IOAN.

AUREL POP

ROMANII
ESEURI DINSPRE UNIRE

scoalaardeleanacluj.ro

zare@gmail.com

onalia RomAniei

EiUaza, in 1 Decembrie 1918,

ale Universitare ,,Lucian Blaga"

Cluj-Napoca,2019
 Cuprins

Discurs de recepgie laAcademia RomAnS.

Istoria gi semnificagia numelor de romdn/valah gi Romdnia/Va1ahia.............7

ROMANII
Medievalitatea romAneasce........... ..........................39

Striinii despre romAni: identitatea romAnilor in Europa,

la confluenla Occidentului latin cu Orientul bizantin ........62

Elitele romAnilor din trecut.... ........\16

Biserica romAnilor -
mogtenirea actuali a tradiliei sale din Evul Mediu.....:.............,..........,.L24
Latinitatea romdnilor. rrri..r..........!.r. ....................... 130
Elogiul limbii romAne...... '.rrr1i.rr.ri.;;.rr.r.................. L45
Farmecul etimologiilor sau istoria prin cuvinte..........................,.,......... L52

UNIREA
Cum s-a fficut Rom4nia....,,...,..... ......163
Ce ne invafi Revolulia RomAnd de la L848- L84g? ...........182
n4rort al unor conferinle suslinute Unirea politici sau de cAnd sunt romAnii romAni....... ...... 186
i tlnirii), unele dinhe ele apdrdnd
fuii qi Unirea - au fost, aqadar, Politica faptului implinit in crearea RomAniei moderne... ................... 1.gz
furi de vedere, cdteva argumente Rezolufia de Unire de la Alba lulia (din L Decembrie 1918J
rcts fragm ent e c d I dt o are, cdci gi autonomia,................. ....,................... 199
wul de receplie la Academia
) Conlinutul Rezolufiei de la l- Decembrie 1918 de la Alba Iulia
gi chestiunea autonomiei................. ...................... 203

Marea Unire gi vecinii RomAniei -

semnificalia internalionali a actului de la 1918. ..............2IL
5 o IOAN-AUREL Pop

Sublimul Unirii Bucovinei cu Jara....... ..............2L6

Unirea cea Mare de la 19L8:
laudi cartografiei, fotografiei gi clrturdriei.............. ..........22s
Doui dintre larile Jirii la centenar: Transilvania gi Basarabia.................... 235
Vrajba unirii noastre...................i........ ....................240
MareaUniregiS5rbitoareaNa!ional5...''..'''.'''..
Unirea noastri vdzutlde noi gi de allii ........... Z5S

PERSPECTIVE
Academia RomAni la Centenarul Marii Uniri........... ..........263
Ce spun cronicarii.. ..;....270
Unirii
RomAnia noastrd la Centenarul .............276
Despre gcoald gi diversitate.................. ................2gL
Conservarea gi protejarea culturii nalionale
Cultura romAni gi dimensiunea sa istorici nalionaIi......,....................29I
Beletristica gi istoriografia............... .....................2gg
DiscursulistoricgiCentenaruldnirilornoastre
$coala Ardeleand gi naliunea romAnd din Transilvania
in Secolul Luminilor..
Transi1vania..................
Ce este ....,....319
Lumina ,,cdr!ii"....... ......,. 331

Despre autor ............337

 Medieva litatea romA neasci

Evul Mediu in cadru european

f nilial lumea europeand gi ulterior toatd lumea ,,civilizatd" s-au

obignuit, de la Renagtere incoace, si trateze Evul Mediul cu dispre!,
I
.l. dar 9i cu multd superficialitate, care au crescut mereu in timp, pe
mesuri ce perioada respectivd devenea tot mai indepdrtati gi pdrea tot
mai obscuri. Cine nu a auzit expresii de genul,,Evul Mediu intunecat",
,,barbarie medievald",,intuneric medieval",,,comportament ca-n Evul
Mediu"? Disprelul este confinut chiar in nume: cei doi termeni aliturali
inseamnd,,perioada mijlocie", in sensul unei paranteze neinteresante,
neimportante gi chiar jenante, situate intre luminoasa Antichitate
clasici [greco-romani), care a oferit modelul sau idealul de culturi gi
civilizafie, pe de o parte, gi Renagtere, care s-a striduit sd reinvie cAt
mai bine acest model antic, pe de alti parte. ,,Reinviere a" ,la o privire
mai atentd, a insemnat in fapt, copiere sau imitafie, iar atunci cAnd
imitalia a fost depdgiti gi abandonatd, se trecea treptat spre cultura
moderni. Deoarece artigtii, savanfii,literalii din secolele V-XIV - adicd
oamenii de culturd sau creatorii medievali -, cu foarte rare exceplii,
nu au imitat operele clasice greco-latine, au fost tratafi cu dispre!
cu desconsiderare gi au fost ignorali multi vreme, ei gi operele lor2.
Firegte, o bisericd gotici nu seamind cu un templu grec, dar nu pentru
cd oamenii Evului Mediu nu gtiau sd facd temple grecegti, cum s-a
crezut o vreme, ci pentru cd nu-i interesa acest lucru, pentru ci aveau
o alti sensibilitate, o altd conceplie despre divinitate gi despre crealie.
Dar ideea cI intre ,,lumea veche" gi ,,lumea noud" - imitalie a celei vechi
- se interpune una ,,mijlocie", fdrd nicio personalitate, una intunecati,
de tranzifie, nepotrivitd, ca un fel de accident al istoriei, gi-a flcut loc

