza, caldura sensibila de

racire, pana la atingerea temperaturii de saturaţie, cand coeficientul
individual de transfer de caldura este mic şi apoi caldura latenta prin
condensare.

Energia electrica

Aceasta reprezinta una din formele de energie cele mai folosite

datorita usurinţei de transport la distante mari si la punctele de consum şi
randamentelor mari cu care poate fi transformata in energie mecanica,
termica sau luminoasa.

Energia electrica transformata in energia mecanica este utilizata la

acţionarea electromotoarelor cu care sunt dotate diversele utilaje (pompe,
ventilatoare, reactoare cu agitare mecanica).

Energia electrica este folosita si la incalzire prin transformare in

caldura, folosind mai multe tehnici :

 trecerea curentului prin rezistente electrice;

 transformarea energiei electrice in radiatii infrarosii;
  folosirea curentilor de inalta frecventa, medie si mica;
 folosirea pierderilor dielectrice;
 incalzirea in arc electric.
Avantajul incalzirii electrice consta in reglarea usoara a temperaturii,
posibilitatea generarii incalzirii intr-un punct, introducerea unei cantitati mari
de caldura intr-un volum mic, realizarea unei incalziri directe, fara
impurificarea mediului si la orice presiune.

Dezavantajul utilizarii energiei electrice il constituie costul ridicat si

impunerea unor masuri speciale de protectia muncii.

Aerul comprimat

In industria chimica, aerul comprimat poate fi utilizat in urmatoarele

scopuri :

 ca purtator de energie (pentru acţionarea aparatelor de masura si

de reglare, in atelierul mecanic);
 pentru amestecare pneumatica;
 ca materie prima tehnologica;
 ca fluid inert pentru manipulari de produse, suflari;
 pentru diferite scopuri (curatirea utilajelor, uscare).
Gazele inerte

Se utilizeaza acolo unde, la manipularea unor materiale trebuie evitat

contactul direct cu aerul, sau ca fluid pentru suflarea instalatiei la opriri,
porniri sau in caz de avarie. De asemenea, gazele inerte sunt utilizate in
operaţia de uscare a unor materiale, amestecare.
Namolul activ

Sunt doua categorii de namoluri care intervin in funcţionarea

bazinelor cu namol activ : namolul de recirculare, care actioneaza in bazine
pentru epurarea apei si care poate fi asemanat cu cel care constituie
membrana de pe filtrele biologice, si namolul in exces, care este indepartat
continuu din proces, el nu mai este util procesului şi poate fi asemanat cu
membrana antrenata de apa la trecerea ei prin filtrele biologice.

Clasificarea namolurilor se poate face folosind diferite criterii. Astfel,

din punctul de vedere al compoziţiei chimice se deosebesc : namoluri
minerale, la care cantitatea de materii solide totale minerale depaseste
50% si namoluri organice, la care cantitatea de materii solide totale
organice depaseste 50%; din punctul de vedere al provenientei apei uzate,
pot exista : namoluri menajere,orasenesti si industriale; din punctul de
vedere al instalatiilor din care provin, se deosebesc : namoluri din
decantoarele primare, din decantoarele dupa precipitarea chimica, din
decantoarele secundare dupa filtrele biologice, din decantoarele secundare
dupa bazinele cu namol activ.
 CAPITOLUL 4. ANALIZA PROCESELOR SI PROIECTAREA
UTILAJELOR

4.1. Analiza procesului

Digestia anaeroba este un proces natural de descompunere a

materiei organice in substante cu mmolecule mai simple din care rezulta
gaze (CH4, CO2, H2, N2 si H2S). Procesul se desfasoara in absenta
oxigenului si in prezenta microorganismelor.

Din punct de vedere biochimic lanturile de reactii care se desfasoara

sunt foarte complexe.

microorganisme
Materie organica Materie degradabila + CH4 + CO2 + H2 + NH3 +
H2S (namol)

4.2.Mecanismul procesului

Principalele faze sunt :

 hidroliza (lichefierea);
 acidogeneza;
 acetogeneza;
 metanogeneza.
 Compusi organici
(proteine, carbohidrati, lipide)

Hidroliza

Mono si oligonuri
(aminoacizi, zaharuri, acizi grasi)

Acidogeneza

Acizi grasi volatili, alcooli

Acetogeneza

Acetati H2, CO2

Metanogeneza

CH4, CO2

1. Faza de hidroliza :

 lipidele → acizi grasi

 polizaharidele → monozaharide
 proteinele → aminoacizi

2. Faza de acidogeneza :

C6H12O6 → 2C6H5OH + 2CO2

3.Faza de acetogeneza :

2C6H5OH + CO2 → CH4 + 2CH3COOH

4.Faza de metanogeneza :

CH3COOH → CH4 + CO2

Fiecare etapa este data de prezenta anumitor tipuri de

microorganisme specifice fiecarei specii in parte.

