GHID PRIVIND UTILIZAREA METODEI ELECTROMAGNETICE LA

DETERMINAREA PARAMETRILOR DE ARMARE A ELEMENTELOR

EXISTENTE DIN BETON ARMAT

Indicativ GE 040 – 2001

Cuprins

* GENERALITĂŢI
* REGLEMENTĂRI LA CARE SE FAC REFERIRI SAU COMPLETEAZĂ PREZENTUL GHID
* CERINTE MINIMALE PRIVITOARE LA APARATURA DE MĂSURARE
* DATE TEHNICE NECESARE UTILIZĂRII METODEI
* PREZENTAREA REZULTATELOR
* PRECIZIA METODEI
* BIBLIOGRAFIE

1. GENERALITĂŢI

1. Obiectul, domeniul de aplicare şi scopul ghidului

1.1.1. Obiectul prezentului ghid îl constituie identificarea parametrilor de armare ce se pot

determina cu ajutorul metodei inducţiei electromagnetice, stabilirea domeniilor de aplicare şi
utilizare, a limitelor, precum şi precizarea principiilor generale ale tehnicii de măsurare şi
cerinţelor minime referitoare la aparatură, interpretarea rezultatelor şi la personalul tehnic care
utilizează metoda.

1.1.2. Prezentul ghid se aplică într-unul sau mai multe din următoarele cazuri:

- identificarea armăturilor în elementele din beton sau zidărie;

- stabilirea poziţiei armăturilor (localizare şi distanţe între bare) atât pentru armăturile
longitudinale, cât şi pentru cele transversale (etrieri);

- verificarea valorilor stabilite prin proiect ale grosimii stratului de acoperite cu beton a armăturilor.

1.1.3. Scopul prezentei reglementări tehnice este de a pune la dispoziţia specialiştilor din
domeniul construcţiilor a unui ghid de utilizare a metodei inducţiei electromagnetice – cunoscută
mai mult sub numele de „Metoda Pachometrului” pentru asigurarea unei interpretări unitare a
diversităţii tehnicilor de încercare în funcţie de aparatura utilizată.

1.1.4. Ghidul descrie condiţiile de aplicare a metodei în cazul utilizării acesteia la elementele din
beton armat şi/sau precomprimat precum şi în cazul pereţilor de zidărie armată.

1.1.5. Metoda inducţiei electromagnetice se poate efectua numai cu respectarea condiţiilor

prevăzute în prezentul ghid se va aplica în zonele şi pentru elementele stabilite de către expert ca
fiind necesare şi suficiente pentru a se putea determina armarea elementelor şi implicit a se
deduce capacitatea portantă a acestora.
1.1.6. Personalul operator care lucrează în acest domeniu trebuie să fie atestat, să aibă
experienţă în utilizarea încercărilor nedistructive şi să cunoască foarte bine parametrii aparaturii
(Pachometrului) pe care io utilizează.

[top]

2. REGLEMENTĂRI LA CARE SE FAC REFERIRI SAU COMPLETEAZĂ

PREZENTUL GHID

2.1. „Normativ pentru încercarea betonului prin metode nedistructive” – indicativ C 26 – 85.

2.2. „Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu ajutorul carotelor” – indicativ C 54 – 81.

2.3. „Ghid practic pentru determinarea degradărilor şi a rezistenţei betonului în structuri din beton
armat supuse seismelor prin metode nedistructive şi combinate” – indicativ GT 002 – 96.

2.4. „Înregistrarea şi diagnosticarea stării construcţiilor din beton” – indicativ C 192.

2.5. „Instrucţiuni tehnice privind folosirea metodelor semidistructive prin smulgere din profunzime
la determinarea rezistenţei betonului din lucrare’ – indicativ C 236 – 91.

2.6. „Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat”
– partea A – Beton şi beton armat – indicativ NE 012 – 99.

2.7. „Ghid pentru inspectarea şi diagnosticarea privind durabilitatea construcţiilor din beton armat
şi beton precomprimat” – indicativ C 244 – 93.

2.8. „Normativ pentru protecţia antiseismică a construcţiilor de locuinţe Social – Culturale

Agrozootehnice şi Industriale” – indicativ P 100 – 92.

2.9. Completarea şi modificarea capitolelor 11 şi 12 din „Normativ pentru protecţia antiseismică a

construcţiilor de locuinţe Social – Culturale Agrozootehnice şi Industriale” – indicativ P100 – 92.

