****

Fenomenul de senzaţie deja – vu sau fenomenul care ne face călători în

trecut, unde trăirile pe care le însuşim cu nivelul proceselor psihice, permit
oamenilor să retrăiască evenimente care s-au derulat în trecut. Mulţi dintre noi
avem un deja – vu, de multe ori, chiar fără să conştientizăm, pur şi simplu ajungem
să retrăim evenimente în preajma noastră care s-au derulat în trecut şi nu rare
ori ne asaltează instantaneu în viaţa de zi cu zi.
De câte ori ni s-a întâmplat să revedem la televizor, imagini retrospective
ale unor meciuri excepţionale ale naţionalei de fotbal a României! In acest context,
fenomenul deja – vu nu este numai un simplu moment de retrăire retrospectivă a
unor evenimente de glorie sau de succes din existenţa noastră individuală şi /sau
socială, sportivă, academice, culturale sau de altă natură este si un fenomen de
redescoperire a simturilor şi percepţilor viitoare care tapetează formele de idei
care sustin o realitate viitoare estetică.
Se poate considera că fenomenul deja – vu este un conglomerat de procese
psiho – cognitive care se declanşează odată cu retrăirea momentului la nivelul
senzaţiilor olfative, sau de orice altă manieră, ne stimulează zona psiho- electrică
a creierului care ne determină o reverire plăcută, de veselie, un fel de trezire a
conştinţei personale şi de extindere a minţii, creind instant o undă de
psihoteleportare în acele amintiri ale timpului.
În acest context, se poate considera că în interacţiunea noastră cu
elemente ale mediului natural, relicve ale istoriei, monumente de artă, geoglife,
petroglife, elemente sacre, etc ne fac, să vibrăm şi după capacităţiile fiecăruia,
să avem trăiri extrasenzoriale pentru manifestarea fenomenului deja - vu.

În Univers totul se conservă prin reteaua de filamente a Fiintei Spirituale a

Terrei, care se manifestă ca o bibliotecă de date cuantice, energetice în zona
Ecosferei Soarelui planetar. Acesta comunică sau conexează cu Soarele Galactic
care este un Soare Atemporal şi totodată Biblioteca Universală ce ne pune la
dispoziţie toate datele cuantice despre cei care au existat şi continuă să existe pe
Planeta Pământ. Toate aceste date sunt perceptibile simţurilor noastre prin
corpurile subtile, MerKaBele, Stelele Sufletelor cu care interacţionăm în energiile
mediului si ale sufletelor din jurul nostru. Sfera de cunoaştere şi de contemplaţie a
energiilor ce alcătuiesc MerKaBele, Stelelor ce formează evoluţia cunoaşterii au un
caracter Concentric, care se exercită din Centru spre circumferinţă.
Înţelepţii antichităţii considerau Stelele – măreţe făpturi divine guvernate de
legile Universului care le stabilesc o evoluţie pe firamentul celest. De aceea unele
Stele sunt veritabile MerKabe, în sensul că ele dispun de o mişcare specifică
alimentată prin sursele de energie luminoasă specifice zonelor astrale pe care le
străbat pe firamentul cerului. Iar observarea cursului lor pe Orologiul Sacru al
Universului poate îngădui descifrarea mişcărilor care se întreprind pe direcţia acelor
cadranelor astrale şi iau formă de Roată a Timpului. Aşadar, cadranul sau Roata
Timpului dispune de trei cercuri concentrice: cel din mijloc este dedicat fiinţelor de
lumină şi divinităţilor, celălalt cerc simbolizează lumea astrală iar cercul exterior
lumea fizică.

Cadranele Roţii Timpului sunt împărţite în 16 segmente, iar acele sale

mişcătoare reprezintă forţele yin – albastru şi yang – roşu iar orele din cadrul
acestuia sunt Epoci care durează 12000 de ani fiecare.
 Cadranul mai este împărţit în patru secţiuni de braţele unei Cruci, prima
secţiune semnifică, axa verticală- spirituală a Universului iar cealaltă axa materială
– orizontală. Cele patru secţiuni delimitate pe Cadranul Orologiului marchează cele
patru epoci entropice prin care se realizează un ciclu complet. Cunoaşterea
Măreţului Timp Universal aparţine doar celor iniţiaţi deoarece aceştia sunt capabili
să-l cunoască. Dispun de cunoştiinţe metafizice prin care pot cunoaşte graniţele
celeste care se stabilesc atunci când spaţiul tridimensional devine multidimensional
iar în cadrul acestuia timpul liniar devine ciclic, iar spaţiul pragmatic şi concret se
modelează şi devine metafizic, sub influenţa intelectului spiritualizat. Spunem că
aceată cunoaştere este dedicată unor oameni iniţiaţi pentru că ei sunt capabili să
înţeleagă prin actul lor de cunoaştere, manifestarea artelor psihurgice
corespondente forţelor sufletului care il face capabil de magie şi clarviziune.

Iniţiatul prin artele psihurgice tinde spre Sferele Înalte însă în trepte de
iniţiere, care presupune etape ale devenirii umane, cum ar fi discipol al vieţii sau
Crisalidă al unui Înger. În aceste etape de iniţiere, el dobândeşte forţele sufletului
prin parctici în zonele iniţiatice ale Tibetului, în zonele unde se practică sofrologia
care presupune pregătirea blândă la lumina zilei unde putem dispune căutările
Trupurilor Subtile cu care putem dobândi calitatea şi capacităţiile de a fi oameni
universali. Atingerea stării de Om Universal se poate realiza pin intermediul muzicii,
al esenţelor magice, ale culorilor ce devin capabile să declanşeze naşterea
Universului nostru de Lumină, pentru a da naştere unui om nou, purificat. Retrăind
şi parcurgând aceste momente ale Creaţiei, se repune în ordine şi armonie toate
fragmentele fiinţei noastre responsabile cu unitatea. Aici este vorba de
fragmentele corpului subtil şi reunificarea lor, prin apelarea la corpul spiritual care
rămâne veşnic viu. Din momentul acesta noi devenim capabili de a intra în comuniune
cu ordinea cosmică, care regenerează acţiunile succesive în conştiinţă şi antrenează
vindecarea bolilor, produse prin dezordinile psihice. Fiecare Suflet aparţine unui
Arhetip din care purcede şi el este simbolizat printr-o culoare care poate da
naştere la o întreagă categorie de Fiinţe eşalonate din înălţimile Ţinuturilor şi
Locurilor sacre, până la vegetale, animale şi oameni.
Cei care parcurg drumul cunoaşterii iniţiatice pot recunoaşte natura
entităţilor care îi înconjoară la un moment dat prin semne şi simboluri precise care
se constituie în preajma lor ca nişte coduri energetice de vibraţii luminoase, care
se transmit iniţiaţilor din generaţie în generaţie. Fiind atât de cultivaţi spiritual, ei
pot intra în comunicaţie, printr-un fenomen de medium, cu un alt Trup vibratoriu,
unde se percep unul pe celălalt, şi îşi dezvoltă reciproc, calităţile energetice ale
Spiritului. Intrarea în aceste legături miraculoase se realizează adesea prin
legănarea Trupului şi Rugăciune Divină repetată, care pot aduce variaţile de ritm
luminose ce produc stările de transformare spirituală.
Scopul acestor practici este depăşirea barierelor corpului fizic pentru a
putea revela corpul subtil, Corpul Vibratoriu, intră în rezonanţă cu Lumile
Suprasensibile ale Cosmosului unde întâlneşte schemele transcedentale care le vor
permite să comunice cu arhetipurile preselecţionate. Aceste arhetipuri sunt în
armonie cu calităţile solului, ale aerului, ale locului, le permit intrarea în
comunicaţie transcedentală cu vârfurile ierarhiei cosmice şi cu însăşi Forţele
Naturii. Accesul la Trupul de vibraţie face parte din patrimoniul spiritual al
fiecăruia, şi se realizează prin regularizare energetică, adică armonizând propriile
vibraţii.
În Filipine, în Marea Chinei ne putem identifica de exemplu, cu Oceanul, cu
blândeţea mângâitoare a valurilor sale şi Albastrul Cerului. Devenim apă, val, undă,
vibraţie şi iar vibraţie, graţie acestora vom întreprinde schimbarea de rezonanţă
prin meditaţia apei mării care alungă vibraţile negative.
 Ritmul moleculelor de apă este 2 / 2, însă acesta se ridică la nivelul
vibraţilor 4 / 4 care fac, ca floarea să devină completă, deschizând informaţiile de
viaţă, care cresc şi se reînoiesc continuu pentru a stabili ritmul cel mai sănătoas
care vibrează la nivelul 5 / 5 capabil de regenerare şi rezervă de viaţă eternă. În
acest ritm de vibraţie, suflul de energie pe care il trimite Cerul şi Stelele lui face
ca pietrele stâncoase să transmită nivelul vibraţilor la ritimul de 5 / 5 pentru a ne
racorda perfect fenomenelor biologice din Natură, care devin capabile să apeleze
prin analogile vibratorii care explică fenomenele de rezonanţă.
În cadrul acestor realităţi, fiecare materie are proprietăţi caracteristice de
a memora energia prin caracteristicile psihurgice ale artei având calitatea de a
depozita energie vitală în materie. Iar individul care vine în contact cu aceasta îi
conferă organismului capacitatea de protecţie a celulelor ADN sporindu-le energia
legăturilor de hidrogen care menţine ADN-ul stabil. Şi aceasta datorită energiei
scalare care formează un câmp capabil să parcurgă obiectele solide în care se
depozitează şi rămâne în cadrul acestora nelimitat, putându-se repara şi regenera
la infinit. Acesta pune în mişcare, influxul nervos care se propagă prin fibrele
nervoase din aproape în aproape sau prin salturi. Ştim că fibra nervoasă este
alcătuită dintr-un număr mare de circuite racordate în paralel, prin unele circuite
ne putem racorda la rezistenţa mediului înconjurător iar alte circuite, stabilizează
rezistenţa longitudinală a citoplasmei din fibra nervoasă. Astfel fibra nervoasă
devine bună conducătoare de electricitate când nu dispune în aceasta de mielină, şi
va permite curenţilor locali să se propage din aproape în aproape prin zonele
învecinate. Atunci când fibra nervoasă dispune de mielină, curenţii locali electrici
traversează zonele învecinate prin salturi, de la un nod Ranvier la altul şi fac ca
potenţialele electrice din traseele electro – nervoase să depindă de orientarea
spaţială a celulelor ca şi de starea lor. În cadrul acestora, ionii negativi de oxigen
din câmpul electric generat exercită o acţiune biopozitivă ce va întreţine viaţa
sistemelor din habitatul naturii. Aerul ionizat face ca organismele umane să
transceadă prin organele generatoare de electricitate, fac organismele vii capabile
să recepţioneze stimulii lumilor superioare, care ajută organismele să decodifice
tainele funcţionării sistemelor biologice ca sisteme bionice, ce organizează materia
vie, transmite informaţiile în sistemele biologice şi perfecţionează stările de
funcţionare pentru a supravieţui mai uşor.
La om, materialul de rezonanţă este creierul uman, alcătuit din celule şi
receptorii vibratori care provin de la celulele metalelor existente în ADN.Aceste
elemente compun organismul printr-o distribuţie spaţială bine determinată ce îi
conferă caracterul dinamic pentru al ordona în timp în etape de evoţuţie ce ţin de
anumite legi. Prin acestea, Natura poate fi stăpânită şi cunoscută prin
corespondenţa legilor simple ce o guvernează, aşa cum obişnuiau mandarinii să se
identifice cu natura lor antropomorfică. Prin dobândirea naturii antropomorfice,
corpul de vibraţie începe să trăiască în Cea de a Doua Lume pentru a ne oferi
capacităţile de comunicare cu Fiinţele şi lucrurile care ne înconjoară, făcând să
rezulte o realitate supradimensională ce se percepe instant.Dobândirea calităţii de
om – arhetipal înseamnă că acesta va cunoaşte ambele principii, atât cel masculin
cât şi cel feminin dispunând prin acesta de o putere uriaşă şi o vlagă miraculoasă
prin care va cunoaşte ordinea geometrică din materia ce se organizează printr-o
ordine statică, structurată de reţelele cristaline ale Universului care se
stabilizează la un moment dat, pentru a face ca viaţa să apară într-o ordine
dinamică, dominată de legile informaţionale ale Naturii şi de calulatoarele
moleculare care coordonează legătura dintre diferite lumi.
Rezonanţa care se petrece între noi şi acestea se realizează printr-un câmp
de vibraţie ce provine din spaţiul şi vidul interplanetar care este compus din cele
mai înalte concentraţii de energii şi forţe spirituale. Acestea se transmit către noi,
ca nişte „pachete de unde energetice” ce emană constant din câmpul de conştiinţă
universală, ce formează esenţa supremă a Fiinţelor şi a lucrurilor suprasensibile.
Creierul uman are posibilitatea de a atrage aceste „pachete de unde vibraţionale”,
cu care intră în „rezonanţă vibratorie” începând să se manifeste ca un receptor
privilegiat de ordin spiritual care face fiinţa umană să devină coparticipantă la actul
creator.
Corpul Nostru Vibratoriu se naşte continuu într-un câmp de vibraţie
amplificat de fenomenele de rezonanţă care îl racordează la Cea de Doua Lume,
lumile suprasensibile. Realităţile acestei Lumi spirituale sunt depozitate pe toată
întinderea notelor gamei sale şi pe toate octavele pe care le oferă Claviatura
Cosmosului. Aşadar, noi trebuie să creştem dimensiunile invizibilului pentru a
cunoaşte această Lume. Cei debutanţi se vor înzestra cu forţe noi şi vor pătrunde
într-o lume în care resursele nu lipsesc.Cum ar fi de exemplu, sa dam viaţă acestor
poze din document, ele devin imagini vii în mişcare, ca şi cum ar fi reale. Aceasta
se face posibilă prin Dialog cu Universul, care devine un mod de comunicare diferit
de felul lumii căreia ne adresăm, aceasta fiind o lume – pământ născută din valuri,
malurile ei sunt verzi, golfurile umede, găzduieşte fluvii visătoare, ce degajă ceţuri
eterne ce parcă stau agăţate de crestele munţilor maritimi. Pământul acestor locuri
este un Corp Viu, el devine parte integrantă din Lumea Noastră Divină al cărei
Spirit este alimentat de Stele. În subsolul lor există meridiane de energie care
alimentează cursurile de apă, ce pun în mişcare vibraţia ce produce mareele care
conduc bătăile inimilor ce fluidizează sângele care traversează calea arterelor apoi
realizează schimbul de energie eterică cu energiile Cosmosului. În aceste locuri,
plantele se nasc instruite cu ceea ce au de făcut, la fel cum Spiritul Pământului
învaţă păsările să-şi facă cuibul.
Izvoarele, fântânile, transmit forţele vindecării iar copacii sunt instrumente
de comunicare între Cer şi Pământ. Branşarea la energiile lor cosmice se va produce
cu timpul, la nivelul cu care vom putea materializa instant o realitate obiectivă, cum
am specificat, imaginile devin vii, mişcătoare prin esenţa divină care se propagă
către acestea. Deoarece câmpul magnetic al plantelor, este format din câmpurile
magnetice ale curenţilor eterici care alcătuiesc corpul eteric diferit de trupul fizic.
Datorită forţei energetice ce le înconjoară şi se concentrează în jurul rădăcinilor,
planta captează energia cât şi fluidul de circulaţie al fluidelor eterice ce se fac
vizibile într-un mod luminos. Aşadar, plantele şi copacii transmit şi primesc
informaţiile energetice prin câmpul fluidelor de circulaţie a energiei cosmice. În
jurul acestora se crează un câmp magnetic care transmite orice modificare în
vibraţia lor ce caracterizează câmpul astral care se face perceptibil sub formă de
senzaţii şi suprasenzaţii.
Plantele nu comunică prin corpul lor eteric ci ele doar transmit pachetele de
unde şi date energetice care provin din lumile astrale şi realizează schimbul de
energie între universul fizic al trupului cu universul ce transmite esenţa energetică
şi informaţională. Acest mod de comunicare este foarte accesibil de a fi descifrat
de oamenii solarieni, care cunosc procesul de hrănire prin fotosinteză cu ajutorul
luminii care se constituie ca un suflet vegetativ al corpului eteric şi astfel pot
menţine în viaţă trupul mult mai pur deoarece integritatea acestuia este dată de
încărcătura energetică a corpului eteric mult mai prezent în jurul acestor fiinţe.
Pe aceste tărâmuri sensibile ale Celei de a Doua Lume, în chakra divină
există disponibil un Cristal Eteric prin care se distribuie energia eterică ce
angrenează transmisiile energetice ale Sinelui. Prin acest Cristal, toate fluidele
intră în structuri şi se racordează la nivelul evoluţiei entităţii. Unele fluide se
distribuie prin formele geometrice ce alcătuiesc artele psihurgice, altele
alimentează punctiform corpul astral. Prin acestea, virtuţile au propriile lor
codificaţii informaţionale ce pot genera instant o anumită valoare, care provine din
valoarea originară înzestrată de Tatăl Creator. De exemplu, impulsurile provenite
din energia universală fluidizate periodic către noi vor putea fi direcţionate prin
lucru creator, implicând o fundamentare materială ce confinţeşte o valoare.
Impulsurile de energie creatoare nu trebuie acumulate ca şi valorile materiale ci
implică doar o transformare, cum am spune transformarea luminii solare în lumină
ecologică. Formarea unui electronvolt alcătuit din (1, 2, n milivaţi de energie liberă
se transformă în energie electrică) acesta putând fi pusă la dispoziţia umanităţii în
sursele electrice de vindecare în scop de binele universal.
Virtuţiile se dezvoltă cu cât vom purta Crucea Spirituală de Lumină Eterică
care cuprinde în ea curenţii eterici care activează virtuţiile. Prin acestea omul
devine mai luminos şi mai aproape de Dumnezeu. Braţul vertical al Crucii Eterice
urmează coloana vertebrală, începând cu Creştetul Capului şi până la Tălpile
Picioarelor.
Braţul orizontal urmează linia braţelor ce au terminaţiile în podul palmelor.
Dacă omul nu se roagă Crucea Spirituala nu poate fi concretizată şi ea este foarte
importantă pentru evoluţia sprituală şi ascensiunea în lumile spirituale deoarece
Crucea Eterică este formată din mai multe fluide (27 pe fiecare braţ, acestea
corespund virtuţiilor umane). Activarea fiecărui fluid din crucea eterică se poate
realiza prin lucru cu Sine Însuşi, şi această virtute începe să se manifeste prin
conectarea la Zona Divină ce manifestă virtutea respectivă.
Fiecare virtute din componenţa Crucii Eterice este transformată la intrare în
structura eterică prin Chakra Sahasara pentru braţul vertical şi chakra secundară
din podul palmei pentru braţul orizontal la parametrii specifici entităţii întrupate,
corespunzător modului în care trebuie manifestată aceea virtute, imprimând fiecărui
fluid vibraţia lui originară.
Prin fluidul polarităţii putem transforma vibraţiile joase ale defectelor şi
sentimentelor negative în vibraţiile înalte deţinătoare de calităţi şi sentimente
pozitive. Fluidul este conectat la Crucea Spirituala prin Chakra Sfântului Duh unde
se întâlnesc braţele Crucii Spirituale. În funcţie de nivelul lui de alimentare,
fiecare accesează un nivel de conştiinţă al entităţii întrupate, prin care fluidul
activează funcţia chakrei Sfântului Duh care polarizează vibraţiile, transformând
vibraţiile joase ale fluidelor care alcătuiesc Crucea Spirituala, în vibraţii înalte.
Inţelepciunea creştină a inălţat semnul Cruci Spirituale în locurile cele mai de
cinste, cu scopul de a ocroti, reinsufleţi, îmbărbăta şi mângîia pe fiecare bine
credincios. Crucea Spirituala aşezată pe crestele munţilor, precum Vârful Caraiman,
pune în desfăşurare energiile spirituale ale muntelui în manifestarea cadranelor
bioenergetice ale trupurilor umane devenind biruitoare asupra spiritelor infernale si
asupra slugilor care ne vrajmasesc. Ea este stapinirea Împăraţilor, întărirea
credincioşilor, slava Îngerilor, dă viaţă lumii spre a ne folosi.
Fericitul Augustin zice: „Cei ce se botează primesc spre însemnare pe
frunţile lor semnul Sfiintei Cruci si totodata Steagul Crucii, pe frunte Eu îl port.
Crucea spirituală este şi un simbol sfânt al milei şi minunatului ajutor Dumnezeiesc
ce ne stă ca sigiliu al mântuirii noastre. Purtarea de grijă a Lui Dumnezeu se
manifestă prin pronia divină, providenţa care se revarsă asupra omului şi a întregii
Creaţii, încredinţându-ne Mila părintească, a „Tatălui tuturor, Care este peste
toate şi prin toate şi întru toţi.”
Cuvîntul dumnezeiesc ia toate grijile din spinarea noastră şi ne cheamă la
adevărata fericire. Iisus ne cheamă, prin Predica de pe Munte, la viaţa
desăvârşită, la care omul nu poate ajunge decât prin conlucrarea cu Dumnezeu.
Astfel, pronia divină, mila providenţei nu încetează niciodată, nici măcar când omul
este găsit în starea de păcătoşenie, ca nu cumva omul, în încercările prin care
trece, să-şi justifice nelucrarea virtuţilor prin argumente de tipul: grija zilei de
mâine, hrana, îmbrăcămintea, îndatoririle lumeşti de toate felurile, etc.
Crucea Spirituală ne încredinţează prin energile eterice si vitale ale Muntelui
accesul la Cuvintul Domnului şi la Tainele de necuprins care ne sunt descoperite prin
Cuvintul Dumnezeiesc, care ia formă de Har şi Suflet prin pronunţia lor. Psalmistul
spune: „Cu Cuvîntul Domnului cerurile s-au întărit şi cu Duhul gurii Lui toată puterea
lor (...) Că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit. (Psalmul 32, 6.9)
Asadar, Cuvîntul Domnului înseamnă voinţă şi putere, care se prechimbă într-
un chip spiritual al Domnului, para de foc care străbate ca un vuiet de vint peste
lucruri şi oameni, îngâduindu-le accesul la Harul Ceresc care preschimbă viaţa
omului. Cuvîntul Domnului este Viu şi lucrător, pătrunde şi vede toate corectînd
fiinţa în spaţiul original, al pământului paradisiac unde restaurează firea umană în
armonia originară a bucuriei, a fericirii, de a fi, ale căror rădăcini spirituale se
află în cele mai greu de înţeles adâncuri ale fiinţei umane.
O astfel de stare sufletească reînsufleţeşte curajul celor trei dintre
Apostoli Domnului care pe Muntele Tabor au acces la o vedere de moment a
Împărăţiei Cereşti şi a nespuselor sale străluciri. Petru, Iacob şi Ioan sunt
remarcaţi pentru virtuţile lor morale de a se retrage cu Iisus, pe înălţimea, ce
pare a ne apropia de Cer pentru a intra în legătură cu Dumnezeu unde Iisus îşi
preschimbă înfăţişarea sufletească într-o lumină cerească care îi cuprinde Trupul
Său. Schimbarea la Faţă a Domnului Iisus Hristos este manifestarea minunii care
pune în desfăşurare virtuţile omului Iisus care se conectează la Crucea Spiirtuală
care se regăseşte implicit în energiile eterice, vitale ale Muntelui Hermon şi ajunge
vrednic de a declanşa TAINA care face apariţia lui Moise şi lui Ilie într-o stare
de slavă pentru că prorocii ar fi dorit să rămână în fericirea viziunii paradisiace
întâmplată pe Muntele Hermon. Aşa precum Soarele care lucrează asupra obiectelor
şi fiinţelor care le luminează şi le încălzeşte, aşa este şi legătura nedespărţită şi
desăvârşită cu Dumnezeu care face ca starea sa să fie mai stralucitoare ca
Soarele, o stare de Slavă deoarece învelişul trupesc a lui Iisus devine transparent,
veşmintele sunt străbătute de o Lumină foarte strălucitoare mai albă ca zăpada.
Capul lui Iisus este minunat de frumos iar Fata Sa Divină străluceşte ca Soarele.
Aceastea au fost văzute chiar şi de Moise şi Ilie, martori şi profeţi ai Vechiului
Testament se roagă şi se închină cu respect înaintea Domnului Lor privind în El
împlinirea profeţiilor mesianice, deoarece vorbeau cu El despre moartea sa care
avea să se producă la Ierusalim. Aceşti profeţi ai Vechiului Testament realizau
mijlocirea prin rugăciune alături de Iisus deoarece Apostoli cu prilejul acestei Taine
manifestată ca o viziune strălucitoare, au fost cuprinşi de un somn profund, somn
care se va mai întâmpla şi ulterior în Grădina Ghetsimani. Deschizîndu-şi ochii
Apostolii văd privirile supraomeneşti, pe Moise şi pe Ilie, şi recunosc trăirea tainei
prin care Moise aduce închinăciuni Evangheliei. Taina îi farmecă deoarece Petru în
entuziasmul şi simplitatea Sa, zice: „Învăţătorule, bine este nouă să fim aici şi să
facem trei colibi, una Ţie, una lui Moise, şi una lui Ilie.” Întrebarea nu apucă să
termine vorba ca Moise şi Ilie dispărură. Un Nor strălucitor îi învălui şi îi duse
către Cerul lumilor de unde ei se pogorîseră. Atunci un NOR Mare Luminos, l-a
umbrit pe Iisus şi pe Apostoli, şi când au intrat şi ei în Nor, Iisus a rămas singur
şi îndată deasupra capului său răsună glasul Părintelui Ceresc , care zice: „Acesta
este Fiul Meu cel iubit întru care bine am voit, pe Acesta să-L ascultaţi.”
Înspăimântaţi de această minune, cei trei Apostoli au căzut cu faţa la pământ .
Iisus îi atinse şi le zise:”Sculati-vă şi nu vă temeţi.” Ei îl priviră şi l-au văzut pe
Domnul pogorându-se din Munte, le zice: „Nimănui să nu spuneţi de vederea aceasta
până când Fiul Omului se va scula din morţi” şi va deveni acelaşi cu substanţa
spirituală a Lui Dumnezeu, Părintele Său, Regele Cerului, Bucuria Îngerilor,
Judecătorul Suprem, Care va veni a doua oară Întru Slavă să judece pe cei mari şi
pe cei slabi, pe oameni. Aşadar, Iisus pune înaintea celor cel vor urma: Crucea Sa
cu umilirile, suferinţele, crucificarea, birunţa şi Slava sa. Daca-Mi slujeşte cineva,
să vină după Mine, si unde sunt Eu, acolo va fi si slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte
cineva, Tatăl îl va cinsti. Părinte Ceresc, mântuieste-Mă pe Mine de ceasul acesta!
Si pentru aceasta am venit, ca să ajung la ceasul acesta. Părinte, preamăreşte
Numele Tău! Pentru că omului de pe Pământ îi este stabilită o altă ordine a
priorităţilor pentru a dobândi libertarea adevărată care izvorăşte şi aceasta din
Crucea Spirituală. Libertatea creştină înseamnă dobândirea lumii paradisiace a
Raiului care ni se revelează prin Hristos, prin Îngerii Lui şi prin Maica Domnului
care încuvinţează lumina înţelegerii şi cunoştinţei de Dumnezeu, accesul la cuvântul
dătător de viaţă şi la nemuritoarele Sfintelor Taine pe care le-a instituit in Cer şi
pe Pământ şi chiar între Cer şi Pământ, adică în Văzduh. Puterea Cuvântului Lui
Dumnezeu face văzduhurile să se cutremure, furtuna să se potolească, viaţa să-şi
redobândeească strălucirea, boala să se îndepărteze de om şi să reintre în ordinea
divină a Creaţiei.
Această cunoaştere transcedentală a pornit de la centrul comun al tuturor
cercurilor care este totodată şi cel mai mic cerc, acolo se poate fixa începutul
cunoaşterii Creaţiei în funcţie de care se poate determina cum a evoluat omenirea
de la începuturile ei. De la un cerc la altul, evoluţiile umane au lăsat căi de
cunoaşteri reliefate prin mituri şi simboluri, acestea presupun identificarea
adevăratelor realităţi existenţiale care consfinţesc trendul evoluţiei umane
universale. Aceste coduri mistice ale Creaţiei se găsesc depozitate undeva în
Constelaţia Pleadelor, Closca cu Pui, Constelaţia fiind considerată leagănul
programelor fizice ale întrupărilor umane create pentru Planeta Pământ.
 Codurile energetice create de Dumnezeu - Elohim din Constelaţia Pleiadelor
au permis scânteilor divine aduse în spaţiul Terrei în (Centura Van Allen) să
integreze în matricile fizice ale spaţiului şi timpului local, prin anumite pietre în
care sunt depozitate programele interioare ale cristalelor ce au permis evoluţia
treptată a tuturor creaţilor din materie şi implicit a Materiei Însăşi. Constelaţia
Pleiadelor cuprinde peste 250 de Stele cu orbite foarte apropiate între ele, fiind
considerată o constelaţie sacră deoarece dispune de Sursa întregii creaţii. Aici
există chiar fiinţe supranaturale, unele atat de inalte incat atunci cind isi intind
mina pe verticala tind sa ajunga cu totul pina la nivelul unui etaj de bloc turn, alţii
au creat electronii şi patronează secretele electromagnetice. De-a lungul istoriei,
Pleadele au fost prezentate ca un cluster blând şi delicat, o Stea Grup de
Fecioare,cum sunt Sânzâienele, Steaua Stol de Porumbei sau Steaua Cloşca cu pui,
cunoscute şi ca cele Şapte Surori.
Steaua Sânzâienelor , Zânele Sacre ale Soarelui se împart în două Cete.
Prima Ceată este formată dintr-un Alai de Tinere Fecioare, care se pot prinde în
HORĂ, iar cea de –a doua Ceată este formată dintr-un Alai de Copile, care nu au
ajuns încă la vârsta pubertăţii şi nu se pot prinde în HORĂ.
Vestalele ce alcătuiesc Cetele Feminine Sacre la Geto-Români se numesc
Zâne. Zânele fiind reprezentări feminine din vremurile de demult, adoratoare ale
Pământului şi ale Cerului, pilonii sacri ai existenţei, în jurul cărora s-a creiat
modelul cultural nemuritor, reflectat de datini şi tradiţii, meşteşuguri , arhitectură
şi limbaj. Aşadar, Sânzâienele sunt entităţi ale aerului, transparente, pure şi
nobile, făpturi Luminoase, fluide uoare în vânt în timpul zilei , iar noaptea se
transformă în zâne cu rochii albe de abur, ce dansează hore ameţitoare prin
grădini, cântând în aer glasuri ne mai auzite de armonioase prin poieni sau prin ape
de la cascade. Băieţii care le însoţesc duc în mână torţe cu foc sacru pentru
purificare în drum spre Troiţe, spre Câmp şi în Livezi.
Influenţa Constelaţiei Pleiadelor în studiul cunoaşterilor înalte este mult
favorizată în lunile mai şi noiembrie ale fiecărui an iar apoi îşi continuă răsăritul
elicoidal care se produce dincolo de luna Iunie.
 Astfel, nivelul de vibraţie la care trăieşte individul uman, trecutul său karmic
va determina fiinţele care corespund evoluţiei sale. Acestea reuşesc de o asemenea
manieră să se integreze unui câmp de energie suprapersonal care este ca un fel de
navă energetică şi cu ajutorul acestuia poate călătorii în dimensiunile
vibraţiei.Deoarece în mintea umană există unităţi de informaţii provenite dintr-un
substrat psihic ancestral, arhetipal, suprapersonal care există în fiecare om.
În acest câmp de vibraţie energetico – mentală , fiinţa umană participă la o
metalogică ce funcţionează într-un mod specific rezonanţei intuitive decât aceluia
caracteristic raţionamentului binar. Eul conştient dobândeşte limbajul luminos prin
care îşi poate activa structura neuronală a creierului care face trupul uman să
devină o veritabilă maşină virtuală zburătoare, angelică de tip Superman ce produce
în permanenţă conştiinţă.
Conştiinţa în cadrul acesteia, exercită rolul unui biocomputer prin intermediul
căruia se procesează instrumentele prin care se activează limbajul ce transcede
realitatea obiectivă. Aceast supraom funcţionează asemenea unei structuri angelice
ce, se susţine şi fundamentează pe cunoştiinţele dezvoltate pe care creierul a pus
stăpânire şi are puterea de a creaia această conştiinţă magică care începe să
lucreze atunci când vine în interacţiune cu mediul înconjurător şi datele ce
sfredeleşte experienţa conştientă. Din moment ce ne vom conecta la supraconştiinţa
magică ce caracterizează supraomul – angelic, de tip superman, funcţiile care fac
conexiunile la modul de manifestare a acestuia ca o structură zburătoare se vor
activa pentru a parcurge drumul care ia forme de experienţe subtile, astrale cu
care se intră în contact printr-o fantă de lumină care ne încredinţează necesarul
multiplu de integrare a informaţiilor provenite din supramental pentru a declanşa
stările electrice care sunt conservate în memoria virtuală şi acestea vor revela
existenţialitatea noastră viitoare. Din memoria virtuală, fisierele holografice se pun
la dispoziţia celui care a atins această stare superumană, angelică pentru a începe
să cunoască manifestarea materiei prin realităţi transcedentale în care realitatea
obiectivă a individului uman se transformă în experienţe electro –luminoase pentru a
încredinţa individului navigarea prin lumile superioare. Aşadar, stimulii senzoriali din
lumea obiectivă se asociază în această experienţă magnifică, organismelor umane
care devin capabile să declanşeze structura electrică computaţională ca rezultat al
comunicărilor între experienţa cognitivă personală şi experienţa generală. Astfel,
sistemele creierului din convexitatea posterioară a emisferelor cerebrale devin
responsabile de dualitatea realităţilor care se întrepătrund la graniţa dintre
realitatea fizică, materială şi cea astrală, spirituală. Realităţiile astrale sunt
semnalizate din centrul lobilor cerebrali dispuşi să conştientizeze percepţiile trecute
şi prezente şi chiar cele viitoare ale creierului în care subzistă conştiinţa.
În filosofia şi religia budistă, Universul este o stare de conştiinţă în care
timpul este multidimensional şi non – liniar fiind angrenat în această direcţie de
conţinutul proceselor cognitive. Conştiinţa se racordează la supraconştiinţă pentru a
revela studiul mecanismelor superumane de tip angelic sau superman prin
încredinţarea energiilor vitale combinate prin studiul creativităţii care determină
conştiinţa să devină o nonlocalitate energetic – luminoasă ce se comunică printr-un
paralelism psiho-fizic care tinde să integreze omul în zonele transcedente.
 Omul care ajunge să posede accesul la o astfel de Enciclopedie Magică
devine un veritabil Om Universal care va putea să dezvolte şi să aplice în situaţii
concrete de viaţă ceea ce ştie prin marile descoperiri din trecut. În viaţa sa,
Universul începe să aibă un sens destul de ancorat în lumea în care omul universal
trăieşte.
În această ordine de idei, Tommaso Campanella a propus o metodă
mnemotehnică care ar urma să fie folosită la pictarea zidurilor cetăţii ideale care
se desfăşoară pe străzi circulare împodobite cu clădiri. Imaginile pictate sunt
înfăţişate într-o ordine mirifică prin intermediul cărora se prezintă accesul la
întreaga istorie a cunoaşterii umane.
Locuitorii trecând zilnic pe străzile cetăţii urbane, ar începe să devină
capabili să îşi reamintească istoria, biologia, matematica, geografia, etc. Acestea
vor constitui un instrument de patrimoniu al cunoaşterii naturale deosebit de
valorose în exploararea memoriei magice transcedentale ce alcătuiesc imaginile vii
urbane care se manifestă ca nişte lucruri atât de vii deoarece reprezintă variate
Divinităţi şi Puteri manifestate sub forma unor unice energii vitale ce se răspândesc
prin lucruri.
Melfior Ra efectueaza asemenea calatorii pentru a experimenta diferite
forme de viaţă, în vederea detaşării spiritului de trupul carnal, luând contact
spiritual –vibraţional cu entităţi cu un înalt nivel vibraţional.