1 H. Fuhrmann, Guida al Medioevo, Roma-Bari, 2004.

2 R6gine Pernoud, Pour en finir avec le Moyen Age,Paris, t979.
 ..*e&.&jry--

40 . IOAN-AUREL POP

treptat s-a insinuat in unele scrieri, pentru ca apoi si se generalizeze.

Eroarea provenea dintr-o concepfie gre;iti, anume din judecarea
epocilor trecute in funclie de valorile societdfii contemporane celui
sau celor care ficeau observapiile respective. Astfel, daci studiem
Evul Mediu ln funclie de ideile considerate progresiste ale secolelor
al xvlll'lea gi al XIX-lea, adici in funclie de libertate, egalitate, frdlie,
coneuren!;, capital,liberalism, individualism etc., atunci acea lume ne
apare iremediabil inapoiatd gi neinteligibili. Dar valorile Evului Mediu
erau cu totul altele, ele bazAndu-se pe ierarhie, supunere, credinti,
privilegiu, onoare, comunitdli sau corporalii etc. Astfel, orice analizd
a lumii medievale trebuie si porneascd de la aceste coordonate gi nu
de la altele. ,,Evul Mediu intunecat" este, prin urmare, rodul unui cligeu
ndscut din considerente anistorice, nepotrivite investigdrii trecutului.
Aceastl conceplie a acfionat in timp ca o sentinfi, ca un sigiliu
pus cu forli gi imposibil de gters ori de eludat. Lumea modernI, mai
ales prin Marea Revolulie Francez5, a aruncat un oprobriu greu,
apSsitor, pe care romantismul a incercat, fdri prea mare succes, sd-l
tndepirteze, poate pi fiindcd a alunecat spre o imagine idealizatd a
Evului Mediu, din care proveneau doar ruine fascinante, cavaleri in
turnir, onoare cavalerqasci, romane galante (l'amour courtolsJ sau

tt
poezii ale trubadurilor, truverilor sau minnesdngerilor. De aceea, ln
ciuda lucrrrilor foarte serioase ale istoricilor (din ultimul secol, de
exempluJ,ln opinia publici a rimas o imagine superficiald gi deformatd

Ig a Evului Mediu, in care ar fi trdit oameni st6ngaci gi neindemAnatici,

aspri gi ignoranfi, caracterizali prin barbarie, supugi unei crunte
asupriri a feudalilor, perioadl in care o mAni de aristocrafi (dacd nu
doar regeleJ decideau totul, in care unele femei erau socotite bune
t numai spre a fi l5udate in Doezie, iar altele numai spre perpetuarea
speciei, in care biserica era atotputernicl gi ii ardea pe iug, prin
intermediul Inchiziliei, pe opozanli gi incomozi etc. Este, totugi,
evident astlzi cI unele dintre aceste cli;ee au fost abolite, dar in prea
mici misurS, incAt foarte pulind lume gtie, de exemplu, cAte inovagii
a adus omenirii Evul Mediu; de la cartea manuscrisd, numitl codice
[ln antichitate erau rulouri, numite volumina, un fel de suluriJ pAni la
notele gamei muzicale gi la muzica fondati pe ritm3.
Cel mai fascinant tablou ins5, pentru infelegerea cadrului lumii
revolute de-atunci, este al vielii sociale medievale. s-a crezut gi s-a
suslinut un timp ci aceasti societate era bazati pe anarhie, pe un fel