[top]

3. CERINTE MINIMALE PRIVITOARE LA APARATURA DE MĂSURARE

3.1. Metoda inducţiei electromagnetice este o metodă experimentală.

3.2. Tehnica de lucru depinde de tipul şi producătorul aparaturii de măsură utilizată.

3.3. Aparatura din acest domeniu are la bază – inducţia electromagnetică sau curenţi EDDY.

În dotarea laboratoarelor sau a societăţilor cu profil de încercări – această aparatură de măsură

este cunoscută sub diferite denumiri – precum:

    - FE DEEPTH METER

    - PACHOMETRU DE DIFERITE TIPURI (N, L, M)

    - PROFOMETER

    - REBAR LOCATOR

    - REBAR PLUS (cu curent EDYY)

    - BARDEPTH – 58 E 43

3.4. Punerea în funcţiune, tehnica de lucru şi interpretarea rezultatelor sunt specificate fiecărui tip
de aparat.

3.5. Este obligatoriu ca personalul ce utilizează aparatură să cunoască prevederile cărţii tehnice
a aparatului (instrucţiunile de utilizare).

Astfel trebuie cunoscute şi respectate regulile privind:

- verificarea existenţei tuturor părţilor componente ale aparaturii;

- transportul aparaturii;

- condiţiile de utilizare (temperatură, umiditate);

- punerea în funcţiune, inclusiv verificarea alimentării cu energie;

- tehnica de executare a măsurătorilor;

- interpretarea rezultatelor.

[top]

4. DATE TEHNICE NECESARE UTILIZĂRII METODEI

4,1. Principul metodei

Metoda inducţiei electromagnetice (cunoscută mai mult sub numele de „metoda Pachometrului”)
se bazează pe modificarea fluxului magnetic şi a curentului indus în secundarul unei sonde ca
urmare a prezenţei fierului din beton, atunci când primarul sondei este străbătut de un curent
alternativ.

Schema de principiu a pachometrului este prezentată in figura 1.

4.2. Aparatură de măsură

4.2.1. Funcţionarea aparatelor de măsură se bazează în principal pe două principii fizice:

A. Inducţia magnetică
B. Curent Eddy

4.2.2. Aparatele de măsură pot fi dotate cu diferite sisteme de detectare, înregistrare, prelucrare
a datelor (sisteme analoage sau digitale, semnalizări audio şi/sau optice, sisteme de stocare şi
prelucrare ulterioară automată etc.).

4.3. Punerea în stare de funcţiune a aparatului

Fiecare tip de aparat are caracteristici proprii pentru această operaţie.

În linii generale, această operaţie constă în:

- montarea sondei – la aparatul de măsură;

- verificarea alimentării cu energie electrică;

- pornirea aparatului;

- efectuarea calibrării (reglajul de zero) – operaţie care diferă în funcţie de tipul aparaturii; se face
cu sonda îndepărtată de orice sursă metalică;

- de exemplu: pentru aparatele cu galvanometru – aceasta înseamnă aducerea acului

galvanometrului la poziţia de zero de pe cadranul aparatului (în realitate la intensitatea maximă a
fluxului magnetic).

4.4. Executarea măsurătorilor

Aceste măsurători sunt specifice parametrilor ce se urmăresc a fi determinaţi.

În ghid se prezintă numai caracteristicile generale ale fiecărei operaţii – având în vedere
multitudinea de tipuri de aparate existente.

4.4.1. Determinarea direcţiei de armare (poziţionarea armăturilor)

Modalităţile de efectuare a acestei operaţiuni depinde de tipul de armare, specific fiecărui

element în parte (de exemplu armare pe una sau două direcţii în cazul plăcilor din beton armat,
armături longitudinale şi transversale în cazul stâlpilor şi grinzilor etc.).

4.4.1.1. Modalităţi de efectuare

Prima operaţiune constă în aducerea sondei în contact cu suprafaţa de beton într-o zonă în care
se presupune că armătura este mai aproape.

Sonda pachometrului se orientează aproximativ paralel cu direcţia presupusă de armare şi este

deplasată încet într-o direcţie perpendiculară pe direcţia de armare.

În urma deplasării sondei – la aparatele cu galvanometru – indicatorul galvanometrului se

îndepărtează progresiv din poziţia de zero, până se atinge un maxim pe scală.

În momentul în care se atinge maximul, deplasarea sondei este oprită şi se încearcă rotirea
sondei stânga – dreapta faţă de poziţia de oprire, până se obţine o creştere în continuare a
deviaţiei acului indicator.
Când se nu se mai observă nici o creştere a deviaţiei acului galvanometrului direcţia sondei –
coincide cu direcţia barei de armătură celei mai apropiate.