O carte ascunsa pastreaya în ea secretele timpului şi ale spaţiului cunoscută

drept Atlasul Timpului. Atlasul îi permite celui care îl foloseşte să călătorească în
timp şi să schimbe istoria. Când un om domină puterile cărţii, acesta va fi capabil
nu numai să călătorească în timp şi spaţiu, ci şi să le controleze pe amândouă.
Însăşi esenţa luminii noastre va fi la cheremul acestei cărţi. Această carte conţine
hărţile tuturor variantelor posibile de trecut, prezent şi viitor şi îţi permite să
călătoreşti prin timp şi spaţiu. Atlasul Timpului îţi mai permite să ai viziuni care se
derulează ca nişte filme, pe care le trăieşti şi le simţi în toată puterea Liniei
cuantice care demarchează peisajele din hartă. Linia cuantică este un portal care
poate transporta o singură persoană prin timp şi spaţiu, să calci peste această
demarcaţie înseamnă să te îndrepţi spre o altă lume tainică care a mai existat.
Însă pentru a reuşi aceasta trebuie să regrupezi forţele şi să te conduci spre
cărarea care te învăluie ca într-un nor de ceaţă ce poate apărea dintr-un cer
extrem de senin. Înaintând prin această ceaţă au apărut copaci despre care se ştia
sigur că nu au mai existat în Pădurea Trivale din Piteşti pentru că aici nu crescuse
Palmieri, însoţiti de clipocitul unei ape inexistente de pe malul unui Râu, toate
acestea apăruseră ca o dezorientare cauzată de ceaţă. Această ceaţă se reflecta
precum un tunel printre copaci printre care se întrezăreşte apariţia unei camere
ticsită de cărţi, într-un colţ se auzea un pantefon cântând o melodie sinitră, în
timp ce lămpile cu cristale eterice luminau pereţii camerei, cristalele candelabrelor
filtrând lumina emanată şi împrăştiată ca nişte imagini mentale cu momente din
tărâmul Trivalei de odinioară. Imaginile mentale însoţesc momentele astfel încât
fotografia se aşterne în Atlasul Timpului creat cu mii de ani în urmă pentru a fi
utilizat împreună cu pozele care se nasc în timp real. Fotografiile oferă imagini
clare ale locului specificând destinaţia din poză cât şi o reprezentare mentală a
puterilor care se pot folosi din Atlasul Timpului de pe urma acestor poze. Dacă ceri
Atlasului să te ducă acolo, Atlasul va face ce îi ceri pentru că o parte din puterea
lui se proiectează prin principile de călătorie în timp ce se aplică exact în momentul
când atingi poza preţioasă, pixeli din poză se conectează la sufletele celor prezenţi
îndreptându-i către tărâmuri magice ce le putem simţi prezenţa implicit prin păduri.
Fumul nenatural ies din oameni pentru un moment lipsindu-i de viaţă pentru a-i
putea îmbarca în locul sau timpul din care vin. Un exemplar al acestei carţi
Senzaţia Deja Vuee este în viitor însă cuvintele sunt păstrate aici ca o lume a
cuvintelor care există laolată, întrepătrunse, şi a fost aşa mii de ani la rând.
Atunci când imaginile se conectează la viaţa din stele vezi în poze cum curge apa,
cum crengile copacilor sunt mişcate de adierile de vânt sau apariţia fulgilor de
zăpadă care ne îndreaptă spre un tărâm cu geruri polare.
Un salt la un asemenea nivel vibraţional s-a realizat şi la Mediaş unde un
domn mergând să cumpere vederi poştale de la o Librarie a disparut printr-o
împrejurare supranaturala. Dintr-o dată nu mai poate recunoaşte nimic în jurul său,
merge pe un drum îngust încât nu se poate merge cu maşina pe el. Straduţa avea
un aer vechi, medieval, cu case cu pereţi de lemn, vedeam trecând pe lânga mine,
femei cu rochii şi şorţuri lungi, cu bonete pe cap, ca într-un film. Bărbaţii aveau
pantalonii până sub genunchi şi haine lungi cu fireturi. La prima vedere am avut în
cap , ca probabil se turnează vreun film şi eu eram în pantaloni scurţi şi tricou
într-un rol de atmosferă veche, de acum două sute de ani. Pe la jumătatea
străduţei am văzut ceva ce semăna cu o prăvălie unde se vând de toate, şi
cârnaţi, şi căni masive de argint şi peşte şi cerneală, toate acestea erau în jurul
meu. Înăuntru este un băieţaş de vreo 11 ani, cu o sapcă mare pe cap, un sorţ
soios, cu mâinile înroşite şi pline de bătături. L-am întrebat dacă are vederi
postale, în decorul de film vechi unde existam. Puştiul s-a uitat la mine mirat, apoi
a scos dintr-un raft nişte fâşii de hârtie foarte subţiri, un fel de pergament şi mi
le-a întins. I-am dat o suta de lei se uita foarte atent la ea, de parca nu mai
văzuse niciodata aşa ceva, apoi a băgat-o în sertar.
M-am întors pe aceeaşi străduţă de drum îngust, ne-a făcut cu mâna, a
mers câţiva metrii, apoi a dispărut de parcă n-ar fi fost niciodată în locul din
Mediaşul anului 1780. Revenit în cotidianul prezent a început să povestească
întâmplarea petrecută, iar membrii familiei au remarcat că avea la dânsul o hârtie
ce se tipărise acum 200 de ani. Când le-am povestit, pe unde fusesem, se uitau
ciudat ca şi când trebuiau convinşi, să vină să le arăt şi lor. Numai că aceiaşi
străduţa arăta cu totul altfel , acum în prezent. Era o stradă obişnuită din zilele
noastre, cu blocuri, cu alimentare, ba chiar şi cu librăria unde vroisem iniţial să
ajung. Am intrat în librărie, ne-am apropiat de o vânzătoare, tinerică, ai mei se
uitau la mine înfricoşaţi, apoi i-am arătat hârtia şi am întrebat-o dacă au aşa ceva
de vânzare, s-a strâmbat la mine şi mi-a zis: „Asemenea hârtie cred că se tipărea
acum 200 de ani.”
Din arhivele oraşului Mediaş s-a putut afla că strada pe care păşise în anul
1992 existase în anul 1780, o dimensiune mai putin densa si mai fluida decat
dimensiunea 3D, dimensiunea timpului adica un curent de energie care gazduieste
toate evenimentele povestite intr-o linie a timpului accesibila calatorilor astrali
capabili sa acceseze acest plan al materiei chiar si in timpul zilei. S-a documentat
în multe hârţoage de-a lungul timpului în biblioteca oraşului Mediaş, şi s-a putut
descoperi o schiţa a unei străzi care arăta exact ca cea pe care trecusem eude
.Strada respectivă existase până în anul 1780.
Medicul Radu F., membru al Societăţii Române de Parapsihologie a explicat
că fenomenul de a dispărea în timp este o predispoziţie naturală a trupului uman de
a se întoarce în timp, într-un alt timp precum cel descris cu străduţa îngustă de la
Mediaş dintr-o altă epocă, explicaţia fiind că îndată ce BOTEZI ceva într-un
anumit fel, acest botez devine un substitut pentru fenomenul în sine si se ajunge
într-o zi , cu certitudine la o cunoaştere reală a tuturor secretelor timpului şi la
înţelegerea lor.
O dovadă a urmelor anului 1780 a românismului din vatra sa strămoşească
este amintită de Conscripţia efectuată în anul 1733, sub autoritatea lui Inochenţie
Micu – Klein, un mărturisitor al Sfintei Uniri , care a demonstrat eficienţa
misionarismului austriac pentru unirea cu Biserica Romei. Însemnările diaculului
Teodor Ursu, din cuprinsul Miscelaneului teologic, un manuscris original, care
consemnează că atunci era preot paroh greco – ortodox în Noul Săsesc pe la anul
1784. Diacul Teodor Ursu fiind originar din Noul Săsesc, aşa cum se specifică în
multe însemnări marginale din cuprinsul unor manuscrise copiate de acesta.
În Miscelaneul teologic, se consemnează pe farzaţul posterior fix, finalizarea
manuscrisului către toamna anului 1780 , acesta fiind datat la 16 octombrie 1780,
când a fost dat la legat într-un atelier săsesc din Sighişoara, contra 4 taleri de
argint.
Teodor. Academicianul Gabriel Ştrempel, în vol. I din copiştii de manuscrise
româneşti până la 1800, Bucureşti, 1959, îl surprinde pe copistul transilvănean, cu
mai multe însemnări importante, consemnate într-o colecţie de tip Miscelaneu
teologic, finalizat între 1782 şi 1784. Astfel aflăm că se intitulează Toader Ursu,
autor al monografiei despre Noul Săsesc, fiind strănepotul cărturarului care folosea
numele de autor în cartea sa, Noianul care înseamnă (de loc din Noul) pentru a se
identifica cu familia Ursu din care se trăgea. S-a putut identifica că diacul Teodor
Ursu ajunge să se căsătorească la anul 1784 cu Măriuţa, fata părintelui Theodor
din Doneş, la 30 ianuarie 1784 devenind după hirotonie preot de mir în Noul
Săsesc.
Diaculul Teodor Ursu, devine ulterior preot paroh in satul său natal, unde
păstorea comunitatea românească ortodoxă minoritară din Noul Săsesc, întărind în
credinţă pe românii aflaţi în mijlocul saşilor, supuşi continuu persecuţilor politice,
etnice şi confesionale din spaţiul transilvănean. Efortul preotului, cărturar se
înscrie într-un context istoric special, când intelectualii comunităţilor româneşti din
Ardeal, adică preoţii, serveau interesele conjugate ale românilor din arcul intra şi
extra carpatic.
Acum în prezent, acolo printre dealuri, ieşită de sub teascuri la Cluj-Napoca
în anul 2012, există în prezent domnul Horia Ursu, pensionar, a participat cu
bucurie la vernisajul Muzeului Naţional de Istorie a României dedicate exponatului
lunii Mai 2017, din postura de urmaş al diaculului şi preotului paroh, ortodox,
Teodor Ursu, care în anul 1780 a copiat Miscelaneul teologic din Noul Săsesc.
Aşadar, exponatul lunii Mai 2017 a fost chiar manuscrisul copiat de diacul Teodor
Ursu.
Cartea de cult a fost fotoscanată profesional prin proiectul „Manuscriptum”
în anul 2015, investigată fizico-chimic şi restaurată, în cadrul laboratoarelor de
specialitate ale MNIR, in perioada iulie 2016 – aprilie 2017.
După finalizarea cercetării istorice, Miscelaneul teologic a fost valorificat
expoziţional, iar vernisajul din data de 4 Mai 2017 a fost un real succes, atât prin
prezenţa profesorului de istorie Horia Ursu, strănepot al diaculului din sec al XVIII
– lea care a evocat momente inedite din viaţa comunităţii minoritare din Noul
Săsesc, apreciate de public şi de reporterii prezenţi cât şi prin importanţa istorică
a cărţii expuse, un monument de literatură teologică cultă, a românismului în vatra
sa strămoşească.
Însă în cadrul tabloului – suvenir, energiile spirituale se perindă dincolo de
tablou in Câmpul Drumul spre Nori şi se metamorfozează în esenţa ilustraţiei
expusă artistic de pictorul celest.
Sistemele vegetale din Cimpul Drumul spre Nori face legatura cu taramurile
din Nova Gaia unde vanturile schimbarii isi fac simtite prezenta pentru a sustine
ecosistemele din jur . Aici sistemele vegetale, copacii din Nova Gaia sunt conectati
cu constiinta generala a arborelui pentru a genera forta vietii care face legatura cu
taramurile superioare unde suntem inconjurati de lumina pentru vindecare care ne
incredinteaza sarcina de purtatori ai luminii. Aici un ac de tricotat face ca fiecare
fir sa desfasoare un copac in Noua Gaia pentru a creea o imbinare cu radacinile
care sunt tricotate impreuna.Fiecare cuvint este o sageata de lumina ce avanseaza
in dimensiunile creatiei ale Raiului. Raiul are proprile fire de cristal, fiecare Regat
are propria culoare care este adaugata, prin creierea unei tapiseri noi ce face
parte din Noul Pamant. Flacara violeta este cel mai adesea folosita pentru a
transmuta sarcinile negative in linii energetice pentru a o urca mai apoi in
rezervoarele care incredinteaza frecventele rezonantei schumann, de aici energia
este difuzata catre receptorii lucratori ai cohanului flacarii violete. Acesta
lucreaza cu sufletul care rezoneaza la nivelul indigo pentru a-si asuma
responsabilitatea de a transmuta la frecvente din dimensiunile superioare unde se
cauta o exprimare mai inalta in creatie pentru a o incredinta catre pamant. Prin
incantatia flacarii violete, folosim puterea lui Dumnezeu in curatarea aspectelor
negative, flacara violeta declanseaza alchimia care pune in miscare energia prin
trupul meu de slava.
Indigo este un fel de amortizor,care faciliteaza absortia ce trebuie
transmisa alaturi de alti detinatori precum Ashtarr Sheran si el unul din grupurile
indigo, foloseste spre Pamant flacara violeta , a purificarii si transformarii violete.
De asemenea, El Morya este Chohanul care reflecta aceasta raza care
incredinteaza puterea divina a transformarii. Toate aceste raze sunt divine si ele
au rolul de a ne incredinta o intelegere ca totul este divin, noi suntem creati din
toate aceste raze, o raza pentru suflet si una pentru personalitate. Asa putem
spune ca un suflet este compus din raze albastre cu o personalitate indigo care
deservesc la calea flacarii violete care ne transmite experientele unei vieti 3D pe
care am mai experimentat-o. Noile bunuri din preajma vor crea inca o lume 3D
pentru a dispune de libertatea continua de a crea si a trai asa cum ne dorim in alte
dimensiuni si frecventa unde voi gandi cu ajutorul parametrilor energetici 3D.Aici
convingerile 3D fac legatura cu trecuturi din vechime cum sunt copacii din Nova
Tera care ne vor ajuta si mai concret sa ne imbracam in 3D, adica in intruparea
Eden pentru a ne urma bucurile si a ingadui manifestarea unei noi lumi a
libertatii.Furnizorii de informatii care lucreaza la proiecte clasificate ne va
incredinta aceste informatii pentru a perpetua Lumina Adevarului in preajma
noastra. Lumina degajata din razele celeste va debloca mintea care pune la indoiala
realitatea 3D care incepe sa straluceasca puternic, pentru a ne imbratisa
schimbarea care modifica viata si schimba realitatile. Aici pe taramul 3D oameni
pozitivi ni se alatura pentru a pasi cu puterea lor, la evenimentele viitoare din
diferite scenare ale viitorului pe care ni le incredinteaza mintea prin diferite cai
vibrationale, care primeste energiile flacrii violete sa ne sprijine in ceea ce
intreprindem si sa vindecam pe cei din jurul nostru printr-o cunoastere intuitiva. Pe
masura ce forta violeta ne incredinteaza o sensibilitate ridicata pentru a
experimenta realitati obiective 3D in acelasi loc si in acelasi timp. Acum ceea ce
are loc se elibereaza de la ceea ce este/a fost un peisaj de tablou al lui Matalihiji
pentru a se converti intr-un peisaj mult marit intr-o versiune 3D cu componente ale
tapetului Cimpul – Drumul spre Nori pentru a incredinta la ferestra formele de
expunere vibrationala care patrunde aerul, care ne face sa mergem in locuri care
ne transforma in starea naturala de Iubire. Calatoria despre care vorbim aici nu
este ca in realitatea fizica obisnuita, ea este un film stelar, care se deruleaza prin
razele Stelei in camera, luminile sunt atrase la fereastra camerei sa ne
incredinteze protocolul sufletului care ne ingaduie accesibilitatea la noua realitate
3D ce mentine energiile intr-un cadru participant. Pe masura ce patrundem in acest
cadru noi suntem dispusi sa inflorim in noi realitati inconjurate de energii fericite,
instantanee, care se degaja cu fiecare particula de lumina pe care o respiram si
inspiram inauntru a tot ceea ce este.
Timpul de aici ne ingaduie sa sortam dorintele vietii pentru a contribui la
Luminarea Sinelui si a Planetei care ne ingaduie intoarcerea la fosta Sa Glorie, in
care fiecare suflet, se intoarce la fosta lor Slava, pentru a se uni in Iubire cu tot
ce este. Acesta este timpul care ne asteapta in modul in care povestile se
desfasoara, ies in aer liber si sunt pregatite sa vina sa ne gaseasca pe fiecare
dintre noi cind trebuie, facind cuvintele un balsam euforic in mintea coplesita si
virusata de o realiate bolnavicioasa. Lumina reflectoarelor oglinzilor stelare sunt
pregatite sa dezvaluie suflul realitatilor 3D care au fost absorbite si conservate
pentru ca intr-un viitor sa ajunga cineva sa le scoata la adevar. Aici timpul este
datat pentru a fi dezvaluit la un anumit nivel de Adevar care poate fi ca intindere
atat cat poate stii unii ca Lumina poate stralucii asupra lor, suficient ca pentru cei
multi sa cerceteze lucruri, obiecte care transforma intreaga fiinta in ceea ce
trebuie sa stim in calea Innoirii. Asa vom experimenta in inimile noastre
cunoasterea a ceea ce cunoastem deja, pentru ca ceea ce stim ca va venii este
Adevarat, sa ne umple de daruri care sunt in conformitate cu dispozitia sufletului
care trebuie adus la lumina. Alegerea modului prin care trebuie facuta evolutia pe
linile de timp 3D presupune o faza concentrata de recuperare a familiilor monadice
ce pot intruchipa codurile din sablonul sofianic, care permite absortia de lumina in
matricea celulara si tesuturile corpului fizic, unde se declanseaza functia de
extindere a constintei care isi face aparitia din intruchiparea starilor spirituale
superioare, prin conectarea la constiinta Sufletului, Spiritului si Inteligenta
Avatarului superior, unde se formeaza corpul edenic prin fortele puternice care
declanseaza sistemul suveran spiritual.

۩ Reamintirea trecutului adamic unde suveranitatea de sine este un drept

uman dat prin Sursa lui Dumnezeu si Legile universale care povesteste aceste legi
printr-o mecanica cuantica care guverneaza miscarea constiintei in timp si spatiu.
Acest tranzit spiritual stimuleaza constiinta extinsa care faciliteaza aparitia
corpurilor noastre spiritual-energetice, care se conecteaza la corpurile noastre
fizice, astfel, cind aceste corpuri de constiinta superioara vie online, pentru a
activa si a amplifica sistemul imunitar spiritual. Sistemul de imunitate spirituala
necesita discernamantul fortei violete pentru integrarea razelor de lumina adecvata
care neutralizeaza si deviaza fortele patogene negative.
Focul sacru violet are acces la cunostinte spirituale care activeaza corpurile
spirituale superioare intr-o faza special concentrata de recuperare prin transmisiuni
intergalactice ale undelor de frecventa ale planului monadic universal si
intruchiparea codurilor personalului Mama din sablonul sofianic care predispune la
intelegerea sablonului de ascensiune, care integreaza linile tranzitate de focul sacru
violet care ni se transmit pina in corpurile de constinta si sistemul imunitar
spiritual.In sistemul imunitar spiritual conectam prezenta inimii si spiritul interior,
care este indreptatita sa exploareze ceea ce este cu adevarat semnificativ in viata
noastra, adica participarea constienta la o divinitate protejata care activeaza si
impulsioneaza sistemul nostru imunitar spiritual interior, dispus sa revendice
divinitatea fiecaruia protejata prin razele adresate din fluxurile si Lumina
superioara a Maestrilor Ascensi, Galacticii Elementelor Pamantului, Batrinilor Fae,
legiunile angelice si Arhanghelii Colectiv. Transmisiile lor de energie in prezenta
sufletului, aduc vindecare, reinnoire, directie si ajutor pentru familie si comunitati
crescind simtul interior al libertatii. Practic Maestri Ascensii introduc forta razelor
lor divine in zonele constientizarii si vetii noastre interioare, care raman puternic
pe loc, neatinse de evenimente exterioare si de neclintit atunci cind lumea este
predispusa la sentimente de incertitudine la scara globala. Maestri Ascensii sunt
imputerniciti de la fortele razelor divine sa ne conecteze finta in diverse moduri
vitale care sa sporeasca intelepciunea interioara sporita si o mai buna intelegere a
calei proprii de crestere. Vibratile razei violete ilumineaza tiparele mintii la
modelele de energie care parcurg trupul si sfredelesc emotile din interiorul
subconstientului. care este reprogramat de forta focului sacru violet sa
intinereasca emotile si calitatea vietii constiente.
Gardienii angelici sunt indreptatiti sa ne arate cel mai bun drum de parcurs
la ramificatia vietii la care ne aflam pentru a rezolva baza energetica a
organismului uman orientindu-l spre un model de energie de baza dizolvata din
cauzele energetice care stau la baza a ceea ce se intampla, instruindu-ne propria
intuitie prin care ajungem sa credem schimbarile care vor inclina energiile subtile
existente in propriul psihic si spirit, cu atat mai putin pe cele in lumea din jur cu
care ajungem sane dispunem, sa intelegem profunzimea tehnologiilor mentale,
tehnologii nevazute care au guvernat viata umana, de mii de ani.
Acestea ne fac ca viata si intelegerea pasnica sa curga mult mai usor cind
incredintam explicatii, pentru ca timpul acela, al Satului Yuga este aici pentru a
exprima individualitatea suveranitatii iar noi suntem numiti in fiinta sa cunoastem
acest timp.

۩
. Energiile solare vindecătore au rolul de a trezi Noul Om Spiritual care se
aliniază prin echilibru cu energiile sale vindecătoare pentru a putea concepe
orice.Activarea acestora se realizează prin utilizarea scalei de solfegii, despre care
se crede că este setul sacru al celor şase note celeste, cu ajutorul cărora
Creatorul – Domnul Nostru a modelat lumea în tot atâtea zile. Slavă spun Cerurile,
Ţie Doamne! Slavă spun toţi cei de pe Pământ, din Ape si de sub Pământ!
 Prin metoda utilizării notei muzicale „mi” pe frecvenţa de 528 Mhz, poate fi
folosită la repararea unor defccte genetice, utilizându-se sunetul printr-un
mecanism genetic de regenerare. Sunetul începe să vindcce pur si simplu prin simpla
imersare într-un mediu de unde radio – luminoase, unde limbajul codurilor genetice
asimilează efectele vindecătoare ale Rugăciunilor, Mantrelor care îşi transmit
melodicitatea lor stimulând potenţarea undelor dătătoare de armonie.
Aceste unde radio –luminoase reprezintă un sistem elevat de transmitere
numit hipercomunicaţie, experimentată prin intuiţie sau inspiraţie. Acest câmp
energetic al Luminii permite realizarea unui transfer de energie – conştiinţă ce
alcătuiesc câmpurile bio-energetice ce vor permite replicarea celulelor umane în
organism cât şi contactul propriu–zis cu SupraSinele uman, Vesmântul nostru
spiritual. Pentru a stabili acest contact trebuie să găsim combinaţia de sunete ce
aparţine câmpului electromagnetic al organismului care după dorinţă îşi va stabili
recalibrarea propriului câmp uman – bioenergetic la vibraţia trupului spiritual cu
care poate călători în lumile astrale.
Acestea tind să arate că Dumnezeu este cu toată Fiinţa Sa în toate lucrurile
care se afişează ca o Poartă la Sufletul Lumii Universale.
 În cadrul acestora, Divinitatea se coboară pentru a se răspândi în Natură
prin care omul poate accede spre Divinitate. Viaţa care străluceşte în lucrurile din
Natură ajunge să devină VIAŢA care domneşte deasupra lor iar omul în cadrul
acesteia începe să cunoască ştiinţa energiilor subtile care fac legătura lucrurilor
între ele.
 Bruno considera că aceste legături care se întreprind prin alte legături se
manifestă până în forma lor pură care îl face pe om să înţeleagă fluxurile devenirii
ce se manifestă prin atrageri şi respingeri. În aceste legături omul intră în contact
cu Divinitatea prin Artele Psihurgice, care comunică Luminii Intelectului susţinut de
Soarele Minţii în măsura în care Mintea a devenit Divină. Atunci când mintea este
naturală, mijlocitoare ea ţine de observarea naturii cât şi a secretelor acesteia
prin care se poate atinge nivelul de supraconştiinţă, care manifestă mintea divină.
Mintea va putea înţelege şi întruchipa ideile la care făcea referire Platon, care
izvorăsc din Ideile de deasupra Naturii. Iar mintea care le angrenează spre
manifestare este divină pentru că prin originea ei se manifestă guvernatorii stelari
ai lumii iar prin credinţă mintea devine capabilă să reflecte Universul cu toate
Legile şi Forţele ce îl străbat şi se pun la îndemâna omului care le cunoaşte
mijloacele de a le capta pentru a funcţiona în universul însufleţit. Prin acestea,
omul atinge ascensiunea imaginilor stelare cât şi a lucrurilor care sunt direct
corelate cu ele prin care se manifestă Arta Memoriei Magice care se derulează prin
coridoarele de lumini ale imaginilor semnificative, ca un fel de Enciclopedie care se
pune în derulare ca nişte obiecte vii din tablou.

