Sunteți pe pagina 1din 14

Proiect Tehnologii de Tratare si Valorificare a Deseurilor

Solutii actuale si de perspectiva pentru reciclarea materialelor


rezultate
din vehiculele scoase din uz

Cuprins

Introducere
1. Generalitati privind tratarea si depozitarea de VSU
2. Estimarea compoziţiei cantitative şi procentuale a materialelor rezultate
de la vehicule scoase din uz prin dezmembrare sau tocare / mărunţire
2.1Fluide de la depoluare
2.2Alte materiale provenite de la depoluare
3. Etapele tratarii
3.1Dezmembrarea
3.2 Tocarea
3.3 Depozitare

4.Anexe

5. concluzii

Bibliografie

Solutii actuale si de perspective pentru reciclarea materialelor


rezultate din vehiculele scoase din uz

Introducere
Lucrarea abordeaza o problema actuala cu care se confrunta Romania
,ca urmare a numarului de autovehicule scoase din uz.Pe langa aspectele privind
reducerea impactului asupra mediului,lucrarea evidentiaza solutiile tehnologice ale
prelucrarii economice a acestor deseuri prin reciclarea materialelor.

Industria europeana de autovehicule reperezinta un sector economic


principal,care asigura o contributie majora la valoare adaugata (circa 3% din P.I.B-
ul Uniunii Europene si aproximativ 7% din productia totala a acesteia) faciliteaza
interactiunea sociala si distributia bunurilor pe intreg cuprinsul
continentului,genereaza activitate economica si inovativa pentru alte industrii
importante si locuri de munca este in continuare orientata spre viitor.
Desi industria europeana de autovehicule este una dintre cele mai
reglementate, ea se confrunta cu noi cerinte din diverse domenii ca
siguranta,nivelul emisiilor de gaze cu efect de sera,dependenta tot mai redusa de
combustibili fosili importanti,responsabilitatea extinsa asupra produsului
,concretizata in masuri eficiente de gestionare a autovehiculelor de la proiectare
pana la scoaterea lor din uz.

Directiva 2000/53/CE referitoare la vehiculele aflate la sfarsitul


vietii,transpusa in legislatia romaneasca prin HG 2406/2004 prevede masuri legate
de produs sau de sistem si urmareste cresterea gradului de reutilizare,reciclare si
valirificare energetica a vehiculelor scoase din uz in scopull limitarii acumularii
deseurilor neprocesabile,precum si depozitarea acestora in conditii de siguranta
pentru mediu.

Reciclarea materialelor rezultate din tratarea si dezmembrarea


vehiculelor scoase din uz poate constitui o solutie atat pentru reducerea impactului
asupra mediului cat si pentru utilizarea eficienta a resurselor naturale,limitate si in
plin proces de utilizare,prin utilizarea materialelor casate dupa un proces de
reconditionare,fie prin folosirea lor la un nivel valoric inferior fie prin valorificarea
acestora ca surse de energie,in instalatii ecologice de incinerare sau piroliza.
Dupa parcurgerea proceselor de reciclare:
-primara (materialul este readus in procesul de fabricatie la acelasi nivel
valoric avand avand primul ciclu)
-secundara (nivelul valoric de aplicatie este mai redus),
-dupa separarea, sortarea,si reprocesarea materialelor ramane o cantitate
de materiale reprezentand circa 20-25% din masa autovehiculului care nu poate fi
procesata prin procedeele tehnologice rentabile economic in momentul de fata
numita adesea ‘deseu’.

In Romania atentia este concentrata pe reciclarea materialelor


metelice,feroase si neferoase continute de autovehicule.Ca urmare dupa tratarea
preliminarea a vehiculului scos din uz,canstand in extragerea si depozitarea
selectiva a fluidelor (ulei de motor,ulei de transmisie,ulei hidraulic,lichid de
frana,lichid de racire,lichid de spalare a parbrizului,combustibil) si din eliminarea
bateriilor cu care acesta a fost echipat urmeaza tratarea propriu-zisa.
Prin aceasta operatie,efectuata la acelasi agent economicsau la altul
care preia doar vehiculele pretratate,se procedeaza doar la indepartarea
suspensiilor,a anvelopelor,cu sortarea selectiva a jantelor de aluminiu sau a celor
din otel,a greutatilor de echilibrare din plumb,a componentelor din azbest,a
reperelor din sticla (luneta,parbriz,geamuri laterale)a celorlalte repere din
cauciuc,apoi a grupului motor-transmisie care este ulterior dezmembrat.In
continuare se elimina schimbatoarele de caldura,scaunele se dezmembreaza
ulterior,componentele mari din materiale plastice,cablurile electrice si conductele
din cupru,astfel incat sa ramana elementele caroseriei cu tot mai putine elemente
din materiale nemetalice sau materiale metalice feroase.