tru ca apoi se se generalizeze.
regiti, anume din judecarea
;ocietifii contemporane celui
:ective. Astfel, daci studiem
rate progresiste ale secolelor
libertate, egalitate, frilie,
.de
rlism etc., atunci acea lume ne
ril5. Darvalorile Evului Mediu
ierarhie, supunere, credinli,
ralii etc. Astfel, orice analizd
le la aceste coordonate gi nu
lrin urmare, rodul unui cliseu
trivite investigdrii trecutuiui.
lp ca o sentinfi, ca un sigiliu
eludal Lumea modernd, mai
aruncat un oprobriu greu,
t, flrd prea mare succes, si_l
spre o imagine idealizati a
ruine fascinante, cavaleri in
ante (l'amour courtois) sau
innesAngerilor. De aceea, in
icilor fdin ultimul secol, de
ine superficiali gi deformatd
stAngaci gi neindemAnatici,
rbarie, supugi unei crunte
rAnd de aristocrali fdaci nu
e femei erau socotite bune
lle numai spre perpetuarea
ci ;i ii ardea pe rug, prin
incomozi etc. Este, totu;i,
: au fost abolite, dar in prea
e, de exemplu, cAte inovalii
manuscrisd, numiti codice
ne,un fel de suluriJ pAni la
ipe ritm3.
r infelegerea cadrului lumii
aedievale. S-a crezut;i s_a
nzatd pe anarhie, pe un fel
RovAtrlt. ESEUR| DtNspRE UNTRE . 41
de migcare haotici a oamenilor gi pe o funclionare aleatorie a viefii,
pe rivalitdli nesfargite intre nobilii mari gi mici, intre nobili gi biserici,
intre regi (principi) ;i vasalii lora. Or, dimpotrivi, lumea medievald,
degi nu se structureazd pe forme gi principii familiare noud astizi,
nu se reazemi pe anarhie, ci pe ierarhie, ceea ce este cu totul altceva.
Raporturile dintre oameni nu provin, in Evul Mediu, neapirat de la o
autoritate administrativi centralizatd, iar autoritatea care existr nu
rezidd, cum se intAmpla in lumea antic5, in orage. Esenla societilii
feudale este ierarhia, inteleasd ca o relea de relalii structurate pe
drepturi 9i obligalii reciproce. Aceste relalii sunt numite, de obicei,
vasalice sau feudo-vasalice gi se traduc printr-o serie de aranjamente
personale, concretizate in contractul vasalic, care include - in
forma ideald - trei gesturi, ceremonii sau secvente, anume omagiul,
jurimAntul de credinld 9i investitura. Mai pe infeles, prin contractul
vasalic, un om liber gi, de reguld, posesor de anumite bunuri devine
omul altui om, tot liber 9i posesor de mai multe bunuri gi mai puternic,
pebaza unui acord bilateral, cu clauze specifice. Scopul contractului
vasalic era proteclia venitd dinspre una din pdrli ;i ajutorul [militar)
gi sfatul, acordate de citre cealaltl parte. Aspectul palpabil al
contractului vasalic era investitura, adicd inzestrarea omului mai slab
[numit vasai), din partea omului mai puternic [numit senior) - sub
a cirui proteclie se punea cel mai slab - cu o bucati de pdmAn! de
mirime variabild, numitd convenlional feud. Prima formi a feudului a
fost beneficiul (beneficium), acordat viager. in schimbul acestei danii
gi a amintitei protecfii, diruitul era dator cu,,ajutor 9i sfat" (auxilium et
consilium). Conform unei linii de interpretare, chiar;i liranii erau un
fel de vasali [situafi labaza ierarhiei), fiindcd bucSlile lor de pdmAnt
erau primite de la nobil [feudalJ, spre a fi lucrate, in anumite condilii,
care includeau tot drepturi gi obligalii reciproce, intre ele plasAndu-se,
pentru multe secole, pAnI spre finele Evului Mediu, gi conservarea
calitdgii de oameni liberi a acestor fdrani. Totugi, lumea seniorilor gi
vasalilor este formatd din indivizi liberi, pe cAnd tdranii gerbi se aflau
in grade diferite de dependen!5 fald de stdpAni. Mai circulS credinla
despre sirdcia lucie a tuturor acestor fdrani, care s-ar fi tArAt goi gi
flSmAnzi la picioarele stdpAnilor lor, cAnd, in fap! mulli dintre ei (ne
gAndim inclusiv la iobagii din Transilvanias), aveau cAte opt perechi de
boi, cAte patru cai gi cAte 150 de porci.
a susan Reynolds, Fiefs and vassals: The Medieval Evidence Reinterpreted, oxford, 7994.
s D. Prodan, Iobdgia tn Transilvania in secolul al WI-Iea, Bucuregti, 1967.
 42 o IOAN-AUREL POP

Fire;te, schema teoretici schilate mai sus (despre relaliile de

vasalitate) este ideali gi nu se intfflne;te in forme pure nici mdcar in
intreaga Franfi, dar acolo unde se pot di3tinge caracteristicile sale de
bazh, societatea se nume;te, convenfional, feudald (senioriald),
in ultimele decenii au apdrutintrsistorici o serie de controverse
care au condus la propuneri foarte serioase de regAndire a intregului
egafodaj al societdlii medievale gi de renunlare la denumirea de
,,societate feudali"6. PAnd in prezentinsS, nu am semnalatvreo abordare
teoretici meniti sd rispundi mai bine nevoii de a defini,la nivel cAt
mai general posibil, mecanismul lumii medievale. Noile propuneri
(formulate cu destuli vehemenld), accentuAnd diferenfele, nu au
flcut decAt si ofere concepte sau denumiri noi, adecvate unei anumite
regiuni a Europei, dar nepotrivite pentru alte zone, uneori chiar din
vecinitate. De aceea, in acest moment, cu toate rezervele, considerlm
mai potrivitl fatunci cAnd este neaplrat necesard), inclusiv pentru
Europa Centrali gi chiar pentru o parte a celei sud-estice, denumirea
de lume feudal5.