În cadrul acesteia, cunoştiinţele se armonizează de la Sine pe domenii care

se angrenează unele pe altele şi contribuie la formarea noilor personalităţi ale
omului capabil să se conducă după VALORI care ajung să fie mai mari decât
PRETUL AURULUI deoarece bunurile acestora sunt evaluate la valoarea lor istorică.
Formarea noilor personalităţi se vor spirjini pe puterile plămădite prin
încarnarea valorilor. Încarnarea valorilor în acest om, presupune că acesta devine
capabil să convertească influenţele cosmice în primul rând printr-o acţiune asupra
mentalului care se reorientează pe valorile ce vor izvorî din natura personalităţii
noastre subtile, interioare, care începe să se manifeste în exterior. Mentalul
acestui om dobândeşte puterea de a creia şi lucra în transcedent, producând
realitatea susţinută de un Centru Puternic de Spiritualitate.
 Acest om este un om iniţiatic capabil să navigheze pe apele superioare dar şi
întunecate ale inconştientului colectiv în căutarea de arhetipuri. Aceste arhetipuri
au rolul de Protectori, şi se manifestă ca nişte entităţi energetice ce facilitează
contemplativului extatic, călătoria prin încredinţarea cheilor la diverse lumii
multidimensionale prin care imaginile ideale se pun în mişcare. Cum am spune că
imaginile din statuile sacre au rolul de a trezi, personajul divin – arhetipul din
cadrul acestora prin imaginile ideale stelare care acţionează asupra formelor care
le alcătuiesc umbrele fizice superioare ce formează lumea din realitatea fizică. Se
încredinţează cunoaşterea mistică prin care poţi întrezării admirabila armonie a
Cerului care vesteşte Înţelepciunea care se propagă prin Univers şi povesteşte
despre măreţia Gloriei Lui Dumnezeu, care se arată prin lucrurile vizibile: Iar
Cerurile spun Slavă Lui Dumnezeu. Puterile Supracosmice care se găsesc în Cort
susţin Universul după voinţa divină şi sunt totodată pârghile trimise spre ajutor
celor care trebuie să primească mântuirea, fiind introduse în sufletul celor salvaţi
pentru a se ridica spre Înălţimile Virtuţii. Aici în Cort strălucesc Razele multiple
ale Duhului. Razele Duhului aduc omagiu închinându-se atât celor din Ceruri de pe
Pământ cât şi de sub Pământ pentru că Acestea, reprezintă Principiile tuturor
lucrurilor.
 Memoria electrică a fiinţelor suprasensibile se fundamentează din imaginile
distribuite de guvernatorii astrali ce acţionează asupra lucrurilor de jos ca o
înţelegere a celor care provine de sus, astfel încât imaginile care produc realitatea
lucrurilor inferioare să se aranjeze ele însele în memoria omului divin care le
sortează din imaginile arhetipale ce există răspândite pretutindeni prin memoria
magică care dispune de rolul de a reinstabili ordinea lucrurilor, pentru a reda omului
facultăţile lui divine.
Potrivit teoriei curenţilor locali generaţi de fibrele nervoase, curentul
electric slab generat de creier excită fibra la nivelul catodului, acolo unde
suprafaţa externă a fibrei este lipsită de sarcinile pozitive. Regiunea excitată
devine electronegativă, iar regiunea învecinată, aflată în repaus, devine
electropozitivă. În interiorul fibrei, se pune în mişcare lichidul interstiţial extern
bun conducătoar de electricitate, deoarece între cele două regiuni a luat naştere un
curent local. Acest curent local formează un circuit extern, care pe de o parte
este străbătut de lichidul interstiţial, în care curentul trece de la plus la minus, iar
în cealaltă parte, circuitul intern este străbătut de la minus la plus şi astfel
formează regiunea prin care curentul intră în nerv, iar în cea în repaos iese din
nerv. După această teorie, curentul local se formează într-un mod continuu,
deoarece atunci când iese excită ţesutul şi generează curentul local care pune în
mişcare fibra de la nivelul catodului, acolo unde suprafaţa externă a fibrei este
lipsită de sarcinile pozitive. Forţele eterice angrenează prin rezonanţă organismele
în cadrul cărora forţele pătrund prin partea stângă şi declanşează energiile Aurei.
După ce străbat corpul, forţele ies prin partea dreaptă după ce au magnetizat
fiecare aspect al trupului cât şi al diferitelor structuri subtile prin intermediul
vibraţilor.
Gândirea fondată astfel pe mnemotehnică operează în manieră circulară
întrucât ideile şi imaginile corespunzătoare lor se perindă pe roţi concentrice ce
alcătuiesc vehiculul astral. Cercul interior constituie roata imaginilor stelare fiind şi
centrala energiei memoriei magice care face vehiculul astral să funcţioneze
desemnând trezirea în sens spiritual, în care se manifestă forţa lui Hristos
propagată prin forţa Cuvintelor Sale care a prilejuit învierea lui Lazăr. Iisus vine şi
zice atunci, după ce şi-a ridicat ochii în sus: „Părinte îţi mulţumesc că M-ai
ascultat.” Tatăl, Dumnezeu, îl ascultase pe Iisus, căci Lazăr ajunsăse la actul final
din marea dramă a cunoaşterii, săvârşind unirea cu Principiul Divin. Lazăr devenise
capabil să se ridice în lumile superioare. Iar prin acest mister, Cuvântul s-a făcut
Trup, revelând misteriul substanţei primordiale care se întrupează prin Cuvânt.
Astfel, Iisus a arătat drumul către Principiul Veşnic, drum care conduce spre
îndumnezeire, mergând în Iubirea Universală care se poate preschimba în
Înţelepciune divină.

Aşadar, cunoaşterea în cazul de faţă se perindă pe cunoaşterea anumitor

hărţi stelare care corespondează până în anumite părţi ale Globului Pământesc, cu
locurile de baştină din care provin elementele fiinţelor suprasensibile, cum sunt
acele obiecte pământene care fac referire la 35 de hărţi de lumină.
În această sferă de cunoaştere cel mai aproape de Centru a existat o rasă
umană superioară care şi-a dezvoltat profund al treilea ochi, fiind un organ de
iluminare spirituală care concentra şi emitea energiile creierului prin intermediul
căruia acesti oameni puteau transforma energiile psihice în alte forme de energii.
Folosind asemenea energii psihice se puteau deplasa prin aer, puteau mişca stâncile,
munţii chiar dirijandu-le spre alte locuri, le transportau prin puterile psihice ale
minţii pe distanţe mari în alte regiuni unde edificau construcţii ciclopice care în
zilele noastre au devenit patrimonii culturale universale foarte preţioase prin
unicitatea lor. Toată informaţia energetică a acestor existenţe umane a fost
conservată în grote sau peşteri din zonele mistice ale Planetei care se găsesc sub
protecţia unor portaluri energetice, somati.

În starea somati, trupurile solidificate şi conservate ale atlantilor şi

lemurienilor din grote sunt vii din punct de vedere energetic de milioane de ani
deoarece aceste Fiinţe au avut un nivel ridicat al Conştiinţei şi Evoluţiei lor
spirituale şi se pot întrupa atunci când va sosi momentul optim pentru reîntrupare
pentru învăţarea şi cultivarea civilizaţiei oamenilor în direcţia unei misiuni apostolico
– mesianice pe Terra.

Roata plasată în imediata vecinătate a roţii imaginilor stelare poate

încredinţa câmpurile de forţă, putând dezvolta puterea voinţei şi cucerirea sinelui.
Acum ideile fundamentale ale Creaţiei încep să se manifeste în lucruri, în fiinţe
pentru a revela, Calea de urmat şi Cuvântului lui Hristos care începe să se
manifeste în lumea obiectivă urmând o direcţie care conduce la Înţelepciune.

Astfel studiul în câmpurile inteligente va permite perspectiva călătoriilor

fabuloase prin entităţile care iau contact cu Sferele de aici, în general cele
apropiate de Pleiade, şi astfel, din aproape în aproape, se poate traversa secole iar
spaţiul se derulează prin diverse centre de activitate, în care entitatea intră în
contact cu forma adaptată acelui plan pe care îl ocupă.Deplasarea este permisă prin
tunelurile spaţiale cu saniile dar si bicicleta care dispun de mecanisme cristal ce
funcţionează pe bază de ordin mental al pilotului, ele ajung să se învăluie într-un
câmp de energie care intră în contact cu energia gravitaţională, şi la comandă prin
voce se deplasează în orice direcţie.
În cazul fiinţelor care trec prin mediul acvatic, acestea vor purta Veşmântul
Suav al Divinităţilor Mării. Acestea conţin un amestec de nume ce se referă la
lumea vegetală, animală şi minerală şi realizează conexiuni secrete cu rocile
cristaline şi alte cristale naturale care pun la dispoziţia lor un serviciu echivalent
computerelor de pe Pământ. Acestea au la bază principiul de combinare a câmpului
gravitaţional cu comanda energiei de tip biologic.
 De exemplu, Noe a fost inventatorul viticulturii, Iisis este prima care a
organizat grădinile, Minerva ne-a învăţat utilizarea uleiului, Aristeus a descoperit
mierea, Thetis, era divinitatea mărilor etc.
În această direcţie mai putem aminti un celebru citat al unui Pretor roman
Marţial care se adresează unui soldat roman printr-o epigramă: „ Soldat Marcelin,
tu pleci acum să iei pe umerii tăi Cerul hiperborean şi Astrele Polului Getic”.
Aşadar, deplasarea geografică reprezintă nu numai o simplă mobilitate
geografică ci şi o sincronizare perfectă, a racordare la filamentele de scântei
luminoase dintr-o regiune geografică ce vibrează prin portalurile dimensiunilor
astrale prin care se crează o intersecţie între timpul neliniar cu timpul liniar creind
totodată, ţesătura de probabilităţi şi oportunităţi de manifestare în faţa
momentului secvenţial prezent.
 Acestă realitate temporală se depozitează ca o linie temporală cu care
putem avea o legătură perceptibilă dacă vom interpreta corect unitatea de
gravitaţie locală, care se racordează la mandalele energetice ale locului, cum este
în cazul de faţă Mandala Lotus cu 8 petale cu ajutorul căreia se deduce unităţiile
de timp universal sau sideral prin racordare la unitatea gravitaţiei temporale locale
din prezent prin fotonastiile plantelor sau fluorescenţa arborilor care se produc la
ore fixe dependent de longitudine şi altitudine dar şi de climă şi de regiune. Aceste
semnale de ceas vegetal sunt înregistrate în sistemul entropic din mediul
înconjurător prin semnalele temporale de unde luminoase ce caracterizează o
realitate entropică care a trecut şi o alta care urmează să se realizeze pentru
consfinţirea unei realităţi viitoare evidente.

Pentru cunoaşterea evidentă a acestor realităţi astrale superioare condiţiei

fizice umane, Eul Suveran se racordează în mod tainic la Mandala Lotus cu 8 Petale
iar energia vitală care se propagă străpunge alţi Lotuşi care activează nivelurile
superioare ale conştiinţei umane, unul după altul. Fiecare va avea rolul de a
transmite personalităţii umane propriile sale condiţii specifice. Ca urmare a acestor
energii, sufletul se trezeşte, reintinereşte de vibraţia celestă care atinge Anahata,
ce începe să purceadă adevărata cale spirituală. De aici spiritul descătuşează lent,
forţele sale, până când străbate Lotusul cu 100 de Petale din partea superioară,
adică din Sahasrara situată în creştetul capului, aceasta se deschide ca o petală şi
începe să dobândească beatitudinea conştiinţei supreme. Nervii energetici treziţi
traversează secţiunile Nadis-urilor ce vor străbate locurile unde sălăşuiesc energiile
vitale, adică partea superioară a facultăţilor cognitive care sunt alimentate de
Arborii de Santal de la Sud de Sancturale divinilor. De acum, chakrele datorită
purităţii acestor energii, ia forma de roată care se deschide şi se închide cu o
neobişnuită sensibilitate, ca răspuns la stimulii primiţi din exterior. Vârfurile
chakrelor, care au forma unor vârtejuri conice se vor orienta spre această forţă
verticală principală, iar capetele lor libere se întind până la marginea fiecărui nivel
al câmpului energetic unde se localizează.
Numărul petalelor din fiecare chakră semnifică poziţia şi valoarea sa relativă
în ansamblu, dezvăluind omului calităţile inerente ale unui anumit centru de energie.
Chakra Muladhara situată la baza coloanei cunoscută şi ca Lotusul cu 4
Petale din Centru Pămânului declanşează energia creatoare universală (Kundalinî)
care dormitează la nivelul suprafeţei terestre, şi se va pune în mişcare pentru
individul care o solicită prin diferiţi Lotuşi cum sunt cei din acest Parc bucurestean
pentru a atinge nivelurile superioare, unul după altul.

Regii din zonele exterioare Regatului Shambhala ajută acest proces mistic cu
ajutorul baghetelor magice denumite „Posesoarele Puterii Minţii” prin care pot oferi
posibilitatea de a se menţine într-o comunicare telepatică neîntreruptă cu un centru
principal de comandă şi cu proprii lui supuşi. Prin prezenţa acestora, pretutindeni
domneşte prezenţa luminoasă neîntreruptă a Kalachakrei care întruchipează forţa
Dumnezeului Atotputernic. Cum sunt cele zece puteri ilustrate emblematic pe
iconografia tibetană sau pictate pe zidurile mânăstirilor budhiste prezentate ca un
simbol aducător de Noroc. Totuşi aceste simboluri sacre manifestă principiul sonic
prin care se guvernează Universul vizibil, echivalentul Cuvântului creator al Logosului
din metafizica occidentală. Atunci când silaba sacră se activează, un Duh Măreţ, o
Fiinţă Cosmică de dincolo de Globul Pământesc exercită misiunile stabilite de Regele
din Shambhala din Centrul Ţării Tainice pentru a se dezvălui înţelegerii
cercetătorului. Dezvăluirea revelaţiei cunoaşterii se încredinţează prin mandalaşii
care se vor prezenta în forme străvechi de diagrame ale Universului şi încep să
pună în mişcare procesul vital prin care se dezvoltă Principiul Esenţial, prin rotirea
în jurul unei axe centrale din jurul Muntelui. Prin intermediul lor putem lucra cu
forţele universului pentru a face lucrurile care păreau iluzorii să devină instant
materie care consfiinţeşte realitatea cu ajutorul reunificării prin Înţelepciunea
minţii absolute. Nisipurile mandalice, petroglifele dispuse în colţurile lumii ca
veritabile lucrări de artă vor prilejui deschiderea instantă a instrumentariului cu
care vom putea înainta întru cunoaştere. Mandalaşii vor încredinţa de acum energiile
lor mentale, muncii de creaţie, oferind mijloacele de educaţie, cunoştiinţele
ezoterice ce vor fi încredinţate prin limbaje simbolice ce vor fi în stare să
ilumineze cele trei planuri ale realităţii, cum ar fi: cel spiritual, psihic şi fizic în
acelaşi timp. Mandalaşii oferă celor iniţiaţi printr-o hologramă, o perspectivă
atotcuprinzătoare a întregului, pe care aceştia o pot interpreta în termenii
caracteristici formelor esenţiale ale realităţii obiective. Graţie lor se poate
cuprinde printr-o singură privire cele trei lumi. În această direcţie, Mandala Lotus
cu 8 Petale tibetan este menită să deschidă împărăţia tainică printr-o funcţie
multiculturală ce va fi interpretată prin trei modalităţi:
a. geografic,
b. psiho-somatic,
c. metafizic.
Diagrama Lotusului cu 8 Petale tibetan se conectează energetico –luminos la
textele sacre Kalachakrice ce au fost tipărite sau redactate de Lameşii din vechime
şi fac ca această diagramă să se deschidă celui iniţiat pentru a-i revela adevărul
pe cele trei planuri diferite. Aceste trei dimensiuni sunt unite prin Muntele Meru,
care intersectează la Centru, diagrama sau mandala unde se constituie cheia
întregii mitologii cu privire la cunoaşterea Shambhalei.
Ţinutul Shambala ca orientare geografică ar fi situat în jurul coordonatelor
450 şi 500 Latitudine N dincolo de Râul Syr Darya. Când Shambala îşi face
prezenţa în dimensiunea fizică ia forma unui sferoid uriaş, de culoare aurie ce
sclipeşte orbitor la lumina Soarelui. Mersul Sferei este în direcţia Munţiilor Altai,
în timp ce se deplasează , vibrează şi dispare brusc spre Sud – Vest, dincolo de
munţii Humboldt. Când Sferoidul se face vizibil celor care o întâlnesc aceasta
înseamnă că misiunea lor este Binecuvântată de către Mai Marii din Altai, adică
Suveranii din Shambhala. Chemarea Shambhalei semnifică pentru cei care vin,
creativitate, o viitoare Eră Nouă de Energii Cosmice cât şi o Nouă Conştiinţă care
începe să se dezvolte pentru regenerarea lumii. Ajungerea spre acest Tărâm Sfânt
şi Binecuvântat se realizează numai prin progres spiritual. Cei care se îndreaptă
spre acest tărâm transced accesul spre Muntele Meru, care în limbajul simbolic al
diferitelor tradiţii , este ca un Templu Uriaş ce se înalţă în straturi regulate de
terase orizontale într-o perfectă simetrie ce marchează Centrul „Acoperişul Lumii”
unde sălăşuieşte lăcaşul puterilor cosmice, Axul care uneşte Pământul cu Universul,
care captează şi emană energiile spirituale ale Planetei.
 În acest caz, determinarea timpului mistic în funcţie de monumentele
megalitice, Manadala Lotus cu 8 petale face ca entropia naturii mediului
înconjurător să calibreze momentele energetice optime ale locului de unde se poate
atinge accesul la revelaţia cunoştiinţelor încredinţate în întregime cu toate detalile
lor. Cum ar fi raportul care se stabileşte între anumite puncte ale acestor
monumente şi liniile extreme sau mediane ale declinului Soarelui, cât şi umbrele pe
care acesta le proiectează pe aceste monumente, calculate ca parcurgând din Iunie
şi până în Decembrie cât şi din Decembrie şi până în Iunie un sector determinant.

Acest sector este determinat implicit de legile care guvernează circulaţia

curenţilor magnetici, invizibili din sânul scoarţei terestre. Pretutindeni unul dintre
aceşti curenţi întâlnesc un curent hidraulic care se înalţă ca un menhir, acolo unde
un curent teluric se ramifică în două sau trei braţe, se mai înalţă şi un dolmen cu
două sau trei picioare de la caz la caz. Dolmenele sunt pietre în poziţie culcată iar
menhirele, pietre în poziţie ridicată, şi au acelaşi rol pe care îl are acupuntura
pentru meridianele energetice ale corpului uman. Dolmenele sunt branşate la o stare
dimensională superioară care comunică prin desene telepatice, curenţii de energie
care încep să circule.
 Când suntem poziţionaţi corespunzător în preajma lor se activează o sferă
luminoasă care realizează reconexiunea interioară ce produce starea de
psihoteleportare între diferite zone. Dolmenele realizează o conjuncţie între
prezenţa de energie – conştiinţă percepută ca o senzaţie telepatică în preajma lor
şi apoi se exteriorizează sub forma unui fenomen ce exercită o manifestare
luminoasă. Comunicaţiile energetice care străbat dolmenele se manifestă ca nişte
coduri sau desene telepatice care trebuie decodate în timp ce se comunică. Anumite
desene recepţionate se asociază perfect cu altele amplasate la depărtare unele de
altele şi amplificate în reţea, ne permit să participăm la o rezonanţă telepatică ce
ne activează în timp porţile supraconştiinţei.

Comunicaţia care se realizează, stabileşte legătura dimensională cu lumile

superioare care armonizează intensitatea comunicării interdimensionale cu
activităţile materiale şi profesionale.
 Câmpul de energie suprapersonal care se crează este asemănător cu acela al
unei nave în mişcare, ce face legătura între vizibil şi invizibil. Această energie ne
ridică dintr-un plan în altul prin vibraţia care se creiază şi generează un fel de
energie luminoasă care ne înconjoară. Aceste câmpuri energetice dezvăluie
corespondenţele care apar între fiinţe, istoria lor, numele şi personalităţile lor,
arhetipul lor, evenimentele din trecut şi perezent.

Corespondenţa se realizează atât cu fiinţe în calitate umană cât şi în aceea

de suporturi ale unor arhetipuri cosmice, iar relaţiile au o cu totul altă calitate.
Reactivarea dolmenelor şi\sau a mandalelor specifice locului se realizează prin
amplasarea de mici cristale turcoaz care vor transmite telepatic informaţiile exacte
asupra originii acestora. Linile de transfer energetic care ne pun în legătură cu
dimensiunile superioare sunt alimentate de o energie vitală foarte puternică.
 Numeroase asemenea locuri au fost instalate de a lungul timpului de druizi
pentru a facilita joncţiunea între curenţii telurici şi energiile cosmice pentru a pune
în funcţiune noile moduri de manifestare a omului profund spiritual.
Un exemplu de menhir este cel de la Cornac care traversează o întreagă
parte a bolţii cereşti vizibilă în emisfera boreală. Acest sector determinat
lucrează ca nişte capsule ale timpului, adică un nod energetic ce pune în activare,
concentratele spaţiale de energie vitală care cuprinde toate înfăptuirile pozitive şi
al cunoştinţelor dobândite de civilizaţile pământene.
În acest sector se lucrează cu simbolistici temporale activate prin cristale de
lumină albă care poate înmagazina fluxul de lumină temporală ce se poate degaja
de la posibile civilizaţii cosmice, civilizaţii capabile să construiască corpuri cereşti
artificiale ale căror semnale se transmit prin intermediul unor cristale emiţătoare
cosmice ce se propagă la distanţe incomensurabile prin intermediul norilor cosmici de
hidrogen. Aceste semnale sunt capabile să descopere hărţi cosmice prin care ne
trimit semnalele sau poziţile presupuselor emiţătoare prin care superfiinţele
cosmice ne revelează propria lor existenţialitate în lumea noastră terestră şi ne
dovedesc totodată că ei există în anumite puncte localizate ale spaţiului cosmic,
Punctele de lumină ale Creaţiei iar cunoştinţele lor ni se revelează prin Cerurile
care vin deasupra lumii noastre terestre la fiecare ciclu temporal.
Cerurile care vin deasupra lumii noastre terestre reprezintă Planetele de
materie enisică, cristalină care adăposteşte viaţa şi inteligenţa Civilizaţiilor de
Lumină avansată în descoperiri spirituale, ştiinţifice, ecologice şi de mediu
inteligent.

În general, Planetele acestor civilizaţii avansate sunt prezente în preajma

planetei noastre sub forma unor frecvenţe ce se derulează sub formă de lumini –
Nunis, provenite prin dimensiunile astrale ale grupurilor de Stele ce le guvernează.
Sub influenţa gravitaţiei, Stelele care le încredinţează informaţia energetică şi
sursele lor de energie pot interfera cu atmosfera inteligentă (Centura Van Allen)
sau informaţională a Planetei Terra de obicei se întâmplă când se comută
acceleraţia de rotaţie de la o Stea la alta Stea, aceasta permite menţinerea pe
orbită a Planetei de materie enisică sau materie inteligentă şi evoluată, avansată
din punct de vedere informaţional şi spiritual. În acest moment când se produce şi
momentul acceleraţiei complexe, informaţia energetică a Planetei este translatată
în spaţiul sideral comutând de la o Stea rece la altă Stea cu orbitele ce se
învârtesc una în jurul celeilalte, împrejurul centrului de gravitaţie comun. În
această configuraţie, Planeta de materie enisică se va poziţiona departe de orbita
circulară, în timp ce cele două Stele, una rece, polară permite menţinerea orbitei
planetare într-o stare stabilă.

În raport cu centrul de gravitaţie universală în care Planeta se situează,

orbitele lor pot fi parcurse într-un timp de 80 de ani pe un traseu sideral ce ia
forma unui Ou, şi poate efectua o distanţă relativă de 12 chiar 36 de ori distanţa
de la Pământ la Soare. În general aceste distanţe pot încredinţa poziţia unei vieţi
avansate în Centura Galactică determinând favorabilitatea orbitelor de a fi locuite
în spaţile siderale, acolo unde razele interne ale zonei locuibile reprezintă cel puţin
5% din raza orbitei terestre. În cazul acestora, stratele de nori care acoperă
toată suprafaţa Globului face ca zonele locuibile să descrească proporţional cu raza
exterioară determinată de condensarea, dioxidului de carbon CO 2 în gheaţă
carbonică, în zonele exterioare şi mai reci ale sistemului solar. Apa transformată în
ghiaţă poate fi folosită în cazuri deosebite, Sfiinţi o folosec pentru reîntrupările
lor divine în regiunile hiperboreene ale Plantei Pămant.
În Centura Galactică, Stelele se învârtesc aproape cu viteza braţelor
spiralate şi permit naşterea unor civilizaţii extrem de avansate. Traversarea
braţelor spiralate se realizează într-un timp suficient de lung pentru ca civilizaţiile
care ajung aici să se poată dezvolta, prin poziţionarea într-o zonă galactică
neobişnuit de îngustă. Astfel, Planeta poate să străbată, un Inel mare de 1500 de
ani – lumină, situat la 30 000 de ani – lumină de Centru. Această „rută galactică a
civilizaţilor avansate” dispune de un miliard de Stele, dintre care o sută de milioane
pot dispune de zone locuibile (stelare) favorabile.
Distribuţia Stelelor pe Cer, urmează Calea Lactee, desemnată maxim
tangenţial cu orbita galactică a Soarelui, fiind mai mică în direcţia opusă Centrului
Galactic şi nulă la Centru. Un grad pătrat de suprafaţă cosmică ar conţine 1000 de
candidate într-un caz favorabil, faţă de 1 sau 0 în celelalte două cazuri.
 În general descoperirea atmosferei acestor Planete se realizează cu ajutorul
frecvenţelor de unde care pot încredinţa existenţa unei troposfere până la o
anumită altitudine, să presupunem 40Km. Troposfera adesea este formată din nori
de metan si etan, urmată de o stratosferă care atinge 1 milibar la o altitudine de
200 Km, în care pluteşte un strat de compuşi organici care suprapune stratele de
ceaţă alcătuite din aerosoli care ajută la formarea norilor. Când ajung între
40 şi 20 de Km aceşti nori iau forma unor cristale ce au dimensiunea de 1 mm,
cunoscuţi sub denumirea de Nori Ciruşi, alcătuiţi din gheaţă. Între 20 şi 30 Km
Nori Ciruşi se dizolvă în picături lichide sau apă de ploaie care se evaporă când
ajunge la sol transformându-se într-o burniţă volatilă. Aceasta este capabilă să
amplifice o informaţie biovegetală şi s-o transfere altor sisteme vii
interdimensionale. Elementul de bază în această interschimbabilitate este celula
moleculară, care permite izolarea mediului apos astfel încât, moleculele şi
informaţiile devin capabile să asigure procesul chimic esenţial celulei.
Munca în mare parte în această direcţie este realizată de familia
proteinelor, care atunci când sunt străbătute de categoria moleculelor informative,
vor stoca informaţia şi vor realiza transferul către moleculele mediului înconjurător
unde se activează funcţiile din acizii nucleici de ADN şi ARN. Cu ajutorul a zece
aminoacizi, se realizează munca moleculelor capabile să stocheze informaţia
interdimensională care se concentrează în releele biovegetale ale pomilor sau
planetelor ce îi înconjoară şi se distribuie prin câmpuri vegetale şi contribuie la
formarea atmosferei terestre.
În trecutul îndepărtat al istoriei, atmosfera terestră era alcătuită din dioxid
de carbon, vapori de apă şi azot şi formau Planeta Pangea. Cercetarea rocilor
cristaline din Scutul Canadian cât şi a regiunilor adiacente au permis identificarea
unor provincii geologice ce corespund patru mari evenimente geologice desfăşurate
de a lungul Arhaicului Superior – Proterozoic, care au fost identificate în cuprinsul
Ţinuturilor Laurenţia. Astfel prin modul de dispunere a rocilor precambriene din
Nordul Scoţiei şi Nordul Irlandei, alături de cele din Scutul Canadian şi
Groenlandez vor forma componenţa Supercontinentului Laurenţia care alături
Gondwana au format uscatul primordial Pangea, care era înconjurată de Oceanul
Unic, numit Ponthalassa.

Sursa: https://youtu.be/uGcDed4xVD4

Rolul acestor ţinuturi primordiale au avansat ideea existenţei unor roci

denumite tillite, care au scos în evidenţă 17 perioade glaciare de sine stătătoare.
Aşadar, intervalul de timp determinat de Precambrianul Superior şi Cambrianul
Inferior au determinat debutul regiunilor vestice cu formaţiuni glaciare precum
(tillitele, blocuri striate, etc) care s-au format în decursul puternicei glaciaţiuni din
Protozoicul Superior. Iar în interiorul Cratanului Siberian, conglomeratele bazale şi
gresiile sunt urmate de calcare stromatolitice.
Importanţa menţionării acestora pentru istoria literaturii paleontologice
privitoare la Precambrian consemnează aşa – numita „flora rifenă” ce reprezintă de
fapt, o etapă superioară a dezvoltării vieţii pe Pământ, Terra. Riphen-ul o
subdiviziune a Proterozoicului Superior care s-a derulat cu 0, 6 – 1,6 mld de ani în
urmă, a fost suficient de bine individualizată pe uscaturile sino – siberiene, unde
s-au păstrat până în prezent formaţiunile stromatolitice ca şi sparomorfele dintre
cele mai variate atribuite de la (bacterii, algele albastre, algele verzi, algele
brune, fungi, etc). Nu au lipsit nici urmele primelor animale: radiolarii, spongierii,
viermii glaciari, etc. Iar în partea de Nord a Lacului Huron din Sudul Canadei s-au
dezvoltat cele mai spectaculoase depozite glaciare, care s-au format în
Proterozoicul Inferior.
 Aceste constituiente au permis obţinerea cărămizilor vieţii, ca urmare a
formării cărămizilor moleculare dezvoltând noi funcţii precum aceea de a creia
membrane cunoscute ca protocelule din lumea ARN-ului. Acestea adunate în releele
cosmice au început să comunice pe frecvenţele magice care în general se găsesc în
plaja cunoscută 18 şi 21 cm, considerate zonă cu caracter privilegiat sau gaură de
apă care ar urma să fie străbătute de nomazii din cosmos. Deci toate aceste istorii
şi atmosfere care au dănuit peste planeta noastră ne au fost conservate şi adesea
ni se înfăţişează ca un lot de frecvenţe la care avem acces câteodată ca să
exploarăm întreaga fereastră, care poate fi formată dintr-o listă de frecvenţe
preferenţiale, foarte precise. Cum sunt frecvenţele ce activează dimensiunile
astrale ale grupului de Stele: 51 Pegase, 70 Fecioara şi 47 Ursa Mare.
 Din punct de vedere ştiinţific, potrivit lui H. Poincare, “timpul trebuie
definit în aşa fel încât, ecuaţiile mecanicii să fie cât mai simple cu putinţă”.
Astfel timpul poate fi caracterizat ca fiind intervalul de timp dintre două culminaţii
superioare, cum ar fi o trecere la meridianul locului în care începe şi o altă trecere
care se realizează în dreptul meridianului central al fusului orar ce caracterizează
situaţia geografică din ţara respectivă. Aici timpul este privit ca un parametru prin
care se poate defini fenomenele la care participăm acţionând sau doar încercând să
le cunoaştem.

