Sunteți pe pagina 1din 17

TEORIE MATEMATICĂ BACALAUREAT 2019-2020 TEHNOLOGIC

RECAPITULARE ŞCOALA GENERALĂ


Mulţimi de numere: N  Z  Q  R  C (naturale incluse în întregi incluse în raţionale incluse în reale incluse în
complexe). N={0,1,2,3,4,…}; Z={… -3,-2,-1,0,1,2,3, …}; Q=Z+ fracţii; R=Q+radicali; C=R+numere complexe.
Ordinea operaţiilor matematice elementare:
1 – parantezele (dacă sunt mai multe, din interior spre exterior sau de la cele rotunde spre acolade);
2 – ridicarea la putere (,, o înmulţire repetată”) şi radicalii. Exemplu: 23=2●2●2=8;
3 – împărţirea sau înmulţirea (,,o adunare repetată”) Exemplu: 2●3=2+2+2=6;
4 – adunarea sau scăderea.
Adunarea, scăderea, înmulţirea şi împărţirea numerelor reale:
- adunarea a două numere pozitive dă rezultat pozitiv. Exemplu: 2+3=5;
- adunarea a două numere negative dă rezultat negativ. Exemplu: (-2)+(-3)= -5;
- adunarea unui număr negativ cu unul pozitiv dă semnul celui mai mare în valoare absolută(sau zero dacă valorile absolute
ale celor două numere sunt egale), iar valoarea se află scăzând valorile absolute ale numerelor(cea mai mare -- cea mai mică).
Termenii adunării se pot schimba între ei; NU şi cei ai scăderii!
Exemple: +2+3= +3+2=5; 12 – 3=9≠3-12=-9 !!!!
Exemple: +2-3= 2-3= -(3-2)=-1; 12 – 3=9; 3-12=-(12-3)=-9; 12-12=0; -12 +12=-(12-12)=-0=0.
Dacă se adună mai multe numere: se adună între ele cele cu plus, între ele cele ce minus şi apoi se realizează adunarea
obişnuită a două numere reale.
Exemplu: 2+3 +10 – 6 – 12=15-18=-(18-15)= - 3.
La adunarea/scăderea literală, se adună sau se scad termenii cu litere de acelaşi fel, la aceiaşi putere, iar
adunarea/scăderea se realizează între coeficienţii acestor termeni. Adunarea sau scăderea cu 0 nu modifica rezultatul.
Exemple: 2x2-3x2y-4x2+3xy-5=-2x2-3x2y+3xy-5; 5+0 = 5-0 =5; 2x3-0=2x3+0=2x3.
Adunarea/scăderea a două sau mai multe fracţii se poate face DIRECT doar dacă au acelaşi numitor, altfel se aduc la
acelaşi numitor. Numitorul comun este de obicei cel mai mic multiplu comun al tuturor numitorilor fracţiilor. O fracţie nu
poate avea numitorul egal cu zero (împărţirea cu 0 nu este permisă!).
Exemple: 2 + 7 = 2 + 7 = 5 • 2 + 3 • 7 = 10 + 21 = 10 + 21 = 31 ; 3 şi 5 sunt numere prime şi atunci cel mai mic multiplu comun al
5/ 3/

3 5 3 5 5•3 3• 5 15 15 15 15
lor este produsul dintre ele, adică 3•5=15.
5 y2 /
5y2 • 2 3x • 7 10 y 2 + 21x
3x /
2 7 2 7 10 y 2 21x
+ = + = + = + =
3x 5 y 2 3x 5y 2
5 y • 3x 3x • 5 y
2 2
15 xy 2
15 xy 2
15 xy 2
Regula semnelor la înmulţire sau împărţire: + • + = +/+ = +; - • - = -/- = +; + • - = - • + = +/- = -/+ = - .
Factorii înmulţirii se pot schimba între ei; NU şi cei ai împărţirii!
Exemple: 2●3= 3●2=6; 12 : 3=4≠3:12=1/4 !!!!
Exemple: 2•3=6; (-2)•(-3)=6; (-2)•3=2•(-3)= -6; 12/3=4; (-12)/(-3)=4; -(12)/3=12/(-3)= -4. 12/3=12:3=4.
La înmulţirea/împărţirea literală, literele se înmulţesc/ împart cu litere de acelaşi fel, iar cifrele cu cifre.
Exemple: 2x2•3x2y=(2•3)(x2•x)•y=6x3y; 2x2y/3x2=(2/3)(x2/x)•y=(2/3)x•y.
Înmulţirea a două (sau mai multe) fracţii se face numărător cu numărător şi numitor cu numitor.
Exemple: 2 • 7 • 11 = 2 • 7 • 11 = 196 ; 2 7 2•7 14 ;
• = =
3 5 13 3 • 5 • 13 225 3x 5y 2 3x • 5 y 2 15 xy 2
Împărţirea a două fracţii se face înmulţind prima cu a doua inversată; împărţirea unei fracţii cu un număr se face înmulţind
fracţia cu numărul răsturnat. Înmulţirea sau împărţirea cu 1 nu modifica rezultatul.
Exemple: 2 : 7 = 2 • 5 = 2 • 5 = 10 ;
2
2 ; 5∙1 = 5:1 =5 2x3∙1=2x3:1=2x3.
3x = 2 : 7 = 2 • 5 y = 2 • 5 y = 10 y
2 2

3 5 3 7 3 • 7 21 2
7 3x 5 y 3x 7 3x • 7 21x
5y 2
Orice număr real se poate scrie ca o fracţie cu numitorul 1. Înmulţirea cu zero are ca rezultat valoarea zero.
Exemple: 2 = 2 ; 0 −1 − 5  2x4 1∙2∙3∙0∙(-1) ∙π∙5=0
0= ; −1 = ; − 5= ;  = ; 2x4 = ;
1 1 1 1 1 1
Modulul unui număr real este o operaţie matematică prin care numărul devine nenegativ=>. a, dacă (a )  0
Exemplu: |5|=5; |0|=0; |-5|=5;  x − 2, daca ( x − 2)  0 = x  2 
 a = 0, dacă (a ) = 0
x − 2 = 0, daca ( x − 2) = 0 = x = 2 − a, dacă (a )  0
− ( x − 2) = − x + 2, daca ( x − 2)  0 = x  2 

La înmulţirea unui număr cu o paranteză, se înmulţeşte fiecare număr cu fiecare termen din paranteză.
Exemple: 2(x-5)=2•x-2•5=2x-10; 3y2(x-5)=3y2•x-3y2•5=3xy2-15y2.
Minusul în faţa unei paranteze schimbă semnul TUTUROR termenilor din paranteză.
Exemple: -(x-5)=-x-(-5)=-x+5; -3y2(x-5)=-3y2•x-3y2•(-5)=-3xy2+15y2.
Minusul în faţa unei fracţii schimbă doar semnul numărătorului sau semnul numitorului (nu la ambii!).
Exemple: − 2 = − 2 = 2 ; − − 2 = − (−2) = 2 = − 2 = + 2 = 2 ; − 2 = − 2 = 2 ; − − 2 = − (−2) = 2 = − 2 = + 2 = 2
3 3 −3 3 3 3 −3 3 3 3x 3x − 3x 3x 3x 3x − 3x 3x 3x
Înmulţirea cu 0 dă zero. Înmulţirea cu 1 nu modifică rezultatul; înmulţirea cu -1 schimbă doar semnul.
Adunarea cu 0 nu modifică rezultatul. Scăderea cu 0 nu modifică rezultatul.
Formule de calcul prescurtat:a▪(b+c)=a▪b+a▪c; a2-b2=(a+b)(a-b)=a2-b2; ( a + b ) • ( a − b ) = a − b ;
(a+b)2=a2+2▪a▪b+b2; (a-b)2=a2-2▪a▪b+b2; (a+b+c)2=a2+b2+c2+2ab+2ac+2bc;
1
(a+b)3=a3+3▪a2▪b+3▪a▪b2+b3 ; (a-b)3=a3-3▪a2▪b+3▪a▪b2-b3 ; a3+b3=(a+b)(a2-a▪b+b2); a3-b3=(a-b)(a2+a▪b+b2);
Exemple: 2( x  y) = 2 x  2 y ; ( x + 2 y)( x − 2 y) = x 2 − (2 y) 2 = x 2 − 4 y 2
Exemple: ( x + 2) 3 = x 3 + 3x 2 • 2 + 3x • 2 2 + 2 3 = x 3 + 6 x 2 + 12 x 2 + 8 ; ( x − 2) 3 = x 3 − 3x 2 • 2 + 3x • 2 2 − 2 3 = x 3 − 6 x 2 + 12 x 2 − 8
Necunoscutele se pot aduna dacă sunt date prin aceiaşi litera şi au acelaşi exponent. Cifra din faţa necunoscutei se numeşte
coeficient. Exemple: x3+ 3x3+ x2 +3y3=4 x3+ x2+ 3y3, adică se pot aduna doar x3 cu 2x3!
Ecuaţia de gradul I: o ecuaţie de gradul I are forma: ax+b=0. Soluţia acestei ecuaţii este x=-b/a, cu a ≠0.
Triunghiul este figura geometrică cu trei laturi şi suma unghiurilor de 1800. Poate fi:oarecare (unghiuri şi laturi neegale);
echilateral (cu toate laturile egale şi unghiurile egale cu 600);isoscel (cu două laturi şi două unghiuri egale);dreptunghic (cu
un unghi drept şi laturile numite catete – formează unghiul drept - şi ipotenuză).
Patrulaterul este figura geometrică cu 4 laturi. Trapez = patrulater cu două laturi paralele şi două neparalele. Paralelogramul
este o figură geometrică cu 4 laturi(patrulater), paralele şi egale două câte două.
Dreptunghi = paralelogramul cu un unghi drept Paralelogramul cu toate laturile egale se numeşte romb;
Pătrat =dreptunghiul cu laturile egale. Suma unghiurilor unui paralelogram sau trapez este 360 0.
Aria unui paralelogram este: baza∙înălţimea. Perimetrul unui poligon este egal suma lungimilor laturilor sale.

triunghi paralelogram dreptunghi romb pătrat


CLASA A IX-a
I. PUTERI ŞI RADICALI
 a
PUTERI. Puteri cu exponent natural: an unde a|R, n|N; a0=1; a1=a; an = a  ...
 a unde a=baza puterii;
de n ori
n = exponentul puterii; Ex: 23 =2•2•2=8;
Formulă Exemplu
(ab)n=anbn, a,b|R, n|N*; a0 = 1 pentru orice a ≠ 0 (2•3)4=2434; (√2•3)4=(√2)4•34=22•34
(am)n=am•n,a|R, n|N*; a1=a pentru orice a |R; (23) 4=23•4=212; 21=2,(-1)1=-1,π1=π; 01=02=
0a = 0 pentru orice a |R* 0-1 =0-8 =08 =0; 11=12=1-1=1-8=18 =1
5
am
aman=am+n, a|R, m,n|N*; = am−n , a|R*, m,n|N*, m>n. 2324=23+4=27; 23 = 25 − 3 = 22
an 2
n 4
a a n
2 24 16 ;
  = n   = 4 =
b 3 3 81
b , b0, a,b|R, n|N; 1a = 1 pentru orice a |R
Puteri cu exponent întreg negativ: a − n = 1 unde aR*,nN;restul proprietăţilor se păstrează. Ex: a −1 = 1 ; 2− 3 = 1 = 1
an a 23 8
Puteri cu exponent raţional pozitiv:
m m p m p m m m
+ m m p m p
, (ab ) =
m
m m p m p −
an = a
n m
, an a q
=a n q
n an b n , ℚ+;  a  n = a n , a,b≥0, , ℚ+;  (a )mn  q =a

n q , an
= an q ,
n b
m n q  
p
bn q
a
m
− m
Puteri cu exponent raţional negativ: a n =
1
m
=
1 , a>0, Q+; Ex: 2 − 75 = 1 = 1 = 1 ; 2 − 12 = 1 = 1
n
a m n 5 7 7 1
an 7 25 32 2
2 2
2
RADICALI. Proprietăţile radicalilor:  m, n, kN, m, n, k≥2
n
ab = n a  n b ,a,b≥0; Ex: 3 ab = 3 a  3 b ; a mn = a m ,a≥0; Ex: 3 a 4•3 = a 4
n a a ,a≥0,b>0; n
= Ex: 3 a 3a;
n
n =
b b b 3b
n
( n a )m= a m ,a≥0; Ex: ( a) =
3
4
3
a4 ; a 4•5 ; n m a = nm a ,a≥0 Ex:
n
am =
nk
a mk ,a≥0; Ex: 3 a 4 =
3•5 3 4
a = 3•4 a = 12 a
II. FORMULE TRIGONOMETRICE
Formula fundamentală: cos2x + sin2x= sin2x + cos2x =1 x  R .
(sinx + cosx)2=sin2x + 2•sinx•cosx+cos2x=1 + 2•sinx•cosx
Funcţiile sinus şi cosinus sunt periodice cu perioada 2π, iar tangentă şi cotangentă sunt periodice cu perioada π.
Avem: cos(x+2kπ)=cos x; sin(x+2kπ)=sin x; tg(x+kπ)=tg x şi ctg(x+kπ)=ctg x.
Exemple: cos(50º+2kπ)=cos 50º; sin(50º+2kπ)=sin 50º; tg(50º+kπ)=tg 50º.
Funcţia cosinus este pară=>cos(-x)=cos x; funcţia sinus este impară=>sin(-x)= - sin x.
Funcţiile sinus şi cosinus se pot aplica şi în triunghiul dreptunghic ca raport catetă opusă/ipotenuză(sinus) sau catetă
alăturată/ipotenuză(cosinus), iar tangentă/cotangentă ca raport catetă opusă/catetă alăturată(tangentă) sau catetă
alăturată/catetă opusă(cotangentă).
Reducere la primul cadran se aplică atunci când valoarea de calculat nu este din Cadranul I (se consideră cunoscute doar
valorile remarcabile din primul cadran: 00;300;450;600 şi multiplii de π/2).