Microorganismele care intervin in hidroliza descompun

macromolecule in substante mai simple asupra carora intervin bacteriile
acidogene. Acestea utilizeaza ca si substrat compusi organici simpli
eliberati de bacteriile hidrolitice si produc acizi organici cu lant scurt.
Acestia l arandul lor reprezinta stratul pentru microorganisme acetogene.

Microorganismele acetogene se mai numesc si producatoare de

hidrogen, intervin asupra substratului si dau nastere la acetati, hidrogen si
dioxid de carbon (anhidride carbonice).

Microorganismele metanogene se diferentiaza in doua categorii :

 cele care produc metan si anhidride carbonice din acid acetic si se

numesc acetoclastice.
 cele care produc metan plecand de la anhidrida carbonica si hidrogen
si se numesc hidrogenotrofe.

Din punct de vedere al tipului de specii care intervin pe fiecare

etapa avem :

 microorganisme hidrolizate : clostridium, ruminoccocus, acetovibrio;

 microorganisme acidogene : bacillus, pseudomonas, streptomyces;
  microorganisme acetogene : enterobacter, bacillus;
 microorganisme metanogene : methanococus, methanosarcina,
methanobacterium.

4.3. Termodinamica si cinetica procesului

µ(h-1)

C
B D

Cinetica si fazele de dezvoltare a microorganismelor :

1). Faza de lag sau de aclimatizare a microorganismelor (A) :

este cuprinsa intre momentul introducerii microorganismelor in mediul de
cultura si momentul in care acestea incep sa se multiplice.

In aceasta faza numarul de celule ramane aproape neschimbat si

reprezinta o faza de adaptare a microorganismelor la mediul de cultura. In
aceasta etapa microorganismele isi acumuleaza in celula metaboliti
esentiali si sisteme enzimatice necesare cresterii.

Durata perioadei de latenta variaza in functie de conditiile de mediu

cat si de tipul de microorganisme.
 2). Faza de crestere exponentiala sau de log (B) : care se
caracterizeaza prin accelerarea ritmului de dezvoltare, diviziunea celulara
producandu-se cu o viteza foarte mare.

In aceasta perioada diviziunile sunt sincronizate astfel incat

numarul celulelor viabile se dubleaza dupa o relatie de progresie
geometrica.

Capacitatea de crestere exponentiala se modifica dupa o anumita

perioada iar tendinta de multiplicare rapida scade progresiv fapt ce se
datoreaza epuizarii substratului si acumularii produselor de catabolism in
concentratii cu efect inhibitor.

3). Faza de stationare (C) : se caracterizeaza prin faptul ca

numarul de celule viabile este maxim si ramane constant o perioada de
timp destul de indelungata care poate fi de la cateva ore pana la cateva zile
functie de sensibilitatea microorganismelor la conditiile de mediu.

Intrarea culturii in faza stationara este determinata de epuizarea

substantelor nutritive din mediu si/sau de acumularea unor produsi toxici. In
aceasta faza celulele bacteriene nu se mai multiplica iar numarul total al
celulelor microbiene este constant.

Celulele bacteriene care intervin in aceasta faza sunt considerate

mature avand caracteristici morfologice specifice speciei.

4). Faza de declin (D) : se caracterizeaza prin scaderea

progresiva a numarului de celule viabile datorita faptului ca un numar foarte
mare de celule moare.
 Celulele din aceasta faza sunt batrane aparand fenomenul de
involutie celulele putand avea forme sau dimensiuni diferite de cele tipice
ale speciei.

Exista cazuri cand se produc si fenomene de autoliza, ceea ce

determina scaderea numarului total de celule din mediu.

Ecuatia are caracteristic modul de crestere al microorganismelor,

numindu-se ecuatia Monod :

µm ∙ s
µ= k
s∙ s

µ - reprezinta viteza de crestere specifica, h-1;

s - reprezinta concentratia substratului, Kg/m 3;

ks - reprezinta constanta Monod;

µm - reprezinta viteza specifica maxima de crestere.

Cinetica reactiilor enzimatice si biochimice este foarte complexa si s-a

ajuns la acest model simplificand foarte mult procesele si fenomenele care
intervin.

Factorii care influenteaza procesul de digestie anaeroba sunt :

1). Temperatura :

Procesul se poate desfasura in regim mezofil (25-40 0C) sau

termofil (45-650C).
 Sub temperatura de 10 0C producerea biogazului scade la zero. Din
acest motiv instalatiile de producere a biogazului necesita o izolare pentru
ca schimbul termic cu mediul exterior sa fie cat mai redus.