t
a
Caracteristicile Evului Mediu

in acest context, lumea sau societatea feudaldT are cAteva

caracteristici peste care nu se poate trece: este o societate rurald gi agrari

I3 (oragul este o exceplie de la feudalism gi, atunci cAnd apare, cu dreptul

de comuni inclus, devine o armi de subminare a fuudalismului); este
o societate reglati de aranjamente personale care dau sens gi forml
pomenitei ierarhii; este o lume cu puternice tendinle comunitare, o
I lume in care, de reguli, grupul conteazi mult mai mult decAt individul.
Astfel, in centrul societilii era atunci pdmAntul, organizat sub forma
mo;iilor (posesiunilor), in mijlocul cirora se afla castelul [cetatea,
conacul, locuinla intdritd a nobilului) - locul vital al domeniului ;i
azilul natural al intregii populalii a satului in caz de pericol. in alte
zone ale posesiunilor erau satul, sesiile (loturile) date spre folosinfi
liranilorr locurile de folosinli comuni, lotul lucrat in regie proprie de
stipAn etc.

6
Elizabeth A. R, Bror,rrn, The Tyranny of a Construct: Feudalism snd Historians af Medieval
Europe, in vol ,,Debating the Middle Ages: Issues and Readings", edifie de L. K. Little,
Barbara H. Rosenwein, Oxford, 1998.
7 B. Dum6zil, La soci4td mddi4vale en 0ccident, Paris, 2006.

i mai sus [despre relaliile
:e in forme pure nici micar in
istinge caracteristicile sale de
al, feudald (seniorialiJ.
istorici o serie de controverse
rase de regAndire a
intregului
renunlare la denumirea de
nu am semnalatvreo abordare
revoii de a defini, la nivel cAt
medievale. Noile propuneri
:entuind diferenfele, nu au
iri noi, adecvate unei anumite
u alte zone, uneori chiar din
l toate rezervele, considerdm
rt necesari), inclusiv pentru
r celei sud-estice, denumirea
ui Mediu
ietatea feudaldT are cAteva
ste o societate rurald gi agrard
lfunci cAnd apare, cu dreptul
ninare a feudalismuluiJ; este
nale care dau sens gi formd
nice tendinfe comunitare, o
ult mai mult decAt individul.
ninful, organizat sub forma
ra se afla castelul fcetatea,
locul vital al domeniului si
ui in caz de pericol. in atie
oturileJ date spre folosinfd
ul lucrat in regie proprie de
udalism and Historians of Medieval
d Readings'l edigie de i. t(. Lint",
,2005.
RowArul. ESEURt DtNspRE UNTRE . 43
de Legat de spiritul comunitar al Evului Mediu, trebuie subliniatd
structura societalii, aga cum era teoretizatd de ,,ideologii" epocii
respective gi cum era perceputd de,,opinia publici". Din acest punct de
vedere, lumea era impdrlite in ffei grupuri mari, in trei comunitdli sau
in trei corporafii, anume cei care luptd- (bellatores), cei care se roagd
{oratores) gi cei care lucreazd sau produc hrana (Iaboratores). Conform
viziunii de mai sus, societatea trebuia condusd de cdtre reprezentanlii
acestor grupuri privilegiate, in armonie, fiindcd lumea era imaginatd
printr-un fel de intrepitrundere de sarcini, de completare reciprocd a
indatoririlor: rdzboinicii erau cavaleriiE gi nobilii, care luptau pentru
sine gi pentru celelalte doud grupuri, rugitorii erau clericii [preofii
9i cdlugirii) care se rugau pentru mAntuirea lor gi a intregii societigi,
iar lucrdtorii erau liranii gi artizanii in genere, care produceau hrana
grupului lor gi a celorlalte doui. Natural, aceasti,,diviziune a muncii"
in societate era ideald, prezentatd de citre anumili gAnditori, pentru
un anumit teritoriu al Europei Occidentale si consemnati intr-o
perioadi de timp limitati. Noi nu avem instrumentele necesare
pentru a mdsura extensiunea qi valabilitatea unei astfel de conceplii
9i de percepfii, dar le putem surprinde in ldri variate gi pe intervale de
timp destul de mari. Astfel, in momentul in care aceste comunitdli au
primit consacrare scrisi sub formd de privilegii, ele au inceput sd se
numeascd stiri [sfatus), adicd forme sau componente ale puterii sau
ale politicii fadmilAnd cd, pe scurt, politica inseamni putere, dorinli
de putere, de exercitare a puteriiJ. incepAnd cu Epoca Modernd,
vorbim de trei puteri in stat, cea executivi, cea legislativi ,si cea
judecitoreascS, fapt care presupune aplicarea principiului separaliei
puterilor. in Evul Mediu, nu exista principiul separaliei puterilor in
funcfie de cei care conduc [conform legilor), cei care fac legile gi cei
care sanclioneazl incdlcirile legilor [judecd), dar exista un principiu
al separaliei gi al uniunii, in acelagi timp, in funclie de cei care luptd,
care se roagd gi care muncesc. Aceste trei stiri dideau esenla puterii,
adicl a funclionirii statului. De altfel, in latina medievald, termenul
stare [= status) este identic ca formd cu termenul [antic sau modern)
de stat, degi,la romani, ordinea de stat era numiti, vreme de vreo cinci
secole, res publica.
Evul Mediu mai are o caracteristicd, fdrd inlelegerea cireia
devine greu de receptat. Este vorba despre atagamentul negirmurit
B
J. Flori, Cavalieri e cavalleria nel Medioevo, Torino, 1999.
 44 . IOAN-AUREL POP