2
CII->CI: Fie y  (90 0 ;180 0 ) şi y = π-x=1800-x, unde x este o valoare din Cadranul I. Avem:
sin y = sin(π-x)= sin x siny =sin(1800-x)=sin x;
cos y = cos(π-x) = - cos x cos y = cos(1800-x)= - cos x; tg y = tg(π-x) = - tg x tg y = tg(1800-x)= - tg x;
Exemple: y=1200 => sin 120º = sin(1800-60º)=sin 60º; cos 120º = cos(1800-60º)= - cos 60º;
CIII->CI: Fie y  (1800 ;2700 ) şi y = π+x = 1800+x, unde x este o valoare din Cadranul I. Avem:
sin y = sin(π+x) = - sin x sin(1800+x) = - sin x; cos y=cos(π+x) = - cos x cos(1800+x) = - cos x; tg(π+x) = tg x;
Exemple: y=2100 => sin 210º = sin(1800+30º)= - sin 30º; cos 210º = cos(1800 + 30º)= - cos 30º;
CIV->CI: Fie y  (270 0 ;360 0 ) şi y = 2π-x=3600-x, unde x este o valoare din Cadranul I. Avem:
sin(2π-x) = - sin xsin(00-x)=sin(3600-x)= - sin x; cos(2π-x) = cos x cos(3600-x)=cos x; tg(2π-x)= -tg x.
Exemple: y=3000 => sin 300º = sin(3600-60º)= -sin 60º; cos 300º = cos(3600-60º)=- cos 60º;
Formule trigonometrice pentru sumă şi diferenţă:
cos(a+b) = cos a•cos b – sin a•sin b; cos(π/2+x) = - sin x cos(a-b) = cos a•cos b + sin a•sin b;
sin(a+b) = sin a•cos b + cos a•sin b; sin(π/2+x) = cos x sin(a-b) = sin a•cos b - cos a•sin b;
tga + tgb tg (a − b) =
tga − tgb
tg (a + b) = 1 + tga • tgb
1 − tga • tgb
Funcţii trigonometrice pentru unghiuri complementare (cu suma 90 0):   ;   ;   ;  
cos − a  = sin a sin − a  = cos a tg  − a  = ctga ctg  − a  = tga
2  2  2  2 
cos(900-x)=sin x; sin(900-x)=cos x; tg(900-x)=ctg x; ctg(900-x)=tg x;
Exemplu: cos(900-60º)=sin 60º; sin (900-60º)= cos 60º;
Unghiul dublu: cos 2x = cos 2 x − sin 2 x = 1 − 2 sin 2 x = 2 cos 2 x − 1; sin 2x = 2 sin x • cos x ; tg 2 x = 2tgx ; tgx = 1 = sin x
2
1 − tg x ctgx cos x
Valori particulare pentru sin, cos, tg (trebuie ştiute valorile remarcabile pentru cadranul I şi multiplii de π/2):
x – radiani; 0 π/6 π/4 π/3 π/2 2π/3 3π/4 5π/6 π 7π/6 3π/2 5π/3 11π/6 2π
grade 00 300 450 600 900 1200 1350 1500 1800 2100 2700 3000 3300 3600
sin x 0 1/2 √2/2 √3/2 1 √3/2 √2/2 1/2 0 -1/2 -1 - √3/2 -1/2 0
cos x 1 √3/2 √2/2 1/2 0 -1/2 -√2/2 -√3/2 -1 -√3/2 0 ½ √3/2 1

x (grade;radiani) -π/2=-900 -π/3=-600 -π/4=-450 -π/6=-300 0=00 π/6=300 π/4=450 π/3=600 π/2=900
tg x -∞=1/0- -√3 -1 -√3/3 0 √3/3 1 √3 +∞=1/0+
ctg x 0 -√3/3 -1 -√3 +∞ √3 1 1/√3 0
CLASA A X-a
III. COMBINATORICĂ
Considerăm mulţimea numerelor naturale N={0,1,2,3,4,5,……}
Notăm n!=1●2●3●….●(n-2)●(n-1)●n=(n-1)!●n=n(n-1)(n-2)!. (n! se citeşte ,,n factorial”).Convenţie: 0!=1 ; 1!=1;
Exemple: 2!=1•2=2; 5!=1•2•3•4•5=120.
Permutări: numărul de permutări Pn: Pn= n!=1•2•3•…•n , nN;
Aranjamente: Sistemele ordonate (submulţimile ordonate) cu k elemente care se pot forma cu elementele unei
k
mulţimi cu n elemente (nk), se numesc aranjamente de n elemente luate cate k, notate An .

Ank =
n!
= n  (n − 1)  (n − 2)  ...(n − k + 1) cu condiţia ca nk ; convenţie: n=k  Ann =Pn= n! = 1•2•3•…•n. An0 = 1
(n − k )!
Combinări: C k = n! = numărul de submulţimi cu k elemente al unei mulţimi de n elemente cu condiţia nk.
k!(n − k )!
n

01 n −1
n n−k k
Convenţie: C n = C n =1; C n = C n = n, n>0. Formula pentru combinări complementare: C n = C n
Exemplu: 5! 5! 1 • 2 • 3 • 4 • 5 4 • 5 20 .
C52 = = = = = = 10
2! (5 − 2)! 2!•3! 1 • 2 • 1 • 2 • 3 1 • 2 2
Binomul lui Newton: Dacă a, bR, nN, atunci: (a+b)n=Cn0an+Cn1an-1b+Cn2an-2b2+…+Cnkan-kbk+…+Cnn-1abn-1+Cnnbn
k n−k
unde Tk +1 = Cn a  b unde Tk+1=termen general; k = rangul termenului k al dezvoltării;
n n k

( a + b) n = C k a n − k  b k = T
k =0
n 
k =0
k +1

Tk +1 = (−1)k Cnk an −k  bk sau (a − b)n = Cn0 a n − Cn1a n−1b1 + Cn2 a n−2b 2 − ... + (−1) n−k Cnk a n−k b k + ... + (−1) n−1 Cnn−1a1b n−1 + ... + (−1) n Cnnb n
n n
(a − b)n = (−1)k  Cnk a n − k  bk = Tk +1 unde
k =0 k =0

Obs: 1) în dezvoltarea (a+b)n, după formula binomului lui Newton, sunt n+1 termeni; 2) Cn0, Cn1, Cn2,…,Cnn se numesc
coeficienţi binomiali; 3) Să se facă distincţie între coeficientul unui termen al dezvoltării şi coeficientul binomial al aceluiaşi
termen; 4) In dezvoltarea (a+b)n si (a-b)n, dacă a=b atunci Cn0+Cn1+Cn2+…+Cnn=2n = numărul tuturor submulţimilor unei
mulţimi cu n elemente; Cn0+Cn2+Cn4+…=Cn1+Cn3+Cn5+…=2n-1.
Probabilităţi: probabilitatea p ca un eveniment să se întâmple (sau o relaţie să fie adevărată) este un număr
raţional - fracţie-egală cu p = nr.cazuri. favorabile = nr.elemente.din.multime.ce.indeplines c.conditia , în intervalul [0;1].
nr.cazuri.totale nr.total .de.elemente .din.multime
3
Pentru a calcula probabilitatea în cazul mulţimilor, trebuie stabilit clar cine este mulţimea, câte elemente are (card
= cardinalul mulţimii), care este condiţia şi câte elemente din mulţime satisfac condiţia.
Exemplu: Să se stabilească probabilitatea ca alegând un număr natural de două cifre, acesta să aibă cifrele egale.
• A={10,11,12,…..,99} şi card A=90 (sunt 90 de numere scrise cu două cifre);
• Condiţie: n  A, cifrele lui n să fie egale; condiţia este îndeplinită de:11,22,33,44,55,66,77,88,99, adică 9 numere.
• Probabilitatea va fi 9/90=1/10=0,1
TVA= 24%(valoarea TVA poate să difere!) ;TVA din preţ=Preţ•24%=Preţ•0,24.
Rata dobânzii=(dobândă simplă)/suma iniţială=(suma finală-suma iniţială)/suma iniţială.
Dobânda=rata dobânzii●suma iniţială; Suma finală = suma iniţială + dobânda.
Exemplu: La o bancă s-au depus 900 lei, iar după un an, în cont erau 1008 lei. Să se calculeze rata dobânzii.
suma _ finală − suma _ initial ă 1008 − 900 108
Rata _ dobânzii = = = = 0,12 = 12% . Dobânda=1008-900=108 lei.
suma _ initial ă 900 900
IV. ŞIRURI ŞI PROGRESII
Şirurile sunt funcţii de forma: an:N->M unde M este o mulţime oarecare (de obicei de numere).Valorile şirului se numesc
termeni ai şirului. Şirul este caracterizat de valoarea spre care tind termenii săi când n->∞, numită limita şirului şi notată
l = lim an , unde an este formula termenului general al şirului (limita apare şi la funcţii, locul lui n fiind luat de x (care poate
n →
tinde spre orice valoare numerică, inclusiv +∞ sau - ∞)).
Progresii aritmetice: sunt şiruri de numere în care fiecare termen, cu excepţia primului, se obţine din
precedentul prin adunarea aceluiaşi număr r numit raţie. O progresie aritmetică este total definită de primul
termen a1 şi raţia r, adică putem afla orice termen al progresiei aritmetice dacă ştim valoarea primului termen
şi raţia. Avem: a2=a1+r; a3=a2+r= a1+2r; … an=an-1+r = a1+(n-1)r;
an-1 + an+1 = 2•an; a1 + a3 = 2a2 (condiţia ca oricare trei termeni consecutivi să fie ai unei progresii aritmetice).
Suma primilor n termeni ai progresiei aritmetice este: Sn = a1 + a2 + … + an = a1 + a n • n = 2a1 + (n − 1) • r • n
2 2
Exemplu: a1 =2 şi raţia r=3: => şirul 2, 5, 8, 11, 14, 17, 20,...,a101=a100+r = a1 + 99r = 2 + 99•3=2+197=199, …
an+1 = an + 3=2+(n-1)•3, …. S100= a1+a2+…+a100 = 2 + 199 • 100 = 2 • 2 + (100 − 1) • 3 • 100 = 201 • 100 = 201 • 50 = 10050.
2 2 2
Progresii geometrice: sunt şiruri de numere în care fiecare termen, cu excepţia primului, se obţine din
precedentul prin înmulţirea cu acelaşi număr q numit raţie. O progresie geometrică este total definită de
primul termen b1 şi raţia q, adică putem afla orice termen al progresiei geometrice dacă ştim valoarea primului
termen şi raţia. Avem: b2=b1•q; b3=b2•q= b1•q2; … bn=bn-1•q = b1•qn-1;
bn-1•bn+1 = b2n; b1 •b3 = b22. (condiţia ca oricare trei termeni consecutivi să fie ai unei progresii geometrice).
Suma primilor n termeni ai progresiei geometrice:Sn=b1+b2+…+bn=b1+b1•q…+b1•qn-1=b1(1+q+… qn-1) = b1 q − 1 .
n

q −1
Exemplu: b1 =2 şi raţia q=3: => şirul: 2; 6=2•3; 18=6•3=2•32; 54=18•3=2•33; …. bn+1 = bn•3 = 2•3n-1; …
S4=b1+b2+…+b4=2+2•3…+2•34-1=2(1+3+… 34-1) = 2 • 3 − 1 = 2 • 81 − 1 = 2 • 80 = 160 = 80 .
4

3 −1 2 2 2
V. GEOMETRIE VECTORIALĂ
1) Reper cartezian în plan. Se numeşte reper cartezian (în plan) cuplul de axe (x x’,O,i), (yy’,O,j), unde dreptele x x’, y y’
sunt perpendiculare (în planul P),O punctul de intersecţie, iar i şi j sunt versorii (adică vectorii unitate – de lungime 1) celor două
axe şi definesc sensul de pe fiecare axă; semiaxele Ox;Oy sunt pozitive, iar semiaxele Ox’;Oy’ sunt negative (Ox se numeşte axa
absciselor, Oy se numeşte axa ordonatelor). Reperul cartezian în plan se notează (O,i,j) cu O originea reperului. Planul în care s-a
definit reperul îl numim planul xOy.
2)Coordonate carteziene. Fiecărui punct M din planul xOy, îi asociem perechea de numere reale (x,y) numite coordonatele
carteziene ale punctului M. Reciproc fiecărei perechi de numere reale (x,y), îi corespunde un punct bine determinat, în plan, de
coordonate (x,y), notat M(x,y); x se numeşte abscisă, y se numeşte ordonată.
Exemplu: Fie M(2;3). Abscisa lui M, notată xM, este egală cu 2, iar ordonata lui M, notată yM, este egală cu 3.
→ →
3)Vectori Fiecărui punct M(xM;yyM)) din planul xOy, îi asociem vectorul de poziţie OM = xM • i + yM • j .
→ → → → →
Exemplu: Fie M(2;3) => OM = 2 • i + 3 • j = 2 i + 3 j
→ → → →
Vectorul format de punctele AB este: AB = ( xB − xA ) • i + ( yB − yA ) • j ; AB = AB
→ → → → → → → → →
Exemplu: Fie A(2;3) şi B(5;6)=> AB = ( xB − xA ) • i + ( yB − yA ) • j = (5 − 2) • i + (6 − 3) • j = 3 • i + 3 • j = 3 i + 3 j
Adunarea (sau scăderea) vectorilor se face pe componente (ce îi cu i cu ce îi cu i şi ce este cu j cu ce este cu j).
→ → → → →
Suma vectorilor ce formează un contur închis este nulă. AB = − BA ; AB + BA = 0 sau, în cazul unui poligon închis
→ → → →
(de exemplu la un triunghi avem AB + BC + CA = 0 ) suma vectoriala a laturilor este zero.
Înmulţirea unui vector cu un număr se face înmulţind fiecare componentă a vectorului cu acel număr.
     