La aparatele fără galvanometru – în acest moment se declanşează u semnal audio sau se

observă pe ecran o indicaţie (de obicei un semnal optic sub forma unei linii îngroşate care indică
armătura).

Cu ajutorul unei crete forestiere sau, în cazul în care se dispune, cu mijloacele de trasare aflate
în dotarea aparaturii se notează această poziţie pe suprafaţa betonului şi se continuă cu aceeaşi
tehnică, deplasarea sondei pentru depistarea altei bare de armătură.

Prin această nouă deplasare – acul galvanometrului indică o scădere (în realitate o creştere a
intensităţii magnetice) şi acul se îndreaptă spre poziţia de zero.

În apropierea unei alte bare de armătură – acul galvanometrului începe din nou să se
îndepărteze de poziţia de zero spre maxim până se atinge o nouă poziţie maximă, semn că s-a
depistat o nouă armătură.

Se notează pe suprafaţa betonului şi această nouă armătură şi se continuă operaţiunea până la

depistarea tuturor armăturilor din zona cercetată pe o direcţie – după care se continuă
operaţiunea pe o altă direcţie presupusă a fi armată.

La aparatele moderne prevăzute cu toate anexele – această reţea de armare desenată cu creta
pe suprafaţa betonului – poate apărea scanat pe ecranul aparatului de măsură (vezi figura 2.)

4.4.1.2. Influenţa asupra determinărilor

În această operaţiune de poziţionare pot apare două mari categorii de influenţă asupra
determinării şi anume:

- influenţa barelor paralele;

- influenţa barelor perpendiculare.

4.4.1.2.1. Influenţa armăturii paralele - o putem întâlni sub cel puţin 3 forme de reprezentare.
Aceste forme sunt prezentate în figura 3.

În cazul 1 – avem situaţia dea mai clară – existenţa unei singure bare de armătură forma curbei
de „creştere – descreştere” este bine conturată – făcând posibilă depistarea.

În cazul 2 – avem o situaţie, de asemenea, destul de clară, când deşi există 3 bare de armătură,
distanţa dintre ele este totuşi la limita de 100 mm, forma curbei de creştere – descreştere permite
poziţionarea a celor 3 bare.

Cazul 3 – reprezintă o situaţie limită şi anume prezenţa celor 3 bare de armătură la distanţa
minimă de 50 mm – situaţie în care (cu dificultate) se mai poate determina cu precizie o bară şi
cu oarecare aproximaţie celelalte două situate de parte şi de alta a acesteia.

Se mai pot întâlni cel puţin două forme a acestei influenţe şi anume situaţiile prezentate în figura
4:

- armături paralele suprapuse:

- armături paralele alăturate.

Depistarea exactă a armăturii este foarte dificilă în această situaţie şi poate fi realizată numai în
cazurile în care se cunoaşte valoarea grosimii stratului de acoperire cu beton, distantele între
armături (pe ambele direcţii de armare) fiind superioare valorilor indicate în figura 5.

4.4.1.2.2. O altă influenţă este cea a armăturilor perpendiculare pe direcţia de poziţionare.

Limitele acceptabile la unele tipuri de pachometre în această situaţie sunt cele indicate în figura
6.

4.4.1.2.3. Interpretarea rezultatelor obţinute, având în vedere posibilele influenţe semnalate, este
mai uşor de efectuat în cazul utilizării aparaturii cu galvanometru decât în cazul utilizării aparaturii
analoage sau digitale,

4.4.1.2.4. După terminarea operaţiei de poziţionare a armăturilor de pe o direcţie se va trece la

determinarea armării şi pe direcţia perpendiculară cu respectarea aceleiaşi ordini a operaţiilor. În
cazul grinzilor se va investiga şi eventuale armare cu bare înclinate.

4.4.2. Determinarea grosimii stratului de acoperire a armăturii de diametru cunoscut

4.4.2.1. Această determinare se poate efectua numai după ce au fost parcurse toate operaţiile
descrise la punctele 4.4.1, pentru detectarea poziţiei de armare.

4.4.2.2. Pe o direcţie de armare – în zona în care se doreşte determinarea grosimii stratului de

acoperire – se poziţionează sonda pachometrului astfel ca la pachometrele cu galvanometru să
avem indicaţie maximă pe ecranul galvanometrului – sau la aparatele digitale sau analoage să se
audă semnalul acustic sau să apară bara de armătură identificată pe ecran.