Caroseria astfel dezechipata este fie presata in scopul reducerii


volumului,fie decupata in bucati mai mici prin forfecare si este trimisa impreuna cu
celelalte repere din otel su uzuri mari,deci nereutilizabile,rezultate din
dezmembrarea grupului motor-transmisie,la otelarii,in vederea reciclarii
materialului feros.Aliajele neferoase sunt reciclate prin retopire.Materialele
nemetalice(cauciuc,materiale plastice,sticla,materiale textile etc) rezultate din
repere care nu pot fi utilizate asa cum rezulta din dezmembrare si nici prin
reconditionare sunt supuse unor reciclari secundare,la un nivel valoric inferior,sau
sunt utilizate,cand este posibil ca material combustibil.Uleiurile sunt reconditionate
intr-o masura redusa prin regenerare si,de cele mai multe ori sunt utilizate pentru
combustie.Plumbul din bateriile acide este reciclat complet.

Datele care au stat la baza stabilirii obiectivelor de valorificare şi


cerintelor minime pe care trebuie să le indeplinească unităţile de colectare/tratare
au fost obţinute plecând de la rezultatele sistemelor deja funcţionale în anumite
state membre (în mod special Olanda, Danemarca şi Suedia).

Principalele idei care au rezultat în urma studiilor şi care au stat la baza


elaborarii Directivei 2000/53/CE sunt următoarele:

• deşeurile trebuie reutilizate şi valorificate acordându-se întâietate


reutilizării si reciclării;

• statele membre trebuie să ia masuri pentru a se asigura că operatorii


economici instituie sisteme de colectare, tratare şi valorificare a vehiculelor scoase
din uz;

• statele membre trebuie să se asigure că ultimul deţinator şi/sau proprietar


poate livra vehiculul uzat catre o instalaţie de tratare autorizată fară costuri, ca
urmare a faptului ca vehiculul nu are valoare sau are o valoare comercială
negativă, iar producătorii acoperă integral sau în mare masura costurile punerii în
aplicare ale acestei măsuri;

 este important ca masurile preventive sa se aplice cu începere din faza de


proiectare a vehiculului şi să se concretizeze în special în reducerea şi
controlul substantelor periculoase pentru a preveni eliberarea acestora în
mediu, a facilita reciclarea şi pentru a evita eliminarea deşeurilor
periculoase;
 având în vedere nivelul scăzut la care se realizează, reciclarea tuturor
părţtilor din plastic ale vehiculelor uzate trebuie îmbunatatita continuu;

 cerinţele pentru dezmembrarea, refolosirea şi reciclarea vehiculelor uzate şi


a componentelor acestora trebuie integrate în etapele de proiectare şi
producţie ale noilor vehicule;

 este necesară promovarea proprietatilor legate de reciclarea şi valorificarea


vehiculelor;

 producatorii trebuie sa se asigure ca vehiculele sunt proiectate şi fabricate


astfel incat să permită indeplinirea obiectivelor de reutilizare, reciclare şi
valorificare.

1.Generalitati privind tratarea şi depozitarea VSU

Vehiculele ajung în categoria VSU din doua motive: pe deoparte datorita


faptului ca ating o anumita „vârsta”, devin practic „bătrâne”, acestea numindu-se
„vehicule scoase din uz naturale”, sau au suferit accidente în urma carora nu au
mai putut fi recuperate, acestea din urma purtând numele de „ vehicule scoase din
uz prematur”.

Tratarea VSU se poate realiza fie prin dezmembrare, prin îndepartarea


partilor componente care pot fi reciclate, reutilizate sau valorificate, fie trimise
direct la tocator (la „shredder”). Indiferent despre care dintre aceste doua metode
este vorba,VSU vor trece în prima faza printr-o etapa de depoluare. Cu toate ca, în
trecut vehiculele puteau ajunge la tocător întregi, odata cu cresterea cerintelor
cuprinse în Directivei 53/2000, astfel se impune îndepartarea materialelor de genul
sticla, anvelope, materiale destinate reciclarii, pe lânga etapa preliminara de
depoluare. Aceste noi restricţii vor încuraja cresterea numarului de VSU care vor fi
supuse dezmembrări mai degrabă decât tocării.
2.Estimarea compoziţiei cantitative şi procentuale a materialelor rezultate
de la vehicule scoase din uz prin dezmembrare sau tocare / mărunţire.