Exemplu: Fie u = 2 • i − 3 • j şi v = −3 • i + 4 • j . Să se calculeze 2u + 3v .

4
                 
Avem: 2u + 3v = 2(2i − 3 j ) + 3(−3i + 4 j ) = 2 • 2i − 2 • 3 j + 3 • (−3i ) + 3 • 4 j = 4i − 6 j − 9i + 12 j = 4i − 9i − 6 j + 12 j = −5i + 6 j
     
Doi vectori v1 = vx1 • i + vy1 • j şi v2 = vx 2 • i + vy 2 • j sunt coliniari sau paraleli dacă vx1 = v y1 şi perpendiculari dacă
vx 2 vy 2
     
vx1•vx2+ vy1•vy2=0. Dacă v1 = k • v2 , atunci v1 = k • v2 sau v1 coliniar cu v2 .
Doi vectori se înmulţesc scalar element cu element şi se ţine cont că i·i=j·j=1, i·j=j·i=0 sau că
     
v1 • v2 = v1 • v2 • cos(v1, v2 ) .
4) Distanţa dintre două puncte A(xA;yA)B(xB;yB) sau lungimea segmentului AB este: AB = ( x B − x A ) 2 + ( y B − y A ) 2
Exemplu: Fie A(2;3) B(5;6) => AB = (5 − 2)2 + (6 − 3)2 = (3)2 + (3)2 = 9 + 9 = 18 = 9 • 2 = 9 • 2 = 3 2
5) Coordonatele mijlocului M(xM;yM) ale segmentului AB: xM = x1 + x2 = x A + xB yM = y1 + y2 = y A + yB
2 2 2 2
Exemplu: Fie A(2;3) B(5;6) => xM = x A + x B = 2 + 5 = 7 ; y M = y A + y B = 3 + 6 = 9 = M  7 ; 9  .
2 2 2 2 2 2 2 2
Simetricul punctului A faţă de punctul B este un punct C aflat pe dreapta AB şi egal depărtat de B ca şi A, adică
AB=BC sau B este mijlocul segmentului AC. xC=2xB-xA şi yC=2yB-yA.
6)Drepte în plan. Orice dreaptă este definită şi de o ecuaţie de gradul I, în x şi y, de forma; ax + by +c =0,
a,b,c  R, a şi b nu simultan nule (  a2 + b2 > 0), numită ecuaţia carteziană generală a dreptei.
Exemplu: 2x+3y-5=0; a=2; b=3; c=-5.
y = m•x+n – ecuaţia prin tăieturi a dreptei.
Exemplu: y = -3x+7; m = -3; n = 7.
Ecuaţia dreptei determinată de două puncte distincte: A(x1,y1), B(x2,y2), (x1  x2) este: x − x1 = y − y1 .
x2 − x1 y2 − y1
Dacă x1= x2, atunci ecuaţia dreptei este x = x1(|| cu Oy).
Dacă y1=y2, atunci ecuaţia dreptei este y = y1. (|| cu Ox).
Exemplu: A(2;3) B(5;6) => x − 2 = y − 3 = x − 2 = y − 3 = 3( x − 3) = 3( y − 3) = x − 3 = y − 3 = x − 3 − y + 3 = 0 = AB : x − y = 0.
5−2 6−3 3 3
Panta dreptei care trece prin două puncte: A(xA;yA)B(xB;yB), xA  xB este: mAB = y B − y A .
xB − x A
Exemplu: A(2;3) B(5;6) => 6−3 3
m AB = = = 1 =>mAB=1.
5−2 3
Două drepte de ecuaţii a·x +b·y + c = 0, a’·x + b’·y + c’ = 0, coincid dacă a
=
b
=
c . Dacă a2=0, atunci şi
a' b' c '
a1 = 0, sau dacă b2 = 0, atunci şi b1 = 0. Dacă a=0, atunci şi a’=0;dacă b=0, atunci şi b’=0;dacă c=0, atunci şi c’=0.
Două drepte de ecuaţii y = mx+n, y=m’x+n’ coincid dacă m = m’ şi n=n’.
Exemplu: Fie d1: x+2y-3=0; d2: 2x+4y-6=0; d3: 2x+4y-1=0. d1 şi d2 coincid, iar d1 şi d3 sunt paralele.
Fie  a1 x + b1 y + c1 = 0   y = m1 x + n1 sistemul format de ecuaţiile a două drepte (d1) şi (d2 ). Punctul de
 
a 2 x + b2 y + c 2 = 0  y = m2 x + n2
intersecţie al dreptelor (d1) şi (d2) se găseşte rezolvând sistemul format de ecuaţiile dreptelor.
Exemplu: Fie  x + 2 y + 3 = 0 Adunăm cele două ecuaţii, x se reduce şi avem: 2y+2y+3+5=4y+8=0=>4y=-8=>y=-8:4=

− x + 2 y + 5 = 0
-2. Din prima ecuaţie aflăm pe x: x+2•(-2)+3=0 =>x+(-4)+3=0 =>x-4+3=0 =>x-1=0 =>x = 1. =>d1  d2=M(1;-2).
Fie  y = 2 x + 4 Înlocuim pe y din prima ecuaţie în a doua ecuaţie şi avem: 2x+4=x+3=>2x-x=3-4 =>x= -1. Din a

 y = x+3
doua ecuaţie aflăm pe y: y = -1+3 = 2. =>d1  d2=M(-1; 2).
Ecuaţia dreptei de pantă m şi având ordonata la origine egală cu n este: y = m·x +n (ecuaţia explicită a
dreptei, deoarece y se scrie explicit în funcţie de x, unde coeficientul m al lui x este panta dreptei).
• Ecuaţia dreptei d, care trece prin A (x1,y1) şi are panta m este: y – y1 = m(x – x1).
• dacă m = 1, n = 0  y = x - ecuaţia primei bisectoare;
• dacă m = - 1, n = 0  y = - x - ecuaţia celei de doua bisectoare;
• dacă n = 0  y = m·x - ecuaţia unei drepte care trece prin origine.
• ecuaţia y = 0 este ecuaţia axei Ox;
• ecuaţia x = 0 este ecuaţia axei Oy;
• ecuaţia y = k ≠0 este ecuaţia unei drepte paralele cu axa Ox;
• ecuaţia: x =k ≠0 este ecuaţia unei drepte paralele cu axa Oy.
Un punct se află pe o dreaptă dacă coordonatele lui verifică ecuaţia dreptei, adică pentru x = xA, y = yA avem
egalitatea: yA=m·xA + n . A afla ecuaţia unei drepte înseamnă a găsi pe m şi n sau pe a,b şi c, NU pe x şi y!
Exemplu:Fie A(1;2) şi d:x+y-3=0y=-x+3 => xA+yA -3=1+2-3=3-3=0=>A  d sau yA=-xA+32=-1+32=2=>A  d

5
Trei puncte A(xA;yA), B(xB;yB), C(xc,yc) sunt coliniare dacă xC − x A = yC − y A .
xB − x A yB − y A
Exemplu: Fie A(1;2), B(2;4), C(3;6) . Avem: 3 − 1 = 6 − 2 = 2 = 4 = 2 = 2 => A,B,C sunt coliniare.
2 −1 4−2 1 2
Dreptele (d1): a1·x + b1·y + c1 = 0, (d2): a2·x + b2·y +c2 = 0 sunt paralele, dacă a1 = b1  c1 a2,b2  0 .
a 2 b2 c2
Două drepte d1 şi d2 sunt paralele (d1||d2) dacă pantele lor m1 şi m2 satisfac relaţia m1=m2 (pantele sunt egale).
Exemplu: Fie d1: x+2y-3=0; d2: -2x+y-8=0; a1=1,b1=2, a2= -2,b2=1, d1 şi d2 coincid, iar d1 şi d3 sunt paralele.
Exemplu: Fie d1: y=x-5; d2: y=x+9; m1=1, m2=1,n1≠n2, =>d1 şi d2 sunt paralele.
Două drepte d1 şi d2 sunt perpendiculare ( d1 ⊥ d 2 ) dacă pantele lor m1 şi m2 satisfac relaţia m1·m2= -1.
Exemplu: Fie d1: y=x-5; d2: y=-x+9; m1=1, m2=-1, m1·m2=1·(-1)= -1 =>d1 şi d2 sunt perpendiculare.
Dacă m1  m2, cele două drepte sunt concurente (sistemul format de ecuaţiile dreptelor având soluţie unică).
Exemplu: Fie d1: y=x-5; d2: y=2x-5; m1=1≠ m2=1,n1=n2, =>d1 şi d2 sunt concurente.
Distanţa de la un punct la o dreaptă este lungimea perpendicularei duse din acest punct pe dreapta dată.
Fie dreapta d: ax+by+c=0 şi punctul M(xm,yM) . Distanţa de la d la M este d (M ( x , y ), d ) = a • xM + b • yM + c
M M
a 2 + b2
Exemplu: Fie d: x+2y-3=0 şi M(2;3)=>a=1,b=2,c=-3,xM=2,yM=3=> 1 • 2 + 2 • 3 + (−3) 2+6−3 5 5
d ( M (2,3), d ) = = = = = 5
1 +2
2 2
1+ 4 5 5
Perimetrul unui triunghi este suma lungimilor laturilor sale, adică: P=AB+BC+CA=c+a+b =
= perimetrul triunghiului ABC, iar p = P = a + b + c =semiperimetrul.
2 2
Aria triunghiului= bază • inaltime . A BC • AD BC • AB • sin B (pot fi
ABC = = = p( p − a)( p − b)( p − c)
2 2 2
oricare alte două laturi şi unghiul dintre ele). Dacă se cunosc coordonatele vârfurilor
xA yA 1
1
Triunghiul ABC poate AABC = xB yB 1
2
fi: xC yC 1
A(xA;yA), B(xB;yB), C(xc,yc), utilizăm formula: (dacă AΔABC=0, punctele
- echilateral – toate
l2 3
unghiurile egale(600) şi Aechilateral =
laturile egale A,B şi C sunt coliniare). Aria unui Δ echilateral de latură l: , iar a unui triunghi 4
- isoscel – două laturi dreptunghic este egală cu jumătate din produsul catetelor.
egale şi două unghiuri Teorema lui Pitagora generalizată=teorema cosinusului: AB2+ AC2 – 2AB∙AC∙ cos A = BC2
egale AB2+ BC2 – 2AB∙BC∙ cos B = AC2; AC2+ BC2 – 2AC∙BC∙ cos C= AB2
- dreptunghic – un Teorema lui Pitagora generalizată se poate scrie pentru oricare alt unghi.
unghi drept (900) Teorema sinusurilor: a = b = c = 2R  BC = AC = AB = 2R unde R=raza cercului circumscris
- oarecare sin A sin B sin C sin A sin B sin C
r= raza cercului înscris triunghiului (la triunghiul dreptunghic această rază R este egală cu jumătate din ipotenuză şi cu
în triunghi; r=S/p mediana din unghiul drept) .
Centrul cercului Mediană = segment ce uneşte un vârf al triunghiului cu mijlocul laturii opuse; punctul de întâlnire al
înscris în triunghi este medianelor (la o treime de bază şi două de vârf) se numeşte centru de greutate (notat de obicei cu G);
punctul de întâlnire al Mediatoare = dreaptă perpendiculară pe mijlocul laturii opuse (sau a unui segment); punctul de
bisectoarelor întâlnire al mediatoarelor se numeşte ortocentru (notat de obicei cu H);
Bisectoare Înălţime =segment ce pleacă dintr-un vârf şi este perpendicular pe latura opusă;
=semidreaptă ce Centrul cercului circumscris triunghiului este punctul de întâlnire al mediatoarelor.
pleacă dintr-un vârf Lungimea medianei dusă din A(xA;yA) pe mijlocul laturii B(xB;yB)C(xC;yC):
şi împarte unghiul
în două părţi egale - calculăm coordonatele mijlocului M(xM;yM): xM = x B + xC ; y M = y B + yC
- raza cercului înscris
2 2
r=S/p - calculăm lungimea segmentului AM: AM = ( x M − x A ) 2 + ( y M − y A ) 2
VI. FUNCŢII ELEMENTARE NUMERICE
Sunt funcţii definite pe mulţimi de numere (N,Z,Q,R,C, intervale sau reuniuni de intervale ale acestora) şi cu valori
tot în mulţimi de numere. Forma generală este: f: A->B, f(x)=y unde y este o suită de operaţii matematice cu x
(expresia funcţiei) . Valoarea unei funcţii într-un punct x=x0 este f(x0); la fel verificăm şi dacă graficul funcţiei trece
printr-un punct A(xA;yA) (sau punctul A(xA;yA) se află pe graficul funcţiei): dacă f(xA)=yA atunci graficul funcţiei trece
prin A(xA;yA). A = domeniu de definiţie; B = domeniu de valori (codomeniu)
Exemplu: f:R->R, f(x) = x2 – 1; f(0)=02-1=0-1=-1, deci A(0;-1) este pe graficul lui f.
Dacă unul din factorii unei înmulţiri (produs) este zero, atunci rezultatul înmulţirii este zero. Acest lucru este util la
calculul produsului valorilor unei funcţii în diferite puncte când valoarea în unul din aceste puncte este egală cu zero.
1.Funcţia de gradul I: f: R->R; f(x)=a•x+b, a≠0 (determinată dacă ştim pe a şi b).