2). pH-ul :

Intervalul de pH in care se desfasoara digestia anaeroba este 6,5-

7,5 cu un optim in jurul valorii de 7-7,2.

Scaderea pH-ului are ca efect reducerea ratei de producere a

metanului si acumularea acizilor in sistem.

In aceste conditii este necesar un aport extern de o baza astfel incat

sa se regleze pH-ul.

3). Concentratia nutrientilor :

In ceea ce priveste concentratia nutrientilor un element important il

reprezinta raportul C/N.

Bacteriile responsabile de digestie anaeroba nesesita ambele elemente.

Un raport ideal intre cele doua elemente trebuie sa fie cuprins intre
25-35. Un raport mai mare de atat duce la situatia cand dupa consumul
azotului exista carbon disponibil apt ce ar putea determina metabolismul
anumitor specii de microorganisme.

Prezenta unor cantitati de azot prea mari conduce la situatia cand la

finalul procesului acesta ramane neconsumat si va reduce calitatea
fertilizantului rezultat.

4). Timpul de stationare (timpul de retentie hidraulic) :

 Timpul de retentie hidraulic este dat de raportul dintre volumul
V
digestorului si debitul de alimentare : TRH = Q [zi].

5). Indicele de incarcare al digestorului :

Reprezinta cantitatea de deseu influent raportat la volumul

digestorului pe zi.

C K
Poate fi scris ca fiind : Id = TRH [ g ]
zi

Procesul este influentat de prezenta factorilor inhibitori.

Compusii toxici in principal metalele grele, ionii metalici, detergentii

au rol inhibitor asupra procesului de crestere si multiplicare a celulelor
microbiene.

Ionii metalici de Na, Ca, Mg, K in general, au rol stimulativ al

cresterii celulare insa la concentratii mari au efect toxic.

6). Sisteme de agitare :

Agitarea este intotdeauna avantajoasa din punct de vedere al

eficientei procesului daca sistemul nu este agitat namolul tinde sa se
stratifice, formeaza crusta la suprafata care impiedica degajarea
biogazului. Aceasta este o problema mai ales in cazul in care se
fermenteaza deseuri vegetale.

Aceste probleme de stratificare pot fi evitate in conditiile unei

alimentari continue deoarece fluxul de alimentare sparge crusta si ofera si
o miscare de agitare a masei de reactie.
 CAPITOLUL 5. PROIECTAREA TEHNOLOGICA A UTILAJELOR
(calcul de volum, diametru, racorduri, izolatie, etc.)

Calculul cantitatii de solide din deseu:

MS=0,8×2,3=1,84 tone/zi

Calculul debitului de apa necesar pentru a obtine un procent

de 70% umiditate:

CS=MS/(MD+MAPA)×100

MS-cantitate solide din deseu,kg/zi;

MD-cantitate totala de deseu;

MAPA-cantitate de apa adusa in sistem;

MAPA=70/100×2,3=1,61 tone/zi

CS=1840/(2300+1610)×100=47,17%

CS=47,17/100×2,3=1,08tone/zi

Din relatia:CS=MS/(MD+MAPA)×100,scoatem MAPA,rezulta:

MAPA=(CS×MD)/MS×100=(1840+2300)/1840×100=135%

MAPA=135/100×2,3=3,10 tone apa/zi=3100 kg apa/zi

Calculul densitatii amestecului(deseu+apa):

Qamestec=Qdeseu+QAPA=2,3+3,1=5,4 tone/zi=5400 kg/zi

Calculul densitatii amestecului:

1
=0,60
ρamestec= XD
+
Xapa
. tone/m3
ρ D ρ apa

X
D -fractie masica deseu;

xapa-fractie masica apa.

XD=mD/mamestec=2,3/5,4=0,42

Xapa=mapa/mamestec=3,1/5,4=0,57

ρamestec-densitate amestec;

ρapa-densitate apa;

ρD-densitate deseu.