Din alt punct de vedere, timpul poate fi construit pe un soi de energie

cosmică care presupune existenţa unui timp cu mai multe dimensiuni, în acest caz
timpul se scurge în sensuri contrare, timpul se rarefiază în jurul cauzei şi se
compactează în jurul efectului.
Orice trecere spirituală care integrează timpul sfârşitului unui ciclu şi apoi
începutul unui alt ciclu în superistoria omenirii universale admite existenţa unei
posibile bariere temporale, un fel de tampon mare de timp care nu a putut fi
accesat vreodată. Explicaţia constă că ar trebui să existe datări multiple şi
exacte asupra evenimentelor şi asupra vieţii şi faptelor sociale care s-au derulat pe
acel culoar sau tampon de timp pentru a determina existenţa unei generaţii ce a
persistat în acele timpuri imemoriale. Aceste timpuri au stat sub semnul miturilor
astrale, în care un rol esenţial l-au reprezentat maşinile spaţiale, paleoastronautice
nemaivăzute de oameni. Aceste maşini paleoastronautice se conduc prin comandă şi
ordin mental, care înseamnă o formă de energie care se distribuie catre aceasta
după un model geometric distribuit de un canal ce exercită o funcţie specială, la
anumite intervale în spaţiu, se află acele încrucişări de coridoare în care se produc
spoturile de energie. Când nu sunt active, ele nu se disting, iar când sunt activate,
încep să lumineze intens primind energia celulelor sferelor şi a hexagoanelor
tridimensionale din tabloul de comandă. Aparatura din maşină se conduce numai prin
comandă mentală şi telepatie care poate fi stimulată, îmbunătăţită prin purtarea
unei centuri care conţine molecule alcătuite din substanţe bune conducătoare de
impulsuri energetice, care se distribuie printr-un fir bun conducător de energie
mentală către pupitrul de comandă. Vocea pilotului este un fel de cheie de contact
care face legătura între panoul de comandă al maşinii şi comanda energiei de tip
biologic care se distribuie prin cristalele maşinii după principiul de combinare a
câmpului gravitaţional cu energia cristalelor pure şi energia biocâmpului.

În acele vremuri, maşina era socotită asemenea unui Înger în care

atributele angelice fac loc atributelor mecanice. De exemplu, Calul lui Făt – Frumos
nu era la propriu un cal ci o maşină transcedentală, o MerKaBa stelară care putea
fi activată şi dirijată prin puteri de natură spirituală şi intelectiv transcedentale
care se manifestau prin capacităţile integrative ale personajului care le dobândea
pe măsură ce înainta în cunoşterea mistică şi spirituală. Înainte de a porni în primul
său zbor face un antrenament: „ Se urcă, făcu o probă, şi într-un minut fu aproape
de pădure.”
 Acest cal, maşină transcedentală este similar cu dragonii asiatici. Se arată
la un moment dat şi capacităţile de viteză şi de propulsie, el putând să străbată
într-o clipă o cale de zece ani. Ştim că această cunoaştere nu era lipsită de
primejdii pentru că personajul amintit adesea trebuia să străbată multiplele
caverne pentru a se desăvârşi în capacităţile transcedentale ce configurau
elementele de manifestare ale maşinii fiinţă ce îl însoţea prin metamorfoză
asemenea unui cal magic.

În acele vremuri, scrierile foarte vechi se realizeau în anumite litere ce

consfiinţeau cu preponderenţă realitatea pământeană sau cosmică care făcea
trimitere la activarea acelor cicluri temporale manifestate prin consoane şi fiecare
consoană avea un atribut bine definit în geneza cosmică cum au fost consoanele M
– Z atribuite cerului iar cele de la B la L erau atribuite forţelor pământene. În
acest sens se fac trimitere la scrieri potrivit cărora ar fi atestate mărturii
încorporate în monumentele naturii sau chiar, manuscrise vechi care circumscriu un
ciclu de orânduire existenţială universală, o epocă fabuloasă cu superfiinţe care a
existat până la venirea Potopului lui Noe şi acest ciclu ar fi durat cca 2200 de
ani, iar civilizaţia din acele timpuri socotea un An în funcţie de cele patru faze ale
Lunii adică 29 de zile. Trimiterea la acest ciclu cosmic se realizează prin referire
la un personaj mitic al acelor vremuri vorbindu-se ca despre venirea lui Semyaza şi
a Îngerilor săi, şi care erau foarte puţin angelici ei fiind împărţiţi pe specialităţi
ştiinţifice dintre care multe umanitatea le-a cunoscut abia în ultimele trei secole.
Determinarea acestor cicluri se realiza şi funcţie de generaţiile care au trecut.
Trei sute de generaţii fac zece mii de ani. Iar trei generaţii 100 de ani. În timpul
acelor generaţii peste Egipt domneau Zeii şi trăiau împreună cu oamenii iar unul din
Zei întotdeauna a deţinut puterea în mână. În aceleaşi timpuri peste Cetăţile
Ierusalimului domneau personajele biblice celebre în istoria religilor şi de asemenea
deţineau Puterea din Cerurile Lui Dumnezeu. Veşmintele purtate în vremea lui Iosif
erau din Tunică albă, alb nemaivăzut iar veşmântul de deasupra era o Mantie din In
ţesut cu fir de aur. Pe cap purta o coroană de aur, iar de jur împrejurul acesteia
fuseseră încrustate 12 nestemate, şi deasupra nestematelor ţâşneau 12 raze de
aur. În mâna dreaptă ţinea sceptrul regesc, iar în cealaltă mână întindea un ram de
măslin plin de roade.
Domniile lui David şi Solomon s-au extins în mod amiabil până în Dacia –
Hyperboreană al cărei neam era denumit derzalimii care mărşăluiau în Slava Lui
Yahweh ca Heruvimii.

Cărţile străvechi fac referire la aceste timpuri ca nişte treceri spirituale

care erau determinate la fiecare 156 de ani de când la fiecare Ciclu Solar erau
trimişi mai întâi , Îngerul Gabriel apoi pe Îngerul Mihail culminând cu unele
conflicte.Exemple evidente în care Îngerul Mihail a ajuns pe Pământ s-a petrecut în
timpul lui Avraam, când ajungând aproape de casa lui Avraam, Isaac , fiul acestuia
L-a văzut pe Înger şi i-a zis mamei sale, Sarah: Maică, stăpâna mea, omul care
şade împreună cu părintele meu nu-i din neamul celor care locuiesc pe Pământ.
Isaac, atunci a mers, s-a închinat şi a căzut la picioarele neîntrupatului. Îngerul
Mihail, căpetenia oştilor cereşti l-a Binecuvântat şi i-a zis: Dumnezeu va împlini în
tine făgăduinţa făcută lui Avraam, precum şi Rugăciunea cuvioasă a tatălui şi a
mamei tale.
Cât despre un timp viitor, în care Îngerul Mihail va veni să viziteze Pământul
se aminteşte despre scularea Prinţului Mihail relatat de Sfânta Scriptură, în
(Daniel 11, 12 ): În timpul acela se va scula Marele Prinţ Mihail, ocrotitorul fiilor
poporului tău, căci acesta va fi un timp de strâmtoare, cum nu a mai fost de când
sunt popoarele şi până la vremea aceasta. Dar în timpul acela poporul tau va fi
mântuit, oricine va fi găsit scris în carte . În aceste timpuri de mântuire spune
Daniel 12 – 10: Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul şi
niciunul din cei răi nu va înţelege, dar cei înţelepţi vor înţelege.
Însă de fiecare dată aceşti Îngeri Luminoşi veneau la îndeplinirea a trei
cicluri a câte 52 de ani, ceea ce însemna că ei veneau dintr-o Planetă în care
podoabele curţilor regale şi ale Templelor sunt din aurul cel mai pur iluminate de
candele si candelabre cu totul din aur. Această Civilizaţie de Lumină se apropia de
Pământ la fiecare 52 de ani. Însă trebuie reţinut că această Civilizaţie de Lumină
care venea la ciclurile amintite din Cer pe Pământ socotea un ciclu lunar ca având
29,3 zile şi reprezenta în acel ciclu echivalentul unui An,adică 29,3 zile primordiale
x 365 zilele anului actual = 10 694,5, care reprezenta timpul ciclului lunar iar
subunitatea de timp cunoscută atunci era CAŞTA. Aşa se explică de ce personajele
biblice ajungeau la venerabilele vârste de 700 – 800 de ani.
Ulterior calendarele ritualice din antichitate au împărţit istoria în cicluri
dependente de marile fenomene naturale sau nu, care, din răstimp în răstimp au
schimbat înfăţişarea şi chiar structura regiunilor cosmice în care ne aflăm în
prezent. În gândirea veche se vehicula că Stelele ce alcătuiau 10% din Galaxia,
Calea Lactee erau similare Soarelui nostru şi posedau în preajma lor, planete proprii
fiind formate din miliarde de sisteme de civlizaţii planetare. Prin urmare nu am fi
surprinşi dacă undeva în cosmos s-ar reproduce constant repetarea formei noastre
coloidale sau chiar existenţa unor variante de sisteme planetare bazate pe siliconi
sau alte structuri chimice similare şi care sunt conduse de fiinţe superumane, care
cunosc perfect ştiinţa cosmică şi transcedentală. Ştiind că multe corpuri cereşti se
comportă conform unor legi de mişcare fixă a astrelor. Cum este în cazul unor
Stele care agită Lacurile şi se înalţă pe seama energiilor ce pot lua naştere în
cadrul acestor legături care se stabilesc între ele, cum este în cazul Planetei
Venus. O inscripţie rupestră găsită într-o Pivniţă de la Kohistan (India) veche de
14 000 de ani conţine un desen simplu ce înfăţişează legăturile prin nişte coridoare
de săgeţi direcţionale care există între Pământ şi Planeta Venus. Vizibilitatea
legăturii dintre Pământ şi Venus este reliefată şi în Biblie prin expresia: Şi-i voi da
lui steaua cea de dimineaţă, Apocalis (2, 28). Fiind vorba evident de Planeta Venus.
În secolul trecut savanţii au elaborat proiecte de domeniul fantasticului în privinţa
transformării atmosferei lui Venus prin trimiterea pe planetă a algei chlorella, cât
şi unele proiecte de remorcare a unor asteroizi.
În zilele noastre cercetările arheologice au un rol evident de important în
această direcţie iar descoperirea a tot mai multe monumente cu caracter ciclopic va
tinde să reveleze unele secrete ale epocilor antedeluviene care cunoşteau surse de
energie care astăzi încă nu ne sunt cunoscute. Acestea vor tinde să arate şi să
demonstreze că în epoca antedeluviană ciclurile terestre care au determinat
covârşitor raporturile între Pământ şi fiinţele de lumină care vizitau pământenii nu
erau de natură terestră ci ciclurile corespondeau altor Planete, Saturn, Venus.
Această faimoasă planetă Venus a fost prevestită că va fi printre primele pe care
omenirea o va cunoaşte prin raportare la enigmaticul calendar al „Porţilor Soarelui”
de la Tiahuanaco. O ipoteză propusă de arheologi în această direcţia s-ar găsi pe
Insula Paştelui unde există unele statui care au o atitudine mistică, pe spinarea
acestora se poate observa gravuri de a lungul sirei spinării, a unor semne care
indică situarea comună a centrilor psihici pe care îi deschide rând pe rând iluminaţia
magică. Aceste hieroglife realizate cu scris indian arhaic s-au mai descoperit
implicit în urma unor săpături realizate la Mohenjo – Daro şi Harappa din Valea
Indusului.
Toate aceste descoperiri arheologice tind să arate condiţiile terestre care
guvernau echilibrul biologic în epocile antediluviene, acestea erau determinate de
imperativele de presiune atmosferică şi gravitaţie total diferite de ceea ce aveau
să devină ulterior. Omenirea a păstrat în memoria ei ancestrală, imaginea
Paradisului pierdut la început cât şi activităţile de iniţiere primordială şi
transcedentală care se impuneau a fi utilizate ca nişte ustensile simbolice precum
monumentele ciclopice prin care oamenii evoluaţi spiritual din Shambala trimiteau
spre binele omenirii daruri preţioase. La începutul secolului trecut, o Galaxie de noi
conducători spirituli a început să apară printre noi, aducând cu ea atât de multe
învăţături, considerate noi energii revoluţionare, fiind noi transmisii suficient de
puternice de a se opune dezintegrării culturii umane şi spirituale universale.
Noile transmisii de pachete energetice au revelat geografia sacră care s-a
manifestat prin prezenţa Centrelor Supreme, Insulele Albe, care şi astăzi încă mai
adăpostesc tărâmuri misterioase. Pe aceste tărâmuri s-au perindat numeroase epoci
de aur, urmate de multe prăbuşiri treptate în ere întunecate, înainte ca fiinţele
omeneşti să atingă un nivel de iluminare în care împrejurările de existenţă ale unei
Grădini a Paradisului să se poată extinde pornind de la Shambhala şi apoi pe
întreaga suprafaţă a Pământului.
Itinerariul spre aceste tărâmuri înseamnă totodată o călătorie fascinantă
prin labirintul fragmentar al Bucureştiului ezoteric interbelic susţinut şi dezvoltat
prin programe umaniste care susţin conservarea edificilor şi clădirilor patrimonii
inestimabile prin intermediul cărora se promovează sentimentele de toleranţă
reciprocă şi de bunăvoinţă între popoarele diferitelor rase şi religii prin încurajarea
studiului contemplativ al filosofiei, religiilor şi ştiinţelor vechi, precum artele
psihurgice prin care se cercetează natura superioară a omului şi a puterilor sale
latente ce s-a dezvoltat cu precădere în spaţiul românesc interbelic.
 În această perioadă, Bucureştiul era descris ca fiind curat, cu clădiri înalte
construite de o parte şi de alta a marilor bulevarde, orbitor de albe ziua, iar pe
timpul nopţii erau scăldate de lumina poleită a reclamelor.

Bucureştiul indică urme străvechi de locuire, care au rezultat din ruinele

Palatului Domnesc „Curtea Veche.” Str. Colţii era una dintre cele mai importante
din vechiul Bucureşti, partea nordică, care intră in str. Clemenţa a fost desfinţată
cu prilejul realizării unei părţi din Bdl. Brătianu, astăzi este considerat prin
lărgimea lui, artera principală a Bucureştiului modern. Numele străzi se continua cu
Mânăstirea Colţei, Şcoala Bucureşteană de Slavoneşte şi Româneşte ridicată de
Spătarul Mihai, ajutat de fericitul Radu Colţea. Tot în aceasta zonă, a existat şi
vestitul Turn al Colţii, reclădit în Parcul Carol, după modelul autentic, care pe
jumătate a fost dărâmat la cutremurul din 14 Octombrie 1802, astăzi încă se mai
aşteaptă edificarea lui. Uliţa Colţei ne aminteşte şi de Vaporul lui Assan, de la
care a rămas numele a trei străzi din partea locului, precum str. Vaporul lui Assan.
Apoi amintim de Spitalul Colţea străbătut odinioară de Gârliţa Bucurescioara,
astăzi formează o baltă care se ramifică în două: o parte merge spre Podul
Târgului de afară, pe lângă Hotel Londra de azi. Cealaltă parte curge spre Sud –
Vest prin Târgul Cucului, străbătut de o Moară de apă, vestită pe vremuri, apa
curgea prin Bărăţie şi Bazaca spre Dâmboviţa. Prin Bazaca îşi creaia albia
neregulată Gârliţa Bucureştioara, care ajungea până în spatele Hanului lui Manuk,
ale cărui ziduri bătrâne astăzi se învecinează cu Hotel Dacia din str. Carol, uliţă
franţuzească. Prin săpăturile realizate în anul 1896, în str. Decebal, la o adâncime
de câtiva metrii s-a găsit o albie a unui Râu, pe care arheologii l-au considerat că
aparţinea vechii Bucureştioarei, zidită sub case în subteran. Din str. Decebal puteai
privi în vale spre Dâmboviţa, unde puteai zări o Colină mai înaltă decât toate
dealurile Bucureştene, pe care era aşezată Curtea Domnească, pe locul unde astăzi
este Piaţa de Flori.

Florile Bucureştene împodobeau ca nişte podoabe casele de pretutindeni

precum: muşcata, busuiocul, siminocul, trandafirul, măghiranul, calomfirul – planta
de leac a Dacilor, rosmarinul,vioreaua, laleaua, tămâioara, garoafa, zambila,
avrămeasa, ruja, toate transformau camerele caselor în Cuiburi de Rai şi
sfredeleau atmosfera de pur - românism împrospătându-ne sufletele de simplitate
şi curăţenie. Vestimentaţia tinerelor era rochie albă de mătase cusută cu aur şi
cosiţe blonde.
Pictorul Carol Satmary a lăsat o serie de fotografi realizate din Turnul
Colţei, care ilustra o Icoană a Bucureştiului din anul 1860. În Bucureştiul acelor
vremuri predominau grădinile, copacii înalţi umbreau acoperişurile, dominate de
turlele mulţimii de biserici.
 De exemplu, Nucul Uriaş ne aminteşte de Uliţele Mandritului, Uliţe care
găzduiau grădinile în miniatură de creşteau în jurul trandafirilor înalţi, sprijiniţi pe
araci cu baloane de sticlă poleite în vârf cu flori de garoafe, busuioc, vâzdoace,
micşunele şi sifoane albastre.
Grădiniţele de verdeaţă erau străjuite şi boltite de viţă şi prispe cu zorele,
în faţa lor cărările se dregeau din pomi roditori: caişi, piersici, gutui sau corcoduşi,
se prefăceau întru totul într-o livadă înflorită.
Mandritul de odinioara cred că a făcut si obiectul picturilor lui Luchian, care
înfăţişa prin arta sa capacitatea de a deschide ochii minţii şi ai sufletului asupra
tainelor minunate ale culorii şi luminii.
 Nucul Uriaş prin coroana sa nemărginită desfăşura ramurile aducând răcoare
în Grădină, prin umbra lui în zilele însorite. Umbra lui este totodată şi stat la
taifas, legănaţi de cântecele lăutarilor, care gustă turburelul cel poznaş înseninează
minţile oamenilor. Pe acele locuri a fost pe vremuri vie, sau sindrofia de la
Mandritu, cum se zicea la vie pe vremea aceea.  Străbătut de Str. Laptelui, o
arteră principală din Mandritu, întâlnea Calea Lactee, ţesută din razele de Lună
care duceau direct în poarta Grădinilor ferice.

Balcoanele caselor dispuneau de ceva anume ce purta denumirea de

Columbariu plin de hrisoave, de puteai ieşi pe terasa de fier sfredelită ca o punte
de vapor, parcă ar fi dispus de bănci de a lungul bastingajului, vara era adumbrită
de un velum. Aceasta era aşezată deasupra coamei celei mai înalte a acoperişului
care se afişa ca fiind punctul culminant al casei. De acolo se putea vedea întreg
Mandritul ca din zborul păsărilor ce privesc peste coama nucului celui mare.

Şoseaua Ştefan cel Mare străbătea hanurile şi casele mahalagilor care se

pierdeau în câmpul peticit cu lanuri de grâu şi de porumb, împădurite înspre Tei şi
Herăstrău, se întindea dincolo de zăvoaiele Colentinei cât vedeai cu ochii, până în
zare. Acolo departe, câteodată, când se însenina după vreo ploaie, apărea silueta
sură a unui şir de munţi cărora Tata Moşu ştia să le zică pe numele fiecăruia. 
Iarna din foişorul lui vedea toată mahalaua întroenită de nămeţii Mandritului.
Subconştientul oamenilor Bucureştilor vechi era lung – lung, nemăsurat de lung încât
scara de ştejar şi uşile caselor erau străbătute de miresmele proaspete şi curate
de ceară de albine, de terebentină şi de levănţică.
 Tata – Moşu un boier al Bucureştiului străvechi îşi zidise un conac întreg de
case şi acareturi, tocmai sus, într-o Poiană din preajma Pădurii Drajnei unde ia
naştere Teleajenul, unul din izvoarele sale. Tata – Moşu obişnuia să colinde codru
multisecular, urcând pe potecile ciobanilor, pentru a ajunge la stânile poienilor de
pe culmile, unde priveliştea era atât de întinsă, încât în zilele senine, vedeai toată
Ţara Românească până în Câmpia Dunării.
Astăzi, Calea Moşilor, odinioară erau locurile de jos ale Curţii Domneşti,
confirmă Gion. În preajmă, gardul Viei Domneşti, suia spre Str. Patria, iar mai sus
spre Nord şi Est, erau „zidurile de apărare ale Vechi Curţi precum Turnul şi Puţul,
astăzi găzduite de str. Bărăţia”. Între drumurile de aici se ramificau ulicioare
răsucite, şi atât de strâmte încât permitea să treacă doar trei oameni, erau
drumuri pentru drumeţii care doreau să ajungă în apropierea Curţii Domneşti.
Uliţele deşi au rezistat veacuri peste timpului, în prezent au dispărut prin lărgirea
şi transformarea lor în bulevardul principal Brătianu, larg de 50 de metri, ce avea
să racordeze întregul Bucureşti la Metropolele Peninsulelor Balcanice. De a lungul
acesteia s-au dezvoltat construcţii care predomină în linie dreaptă însă multiplicaţia
lor s-a realizat în cub, pătrat şi drepturi pentru a reda armonia clasică.

Bucureştiul interbelic era o capitală a coexistenţei contrariilor în care

comunicarea dintre margine, periferie şi Centru era mediată de circulaţia
oamenilor, nu de mijloace de transport, toate se transformau într-un vehicul
metafizic, care reprezenta imaginea ideală a Florii – MarKaBah care se află
înlăuntru seminţei şi ea trebuie să crească, să se înmulţească şi să se dezvolte să
ajungă desăvârşită în Floarea perfectă prin pregătiri continue. Razele acesteia
alcătuiesc un decor luminos care funcţionează în mod autonom şi prin care se
manifestă arhetipurile.
 În perioada interbelică, Poporul Român trăia sentimentul timpului la nivel
cosmic, pe anotimpuri şi secole, fără să-i pese grijile clipei: „ca la Piramide timpul
nostru începe de la 100 de ani în sus” rostea editorul Camil Petrescu. În cercuri
concentrice, Oraşul, Casa, Odaia şi Omul se schimbă pe rând. Singura care se
schimbă la înălţime este Casa care se înalţă spre Cer, sprijinindu-se pe nori.
Fiecare individ depinde de un rol în manifestarea sa invizibilă, unul manifestă
şi exercită Verbul Creator, altul conştiinţa transparentă a sintezei, altul oferă
legătura cu diamantul strălucitor al iubirii, altul exercită corespondenţa cu cristalul
solar al energiei.

Aşadar, arhetipurile intră în relaţie cu puterea energiei primordiale iar

persoanele îşi pot alege prin rezonanţă, raza de lumină la care doreşte să participe.
Femeia şi bărbatul au roluri complementare în gestiunea energiilor. Bărbatul asigură
un rol structural în timp ce femeia are rol de fluidizare. Femeile trebuie să înveţe
să dezvolte o bună circulaţie energetică. Bărbaţii îşi exercită rolul atât în privinţa
delimitării identităţii lor esenţiale, cât şi asupra controlului energiilor psiho-vitale
prin concentrare şi voinţă. Când femeia şi bărbatul reuşesc să realizeze
androginatul interior, se întreprinde autonomia de funcţionare care se manifestă
printr-o conectare la lumiile conştiinţei, energiei şi materiei şi prin ei astfel încep
să se manifeste Razele Spiritului Creator cu care se realizează schimbul de idei. În
acest schimb de idei, omul se înscrie într-un plan de rezonanţă energetic care
există între planul material şi alte dimensiuni ale vibraţiei energetice.

Repetarea în timp a contactelor cu dimensiunile de conştiinţă ne transmit

informaţii energetice care ne permit accesul la ferestre de oportunităţi ce trezesc
impresia unui teritoriu complet virgin, cum ar fi dezvoltarea de posibilităţi multiple
prin care se întreprinde călători mistice în Oraşele Astrale ale trecutului sau
viitorului.
Exploararea unor asemenea tărâmuri se realizează prin contactul vibraţional
cu Nava – Terra a conştinţei umanităţii. Nava conştiinţă se materializează uneori în
preajma unor elemente de mobilier urbanistic ale parcurilor fiind străbătute de
culoare energetice în care energia zonei geografice acţionează şi ajută ca zona din
Parc să se menţină într-o frecvenţă vibraţională înaltă pentru a se putea efectua
deplasarea navelor energetice prin aceste culoare energetice.
 Această stare vibraţională ne permite accesul la un câmp de radiaţie mentală
care se propagă sub formă ondulatorie către Porţi ale unor alte dimensiuni care se
înfăţişează în preajma mobilierelor de parc ca acces la o Cupolă sau o Sală ce se
configurează în Planul Astral al navei conştiinţă din parc pentru a ne facilita
trecerea sau turismul în Oraşele Spirituale.

Sala care se activează în preajma navei – conştiinţă aparţine planului eteric

superior care ajunge să conexeze cu planul astral al navei – terra ce levitează în
preajma stâlpilor de iluminat ambiental. Astfel, fiecare dintre noi ne vom putea
racorda la propria navă de conştiinţă printr-o rază de lumină prin care suntem
atraşi în sala de primire. În sala de primire suntem preluaţi de Veghetorii sau
Însoţitorii Spirituali ai zonei geografice care ne consiliază în regăsirea corpului
spiritual – astral în timp ce trupul poate rămâne într-o relaxare totală.
Veghetorii care urmează să ne însoţească în călătoria ce va urma a fi
întreprinsă în Oraşele Spirituale se găsesc în permanenţă într-o legătură spiritual –
vibraţională cu tărâmurile zonelor geografice pe care le consiliază în această
direcţie. Veghetorii au rolul de a realiza prin puterea lor spiritual – vibraţională,
conexiunea energetică a trupurilor umane cu nava – terra – conştiinţă făcând
recepţia pe o axă energetică, axă care face legătura între elementele energetico –
vibraţionale ale parcurilor, cum sunt cupolele elementelor de mobilier, corpurile de
iluminat şi Planul Astral al navei – Sala de primire. Sălile de primire pentru
vizitatori cât şi cursurile de iniţiere în ascensiune spre Telos sunt pline cu un număr
din ce în ce mai mare de vizitatori veniţi de la suprafaţa Terrei pentru a se bucura
de noua lor pregătire şi revedere cu fraţii şi surorile din Telos.