6
Graficul unei funcţii de gradul I este o dreaptă (crescătoare dacă a>0 sau descrescătoare dacă a<0). Această funcţie
este bijectivă(evident dacă a≠0). Funcţia este crescătoare dacă a>0 şi descrescătoare dacă a<0.Dacă f: [c,d]->R;
f(x)=a•x+b, a≠0, atunci minimul este în f(c) – dacă a>0 - sau f(d) – dacă a<0 – iar maximul lui f(x) este în celăllat
capăt de interval, adică în f(d) – dacă a>0 - sau f(c) – dacă a<0.
Exemplu: f(x)=x-6, a=1≠0; b= -6.
2.Funcţia de gradul II: f: R->R; f(x)= a•x2+b•x+c; a≠0 (determinată dacă ştim pe a, b şi c).
Graficul unei funcţii de gradul II f(x)=a∙x2+b∙x+c este o parabolă (cu vârful în sus dacă a<0 şi cu vârful în jos dacă
a>0). Coordonatele vârfului V(xV;yV) al parabolei asociate funcţiei sunt: xV = − b ; yV = −  , adică V (− b ;−  ) şi
2a 4a 2a 4a
yv constituie minimul (dacă a>0) sau maximul (dacă a<0) funcţiei. Funcţia este crescătoare pentru x<x V şi
descrescătoare pentru x>xV dacă a<0 şi invers. Dacă Δ<0, parabola nu intersectează axa Ox; dacă Δ=0, parabola
(graficul funcţiei) este tangentă axei Ox în vârf; dacă Δ>0 parabola intersectează Ox în două puncte: (x1;0) şi (x2;0).
Exemplu: f(x)= -x2 +3x-5; a= -1≠0; b=3; c = -5.
3. Funcţia polinom: f: R->R; f(x)= an·xn + an-1·xn-1+ …. + a1·x + a0 (determinată dacă ştim pe an, an-1,…, a0 şi n)
Exemplu: f(x)= =x3 - 4·x2+2x -6; a3=1; a2=-4; a1=2; a0 = -6;
4. Funcţia raţională C ( x) = P ( x ) unde P(x) şi Q(x) sunt polinoame.
Q( x)
Domeniul de definiţie este R – {rădăcinile numitorului Q(x).}
5. Funcţia putere: f: R->R; f(x)= a·xn (determinată dacă ştim pe a şi n) .
Semnul funcţiei putere depinde de semnul lui a şi dacă n este par sau impar. Exemplu: f(x)= -4x5; a=-4; n=5.
6. Funcţia radical: f:D->R; f ( x) = x . (determinată dacă ştim pe n)
n

Dacă n este par, atunci ce-i sub radical nu trebuie să fie negativ şi valoarea lui f este pozitivă sau zero;dacă n este
impar, atunci x  R şi semnul lui f este la fel cu semnul expresiei de sub radical.
Exemplu: f ( x) = 5 x , n =5.
7. Funcţia exponenţială: f: R->(0;+∞);f(x) = ax; a>0, a ≠1 (determinată dacă ştim pe a);
1
Funcţia exponenţială este numai pozitivă şi f(0)=a0=1.Exemple: f1(x) = ex; f2(x) = 2x; f3(x) = 2-x=(2-1)x=(1∕2)x = 2 x ;

8. Funcţia logaritm: f: (0;+∞->R; f(x)=logax unde a>0, a ≠1 şi x >0. (determinată dacă ştim pe a).
Logaritmii apar ca soluţii ale ecuaţiilor ax=N unde baza a>0, a≠1 şi argumentul N>0.Proprietăţi: loga N1 + loga
N2=loga N1·N2 ; loga N1 - loga N2 = loga N1/N2; loga N k = k loga N; loga a=1; loga 1=0;
1
Exemplu: log2 5 + log2 7=log2 5●7= loga 35; log2 5 - log2 7=log2 5/7; log2 3 5 = 5 log2 3; log 2 3 5 = log 2 5 3 = log 2 5
3
Funcţia logaritm este pozitivă dacă a>1 şi x>1 sau 0<a<1 şi 0<x<1; funcţia logaritm este negativă dacă a>1 şi
x<1 sau 0<a<1 şi x>1; f(1)=loga1=0.
Exemple: f1(x)=log3x; f2(x)=log10x=lgx; f3(x)=logex=lnx.
9. Funcţii trigonometrice directe:
a. sinus: f: R->[-1;+1]; f(x)= sin x. Funcţia sinus este periodică de perioadă 2π.
b. cosinus: f: R->[-1;+1]; f(x)= cos x. Funcţia cosinus este periodică de perioadă 2π.
c. tangentă: f:R-{kπ}->R; f(x)= tg x. Funcţia tangentă este periodică de perioadă π şi nedefinită în multiplii de π.
d. cotangentă: f:R-{kπ/2}->R;f(x)=ctg x. Cotangenta este periodică de perioadă π şi nedefinită în multiplii de π/2.
10. Funcţii trigonometrice inverse:
a. arcsinus: f: [-1;+1] -> R; f(x) = arcsin x; b. arccosinus: f: [-1;+1] -> R; f(x) = arccos x;
c. arctangentă: f: R->R; f(x) = arctg x; d. arccotangentă: f: R->R; f(x) = arcctg x.
Punctele de intersecţie ale graficului unei funcţii f:R->R cu axele de coordonate sunt:
- cu axa Oy: (0;f(0)) – cel mult un singur punct (trebuie calculat f(0)) - intersecţia cu axa Oy există numai dacă
funcţia este definită în x = 0;
- cu axa Ox: (f(x)=0; 0) – unul sau mai multe puncte (trebuie rezolvată ecuaţia f(x) = 0 şi aflata valoarea
rădăcinilor); intersecţia cu axa Ox există numai dacă ecuaţia f(x) = 0 are soluţii.
Exemplu: Fie f(x)= -x2 +3x-5; a= -1≠0; b=3; c = -5.
Gf∩OY: f(0)=-02+3·0-5=0+0-5=-5 => Gf∩OY=A(0;-5)
- Gf∩OX: f(x)=0-x2 +3x-5=0; Δ=b2-4·a·c=32-4·(-1)·(-5)=9-20=-11<0 =>Gf nu intersectează axa OX.
Un punct A(xA,yA) aparţine graficului unei funcţii f(x) dacă coordonatele punctului verifică relaţia prin care
este dată funcţia, adică f(xA)=yA. De exemplu, un punct un punct A(xA,yA) aparţine graficului unei drepte (adică se
află pe dreapta) de ecuaţie ax+by+c=0 (sau y=mx+n) dacă este verificată ecuaţia a·xA+b·yA+c=0 (sau yA=m·xA+n).
Exemplu: f(x)=3x; A(0;1); xA=0, yA=1; f(xA)=f(0)=30=1=yA =>A  Gf.
La calculul punctelor de intersecţie a graficului a două funcţii f(x) şi g(x) se rezolvă ecuaţia f(x)=g(x)
f(x)-g(x)=0h(x)=0, se găsesc rădăcinile x1,x2,…,xn ale lui h(x) apoi se calculează f(x1)=g(x1),..,f(xn)=g(xn),
punctele de intersecţie fiind A1(x1,f(x1)),…, An(xn,f(xn)).
7
Exemplu: Dacă avem de calculat intersecţia dintre graficul unei funcţii de gradul I(o dreaptă) şi al unei funcţii de
gradul II (o parabolă), vom avea maxim 2 puncte de intersecţie (dar putem avea un punct sau niciunul).
Exemplu: Fie f(x)= -x2 +3x-5 şi g(x)= -3x; f(x)=g(x) -x2 +3x-5=-3x =>-x2 +3x-5+3x=0 =>-x2 +6x-5=0;
a=-1;b=6;c=-5; Δ=b2-4·a·c=62-4·(-1)·(-5)=36-20=16=42; x = − b   = − 6  16 = − 6  4  x = − 6 + 4 = − 2 = 1  0; x = − 6 − 4 = − 10 = 5  0
2 • (−1) −2 −2 −2 −2 −2
1, 2 1 2
2a
f(x1)=g(x1)=g(1)=-3·1=-3; f(x2)=g(x2)=g(5)=-3·5=-15=> Gf∩Gg= M1(1;-3) şi M2(5;-15).
VII. ECUAŢII ŞI INECUAŢII
Ecuaţia de gradul I: o ecuaţie de gradul I are forma: ax+b=0. Soluţia acestei ecuaţii este x=-b/a, cu a ≠0.
Exemple: 2x+4=0, a=2, b=4 =>x=(-4)∕2=-2; 2x+3=5 => 2x=5-3=2; =>x=2:2=1 =>x=1
Ecuaţia de gradul al II-lea: forma canonică a unei ecuaţii de gradul al II-lea este: a•x2+b•x+c=0, iar soluţiile ei sunt:
− b   , unde Δ=b2 – 4ac; de asemenea, avem: s = x1+x2;p = x1•x2. Ecuaţiile de gradul II de altă formă se
x =
1, 2
2a
aduc la forma canonică (cu zero în dreapta egalului). Ecuaţia de gradul II care are rădăcinile x1 şi x2 este:
a•(x-x1)•(x-x2)=0 sau, dacă a=1, x2–(x1+x2)•x+x1•x2 = 0. Rădăcinile sunt reale dacă Δ>0,(reale şi egale dacă Δ=0) şi
complex conjugate dacă Δ<0.
Exemplu: x2 +3x-4=0; a=1≠0;b=3; c = -4; Δ = b2-4●a●c=32-4·1·(-4)=9+16=25=52.
− b   − 3  25 − 3  5 −3+5 2 − 3 − 5 − 10
x1, 2 = = =  x1 = = = 1  0; x2 = = = −5  0
2a 2 •1 2 2 2 2 2
Ecuaţii iraţionale(cu radicali). Condiţie: ce este sub radicalii de ordin par sau egal cu ei să fie >0; se scapă de
radicali prin ridicare la putere egală cu ordinul radicalilor(uneori succesivă), prin amplificare cu conjugata etc.
Exemplu: x 2 − 4 = 4 . Rezolvare: Se pune condiţia:x2-4>0; se ridică la puterea a 2-a (deoarece avem radical de
( )
ordinul 2) ambii membri şi obţinem: x 2 − 4 = 22  x 2 − 4 = 4  x 2 = 4 + 4 = 8  x1, 2 = 2 2
2

Ecuaţii exponenţiale: ecuaţii ce conţine variabila necunoscută la exponentul puterii .