1.Calculul concentratiei substratului cu efluent:

S0 (CBO5) S0= 90-95% CBO5

S1

S 0−S1
E= S ·1000
0

Qm= 1,2 + t/ zi=1200kg/zi

21
Su= 100 · 1200= 252 kg/zi

1 kg Su ..........................0,95Su
252 Su......................... x

252· 0,95
X= 1
= 239,4 kg CBO5

95
So= 100 ·239,4= 227,43 kg/m3= 227,43·103 mg/l

( 100∙ 227,43 ∙10 3 )−( 80 ∙227,43 ∙10 3) 22743000−18194400 ∙

S1= = 100
= 45486=45,48∙ 104
100

2. Calculul cantitatii de substanta volatila produsa zilnic:

y ∙ Q m ∙(S 0−S1 )
x= 1+( Kd−TR h)

y- coefficient de randament

y=kg SV/ kg CBO5

Qm=debit de alimentare m3/zi

S0=concentratia substratului din efluent kg/m 3

S1=concentratia substratului din efluent kg/m 3

Kd= coeficient kinetic zi-1

TRh= timpul de retentive hidraulic zile

0,07 ∙ 4,2(227,43−45,48) 53,4933

x= 1+(0,03 ∙19)
= 1,57 =34,07

180kg C6H12O6.................... 192 kg CBO5

x.......................................239,4

180∙ 239,4
x= 192
= 224,43 kg C6H12O6
 3. Calculul concentratiei de CH4 produs in proces

C6H12O6 3 CH4 + 3 CO2

180 kg C6H12O6 192 kg CBO5

180 kg C6H12O6 48 kg CH4

CH4= 65-70% total biogaz generat

180 kg C6H12O6.................... 48kg CH4

224,43.........................x

224,43∙ 48
X= 180
= 59,848 kg CH4

T biogas=59,848∙ 0,30= 17,9544

69
M CH4= 100 · 17,95=12,38

m 12,38
V= ρ = 0,75 = 16,50 m3

Dimensionarea bioreactorului anaerob

Calculul volumului bioreactorului :

Volumul teoretic al bioreactorului se obtine cunoscand timpul de

retentie hidraulica si debitul de alimentare.

V Rt
TRH = M => VRt = Mv ∙ TRH [m]
v
 Mm 1,2
Mv = ρ = 0,75 =1,6 m3/zi = 0,00001852 m3/s
D

TRH = 19 zile

VRt = Mv ∙ TRH = 1,6∙ 19= 30,4[m3]

V Rt
VR = [m]
φ

φ – coeficient de umplere; φ = 0,7 – 0,8 => φ = 0,75

30,4
VR ¿ 0,75 =40,53 [m3]

Determinarea dimensiunilor geometrice ale bioreactorului

Calculul diametrului si inaltimii bioreactorului :

V=A∙H

HR = Hcil. + hc + hfund

Hr=1,56+6,14+0,25=8m

π ∙ D2
A=
4

3
π ∙ D2 π ∙ D2 π ∙ Di 2 ∙ V R 3 2∙ 40,53
VR =
4
∙ H => VR =
4
∙ 2Di => VR =
2 √
=> Di = 3
π √
=
π
=2,72

Di – diametrul intern

De – diametrul extern
H/D = 2 => H = 2 ∙ D [m]

De = Di + 2∙ δ [m]

δ = grosimea peretelui

Grosimea peretelui (δ) depinde de tipul de material. Pentru construirea

bioreactorului folosim beton armat; δ = 175 mm.

De = 2,72 + 2∙ 0,175 = 3,07 m

De
hc = h + [m]
4

h – inaltimea partii cilindrice. Se adopta h = 0,8 m

3,07
hc = 0,8 + 4 =1,56 m

hc = hfund = 1,56 m

HTR=2×3,07=6,14

Calculul racordului de alimentare :

π ∙ d i2
Mv = ∙v
4

unde :

Mv – debitul volumic [m3/s]

di – diametrul interior al conductei [mm]

v – viteza fluidului in interiorul conductei [m/s]

π ∙ d i2 4∙ Mv 4 ∙ 0,00001852
Mv =
4
∙ v => di =
√ π ∙v
=¿
√ π ∙0,05
=¿ 0,02172 ¿¿ m
Mv = 0,00001852 [m3/s]

v = 0,05 [m/s]

di = de = 0,02172 m

Calculul racordului de evacuare :

π ∙ d e2
Mv = ∙v
4

unde :

Mv – debitul volumic [m3/s]

de – diametrul interior al conductei [mm]

v – viteza fluidului in interiorul conductei [m/s]

π ∙ d e2 4∙ Mv 4 ∙ 0,00001852
Mv =
4
∙ v => de =
√ π ∙v
=¿
√ π ∙0,05
=¿ 0,02172 ¿¿ m

Mv = 0,00001852 [m3/s]

v = 0,05 [m/s]

Calculul racordului pentru evacuarea biogazului :

π ∙ d i2
Mv = ∙v
4

unde :

Mv – debitul volumic [m3/s]

di – diametrul interior al conductei [mm]

v – viteza fluidului in interiorul conductei [m/s]

 π ∙ d biogaz2 4∙ Mv 4 ∙ 0,0002078
Mv =
4
∙ v => dbiogaz =
√ π ∙v
=¿
√ π ∙2,5
=¿ 0,010290043 ¿ ¿ m

v = 2,5 [m/s]