al oamenilor care au trdit atunci fafi de credinfa in Dumnezeu gi fale

de biserici. Nu este vorba aici numai de rugiciuni gi de respectul de
care se bucura clerul, ci de neputinfa de a imagina viala in afara lui
Dumnezeu gi in afara bisericiie. Asta nu inseamni ci nu erau abateri
de la credinfa oficialS gi de la biserica r€cunoscuti, dar mdsura tuturor
lucrurilor era Dumnezeu, numai lui i se inchinau imnuri de slavd,
El trebuia preamiri! ca gi viafa fericiti din paradis, rezervati de el
drept-credinciogilorl'. Aceastr conceplie ficea ca viala pimanteasci
si fie de mulgi dispreluiti si, uneori, neglijati, si nu aparl in prim plan
individualitdfile, sd nu se semneze operele artistice etc. creatorul gi
atotstdpanitorul era unul singur. cu alte cuvinte, Iumea nu trebuia sd
aibd chipul gi asemrnarea omului, ci chipul gi aseminarea lui Dumnezeu.
De aceea, de exemplu, pronunfarea afuriseniei (sau a excomunicirii)
asupra unei comunitifi de citre papi sau de cltre alt prelat, devenea
o nenorocire fird egal, lipsindu-i pe oameni de slujbele religioase
curente; de botezuri, de cisdtorii, de inmormAntiri etc., ceea ce apdrea
drept un cataclism sau drept un riu catastrofic. Biserica a avut inse
un rol fundamental nu doar in triirea spirituali, ci in intreaga lume
medievald, inclusiv in viafa economicd gi sociald, in justifie, asigurdnd
echilibrul social gi buna funclionare a tuturor celorlalte institufii. Au

t fost gi derapaje, dar mult mai puline decAt cele relatate de obicei. De
exemplu, tribunalul Inchiziliei nu a avut nici pe departe rolul malefic
atribuit de unii in Evul Mediu. Inchizifia a ordonat gi disciplinat cu
It mijloace obignuite viala oamenilor medievali, iar cAnd a trecut la
excese (faimoasele procese contra vrdjitoarelor gi arderile pe rug)
Evul Mediu era deja trecut (in Occiden! Epoca Modernd incepe pe la

t 1450-1500). Altminteri, dincolo de unele inerente note discordante,

biserica medievald a asigurat pentru omul de rAnd legdtura dintre
PimAnt ;i Cer, intrefinAnd vie speran\a, fdri de care lumea nu poate
vie!ui.
Societatea medievali, atunci cAnd a atins un anumit grad de
evolufie, a simlit nevoia unor structuriri teritorial-politice mai
pronunfate, mai bine articulate, de tipul unor stipAniri [senioriiJ,
cum erau ducatele, principatele, regatele etc. in apus, sau cnezatele,
voievodatele, laratele etc. in rdsirit. Deasupra tuturor, era imperiul sau
mai precis amintirea lui, imperiu care a supraviefuit parfial in partea

e F. Rapp, liEglise et Ia vie religieuse en Occident d la fin du Moyen Age, paris, 197 j..
10
A. Vauchez, Spiritualintea Evului Mediu occidental, Bucuregti, 1994.
 bL
--*ffl