Cea mai simplă ecuaţie exponenţială este de forma ax = b,(sau af(x)=b) unde a>0, a ≠1.Încercăm să-l scriem pe b c o
putere a lui a, adică b = a x1 şi în acest caz x=x1 sau f(x)=x1. Dacă nu putem să-l scriem pe b ca o putere a lui a,
atunci pentru b<0 ecuaţia nu are soluţii, iar pentru b>0 ecuaţia dată are o soluţie unică x=logab sau f(x) =logab.
Exemple: Să se rezolve ecuaţiile: a) 2x = -4, b) 2x = 8, c) 2x = 5.
Rezolvare. a)cum membrul din stânga ecuaţiei este pozitiv  x  R, iar membrul din dreapta este negativ, ecuaţia nu
are soluţii; b) Se obţine x=log28, adică x=3 sau 2x=23 şi rezultă că x=3; c) similar exemplului precedent se obţine
x=log25. Rezultă că ecuaţia exponenţială de tipul af(x)=b, unde a>0, a≠1 şi b>0 este echivalentă cu ecuaţia f(x)=logab.
O altă variantă este să se transforme ecuaţia exponenţială într-o ecuaţie polinomială (de obicei de grad I,II,III).
Exemplu: Să se rezolve ecuaţia 4x – 2x -2 =0; Rezolvare: Încercăm să obţinem puteri cu aceiaşi bază, de preferat baza
mai mică, adică baza 2 în acest caz. 4x–2x-2=0=> (2 2 ) x − 2 x − 2 = 0 => 22x − 2 x − 2 = 0 => 2 x•2 − 2 x − 2 = 0 => (2 x ) 2 − 2 x − 2 = 0 .
Notăm 2x=y>0, înlocuim şi obţinem y2-y-2=0, adică o ecuaţie de gradul II în y. Avem: a=1, b=-1, c=-2=>
Δ=b2-4·a·c =(-1)2-4·1·(-2)=1+8=9=32.=> x1,2 = − b   = − (−1)  9 = + 1  3  x1 = 1 + 3 = 4 = 2  0; x2 = 1 − 3 = − 2 = −1  0 Doar
2a 2 •1 2 2 2 2 2
y = y1 verifică condiţia să fie mai mare ca zero, deci 2x=y1  2x=1=20 =>x=0 (egalitate de puteri, egalitate de baze
=>egalitate de exponenţi).
Ecuaţii logaritmice: ecuaţia ce conţine necunoscuta sub semnul logaritmului sau (şi) în baza lui. Cea mai simpla
ecuaţie logaritmica este ecuaţia de tipul logax = N. Dacă a>0, a ≠1, ecuaţia, pentru orice număr real N>0, are o
soluţie unică, x = aN. Înainte de a rezolva ecuaţia se pun condiţiile: a > 0, a ≠1, N>0. Se va ţine cont că: ,, logaritmul
este exponentul la care se ridică baza ca să ne dea argumentul” adică în cazul loga x = b => ab = x. O altă variantă
este să se transforme ecuaţia logaritmică într-o ecuaţie polinomială (de obicei de grad I,II sau III.)
Exemplu: Să se rezolve ecuaţiile a) log2 x = 3, b) log3 x = -1, c) log 1 x = 0 Rezolvare. Se utilizează logax = N şi x=aN
3

si se obţine a) x = 23 sau x = 8; b) x = 3-1 sau x = 1/3; c)x=(1/3)0 = 1 sau x = 1.


Inecuaţiile se rezolvă rezolvând mai întâi ecuaţia ce se formează din inecuaţie şi stabilind semnul expresiei
(funcţiei) ce formează inecuaţia - se trece totul în partea stângă (în dreapta rămâne 0) şi se stabileşte semnul
expresiei din partea stângă (rezultatul rezolvării unei inecuaţii este de obicei o mulţime sau un interval).
Exemplu: 2x-7<0; Rezolvăm întâi ecuaţia 2x-7=0 => x=[-(-7)]∕2=7/2 =>x  (-∞;7/2).
Semnul funcţiei de gradul I: funcţia are semn contrar lui a pentru x<-b/a şi semnul lui a pentru x>-b/a.
Un caz particular de inecuaţie de gradul I este |a·x+b|<m (sau |a·x+b|>m). Această ecuaţie devine –m<a·x+b<m (sau
–m>a·x+b>m) adică un sistem de două ecuaţii de gradul I: a • x + b  −m  a • x  −m − b şi obţinem două intervale de
 
a • x + b  m a • x  m − b
valori pentru x (câte unul pentru fiecare ecuaţie), iar x va fi în intersecţia celor două intervale.
Exemplu: |2x+3|<5=>-5<2x+3<5=> 
x
−8
2 x + 3  −5 2 x  −5 − 3 2 x  −8 
 2   x  −4   x  [−4; )  x  [−4;1]
     
2 x + 5  5 2 x  5 − 3 2 x  2 x  2 x  1  x  ( −;1]

 2

8
Semnul funcţiei de gradul II: dacă Δ<0, peste tot avem semnul lui a (dacă Δ=0 peste tot avem semnul lui a cu
excepţia punctului x=x1=x2=-b/a); dacă Δ>0, între rădăcinile x1 şi x2 avem semn contrar lui a, iar în afara
rădăcinilor avem semnul lui a.
Exemplu: x2-4·x+3>0;a=1>0;b=-4;c=3;Δ=b2-4·a·c=(-4)2-4·1·3=16-12=4=22;
−b  − (−4)  4 42 4+2 6 4−2 2
x1, 2 = = =  x1 = = = 3; x 2 = = = 1  x  (−;1]  [3; )
2a 2 •1 2 2 2 2 2
Alte semne de funcţii: trigonometrice, polinoamele, radicalul de ordin impar, logaritm pot fi pozitive sau negative.
VIII. POLINOAME CU COEFICIENŢI REALI
Fie f=anXn +an-1Xn-1+…+a1X+a0 un polinom cu coeficienţi reali (an, an-1, … , a1, a0 sunt numere reale, an≠0);grad f=n.
O rădăcină a polinomului f este acel număr cu care, dacă înlocuim pe x, obţinem valoarea zero.
Exemplu: f(x) = 2x3 -3x2 + 8x -7; f(1)=2·13-3·12+8·1-7=2·1-3·1+8-7=2-3+8-7=-1+1=0=> x=1 - rădăcină a lui f.
Un polinom de gradul n cu coeficienţi reali are n rădăcini: x 1, x2, x3, … , xn-1, xn care pot fi numere complexe, reale,
raţionale sau întregi. Un polinom cu coeficienţi reali de grad impar are cel puţin o rădăcină reală.
Dacă x1 = a + i•b este o rădăcină complexă a lui f, atunci şi conjugata sa x2 = a – b·i este rădăcină a lui f.
Dacă x1 = A + √B este o rădăcină reală a lui f, atunci şi x2 = A – √B este rădăcină a lui f.
Dacă xi=(p/q) este o rădăcină raţională a lui f, atunci p divide termenul liber a0 şi q divide coeficientul termenului de
rang maxim, an, adică rădăcinile raţionale ale unui polinom se caută făcând raportul divizorilor celor doi coeficienţi.
Două polinoame sunt egale dacă au acelaşi grad şi coeficienţii corespunzători puterilor de acelaşi grad sunt egali.
Restul împărţirii lui f la X-a este f(a). Dacă a este rădăcină a lui f, atunci f(a)=0, f se divide (împarte exact) cu
X-a şi reciproc. Dacă x1,x2 sunt rădăcini ale lui f, atunci f(x1)=f(x2)=0, f se divide cu (X-x1)•(X-x2) şi reciproc.
Exemplu: f(x) = 2x3 -3x2 + 8x -9; f(1)=2·13-3·12+8·1-9=2·1-3·1+8-9=2-3+8-9=-1-1=-2=> x=1 nu este rădăcină
a lui f.
Teorema împărţirii cu rest: f =c·g+r unde: f – deîmpărţit; g – împărţitor; c – cât; r – rest. Grad f = grad c+grad g.
Împărţirea a două polinoame se face asemănător cu împărţirea numerelor (se împart termenii de grad maxim de la
deîmpărţit – f (x3 în acest caz) şi împărţitor – g (x2 în acest caz) coeficient cu coeficient şi necunoscută cu
necunoscută), doar că rezultatele intermediare se scriu cu minus şi se adună (nu se scriu cu plus şi se scad).
Exemplu: împărţirea a două polinoame: f(x) = x3 + 2·x2 + 3·x +1; g(x) = x2 – 1;
f(x) :g(x) = (x3 + 2·x2 + 3·x +1) :( x2 - 1)= x+2 rest 4x+3; f =deîmpărţit; g=împărţitor; c=x+2=cât; r=4x+3=rest.
grad(f:g) = grad f - grad g; grad r<grad g
x3 + 2·x2 + 3·x +1 x2 - 1
trecem cu semn schimbat -> -x3 + x x+2 -> cât
adunăm -> / 2x2 + 4x
trecem cu semn schimbat -> -2x2 +2
adunăm -> / 4x + 3 -> rest
Înmulţirea a două polinoame – se înmulţeşte fiecare termen de la primul polinom cu fiecare termen de la al doilea
polinom;( dacă primul polinom are 4 termeni, iar al doilea are 2 termeni, rezultatul va avea 2∙4=8 termeni).grad(f•g)
= grad f + grad g; un polinom cu gradul ZERO este o constantă, de obicei nenulă.Exemplu: înmulţirea a două
polinoame: f(x)•g(x)=(x3+2·x2+3·x+1)·(x2-1)=(x3+2·x2+3·x+1)·x2-(x3+2·x2+3·x+1)·1= =x3+2·x4+3·x3+x2- x3-2·x -3·x -
1=x5 +2·x +2·x3+x2-2x2 -3x-1= x +2·x +2·x3 - x2 -3x-1;
X. RELAŢIILE LUI VIETE
Sunt relaţii între rădăcinile şi coeficienţii unei ecuaţii polinomiale de diferite grade.
Pentru polinoame de gradul I - f(x) = a1·x + a0 = 0; x1 = (-a0)/a1
Exemplu: f (x)= -4·x+3=0; a1=-4; a0=3; x1=(-3)/(-4)=3/4
Pentru polinoame de gradul II - f(x) = a2·x2 + a1·x + a0 = 0; x +x =− 1 =−
a b a
x •x = 0 =
c
1 2 1 2
a2 a a2 a
Exemplu: f (x)=x2-4·x+3=0; a=a2=1;b=a1=-4;c=a0=3; −4 4 3
x1 + x2 = − = = 4 ; x1 • x2 = = 3
1 1 1
Pentru polinoame de gradul III - f(x) = a3·x3 + a2·x2 + a1·x + a0 = 0
a a a
x1 + x2 + x3 = − 2 ; x1 • x2 + x1 • x3 + x2 • x3 = 1 ; x1 • x2 • x3 = − 0
a3 a3 a3
3 2
Exemplu: f(x) = 2x -3x + 5x -7 = 0; a3=2; a2=-3; a1=5; a0=-7;
−3 3 ; 5 −7 7
x1 + x2 + x3 = − = x1 • x2 + x1 • x3 + x2 • x3 = ; x1 • x2 • x3 = − =
2 2 2 2 2
Pentru polinoame de gradul IV - f(x) = a4 ·x4 +a3·x3 + a2·x2 + a1·x + a0 = 0
a a
x +x +x +x = − 3 ;x •x +x •x +x •x +x •x +x •x +x •x = 2 ;
1 2 3 4 1 2 1 3 1 4 2 3 2 4 3 4
a4 a4
a a0
x1 • x2 • x3 + x1 • x2 • x4 + x1 • x3 • x4 + x2 • x3 • x4 = − 1 ; x1 • x2 • x3 • x4 =
a4 a4