Calculul diametrului si puterii necesare agitatorului :

ρ∙ n ∙ d
Re = ƞ

d – diametrul agitatorului

D i 2,72
d= = =1,36m
2 2

ρ – densitatea deseurilor

n – numarul de rotatii a agitatorului. Se adopta n = 0,5 [rot/s]

ƞ – vascozitatea dinamica a deseurilor [N ∙ s/m 2]

ρ = 0,75 t/m3

n = 0,5

d = 1,36 m

ρ∙ n ∙ d 0,75∙ 0,5 ∙ 1,36

Re = = =447,36 8 =4,4743·103
ƞ 1,14 ∙ 10 −3

Calculul puterii agitatorului :

P = Kp ∙ ρ ∙ n3 ∙ d5

unde :

P – puterea agitatorului [W]

Kp – criteriul de putere

ρ – densitatea deseurilor [Kg/m3]

n – numarul de rotatii a agitatorului [rot/s]

d – diametrul agitatorului [m]

Alegem din Pavlov agitator cu elice cu palete de tip 3 la D/d=3 in vas fara
sicane si conform Fig.7 pagina 535(Dependenta criteriului puterii de
criteriul Reynolds) rezulta:

D/d=3,8 H/d=3,5

Kp = 1

ρ = 750 Kg/m3

n = 0,5

d = 1,63 m

P = 1· 750 ∙ (0,5)3 ∙ (1,63)5 = 435,93 W = 4,3593 MW

Calculul puterii instalate:

Pinst=P×KP/ρ=4,3593×1/0,75=5,81 MW

Calculul izolatiei

Se determina fluxul termic schimbat

Q= A ¿ ¿

A=suprafata de transfer de caldura a utilajului izolat , m 2

T1= temperatura in interiorul reactorului

T2=temperatura mediului ambient

α 1=coeficientul individual de transfer de caldura pentru fluidul din utilaj

α 2=¿¿coeficientul individual de transfer de caldura care tine seama de

conventia libera de radiatie si de influenta vantului W/ m 2· k

δ , δ iz=grosimea peretelui; grosimea izolatiei , m

λ , λiz =coeficientul de conductivitate termica a utilajului si izolatiei, W/m 2·K

δ <δ iz se poate neglija rezistenta termic a

λ > λ iz peretelui
utilajului comparativ

cu rezistenta
termica a izolatiei

α 1>¿ α ¿
2

1 1
α1 = se poate neglija in raport cu α2

1 δ
Daca neglijam α si λ relatia devine:
1

Q= A ¿ ¿

Timpul de izolatie se alege pe criteriul economic

λ iz =¿0,08 W/m2·k (polistiren)

α 2=23 W/m2·k

AT=ALcilindru+ALcapac+ALfund=π×3,072/4+2×(π×1,53×10)=103,48 m2
R=De/2=3,07/2=1,53 m

C=(T1-T2)ƩK×AT=(32-10,5)Ʃ1,99×103,48=4427,39

Q= A ¿ ¿

103,48(32−10,5) 2224,82
Q= δ iz 1
+
rezulta, δ iz +0,043 =5144,62
λiz 23 λ iz

5144,62×(δ iz/0,08+0,043)=2224,82

Rezulta, 5144,62× δ iz/0,08-221,21=2224,82

5144,62×δ iz/0,08=2003,61

5144,62×δ iz=2003,61×0,08

δ iz=160,28/5144,62=0,0311 m

Dimenisonarea gazometrului

Pentru depozitarea biogazului se utilizeaza rezervoare sferice sau

semisferice, fie din beton sau plastic.

Gazometrul este prevazut cu conducte de preaplin de intrare si iesire

a gazului cu dispozitive de masurare a debitelor de gaz si cu dispozitive de
protectie contra incendiilor si exploziilor.Sistemele de depozitare a
biogazului se proiecteaza astfel incat sa inmagazineze jumatate din
productia zilnica de biogaz. Gazele sunt pompate in gazometru prin
intermediul unui compresor de gaze. Gazele colectate au un grad mare de
umiditate de aceea este necesara indepartarea condensului din sistem.
Pentru proiectarea gazometrelor se foloseste urmatoarea relatie:

520
C=V(p-p’)( T + 420 )

C=capacitatea de depozitare a gazului (m3)

V=volumul rezervorului (sfera sa semisferica)(m3)

P=presiunea maxima de operare (atm)

P=2-3 atm↔3atm

P’=presiunea minima de operare(atm)

P’=0.7-0.8atm↔0.75atm

T=temperature de depozita gazului ◦F

T=temperatua medie anuala a Romaniei 10,5 iar in grade F =51.8 ℉

mCH 4 12,38 3
V= = =16,50 m
ρ 0.75

520
C=8,25(3-0.75)( 51.8+420 ¿=40,91769 m3

prevederi

Arzatorul de gaz

Are rolul de a preveni pierderile de biogas nears spre atmosfera.