Principalele materiale care intra in compozitia vehiculelor sunt:

2.1Fluide de la depoluare

 combustibil (benzină, motorină, gaz lichefiat);

 ulei de motor;

 ulei de transmisie;

 ulei hidrauluc de la servodirectie si de la suspensii hidraulice;

 ulei din filtru de ulei;

 lichid de frana;

 lichid de răcire;

2.2 .Alte materiale provenite de la depoluare

 anvelope

 baterii;

 catalizatori;

 contragreutati

 piese mari din material plastic

 jante din metal feros


• Metalele feroase

Fierul şi oţelul sunt, din punct de vedere al masei, cele mai utilizate
materiale. În general, aproximativ jumătate din conţinutul de metale feroase se
gaseste în componentele mecanice iar cealaltă jumătate în caroserie.

• Metalele neferoase

• Aluminiul se regăseşte în principal în următoarele aplicaţii:

elemente turnate pentru motor, cutia de viteze, componente ale

transmisiei, pistoane,elemente ale radiatoarelor, diverse componente


cum

ar fi cilindrii de frana, elemente sudate ale barelor de protectie;

 Cuprul – principalele utilizări sunt:

fabricarea conductorilor pentru instalatia electrică;diverse parţi ale

accesoriilor ; elemente de bronz pentru radiatoare, termostate.

 Zincul – se utilizeaza la:

acoperiri galvanice ale tablei; elemente turnate pentru plansa de bord


si

radiatoare.

 Plumbul – se utilizeaza la fabricarea acumulatorilor;

 Metale pretioase care se gasesc în special în convertoarele catalitice


cum sunt:Platina, Rodiul, Paladiu

Componente nemetalice: materiale plastice, anvelope, textile.


3.Etapele tratarii

3.1Dezmembrarea

Dezmembrarea implica îndepartarea celor mai valoroase componente sau a


părtilor componente pentru care exista cerere în vederea reutilizarii sau
reconditionarii (reprocesării).

Cele mai des întalnite componente destinate reutilizării sunt:

- roţile (oţel/aliaj)

- motoarele

- cutiile de viteze

- partile componente precum carburatorul, alternatoarele,


distribuitoarele, faruri, discurile şi etrierele de frână

- anvelopele

- radiatoarele

- bateriile

- alte parţi componente în functie de starea în care se afla şi de


valoarea comerciala.

3.2 Tocarea

Carcasele VSU tratate pot fi tocate, dupa depoluare şi eventual dupa


îndepartarea tuturor componentelor ce pot fi valorificate. VSU sunt tocate (în
general în combinaţie cu alte „surse” de metal) iar fragmentele rezultate sunt
sortate în metale feroase, metale neferoase şi reziduuri de tocare. Un tocator este
capabil sa recupereze majoritatea conţinutului de metal a unui VSU, datorita
mediilor de separare care fac selectia fragmentelor rezultate în urma tocării. Fracţia
ne-metalica (reziduu de tocare) este alcatuită din materiale precum plastic, spumă,
sticlă, cauciuc şi textile. Acesta fractie poate fi reciclata sau, de cele mai multe ori
este destinata depozitarii finale.

3.3 Depozitare

Reziduurile de la tocator însumeaza intre 15% si 25 % din masa unui


VSU, in functie de proportia materialelor recuperate, si sunt in general destinate
depozitarii finale.

Aceste materiale sunt alcatuite din substante organice si anorganice.


Substantele organice sunt ăn special materialele polimerice (plastice, elastomeri),
urmate in cantitate mai mica de produse derivati naturali (produse ale fibrelor
celulozice, piele). Materialele anorganice cuprind sticla, rugina, praf, etc.
Schimbarile reglementarilor cu privire la depozitarea finala au impus cerinta
pretratarii acestor reziduri inainte de a fi depozitate.
Concluzie

Materialele implicate in fabricatia automobilelor sunt numeroase din


diverse categorii,dar in majoritate ele sunt de tipul neregenerabil,motiv penru care
reciclarea lor este si ramane un aspect cheie pentru cresterea campetivitatii acestei
activitati industriale.

Reciclarea materialelor trebuie sa devina o activitate permanenta,incluzand


toate fazele de la conceptia unui automobil pana la scoaterea lui din uz,beneficiind
de feedbak privind rezultatele obtinute in lantul de procese implicate.

Reciclarea avansata a materialelor contribuie substantial la implementarea


managementului consolidat al mediului,care permite ca mediul si economia sa
coexiste armonios.
Bibliografie

*** http:// www.cdep.ro

*** http://www.ididnotknowthatyesterday.blogspot.com

*** http://www.remat.ro

***http:// www.gershowrecycling.com

***http://www.wasteonline.org.uk

***http://www.soncotube.com

*** http://www.europa.eu

***http://www.untha.com

***http://www. wastemachinery.co.uk

S-ar putea să vă placă și