9
XI. NUMERE COMPLEXE
Numerele complexe sunt de forma z=a+b·i, cu a şi b numere reale, iar i = − 1 .Pentru un număr complex z=a+b•i, a se
numeşte partea reală a lui z şi se notează a=Re(z), iar b se numeşte partea imaginară a lui z şi se notează b=Im(z).Pe
lângă forma algebrică z=a+b·i=a+bi un număr complex poate avea şi forma trigonometrică z=r(cos φ + i·sin φ) unde
z = a 2 + b2 şi  = arccos a = arcsin
b b
= arctg .Fie z1=a+b·i=r1(cos φ1+i•sin φ1) şi z2=c+di= r2(cos φ2+i•sin φ2)
a 2 + b2 a 2 + b2 a
două numere complexe. Egalitatea a două numere complexe z1= a+b•i şi z2=c+d•i are loc dacă a=c şi b=d sau r1=r2 şi
φ1=φ2. Suma celor două numere complexe z1=a+bi şi z2=c+di este z1+z2=(a+c)+i(b+d).Produsul celor două numere
complexe z1 şi z2 este z1•z2=(a·c-b·d)+i(b·c+a·d)==r1•r2(cos(φ1+φ2)+i•sin(φ1+φ2)). Ridicarea la putere a unui număr
complex z=a+b•i=r(cos φ+i• sin φ); zn=(a+b·i)n=[r(cos φ+i•sin φ)]n =rn(cos n•φ+i•sin n•φ).
Exemplu: pentru z= 2 + 3i şi w =1 + 4i avem z•w = -10 + 11i, z + w = 3 + 7i .
Conjugatul complex al unui număr z=a+b•i este numărul complex z=a–b•i. Avem: z = z. Exemplu: z = 2+3i.
− − − −
=> z = 2 + 3i = 2 − 3i ; z = 3-5i => z = 3 − 5i = 3 + 5i ; z = i  z = i = −i ; z = 2  z = 2 = 2
Modulul numărului complex z = a + b•i este numărul real z = a 2 + b2 .
Exemplu: z = 7 – i => z = 7 − i = 72 + (−1)2 = 49 + 1 = 50 ; Proprietăţile modulului: │z│≥0; │z│=0z = 0 .
Puterile lui i se repetă din patru în patru, adică: i=i5=i9=…= i; i2=i6=i10=…= - 1; i3=i7=i11=…=-i; i4 = i8 = i12 =…= 1;
General: in = 1 cu n de forma 4k; in = i cu n de forma 4k+1; in = -1 cu n de forma 4k+2; in = -i cu n de forma 4k+3.
CLASA A XI-a
XII. MATRICE ŞI DETERMINANŢI
Matricele sunt tablouri de numere cu m linii şi n coloane, iar la intersecţia fiecărei linii cu o coloană se găseşte un
număr. A = (aij )i =1...m; j =1...n  M m, n (C ) înseamnă o matrice cu m linii, n coloane şi formată cu numere complexe.
Două matrice se pot aduna numai dacă au acelaşi număr de linii şi de coloane. Două matrice sunt egale numai
dacă au acelaşi număr de linii şi de coloane şi sunt egale element cu element.
O matrice se înmulţeşte cu un număr (constantă) înmulţind toate elementele matricei cu acel număr.
Transpusa unei matrice A, notată At, se obţine inversând liniile cu coloanele. Matricele pătratice au acelaşi număr
de linii şi coloane., Matricea nulă (cu toate elementele egale cu zero) este element neutru la adunarea matricelor
(A + O = O + A = A), iar In (matricea cu toate elementele de pe diagonala egale cu 1 şi restul nule) este element
neutru la înmulţirea matricelor pătratice de ordinul n (A • In = In •A = A).
Exemplu:
 1 3 − 2  1 3 − 2  3 •1 3 • 3 3 • (−2)   3 9 − 6 
Fie a =3 şi   =>      
A= 2 1 1  a • A = 3• 2 1 1  =  3• 2 3 •1 3 •1  =  6 3 3 
−1 3 2   − 1 3 2   3 • (−1) 3•3 3 • 2   − 3 9 6 
   
Două matrice se pot înmulţi(linie cu coloană) numai dacă numărul de coloane al primei matrice este egal cu
numărul de coloane al celei de a doua matrice. Prima matrice dă numărul de linii al rezultatului, iar ce-a de-a
doua dă numărul de coloane. Înmulţirea matricelor nu este comutativă. Înmulţirea matricelor se realizează linie (de
la prima matrice) cu coloană (de la a doua matrice).
Exemplu de înmulţire a două matrice (înmulţirea se realizează ,,fiecare linie din prima matrice cu fiecare coloană
din a doua matrice’’):
 1 3 − 2 ;  1 0 − 1 ;A•B=  1 3 − 2  ●  1 0 − 1 =  1 •1 + 3 • 2 + (−2) • (−1) 1 • 0 + 3 •1 + (−2) •1 1 • (−1) + 3 • 2 + (−2) • 2  =
       
A= 2 1 1  B= 2 1 2   2 1 1   2 1 2   2 • 1 + 1 • 2 + 1 • (−1) 2 • 0 + 1•1 + 1•1 2 • (−1) + 1 • 2 + 1 • 2 
−1 3 2  −1 1       − • + • + • − − • + • + • −1) • (−1) + 3 • 2 + 2 • 2 
   2  −1 3 2  −1 1 2   ( 1) 1 3 2 2 ( 1) ( 1 ) 0 3 1 2 1 (
 1 + 6 + 2 0 + 3 − 2 − 1 + 6 − 4  9 1 1 
=   
 2 + 2 − 1 0 + 1 + 1 − 2 + 2 + 2 =  3 2 2 
 − 1 + 6 − 2 0 + 3 + 2 1 + 6 + 4   3 5 11
   
 1 3 − 2  1 2 − 1  0 0 0 1 0 0
Exemplu: Fie   => t  ;  ;  
A= 2 1 1  A= 3 1 3  O3 =  0 0 0  I3 =  0 1 0 
−1 3 2  − 2 1 2   0 0 0 0 0 1
       
Fie A= A=(aij)  Mn(C) o matrice pătratică. Vom asocia acestei matrice un număr notat det(A) numit determinantul
matricei A. Dacă A=(a11)  Mn(C) este o matrice pătratică de ordinul întâi, atunci det(A) =.|a11| = a11.
Exemplu: Fie A=(-5) =>det(A) =.|-5| = -5.
 a11 a12  a11 a12

este numărul det ( A) = a11 a 22 − a12 a 21


A =   =
Determinantul matricei  a 21 a 22  a 21 a 22
şi se numeşte determinant de
ordin 2. Termenii a11•a22, a21•a12 se numesc termenii dezvoltării determinantului de ordin 2.
Exemplu: Fie A =  1 2  =>det(A) =1·4-2·3=4-6=-2.
3 4
 

10
 a11 a12 a13 
 
A =  a 21 a 22 a 23 
a a a 
Determinantul matricei  31 32 33 
este det( A) = a a a + a a a + a a a − a a a − a a a − a a a
11 22 33 13 21 32 12 23 31 13 22 31 12 21 33 11 23 32

şi se numeşte determinant de ordin 3. Termenii care apar în formulă se numesc termenii dezvoltării determinantului.
Regula lui Sarrus: Fie un determinant de ordin 3. Pentru a calcula un astfel de determinant se utilizează procedeul de
mai jos (exemplu-am scris sub determinant primele două linii): se face produsul elementelor de pe diagonalele
care conţin 3 termeni. Produsul elementelor de pe o diagonală descendentă (stânga sus – dreapta jos) este cu semnul
plus. Avem trei astfel de produse: a a a , a a a , a a a . Produsul elementelor de pe o diagonală ascendentă
11 22 33 13 21 32 12 23 31

(stânga jos – dreapta sus) este cu semnul minus. Avem trei astfel de produse: − a a a , − a a a , − a a a .Suma 13 22 31 12 21 33 11 23 32

celor şase produse dă valoarea determinantului de ordin 3.

Determinantul este nul dacă: - aşa rezultă din calcul; - are o linie sau o coloană cu toate elementele egale cu zero:
- are două linii sau două coloane egale sau elementele de pe două linii sau coloane sunt proporţionale.
Matricele şi determinanţii se pot utiliza la rezolvarea sistemelor de ecuaţii liniare cu mai multe necunoscute (fiecare
necunoscută este de gradul I sau zero (lipseşte)) folosind regula lui Cramer:
- se formează matricea A, Aextins a sistemului şi matricea X a termenilor liberi;
- se stabileşte dacă sistemul este compatibil (rang A = rang Aextins) sau nu; - se calculează det A;
se calculează dx, dy, dz …. unde dX se obţine din det A înlocuind coloana coeficienţilor lui x cu coloana termenilor
d
liberi; - se calculează x = d X , y = y , z = dz etc.
det A det A det A
x y 1
Ecuaţia unei drepte A(xA,yA)B(xB,yB) se poate afla rezolvând determinantul: .
AB : x A yA 1 =0
xB .yB 1
Exemplu: A(1,2)B(3,4) x y 1 x•1•2+y•1•3+1•4•1-3•2•1-1•4•x-1•y•1=02x+3y+4-6-4x-y=0
AB : 1 2 1=0 -2x+2y-2=0:(-2) x-y+1=0 =>AB: x-y+1=0.
3 .4 1
Inversa unei matrice A: A-1 – are sens numai pentru matrice pătratice şi numai dacă determinantul matricei este
nenul. Atunci: A −1 =
1 A An1 
• A unde A =  11....  se numeşte matrice adjunctă ce are ca elemente determinanţi
det A  A1n ... Ann 
care se obţin din elementele matricei A prin eliminarea liniilor şi coloanelor corespunzătoare
a11 ... a1n
( A = (−1) i + j ...
ij ... ... , adică din elementele lui A s-au scos linia i şi coloana j).
a n1 ... a nn
1 1 A A21 
Exemplu: pentru o matrice pătratică de ordinul doi, avem A−1 = • A = •  11 .
det A det A  A12 A22 
 A11 A21 A31 
Pentru o matrice pătratică de ordinul trei, avem 1 1  .
A−1 = • A = •  A12 A22 A32 
det A det A 
 A13 A23 A33 
1 0 0  A11 A21 A31   A11 A21 A31 
Exemplu: Fie   =>detA=-1;=> −1 1    ;
A = 2 1 1 A = • A  = −1 •  A12 A22 A32  = − A12 A22 A32 
−1 A
 0 3 2
   13 A23 A33  A
 13 A23 A33 

; 0 0
A11 = (−1)1+1 •
1 1 2 +1
= (−1) 2 (1 • 2 − 3 • 1) = +(2 − 3) = −1 A21 = (−1) • = 0 (o linie din determinant este zero);
3 2 3 2

A31 = (−1)3+1 •
0 0
=0
ş.a.m.d. =>  1

0 0 

1 1 A−1 =  4 −2 1 
− 6 − 1
 3
A·A =A·A =In - proprietatea inversei unei matrice. A-A=On – proprietatea opusei unei matrice.
-1 -1

XIII. LIMITE DE ŞIRURI ŞI FUNCŢII.


La calculul unei limite de şir ( lim an = an () ) sau limite de funcţie ( lim f (x ) = f (x0 ) ) se înlocuieşte n (la şiruri)
n → 0 x →x 0

şi x (la funcţii) cu valoarea spre care tinde (limitele se folosesc şi pentru a verifica continuitatea funcţiilor în puncte x 0

11
ale domeniului de definiţie: ls(x0)=f(x0)=ld(x0) l im f ( x) = f ( x0 ) = l im f ( x) ).
x − x0 x − x0
x x0 x  x0

Exemplu: f(x)=ex-2; lim f (x ) = lim e = e = e = e = f (3) . lim a = a , unde a  R este o constantă.


x−2 3− 2 1
x →3 x →3 x →x 0

Operaţii cu ∞: a = 0;  •  = ; a•∞=- ∞ dacă a<0 sau +∞ dacă a>0;   =  dacă a>0;   =  dacă a < 0.  =  .
 a a
Rezultatul calculului unei limite poate fi şi o nedeterminare. Nedeterminări: 0 ;  ;0 ;00 ; 0 ;1 ;  − ;  • 0; etc.
0 
Dacă rezultă o nedeterminare, aceasta se elimină;
0 
sau

• 0/0 şi ∞/∞ se elimină prin simplificare sau regula lui l’Hospital: lim f ( x) = lim f ' ( x) ;
0

x → x0 g ( x) x → x0 g ' ( x)
• ∞-∞ prin înmulţire cu conjugata sau prin factor forţat;
• ∞•0 prin aducere la 0/0 sau ∞/∞;
x
• 0  ,0 0 ,  0 ,1 se elimină prin logaritmare sau folosind limita remarcabilă lim 1 + 1  = e .
n

x →  x  n
 n 
Exemplu de eliminare a nedeterminării ∞/∞: f ( x) = x − 3 ; lim f (x ) = lim x − 3 =  − 3 =  = lim ( x − 3)' = lim 1 = lim 1 = 1
x − 1 x→ x → x − 1  − 1  x→ ( x − 1)' x→ 1 x→

XIV. ASIMPTOTE
Asimptotele sunt drepte spre care tinde graficul funcţiei f la capetele intervalului de definiţie Pot fi: verticale, oblice
sau orizontale.
Dacă graficul are asimptotă orizontală, atunci el nu mai poate avea asimptotă oblică la  şi reciproc. În cazul funcţiilor
periodice, un grafic poate avea o infinitate de asimptote verticale;
1.verticale. Asimptotele verticale se definesc pentru funcţii nemărginite, chiar dacă sunt definite pe mulţimi
mărginite. Ele trebuie căutate la capetele intervalului de definiţie al funcţiei, altele decât - ∞ sau + ∞. Ecuaţia unei
asimptote verticale este de forma x=x0, iar această asimptotă este paralelă cu axa Oy.
Dacă dreapta x = x0 este ecuaţia asimptotei verticale la graficul funcţiei f, atunci limitele laterale în stânga şi dreapta lui x 0 sunt
infinite şi distanţa dintre grafic şi asimptotă, măsurată pe orizontală, descreşte când punctul de pe grafic se apropie de capătul de
interval la care se calculează asimptota verticală. Asimptotele verticale se calculează utilizând limitele laterale.
Exemplu: Fie f(0;+∞)->R, f(x)=x+lnx. La x=0 putem căuta asimptotă verticală (la dreapta).
lim f (x ) = lim ( x + ln x) = 0+ + ln 0+ = 0 + (−) = 0 −  = − => x=0 – asimptotă verticală (la dreapta).
x→0, x0 x→0, x0

