UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE STIINTE SOCIO-UMANE

SPECIALIZAREA: PIPP IFR
AN: I

EFECTUL MOZART

STUDENT: Petrea (Ungur) Anca

 Muzica stimulează diferite părţi ale creierului şi s-a dovedit prin studii şi cercetări că
îmbunătăţeşte performanţele intelectuale în multe aspecte – vorbire, memorie, procesul de
învăţare, viteza de gândire şi aşa mai departe. Care este însă cea mai potrivită muzică pe care să
o asculţi atunci când înveţi?
Cercetătorii fenomenului ar recomanda diferite stiluri muzicale în funcţie de efectele pe
care îţi doreşti să le obţii în timp ce studiezi, însă muzica lui Mozart este una dintre cele mai
potrivite. Aşa a apărut, în 1993, efectul Mozart.
Cu toţii am auzit, probabil, despre efectul Mozart. Acesta are la bază ideea conform
căreia copiii sau chiar şi bebeluşii, atunci când ascultă muzica lui Mozart pot deveni mai
inteligenţi.
Expresia " efectul Mozart " a fost inventată în anul 1991, dar a fost descrisă de Rauscher,
Shaw, si Ky într-un studiu doi ani mai târziu, în revista Nature, declanşând un interes de mari
propoţii în mass-media cu privire la ideea conform căreia ascultarea muzicii clasice,
îmbunătăţeşte într-un fel funcţionarea creierului. Mozart a fost, fără îndoială, un geniu însuşi.
Muzica lui este complexă şi există o speranţă că dacă o ascultăm destul de mult timp, inteligenţa
noastră poate spori.
Shaw are o teorie prin care susţine că neuronii funcţionează pe anumite modele. Atunci,
cineva a implementat modelul matematic al cercetătorului pe un program de calculator.
Rezultatul a fost o continuă schimbare a modelului, care generează sunete asemănătoare muzicii
lui Mozart. Shaw a ajuns la concluzia că muzica lui Wolfgang Amadeus Mozart stimulează
raţionamentul spaţio-temporal. Drept urmare, aceasta este cea mai potrivită muzică pe care o poţi
asculta atunci când înveţi pentru geometrie, matematică şi fizică.
Eficiența muzicii lui Mozart asupra rezultatele şcolare a fost dovedită şi printr-un
experiment. Gordon Shaw şi Frances Rauscher au format trei grupuri de elevi şi au studiat apoi
rezultatele demersului lor. Una dintre grupe a ascultat Mozart, alt grup a ascultat muzica de
relaxare și cel de-al treilea nu a ascultat numic. Cele mai bune rezultate le-au obţinut elevii care
au ascultat Mozart.
Ideea a luat amploare cu ajutorul a mii de părinţi care au afirmat faptul că Mozart joacă
un rol important în dezvoltarea inteligenţei copiilor lor, iar în 1998 Zell Miller, guvernatorul
statului Georgia din Statele Unite, a cerut ca o parte din banii circuitului agricol să fie retraşi în
baza de stat, astfel încât fiecare copil nou-născut să poată primi un CD cu muzică clasică. Cu
toate acestea, efectul a fost extrapolat chiar şi în afara copiilor şi bebeluşilor. Atunci când Sergio
Della Sala, psihologul şi autorul cărţii „Miturile minţii”, a vizitat o fermă de mozzarella în Italia,
fermierul i-a explicat cu mândrie că bivoliţele au ascultat Mozart de trei ori pe zi, pentru a le
spori producerea laptelui.
Mai multe cercetări ulterioare, precum şi o meta-analiză a şaisprezece diferite studii au
confirmat faptul că a asculta muzică duce la o îmbunătăţire temporară a capacităţii de a manipula
fenomenele mentale, dar beneficiile sunt de scurtă durată şi nu ne fac mai inteligenţi. În 2010, o
meta-analiză mai mare a unui număr foarte ridicat de studii a constatat din nou un efect pozitiv,
dar în plus, a afirmat faptul că şi alte tipuri de muzică au avut un efect la fel de pozitiv asupra
creierului.
Cu toate că avem tendinţa de a se asocia efectul Mozart cu copiii mici şi bebeluşii, cele
mai multe dintre aceste studii au fost efectuate pe adulţi, al căror creier se află, desigur, la un
nivel foarte diferit de dezvoltare.
Dar, în 2006, un studiu realizat pe opt mii de copii a fost realizat în Marea Britanie. Ei au
ascultat fie până la zece minute de cvintet de coarde al lui Mozart în DO Major, fie o discuţie
despre un experiment sau o secvenţă de trei piese pop : Blur – „Country House”, „Return of the
Mack” de Mark Morrison şi PJ şi Duncan – „Stepping Stone”. Muzica s-a dovedit a îmbunătăţi
capacitatea de a prezice formele de hârtie, dar de data aceasta nu a fost un efect Mozart, ci un
efect Blur. Copiii care au ascultat Mozart au realizat bine sarcinile, dar cei care au ascultat
muzică pop au făcut chiar mai bine, aşa că preferinţa muzicală ar putea avea un rol deosebit de
important.
Există într-adevăr o stimulare neurochimică în creier, ce a putut fi măsurată. Dar în ce
măsură aceasta este sau nu produsă de muzica lui Mozart, rămâne de văzut. Cu toate acestea, în
experimentele clinice, pacienţii care suferă de Alzheimer supuşi audiţiilor mozartiene au suferit o
ameliorare a capacităţii lor de a se orienta şi de a comunica cu cei din jur. Rezultatele
încurajatoare obţinute i-au făcut pe specialişti să spere că în curând ar putea „prescrie”
tratamente pe baza „Efectului Mozart” pentru degenerescenţele neuronale, cum este şi boala
Alzheimer.
Totuşi, există un mod în care muzica poate face o diferenţă în cazul coeficientului de
inteligenţă. Din nefericire, acest efort implică mai mult decât a pune un CD cu muzică. A învăţa
să cânţi la un instrument muzical poate avea un efect benefic asupra creierului tău. Jessica
Grahn, cercetător cognitiv la Universitatea de Vest din Londra, spune că un an de lecţii de pian
combinate cu practica obişnuită poate creşte coeficientul de inteligenţă cu până la trei puncte.
Astfel, a-i pune copilului să asculte Mozart ar însemna începutul unei iubiri de-o viaţa pentru
muzica clasică şi nu o viaţă invaluită de inteligenţă.

Bibligrafie:

1) Ştefan Boncu şi Ciprian Ceobanu, 2013 - Psihosocilogie şcolara – Bucureşti, Editura

Polirom, cap. 4 – „Efectul Mozart”.