Utilizarea trebuie sa fie destul de rara,o astfel de utilizare poate duce

la pierdere de energie,de aceea se recomanda transferul de biogas spre un
alt utilizator.Conducta de biogaz ce alimenteaza arzatotul trebuie sa
prezinte urmatoarele component

∙ dispozitiv de izolare

∙ sistem de inchidere de urgenta de alimentare a biogazului

∙ un mecanismde inchidere automata a flacoanelor

∙ sistemde protective contra luminii solare.

Arzatorul trebuie amplasat la minim 5m de orice cladire,zona de

traficsau depozite de material inflamablesi trebiue sa prezinte o inaltime de
minim 4m.

3 πR ³
Formula sferei 4

3· 8,25 3 · 8,25
R ³=
4π √
=R= 3
4π
=R=1,253

D=2R

D=2·1,25

Dimensionarea gazometrului

D=2,5
 Capitolul 8. Norme de Protectia munctii si P.S.I.

Dintre masurile comune de protectia muncii, indiferent de specia sau categoria de

animale, se evidenteaza urmatoarele:

1. se va respecta distantele de protectie sanitara recomandate fata de locuinte, cantine,

birouri, pentru a preveni transmiterea bolilor si a evita mirosul produs de balegar;
2. efectuarea instructajelor de protectia muncii legate de abordarea si contentia animalelor,
instruirea asupra modului de transmitere a bolilor infectioase, virotice si parazitare de la
animale si asupra principalelor lor caracteristici;
3. purtarea de halate si echipamente speciale;
4. existenta, organizarea si functionarea corespunzatoare a camerelor-filtru;
5. asigurarea unui microclimat corespunzator (umiditate, temperatura, concentratie gaze,
praf), nu numai pentru animale si pasari ci si pentru om prin: functionarea
corespunzatoare a instalatiilor speciale, evacuarea permanenta a dejectiilor si a
animalelor moarte, repararea usilor si si ferestrelor;
6. interzicerea venirii in stare de ebrietate, a consumarii bauturilor alcoolice si a alimentelor
in timpul lucrului;
7. iluminarea corespunzatoare a spatiului de lucru;
8. luarea tuturor masurilor pentru evitarea pericolelor de accidentare la lucrarile executate
cu mijloacele mecanice;
9. interzicerea accesului persoanelor straine si a copiilor in adaposturile si padocurile de
animale;
10. efectuarea controlului medical periodic al oamenilor si respectarea vaccinarilor;
11. amenajarea pentru ingrijitori a unor locuri speciale pentru odihna si servirea meselor, cu:
instalatii de spalare a mainilor, recipiente cu solutii dezinfectante, trusa medicala de prim
ajutor;
12. utilizarea in mod judicios a pauzelor si a orelor de odihna;
13. executarea sistematica a actiunilor de dezinfectie, dezinsectie si deratizare in adaposturi,
folosind echipamentul de protectie specific;
14. stabilirea unor norme corespunzatoare de munca pentruca personalul sa lucreze cu
intensitate si ritm normal;
15. precizarea unui program zilnic de lucru care sa aibe in vedere aplicarea corespunzatoare a
tehnologiilor de crestere a animalelor, pauze corespunzatoare pentru odihna si servirea
meselor de catre lucratori, folosirea integrala a timpului de lucru realizand astfel si un
nivel ridicat al productivitatii muncii;
16. camerele-filtru reprezinta o componenta obligatorie a oricarei unitati zootehnice,
organizarea si functionarea corespunzatoare a acestora impiedica transmiterea de boli la
animale si oameni (pesta, febra aftoasa, pseudoturbare, etc);
1. in camere filtru se asigura dezbracarea echipamentului cu care personalul a venit
la lucru (inclusiv tehnicienii, inginerii zootehnisti, medicii veterinari), imbracarea
echipamentului de lucru la inceputul programului si efectuarea acestor operatii in
sens invers la sfarsitul programului;
2. aceste camere filtru trebuie dotate cu baie sau dus (utilizate la terminarea
programului) cu gratare speciale care contin substante dezinfectante ca: var
cloros, soda caustica in concentratie de 3% sau alte substante.
17. la intrarea in fiecare adapost de animale trebuie amplasate dezinfectoare pentru picioare,
iar la intrarea in unitatea zootehnica un dezinfector tip sant, prin care in mod obligatoriu
trebuie sa treaca orice mijloc de transport care intra sau iese.