2.orizontale. Dacă există şi este finită lim f ( x) = a , atunci dreapta y = a este asimptotă la  , paralelă cu axa
x → 
Ox. Dacă dreapta y = a este asimptotă orizontală la graficul funcţiei f, atunci distanţa dintre grafic şi asimptotă, măsurată pe
verticală, descreşte când punctul de pe grafic se depărtează de originea axelor spre +∞.
Exemplu: Fie f(0;+∞)->R, f(x)=x+lnx. La+ ∞ putem căuta asimptotă orizontală (sau oblică, dar nu verticală!).
lim f (x ) = lim ( x + ln x) =  + ln  =  +  =  => Gf nu are asimptotă orizontală spre +∞.
x→ x→
3. oblice. Se caută spre +∞ sau - ∞ pentru funcţii definite pe mulţimi nemărginite. Dacă există si sunt finite limitele:
f ( x) , m≠0,
m = lim n = lim [ f ( x) − mx] spunem că dreapta y = m●x+n este asimptotă oblică la   a graficului.
x →  x x → 

Observaţii: dacă m există, este finit şi nenul, dar n nu există sau e infinit, graficul funcţiei nu are asimptotă oblică la  ;
dacă nu există m, este nul sau este infinit, graficul funcţiei nu are asimptotă oblică la  .
Exemplu: Fie f(0;+∞)->R, f(x)=x+lnx. La +∞ putem căuta asimptotă oblică.
 1
f (x ) x + ln x  x ln x   ln x  ln  
= 1 + lim x = 1 + lim = 1 + = 1 + 0 = 1 ;≠0,finit.
ln x (ln x)' 1 1
m = lim = lim = lim  +  = lim 1 +  = 1 + lim = 1+ =1 + lim
x −  x x → x x →
x x  x →
 x  x → x  x −   x' x −   1 x −   x 
n = lim [ f ( x) − m • x] = lim [ x + ln x − 1 • x] = lim ( x + ln x − x) = lim (ln x) = ln  =  =>n nefinit => Gf nu are
x→+ x→+ x→+ x→+

asimptotă oblică spre +∞.


XV. DERIVATE
Calculul derivatei presupune aplicarea regulilor de derivare şi apoi a formulelor de derivare.
Reguli generale de derivare:
• (c • f )' = c • f ' - constanta iese în faţa derivatei;
• (f+g)’=f’+g’; (f-g)’=f’-g’ – suma sau diferenţa derivatei este sumă sau diferenţă de derivate;
,
(f•g)’=f’•g+f•g’;  f  = f • g −2 f • g ;
, ,

g g

12
f ( x) − f ( x0 )
lim = f ' ( x0 ) - definiţia derivatei în punctul x0
x − x0 x − x0
Exemple: lim f ( x) − f (4) = f ' (4) ; lim f ( x) − f (0) = f ' (0) ; lim f ( x) − f (−1) = f ' (−1)
x −4 x−4 x − 0 x x −  −1 x +1
Tabelul de derivare al funcţiilor elementare Tabelul de derivare al funcţiilor compuse
c’=0 2’=0’=π’=√2’=100’=0’=(-1)’=0 u’=u’ (x2-1)’=(x2)’-1’=2x-0=2x
Orice număr derivat este zero! (un)’=n•un-1•u’ (x2+1)’=(x2)’+1’=2x+0=2x
(ur)’=r•xr-1•r’ (3x)’=3·x’=3·1=3
x’=1 (x2)’=2x2-1=2x; [(x2-1)3]’=3(x2-1)3-1•(x2-1)’=
(xn)’=n•xn-1 (x3)’=3x3-1 = 3x2 =3(x2-1)2•2x=6x•(x2-1)2
(xa)’=a•xa-1 (x-3)’=-3x-3-1=-3x-4 ( 2x ) = 2(2 x2)'x
'
=
2
=
1

( x )
'
=
1 2 2x 2x

(ln x)
2
'
=
1
x
(ln x )' = 2 x2 '
x2
2x
= 2 =
x
2
x
(e )' = e • (3x)' = e
x
(ex)’=ex
3x 3x 3x
• 3x' = e3 x • 3 • 1 = 3e3 x
(ax)’=ax•ln a (2x)’=2x·ln2; (3x)’=3x·ln3
(2 )' = 2 • (3x)'• ln 3 = 3 • 2
3x 3x
• ln 3 3x

(sin x)’=cos x (sin 3x)' = cos 3x • (3x)' = 3cos 3x


(cos x)’=- sin x (cos 3x)' = − sin 3x • (3x)' = −3sin 3x
(tg 3x )' = 1
• (3x)' =
3
cos 2 3x cos 2 3x
(ctg 3x )' = − 12 • (3x)' = −23
sin 3x sin 3x
(arcsin 3x )' = 1
• (3x)' =
3
1 − (3x) 2 1 − 9x 2
−3
(arccos 3x )' = − 1
• (3x)' =
1 − (3x) 2 1 − 9x 2

(arctg 3x )' = 1
• (3x)' =
3
1 + (3x) 3 1 + 9x 2

Tangenta la graficul funcţiei f în punctul M(x0, y0 = f(x0)) este dreapta de ecuaţie : y = f’(x0) •(x – x0) + f(x0)
Ecuaţia tangentei la graficul funcţiei f în punctul de abscisă x0 este: y – f(x0) = f’(x0)●(x-x0), cu panta f’(x0).
Semnul derivatei întâi f’(x) stabileşte dacă o funcţie este crescătoare sau descrescătoare; dacă f’(x)>0, f(x) este
crescătoare; dacă f’(x)<0, f(x) este descrescătoare. Punctele de extrem ale funcţiei (minim sau maxim) sunt acele
puncte unde derivata întâi se anulează şi îşi schimbă semnul (în exemplul de mai jos M(x0;f(x0)) este un maxim).
Min Ddef(ex.-∞) x0 Max Ddef(ex +∞)
f’(x) +++++++++++++++++++ 0 -- --------------------------------
f(x) f (x0)
Intervalele pe care funcţia este crescătoare sau descrescătoare se numesc intervale de monotonie.
Semnul derivatei a doua (adică derivata derivatei I) stabileşte dacă o funcţie este convexă (,,ţine apă” f’’(x)>0)
sau concavă (,,nu ţine apă”f’’(x)<0).Punctele de inflexiune ale funcţiei sunt acele puncte unde
derivata a doua se anulează şi îşi schimbă semnul.
Exemplu: f:R->R, f(x)=x2-2, f’(x)=(x2-1)’=x2’-1’=2x-0=2x.
f’(x)=02x=0 =>x=0; f(0)=02-2=0-2= -2; f’’(x)=(2x)’=2x’=2·1=2>0.
-∞ 0 +∞
f’(x) ------- ------------------- 0 + + + + + + + +
f’’(x) + + + + + +
f(x)
-2
Grafice de funcţii: Reprezintă totalitatea punctelor M(x,f(x)), unde x este din domeniul de definiţie al funcţiei f.
CLASA A XII-A
XVI. LEGI DE COMPOZIŢIE
O relaţie ,,*’’ (sau orice alt simbol: o,Δ,┴, ┬) definită între două elemente ale unei mulţimi nevide M se numeşte lege
de compoziţie internă dacă:  x,y  M, x*y  M.

13
Exemplu: Considerăm următoarea lege de compoziţie: x*y = x∙y +2·x+2·y+2, definită pe mulţimea M=(-2;∞), adică
la compunerea a două elemente din mulţimea M, înmulţim primul cu al doilea, adunăm produsul dintre 2 şi primul
element, adunăm produsul dintre 2 şi al doilea element şi adunăm 6.
Fie M o mulţime nevidă cu cel puţin 2 elemente şi legile de compoziţie ,,*” şi ,,o” definite pe această mulţime:
Monoidul
Dubletul (M,*) este monoid dacă:
1 – legea ,,* ’’ este asociativă, adică  x,y,z  M, avem: (x * y) * z = x * (y * z);
Pentru legea din exemplu, avem: (x*y)*z = (xy + 2x + 2y + 2)*z=(xy+2x+2y+ 2)z+2(xy+2x+2y+2)+2z+2=
xyz+2xz+2yz+2z+2xy+4x+4y+4+2z+2=xyz+2xz+2yz+2xy+4x+4y+4z+6
x*(y*z)=x*(yz+2y+2z+2)=x(yz+2y+2z+2)+2x+2(yz+2y+2z+2)+2 = xyz+2xy+2xz+2x+2x+2yz+4y+4z+4+2 =
xyz+2xy+2xz+2yz+4x+4y+4z+6 = (x*y)*z
2 – legea ,,* ’’ are element neutru, adică  x  M  e  M a.î. : x * e = e * x = x;
Pentru legea din exemplu, avem: x* e = x  xe + 2x + 2e + 2=x xe+ 2x+2e+ 2- x=0  xe + x + e + 2= 0 
x(e+ 1) + 2e+ 2 = 0  x(e+ 1) + 2(e+ 1) = 0  (e+1)(x+2)=0 =>e + 1 =0 =>e = - 1.
Grupul
Dubletul (M,*) este grup dacă:
1 – legea ,,* ’’ este asociativă, adică  x,y,z  M, avem: (x * y) * z = x * (y * z);
2 – legea ,,* ’’ admite element neutru, adică  x  M  e  M a.î. : x * e = e * x = x;
3 – legea ,,* ’’ admite element simetrizabil, adică  x  M  x’  M a.î. : x * x’ = x’ * x = e;
Pentru legea din exemplu, avem: x * x’ =exx’ + 2x + 2x’ + 2= -1;xx’ + 2x + 2x’ +2 +1 = 0;  xx’ +
2x+2x’+3=0; => x’(x+2) + 2x+3=0; => x ' = − 2 x − 3 = − 2 x − 4 + 1 = − 2( x + 2) + 1 = − 2( x + 2) + 1 = −2 + 1
x+2 x+2 x+2 x+2 x+2 x+2
Dacă grupul admite şi:
4 –  x,y  M avem x * y = y * x – comutativitatea , atunci grupul se numeşte comutativ sau abelian.
Inelul
Tripletul (M,*, ○) este inel dacă:
1. (M, * ) este grup abelian, adică:
a – legea ,,* ’’ este asociativă, adică  x,y,z  M, avem: (x * y) * z = x * (y * z);
b – legea ,,* ’’ admite element neutru, adică  x  M  e1  M a.î. : x * e1 = e1 * x = x;
c – legea ,,* ’’ admite element simetrizabil, adică  x  M  x’  M a.î. : x * x’ = x’ * x = e1;
d – legea ,,* ’’ este comutativă, adică  x,y  M avem x * y = y * x;

2. (M, ○) este monoid, adică


a – legea ,,○ ’’ este asociativă, adică  x,y,z  M, avem: (x ○ y) ○ z = x ○ (y ○ z);
b – legea ,,○ ’’ admite element neutru, adică  x  M  e2  M a.î. : x ○ e2 = e2 ○ x = x; e1≠e2;
3. distributivitatea la stânga şi la dreapta, adică:
a –  x,y,z  M avem x○(y*z) = (x○y)*(x○z) – distributivitatea la stânga
b –  x,y,z  M avem (x*y)○z = (x○z)*(y○z) – distributivitatea la dreapta
Dacă se admite şi 2.c – legea ,,○ ’’ este comutativă, adică:  x,y  M avem x ○ y = y ○ x; inelul se numeşte comutativ.
Corpul
Tripletul (M,*, ○) este corp dacă:
1. (M, * ) este grup abelian, adică:
a – legea ,,* ’’ este asociativă, adică  x,y,z  M, avem: (x * y) * z = x * (y * z);
b – legea ,,* ’’ admite element neutru, adică  x  M  e1  M a.î. : x * e1 = e1 * x = x;
c – legea ,,* ’’ admite element simetrizabil, adică  x  M  x’  M a.î. : x * x’ = x’ * x = e1;
d – legea ,,* ’’ este comutativă, adică  x,y  M avem x * y = y * x;
2. (M, ○) este corp, adică
a – legea ,,○ ’’ este asociativă, adică  x,y,z  M, avem: (x ○ y) ○ z = x ○ (y ○ z);
b – legea ,,○ ’’ admite element neutru, adică  x  M  e2  M a.î. : x ○ e2 = e2 ○ x = x; e1≠e2;
c – legea ,,○ ’’ admite element simetrizabil, adică  x  M, x  e1,  x’  M a.î. x○x’=x’○x = e2.
3. distributivitatea la stânga şi la dreapta, adică:
a –  x,y,z  M avem x○(y*z) = (x○y)*(x○z) – distributivitatea la stânga
b –  x,y,z  M avem (x*y)○z = (x○z)*(y○z) – distributivitatea la dreapta
Dacă se admite şi: 2.d – legea ,,○ ’’ este comutativă, adică  x,y  M avem x ○ y = y ○ x, corpul se numeşte comutativ.
Uneori există un element a ce are proprietatea: x○a=a○x=a (de exemplu, zero la înmulţire: x•0=0•x=0)
Fie (G1,*) un grup şi (G2,o) un alt grup. Funcţia f:G1->G2 cu proprietatea f(x*y)=f(x) o f(y) se numeşte morfism de la grupul G1
la grupul G2 (izomorfism dacă f este şi bijectivă).
XVII. INTEGRALE

Fie f:[a,b]->R. Notăm ,,integrală din f(x)”: F ( x) = f ( x)dx unde F(x) este primitiva lui f(x) sau F’(x)=f(x).

