Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
beneficii şi proprietăţi
Descriere
Sunătoarea este o plantă erbacee răspândită pe păşuni, prin grădini sau la marginea drumurilor,
întâlnindu-se din zona de câmpie până la cea subalpină, dar mai ales în zona deluroasă.
În scop terapeutic se folosesc părţile aeriene ale plantei înflorite.
- Compoziţie
Sunătoarea conţine uleiuri volatile, flavonoide, hiperină, acizi organici (cafeic, clorogenic),
taninuri, derivaţi antracenici (hipericina, pseudohipericina), rezine, colină, betacaroten, fitoncide.
- Acţiune
Datorita prezenţei acidului clorogenic, hipericinei şi pseudohipericinei sunătoarea are acţiune
antiseptică, antiinflamatorie, decongestivă, dezinfectantă, astringentă, antidiareică, cicatrizantă.
Datorită substanţelor amare are acţiune colagogă, stimulentă a digestiei, scade aciditatea gastrică,
flavonozidele au acţiune vasodilatatoare, hipotensivă, ajută la eliminarea surplusului de apă din
organism, iar datorită uleiurilor volatile şi a colinei are acţiune calmantă şi sedativă asupra
sistemului nervos.
- Indicaţii terapetice
Administrare:
Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă mărunţită la o cană de apă clocotită, lăsată la infuzat
15-20 de m inute, apoi se strecoară şi se consumă 2-3 căni pe zi.
- Precauţii şi contraindicaţii
În perioada administrării oricărui preparat pe bază de sunatoare (creme, unguente, ulei, tincturi,
infuzii) se evită expunerea la soare datorită efectului de fotosensibilizare (poate să apară dermita
alergică solară, poate agrava diverse boli de piele: vitiligo, psoriazis, dermatoze).
Tratamentul cu sunătoare este bine să nu dureze mai mult de 2 luni cu o lună pauza, după care se
poate relua pentru a evita apariţia unor simptome nedorite: nevralgii, dureri de cap,
fotosensibilizare (fenomenul de sensibilizare la lumină).