-  AVIZ DE SECURITATE LA INCENDIU

Avizele de securitate la incendiu sunt actele emise, în baza legii, de către inspectoratele
judeţene şi al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă, după verificarea de
conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare a măsurilor de apărare
împotriva incendiilor, adoptate în documentaţiile tehnice ale lucrărilor de construcţii, pentru
îndeplinirea cerinţei esenţiale "securitate la incendiu"- a construcţiilor, instalaţiilor şi altor
amenajări, art. 1 al. (2) lit. b din Legea 307/2006 şi art. 1 al. (1) din OMAI 1435/2006.

- AVIZ DE PROTECŢIE CIVILĂ

Avizele de protecţie civilă sunt actele emise, în baza legii, de către inspectorate, după
verificarea de conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare a măsurilor
adoptate în documentaţiile tehnice ale lucrărilor de construcţii pentru realizarea adăposturilor
de protecţie civilă, art. 1 al. (2) din OMAI 1435/2006.

1. STABILIREA NECESITĂŢII OBŢINERII AVIZULUI DE SECURITATE LA

INCENDIU ŞI PROTECŢIE CIVILĂ :
Structurile de specialitate constituite în baza art. 45 din Legea 50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii la nivelul consiliului judeţean precum şi la consiliile locale
municipale, orăşeneşti şi comunale au obligaţia, conform art. 10 al.(1) lit. f) din OMTCT
1430/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, împreună cu reprezentanţii împuterniciţi ai
serviciilor deconcentrate ale administraţiei publice centrale, a avizelor şi acordurilor
legale strict necesare autorizării executării lucrărilor de construcţii.

2. RESPONSABILITATEA LEGALĂ CE REVINE EMITENTULUI CERTIFICATULUI

DE URBANISM DACĂ NU SE SOLICITĂ AVIZELE ŞI ACORDURILE LEGALE
NECESARE ÎN RAPORT CU OBIECTIVUL DE INVESTIŢIE :
Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă în cuantum de la 5000 lei la 30000 lei,
conform art. 26 al. (1) lit. h) din Legea 50/1991, emiterea de certificate de urbanism
incomplete ori cu date eronate, care nu conţin lista cuprinzând avizele şi acordurile legale
necesare în raport cu obiectivul de investiţii, ori eliberarea acestora condiţionat de elaborarea
prealabilă a unei documentaţii de urbanism sau a oricăror documentaţii tehnice de definire a
scopului solicitării, cu depăşirea termenului legal, sau refuzul nejustificat ori condiţionarea
furnizării informaţiilor de interes public prevăzute de art. 6 al. (1) din Legea 50/1991.
 Sancţiunea amenzii pentru faptele prevăzute la alin. (1) lit. h) se aplică funcţionarilor publici
responsabili de verificarea documentaţiilor care stau la baza emiterii certificatelor de
urbanism şi a autorizaţiilor de construire sau de desfiinţare, conform art. 26 al. (5) din Legea
50/1991.

3. CATEGORIILE DE CONSTRUCŢII ŞI AMENAJĂRI CARE SE SUPUN AVIZĂRII

PRIVIND SECURITATEA LA INCENDIU :
În conformitate cu art. 30 al. (4) din legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor,
categoriile de construcţii şi amenajări care se supun avizării privind securitatea la incendiu se
aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Categoriile de construcţii şi amenajări care se supun avizării privind securitatea la incendiu

sunt aprobate prin art. 1 din HGR 1739/2006.

ART. 1

Se aprobă următoarele categorii de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau

autorizării privind securitatea la incendiu:

a) clădiri civile definite conform reglementărilor tehnice specifice domeniului securităţii la

incendiu ca "înalte" sau "foarte înalte", indiferent de aria construită ori de destinaţie;

b) încăperi sau grupuri de încăperi, definite conform reglementărilor tehnice specifice

domeniului securităţii la incendiu ca "săli aglomerate", amplasate în clădiri independente sau în
clădiri cu funcţiuni mixte, indiferent de aria construită, regimul de înălţime ori destinaţie;

c) clădiri civile din categoriile de importanţă excepţională şi deosebită, încadrate conform

legii, indiferent de aria construită, regimul de înălţime sau destinaţie;

d) clădiri din categoria monumentelor istorice la care se efectuează modernizări sau schimbări
de destinaţie;

e) clădiri sau spaţii amenajate în clădiri cu funcţiuni mixte, având destinaţia de comerţ,
producţie sau depozitare, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp;

f) spaţii amenajate în clădiri de locuit colective, având destinaţia de comerţ, producţie sau
depozitare, indiferent de aria desfăşurată;

g) clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, având destinaţia de alimentaţie publică, cu aria
desfăşurată mai mare sau egală cu 200 mp;

h) construcţii civile subterane sau spaţii publice amenajate la subsolul, demisolul, podul ori pe
acoperişul tip terasă al clădirilor civile, indiferent de destinaţie, aria construită/desfăşurată sau de
numărul de persoane;
 i) construcţii pentru structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare de tipul: hoteluri,
hoteluri-apartament, moteluri, hosteluri, minihoteluri, vile, bungalouri, cabane turistice, de
vânătoare, de pescuit, sate de vacanţă, campinguri, popasuri turistice, pensiuni turistice urbane şi
rurale, pensiuni agroturistice, locuinţe turistice, inclusiv unităţile de alimentaţie din incinta
acestora, indiferent de numărul de locuri;

j) clădiri pentru sedii ale autorităţilor publice, indiferent de aria construită;

k) clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, având destinaţia de birouri, financiar-bancară, de

asigurări şi burse, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp;

l) clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, având destinaţia de îngrijire a sănătăţii, indiferent de
aria desfăşurată şi de numărul de locuri, cu excepţia cabinetelor medicale individuale;

m) clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, având destinaţia pentru învăţământ, supravegherea,
îngrijirea sau cazarea/adăpostirea copiilor preşcolari, elevi, studenţi, bătrâni, persoane cu
dizabilităţi sau lipsite de adăpost, indiferent de aria construită;

n) clădiri sau spaţii, având destinaţia de gară, autogară, aerogară şi staţie de metrou, indiferent
de aria desfăşurată;

o) construcţii pentru lăcaşuri de cult şi spaţii de cazare aferente, accesibile publicului sau
destinate vieţii monahale, indiferent de aria desfăşurată sau de numărul de persoane, cu excepţia
caselor parohiale;

p) clădiri şi amenajări sportive, cu capacitatea mai mare sau egală cu 200 de locuri pe scaune
în interior ori mai mare sau egală cu 2.500 de locuri pe scaune în aer liber;

r) construcţii pentru amenajări temporare pentru spectacole sau întruniri, cu capacitatea mai
mare sau egală cu 200 de locuri ori având destinaţia comercială, cu suprafaţa mai mare sau egală
cu 2.500 mp;

s) construcţii pentru depozitare şi sisteme de alimentare a consumatorilor cu gaze petroliere

lichefiate, stocate în rezervoare/recipiente fixe sau grupuri de rezervoare/recipiente fixe, precum
şi puncte de livrare către populaţie a buteliilor cu gaze petroliere lichefiate, indiferent de
capacitatea de stocare/depozitare;

ş) staţii publice de distribuţie a carburanţilor pentru autovehicule, cu capacitatea de stocare

mai mare sau egală cu 50 mc pentru lichide petroliere, mai mare sau egală cu 3 mc echivalent
apă pentru gaze petroliere lichefiate, precum şi staţiile transportabile de distribuţie a
carburanţilor la autovehicule, cu capacitatea de stocare/depozitare mai mare sau egală cu 30 mc;

t) clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, destinate parcării publice şi/sau întreţinerii şi reparării
a peste 20 de autovehicule;
 ţ) sisteme, lucrări şi reţele de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor în localităţi,
platforme şi parcuri industriale;

u) construcţii, ferme şi amenajări agrozootehnice cu aria construită mai mare sau egală cu
600 mp.

 
Capitolul 10: Bibliografie:
1.Cristian Gh.,Horoba E., Muresan E.;’’Proiectarea reactoarelor chimice.Indrumar’’,Editura
Performantica-Iasi ,2005.

2.Enculescu O.;Enculescu D.’’Ingineria Deseurilor solide Editura Matrix Rom –Bucuresti ,2002.

3.Nicu M.;Suteu D.;’’Tehnologii de tratarea si valorificare a deseurilor, Vol V Editura Ecozone-

Iasi ,2009.

4.Ordonanta de Urgenta a Guvernului 78/2000 privind Regimul deseurilor.

5.Pavlov F.C.,Ramankov G.P.,’’Procese si aparate in inginerie chimica –Exercitii si

probleme’’,Editura Tehnica-Bucuresti 1981.

6.Tudose Z.R.,Stancu A;’’Fenomene de transfer si utilaje in industria chimica,Indrumar de

proiectare ’’ ,Institutul Politehnic-Iasi 1990.

7.Voicu Ghe.;Paunescu I.;’’Procese si utilaje pentru ecologizarea localitatilor Editra Matric Rom
2003.

8.Strategia Nationala de Gestiune a deseurilor.