Tema 1

Aspecte comune si diferite ale integrarii si incluziunii

Incluziunea este diferita de integrare. Integrarea copiilor cu cerinte speciale are în vedere
intrarea acestora în clasele obisnuite. Ea se centreaza pe mutarea copiilor de la scoli separate
la scolile locale, ale comunitatii. În mod obisnuit ei se muta pentru a-si petrece timpul scolar
în clase separate si pentru a primi sprijinul necesar. Atunci când aceasta mutare nu este
însotita de o crestere a interactiunilor între elevii cu si fara dizabilitati sau cu diferente în
învatare, putem considera ca nu este un proces de integrare reala ci numai o etapa de
integrare: integrarea fizica.

Educatia incluziva presupune un proces permanent de imbunatatire a institutiei scolare, având

ca scop exploatarea resurselor existente, mai ales a resurselor umane, pentru a sustine
participarea la procesul de învatamânt a tuturor elevilor din cadul unei comunitati.

Aceasta înseamna ca si o scoala speciala poate fi incluziva sau poate dezvolta practici
incluzive în abordarea copiilor.

Scolile deschise, prietenoase în care se urmareste flexibilizarea curriculum-lui, calitatea

predarii-învatarii, evaluarea permanenta si parteneriatul educational sunt scoli incluzive.

Profesorii nu trebuie sa uite ca ei sunt cei care pun în miscare curriculumul scolar si ca acesta
nu este stapânul lor. Principala preocupare a activitatilor didactice este firesc sa fie integrarea
scolara a tuturor copiilor care frecventeaza scoala. O integrare care sa însemne

- învatare,

- participare,

- implicare,

- parteneriat.

Incluziunea este adeseori asociata cu elevi care au dizabilitati, sau care au "nevoi educationale
speciale". De fapt, incluziunea se refera la educatia scolara a tuturor copiilor si tinerilor,
conform conceptului "scolii pentru toti".

Printre initiativele actuale de îmbunatatire a sistemului educational se urmareste nu numai

cresterea performantelor scolare ci si educatia elevilor pe relatii de colaborare si pe

1
îmbunatatirea mediului de învatare si predare.Pentru atingerea acestor deziderate copiii si
tinerii sunt implicati activ, integrând ceea ce li se preda cu propria lor experienta de viata.

Notiunea de incluziune tradusa din engleza merge dincolo de conceptul de integrare,

cunoscut deja. Când se vorbeste de integrare, se evoca un individ care este în afara grupului si
pentru care se va face un"effort" pentru a-l primi in grup.

Ideea de incluziune pleaca de la principiul ca orice individ , oricât ar fi de diferit, apartine de

fapt si de drept grupului social .Exista un loc de drept pentru el, si exista o recunoastere a
acestui drept.

Principiile necesare pentru a construi o societate inclusiva, se aplica la o scoala inclusiva

-nediscriminare

-egalitatea în drepturi si în sanse

-evaluarea capacitatii persoanei

-evaluarea nevoilor

-dreptul la întelegere

-accesibilitatea.

Asadar, notiunea de incluziune este traducerea într-o orientare sociala si politica a valorilor
continute în Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului -Toti oamenii se nasc si ramân
liberi si egali in drepturi. Ea recunoaste fiecaruia apartenenta egalitatii drepturilor grupului în
care el traieste-natiune, scoala, cartier, oras.

Incluziunea în educatie presupune:

 Valorizarea egala a tuturor elevilor si a personalului.

 Cresterea participarii tuturor elevilor la educatie si, totodata, reducerea numarului
celor exclusi din cultura, curricula si valorile comunitatii promovate prin scoala de
masa
 Restructurarea culturii, a politicilor si a practicilor din scoli, astfel încât ele sa
raspundadiversitatii elevilor din localitate.
 Reducerea barierelor în învatare si participare pentru toti elevii, nu doar pentru cei
cudizabilitati sau cei etichetati ca având "nevoi educationale speciale".

2
  Insusirea învatamintelor rezultate din încercarile de depasire a barierelor de accesare a
scolii si de participare din partea unor elevi.
 Întelegerea diferentelor dintre elevi ca resursa pentru procesul de învatare, nu ca o
problema ce trebuie depasita.
 Recunoasterea dreptului elevilor la educatie în propria lor localitate.
 Evolutia gradului de incluziune în scoli, atât în privinta personalului, cât si în privinta
elevilor.
 Cresterea rolului scolilor în construirea comunitatilor si a valorilor lor, precum si
încresterea performantelor.
 Cultivarea unor relatii de sustinere reciproca între scoli si comunitati.
 Recunoasterea faptului ca incluziunea în educatie este un aspect al incluziunii în
societate

Scoala incluziva devine astfel o scoala deschisa tuturor, o scoala prietenoasa, flexibila, o
scoala care abordeaza procesul de predare - învatare - evaluare într-un mod dinamic si
atractiv, o scoala care, prin sprijinul pe care îl ofera tuturor copiilor, se constituie într-un
factor de baza al incluziunii sociale, contribuind la eliminarea prejudecatilor legate de
apartenenta la un anumit mediu si la spargerea barierelor existente între diferitele grupuri din
interiorul unei comunitati

Impunându-se ca un nou tip de educatie , flexibila , adaptabila la nevoile speciale si C.E.S ale
tuturor educabililor în general si la cele ale celor disabili în special , educatia integrata se
detaseaza de normativitatea educatiei traditionale . Acest aspect se reflecta în maniera de
abordare metodologico-procedurala a educabililor . Strategiile specifice integrarii educative
sunt la rândul lor flexibile , caracterizate prin diversitate Conceptul de strategie în educatia
integrata se distanteaza de acceptia din pedagogia europeana-continentala , apropiindu-se de
cea anglo-saxona . Aceasta nu pune accent pe combinarea inspirata a metodelor si mijloacelor
clasice , ci pe " aplicarea inspirata , originala , creativa , în orice caz , într-o noua maniera , a
unor metode si mijloace vechi , preexistente , acceptându-se chiar modificarea acestora "
(Ungureanu Dorel , 2000 ) .