novAlttt. EsEURt DtNSpRE UNtRE . 45

] credinla in Dumnezeu qi fafi
le rugiciuni gi
estici, intre 476 gi 1453, sub forma Bizanlului [lmperiul Roman de
de respectul de Risrrit) gi s-a reficut de la anii 800-900 in vest, sub forma Imperiului
le a imagina viafa in afara lui
carolingian gi apoi Romano-German. in pofida unor prejudecili incl
r inseamni cd nu erau
abateri vii, romanii gi-au construit structuri politice teritoriale medievale in
:unoscuti, dar misura tuturor
paralel cu toate popoarele din jurul lor, mai intai anumite entitili
se inchinau imnuri de slavi,
ivite din tradilia veche romand, pe ruinele fostului imperiu gi care
i din Paradis, rezervatd de el au fost numite ,,Romanii" sau ,,Valahii". Apoi, dupd convieluirea cu
e ficea ca viala pdmAnteasci
slavii gi pe misura asimildrii acestora, au apiru! prin secolere IX-X,
:ijati, sd nu apari in prim plan
cnezatelef judeciile gi voievodatele/ ducatele, influenlate mai tarziu
rele artistice etc. Creatorul si
qi de populaliile stepei [pecenegii gi cumanii). Aceste structuri politice
'cuvinte, Iumea nu trebuia #
romanegti, slavo-romane sau eterogene se numeau inci din vechime
I gi asemdnarea lui Dumnezeu.
iseniei (sau a excomunicirii) liri (terrae) gi aveau in frunte conducdtori locali, numili in izvoare
juzi sau cnezi 9i duci sau voievozi. Asemenea formaliuni din interiorul
u de cdtre alt prela! devenei
arcului carpalilor gi din pirlile vestice au fost surprinse, in secolele
ameni de slujbele religioase
x-xlll, inainte de a se unifica, de raziile gi apoi de atacurile organizate
rrmAntiri etc., ceea ce apirea
ale ungurilor. Trepta! pAni pe la 1200, acestea au fost cuprinse in
astrofic. Biserica a avut inse
Regatul Ungariei. Conducitorii celorlalte, aflate la sud gi la est de
pirituali, ci in intreaga Iume
carpafi, au fost silili sd intre in raporturi de vasalitate cu regii ungariei
sociald, in justilie, asigurind
gi si suporte presiunile Ungariei gi ale titarilor. Profitand de aceasti
turor celorlalte institufii. Au rivalitate ;i concurenfd, dar gi de alte imprejuriri, aceste formafiuni
it cele relatate de obicei. De politice au reugit totugi, in secolele XIII-XIV, si se organizeze sub forma
nici pe departe rolul malefic
unor principate centralizate, numite Jara RomAneasci 9i Moldova,
r a ordonat gi disciplinat cu
conduse de domni,,din mila lui Dumnezeu". Astfel, romAnii medievali
lievali, iar cAnd a irecut la
au triit in aceste doud state de sine stdtitoare (atat cat putea sr existe
loarelor gi arderile pe rug)
atunci un asemenea statut), conduse de elite ivite din sAnul lor, gi in
ipoca Modernd incepe pe la
Transilvania (supusd Ungariei) gi Ungaria propriu-zisi. Aici, in Ungaria
r inerente note discordante,
rul de rAnd legitura dintre fgi TransilvaniaJ, viala romAnilor a urmat reguli distincte, adaptate
specificului unui regat catolic, format dupd modelul Imperiului
iri de care lumea nu poate Romano-German gi al SfAntului Scaun. intre aceste reguli, era gi aceea
de structurare a societ5lii in funclie de pomenitul regim al stirilor.
a atins un anumit grad de
riri teritorial-politice mai
in Europa Central5 gi Sud-Estici, aceasti impirlire in
luptitori-rugitori-lucritori este mult mai laxr gi mai relativi gi nu
I unor stipAniri (senioriiJ, mai respecti formele pure din occidentul continentului. Dar ea existi,
etc. in apus, sau cnezatele,
aga cum existi gi regimul stdrilor, deopotrivi in Cehia [Boemia),
lra futuror, era imperiul sau
Polonia, Ungaria sau !5rile Romine. Ungaria, lard foarte eterogend
Lpravieluit parlial in partea
din varii puncte de vedere, are diferite structuri regionale particulare,
in care societatea tripartiti menlionati are modele surprinzitoare,
fin du Moyen Age,paris,'197L
/, Bucure;ti, 1994. originale, irepetabile. Astfel, in Transilvania, lari cu tradilie separati
 ffi