4.4.2.3. În cazul utilizării pachometrului cu galvanometru se citeşte valoarea maximă indicată pe

ecran şi cunoscând diametrul barei se poate determina utilizând curbele de etalonare (figura 8)
(citire galvanometru – grosime strat de acoperire – diametrul barei) valoarea grosimii stratului de
acoperire cu beton a armăturii. În cazul în care nu există o „curbă a diametrului” pe curbele de
etalonare, valoarea acestuia se va considera prin interpolare liniară.

La fel se procedează dacă valoarea grosimii stratului de acoperite nu este indicată pe ecranul
pachometrului.

4.4.2.4. În cazul utilizării aparaturii analoage sau digitale – se introduce în memoria aparatului –
acest diametru şi se programează aparatul pe „operaţie de determinare a grosimii” – după care
aparatul indică automat grosimea stratului de acoperire.

4.4.2.5. Trebuie acordată atenţie asupra modului de interpretare a rezultatelor fiindcă funcţie de
tipul aparatului, acesta poate indica fie distanţa dintre suprafaţa betonului şi axul barei, fie
distanţa până la faţa dinspre suprafaţa betonului a armăturii.

În acest scop se va consulta cartea tehnică a aparatului.

4.4.2.6. La aparatele moderne (analoage, digitale) se mai poate executa o operaţie şi anume –
depistarea zonelor în care acoperirea prestabilită (cea din proiect) este mai mică decât cea
realizată, în scopul verificării grosimii stratului de acoperire.
Pentru aceasta, pe lângă diametrul barelor se introduce în memoria aparatului şi grosimea de
acoperire din proiect. Se pune aparatul pe operaţie de determinare a grosimii de acoperire şi în
zonele în care acoperirea curentă este mai mică decât valoarea limită, se aude un semnal
acustic, iar pe ecran apare grosimea reală a stratului de acoperire.

Interpretarea rezultatelor se face prin compararea rezultatelor obţinute prin metoda pachometrului
cu valoarea dată de proiect.

4.4.2.7. În cazul construcţiilor vechi, în care nu există date privind grosimea stratului de acoperire
cu beton, metoda poate da informaţii privind variaţia valorilor grosimii stratului de acoperire,
element fundamental în asigurarea durabilităţii structurilor din beton armat.

4.4.3. Determinarea diametrului armăturii fiind cunoscută grosimea stratului de acoperire

4.4.3.1. Această determinare se efectuează în mod similar cu cea prezentată la punctul anterior,
avându-se astfel în vedere prevederile punctelor 4.4.2.1 … 4.4.2.5, cu următoarele modificări ,
având în vedere specificul determinării:

- în curbele de etalonare ale galvanometrului, valorile cunoscute sunt citirea valorii maxime
indicate de acul indicator şi grosimea stratului de acoperire, diametrul barei fiind necunoscut. Şi
în acest caz se va interpola liniar în cazul în care nu se indică pe grafic valoarea grosimii stratului
de acoperire cu beton a elementului încercat;

- în cazul utilizării aparatelor digitale sau analoage se introduce „în memorie” grosimea stratului
de acoperire cu beton, aparatul programându-se pe operaţia de determinare a diametrului.

4.4.3.2. Modul de interpretare a rezultatelor este similar cu cel prezentat la punctul 4.4.2.5.

NOTĂ: trebuie precizat că prin măsurători directe nu se poate determina decât u singur
parametru când celălalt este cunoscut, astfel:

- dacă se cunoaşte grosimea stratului de acoperire cu beton a armăturii se poate determina

valoarea diametrului;

- reciproc dacă se cunoaşte valoarea diametrului se poate determina grosimea stratului de

acoperire cu beton a armăturii.

În cazul în care nici unul din aceşti doi parametrii nu este cunoscut prin utilizarea pachometrelor
obişnuite nu se poate determina decât poziţia barelor, ambii parametrii pot fi determinaţi numai
prin tehnici speciale, iar rezultatele au un caracter informativ.

4.4.4. Evaluarea grosimii stratului de acoperire a armăturii cu diametru necunoscut

4.4.4.1. Pentru evaluarea grosimii stratului de acoperire cu beton a unei bare de diametru
necunoscut se utilizează tehnici speciale care implică efectuarea a două măsurători.

4.4.4.2. Etapele de realizare sunt:

- depistarea poziţiei armăturii;

- citirea valorii maxime indicate de acul indicator – citirea N 1;

- citirea în aceeaşi poziţie a valorii indicate de acul indicator, în situaţie în care s-a introdus un
distanţier de grosime cunoscută (figura 7) – citirea N2.