Coeficientul de iluminare care ni se transmite din aceste locaţii energetice

trezesc experienţele mistice ce ne permit prin intermediul câmpurilor mentale care
se formează în preajmă, să activăm o stare de conştiinţă înalt dimensională cu
ajutorul căreia vom călătorii în oraşele spirituale deosebit de frumoase, ferice
unele populate cum este Telos, altele nepopulate.Când ajungem la Porţile acestora,
tărâmurile spirituale ni se înfăţişează ca nişte Centre Strălucitoare de Lumină care
transmit către noi, energia sub forma unor unde ondulatorii, ritmice în corpurile
noastre care se racordează la câmpurile de energie ale Pământului Însuşi. Energia
curge dinspre noi îndreptându-se spre tărâmurile mirifice ale Telosului de unde ni
se încredinţează imaginile care se nasc şi se propagă de a lungul acestor unde de
energie. Aceste imagini sunt colorate şi au sunete şi ni se înfăţişează ca nişte
forme geometrice ce prezintă locuitorii Telosului. Vizualizările de imagini prind viaţă
pe măsură ce suntem scăldaţi şi învăluiţi de valuri de Iubire ce izvorăsc din Inima
Sacră de Cristal. Ele devin transmisii energetice prin conexiunea dintre Soarele
Nostru şi Soarele Central al Pământului care ne scaldă de energia pură a divinului,
caldă şi iubitoare
Ceea ce noi percepem aici, Lumina, Miracolele, Pacea şi Speranţa, în
această călătorie vor deveni reale pentru că acceptăm în mod conştient percepţiile,
experienţele, comunicările variate, toate încep să se deruleze la o frecvenţă înaltă
care creiază un coeficient de lumină mai înaltă ce ne determină să stabilim că
experienţele pe care le vom întreprinde aici sunt Reale. Cu ajutorul acestor mirifice
energii, oamenilor li se pun la dispoziţie darurile şi atributele divinităţii ce ne vor
permite accesarea energiilor vişinii şi aurii ale Flăcării Reînvierii. Acţiunile ei sunt
de dimensiuni universale deoarece au loc la niveluri şi frecvenţe înălţătoare. În
spaţile noastre terestre deplasarea energiei este lentă comparativ cu dimensiunea a
5 a unde Creaţia se manifestă instantaneu. Aici în dimensiunea a 5 a, Flacăra
Reînvierii se transmite la un nivel mult mai înalt permiţându-ne să fim în
permanenţă Înălţaţi şi Reconectaţi cu Divinitatea. Din Înalt înţelegându-se prin
Fiinţe de Lumină de densitatea a 8 a precum Lord SANADA, conducătorul acestui
Sector Galactic.
Pe tărâmurile Oraşelor Spirituale vom putea trăi şi ne dezvolta pe moment
asemenea fiinţelor iluminate care ne însoţesc pentru că am permis propagarea unui
coeficient de iluminare mai înaltă pentru a activa şi menţine o stare de conştiinţă
mai înaltă iar glanda pituitară a celei de a şasea chakre şi glanda pineală a celei de
a şaptea chakre fuzionează pentru a deschide cel de al Treilea Ochi. Glanda
pituitară manifestă încărcătura pozitivă masculină, iar glanda pineală deţine
încărcătura negativă feminină. Când energiile masculine şi feminine se întâlnesc în
creier se realizează Mariajul Mistic.
Mariajul Mistic iniţiază naşterea conştiinţei multidimensionale care ne
permite trecerea conştientă în dimensiunea a cincea şi chiar dincolo de aceasta.
Mariajul Mistic se realizează atunci când Forţa Kundalinî realizează contactul dintre
energia infinită, divină creatoare şi energia finită, fizică sexuală. De acum, Energia
Kundalinî îşi produce marele său câmp de energie din Mama Pământ fiind filtrată
prin canalele nervoase ale trupurilor umane care devin apte să activeze glanda
pituitară.
Acum glanda pineală începe să primească Lumina Kundalinî din dimensiunile mai
înalte, care trezesc conştiinţa multidimensională şi deschide cel de al Treilea Ochi
care ne înzestrează cu noi capabilităţi umane, ce ne ajută să depăşim limitările pe
care le trăiam în lumea dimensională a treia şi a patra. De acum vom putea simţi şi
experimenta Lumina Înaltă a Energiei Universale care curge prin întreaga viaţă
terestră şi umană şi ne facilitează saltul în dimensiuni pentru a călători în oraşele
spirituale ale viitorului cu armonie şi echilibru, întâlnirile cu aceste situaţii
realizându-se chiar în timpul nostru terestru. Aceste porţi ale călătoriei spre viitor
în oraşele spirituale se deschid numai la un semnal anume, la un cod emis vibraţional
de către cei care îl cunosc şi cărora le-a fost oferit din Înalt. Acest cod
vibraţional ne permite să luăm contact cu Nava Merkaba de Lumină albă din cea de
a 5 a dimensiune care se apropie de noi pentru a ne înălţa corpurile eterice în
această minunantă călătorie spre Telos. Din moment ce vom păşi în acest Vehicul de
Lumină Albă ne vom ocupa locurile cuvenite şi vom fi pe moment învăluiţi de energii
optimiste şi vesele care ne vor trezi noi experienţe pe noul tărâm. Merkaba de
Lumină Albă ne va lăsa în Sala Transformării unde fiecare dintre noi vom fi ghidaţi
de Ghidul Frăţiei Înălţării care pentru început ne va invita să simţim cerul, energiile
acestuia, puterea şi strălucirea acestui loc sfânt Telos.Aici va trebui să adresăm
întrebările cuvenite despre misiunea noastră înălţătoare pentru că vom avea prilejl
să ne vindecăm şi să ne suplimentăm energia vibraţională destinată să atingă
următorul nivel de vibraţie.
 „Cer să pot fi dus pe scaunul de ascensiune din Shamballa şi mai cer
ca Sanat Kumara, în conjuncţie cu monada mea să supravegheze acest proces
pentru binele meu suprem.”
În timpul în care suntem îndreptăţiţi să primim frecvenţele vibratorii
înălţătoare din scaunul de cristal încredinţat fiecăruia dintre noi vom deveni imediat
inspiraţi profund şi vom comunica la nivelul cel mai înalt cu Esenţa Noastră Divină şi
cu Creatorul Nostru. Când vom reveni în trupul fizic, pe deplin conştienţi, vom
transmite recunoştinţa noastră Lui Dumnezeu pentru ocazia şi darurile pe care
tocmai le-am primit prin această călătorie în Telos devenind tot mai bucuroşi si
fericiţi.
Suplimentul de energie vibraţională care ni se va încredinţa prin calibrarea pe
scaunul de cristal pentru cei ce ajung să stea pe el, pentru a primi Frecvenţa
Flăcării Înălţării. El are capacitatea de a transforma în perfecţiune orice element
care vibrează la o frecvenţă mai mică decât cea a Esenţei Pure a Creatorului. Din
acest moment se va produce Înălţarea noastră care va transforma corpul muritor
cu toate imperfecţiunile lui, într-un corp solar de lumină, perfect şi nemuritor, cu
toată măreţia şi splendoarea care îl carcacterizează.
În acest sector dimensional vom putea face cunoştiinţă cu propria familie de
conştiinţă cosmică din tărâmurile celeste ale Ordinului lui Melchisedek, tărâmuri de
lumină în care îşi duc existenţa spirituală chiar şi Preoţi ai Lui Iisus Hristos.
Această rasă spirituală a atins o maturitate spirituală acum multe milioane de ani.
Este recunoscută ca fiind o rasă luminoasă, Făuritori de Aripi, fiind Fiinţe
Angelice cu Aripi care au evoluat aproape de Soarele Central Galactic. Ea a
construit porţi inter-dimensionale prin Galaxie , creind Reţeaua Galactică a Luminii.
În timp ce realiza aceasta, cei din CIVILIZAŢIA CENTRALĂ au întâlnit multe rase
prin Galaxie, pe care le-au sprijinit în obţinerea aceluiaşi nivel de maturitate
spirituală. Toate aceste rase suverane mature din punct de vedere spiritual, au
creat o uniune de rase mature, suverane de tip Con-Federaţia Galactică care nu
este o federaţie centralizată şi are ca principal scop eliberarea spirituală a acestui
Sistem Solar.Din aceasta face parte şi Divizia specială a CONFEDERAŢIEI
GALACTICE numită COMANDAMENTUL ASHTAR. Scopul Comandamentului Ashtar
este ELIBERAREA PLANETEI PĂMÂNT şi integrarea ei completă în Reţeaua
Galactică a Luminii.
Vibraţia Pământului cât şi a locuitorilor săi a crescut, deja am atins nivelul
vibraţiei dimensiunii a 4 a, iar următorul nivel dimensional este cel de al dimensiunii
a 5 –a asemenea celui din Telos, care va deschide tot felul de posibilităţi implicit
includerea Pământului în Comunitatea Galactică. Mulţi vom primi informaţii galactice
în mod direct pentru că cantităţi imense de Energie Luminoasă Divină au fost
ancorate în sistemul planetar al Pământului care va ajuta sufletele de pe Pământ să
acumuleze şi să ancoreze energii luminoase care ne vor stimula atingerea celei de a
5 a dimensiuni.
În această dimensiune a Noului Pământ dorinţa de a acumula bogăţii
materiale va dispărea căci fiecăruia nu-i va lipsi ceea ce îşi doreşte, va avea o
atitudine mult mai pozitivă iar trupul îşi va materializa beneficile, va fi mult mai
sănătos şi imun la boli iar durata vieţii va creşte foarte mult.
 Aceasta este următoarea etapă din Programul Divin şi a modului său de
realizare, adică apariţia navelor spaţiale ale dimensiunilor superioare pe Cerul
Planetei Pământ, debarcarea lor îi va alunga pe cei ignoranţi sau interesaţi de
menţinerea ignoranţei prin regimurile lor politice şi sociale. Impactul acestor prime
întâlniri va declanşa ştări de mare bucurie şi fericire pe care o vor simţi implicit
semenii noştri care se vor îndrepta spre nivelul de vibraţie ce caracterizează cea
de a 5 a dimensiune. Flotilele spaţiale care vor apare pe Cerul Planetei va pregăti
debarcarea în armonie şi iubirea al Oştilor Îngereşti care îl servesc pe Cel Mai
Radiant în Misiunea Sa de iubire. Legiunile Sale sunt: Mihail, Uriel, Jofiel, Gabriel
şi alţi 70 de Fraţi ai Luminii care administrează Planul Divin. Împreună vom lucra la
monitorizarea şi stabilizarea reţelei planetare, instalând cât mai mulţi protectori cu
sarcini divine specializate în acest sector universal.
Flotilele spaţiale ale Comandamentului Ashtar au diverse specializări cum ar
fi: educaţia spirituală, ascensiunea, analizele ştiinţifice, comunicarea, monitorizarea
problemelor planetare, guvernarea universală şi intergalactică de drept, observarea
specilor, educaţia, relocarea, mass – media şi exprimările artistice, servicii de
vindecare, horticultură, zoologie şi multe alte domenii de cercetare.
Flotilele spaţiale debarcând în zonele pure de pe Pământ îşi propune prin
activităţile lor să activeze Colectivul Mesia, a celor 144 000 de Maeştrii Înălţaţi
care vor integra Legiunile speciale de voluntari, emisarii stelari, semniţele stelare
însărcinate pe Pământ cu Trezirea Spirituală şi procesul de tranziţie al Planetei
spre dimensiunile superioare. Cei care vor lucra în procesul de trezire spirituală
sunt implicit seminţele stelare „Vulturii” şi „Servitorii Luminii.” Misiunea lor este
administrarea rânduielilor sacre ale Domnului Dumnezeu Cel Prea Înalt care vine în
direcţia noastră prin Consiliile din Orion, Elohimi, Ierarhia din Marele Soare
Central şi Ordinul lui Melchizedec.
Scopul misiunii spirituale este Instaurarea Ordinii Lui Dumnezeu pe Pământ
prin recunoaşterea Lui ca Sursă Omniprezentă a vieţii veşnice şi Forţă Universală
care se manifestă prin multe Nume şi Forme.
În Numele Lui Iisus Hristos, Dumnezeu se manifestă în cadrul creaţiei
extinse ca, Iubire Pură Necondiţionată care se propagă în întreaga Sa Creaţie, ca
manifestare a unor Tărămuri de Conştiinţă Christică prin care se realizează diverse
întrupări divine cum ar fi: Iisus Sanada, Maitreya, Buddha, Krishna, cât şi altele
pentru a facilita accesul la ştiinţele spirituale ale Învăţătorilor şi Avatarii
multidimensionali posesori de Iubire Necondiţionată şi Înţelepciune ce sunt
focalizaţi prin Biroul Lui Christ.
Birourile împreună cu Tronurile Divine, administrează energiile Christice ce se
propagă către Pământ cât şi în zonele planetare care vor fi angrenate în
ascensiunea dimensiunilor spirituale. Oamenii sunt consiliaţi în căile pe care le-au
ales pentru a-L venera pe Dumnezeu pentru ca astfel să devenim şi să fim
recunoscuţi, fraţi şi surori mai mari în Serviciul Unicului Dumnezeu.
Dezvoltarea unor asemenea proiecte complexe înseamnă totodată depunerea
unor eforturi spirituale şi intelectuale documetaristice care să facă cunoscute
regiunile spirituale ale ţării noastre de pretutindeni care înglobează dimensiuni
ezoterice ce se extind până în tărâmurile spirituale ale Shambalei.
 Ghidurile tipărite despre Shambhala destul de utile pelerinului singuratic, fac
referire la Văile ascunse destinate pelerinilor care vor descoperii aceste teritorii
mistice. Într-o astfel de misiune, cercetătorul trebuie să fie de bună – credinţă şi
să aştepte până dobândeşte Harul care îi va încredinţa căutările la vremea
potrivită, căci locuirile sacre nu sunt accesibile celor neiniţiaţi.
În cadrul acestor spaţii sacre, aşezările se dezvoltă potrivit schemelor
cosmologice care reprezintă ordinea cerească în microcosmos, ele corespund unei
orânduiri de viaţă şi unui model de inteligenţă spirituală ce se reflectă în formele
mandalice ancorate de principiile metafizice, cu scopuri extrem de practice şi în
strânsă legătură cu orientarea şi întărirea forţelor pământene şi cereşti.
În limbajul metafizic, muntele reprezintă starea vizionară iar în termenii
dinamicii, el este generatorul de energie ce inspiră starea superioară conştiinţei
iluminate.
Accesul la aceste locuri mistice se realizează numai din anumite zone bine
poziţionate, cum este de exemplu, Barnholm împreună cu Scoţia aflate pe Paralela
550 se găsesc pe aceeaşi linie dreaptă cu Ţara Hiperboreenilor. Acestea la fel ca
stâncile verticale şi dolmenele sunt situate în linie dreaptă şi alături de altele
alcătuiesc o reţea de temple aliniate chakrelor Pământului de pe tot cuprinsul
Globului dar ascunse civilizaţiei noastre moderne. Acestea la fel ca Trupul
Domnului, unesc centrele magnetice terestre prin şuvoaie de luminoase de energie
provenite de la Stele ale căror mesaje luminoase sunt percepute prin viziuni.
Shambhala este aşezată în baza aceloraşi principii de geometrie sacră prin care
pătrunde tainele cele mai profunde ale omului, semnificând intregul, puterea şi
perfecţiunea. Astfel, Shambhala cu peisajele ei magice este un plan terestru feric
conceput conform linilor cosmologice folosite din Planul Superior şi concepută pe
dimensiuni uriaşe.
În această ordine de idei se cuvine să ne reamintim Ţinuturile României care
sunt cele mai apte pentru descoperirile spirituale şi culturale care ne trimit într-un
spaţiu strămoşesc plin de valoare. Ţinutul Bucegi din care face parte şi Judeţul
Argeş avea capitala la Bucureşti şi prezenta următoarele simboluri de reprezentare:
„Scutul”: zece fâşi aşezate orizontal, alternând, albastru, argint, înfăţişa cele
zece judeţe ale Ţinutului, prin culorile predominante din stemele lor. Pe a noua
fâşie albastră, erau cinci piscuri de munte de argint, iar pe cel din mijloc sedea un
vultur crucifer de aur, cu aripile întinse, ciocul şi ghearele roşii. Din punct de
vedere geografic şi istoric, acestea simbolizează cuibul Basarabilor de unde şi-a
luat avântul Vulturul care a întins până la Dunăre şi Mare, Principatul Ţării
Româneşti. Din punct de vedere religios, Scutul reprezintă protecţia pe care o
acordă Domnul, alesilor şi nemurilor Lui pentru a apăra valorile creştine în toată
creştinătatea omenirii.
În prezent încă mai există scriitori prin al căror simţ artistic dezvolată
opere literar – filosofice, jurnale – scrisori – advertoriale care fac posibilă nu numai
observarea dar şi întrepătrunderea unor asemenea tărâmuri mistice prin simpla lor
manifestare scriitoricească, manifestând astfel darul de a promova această
minunată cunoaştere transcedentală ca un mod de a intercepta acel „ văzduh” care
se creează prin opera lor vastă, conservată în propriile biblioteci de valori
culturale şi spirituale similar cu interesul care a existat faţă de cărţile din
biblioteca Dr. Zerlendi, concentrat spre a face cunoscut într-o manieră asemenea
acel „alt văzduh” ce înconjoară strania casă boierească aflată pe Str. S aproape
de Calea Victoriei bănuim că în prezent un imobil patrimoniu cultural şi religios
inestimabil deoarece transforma Bucureştiul lui Mircea Eliade într-un Portal ideal
spre Shambala sau Agarttha. Evident că realizarea unei asemenea valori spirituale
se realizează cu sprijinul şi consilierea marilor mistici, ei pot ajuta pe oricine le
solicită ajutorul dar nu pot lucra ei înşişi în locul nimănui.
Paralel cu aceste ţinuturi mirifice, mistico – religioase existente în geografia
siderală pe Terra s-au dezvoltat mai multe sisteme dimensionale, împărţite în 3
Sfere a căror apartenenţă corespunde cu apartenenţele de pe Pământ ca un mod de
extindere a Lumilor Spirituale Preafericiţilor rezultate din cele 3 Sfere sau Raiuri
în care se prezintă formele de relief ce revelează apartenenţele energetice de
convieţuire socială armonioasă a Fiinţelor de Lumină în comuniune cu oamenii.
Un astfel de Ţinut este Amenti din Cerul Septentrional prezent în geografia
sacră, siderală sub forma unui Portal Transcedental protejat de barieri magnetice
ce interzice accesul intruşilor neiniţiaţi la câmpiile păcii divine, străbătute de forţe
invizibile şi spirituale deosebit de armonioase.
Geografia siderală a frumosului Ţinut Amenti este un Pământ bogat în Lacuri
şi Izvoare. Acest Ţinut corespunde cu Câmpiile PreaFericiţilor fiind diviziuni
geografice singulare lăsate moştenire generaţilor viitoare care stăruie neîncetat în
redescoperirea şi redevenirea Sinelui lor spiritual. Aceste locuri magice sunt
tărâmuri mistice care se găsesc până în îndepărtata Himalaya care adăposteşte
Templele suspendate în aer, dar în fapt ele fac legătura cumva cu pamântul. Însă
misticii care există în acele Temple au spus că în realitate acestea sunt o mare
coloană de lumină, din cadrul cărora razele lor se desfac ca un evantai iar Templul
fiind situat în centrul coloanei care se lărgeşte, face ca raza centrală să devină în
toate strălucitoare. Aici fiecare rază are tendinţa de a se proiecta cât mai
departe, până când ajunge să ilumineze o parte a pământului. Fiecare rază este
dispusă astfel încât iluminează propria ei parte de pământ până când se amestecă
într-o singură mare rază albă. Urcând mai sus, toate razele se convertesc într-un
punct central de lumină albă intensă atât de albă încât devine transparentă şi
cristalină. În jos, razele permit deplasarea nălucilor dintr-un trecut îndepărtat
merg unele după altele până ajung într-un punct central de lumină albă de unde se
împrăştie aliniate într-un fascicol de lumină. În preajma unor astfel de Temple,
foşnetele blânde ale naturii din preajmă se manifestă asemenea unor păsări în zbor
ce iau forme de ceaţă subţire ce se condensează pe aleile Templelor pentru a
pătrunde în ele.
Integrarea lor în areale mistice deosebit de sensibile se realizează prin
branşarea la o dimensiune superioară, cum este de exemplu integrarea Templului
într-un Sat Cosmic ca loc de contact privilegiat cu alte dimensiuni de unde se
permite deplasarile atemporale prin intermediul cupolelor futuristice care sunt
instalate. Simbolismul arhitecturual al Templului este menit să facă legătura cu
Muntele Meru, munte care nu se găseşte pe hartea geografică a lumii. Prin
progresul treptat al Sufletului în ascensiunea Sa spre Tărâmurile Lui Dumnezeu, el
urcă căile sacre spiralate spre povârnişul Muntelui Meru şi de aici trece de la o
stare spirituală la alta, oferind o imagine comună majorităţii sistemelor mistice ale
lumilor care urcă apoi către piscuri. De aici frecvenţele de lumină încredinţează
Sferele în jurul cărora se formează materia astrală care este din ce în ce mai
fină. Deoarece în Univers există puncte singulare sau Centre ale Creaţiei în care
energia din Sferele superioare se scurge în lumea noastră pentru a ni se dărui.
Această energie creatoare cunoscută de milenii de mistici sub denumirea de
Kundalinî curge ca un şuvoi prin Shambhala iar de aici spre Centrele Creaţiei aflate
în înaltul cerului pe care le uneşte într-un sistem cosmic unic. Aceste tărâmuri
astrale sunt sfredelite de sclipirea argintie a acestor lumi de materie spirituală
care înaintează ca într-o spirală spre Paradisurile Cerurilor care sunt sfredelite de
culori de la Albastru cel mai intens până la Azuriul cel mai palid.

În această direcţie amintim una dintre cele mai impresionante opere

artistice ale artei Gupta care î-L înfăţişează pe Krishna – Avatar major a lui Vişnu
ridicând Muntele Govardhana, care dă o impresie de măreţie şi putere
supraomenească.
 Krishna ridică Muntele Govardhana pentru a adăposti locuitorii ţării Braj, de
o furtună violentă dezlănţuită de Zeul Indra.
Un alt Avatar al lui Vişnu, Varaha salvează Zeiţa Pământ de apele ce o
ameninţă s-o înghită. Uriaşul Varaha pare să ţâşnească din peretele sculptat pentru
a încredinţa actul eroic de salvare.
Aceste importante monumente de artă universală pot fi conservate în
atelierele de arte prin reproducerea lor pe Pânză de In cu pigment mineral sau
vegetal.
În aceste sens, Upanishadele fac referire la Shakti divini ce descriu materia
întunecată a Câmpului de Energie Universală pe care cei divini o folosesc pentru
reîncarnările lor divine. Această lumină există pretutindeni însă numai din Punctele
Creaţiei, ea pune în derulare procesul de formare a materiei continuu şi neîntrerupt
în Cosmos. Folosirea cu Înţelepciune a Forţei Kundalinî poate încredinţa accelerarea
germinării şi creşterea seminţelor, generând efecte asemenea magnetismului,
electricităţii şi radiaţilor luminoase. Ea se propagă lent comparativ cu electricitatea
şi poate făuri încărcături electrostatice ce se transmit prin: hârtie, lemen şi alte
substanţe ce se comportă asemenea izolatorilor electrici. Pe baza acestei energii se
sprijină şi portalurile de lumină care sunt asemenea unor tunele de lumină pe care le
străbate fiecare suflet în noua sa viaţă.
Adesea aceste Portaluri transcedentale pot fi activate sau se deschide ele
prin memoria holografică din nisipurile infinitului eteric.
Există şi civilizaţii mixte umano- extraterestre de genul proiectelor lui
Dyson potrivit căruia civilizaţia acestora se desfăşoară în ecosfera din jurul
Soarelui ce are o rază de o unitate astronomică. Legătura de accedere la acestea
se realizează prin monumente mistice antediluviene, edificile ciclopice dar şi
construcţiile exotice precum hoteluri sumersibile care reusesc să vină pe Terra sau
să se transporte de aici în ecosfere prin curbarea cuantumului spaţio – temporal,
făcând din Terra un spaţio-port galactic.
Ştiinţele naturalistice au admis că ecosfera oferită de Soare este situată
într-o zonă spaţială foarte îngustă ale cărei limite sunt cuprinse între 0,95 şi 1,01
din raza orbitei terestre.
Aceste legături direcţionale pot fi o dovadă a consecinţei zborului în
paradoxul timpului care se deplasează cu viteze apropiate de viteza luminii care
face ca raportul temporal să ajungă între câteva zile şi câteva sute de ani. Acest
raport temporal este amintit şi de versetele biblice: O mie de ani înaintea ochilor
tăi sunt ca ziua de ieri care a trecut şi ca o strajă de noapte . (Psalmii, 90 , 4).
Această concordanţă care există între ideea modernă a consecinţelor
contracţiei spaţiului – timp şi frecvenţa amintirii unor asemenea călătorii
demonstrează un raport evident de informaţie între omenire şi o civilizaţie de
lumină dintr-o anumită zonă cosmică, cum poate fi cea din preajma Planetei Venus,
despre care se crede că ar proveni din Văile Indului din vremea mileniului III i.e.n.
când au părăsit Planeta Pământ din cauza unui cataclism, potop într-un mare
vehicul spaţial.
În acest context, timpul are o conotaţie universală însă pe Pământ timpul nu
diferă de Orologiul Pământului. Orologiul Pământului a fost explicat ca însoţind
rotaţia sa, astfel încât 24 de ore universale să nu difere de perioada de rotaţie a
Pământului în jurul Soarelui. Această mişcare de rotaţie arată că Pământul în timp
ce se roteşte în jurul Soarelui în decursul unei zilei, în deplasarea sa aparentă pe
bolta cerească se află pentru fiecare punct de pe Glob doar o singură dată într-o
poziţie maximă pe bolta cerească.
Pământul este înconjurat de apa Agartei, locul unde trăiesc cei din Ordinul
Sacru allui Melkisedeck. Aici trăieşte, în carne şi oase, şi Sfântul Ioan,discipolul lui
Iisus din Nazaret, patron al fabricanţilor de aur prin procesul alchimic. De aici
spiritele guvernează lumea. Iar Cerul este susţinut de 7 Îngeri care veghează
asupra Lungimii, Lăţimii, Adâncimii, Înălţimii şi Centrului Cerului. Pământul este
vegheat la cele 4 colţuri ale sale de Patru Serafimi.
Acest moment unic coincide cu situarea Soarelui la meridianul locului.
Astronomii numesc acest moment miezul zilei. În cealaltă emisferă (unde este
noapte) pe antemeridian este – miezul nopţii. Intervalul de timp dintre două situări
consecutive ale Soarelui la meridianul locului este numit zi solară adevărată.
Mărimea ei, pe parcursul anului, este diferită întrucât Pământul parcurge o orbită
eliptică în jurul Soarelui (distanţa faţă de acesta este deosebită), cu viteze ce sunt
cuprinse între un maxim de periheliu şi un minim la afeliu. Astfel, aprecierea
timpului pe parcursul unei zile se raportează la câteva tipuri de unităţi. Când 24 de
ore corespund intervalului în care se parcurg 360 0 de longitudine (o rotaţie
completă), atunci într-o oră Pământul va expune spre Soare un arc de cerc cu
longitudine de 150. În funcţie de aceasta, suprafaţa Pământului este împărţită în
24 de sectoare cu valoare egală de longitudine adică 15 0 care au fost numite fusuri
orare. Comunitatea ştiinţifică de specialitate a convenit în anul 1884, ca pe
întreaga suprafaţă a unui fus orar să existe aceeaşi oră, iar valoarea acesteia să
fie dată de ora meridianului din centrul său. În această direcţie s-a mai stabilit
ca primul fus orar să se desfăşoare de-o parte şi de alta a meridianului 0 0, de
origine (Greenwich), adică între 7 030’' longitudine vestică şi 7030’' longitudine
estică. Însă problema care se ridică în prezent este că încep să apară lungimi
deosebite ale Razei Pământului în raport cu diferitele puncte de înregistrare a
timpului aflate pe suprafaţa terestră. În timpurile lui Eratostene, meridianul
terestru era estimat la 1 care însemna 59,5 mile marine. În vremurile
0

contemporanităţii calculele marine au stabilit 1 0 la 60 mile marine. Prin urmare,

înregistrarea timpului universal în acest context se realizează prin atribuirea unei
creşteri în mărime a forţei de gravitaţie ce se exercită de la Ecuator spre Poli. Ca
şi consecinţă, creşterea disproporţionată a procentului de radioactivitate din
atmosfera planetei poate schimba structura dimensionalităţii fiinţelor.
În acest sens, teoriile contemporane au susţinut ideea că dimensiunea
fiinţelor este invers proporţională cu forţa de gravitaţie ce străbate planeta la un
moment dat. Aceasta ar explica dimensiunile uriaşe a unor fiinţe şi plante care au
populat planeta noastră cu milenii de anii în urmă, cum au fost uriaşii şi dinozaurii
cât şi arborii care atingeau bolta cerului. Amintim în acest sens Pădurea cea Mare,
de la Oubangui care se desfăşura pe toată suprafaţa Globului Pământesc,
adăposteşte teritorii acoperite de milioane de copaci cu dimensiuni atât de mari,
încât depăşeşc suprafaţa majorităţii statelor europene.
 Pădurea cea Mare dispune de mai multe prelungiri, prima se ramifică în
direcţia Septentrională ajungând până la Golful Hudson şi Peninsula Labrador, ce
acoperă provinciile Quebec şi Ontario iar la Nord de Saint Laurent, se întindea pe
o arie ce avea o lungime de 2750 Km iar lăţimea de 1600.
A doua prelungirea a Pădurii cea Mare se întinde spre valea Amazonului la N
– V de Brazilia pe o suprafaţă de 3300 km iar o altă parte de 2700 km îşi înalţă
uriaşele conifere ce au o înălţime de 150 de picioare pe o porţiune a Siberiei
Meridionale până la câmpiile bazinului fluviului Obi la Vest şi până la valea
Indighiskala la Est, fiind apoi scăldate de Yenisei, Lena şi Yana.
A patra zonă a Pădurii se întindea de la valea Congoului până la izvoarele
Nilului şi ale Zambezi, pe o suprafaţă încă nedeterminată şi care le depăşea pe cele
trei zone. În această zonă se desfăşura, o imensă întindere de locuri necunoscute
existente în această parte a Africii paralelă cu Ecuatorul, la Nord de Oque şi
Congo, măsurând un milion de km 2 având de două ori suprafaţa Franţei. Din cauza
suprafeţei imense caravanele portughezului Urdax a încercat s-o ocolească prin
nord şi vest, itinerariul urmând a se derula către malul drept al Oubangui prin care
se putea ajungea la factoriile din Libreville. Portughezul Urdax planificase un
itinerariu pe jos care urma a străbate oblic prin pădure, scurtând astfel drumul
până la frontierele Cangoului francez. Itinerariul Pădurii cea Mare urma a fi
definitivat de a lungul cursului lui Oubangui la o cotitură a fluviului prin direcţia de
vest care se îndrepta spre sud, de aici începeau câmpiile ce străbăteau paralela
Ecuatorului.
Arborii Pădurii cea Mare aveau Cununa atât de bogată încât abia pătrundeau
Razele Soarelui. Arborii emanau un aer mistic de parcă trezeau un soi de instinct
care se întâlneşte numai la unele popoare, precum chinezii dar şi locuitorii triburilor
din For – West, reuşind să se călăuzească după auz şi miros şi să recunoască unele
indicii ce le indicau direcţia. Pădurea cea Mare a fost locuită de specii de triburi
foarte rare cum au fost Cvadrumani care spre deosebire de om când se deplasau se
ajutau de patru membre. Cvadrumanii erau de mai multe specii precum cinocefali în
trei culori (galbeni ca arabii, roşii ca indienii din For – West şi negrii precum cofri).
Cofrii erau cei mai elevaţi din neamul simiesc care datorită pelerinelor lor albe şi
misterioase erau consideraţi colobi episcopali.
Revenind la rezervaţia forestieră locală piteşteană, mărginimea pădurilor ce
îl înconjoară, amintesc de un timp al istoriei primordiale amintite prin remarcile la
Pădurea cea Mare şi care se poate identifica peste veacuri ca un veritabil chip la
Piteştiului milenar, sfredelit de văile împădurite care adăpostesc misterioase
mandale sacre locale care fiind cunoscute şi înţelese într-un context global, ele ne
pot deschide punţi în istoria universală ce se proiectează în imaginaţia călătorului ca
veritabile realităţi care aşteaptă să fie descoperite peste epoci deoarece amintesc
de drumeţiile istorice medievale care s-au perpetuat prin identificarea în sistemul
de numeraţie al toponomiei stradale.
Din cauza aspectului amintit toate în natură păreau a se ridica, precum
munţii care se înălţau mereu peste alţi munţi, iar Stelele erau nevoite la aceea
vreme să se deplaseze din faţa acestor mase enorme de materii care se apropiau
de ele.

În zilele noastre se mai poate observa de pe înălţimea anumitor teritorii ce

aparţin cartografiei actuale, cum se formează şi afişează la mici distanţe,
proiecţia unui munte holografic ce parcă dă impresia că tinde a se ancora tot mai
insistent în imaginea peisajului local urban piteştean ca un munte provenit dintr-o
altă dimensiune probabil reliefând una din crestele de munte ale Ţinutului Bucegi.

Cu cât înaintăm mai mult în ascensiunea unui munte, cu atât observăm

conturându-se mai clar calea care trebuie străbătută atunci când experimentăm
comunicarea cu dimensiunile de conştinţă superioară. Când se produce branşarea la
dimensiunea superioară, aceasta poate fi comparată cu o înaltă tensiune.