14
O funcţie admite primitive pe un interval unde este definită dacă este continuă pe acel interval. Orice funcţie
elementară sau combinaţii de funcţii elementare sunt derivabile pe domeniul de definiţie.
 f , ( x) = f ( x) + C - integrala din derivata unei funcţii este chiar funcţia(+ o constantă);

 a • f ( x)dx = a •  f ( x)dx - constanta iese în faţa integralei;


 ( f ( x)  g ( x))dx =  f ( x)dx   g ( x)dx - integrală din sumă sau diferenţă este sumă sau diferenţă de integrale.
La integrarea directă (cu tabelul de integrale) se aplică regulile de integrare, apoi se compară integralele obţinute
cu integralele din tabel, se face asocierea cu formula de integrare potrivită şi se aplică formula.
x n +1 1 3
 x dx= n +1 +C x 3+1 x 4 +1
n 1
x2 x2 x x
 x dx =  x 2 dx = = = +C
Exemplu:  x dx = 3 +1 = 4 + C
3
1 3 3
+1
n =3 2 2
La integrarea prin părţi se cere să se pună in evidenţă o funcţie f’ şi o funcţie g pentru a se putea aplica formula
integrării prin părţi :  f ( x) g ' ( x)dx = f ( x) g ( x) −  f ' ( x) g ( x)dx (de obicei se ia lnx=f(x,) xn=f(x), ex=g’(x)).
f 2 ( x)
 f , ( x) • f ( x)dx = f ( x) • f ( x) −  f , ( x) • f ( x)dx + C =  f , ( x) • f ( x)dx =
2
+C

Exemple:  x sin xdx =  x • sin xdx . Considerăm f(x)=x şi g’(x)=sinx =>f’(x)=x’=1 şi g(x)=∫sinxdx=cosx şi
obţinem:  x sin xdx =  x  sin xdx = x • cos x −  1 cos xdx =x  cos x −  cos xdx =x cos x − (− sin x) = x cos x + sin x + C
x2
 x ln xdx =  x • ln xdx . Considerăm f(x)=lnx şi g’(x)==x =>f’(x)=lnx’=1/x şi g ( x) =  xdx = 2
+ C şi obţinem:
x2 x2 1 x2 x x 2 ln x 1 x 2 ln x 1 x 2 x 2 ln x x 2
 x ln xdx =  x • ln xdx =
2
• ln x −   dx =
2 x 2
• ln x −  dx =
2 2
−  xdx =
2 2
− • =
2 2 2
− +C
4
La integrarea prin schimbare de variabilă se înlocuieşte o parte din funcţia care se integrează cu t, se calculează
dx în funcţie de f’(x) şi dt, se înlocuiesc şi se obţine o integrală în t care trebuie să fie integrală de tabel, dar în t.
După calculul integralei în t, rezultatul se transformă din nou în x.
Exemplu: Să se calculeze  x cos x 2dx . Se observă că integrala nu este de tabel. Notăm x2=t. Diferenţiem şi obţinem:
dx2=dt=>2x•dx=dt=>dx=dt/2x.Înlocuim şi obţinem: x cos x 2dx = x cos x 2 dt = cos t dt = 1 cos tdt = 1 sin t = 1 sin x 2 + C ;
    2x 2 2 2 2
Fie f:[a,b] → R o funcţie care admite primitive pe [a,b] şi F o primitivă a lui f (adică F`(x) = f(x)).
b

 f ( x)dx = F ( x) a =F(b) – F(a)


b
Numim integrala definită de la a la b a lui f expresia - formula lui Leibniz-
a

Newton (la integrala definită de obicei NU apare constanta C).


3+1
2 4 14 16 1 16 − 1 15
2
Exemplu: F ( x) = x 3 dx = x x4
 = = F ( x) 12 = F (4) − F (1) = − = − = =
2 2

3 +1
1 1
1
4 4 4 4 4 4 4
TABEL DE INTEGRALE NEDEFINITE (PRIMITIVE)
x n +1
 x n
dx =
n +1
+C  xdx =
x2
2
+C; 1dx = x + C ;  x dx =
2 x3
3
+C   x dx =
3 12 0 2 1
− =
2 2 2
x4
4
+C 1
0 xdx =
x2
2
1
0 =

x a +1 (a • x + b) m +1 x2
 = +C  (a • x + b) dx = a(m + 1) + C, m  −1  (2 • x + 3)dx =  2xdx +  3dx = 3 xdx + 21dx = 3 2 + 2x + C
a m
x dx
a +1 ;
1 x − n +1 1 1 1 1
x n
dx =  x − n dx =
− n +1
+ C; n  1  a • x  bdx = a ln x  b + C ;  x  adx = ln x  a + C ;  x  3dx = ln x  a + C
m 4 4 3 7 7
m +1 4 +1 + 1
1
xn x3 x3 3 x3 3x 3 − 2

 x dx =  x dx = + C; n  1  x dx =  x dx = +C = +C = +C = + C  1 dx =  x 2 dx = x + C = 2 x + C
n m n 3 4 3
m 4 4 1 7 7 1
+1 +1 + x
n 3 3 3 3 ; 2

 e dx = e +C
ax x x 2
x
a dx = +C
 2 dx = ln 2 + C ;  e dx = −e + C ;
−x −x
 e x dx = e x 10 = e1 − e0 = e − 1
x 1
x
ln a ; 0

1 2x (
x2 + 1 ' f ' ( x))
 x dx = ln x + C
f ' ( x)
 dx = ln f ( x) + C  x 2 + 1  x 2 + =  f ( x) dx = ln ( x + 1) + C = ln( x + 1) + C
= 2 2

f ( x) ;
 sin xdx = − cos x + C ;  cos xdx = sin x + C  tgxdx = − ln cos x + C ;  ctgxdx = ln sin x + C
1 1 1 3
 cos ;  sin
+1
= tgx + C = −ctgx + C 1
x2 x2 2x x
( x + a ) n +1   x 2 dx =
2 2
x x x dx = = = +C
 + = +C
n 1 3
( x a ) dx +1 3
n +1 ; 2 2

15
1 1 x−a 1 1 1 x−2
x dx = ln
x+a
+C x 2
−4
dx =  2
x − 22
dx =
2•2
ln
x+2
+C
2
− a2 2a ;
1 1 x 1 1 1 x
 x2 + a2
dx = arctg + C
a a  x2 + 4
dx =  2
x + 22
dx = arctg + C
2 2 ;
1 1
 dx = ln( x + x +a )+C
 dx = ln( x + x + 7) + C
2 2 2

x2 + a2 x2 + 7
1 1
 dx = ln x + x 2 − a 2 + C  x2 − 7
dx = ln x + x2 − 7 + C
x −a2 2

1 x 1 1 x
 dx = arcsin +C  dx =  = arcsin +C
a2 − x2 a 12 − x 2 ( 12 )
2
−x 2 12

AGf =  f ( x)dx = F (b) − F (a) - aria cuprinsă între graficul funcţiei f, axa Ox şi dreptele de ecuaţie x=a; x=b ( ll cu axa Oy).
b

ele de ecuaţie x=a; x=b (ll cu axa Oy).


3+1
2 4 14 16 1 16 − 1 15
2
Exemplu: Fie f:[1,2]->R, f(x)=x3 => AGf = x 3 dx = x x4
 = = − = − = =
2 2

3 +1
1 1
1
4 4 4 4 4 4 4
b
Volumul corpului de rotaţie obţinut prin rotirea graficului funcţiei f:[a,b]->R în jurul axei Ox este VCf =   f 2 ( x)dx .
a

1+1
4 − 1 3
2 2 2 2 2
Exemplu: Fie f:[1,2]->R, f(x)= x => VCf =  ( x ) 2 dx =  xdx =  x x 2 1 4 1
  = = − =  − =  =
2 2

1+1
1 1
1 1
2 2 2 2 2 2 4
XVIII. POLINOAME
Valoarea unui polinom într-un punct al domeniului de definiţie se află înlocuind pe X cu valoarea acelui punct.
O rădăcină a polinomului f este acel număr cu care, dacă înlocuim pe x, obţinem valoarea zero pentru polinom.
1.cu coeficienti reali. Fie f = anXn + an-1Xn-1 + … + a1X + a0 un polinom cu coeficienţi reali (an, an-1, … , a1, a0 sunt
numere reale). Un polinom cu coeficienţi reali are n rădăcini: x1, x2, x3, … , xn-1, xn. Rădăcinile unui polinom cu
coeficienţi reali pot fi toate complexe, unele complexe, celelalte reale, toate reale. Dacă un polinom nu are rădăcini
reale, atunci este ireductibil peste R, iar dacă are rădăcini reale, atunci se descompune în factori ireductibili peste R.
Un polinom se descompune în factori ireductibili scriindu-l ca un produs de polinoame de grade mai mici;
cele de gradul 1 sau de gradul 1 la diferite puteri mai mari ca 1 au rădăcini reale, iar cele de grad mai mare ca 1
NU au rădăcini reale.
Descompunerea în factori ireductibili depinde de numărul şi ordinul rădăcinilor reale ale polinomului.
Dacă x1 = a + i•b este o rădăcină complexă a lui f, atunci şi conjugata sa x2 = a – i•b este rădăcină a lui f.
Dacă x1 = A + √B este o rădăcină reală a lui f, atunci şi x2 = A – √B este rădăcină a lui f.
p
Dacă x1 = este o rădăcină raţională a lui f, atunci p divide termenul liber a0 şi q divide coeficientul termenului de
q
rang maxim, an, adică rădăcinile raţionale ale unui polinom se caută făcând raportul divizorilor celor doi coeficienţi.
Exemplu: f(x) = 2x3 -3x2 + 8x -9; a3=2 şi a0=-9. Divizorii întregi ai lui a0=-9 sunt {+1; +3; +9}, iar divizorii întregi
ai lui a3=2 sunt {+1; +2}, deci rădăcinile raţionale ale lui f pot fi: {+1; +(1/2); +3; +(3/2); +9; +(9/2)} ;
Un polinom cu coeficienţi reali de grad impar are cel puţin o rădăcină reală.
Dacă x1 este rădăcină a lui f, atunci f(x1) = 0 ; f se divide (împarte exact) cu X-x1 şi reciproc.
Dacă x1, x2 sunt rădăcini ale lui f, atunci f(x1) = f(x2) = 0; f se divide cu (X-x1)•(X-x2) şi reciproc ş.a.m.d.
Dacă suma coeficienţilor unui polinom cu coeficienţi reali este zero, atunci x=1 este rădăcină a sa (polinomul se
divide cu X-1).
Dacă un polinom nu are termen liber, atunci x=0 este rădăcină a sa (se divide cu X).
Teorema împărţirii cu rest: f = c·g + r unde:f – deîmpărţit; g – împărţitor; c – cât; r – rest.
Restul împărţirii lui f la X - a este f(a), deci se poate verifica simplu dacă un polinom se divide cu X–a (diviziune =
împărţire fără rest, exactă):
• se calculează f(a);
• dacă f(a) = 0 atunci a este rădăcină a lui f(x), adică (X-a) divide pe f(x).
2. cu coeficienţi în clasele de resturi Zn Zn este mulţimea resturilor împărţirii unui număr natural la n; de exemplu,
      
   
Z 2 = 0, 1 ; Z 3 = 0, 1, 2 ; Z 4 = 0, 1, 2, 3 ş.a.m.d. Operaţiile sunt asemănătoare cu cele de la polinoamele normale, însă
     
trebuie ţinut cont de înmulţirea şi adunarea modulo n în care sunt definiţi coeficienţii polinomului şi că în mulţimea
claselor de resturi modulo n Zn se definesc doar două operaţii: adunarea şi înmulţirea (restul operaţiilor reducându-se
la acestea). De exemplu, dacă x  Z n , atunci şi opusul său − x  Z n şi x+(-x)=0, adică –x este acea valoare din Zn
astfel încât x+(-x)=n; Dacă x  Z n , atunci şi inversul său x −1  Z n şi x· x-1=1, lucru ce trebuie calculat.

16
      
 −1
Exemplu: Fie 1  Z 4 = 0,1, 2, 3  − 1 = 3 deoarece 1+ 3 = 4 = 0 Fie 1  Z 4 = 0,1, 2, 3  1 = 1 deoarece 1• 1 = 1
            

   
Toate elementele lui Zn au opus, dar NU toate elementele lui Zn au invers.

17