Metamorfoza

Nicholas Sparks a spus cândva că degeaba am încerca să explicăm culorile pentru o

persoană nevăzătoare, deoarece aceasta doar ar vedea ceea ce îl/o lasă imaginația, dar niciodată
n-ar avea șansa să vadă culorile reale. De aceea mi-e milă de persoanele nevăzătoare și nu aș
putea închipui viața mea fără simțurile pe care le cunosc de la nașterea mea...
În dimineața aceasta s-a întâmplat ceva foarte ciudat și, pentru mine, foarte incomod.
Când mi-am deschis ochii nu am văzut nimic, iar capul mă durea foarte tare din cauza
zgomotului cauzat de texturile care mă împrejurau. Era foarte greu să ajung în bucătărie și să mă
apuc de micul dejun. Eram foarte dezamăgită deoarece, în loc de gustul obișnuit și mult iubit de
capuccino, am simțit ceva alb (consider că era alb) și o culoare foarte frumoasă, dar nu chiar
gustoasă: maro deschis, cu diferite nuante a albului,... acesta ar fi trebuit să fie cafeaua. Am
simțit pe pielea mea glasul mamei, care era surprinsă și înfricoșată în aceeași timp. Capul meu nu
înceta să mă doară din cauza texturilor, dar simțeam că mă calmează mirosul sunetelor naturii
care veneau înăuntru pe fereastra deschisă.
Nu mi-a plăcut lumea așa, deci am hotătât să mai dorm un pic, ca toate acestea să dispară
și să-mi revină simțurile vechi ca să pot să povestesc dimineața aceea ciudată.
Palfi Hanga
IX H