Programul de ascensiune trebuie să-l menţină sănătos pe individ pentru a-şi

păstra echilibru atunci când corpul se ajustează la nivele de sisteme energetice pe
care le contactează astfel încât mutaţia să se realizeze în etape. În momentul în
care se produce ascensiunea, vehiculul nostru energetic pătrunde în Lumină şi începe
să îşi exercite atributele unui călător atemporal care permite vehiculului energetic
să treacă prin vortexuri de energie ce sunt încredinţate de dimensiunile superioare
şi care solicită percepţii extrasenzoriale la contactul cu aceste dimensiuni.
Acestea permit însuşirea unor experienţe prin care se activează verbul
interior ce va permite funcţionarea organismului la ritmul de vibraţie al programului
nemuritor. În această călătorie atemporală individul este însoţit de un ghid
spiritual care are rolul de a trezi în individ, nivelele energetice de cunoaştere a
modului de încredinţare a cheilor cei va permite mutaţia psiho-spirituală
corespunzătoare trezirii conştiinţei umane care începe să se ridice şi să se
identifice cu nivelele de energie calitativă în timp cei va permite expansiunea
conştinţei.
Expansiunea conştiinţei înseamnă percepţia de câmpuri de energie care va
intensifica stările de conştiinţă la care nu s-a avut acces înainte decât sporadic.
Stările de conştiinţă provin din câmpurile nemagnetice ce propagă stările statice
care transmit radiaţiile pozitive ale Spiritului Eu Sunt. Forma acestor unde care se
propagă din câmpul vibraţional concretizează o formă de electricitate inteligentă
emanată din câmpul gândirii umane. Savanţii au admis că forma acestei electricităţi
propagate este înzestrată cu atributul cunoaşterii şi dispune de o forţă care
provine din Principiul Creator. În acest caz, gândirea umană se descompune în
electroni capabili să încredinţeze mişcarea a ceea ce noi ajungem să percepem că se
pune în mişcare ca urmare a mobilităţii minţii umane. Adică mintea comunică o stare
de mişcare electronilor care produce o transformare în planul substanţelor
manifestate. Ca urmare a acestora, mintea umană devine infinit de bogată în idei
pentru că această substanţă este modul de comunicare al Minţi Însăşi care se
identifică în substanţă cu undele radio ce plutesc încolo şi încoace, reuşind să se
translateze întru cunoaştere dintr-o zonă în alta. Spunem că în acest mod de
cunoaştere, gândirea umană a reuşit să se transpună spre comunicare asemenea
undelor radio şi cu ajutorul acesteia se poate controla câmpul vibraţional al
electricităţii, cât şi cel al radioului, ambele se vor propaga prin câmpul vibratoriu al
gândirii umane. Undele gândirii umane îşi stabilesc un traseu real care se pune în
mişcare prin mobilitatea minţii umane fiind însufleţită de Principiul Creator care
face ca mintea umană să se elibereze de dualitate, să se spiritualizeze şi să
înceapă să funcţioneze în adevăratul ei domeniu, gândind după matricea perfectă a
Lui Dumnezeu, mintea ajunge astfel să cunoască ceea ce nu putea atinge vreodată,
adică Veşnicia. Omul ajunge de acum să funcţioneze conştient şi în armonie cu
Sursa Sa. Pe acest tărâm mental omul nu este experienţele sale. El este şi devine
ceea ce este în Spirit ci nu ceea ce pare a fi în experienţe, sau în ceea ce am
trăit în această lume. Indiferent prin ce am trecut sau par să trec , eu rămân
ceea ce am fost la Origine, Chipul şi Asemănarea Lui Dumnezeu. Aşadar,
vindecarea supremă a fiinţei umane echivalează cu o stare de Trezire la realitatea
superioară care a predominat în substanţă de la Creaţia a toate. Deci Puterea care
se naşte de acum prin aceast mod de gândire nu este al gândului ci al Spiritului.
Gândul doar transportă Puterea Creatoare care se conformează scopurilor care
acţionează în Spirit.
 Aşadar, Cuvintele sunt Spirit spunea Iisus, Cuvintele Lui pentru că Acestea
se conformau cu precizie Conducerii Universale care era denumită de El, Voinţa Lui
Dumnezeu. Iar omul trebuie să creadă în Conducerea Centrală a Universului care
controlează şi guvernează, şi ştie ce face pentru că guvernează cu inteligenţă fiind
un Principiu Creator. Omul care crede ajunge astfel să se identifice cu Principiul
Creator şi de asemenea, devine acel element puternic, conducător pentru că
înţelege Autoritatea Centrală Conducătoare. Puterea care i se încredinţează omului
este o parte asemenea din Puterea Creaţiei pentru că face Principiul Creator să
acţioneze. Acest Principiu Creator este înzestrat cu Voinţă de Sine Stătătoare şi
cu o Forţă asemenea celei care provine din Sursa Principiului Creaţiei. Omul învaţă
să aplice acest Principiu prin Credinţă care manifestă Puterea Principiului Creator.
Ca urmare a acestuia, oamenii îşi pot îndeplini idealurile lor pentru că Forţa
Principiului devine activă pentru idealurile sănătoase şi pozitive făcând idealul să se
poată concretiza. Idealul ajunge proiectat în activitatea supremă a Principiului Unic.
Ceea ce presupune că nouă nu nu revine nici măcar obligaţia de a proiecta planuri
prin care să se manifeste idealurile nostre în care ele s-ar putea manifesta, idealul
ajunge să se manifeste pe un singur plan. Şi întotdeauna se manifestă pe Planul
Spiritual care se identifică cu adevărul etern. Este important ca noi să reuşim să
ne menţinem şi să rămânem în acest Plan Spiritual pentru a simţi adevărata lui
exprimare. Cu timpul trebuie să înălţăm toate lucrurile în Planul Spiritual şi ele
ajung astfel deja să capete existenţă.
În acest proces de creaţie este esenţial, înălţarea emisiilor mentale la
starea lor adevărată astfel încât elementul conştiinţă devine fidel Faptului
Spiritual. Din acest moment întreaga structură a substanţei ce susţine materia se
descompune până la energia iniţială a Spiritului Creator. Spiritul devine în această
împrejurare Atotpătrunzător, şi se manifestă în orice lucru. Insă lucrurile se reduc
la energia lor originară prin care îşi însuşesc forţa inteligentă care ştie ce face.
Individul uman dobândeşte o sensibilitate atât de fină încât îi permite
contactul de colaborare cu ceilalţi călători atemporali cu care va întreprinde
convergenţa câmpurilor energetice ce se naşte din regruparea indivizilor care au în
comun o activitate sau o credinţă. Din acest moment se activează creierul
supramental care se găseşte în nava – conştiinţă şi permite intrarea în comunicare
cu câmpuri de energie conştiinţă, care generează fascicole de lumină – conştinţă
care ne ridică vertical spre planurile superioare, trezând astfel limitările din om.
Revenind la temporalitatea ce a caracterizat evoluţia sa pe Pământ de a
lungul timpului putem distinge o unitatea de măsurare a timpului în secolul trecut,
aceasta se realiza printr-o referinţă de raportare la fracţiunea anului tropic
aferent epocii anilor 1900, adoptat din anul 1956. Era cunoscut ca Timpul
efemeridelor unde mişcarea Lunii era mai rapidă. În această perioadă, multiplu de
măsurare al scurgerii timpului la reprezentat Luna iar intervalul prin care se
exprimau zilele se raporta la timpul prin care Luna trecea de la o fază dată prin
toate celelalte faze până când ajungea la faza iniţială care în astronomie era
cunoscută sub fenomenul de Lunaţie. Perioada unei lunaţii medii poate fi stabilită cu
precizie deşi era într-o creştere foarte lentă. Cifra exactă nu era un număr
întreg, acest număr nu este nici măcar constant, varia cu câteva ore de la o lunaţie
la alta. Ca să putem anticipa prima zi a lunii, trebuia să ştim câte zile sunt într-o
lunaţie. Iar anul trebuia să conţină atâtea zile încât în prima zi a anului următor,
diferenţa între începutul zilei şi momentul fazei de Lună nouă să fi fost mai mic cu
 0,5 zile. Observatoarele sumeriene realizau calcule ale Revoluţiei Luni şi
acestea nu difereau decât cu 0,4 secunde faţă calculele din zilele noastre. Un
exemplu în acest sens este un desen rupestru din Inyo County (California) unde o
figură geometrică evidenţia o riglă de calcul în ramă dublă.
Potrivit Efemeridelor, când rotaţia siderală a Pământului era uniformă cu
ziua solară mijlocie acestea puteau fi luate ca drept etaloane de timp. În acest
sens perioada de 305 zile a fost încredinţată multă vreme în perioada interbelică
ca fiind măsurătorile latitudinii. Respectând sensul abordărilor, Euler adăuga că
acţiunile exercitate asupra Pământului de către Soare şi Lună sunt exclusiv
gravitaţionale iar Pământul este considerat în acest sens un corp solid,
nedeformabil.
În această direcţie de abordare se întrevede o soluţie prin prisma Teoriei lui
Poinsot, potrivit căreia Polii Pământeşti execută o mişcare lentă de deplasare pe
suprafaţa terestră, mişcarea fiind catalogată sub numele de precesie sau nutaţie
care modifică direcţia axei polilor în spaţiu ca urmare a influenţei poziţiei Polilor
Lunii. În această direcţie, polul terestru descrie instantaneu la sol o mişcare
retrogradă printr-un cerc ce are raza de 28 cm, mişcare prin care Polul Nord se
deplasează în sensul invers acelor de ceasornic în jurul poziţiei sale mijloci descriind
o curbă spirală care se înfăşoară şi se desfăşoară pe o latură de 26 de metri ce nu
poate depăşi un pătrat. Potrivit, virtuţii legii reflexiei în lumina acestor date,
ruinele marelui Templu Apollo de pe Insula Felixea din Marea Neagră mai pot fi
considerate un Pol Spiritual al Lumii Carpato – Dunăreano - Pontice. Zidurile cetăţii
au o înălţime de 1,66 metri iar construcţia este de forma unui pătrat ce atinge
latura de 29,76 metri.
Istoria Insulei Albe sau Insula Prea Fericiţilor cum a mai fost denumită în
antichitate poate fi integrată perfect în spiritul misterelor acestei cercetări fiind
catalogată ca deţinând un gen de arhitectură ciclopeană făcând referire la Epoca
Evului de Aur a celeştilor care au venit din orasele celeste de pe Saturn şi au
stăpânit pe tot Pământul inclusiv teritoriile ce au caracterizat existenţialitatea
românească. Vârsta de aur desemna perioada de Domnie a lui Saturn printre
oameni. El cunoscând agriculturia i-a învăţat inclusiv pe romani aceasta şi a fost
asociat cu Domnia Regelui latin Ianus. Tibul spunea despre Evul de Aur: „ Nu erau
nici vrăjbi, nici arme, nici războaie, arta criminală a vreunui fierar nu ciocănise
spada. Pomii de la ei înşişi dădeau mierea şi spontan oile veneau să-şi ofere laptele
oamenilor care n-aveau nici o dorinţă ”. Natura îi hrănea pe oameni care nu-i
dădeau nimic în schimb. „Râuri de vin curgeau în văi şi mierea picura din arbori ”, ne
povesteşte Vergiliu în „Georgica”. Aceasta a fost prima vârstă, vârstă de aur,
vârsta după care tânjesc toţi muritorii. Pământul nemuncit dădea roade şi ogorul,
fără ani de odihnă, unduia galben de spicele-i grele. Curgeau fluvii de lapte şi fluvii
de nectar şi din stejarul verde picura galbenă mierea .” După ce domnia lui Saturn,
Regele Ianus a decăzut, lumea a ajuns sub stăpânirea lui Jupiter, care a instaurat
vârsta de argint. Jupiter a limitat perioada primăverii eterne la cele patru
anotimpuri, iarna, vara şi toamna cea nestatornică şi primăverii i-a asigurat un
scurt timp, iar anul l-a împărţit în patru perioade.În epoca de argint a lui Jupiter
s-a construit Prima Casă.
În antichitate, Cetatea era împodobită cu marmură albă iar edificile locale
erau construite după un rit antic în alb aşa cum relatează, Pausanias. Pe Insula
Albă, astăzi Insula Şerpilor se vedea Luna atât de aproape şi de misterioasă încât
folclorul local amplifică misterul în jurul existenţei unei Mari şi Sfinte Mănăstiri
Albe ce exista pe Insula Şerpilor. Mănăstirea Albă este simbolizată printr-un
Soare iar lăngă ea există un Lac de Ulei Sfânt şi un Râu de Vin în care se scaldă şi
se Sfiinţeşte Bunul Dumnezeu şi Bătrânul Crăciun. Iar cărarea care duce de la
malul Râului la Mânăstirea Albă este o Cale Sacră ce indică faptul că Bătrânul
Crăciun determină ciclul providenţial existenţial. Aşadar, harta din jurul Mării
Negre este sacră prin aceste edificii antice şi se spune că Marea ascunde la sânul
ei Insula Albă sau Insula Helixea (Felicia) aşezată nu departe de Porţile de Fier,
vis – a – vis de Sulina la Sud de România, unde sunt cheile Mării Negre adică
cheile de aur şi de argint ale Puterii Sacerdotale şi Regale, ale Marilor şi Micilor
Mistere, cheile lui Ianus şi cheile lui Ion – Sânt – Ion. Marea Mânăstire Albă are
nouă Altare şi nouă Tronuri de Aur. Este Mare şi Sfântă şi se găseşte într-o
Insulă a Marii Negre, mare saturniană. Când face referire la faptul că Marea
Neagră este o mare saturniană ne referim în acelaşi timp şi la atmosfera înaltă a
lui Saturn cu care marea ia contact prin descompunerea fotonilor UV cât şi a
electronilor captaţi în magnetosferă de unde se descompune moleculele de azot şi
de metan din radicalii liberi de N, CH, şi CH 2 se combină între ei şi prin
recombinare dau naştere la hidrocarburi care se vor forma în mare, implicit
compuşii azotaţi.
Până să ia naştere în mare, acestea se prezintă sub forma unor coeficienţi
de concentraţie care iau formă de molecule complexe precum acetonitrilul sau
acrinolitilul. Cantităţile care se formează prin concentraţie au o proporţie de o sută
de milionime, care rezultă prin combinarea metanului cu apa transportată de
meteoriţi producând bioxidul de carbon care la rându-i contribuie la naşterea
aerosolilor. Aerosolii ajung în troposferă şi de aici se formează Norii Ciruşi care se
distribuie pe regiunile geografice.
Inaltul Comandament ASHTAR face precizarea că în zona Calatis – Mangalia
de lungul litoralului românesc există posibilitatea refacerii unei vechi legături
ancestrale.
Această zonă geografică dispune de o energie specială pe o suprafaţă foarte
mare, cu ajutorul căreia se poate restabili legătura de contact cu acel câmp de
energie ce vine în conexiune cu cei de pe Nave care sunt ancorate în această zonă.
Ghidurile spirituale ale Comandamentului ASHTAR au rolul de a iniţia
călătorii care ajung în această zonă, să fie ghidaţi prin Lumină până în dreptul unei
astfel de Nave, de la care se poate face recepţia semnalului de lumină cu ajutorul
căruia vom produce reîmprospătarea energetică a zonei menţionate.
 Aceste uimitoare locuri care se pretind a fi restabilite în lungul litoralului
românesc, reprezintă un câmp energetic de înaltă vibraţie iar când noi vom începe
să conştientizăm vibraţia locală energetică vom reuşi întâlnirea cu persoanele
celeste care ni se vor revela de fapt ca o întâlnire cu prietenii străvechi ai acestei
zone ce apartin şi ei Comandei Ashtar.

Reprezentanţele acestei civilizatii de mult uitată, au lăsat mesaje la

suprafaţa zonei arătând frumusetea uimitoare pe care, însăşi Planeta Pământ
doreste s-o refacă în această zonă.
Ecosistemele Regiunii Mării Negre trebuie restaurate într-o conexiune prin
care se defăşoară sau circulă curentul circular, dirijat de linia ţărmurilor şi
angrenează ceilalţi curenţi ai Insulelor Mării Negre implicit cei din preajma Insulei
Albă care este la fel de importantă în acest ecosistem.
Insulă Albă, este Insula Serpilor şi este înconjurată cu germene de aur. La
ceva depărtare se întrevede şi Laguna Letea considerată Tridentul Dunării, aşezată
exact pe paralela 450 poziţionată în mod riguros la jumătatea distanţei între Pol şi
Ecuator fiind încă o dovadă în plus de cardines mundi, axis boreus, ce găzduieşte
tărâmul magic al Daciei Primordiale considerată Centrul Suprem Spiritual al
Umanităţii. Ulterior acest centru Vortex sau Polus geticus care desemnează Polul
în România a fost desemnat pentru Munţii Carpaţi (Munţii Riphei) pe Vârful Omul,
numit şi Osia Lumii.
În cadrul acesteia, frontierele geoetnice Daciei Hiperboreene aveau o formă
perfect rotundă determinată covârşitor de Râurile care se uneau în jurul acesteia.
De la Rin la Alpi până la Marele Zid Chinezesc, Indefinitul Domnea ca stăpân peste:
pământuri nemărginite, Ţinuturi care încep nu se ştie unde şi se sfârşesc nu se ştie
unde. Dacia în cadrul acesteia era o unitate geografică care se prelungea în cadrul
Indefinitului amintit când facem trimitere la Ripheii polari şi Ripheii carpatici sau
Porţile de fier polare şi Porţile de fier danubiene. Acestea sunt indicii care fac
referire la o etapă ce a caracterizat Ţinutul Primordial al Daciei care a durat
milenii şi a avut virtuţii speciale, virtuţii analoge dezvoltate de locurile geografice
cu centre şi suporturi spirituale care au determinat dezvoltarea de Tula, sau Insule
Albe. Acest cadru de referinţă ciclică existenţială s-a perindat prin manifestările
ciclice ale migraţilor care au perindat Dacia, cunoscute ca migraţiile hiperboreene
caracterizate de două extreme ale colaborării „ tamasice” ce a caracterizat
civilizaţia migratoare hiperboreeană cum a fost cea provenită de la Polul Nord şi
Grecia Pelasgică care a determinat covârşitor itinerariul migraţiei pe verticală Nord
– Sud în Dacia Hiperboreeană.
Centrul suprem hiperborean era determinat de proiecţiile „rajasice”
desfăşurate de la dreapta la stânga stabilind centrul chintesenţial în funcţie de
ramurile orizontale care se derulau pe ciclurile existenţiale.
Prima mare verticală ciclică existenţială hiperboreeană s-a derulat până în
punctul în care a întâlnit Paralela 45 0 exact la jumătatea distanţei dintre Pol şi
Ecuator şi a fost determinată covârşitor de rasele hiperboreene celtice care se
vor stabiliza pe teritoriul Daciei dinspre malurile Mării Baltice până în Dacia,
România de astăzi. Această migraţie a venit din Nord întâlneşte Dunărea acolo unde
realizează un unghi de 900. A urmat cursul inferior al Dunării, intrând în Dacia pe
la Porţile de Fier.
De aici s-a împărţit în ramuri orizontale iar o parte a urmat verticala până
în Grecia. Ramura occidentală celtică a urmat itinerariul hiperborean conform
simbolismului geografic sacru al Daciei urmând cursul superior al Dunării.
Celţii s-au amestecat şi cu elemente străine precum cele atlantenee şi au
urmat intinerariul sacru spre Ţinuturile Europei Occidentale. Din punct de vedere al
geografiei sacre, itinerarele au avut un aspect ezoteric referindu-se la trezirea
Forţei lui Kundalinî, trezindu-se astfel centri energetici ai unei geografi sacre,
când un km2 era asemenea cu un alt km2. În această Eră, Pământul se comporta ca
un organism spiritual, subtil şi corporal deoarece avea linii de forţă şi noduri de
putere care trebuiau dezlegate, canalizate, sublimate, resorbite şi nu distruse, iar
activităţile în cadru acestora impunea virtuţii dar şi eforturi superioare,
supraumane similare personajelor supranaturale.
Ciclul se continuă simultan pe aceeaşi coordonată verticală cu rasa geto –
tracă care a venit din Nordul Greciei stabilizându-se pe ţărmurile Dunării şi Mării
Negre. Tracii au fost consideraţi în acest ciclu existenţial cel mai numeros Popor
după India, fiind incluşi în rasa tracă ( Dalmaţii, Panonieni, Ilyri, Geţi, Agathyrşi,
Sarmaţii, Sciţii, etc). Iar în rândul rasei geţilor sunt menţionaţi locuitorii de la
Nord de Dunărea Inferioară, actuala Ucraina care avea aceeaşi limbă ca şi tracii
fiind consideraţi neam de acelaşi popor. Aceste rase se contopeau sub denumirea
geto – tracă şi desemna locuitorii actualelor teritorii locuite de: Bulgaria, Yugoslavia
(Serbia, MunteNegru , Bosnia şi Croaţia), Albania, Ungaria, România, Ucraina şi
Rusia meridională până la Volga. Itinerariul migraţiei hiperboreene şi-a urmat
drumul către Răsărit prin Rusia având o uşoară îndoire către Sud. De aici ia calea
Caucazului spre Asia. Atunci când linia migraţiei s-a lăsat spre Asia, ea a întâlnit
Caucazul. Din punct de vedere geografic, Caucazul este format din două şiruri de
lanţuri muntoase, unul care se găseşte în Europa aproape de Munţii Haemus iar altul
la Est de Marea Neagră care duce până în Asia şi de aici şi legenda că a existat un
Polus Axis în caucazul dacic, caucazul polar cât şi în caucazul asiatic. Această
migraţie a fost determinată de căile sacre ale Sciţilor care a urmat o brazdă
uriaşă care se dezvoltă prin practicile agricole ce se vor perinda de la Apus la
Răsărit exact pe Paralela 450 care se găseşte la jumătatea distanţei dintre Pol şi
Ecuator. În timp ce ara Novac cu boii lui brazda care desemnează brâul Pământului
o Lumină i s-a arătat dintr-un diamant tradiţional ce a luminat unul din punctele
cele mai importante ale istoriei sacre. Iar brazda a determinat itinerariul migraţiei
hiperboreene ce s-a realizat către Centrul Suprem.
Prin urmare, desemnarea Hiperboreei în primele sale cicluri existenţiale cu
Centrul sau Polul Suprem în Dacia a durat timp de câteva milenii după care rasele
hiperboreene au migrat către Sud, înainte de mutarea Polului Axis spre Euroasia.
În aceste cicluri existenţiale, hiperboreea dacică şi hiperboreea originară desemna
prin analogie virtuţiile pe care le-au posedat aceste rase, acestea fiind considerate
un filigran în existenţialitatea hiperboreeană care se derulează pe axele amintite
prin rasele care s-au perindat în cadrul acestora. Iar Forţa Divină ce caracteriza
aceste virtuţii se exprima prin măreţia, frumuseţea, luminozitatea şi forţa
semantică a Cuvântului Şur. Semantica Cuvântului Şur desemna cenuşiul dar nu cu
înţelesul corespunzător termenului citat ci Şur exprimă virtuţiile care se manifestă
sub semnul Stelei Alcyone ale cărei raze se propagă din lumina primordială. Acestea
au trezist profund Foţa Kundalinî în acele zone geografice amintite ceea ce a
însemnat pentru indivizii umani, expansiunea şi contracţia conştinţei. Această forţă
era descrisă ca o ceaţă luminoasă în interiorul căreia persista o lumină strălucitoare
ce emana continuu dintr-o formă scânteietoare şi eterată, emanând o senzaţie de
radiaţie blândă, încântătoare şi liniştitoare, astfel încât spiritul deborda de
fericire şi o pace divină indescriptibilă umplea fibra fiinţei umane. Când Forţa
Kundalinî îşi deschidea drumurile, ea îşi realiza cursul curgerii precum cursul apei
umflate care printr-o noă deviaţie, trasează o nouă cale în sistemul entropic al
mediului geografic care modelează sistemele nervoase umane dotând indivizii
norocoşi din punct de vedere spiritual, cu puteri mentale şi spirituale incredibile.
Precum capacitatea de a transmuta biologic la temperatura camerei, produsul
seminal în seminţe vitale prin sublimare în energie radiantă care ia forma unui şuvoi
de lumină vitală ce se formează ca un centru de conştiinţă strălucitoare ce va
permite transcederea formelor exterioare. Astfel procesul de transmutaţie
biologică furnizează materia primă extrasă din cea mai preţioasă secreţie corporală
ce urmează a fi transformată în substanţă subtilă imperceptibilă. Această forţă
vitală dobândită ne permite să intrăm în contact cu Universul de Prana şi de
Energie Vitală ce intră în Câmpul de Percepţie al Vederii Supraconştiente. Acum
prana devine vehicul pentru activitatea gândirii umane pentru că transmite senzaţiile
şi impulsurile motrice care vor manifesta forţa motrice ce pune în mişcare energiile
şi vitalitatea în organismele umane. Aşadar, acest vehicul dotat cu inteligenţă
cosmică distribuie activitatea acestei lumi prodigioase prin care se crează substanţa
de bază a universului fizic. Acest combustibil suplimentat prin afluxul de energie
vitală face ca activitatea cerebrală să devină mai limpede deoarece conştiinţa de
suprafaţă se ridică deasupra senzaţiilor astfel încât, facultatea de percepere
umană ia cunoştiinţă de o existenţă suprafizică. Aşadar, efectele Kundalinî permite
individului uman să contemple cu înţelepciune aceea stare de vid nelimitat, luminos şi
conştient străbătut de o senzaţie de fericire incomparabilă ce se produce ca
urmare a unui torent extrem de însufleţitor ce realizează o rară secreţie nervoasă
cunoscută ca Nectar. Această rară secreţie nervoasă numită Nectar trezeşte
profund centrul celui de al şaselea simţ devenind în manifestare un principiu
supraconştient care însoţeşte spiritul de o bucurie infinită, imposibil de descris ce
se realizează prin şuvoiul de nectar. Acest nectar este considerat natura esenţei
organice subtile din corp care serveşte la alimentarea celulelor nervoase şi mentale
care sunt epuizabile. În etapele iniţiale ale Trezirii Kundalinî, organismul umane
începe să se obişnuiască cu trecerea curentului luminos, fiind mijlocul de salvare a
vieţii şi sănătăţii spiritului. Deoarece ştiinţa Kundalinî dispune de o formidabilă
putere latentă ce sălăşuieşte în trupul uman, putând elibera spiritul încarnat de sub
dominaţia simţurilor ce îl face capabil să se ridice, fără piedici, la starea celestă
primordială izvorâtă din cercul luminos de supraconştiinţă care ne face constant
conştienţi de o lume subtilă ce se întinde în toate direcţiile în care mergem şi
acţionăm fără a modifica în vreun fel caracterul omogen şi omnipătrunzător al
acesteia. Această lume extrasenzorială ce coexistă într-o paralelă exotică,
atemporală este alcătuită dintr-un vid conştient şi extrem de subtil ce se prezintă
în lumea noastră sub forma unor emanaţii radio, cu diferenţa că nu putem percepe
sau simţi existenţa acestor unde dar considerăm că din moment ce le vizualizăm
suntem de acord de prezenţa lor prin logica faptelor care le întrepătrunde în
realitatea noastră cotidiană. Însă cel care s-a Trezit, recepţionează cu propriul lui
câmp de conştiinţă această minunantă substanţă care este prezentă în toate
direcţiile, asemenea unei picături de rouă însă aceasta este dotată cu conştiinţa
care pluteşte intactă într-un ocean al firii pure. Datorită acesteia spiritul se
mulează, se poate răspândi pe suprafaţa apei şi poate cunoaşte o fază de evoluţie
ce se manifestă prin reveriri care provine din vasta luminozitate care face fiinţa
umană să atingă o mare sursă de fericire şi forţă. Sursa acestei stări de fericire
este contactul conştient cu o paralelă extrasenzorială care se face prezentă atât
de profund încât se întinde la Infinit în splendoarea sa, prin strălucirea substanţei
ce alcătuieşte această realitate suprasenzorială.
Lumea şi fenomenele din cadrul acestei paralele extrasenzoriale este în
continuă mişcare fiind caracterizată de creaţia ideală care arhivează continuu în
câmpul tridimensional al conştiinţei, care persistă condensată în interiorul ei dar
totuşi racordată ocazional la fântâna întregii cunoaşteri şi o simţim adesea printr-
un soi de electricitate conştientă încărcată de cunoaştere. Această cunoaştere
reprezintă dorinţa de aspiraţie spre o cucerire spirituală adesea însoţită de
activitatea Forţei Kundalinî în centrul intelectual ce devine capabil să declanşeze
stările contemplative ale spiritului. Prin stările de contemplaţie se activează în
creier un diapazon de vibraţii provenite din universul de conştiinţă care ne
înconjoară de pretutindeni trezindu-ne stările de viziuni ce vin din
supraconştient.Aceste stări sunt stimulate ca urmare a transformării curenţilor
vitali care tind să creeze o condiţie a creierului şi a sistemului nervos care
abilitează fiinţa să-şi depăşească limitele actuale ale spiritului, care trezeşte în om
o stare de conştiinţă, mult deasupra celei cu care este înzestrată normal,
umanitatea în prezent. Această stare de evoluţie a supraconştiinţei se produce şi
acţionează prin legi eterne, profund neinteligibile pentru cei din prezent fiind
capabile să ascensioneze dimensional individul trezit prin supremaţia Forţei
Kundalinî, astfel încât tărâmul de jos al instinctelor fac un salt capital în
perigrinarea sa, la un salt ce ancorează muritorul de pe pământ până la culmile ce
atinge cerurile modului de a fi divin.
În acest cadru de cunoaştere devenim observatori pe tărâmul sinelui ce se
manifestă într-un plan al supraconştiinţei profund strălucitoare în care fiecare
fragment reprezintă o lume nelimitată de cunoaştere ce înglobează prezentul,
trecutul şi viitorul unde se regizează toate ştiinţele, toate filosofiile şi toate artele
vreodată cunoscute cât şi cele care vor fi cunoscute, toate concentrează şi conţin
într-un punct unde există aici şi pretutindeni, acum şi totdeauna, ca un Ocean
informal nemăsurabil de înţelepciune. Chiar de aici se transmite periodic carburantul
vital pentru organismele umane ce alimentează cu rezerve de energii vitale ce îi va
permite trupului să-şi urmeze activitatea de cunoaştere şi înţelegere a misterilor
fără realimentare pe perioade lungi.Aceste energii vitale sunt orientate către
dezvoltarea sistemului cerebral şi nervos ce alimentează căile principale prin care
operează energiile puse în mişcare care se formează continuu şi se activează prin
supraconştiinţa individului dar şi prin minunata ingeniozitate a naturii care ascunde
miracolele în fragilul corp uman, care prin argila ce îl ancorează pământului, permite
spiritului să îşi ia zborul fără piedici, până la culmile vertiginoase pentru a bate la
Porţile Cerului.
Pe măsură ce omul înaintează în drumul vieţii sale, el se înţelepţeşte şi
dobândeşte tot mai multă credinţă şi pricepere ca urmare a acesteia vom resimţi
expansiunea progresivă a câmpului conştiinţei cât şi strălucirea intensificată lent a
obiectelor oferite percepţiei interioare şi exterioare ce îl face corpul să vibreze
într-o existenţă luminoasă de culori strălucitoare. Astfel, spiritul uman se
acordează diapazonului de vibraţii ce aparţin unei existenţe maestuoase ce coexistă
în această paralelă extrasenzorială formată din oceane, munţi, sori şi planete care
nu sunt altceva decât nori mici ce se deplasează pe un cer strălucitor, marcând o
existenţă care poate fi cunoscută numai prin experienţă. Această experienţă
dobândită dezvoltă în noi căi de comunicare, observabile prin intermediul unui gen
de energie vitală luminoasă care se prezintă sub formă latentă în organismul uman,
se răspândeşte prin circuite magice ce distribuie energia responsabilă cu minunile pe
care le va întreprinde trupul uman. Acestea se prezintă însoţite de viziuni şi extaz
fie sub forma puterilor psihice apărute brusc, care face posibilă dezvoltarea unui
univers spiritual, care se face capabil de accesare printr-un spirit strict raţional ce
modelează conştiinţa de suprafaţă care tinde să aducă trupul uman mai aproape de
substanţa primordială fiind responsabilă de existenţa sa. Această substanţă există
ca potenţialitate prezentă în mod natural în corpul uman şi depinde de trezirea
Kundalinî care este cea mai mare întreprindere şi cea mai minunată realizare care îl
aşteaptă pe om, pentru că îi face posibile trecerea dincolo de limitele universului
fizic, al cărui sens trebuie astfel descifrat. Cunoaşterea metodelor sigure de
trezire a Forţei Kundalinî declanşează în om procesul de transformare ce îl va
conduce spre aceea stare sublimă ce transportă fiinţa muritoare până pe culmile
suprapsihice în PreaFericita proximitate a realităţii conştiente, eterne şi a toate
ştiitoare, mai minunată decât orice minune, mai secretă decât orice secret.
Aceasta va aduce umanităţii periodic o recoltă de aur de fiinţe minune, ce au
posesia unor daruri mentale şi spirituale ce le face capabile să îndeplinească
funcţiile supreme de Miniştrii ai Lui Dumnezeu şi de guvernanţi printre oameni.
Aceştia vor furniza descoperirea naturii şi sensul impulsului religios din om, pentru a
revela misterioasa putere suverană din care profeţii şi înţelepţii îşi dobândesc
autoritatea şi inspiraţia pentru a dezvălui sursa geniului prin care curge fântâna
secretă a artelor pentru a face cunoscut scopul pe care natura l-a destinat
umanităţii. Scopul evident este trezirea prin arte a unor forme de energie vitală
care va transforma profund personalitatea şi facultăţile mentale superioare.

