Proiectarea pe unități de învățare.

Avantaje

Proiectarea pe unități de învățare, la o prima vedere,  poate părea doar un alt aspect birocratic ce
îngreunează munca unui cadru didactic, dar, după o analiză mai atentă, se observă clar că acesta
este defapt un demers foarte util și eficient în personalizarea actului de predare și adaptarea lui la
specificul fiecărei clasei în parte.

Acest tip de proiectare didactică este, așadar, o activitate căreia profesorul trebuie să-i acorde o
importanță deosebită. Proiectarea pe unități de învățare tinde să înlocuiască proiectarea pe lecțîi.
În opinia mea, avantajele proiectării demersului didactic pe baza unităților de învățare sunt
multiple:

  proiectarea pe unitatea de învățare se realizează pe o perioadă mai mare de timp decât o lecție,
fiind vizat un interval mai mare de timp pentru o temă majoră, am în mai mare măsură
posibilitatea unor abordări diferențiate, individualizarea învățării în raport cu ritmul de învăţare
pe care îl au elevii;

  programa școlară nu mai reprezintă o înșiruire de conținuturi care trebuie tratate separat, în lecțîi
individuale pentru care ar trebui eventual să concep fișe de lucru cu exerciții anoste care nu aduc
mari beneficii elevilor și pot deveni chiar plictisitoare, atât pentru profesor, cât și pentru elev,
conținuturile sunt grupate în jurul unei teme, ajută la formarea unor aptitudini concrete (situarea
în spațiu, realizarea unui pliant/ afiș/ program etc., scrierea unui email…), utile în viața
cotidiană, deci limba engleză devine mult mai relevantă și interesantă pentru elevi;

  de asemenea, conținuturile fiind grupate pe unități de învățare tematice, am o perspectivă mai
clară asupra legăturii dintre ele, aspect valabil și pentru elevi, și asupra a ceea ce trebuie realizat
într-un an școlar, ce competențe trebuie dezvoltate sau/și formate;

  elevul este în centrul atenției, învățarea este una activă astfel că el își fixează mai bine noțiunile,
înțelege mai bine necesitatea de a cunoaște aspecte gramaticale, observă că îi sunt indispensabile
în realizarea unor activități și astfel este mai implicat în propria învățare (nu învață regulă de
formare a viitorului doar pentru a putea rezolva niște exercițîi, ci și pentru a putea să se exprime
mai bine asupra proiectelor sau intențiilor pe care le are etc.);

  elevul este motivat să îşi mobilizeze un ansamblu de resurse integrate, nu juxtapuse: cunoştinţe
declarative (a ști), cunoştinţe procedurale (a ști să facă), cunoştinţe atitudinale (a ști cum să

1
 acționeze), automatisme, scheme, capacităţi etc., elevul este implicat într-o situaţie nouă, nu una
în care ar trebui să reproducă ceva, iar pe măsură ce avansează în cunoştinţe şi competenţe,
elevul îşi dă seama de drumul pe care l-a parcurs;

  prin realizarea proiectelor / activităților cu un produs final concret sau un simplu schimb verbal,
care sunt și obiectul evaluării, vocabularul, gramatică, actele de limbaj sunt secundare, nu au
sens decât pentru că se înscriu în acțiuni în context, clasa devine astfel un spațiu social unde
limba străină se utilizează cu funcțiile sale naturale (împărtășirea cunoștințelor, exprimarea
opiniilor, realizarea proiectelor) și se învață datorită acestei utilizări, putând fi transpusă și în
afară clasei;

  proiectarea conținuturilor pe unități, care la sfârșit sunt evaluate prin realizarea unui proiect de
către elevi (individual sau pe grupe) este în plus cea mai adecvată pentru a exploata
potențialitatea didactică specifică internetului, elevii sunt imediat și în mod direct în contact cu
un volum imens de documente autentice în limba engleză;

  economisesc timp pentru pregătirea orelor, îmi dezvolt gândirea strategică;

  îmi oferă mie, cât şi elevului, o structură care respectă ierarhia cunoştinţelor anterior dobândite;

  faptul că nu se au în vedere doar competențele specifice limbii engleze, face muncă profesorului
(și chiar a unor elevi) puțin mai dificilă. Că profesor, trebuie să stăpânesc contextele asupra
cărora se sprijină activitățile / proiectele propuse elevilor și evaluarea lor este mai dificilă, cu un
grad mai mare de subiectivitate în lipsa unei grile, iar elevii trebuie să se descurce în aceste
contexte pentru a realiza într-un mod optim activitățile propuse;

  realizez o acțiune complexă, actul didactic este abordat într-o o manieră holistică, mai coerentă şi
mai generalizatoare.