- determinarea, utilizând graficul de etalonare al pachometrului, a valorilor n 1 …ni, respectiv m1 …

mi, care reprezintă intersecţiile paralelor duse din punctele de citire N 1 şi N2 cu curbele de
etalonare pentru diferite diametre  10 … 40 (figura 8).

- determinarea diferenţelor n1 – m1 = d1…ni – mi = di şi compararea valorilor obţinute d1, d2,…di cu

grosimea distanţierului. Cea mai apropiată valoare dintre valorile d 1 … di e grosimea distanţierului
reprezintă diametrul estimat al barei înglobate.

- evaluarea valorii grosimii stratului de acoperire cu beton pentru valoarea diametrului determinat
anterior al intersecţia curbei acestuia cu valoarea lui N 2.

4.4.4.3. În cazul utilizării altor tipuri de aparate se va ţine seama de precizările formulate la
punctul 4.4.4.1. şi în cărţile tehnice ale aparaturii.

În cazul în care aparatele sunt prevăzute cu sonde speciale prelucrarea datelor se poate face
automat.

4.4.5. Evaluarea diametrului barelor de armătură când stratul de acoperire nu este

cunoscut

4.4.5.1. Modalităţile şi tehnicile de efectuare a acestei metode sunt similare cu cele prezentate la
punctul 4.4.4.

4.4.5.2. În acest caz interpretarea rezultatelor se face astfel:

- compararea valorilor d1, d2,…di cu grosimea distanţierului;

- valoarea cea mai apropiată dintre valorile d1…di de grosimea distanţierului reprezintă valoarea
estimată a acoperirii cu beton.

NOTĂ : Având în vedere că tipurile de determinări prezentate la punctele 4.4.4 şi 44.5. au un

caracter informativ, se recomandă, ori de câte ori este posibil efectuarea unor sondaje locale
(distructive) pentru confirmarea rezultatelor obţinute.

[top]

5. PREZENTAREA REZULTATELOR

5.1. Rezultatele determinărilor efectuate cu pachometru vor fi înregistrate manual sau automat,
funcţie de tipul aparaturii utilizate.

5.2. Se va întocmi un raport de încercare care va cuprinde:

- localizarea zonelor elementelor la care s-a aplicat metoda şi a elementelor în planul construcţiei;

- denumirea tipului de aparatură utilizată;

- precizarea tipului metodei în conformitate cu prevederile prezentului ghid (citiri directe, tehnici
speciale etc.);

- schiţa cu zonele testate şi cu prezentarea rezultatelor (poziţionarea armăturii, diametrul

armăturii, grosimea stratului de acoperite cu beton);

- precizarea faptului dacă rezultatele obţinute au fost verificate prin determinări distructive;

- specificarea datei efectuării încercării, personalului şi laboratorului care au efectuat încercarea.

Se vor prezenta de asemenea şi autorizările pentru efectuarea acestor tipuri de încercări în
conformitate cu reglementările în vigoare.

[top]

6. PRECIZIA METODEI

Precizia de determinare a parametrilor de armare utilizând metodele electromagnetice depinde

de următoarele aspecte:

- tipul şi modelul de aparat utilizat;

- grosimea stratului de acoperire şi diametrul armăturii;

- existenţa armării pe mai multe rânduri, distanţele între bare etc.

În cazul utilizării aparaturii analoage sau digitale o precizie bună la utilizarea tehnicii speciale se
obţine numai dacă nu sunt mai mult de 2 tipuri de diametre în elementul investigat.

- recalibrarea periodică a aparaturii;

- experienţa operatorilor care execută încercarea.

[top]

7. BIBLIOGRAFIE

1. Normativ pentru încercarea betonului prin metode nedistructive – indicativ C 26 – 85;

2. Ghid pentru metodele de investigare în situ şi în laborator a betoanelor construcţiilor existente.

Redactarea a II-a 1999;

3. Specificaţie tehnică privind aplicarea metodei nedistructive combinate la efectuarea

expertizelor construcţiilor din beton. Redactarea a II-a 1999;

4. Metode de determinare a caracteristicilor materialelor, standardizate la nivel internaţional;

5. BS 1881 – Determinarea în – situ şi în laborator a caracteristicilor betonului armat;

6. ASTM C 42; ACI 318 – Metode de determinare a caracteristicilor betonului armat;

7. Test an innvestigation guide rebar detector basic procedures Manual Fema 300.

[top]