Aceste facultăţi mentale vor opera în cadrul organismelor umane prin legi
biologice prin care trupurile umane se vor desăvârşi în decursul a câtorva ani,
descoperindu-i astfel ce drum i-a fost trasat individului de natură pentru evoluţia
sa, pentru recunoaşterea veritabilei sale naturi divine. El va descoperii prin
revelaţia firii sale, lumina nemuritoare, lumina călăuzitoare ţinută de natură din
timpuri imemoriale conducând omenirea pe drumul evolutiv al luminii care strălucea
la profeţii şi înţelepţii antichităţii iar astăzi continuă să strălucească la oamenii
vizionari, continuând să scânteieze în eternitate, iluminând vastul amfiteatru al
Universului pentru scenariul minunat şi neîncetat al Atotputerniciei şi imperisabilei
Regine a creaţiei, VIAŢA.
Trecerea Stelei Alcyone dintr-un întuneric în altul arată cum se desfăşoară
ciclul existenţial. Iar în tradiţia dacică existau momente la care se săvârşea
readaptarea care se impunea în desfăşurarea ciclului! În cazul spaţiului geografic
românesc cu obârşi geto – dacice, Confederaţia Galactică a hotărât evoluţia
conştiinţei pe ramura orizontală. Această evoluţie urmează să realizeze convergenţa
prin integrarea celor 5 rase însă această integrare spirituală necesită ciclicităţi
temporale în timp deoarece fiecare rasă deţine părţi ale unui puzzle din întreg.
În prezent în România sunt întrupate peste 100 000 de suflete de natură
geto – dacă, unii sunt chiar descendenţi ai celţilor şi sciţilor. Însă viitorul integrării
armonioase a seminţiilor geto – dace din spaţiul românesc este calculat printr-un
program de evoluţie şi trezire planetară susţinut de mai multe energii celeste
generate de sisteme planetare şi constelaţii care îşi trimit razele de lumină
primordială prin mişcarea de precesie a Pământului pe o perioadă temporală ce
ajunge până în anul 2100. Influenţa energetică locală va marca trezirea spirituală
a unor grupuri de iniţiati în spaţiul nostru românesc care va angrena populaţia să
întreprindă activităţi specifice în zone geografice care le pun în valoare optimă,
energiile ascunse, latente care se vor propaga pe viitor făcându-i capabili de
trezire spirituală în specia de rasă caracteristică ce trebuie să urmeze evoluţia pe
acest teritoriu în armonie şi devoţiune faţă de o cauză spirituală care va duce al
renaşterea spirituală prin SPIŢA DE MONADE, ce va alcătui MerKaBa - Floarea ce
aparţine sufletului românesc privit în complexitatea lui cu toată diversitatea de
seminţii spirituale. Rolul acestuia este să trimită semnale în legătură cu programul
sufletului şi a căilor de ancorare a sufletului fiecăruia într-o direcţie de evoluţie.
Aici se găseşte conţinutul cunoştinţelor akashice a sufletului în cadrul modelului în
care se manifestă sufletul în individualitatea sa. Şi evident că el se manifestă prin
Monadă care este unitatea de existenţă a scânteii divine ce se va reflecta de la
Dumnezeu prin individ. Iar schemea monadică reprezintă schema corpurilor eterice
şi fizice ce se imprimă în cadrul acestora sub forma unei puternice vindecări pentru
a desăvârşi evoluţia extensiilor de suflet în cadrul unui tipar perfect.
În viaţă, Dumnezeu se ascunde şi se descoperă în istorie. Istoria este o
pedagogie divină care operează prin suferinţă iar prin rugăciune se asigură echilibrul
dintre suferinţă şi puterea credinciosului de a face faţă acesteia. Harul divin
coboară şi se retrage după o iconomie tainică, numai de El ştiută. Aşadar, istoria
este inseparabil dependentă de destinul neamurilor. Între acestea, cheia
interpretării istoriei neamurilor se va face numai prin referire la creştinismul
revelator care ne este dat de natura teandrică a Lui Iisus Hristos. Prin acesta ni
se încredinţează accesul la istoria mântuirii, care nu poate fi complet separată de
istoria seculară. În acest plan, Israel joacă rolul central pentru că Mesia va coborî
în istorie pentru a întemeia împărăţia veşnică. În aceste sens, Israel este îndemnat
să reflecteze asupra propriului trecut: „Adu-ţi aminte de zilele cele de demult,
cugetă la anii neamurilor trecute” (Deut 32, 7). Cartea lui Iov, este cea mai veche,
în care găsim universalitatea discuţiei ce priveşte problemele destinului omului şi a
căilor Domnului faţă de el pe pământ. Proiectând Lumina în trecut, ni se îngăduie să
vedem cum să conciliem cele două linii din Vechiul Testament care urcă spre Hristos
şi găseşte armonia în El, tot astfel, proiectând Lumina în viitor, ni se arată cum să
interpretăm istoria omenirii în timpul aşteptării Domnului. În această direcţie
creştinismul se susţine prin revelaţie şi răscumpărare, fiind căile prin care se poate
contribui la evoluţia omenirii către Dumnezeu. Iar creaţia începe să se desfăşoare
în istorie, ca Dar Dumnezeiesc, dar şi la Libertate sau misiune omanească. Istoria
îşi dobândeşte rostul prin prisma destinelor individuale, care şi-au stabilit ca drept
misiune a vieţii, dobândirea Împărăţiei Lui Dumnezeu care nu este din lumea
aceasta însă dobândirea acesteia se realizează prin dezvoltarea spirituală a chipului
lumii acesteia. Iar aşteptarea viitoare a Împărăţiei Lui Dumnezeu se va realiza prin
intervenţia nemijlocitoare a Lui Histos cel Înălţat. Atunci El va inaugura pentru cei
drepţi timpul împărăţiei adică ziua odihnei, ziua a şaptea care a fost Şfiinţită, şi
va da lui Avraam moştenirea făgăduită. Însă până la aceea vreme viitoare, istoria
este prin fiinţa ei drum, este totodată timp şi în timp nu este dat totul concentrat.
Pe pământ sensul istoriei este descoperirea creaţiei, Revelaţia Tainei Întrupării
Mântuitorului, deoarece este miezul istoriei, coloana vertebrală care este
concentrată pe succesiunea evenimentelor în mijlocul cărora se află Hristos,
Cuvântul Lui Dumnezeu cel Viu. În această direcţie sensul istoriei este dat de
revelaţia şi împlinirea destinului spiritual al omenirii. În acest timp, istoria se
descoperă treptat, prin punerea cap la cap, a Kairoi-lor care explică timpurile
istoriei pentru a realiza progresul secret, invizibil al Cetăţii Lui Dumnezeu.
Scopul istoriei spirituale a umanităţii devine aici mărirea numărului sfiinţilor,
pentru a participa la construirea Cetăţii Divine şi creşterea Corpului Mistic. Iar
scopul vieţii oamenilor care doresc să se sfiinţească în viaţa lor creştinească este
dobândirea Duhului Sfânt, aşa cum îndruma Sf. Simeon Noul Teolog. Iar scopul
istoriei universale devine în acest context cale pentru mântuirea umanităţii prin
urmarea exemplului lui Hristos până la a doua Lui Venire. Astfel, omul ajunge să îşi
împlinească destinul, care înseamnă intrarea lui la Planul Divin pentru a dobândi
darurile divine, cu care devine mădulare ale Trupului Bisericii al cărei Cap este
Hristos. De acum, credinţa noastră nu trebuie să reflecte o reverire a gândirii
umane, ci Revelaţia Cuvântului Lui Dumnezeu care este Viu în biserica sa şi primit
prin ea.
În cadrul istoriei, Cuvântul Lui Dumnezeu este la fel de viu şi se manifestă
ca:
Cuvânt prin care se pune în aplicare Actele şi Faptele Lui Dumnezeu prin
intervenţie divină, miracole faţă de realităţile de pe pământ. Miracolele şi alte
forme de viziuni însoţesc oamenii care înfăptuiesc Planul Lui Dumnezeu,
Cuvântul precede anumite rostiri divine precum Aleluia sunt menite să
exprime voinţa divină într-o anumită împrejurare,
 Cuvântul încuvinţează acţiunile misionare, apostolice care transmite mesajul
evanghelic în lume prin apostolii ce vor fi inspiraţi de Duhul Sfânt pentru a face
cunoscută revelaţia şi taina cuvântului.
În tradiţia cabalistică se spune că doar 36 de Înţelepţi într-o generaţie ştiu
adevărata pronunţare a Numelui Divin. Dumnezeu spune „Cel ce Sunt” făcând
referire la Veşnicia Posesiei Împărăţiei Sale, care este deplină şi desăvârşită, a
vieţii fără de moarte. Numele „Cel ce Sunt”, Adevărul Veşnic se face cunoscut
prin actele intervenţiei Sale în istoria universală, care nu se epuizează , ci indică
mereu o acţiune care se îndreaptă spre un viitor măreţ, care va fi dezvăluit pe
deplin, cum zice apostolul „faţă către faţă”. Secularizarea istoriei s-a realizat
prin Sfântul Luca, acesta fiind primul care dobândeşte revelaţia în istorie, el a
atras antipatia multora care nu au dorit să cunoască Adevărul care provine din
Revelaţia Cuvântului Lui Dumnezeu. Atunci când ajungem să păşim cărările istoriei
sacre, sensul aşteptărilor noastre devine unul concret, deoarece ştim că vom
cunoaşte ceea ce relata Sfântul Apostol Evanghelist Ioan: „şi am văzut Cer nou şi
Pământ nou [.....] şi am văzut Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, pogorându-se din
Cer de la Dumnezeu, ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei (Apocalipsa, 21 –
1 – 2) dar şi în slujba Învierii Domnului. Aşadar, prin Iisus Hristos, Logosul nu este
numai domeniul ideilor, valorilor şi legilor care guvernează sensul istoriei, ci El este
Însuşi istorie. Aşa cum arată Sfântul Pavel, Hristos a intrat odată pentru
totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de viţei, ci cu Însuşi sângele său, şi a
dobândit o veşnică răscumpărare. (Evrei 9, 12). Aşadar, scopul evenimentelor de pe
scena istoriei este revelarea Cuvântului Lui Dumnezeu iar revelaţia nu este înţeleasă
complet decât la sfârşitul istoriei mântuirii pentru că întreaga istorie a lumii se
desfăşoară după un plan divin. Revelaţia istoriei este deschisă oricui are ochi să
vadă pentru că are un caracter universal. Pentru că Iisus cel Înviat le-a deschis
ochii apostolilor aşa cum a facut, în mod explicit cu pelerinii pe care i-au însoţit pe
drumul spre Emaus.
În Evanghelia după Matei Iisus ne sfătuieşte să avem credinţă cât de mică
ar fi dar să fie credinţă: „ Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar,
veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta, şi nimic nu va fi
vouă cu neputinţă. (Matei 17, 20)
Aceasta este posibilă prin lumea Duhurilor şi Minunilor din Noul
Testament.Astfel, acţiunile şi faptele divine dobândesc o semnificaţie ce reuseşte
să afişeze evenimente supranaturale care servesc drept cod religios pentru
interpretarea istoriei seculare. Aceste evenimente sunt menite să prezinte Puterea
Cosmică a Lui Dumnezeu care se desfăşoară în istorie pentru a încuvinţa mântuirea
personală prin schimbarea şi desăvârşirea trupurilor celor de pe pământ, în care
fiecare individ îşi are importanţa şi rolul lui divin.
O a doua axă este dedusă din paralelismul care a existat în mai multe etape
istorice între Africa şi Dacia. O primă etapă pe această axă subdivide ciclul
existenţial elenistic, organizat de Alexandru Macedon şi succesorii săi care vor
organiza ulterior Scythia Minor, Delta Nilului şi Bactria. Acest ciclu dac
existenţial s-a derulat sub semnele misterilor Benedictio Latina, Sabazias un zeu
traco – frigian venerat de la Munţii Carpaţi până în Cartagina. Acest ciclu
existenţial dacic se continuă şi după războailele dacice din anii 101 – 102 î.e.n
când sunt organizate cu prioritate limes-urile africane cunoscute ca Dosarele cu
problemele dacice şi africane. O dovadă importantă a acestei axe ciclice
existenţiale daco – africană este menţionată de Columna lui Traian, confirmată de
Dio Cassius, care prezintă drumurile ce fac legături spre satele dace ce existau în
interiorul Daciei iar aceste dovezi arheologice şi socio – lingvistice sunt
reprezentate prin aşa zisele fossatum-ul dac şi african.
Potrivit lui Baradez, fenomenul fossatum desemna o reţea de puncte de
veghe şi fortificaţii stabilite la marginea unei zone de locuit . Basoreliefurile
explicau că cioplitorii în piatră africani şi-au adus aport în muncă la ridicarea
monumentului pontic prin care G. Charles – Picard compară metopele de pe
Tropaeum Traiani cu basoreliefurile de pe Arcul lui Caracalla din Volubilis. Acestea
dovedesc contactele comerciale, militare şi culturale dintre regiunea Dunării, Africa
şi Orientul Mijlociu fiind foarte bine definite în cadrul Imperiului Roman, regiunile
fiind complementare în cadrul acestuia.
Din punct de vedere astronomic, în acelaşi timp, Polul Sud se mişcă în mod
asemănător. Ca urmare a acestor constatări s-a dovedit că mişcarea de rotaţie a
Pământului se efectuează prin mişcări circulare ce ia formă de cercuri
reprezentate prin sistemul celor două conuri ale lui Poinsot, în care unul se roteşte
relativ la Pământ iară celălalt la reţeaua de referinţă relativă a sistemului Stelar.
De exemplu, răsăritul Soarelui în Constelaţia Fecioarei.
Linia care stabileşte contactul celor două conuri formează o axă de rotaţie
ce execută o mişcare liberă care se produce ca urmare a adăugării unei cantităţi de
materie oarecare între Pol şi Ecuator, de plidă forma unui munte, cum sunt Insulele
Albe camuflate de pădurile exotice din America de Nord şi Canada pot influenţa
regularitatea mişcării sferei ce se realizează prin mişcarea polilor pe suprafaţa sa,
iar modificările vor descrie la suprafaţa Pământului cercuri în jurul originii sale. Nu
departe de izvoarele fluviului Paraguay se găseşte misteriosul oraş Gran Moxo, ce
deţine misterioase monumente în vârful cărora se adăpostesc coloane misterioase ce
deţin un sistem de iluminare la o înălţime de 7,75 metri desupra acestora se află o
Lună mare care iluminează puternic tot Lacul, alungând zi şi noapte, întunericul şi
umbra. În turnurile acestui oraş misterios se găseşte o bază a Confederaţiei
Spaţiale care se desfăşoară ca nişte imense labirinte subterane din Matto – Grosso
până la Amazonia.
 Aici ar fi existat o rasă civilizatoare a imperiului incaş, aymaros, o
populaţie de rasă albă atlantă. Aceşti aymaros au lăsat în urma lor obiecte de artă
printre cele mai rarisime. Este vorba de obiecte din metal preţios, din geme şi
cristal precum: vulturii din cristal şi cocoşii aymaros din aur împodobiţi cu
nestemate. De asemenea, aflăm de uriaşul disc de aur translucid suspendat de un
plafon cu corzi din Aur Pur. Acest disc provenea din Lemuria şi reprezenta un
obiect de adoraţie şi reprezentare simbolică a Soarelui din care se propagă lumina
albă eternă a flăcării cristaline Maxin, lumina divină nelimitată a Creaţiei. Discul
translucid se utiliza în conexiune cu un sistem de oglinzi din aur pur, de reflectoare
şi de lentile fiind capabil să-i vindece pe bolnavi în Templul Luminii. Discul a fost
ascuns cu grijă într-o mânăstire din Anzi situată în apropierea Lacului Titicaca unde
se pare că mai există şi astăzi. Lumina discului este considerată Lumina lui Maxin a
strămoşilor posedând aceeaşi putere ca şi cea utilizată în obiectele zburătoare
neidentificate ale vizitatorilor din spaţiu. Sunt consideraţi cei mai vechi de pe
planetă, cunoscuţi ca aparţinând triburilor cot – sun şi locuiau în cocioabele din
papura totora şi au trăit în permanenţă într-o stare contemplativă. Ei au construit
pe altiplano, vechile orase, dintre care cel mai minunat era Tiahuanaco.
Atunci pamântul era luminat doar de Lună şi Stele, Soarele nu exista.
Studii de specialitate” asupra acestui popor - trib putin numeros (aproximativ
50.000 de oameni, in 1978), a supravietuit de-a lungul mileniilor in mijlocul Asiei,
la 20.000 de km distanta de cele mai apropiate populatii albe.
În raport cu sistemul de rotaţie descris al celor două conuri se admite că
unele axe rămân în repaos faţă de direcţiile Stelelor şi ar coincide la un moment
dat cu axele terestre adică latitudinile descrise ca fiind complementul distanţei
unghiulare dintre Observator şi Pol care suportă variaţiile instantanee ce se produc
în cazul latitudinii.
Teoria enunţată de Euler se baza pe un model de Pământ rigid însă influenţat
în variaţia latitudională de comportarea anumitor factori în direcţia meridianelor
cum ar fi în prezent, Greenwich care admite o influenţă impusă de deplasarea
anticicloanelor – acumulări de mase de aer care se deplasează după anotimpuri. De
exemplu, iarna când există un important anticiclon deasupra Siberiei iar vara
acţionează celebrul anticiclon din Insulele Azore sau din alte cauze precum:
acumularea apei în sol, schimbările de nivel al mărilor sub efectul vântului. Iată
cum schimbările climatice influnţează nu numai mediul în care convieţuim ci şi modul
de înregistrare a timpului în cadrul meridianelor!
De asemenea, activitatea solară poate afecta rotaţia Pământului prin
cuplarea legăturilor atmosferei cu Oceanele. În cadrul acestei legături deplasarea
maselor de aer de a lungul axei de rotaţie a Pământului poate schimba viteza de
rotaţie a Globului şi amplitudinea în mişcarea polilor pentru perioade lungi de timp.
Aceasta s-ar produce ca urmare a înclinării axei de rotaţie a Pământului faţă de
eliptica sa prin care se afişează unghiul de incidenţă a razelor solare ce se propagă
până la sol într-un punct de pe Glob, care face ca în decursul unui an iarna să fie
mai lungă decât în acelaşi punct vara. De exemplu, în emisfera nordică, iarna
Soarele se ridică mai puţin deasupra Orizontului, iar razele sale cad mai oblic la
sol. Astfel, fluxul radiativ ce cade incident pe unitatea de arie variază invers
proporţional cu valoarea cosinusului unghiului de incidenţă unde emisfera nordică
primeşte mai puţină energie solară iarna decât vara. Din cauza aceleiaşi incidenţe
oblice a razelor solare, drumul străbătut prin masa de aer a atmosferei de către
acestea este mai lung în timpul iernii decât în timpul verii.
Atmosfera terestră este pentru razele solare mai groasă iarna decât vara,
ceea ce reduce din energia solară primită la sol. De remarcat este că unghiul de
incidenţă a razelor solare şi masa de aer străbătută la solstiţul de iarnă sunt
aceleaşi cu cele de la solstiţiul de vară la Polul Nord.
Iarna paralela latitudinii are arcul de cerc aflat în lumină proporţional cu
durata de strălucire a Soarelui fiind evident mai scurt deoarece Pământul primeşte
în emisfera nordică o cantitate micşorată de energie luminoasă. La aceste
consideraţii geometrice, în timpul iernii frigul reţine în atmosferă vaporii de apă sub
formă de nori şi ceaţă, fapt ce reduce şi mai mult radiaţia luminoasă incidentă
disponibilă la suprafaţa Pământului.
Asocierea acestor variaţii în deplasările neregulate ale atmosferei poate
scoate în evidenţă variaţii de lungă perioadă în rândul longitudinilor şi latitudinilor
mijloci. După unii cercetători avizaţi aceste influenţe s-ar datora şi produce ca
urmare a neconformităţii între Zeniturile staţilor de măsurători latitudionale şi
constelaţiile de referinţă pe sfera terestră ce ar reflecta schimbarea latitudinilor
de referinţă ale staţiilor de măsurători latitudionale. De exemplu, începând cu anul
de referinţă 1967 s-a adoptat latitudinile de referinţă a celor 5 staţii de
măsurători de pe paralela 390 8' precauţile luate în cadrul acestor măsurători au
vizat ca această origine să rămână fixă chiar dacă suferă modificări progresive.
În concluzie, principalele deplasări ale axei polare au vizat:
a. precesia luni- solară:adică axa de rotaţie instantanee descrie în
spaţiu,în sens retrograd, un con circular cu deschiderea de 23 027'
în jurul Polului.
b. deplasarea anuală a Polului ceresc ca urmare a acţiunii Soarelui pe
baza nutaţiei, Polul descrie o curbă care redă o amplitudine de
aproape 1'',
c. Nutaţia semianuală este directă,
d. Nutaţia principală este de 18,6 ani retrograd, motiv pentru care
punctul echinocţiului de primăvară resimte turtirea dinamică a
Pământului,
Ca urmare a acestor factori în 25 800 de ani perioada precesiei cuprinde
1380 de oscilaţii de nutaţie de 18,6 ani.
Începând din anul 1984 scara de timp a efemeridelor a fost înlocuită cu
scara de timp bazată pe etaloanele cu cuarţ. De asemenea după anul 1999, scara
de timp care numără anii la unele culturi are o altă semnificaţie iar la altele o cu
totul alta. De exemplu, la musulmani anul 2000 începe în anul islamic 1421, iar la
evrei potrivit calendarului perpetuu universal anul începe din anul 4882.
 În acest context, imaginarea unei conexiuni spaţio-temporale în diferitele
teorii şi culturi privind determinarea mărimilor spaţiale şi ale celor temporale arată
că etaloanele de timp nu au putut fi conservate într-un muzeu al unităţilor de
măsură în care unităţile fundamentale să reflecte perfect ciclicităţile vieţii. Însă
asemeni Universului, unităţile de timp din calendarul perpetuu, îşi păstrează
ciclicitatea putând fi asimilată cu o mişcare de rotaţie şi de revoluţie . În acest
caz desfăşurarea timpului unui an se realizează prin rotaţie în sensul acelor de
ceasornic care din punct de vedere grafic ia forma unei elicoidale care delimitează
Sistemul Vieţii Fiinţei Universale.
În acest context, determinarea unităţii de timp se realizează optim prin
fotonastiile plantelor sau a medilor entropice vegetale reprezintând un moment de
raportare prin amenajamentele artistice de la faţa locului. Privitorul ia contact cu
un timp estetic, ascultând vibraţia acestuia în ritmul sau freamătul pietrelor
străvechi, precum bolovanul lui Mircea cel Bătrân, apa râului redă acele senzaţii şi
unde vibraţionale de timp care încep să se deruleze prin înfăţişările urbanistice
care încă mai dăinuie ajutând să facă recepţia senzaţilor trecutului, precum
rămâşiţa unei case, mori de apă, etc se afişează prin scârţâitul de scândură veche
ce le alcătuiesc structurile funcţionale menite parcă încă să mai vibreaze scurgerea
timpului în preajma naturii până în prezent.
 Conexiune cu Piramida din Pitesti si arhitectura căldirii Bibliotecii Dinicu
Golesti.
Care să fie explicaţia ştiinţifică a fenomenului deja – vu?
Memoria socială şi energetică a unor asemenea locuri se manifestă la nivelul
trăirilor şi percepţiilor noastre umane, când ne situăm pentru un moment în
preajma unor asemenea locuri incarcate sau înmagazinate de energia trecutului
capabile să emită şi să recepţioneze în fiecare dintre noi, vibraţile locului care
realizează o conexiune perfectă cu timpul sideral în care spaţiul – timp tinde să
evolueze în spirală prin interacţiunea cu Conştiinţa care crează direcţile sau linile
temporale care se vor materializa şi vor configura din sursa de potenţialităţi din
spaţialitatea prezentă şi viitoare care este pe veci inepuizabilă deoarece provine din
neant. Spunem în acest caz că matricea evenimentelor care s-au manifestat prin
spirala timpului trece prin punctul meridional prin care Sistemul Vieţii Fiinţei
Universale se manifestă ca o enormanie prin care se delimitează numărul
funcţiunilor vitale universale care propagă forţa vitală ce sfredeleşte sferele
muzicii dar şi fiinţei în general delimitând mişcarea vieţii de pretutindeni.
Amenajamentele verzi estetice interceptează cu formele de geometrie sacră
precum rămăşiţele de patrimoniu de la Sarmisegetusa Regia, ce cristalizează
sistemele de orânduire care au guvernat cândva odată lumea prin priceperea şi
măsurarea trecerii timpului. Evenimentul temporal este conceput conştient şi
miraculos marcând o concretizare continuă a Creaţiei ce se propagă printr-un vid
ideal şi moral, care îşi are originea într-un punct al conştiinţei în care se
concretizează Întregul Univers prin care se manifestă conştiinţa noastră ca un
rezultat armonic al stărilor şi mişcărilor noastre ce se îndreaptă spre centrul
original al tuturor stărilor şi mişcărilor sufleteşti. Pentru sănătatea corpurilor
subtile este necesar să întreţinem sisteme de credinţă pozitive ce promovează
starea de bine a sufletului şi adevărul existenţial pentru manifestarea Darurilor
Divine de bucurie, abundenţă, sănătate vibrantă, creativitate nelimitată şi Unime cu
Dumnezeu.
Configurarea în armonie a tuturor lucrurilor fie chiar aparţinând amintiri ale
unui trecut derulat şi conservat prin monumentele de artă păstrează perfect
memoria locurilor, reliefată prin prezenţa arhitecturii specifice epocii medievale
între care se remarcă ca o particularitate casele de sindrile – monument restaurat
care implică trezirea imaginii trecutului în prezentul cotidian prin restaurarea în
modele de arhitecturi demne de a fi conservate la faţa locului în arhiva culturală
ambientală a parcului pentru a fi cunoscute generaţiilor viitoare ca valori
tradiţionale, în care mestesuguri realizate la faţa locului se împlestec prefect cu
ocupaţile celor care le exercită ca o legătură preţioasă în devenirea noastră
socială.
Transformarea urbanistică medievală se produce şi sub raportul formelor
geometrice care realizează tranziţia de la pătratul de bază la secţiunea octogonală
care nu se mai realizează în forma clasică a triunghiurilor sferice (pandative) ci prin
triunghiuri plane folosite în arhitecturile mânăstirilor de la Curtea de Argeş şi de la
Tismana. Ulterior se produce o restructurare arhitecturală cu prilejul desfinţării
zidului despărţitor de arcade prin dărâmarea bolţilor pronaosului. Desfinţarea
arcadelor a reprezentat un deserviciu adus standardului arhitectural medieval fiind
înlocuit cu zidurile pline care încep să preia un amestec de reminescenţe romanice şi
gotice.
Revenind la specificul arhitecturii medievale putem considera că în cadrul
acesteia, o schimbare importantă în prezent poate fi fundamentată în peisajul
lărgirii ferestrelor care amintesc că se desfăşurau într-o formă perfect orizontală,
având cornişele zimţate uneori înlocuite prin cornişe clasicizante, cu dentricului uşor
supraînălţate. Adăugirile au rolul de a armoniza vechea arhitectură în care cele
cinci ciubuce (rezultate din suprapunerea panourilor pe două registre) prelungesc
faţadele pridvorului formând un brâu median. Decorul cu arcaturi şi panouri
dreptunghiulare au rolul de a reproduce faţadele laterale lărgite, remontate în
perfecte condiţii de conservare la golurile pridvorului adăugat.
Fotografia arhitecturală medievală permite observarea unei decoraţii
policrome, în care registrul arhitectural se completează perfect cu arcadele
pridvorului care îmbină perfect faţadele de vest. Însemnările lui D. Butculescu
încadra pictura figurativă în vrejuri şi chenare geometrice zugrăvite în roşu, brun şi
negru iar portalul de piatră este sculptat şi învelit perfect cu motive vegetale,
verdele însemnând tendinţa de a releva bogăţiile ascunse ale solului localităţii
capabil să susţină o biodiversitate arhitecturală în care formele se împletesc
perfect cu arhitectura şi vegetaţia ce le prilejuieşte printr-o armonie perfectă.
Întrepătrunşi de valorile autentice ale trecutului medieval, putem identifica
şi stabili adevăratele punţi în materializarea valorilor culturale arhitecturale si
ecologice viitoare intr-un context de temporalitate care se intrepărtunde în acord
cu mediul şi capacităţile de funcţionare armonioase ale oamenilor în societate.
Între toate acestea, compoziţia noului centru cultural se delimitează de cele
vechi, medievale pe anumite porţiuni spaţio-temporale ce delimitează anumite
artere fundamentale ale oraşelor româneşti.
Cultura medievală urbanistică, explica întemeierea oraşelor sau a aşezărilor
în funcţie de satisfacţia a trei necesităţi fundamentale, cum ar fi:
a) elementele de origine ale aşezărilor omeneşti,
b) hrana,
c) apărarea,
 d) schimbul de mărfuri posibil de realizat într-o regiune pre-existentă,
situată de regulă de a lungul unei căi comerciale cu observaţia ca locul de
schimb să nu fie determinat de circulaţie ci doar prin întreruperea
circulaţiei în puncte obligate precum: trecerea unei ape, la o bifurcaţie
de drumuri, la confluenţa râurilor, în locurile de popas ce erau aşezate la
distanţe ce puteau fi străbătute pe durata unei zile.
Din punct de vedere al acestor condiţii fundamentale, atestările
documentare medievale indică în aşezarea Piteştilor ca factor primordial în geneza
acestuia cu predominanţă funcţia de Popas, în zilele noastre cunoscută prin cea de
Popasuri turistice, dar şi de schimb de mărfuri cât şi împrospătarea merindelor.
Bănuim că această din urmă funcţie (împrospătarea merindelor) se referea la
nucleul urbanismului medieval care s-a perpetuat în timp în toate construcţile
medievale cu păstrarea pivniţelor ce reflectau gama stilistică urbanistică a secolului
XIX – lea. Cum ar fi de exemplu apariţia curţilor boiereşti în zona străzii 1 Mai
avea ca drept punct de reper nucleele de pivniţe înalte existente pe str. 1 Mai nr.
4 dărâmată în anul 1975 dar şi a celei din str. M. Kogălniceanu, nr. 16 prin
identificarea caselor boiereşti ale lui Mareş Băjescu.