În esenta lor , strategiile educatiei integrate sunt " strategii de micro-grup,activ-participative

cooperative , colaborative , parteneriale , implicante , organizative si socializante ". Acestea ,
datorita atributelor lor , sunt adaptabile , putând fi cu usurinta multiplicate sau diversificate
pentru a acoperi situatiile noi . Aceste atribute caracterizeaza si învatarea , care trebuie sa se

3
realizeze în grupuri mici , sa fie cooperativa , parteneriala , activ-participativa , sa se
desfasoare într-un mediu relaxant , placut .

Datorita strategiilor cooperative toti elevii învata sa asculte activ , sa fie toleranti , sa ia
decizii si sa-si asume responsabilitati în cadrul grupului .Învatarea în grupuri mici , activa si
colaborativa asigura o reala interactiune si intercomunicare ; o redistribuire corecta de
recompense sociale ( apreciere considerare , respect) ;o distributie eficienta a sarcinilor de
lucru ;un simt al disponibilitatii si al artei solicitarii sau acordarii ajutorului mult sporite
.Lectiile bazate pe învatarea prin cooperare influenteaza în mod pozitiv formarea raspunderii
individuale ( elevii trebuie sa comunice rezultate în nume personal sau în numele grupului ) ,
interactiunea directa si formarea deprinderilor interpersonale si de grup mic . De asemenea ,
ele creeaza între elevi o interdependenta pozitiva ( acestia realizeaza ca au nevoie unii de altii
pentru a în cadrul scolii , dar si în afara ei , vizând programul de realizare a temelor dar si
activitati extrascolare .Se realizeaza prin constituirea unei perechi compuse dintr-un copil cu
c.e.s. si unul normal . Aceasta trebuie facuta pe cât posibil informal , pe baza unor prietenii
sau simpatii . Copiii care îndeplinesc rolul de tutor trebuie alesi discret , din rândul celor care
au dovedit de-a lungul timpului disponibilitate în a acorda sprijin celorlalti , într-un mod
spontan , neimpus . Când tutoriatul se face reciproc , strategia devine benefic versatila , în
sensul tutoriatului cu inversare de roluri . Colegul normal poate învata de la cel disabil , mai
ales când acesta are un talent pentru o disciplina . Schimbarea rolurilor este benefica pentru
copilul disabil , care capata încredere în propriile forte si în valoarea lui , dar si pentru colegul
lui normal , care învata sa caute în profunzime si sa respecte talentul fiecarui om .

|”Adevaratul dascal este caracterizat prin aceea ca mintea sa se misca în

armonie cu mintile elevilor sai, traind împreuna dificultatile si victoriile intelectuale
deopotriva." ( J.Dewey)

Strategiile specifice integrarii educative sunt la rândul lor flexibile , caracterizate prin
diversitate. Strategiile educatiei integrate sunt " strategii de micro-grup, activ-participative
cooperative, colaborative , parteneriale , implicante , organizative si socializante ".

Educatia pentru toti corespunde in educatia scolara scolii incluzive. Acest tip de scoala se
refera in sens restrans la integrarea/includerea tuturor copiilor, indiferent de capacitatile si
competentele de adaptare si deci de invatare, intr-o forma de scoala. In sens larg, ea inseamna
preocuparea pentru ca fiecare copil sa fie sprijinit si sa se lucreze in beneficiul invatarii
tuturora. Fiecare copil este inteles ca un participant activ la invatare si predare pentru ca

4
fiecare aduce cu sine in procesul complex al invatarii si dezvoltarii:o experienta, un stil de
invatare, un model social, o interactiune specifica, un ritm personal, un mod de abordare,un
context cultural caruia ii apartine.Scoala incluziva ridica invatarea la rang de principiu general
si presupune inainte de orice acceptarea faptului ca orice copil poate invata. Toti actorii
educatiei invata, se schimba, se transforma. Fundamental in procesul de predare-invatare este
intelegerea interactivitatii invatarii si dezvoltarii. Fiecare participant invata si se dezvolta prin
faptul ca interactioneaza cu ceilalti. De aici si profesorii invata permanent, la fel managerii
scolari si parintii si toti ceilaltimembrii ai comunitatii. Scoala incluziva se adreseaza
individualitatilor dar ofera in acelasi timp solutiile colaborarii si cooperarii pentru invatare.
Sursele invatarii,pentru fiecare, vin din relatiile interumane si din experienta permanenta cu
obiectele, cu semenii si cu sine. Scoala nu este numai un teritoriu al cunostintelor academice
ci si un al experientelor practice si al relatilor interumane.