46 . IOAN-AUREL POP

$i cu organizare distinct5, cu o populalie romAneasci numeroasi gi

cu grupuri etnice colonizate, conducerea s-a exercitat - conform
mirturiilor pistrate din secolul al XIII-lea incoace - prin regimul
de stiri sau congregalional [care insemna intrunirea periodici a
adunirilor de stiri, numite gi congregafii). insi stdrile, neputAnd
imbrica forma clasici (deja perimatd pe-atunci in Apus), s-au adaptat
structurilor locale: cavalerii gi clerul au format o stare, numitd a
nobilimii, iar sagii, secuii 9i rominii alte trei stdri, chemate in acord cu
etnonimele respective. in a doua jumdtate a secolului al XIV-lea gi la
inceputul secolului al XV-lea, aceste patru stdri pe cale de consolidare
s-au redus la trei - nobilii, sagii gi secuii - prin eliminarea grupului
romAnilor, care nici nu apucase si devind privilegiat in intregimea.
sa. Astfel, Transilvania a ajuns si fie condusi de aceste trei stdri
(grupuri privilegiateJ, care au dat specificul puterii sale, care i-au
conferit personalitate interni gi externi gi care erau singurele vizibile
din perspectivi oficiald. De pe la 1450-1500, aceste stiri transilvane,
cu o a$a de puternici gi vizibilS componentd etnicd, au inceput si
fie numite ,,na!iuni" (nationes). Naliunea nobililor a devenit treptat
naliunea maghiard, iar celelalte doud au continuat si poarte numele
popoarelor lor, in dreptul cdrora nofiunea de stare fusese inlocuiti cu
cea de nafiune. Le zicem insd ,,nafiuni politice", fiindci inlelesul lor
T
medieval este acela de grupuri privilegiate care participi la putere.

It RomAnii, exclugi ca grup distinct (comunitate recunoscutdJ

dintre stdri dupi 1350:1366, nu au mai apucat si poatS fi numili gi
declarali in chip oficial nafiune gi au rimas astfel in afara regimului

t ,,constitufional" al !5rii lor, devenind din secolul al XVI-lea ,,rdbda!i"

sau ,,acceptafi" ori ,,tolerafi", atat timp cAt avea sd dureze bunlvoinla
principilor gi locuitorilor de dreptai Transilvaniei. Din acest,,moment"
istoric (care inseamnd decenii intregi, un secol sau chiar peste un
secol), romAnii au incetat sd mai aibi o conducere a lor, o eliti in nume
rominesc, aidoma elitelor recunoscute (adicd aga cum aveau sagii,
secuii ori ungurii). Cu alte cuvinte, nu au mai avut o pituri bogatS,
acceptatd oficial 9i liberi; ca si poati participa la putere. Au rdmas in
frunte cu mdrunli posesori rurali - cnezi sau cnezi innobilali - redugi
treptat la starea liranilor. RomAnii bogali - cavaleri gi posesori de
mogii - spre a-gi pdstra condilia gi a deline in continuare puterea, au
ficut slujbe credincioase regelui, s-au catolicizat treptat gi au intrat in

pe romAneasci numeroasi gi
-rrea s-a exercitat - conform
ll-lea incoace - prin regimul
emna intrunirea periodici a
gatiiJ. insl stirile, neputAnd
ratunci in Apus), s-au adaptat
au format o stare, numitd a
trei stiri, chemate in acord cu
ate a secolului al XIV-lea gi la
u stiri pe cale de consolidare
Lii - prin eliminarea grupului
'ini privilegiat in intregimea
condusd de aceste trei stiri
cificul puterii sale, care i-au
gi care erau singurele vizibile
500, aceste stdri transilvane,
onenti etnicS, au inceput si
a nobililor a devenit treptat
r continuat si poarte numele
n de stare fusese inlocuiti cu
rolitice", fiindc5 inlelesul lor
te care participi la putere.
t fcomunitate recunoscuti)
apucat sI poatd fi numili gi
nas astfel in afara regimului
r secolul al XVI-lea ,,rdbdati,,
,t avea si dureze bunivoinla
silvaniei. Din acest,,moment,,
rn secol sau chiar peste un
nducere a lor, o eliti in nume
(adici asa cum aveau sagii,
u mai avut o piturl bogati,
ticipa la putere. Au rdmas in
sau cnezi innobilafi - redugi
rfi - cavaleri si posesori de
re in continuare puterea, au
llicizat treptat gi au intrat in
nouAut. ESEURI DINSpRE UNTRE . 47
rAndul marii nobilimi. De pe la 1500 insi, nobilimea devine sinonimd
cu maghiarimea. Cu alte cuvinte acegti nobili romAni care au continuat
sd participe la putere s-au desprins in timp de masa poporului lor, pe
care au incetat si-l mai reprezinte.
Mecanismul producerii acestor procese, fapte gi intAmplsri se
leagd, prin urmare, dupd opinia noastrd, de putere, de raportul pe care
acegti romAni [ca gi comunitate) l-au avut cu puterea. in continuare,
se va vedea in ce fel romAnii au participat la exercitarea puterii in
Transilvania gi Ungaria, in ce imprejurdri s-au produs indepirtarea
lor de la conducere gi cum au funclionat instituliile medievale in Jara
RomAneasci gi Moldova, unde supugii gi stdpAnii aveau, in linii mari,
aceeagi etnie, romAneascS.
Locul romenilor in Evul Mediu
Poporul romAn este singurul rnogtenitor actual al romanitdlii
orientale gi cel mai numeros popor din sud-estul Europei, numirAnd circa
20 de milioane de membri trditori in RomAnia gi incd circa 10 milioane,
situaliin![rile dinvecindtatea RomAniei [mai alesin Republica MoldovaJ,
in Balcani, in unele liri europene occidentale fltalia, Spania, Germania,
Franfa etc.), in SUA etc. Limba romAni face parte din grupul limbilor
neolatine gi are patru dialecte: cel dacoromAn, vorbit de majoritatea
romAnilor din RomAnia, Republica Moldova, Ucraina, Serbia, Ungaria gi
din diaspora; cel macedoromAn sau aromAn, cel meglenoromAn gi cu cel
istroromAn, vorbite azi tot mai pufin in Peninsula Balcanici, din Grecia gi
Bulgaria pAnd in Albania gi Peninsula Istria. Temeiurile poporului romAn
au fost puse in antichitate, in epoca in care statul roman s-a extins pAni
in Balcani gi la Carpali gi a cunoscut aproape toate epocile importante
gi curentele de civilizafie specifice continentului european. RomAnia
este formati din trei mari regiuni istorice, numite Tara RomAneascd
fValahia Mare sau Valahia dinspre Ungaria), Moldova [Valahia Mici sau
Valahia dinspre Rusia) 9i Transilvania. Jara RomAneasci se subimparte
in Oltenia, Muntenia gi Dobrogea, Moldova este formati din Bucovina,
Basarabia gi Moldova propriu-zisi, iar Transilvania are in componenli
Voievodatul Transilvaniei (regiunea intracarpaticiJ, Banatul, Crigana gi
Maramuresulll.
i1R. Popa,
lara Maramure;ului in veacul aI XIV-lea, cu o prefa!5 de Mihai Berza, edigia
a II-a ingrijiti de Adrian lonigd, Bucure;ti,1,997 .
 48 . IOAN-AUREL POP