Imobil Patrimoniu Cultural, str. M. Kogălniceanu, nr. 16

Sau amplele pivniţe boltite şi dispuse pe toată lungimea clădirii fiind situate
la casele de pe str. 1 Mai, nr. 8 şi Gheorghe Lazăr nr. 40 de asemenea, dărâmate
în anul 1975, în cadrul cărora se practica negoţul cu vin.
Aceste străzi au grupat gospodările orăşenilor care erau dispuse paralel cu
Lunca Argeşului cât şi parlel cu axul comercial al Oraşului Medieval Piteşti, cum ar
fi str. 1 Mai denumită în trecut „ uliţa grecilor” şi „uliţa boierească” care se
prelungea până în str. Egalităţii cât şi jumătate din strada dinspre Nord.
Grupările de case boiereşti sunt consemnate pe str. 1 Mai în preajma
acestora fiind atestată şi ridicarea Bisericii Buna Vestire, zidită în anul 1564 de
marele logofot Ioan Norocea. În sec al XVI – lea pe această stradă se stabileşte o
colonie grecească, consemnată documentar în jurul anului 1500, de unde şi
denumirea veche a străzi „uliţa grecească” iar numele Bisericii Buna Vestire era
consemnat în sec al XVIII – lea drept „Biserica din Greci”.
 Uliţa boierească se continuă cu alea casei Brătienilor din str. 1 Mai , nr
4, 27 şi 29 intercalate cu casele de negustori şi meşteşugari dispuse conform
parcelărilor încredinţate de cartierele de locuinţe ale oraşului vechi strămutate
ulterior până la incinta spitalului judeţean actualul spital de diagnostic.
Poziţionarea geografică a Oraşului Medieval Piteşti se remarcă privilegiat şi
în cadrul reţelei de drumuri de tranzit internaţional prin care se realiza comerţul
de tranzit organizat în bună parte de negustorii italieni. O direcţie a comerţului de
tranzit către aşezările medievale ale Oraşului Piteştiului proveneau tocmai de la
Liov, Suceava pe Dunăre şi până la Marea Neagră unde negustorii genovezi au
mijlocit o bună perioadă de timp comerţul dintre ţările apusene şi ţinuturile
stăpânite de Hoarda de Aur. În zilele noastre mărturii arheologice din epoca
Hoardei de Aur au fost descoperite la Orheiul Vechi. Cum ar fi edificiul unui palat
care ar fi fost ridicat în ultimii ani ai dominaţiei Hoardei de Aur, înainte de anul
1369. Însă dovezile arheologice au probat că edificiul nu a fost folosit cu
destinaţia de palat ci a reprezentat o hanaka (lăcaş al unui ordin de sufii). Ordinile
de sufii care au existat în cuprinsul Hoardei de Aur au fost atestate până la
Dunărea de Jos.
În Oraşul Medieval Piteşti, artera de astăzi cunoscută ca şi Calea Bucureşti
este considerată un ansamblu urbanistic reprezentativ pentru arhitectura timpurilor
prezente fiind catalogată în istoria contemporană ca printre cele mai de seamă
realizări contemporane pentru că cele două tronsoane ale bulevardului sunt separate
în cele din urmă de o stradă principală care susţine reţeaua rectangulară ce
constituie reţeaua de străzi ce se ramifică până în Calea Exerciţiului. Importanţa în
istoria urbanismului românesc este crucială atât pentru timpurile medievale care
s-au scurs cât şi pentru contemporanitatea prezentă şi viitoare pentru că
înfăţişează din punct de vedere urbanistic, haina arhitecturală adoptată de gustul
epocii de a lungul timpului de Oraşul Piteşti. Oraşul Piteşti a avut Polii săi, un ţesut
urban format din cartierele Popa Şapcă, Eremia Grigorescu, Târgu din Vale şi Calea
Bucureşti.Una din notele distincte ale Oraşului Piteşti este dată şi de toponimia
stradală în care colectivitatea descoperă cultura, memoria şi chiar istoria. Oraşul
Piteşti este primenit neîncetat de curenţii de aer care vin dinspre Râul Argeş cât şi
cei din regiunea colinelor.
Analizele întreprinse în această parte a reţelei de străzi indică o prelungire
a arterelor de tranzit prin legături stradale cu centrele de schimb. Fiind privite
în istoria medievală urbanistică ca un vast sistem vascular al oraşului ce completa
imaginea urbanistică medievală a Oraşului Piteşti în jurul Curţii Domneşti. Stema
Oraşului Medieval Piteşti era reprezentată, astfel: „Pe Scut albastru, o Acvilă de
Aur, luându-şi zborul spre dreapta, ţine în gheare un drapel cu tricolorul românesc
brodat cu Aur. Scutul era timbrat cu o Coroană de Argint cu 5 Turnuri.”
Ştim că de a lungul timpului, Oraşul Medieval Piteşti s-a dezvoltat printr-o
succesiune de terase paralele cu Lunca Argeşului. La începutul anilor 1978,
cunoscuta aşezare de la confluenţa cu Râul Argeş a favorizat aclimatizarea inclusiv
la Piteşti, a mii de lalele, magnolii, tei, arbuşti ornamentali. Cu timpul s-a
transformat într-o sărbătoare tradiţională încercând pe cât posibil să poarte
pecetea originală a legăturii dintre economie, urbanism şi artă. Iniţial a fost
intitulată „O tempora! „ ca ulterior să devină „Simfonia lalelelor” a cărei prime
ediţii s-a desfăşurat în Mai 1978. Expoziţiile s-au realizat de fiecare dată cu
fast, sistematizate pe culori ce evidenţia înălţimea epocii de înflorire, totul
realizându-se printr-o ordine desăvârşită ca o adevărată minunăţie.
În prezent toate ediţile Simfoniilor se regăsesc într-un mod fericit alături
de alte variaţiuni pe aceeaşi temă: filme documentare, expoziţii de pictură,
expoziţii de fotografii şi de filatelie, seturi de diapozitive şi de cărţi poştale
ilustrate, împreună cu creaţiile muzicale au îmbrăcat de fiecare dată, localitatea
Piteşti cu multiple aranjamente de floră, manifestare la care au participat de a
lungul timpului numeroase personalităţi din ţară şi străinătate.
Aceasta a permis înflorirea activităţilor de meşteşuguri şi negoţ prin
parcelări de insule comerciale cum a fost cea cuprinsă dintre străzile Doamna
Bălaşa şi Şerban Vodă.
Strada Şerban Vodă concentra activităţi intense de negoţ cu vaduri
comerciale considerabile delimitate de circumferinţa spaţiului insular.

În cadrul acestor spaţii se vindeau mărfuri cu provenienţă din oraşele

Botoşani, Craiova şi Sibiu. În cadrul aceloraşi străzi erau concentrate şi
meşteşugurile de lux , băcăniile şi boiangii, toate desfăşuraru activităţi cu un înalt
grad de prelucrare meşteşugărească.
În preajma acestei aşezări este menţionată şi Biserica Sf Vinere aproape de
stradă cu colţul de sud – vest cu incintele dezvoltate pe laturile de est, nord şi
vest. Aici existau Chilile ce au funcţionat în prima jumătate a secolului al XIX – lea
alături de Şcoala Domnească înfăţişată înainte de anul 1753 aşa cum se arată
printr-un Metoh al Episcopiei Argeşului, „ că pentru localizarea chiliilor şcolii şi a
hanului era indicată gârla ce curgea pă sub prăvăli fiind vorba de Gârla
Scoroboaiei, care izvora din malul celei mai înalte terase şi traversa terenul
fostului Schit Buliga ce trecea în diagonală pe sub prăvăliile străzilor Doamna
Bălaşa şi Şerban Vodă, ocolind prin Nord incinta Bisericii Sf. Gheorghe de unde
curgea spre Argeş de a lungul străzilor Industriei şi Râurilor ”. Pe str. Sf. Vineri ar
fi existat o comunitate de pescari care ar fi dat şi denumirea străzii de Pescărie.
Toate acestea au fost consemnate de hărţile întocmite pentru Ţările
Româneşti între anii 1790 – 1791 care delimita Oraşul Piteşti Medieval prin două
axe principale care intersectează toate punctele cardinale ale Regiunii precum:
a) axa traversează Piteştiul prin drumul Curtea de Argeş – Sibiu din care se
ramifică celelalte drumuri prin Bascov către Dealul Negru, traversează
într-un mod unic regiunea de sud – vest a Oraşului Piteşti prin Cartierul
Craiovei. Harta austriacă arăta că drumurile care se ramifică prin
Bascov fac o legătură cu Oltul prin Deduleşti şi Ostroveni fiind
confirmate şi de harta rusă. În aceste aşezări ajungeau produsele
agricole din zona Drăgăşanilor urmau drumul Topanei pentru a fi
comercializate în târgurile Piteştiului, precum vite care se creşteau în
zonele de dealuri cuprinse între Argeş şi Olt la sfârşitul secolului al
XVIII – lea.
Regiunea în această parte de geografie teritorială se constituie ca o formă
de streşină ca punte de trecere spre Câmpia Munteniei unde interferează
geografia teritorială cu dispunerea şi alcătuirea formaţiunilor climatice ce
caracterizează hărţile surselor de viituri ale Regiunii. Traversând dealurile de la
Curtea de Argeş unde altitudinea este de 7800 m ajungem mai apoi dinspre Sud
până la linia CFR unde se atinge cota de 25 – 30 metri. Drumul se continuă până
la altitudinile de 750 metri întâlnite în localităţile în care înălţimea acestora ia
forma unor albii largi cum sunt localităţile Deduleşti şi Mirceşti.
b) Axa nord – vest traversează Gârla Trivale urmând drumul care merge
spre Câmpulung. Harta Szathmary consemnează un cătun amplasat pe
maul stâng al pârâului Trivalea, pe marginea drumului orientat spre vest ,
iar în nord – vest face legătura cu drumul spre Dealul Negru prin Valea
Cotmenei. Cătunul avea rolul de a determina hotarul Piteştiului şi este
vorba de satul Stănceşti, atestat printr-un Hrisov al lui Dan al II – lea
din 12 decembrie 1424, făcut ulterior Danie de către Mircea cel Mare.
Satul Stănceşti era aşezat de a lungul Văii Stancei situată pe Pârâul
Trivalea de pe actuala Str. Trivale, pe pantele şi platoul terasei
Exerciţiului, în sectorul Estic al cartierului de azi Trivale. În marginea
vestică a Piteştilor era situată Moşia Stănceasca, proprietatea
Mânăstirilor Cozia şi Cotmeana, din cadrul Schitului Trivalea.
 Tradiţia locală mai spune că doamna Stanca, soţia lui Mihai Viteazu a
stăpânit în aceste locuri. Iar prin Legea secularizării din anul 1863 Moşia
Stănceasca a trecut în proprietatea Statului Român.
Conform altor opinii, amplasamentul acestui cătun aferent Mânăstirii
Trivalea, ambele aparţineau Mânăstirii Cotmeana încă din sec al XV-lea când este
atestată domnia lui Vlad Călugărul, aşa cum reiese din hrisovul dat de Alexandru
Iliaş în 13 octombrie 1617. În lumina datelor de mai sus, Str. Trivale este
înfăţişată în toate planurile vechi ale Oraşului Piteşti începând cu anul 1791 din sec
al XV – lea.
 Trivalea este adesea prezentată ca un spaţiu izolat de urbe, deoarece
teritoriul este poziţionat în marginea Piteştiului iar pe la mijlocul secolului al XIX în
acest areal geografic îşi mai făceau apariţia următoarele cătune: Niculceşti,
Lăcăria, Sat Prundu, Vătăşeşti, Geamăna Mică şi Geamăna Mare. Se povesteşte că
Pădurea Trivale l-a transformat prin relieful colinelor împădurite, care au rolul de
a fi catalogate ca Pădure Parc. Natura din pădurea de aici este o forţă în
devenirea lui peste veacuri, un veritabil chip al spiritelor Piteştiului.
Axa nord - vest se prelungeşte până în Sud în direcţia Prundului, aproape
de Pârâul Geamăna. Axa trece prin Calea Bucureşti, traversează Râul Argeş spre
Câmpulung cât şi alte trasee configurate de hărţi de altă naţionalitate decât cele
menţionate din anul 1791. Sursele documentare atestă că hărţile au naţionalitate
rusească. Potrivit hărţilor din planul Szathmary, Oraşul Medieval Piteşti este
delimitat la Sud de Satul Prundu despărţit de Gârla Geamănei fiind delimitată de
gospodării şi regiunii de livezi cât şi o suprafaţă albă mărginită la vest de drumul
care face legătura cu Târgul din Vale.
În partea de Nord a Oraşului Piteşti unde există perimetrul actualelor străzi
Tudor Vladimirescu, Fraţii Goleşti şi până la Oborului au fost găsite vestigii datate
din perioada romană apaţinând sistemului de fortificaţie „ limes transalatanus” .
Este considerat cel mai reperezentativ monument istoric al antichităţii identificat
pe teritoriul Piteştiului deoarece reprezenta şi forma la aceea vreme, graniţa de
Est a Provinciei Romane Dacia care se întindea îmspre Est până la Turnu – Măgurele
(Poiana Flămânda) iar la Vest Roşiorii de Vede – Piteşti – Câmpulung Muscel – Bran –
Râşnov (Cumidava).

Pe teritoriul Municipiului Piteşti, Limes transalatanus pătrundea pe la Vest

de Geamăna (Com. Bradu) trecea prin Izlazul Piteştilor pe lângă actualul Târg
Săptămânal unde se aflau urmele unui Turn de pază, apoi continua până în apropiere
de gura pârâului Dârzu din Turceşti cunoscut şi ca Geamăna Mică, traversând calea
ferată Piteşti – Bucureşti, ajungea pe maul drept al Râului Argeş aproape de Gara
Sud Piteşti. Limesul înainta prin Lunca Argeşului continuându-se spre Nord în
amonte de podul rutier Piteşti – Mărăcineni, iar după malul opus al Argeşului se
continua spre NE, până la Budeasa Mică.
În această regiune, s-a descoperit şi urmele unui castru romanan plasat pe o
platformă înaltă provenită dintr-o formaţiune geologică scufundată în aria de
subsidenţă, fiind acoperit de arbori şi arbuşti din Zăvoiul Argeşului. Acesta era
construit din pământ iar în partea de Nord şi colţul de NV, era parţial din blocuri
de piatră din care s-au păstrat drugii de fier fiind dislocaţi în rocă în contactul cu
aerul şi apa de ploaie, bolovanii fiind alcătuiţi din calcar au început să se sfărâme.

Din dealul Văcăreasca din Budeasa Mică , Limesul înainta până la castrul din
Purcăreni – Miceşti. În general construcţiile romane au rămas înconjurate de albia
veche şi de cea nouă a Râului Argeş, ca o Insulă.Drumurile care duceau spre Râul
Argeş, afişau discreţia dealurilor pierdute în zare cât şi Cramele boiereşti aflate
cândva odată aproape de Podul Viilor. Importanţa Limesului este reprezentată şi
prin faptul că evidenţia traseul vechiului drum geto – dacic care făcea legătura
dintre Sudul Dunării şi Transilvania. Opinile de specialitate fac trimitere la o
localizare geto – dacă din jurul Piteştilor cunoscută ca fiind Cetatea getică Helis, al
cărei şef de trib fusese Dromichete (sec IV – III i.e.n.) cât şi a cetăţii Argedava,
fiind una din reşedinţele marelui Rege Burebista. În acestea ar fi locuit
„Potulatensii” al patrulea Popor din grupa a II a de geto – daci. Ei locuiau în zona
deluroasă din Vestul Munteniei şi în această arie de locuire Potulatensii au bătut
monede din argint de tip Adâncata – Piteşti – Mânăstirea în a doua jumătate a sec
al II – lea î.e.n. Cca 109 piese de monde s-au păstrat ca tezaur deosebit de
preţios în cadrul Muzeului de Istorie şi Artă a Municipiului Bucureşti. În general
monedele dacice erau tetradrahmă, imitaţie de tip Filip al II lea, fiind emisiuni
thasiene, expunând Capul Zeului Dionysos figurat străbătând Labirintul Firului
Ariadnei şi Heracles toate având sigla M (barat). În unele cazuri, monedele de
argint de tip Filip al II –lea, prezentau un Cal cu semilună şi au intrat deja în
circuitul ştiinţific.
 Au existat şi cazuri în care unele monede dacice descoperite au dispărut prin
neglijenţa autorităţilor, neîncredinţându-le spre păstrare patrimonilor culturale ale
muzeului judeţean. În acest sens amintim, o monedă de argint geto – dacică de tip
Vârteju – Bucureşti deşi găsită în cursul săpăturilor efectuate din zona situată de
pe Calea Bucureşti efectuate în timpul anului 1966. Piesa a fost adusă la cabinetul
de istorie al Şcolii Generale nr. 1 Piteşti, de unde a şi dispărut.
De asemenea, în preajma Şcolii Generale nr. 10 din Calea Bascov s-a găsit
un tezaur cu monede geto – dacice în timpul lucrărilor efectuate între 1960 – 1964
la fundaţiile unuia din blocurile 9, 10 şi 11, situate între Şcoala Generală nr. 10
Piteşti şi Calea Bascovului. Patru piese de monede geto – dacice de tip Vârteju –
Bucureşti au fost aduse la punctul muzeistic al Şcolii Generale Nr. 10 Piteşti. Însă
monedele au dispărut după anul 1970.
Ulterior în istoria mai recentă a Poporului Român, în această regiune
cercetările arheologice fac trimitere la o posibilă amplasare a noilor Curţi ale lui
Neagoie Basarb, în apropiere de gura Geamănei, unde se delimitează şi metohul cât
şi locul cu morile dăruite Mănăstirii Curtea de Argeş de Neagoie Basarab. În
vecinătatea morilor de apă s-au exercitat activităţi de tăbăcărie favorizate de
amplasamentul activităţilor meşteşugăreşti în prejma apelor râului care justifică
totodată şi amplasamentul traseului de străzi precum, str. Industriei şi str.
Râurilor care a condiţionat ulterior apariţia Târgului de pe malul Argeşului.
Târgul era amplasat aproximativ pe bisectoarea unghiului alcătuit de
drumurile spre Câmpulung – Bucureşti iar în partea opusă de drumurile Slatina –
Giurgiu. Târgul din Vale a creat legătura principală cu piaţa Sf. Gheorghe prin
strada denumită Târgu de afară din anul 1885 care poartă astăzi două nume:
Teiuleanu şi Tg din Vale. Amplasamentul a dicatat ulterior desfăşurarea traseului
de străzi Brâncoveanu prin legătura directă cu Sf. Vinere precum şi cel al reţelei
de străzi care asigură comunicarea cu Calea Craiovei, respectiv străzile Oborului,
Banu Mărăcine, C.A. Rosetti şi Bolintineanu. Aşadar reţeau de străzi care asigură
comunicarea cu Calea Craiovei este şi bdl I.C. Brătianu care se afişează în prezent
ca un bulevard de anvergură pentru piteşteni pentru că se aseamănă foarte mult cu
Bdl. Magheru, iar al străbate înseamnă să cunoşti spiritul oraşului. Deci bulevardul
I.C. Brătianu este o arteră puternic închegată în ilustrarea toponimică, şi în
prezent se mai poate vorbi despre această zonă ca o marcă distinctă a Piteştiului,
precum Parcul Trivale. Hanul Gabrovenilor sau Monumentul Eroilor de pe str.
Crinului oferă senzaţia că timpul în aceste locuri dă o vibraţie aparte locurilor care
se revelează cerectătorului urbanistic din arheologia abisală a Piteştiului.
În cadrul hărţilor ruseşti, Piteştiul dispune de drumurile de tranzit prin
arterele care ies din Sf. Vinere. De aici se ramifică arterele de circulaţie spre
Sibiu prin Curtea de Argeş pe traseul Căpăţâneni – Pământeni – Tiţeşti şi Câineni.
Conform Recensământului din 19 decembrie 1912, Suprafaţa Oraşului Piteşti
se delimita la 512 ha şi 5950 m.p. din care 438 ha şi 3450 m.p. era Oraşul Pitesti
propriu – zis, 45 ha aparţineau Parcului Trivale, 10 ha Cătunului Papuceşti, iar
26 ha şi 2500 m.p. Cătunului Turceşti.
Drumul domnesc medieval înainta spre văile împădurite şi dese ce duceau spre
Cotmeana, spre Nordul Olteniei şi Ardeal sau chiar prin Târgovişte şi Bucureşti
către alte ţări, un drum istoric ce a vibrat de imaginarul urban în care au ajuns
importanţi oameni ai epocii istoriei, cum a fost Carol al XII – lea, Regele Suediei
sau De Gaulle, generalul francez.
Căile de comunicaţie ale Oraşului Medieval Piteşti erau în jur de 73 de căi
din care se ramificau 54 de străzi, 13 şosele, 4 bulevarde, 2 pasaje în lungime
totală de 35 230 Km , din care 30 Km erau prevăzuţi cu conducte de apă iar 12 km
aveau canale de scurgere. Alimentarea cu apă se realiza printr-o reţea de tuburi
de cca 35 km dintr-un sat aquifer cuprins între Râul Doamnei şi Râul Argeş. În
această perioadă au fost asfaltate străzile: Şerban Vodă. Bd. Elisabeta şi Str.
Teiuleanu doar parţial, restul din reţeaua stradală 3/5 era pavată cu piatră. În
zilele noastre Str. Teiului este un drum şi o arteră a localităţii care creionează
suflul colectiv. Teiul un arbore destul de vizibil în spaţiul piteştean, predomină prin
aleile trotuarelor până în Calea Bucureşti, şi însoţeşte prin mireasma lor pasul
drumeţului din vatra oraşului spre adâncimea codrului. Acesta oferă un aer
patriarhal ce încredinţează o fereastră către cunoaşterea lumii prin simţuri
duhovnicşti. Calea Teilor este uvertura sa simbolică , ce îi conferă farmecul
ancestral şi distincţie emblematică. Pe drumul teilor, piteşteanul întâlneşte
mireasma de odinioară, ce plămădeşte o atmosferă evocabilă prin simţuri aparte.
De aici drumurile care duc spre Râul Argeş afişează discreţia dealurilor pierdute în
zare. Şi acestea încredinţează alura cramelor boiereşti aflate cândva aproape de
Podul Viilor, în zona caselor din Popa Şapcă, amintesc de euforia culesului şi a
petrecerii vinului.
Aceste căi de comunicaţii realizau o legătură cu Valea Oltului în direcţia
Dealul Negru care străbate Văile Bascovului şi Topologului coborând spre Ostroveni
pe malul drept al Oltului.
O danie a unor muzeografi atestată la 20 mai 1388 relata despre Oraşul
Piteşti, ca un Sat situat undeva pe un tărâm vâlcean, un fel de un alt Piteşti,
mărginit de o apă mare şi de Pădurea Trivale care se întindea atât de nemărginit.
În Piteşti, seara, cerul era atât de curat, aşa de viu şi răcoros, că îţi vine să îl
sorbi cu linguriţa. Fiind primenit neîncetat de curenţii care vin dinspre Râul Argeş şi
cei din regiunea colinelor.
Oraşul Piteşti a avut Polii săi cristalizaţi în jurul toponomiei stradale a
oraşului care s-au dezvoltat de a lungul istoriei şi pe care contemporanii iau
considerat tot timpul ca au dezvoltat un stil de viaţă socială asemenea celei ce
aduce mai mult cu viaţa de la ţară.
De a lungul drumului ce intersectează Calea Bucureşti chiar la ieşirea din
Piteşti, harta rusă prezinta cu litere cursive „Târgul Dealului” care este indicat ca
drept aşezare situată pe malul stâng al Argeşului fiind situat la Poalele Dealului
Piteştilor menţionată documentar în partea de deal aferentă Văii Argeşului ce
străbate localităţile: Valea Mare, Târgu din Vale şi Ştefăneşti.
Târgul Dealului ar fi fost atestat atât de străvechi chiar înainte de
întemeierea Piteştilor. Drept pentru care toponimul a fost consemnat timp de şase
secole în planşa nr. 38 din Harta României, întocmită de profesorul M.D.
Moldoveanu realizată după împărţirea administrativă realizată între anii 1928 –
1929.
 Târgul Dealului este atestat documentar şi prin intermediul însemnărilor lui
Virgil Drăghiceanu care face referire la acesta prin atestarea Crucii lui Matei
Basarb ce devine un reper geografic important pentru vinăriciul domenesc.
Crucea era amplasată în anul 1911 la poalele dealului Piteştilor unde timp de
sute de ani călugării Mânăstirii Câmpulung se adunau în fiecare duminică.
Amplasamentul menţionat evidenţia totodată şi existenţa unei instituţii domneşti şi
bisericeşti cu un rol important în comerţul cu vin nobil.
Amplasamentul urbanistic medieval se extinde până în apropiere de zona
Morilor consemnate documentar de a lungul Argeşului şi până la gura Geamănei unde
se aflau Morile din jos cât şi Morile din sus. În această regiune exista un Târg al
Făinii în care se făcea comerţ de vite atestat într-un act la 6 mai 1811. Tot în
acest târg se vindeau şi produsele de tăbăcărie.
Morile sunt consemnate prin hirsovul mănăstiresc din 11 iulie 1519 care situa
amplasamentul metohului ca având hotarul: „de la morile de jos la vale, pe Râul
Iazului, iar pe uscat din josul morii, în jos, 100 de paşi, până la Plopşor şi de aici
urmează ţărmuraşul până la Salce şi de la Salce peste deal în gura vâlceluşei, se
continuă drumul cu morile de sus, în sus 20 de paşi, iar de aici tot mai în sus , 20
de paşi până la vâlcea în jos la pisc şi de la pisc la vale în subobrejă până ce se
împreunează cu hotarul de la vâlceluşa de jos.”
Hotarele Piteştiului sunt susţinute şi de o Danie al lui Radu de la Afumaţi şi
Vlad Vintilă aducând precizări suplimentare în delimitarea hotarului. Acesta arată
că Mănăstirea de la Gura Geamănei îşi exercita proprietatea asupra celor două Mori
de la Piteşti atestate în hrisovul din 9 februarie 1524 care sunt menţionate sub
formula: „să aibă a ţine şi două mori la Piteşti cu toate locurile lor împrejur.”
Această Danie întăreşte delimitarea hotarului faţă de Metohul şi a locului cu mori
astfel: „pe din jos de Piteşti, de la moară şi nu morile din jos pe Râul Iazului în
jos, iar pe uscat de la moara din vale, în jos 100 de paşi până la Plopşor...... iar
de aici de la moara din sus de la plopul curţii.”
Vlad Vintilă prin Dania sa către Mănăstirea Argeşului din 15 aprilie 1533
arăta că: „metohul şi locul cu morile se cheamă locul Geamăna şi să fie din jos de
Piteşti.” Se face totodată referire şi la Râul Iazului ca dinspre moară în sus, de la
gardul curţii în sus, 20 de paşi.
Aşadar, potrivit planului Szatmary, pârâul Geamăna este indicat ca fiind
„Râul Iazului” iar vâlceluşa ar fi fost afluentul Geamănei care traversează satul
Geamăna mică astăzi Turceşti. Desemnarea hotarului în această parte a oraşului
este descrisă prin două ramuri care se întâlnesc la „gura vâlceluşei” adică unde se
realizează vărsarea pârâului în Geamăna şi care pornesc de la moara din jos de la
Gura Geamănei şi de la moara din sus care coincide vcinătatea Curţii Domneşti,
desemnată printr-un gard al curţii.
În această parte, hotarul este delimitat de o vâlcea ce are rol de hotar
între curtea domnească şi pisc care merge până unde s-ar afla un afluent al
vâlceluşei care apare în Planul Szazhmary, ca fiind traversat de un Pod prin Calea
Craiovei după ieşirea din Târgul de Făină şi pârâul ce se varsă la gura vâlceluşei
care curge paralel cu Calea Craiovei care determină apariţia unui al doilea Pod la
intersecţia cu Str. Exerciţiului.
 Aceasta a doua variantă desemna o suprafaţă mult mai mare oferită
Metohului din prima variantă stabilindu-se o logică în regăsirea formulării
documentelor care nu se refereau la relieful Ţinutului ci doar la direcţia prin care
se delimita aşezarea în direcţia spre Sud.
Amplasamentul metohului prezenta importanţa urbanistică prin faptul că
explica modalitatea de parcelare a insulelor urbanistice izolate indicate prin hărţile
Szathmary ca fiind situate între Geamăna mică (Turceşti ) şi Vâlceaua din preajma
primului Pod de pe Calea Craiovei care indică totodată direcţia spre o biserică
situată la intersecţia Căii Craiovei cu Str. Exerciţiului. Potrivit hărţilor
Szathmary, apare indicată această bisericuţă din lemn situată undeva la întâlnirea
Căii Craiovei cu Str. Exerciţiului. Conform opinilor de specialitate ar fi vorba de
Schitul Măguricea consemnat documentar în 6 iulie 1685.
Te poţi încrede cu certitudine în fenomenul deja vu, el există prin reacţia
memoriei rămăşiţelor de la faţa locului, rămâne totusi o problemă de percepţie si
cultivare de însuşire a simturilor estetice prin care se realizează conexiunea
mesajelor ce ne sunt inserate in fondul nostru genetic. Aceste simturi pot reaminti
vibraţia locului care la un moment dat ne-ar putea da o soluţie de viziune
armonioasă a unei perspective de viitor.
Vedere Parc Cinematograf Lumina
Vedere cu Arbore estetic în Parc Lumina

Vederi istorice, Pitestiul de odinioară

 Bdl Magheru – Bucuresti

Vedere de la înălţime cu Orasul Pitesti

 Vedere Parc Zăvoi - Lunca Argeşului

Vedere Lunca Argeşului – Foişoare pentru promenadă