Fișă de lucru

A. Citeşte următorul text:

Timpul liber pe care mi-l lăsa gazeta pe care eram îndatorat s-o fac, mi-l petreceam în cercurile de prieteni care
duceau o viaţă în oraş deschis, ca membrii ai aceleiaşi pensiuni*. Cinci-şase inşi, despărţiţi doar prin orele de muncă,
destul de puţine, încolo la masă împreună, la cafenea împreună, pe Corso împreună, la teatrul cu excelenta trupă de
operetă maghiară împreună, iar restul nopţii la teatrul de varietăţi înţesat, împreună...
Erau totuşi două ore pe care nu le-aş fi sacrificat pentru nimic în lume. Numaidecât după masa de prânz, când
prietenii treceau din restaurant în cafenea (conform ritualului budapestan) eu traversam largul bulevard, spre partea
cealaltă ocupată jumătate de un imens palat, casă de raport armonioasă, cum puţine erau pe vremea aceea în Europa
întreagă... Arhitectura cubistă însăşi n-a izbutit să facă să pară vechi acest bloc cu faţada pe trei străzi, dacă nu patru,
căci în spate erau grădini, împărţit în cateva zeci de apartamente toate bronz auriu, mozaic şi lemn tare vopsit în alb.
Nici scările nu erau făcute cu economia caselor de speculă * de mai târziu şi cutiile ascensoarelor erau cu adevărat
comode.
Traversam apoi una din pasarelele imensei curţi interioare şi sunam cu o caldă emoţie la uşa albă ca de sanatoriu.
- Vezi, iarăşi ai întârziat... ce ai de vorbit atât de mult cu prietenii dumitale? mă certa într-o franţuzească molatecă
şi sensuala, gazda mea conducându-mă spre fotoliul scăzut pe care cu îngăduinţă hotărâtă a proprietarilor îl
declarasem al meu. Şvarţul cald astepta în serviciul înflorat de faianţă, iar bucăţica de zahăr în fundul ceştii...
Baroneasa R. era întâmplător la Timişoara... Se refugiase [...] mai întâi la Arad şi apoi, fiindcă la Arad nu avea pe
nimeni, la o mătuşa din Timisoara, vaduva unui advocat cunoscut, mort probabil în război... Mătuşa cam în vârstă şi
singură renunţase la "cancelaria advocaţială" de la parter, dar păstrase fireşte locuinţa de la etajul trei, era bucuroasă
de prezenţa nepoatei, dar pe amândouă le bănuiam viu neliniştite despre ziua de mâine.
- Ştii că azi l-am cunoscut pe prietenul dumitale Lazăr... Am convingerea că el e...
N-aş putea spune ce vorbeam cu Baroana aceasta brună ca o creolă (sau dacă aş spune ar părea neverosimil, dacă
vreţi comic, căci nu făceam decât să-i repet cele ce scriau gazetele), nici nu cred că eram îndrăgostit de ea... Dar eram
totdeauna cuprins de o cuminte fericire în salonasul alb cu fotolii joase, în faţa ceştilor de porţelan, de două-trei ori
reumplute cu şvarţ*, în faţa acestei unguroaice.
Era desigur cea mai frumoasă femeie din oraş şi prietenia ei mă flata, îmi vindeca oboseala prin bucuria de a privi
ca o filtrare a sangelui obosit de munca otravită a tipografiei. Erau aceste două ore ca o muzică diafană de lumină,
care stimulează toate funcţiile vieţii vegetative. Asculta aşa de frumos, ca un copil, şi ca un şcolar serios şi silitor
punea întrebări.                           
 (Camil Petrescu, Contesa bolnava)
'pensiune - întreţinere constând în locuinţa şi masa pe care cineva o primeşte cu regularitate în schimbul unei sume de
bani
'speculă - vinderea unor mărfuri cu suprapreţ
şvarţ- băutură preparată din boabe de cafea prăjite şi râşnite, fiartă şi trecută prin filtru

B. Scrie răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la text:

1. Numeşte câte un antonim pentru sensul din text al cuvintelor: înţesat, emoţie.   
2. Alcătuieşte două enunţuri în care cuvintele faianţă şi cuminte să aibă alt sens decât cel din text.
3.Transcrie două cuvinte din text care aparţin câmpului semantic al arhitecturii.
4. Explică rolul cratimei în secvenţa: l-am cunoscut.
5. Motivează prin două exemplificări prezenţa descrierii în text.
6. Care este rolul formelor verbale la modul indicativ în fragmentul citat.
7. În 8- 10 rânduri ( 80-100 de cuvinte) caracterizează baroneasa R. urmărind procedeele de caracterizare existente în
fragmentul citat.