Cronologia Evului Mediu romanesc

Evul Mediu romanesclz este, din rmrlte puncte de vedere, similar
celui european, dar are, asa cum este firesc, o serie de particularitifi.
Limitele cronologice fixate pentru Europa occidentali, mai exact
ciderea Imperiului Roman de Apus din 476 d.Hr., ca moment de
inceput gi cumpina secolelor al xV-lea gi al XVI-lea (circa L500), ca
momentfinal, nu au relevanld directi pentru spaliul romAnesc. pentru
provincia Dacia fondatd de impiratul rraian (gi reorganizatd apoi de
mai multe ori), viala statali oficiali s-a incheiat in anii 271.-zr4 d.Hr.,
odati cu retragerea autoritdlilor romane gi a unei pirli a populaliei
daco-romane la sud de Dunire, dar revenirea Imperiurui Roman de
Risirit pe valea marelui fluviu gi chiar la nord de acesta s-a produs
ulterior in mai multe randuri, pani in preajma anului 1 000. pe de altd
parte, nici Renagterea gi umanismul din occident, nici descoperirea
Americii (1492), nici Reconquista spaniold, nici Reforma luterand
[1517) ori cea calvini nu au avut asupra romanilor un impact decisiv,
care sd le schimbe viala. De mai mare importan!5, ca limiti cronologici,
a fost pentru romani cdderea constantinopolului sub otomani
[1453J,
dar aceasta nu a fost perceputi ca o schimbare fundamentald atunci,
t
e
ci mai t1rziu, pe de o parte, gi nici nu a schimbat, in timp, specificul
societ5lii romanegti in sensul unui impuls spre modernitate, pe de altd
parte. De aceea,limitele cronologice ale societilii medievale romanegti

I sunt altele, apropiate de cele occidentale, dar ugor decalate. Cel mai
important proces istoric derulat in mileniul I pe teritoriul de azi al
sI Romaniei gi in vecinitate a fost etnogeneza [gi glotogeneza) romanilor.

I inceput in perioada primelor cuceriri romane ale unor teritorii locuite

detraci 9i daco-ge!i [secolul I i.Hr,J gi terminatprin secolelevlll-rX, cand
romanii apar in surse striine, procesul a marcat formarea in regiune a
unicului mo;tenitor de astrzi al romanitelii orientale, poporul roman
s-a format ca orice popor romanic, din trei elemente etnice principale
(cu rol diferit insi, in etnogenezi): elementul preroman (autohton,
vechiJ, adici traco-daco-gelii; elementul cuceritor, adicd romanii
(latinofonii) gi elementul migrator, mai ales slavii. Firegte, elementul
care a dat specificul romanilor a fost cel roman, care s-a im.pus pani la
urmi. Aceastd schemi este valabili si in cazul formdrii limbii romane:

l2Pentru studierea detaliati a Evului Mediu romanesc,

vezi tratatul eleborat de
Academia RomAni, Istoria romdnilor,vol. II-IV, Bucuregti, 2001,-2OLZ