RÂ NDUIELI PENTRU METANII, ÎNCHINĂ CIUNI Ş I SEMNUL CRUCII

 
Metania - se face însemnâ ndu-ne cu semnul Sfintei cruci si apoi îngenunchind şi atingâ nd fruntea de
pă mâ nt;
Închină ciunea - se face plecâ ndu-ne din mijloc pâ nă ce degetele mâ inii drepte întinse ating
pă mâ ntul.

SEMNUL CRUCII FĂRĂ ÎNCHINĂCIUNI: 

La mijlocul celor Ş ase Psalmi, la întreitul Aliluia, de trei ori… 
La începutul Crezului.. .
La otpust - "Hristos, adevă ratul Dumnezeul nostru..."
La începutul citirii din Sfâ nta Scriptură : Evanghelia, Apostolul sau Vechiul Testament.

SEMNUL CRUCII CU O ÎNCHINĂCIUNE:

La intrarea sau ieşirea din biserică – de trei ori.
La fiecare cerere a ecteniilor.
La strigarea preotului ce dă slavă Sfintei Treimi.
La cuvintele, „Luaţi, mâ ncaţi...”, „Beţi dintru acesta toţi...”, „Ale Tale dintru ale Tale...” şi
„Sfintele, Sfinţilor!”
La cuvintele „Ceea ce eşti mai cinstită decâ t Heruvimii...”
La cuvintele „Să ne închină m...”, „Slă vim...”, „Preamă rim...” şi „că dem
înaintea...”
În vremea „Aliluia”, „Sfinte Dumnezeule”, „Veniţi să ne închină m” şi „Slavă
Ţ ie, Hristoase Dumnezeule”, ca şi înainte de otpust, se face semnul Crucii cu o metanie, de
trei ori.
În vremea celei dintâ i şi a celei de a noua câ ntă ri a canonului, la întă iul stih că tre Domnul,
că tre Maica Domnului sau că tre Sfâ ntul respectiv.
După fiecare stihiră – în vreme ce strana, încheind câ ntarea, îşi face semnul Crucii.
În vremea Litiei, la fiecare dintre primele trei cereri, facem semnul Crucii cu o metanie, de
trei ori; după cele două cereri ră mase, facem semnul Crucii cu o metanie, o singură dată .

SEMNUL CRUCII CU O METANIE MARE:

În vremea posturilor, la intrarea şi ieşirea din biserică – de trei ori.
În vremea posturilor, la fiecare „...te mă rim” din stihurile Imnului Preasfintei
Nă scă toare de Dumnezeu.
La începutul lui „Cu vrednicie si cu dreptate este a ne închina Tată lui...”
După „Pe Tine te lă udă m...”
După axionul Maicii Domnului sau înlocuitorul acestuia.
La strigarea „ Ş i ne învredniceşte pre noi, Stă pâ ne...”, ce pregă teşte Rugă ciunea Domnească .
Atunci câ nd Sfintele Daruri sunt înfă ţisate pentru Împă rtă şanie, şi iară şi, după
Împă rtă şanie.
În vremea Postului Mare, la Pavecerniţa Mare, câ nd se câ ntă „Preasfâ ntă Nă scă toare de
Dumnezeu...” şi la fiecare din cererile ce însoţesc aceasta; la Vecernie, după „Nă scă toare de
Dumnezeu, Fecioară , bucură -te” şi la cele două câ ntă ri ce urmează .
În vremea posturilor, la sfâ rşitul fiecă rei pă rţi a rugă ciunii „Doamne şi Stă pâ nul vieţii
mele...”
 În vremea posturilor, la cele trei cereri de încheiere – „Pomeneşte-mă , Doamne, câ nd...”

PLECAREA CAPULUI FĂRĂ SEMNUL CRUCII:

La cuvintele:
„Pace tuturor”
„Binecuvâ ntarea Domnului cu voi...”
„Harul Domnului nostru Iisus Hristos...”
„ Ş i să fie milele marelui Dumnezeu...”
La strigarea diaconului: „ Ş i în vecii vecilor” (după : „Că sfâ nt eşti Dumnezeul nostru...”)

NU SE FACE SEMNUL CRUCII:

În timpul psalmilor.
În general, câ nd se câ ntă .
În vremea ecteniilor, de că tre strană , care dă ră spunsurile.
Să vâ rşirea semnului Crucii şi a metaniilor este îngă duită doar după încheierea câ ntă rii, şi nu
în timpul cuvintelor de încheiere ale acesteia.
Metaniile mari  nu sunt îngă duite Duminicile; de la Cră ciun pâ nă la Bobotează ; de la Paşti
pâ nă la Duminica Rusaliilor; la praznicul Schimbă rii la Faţă ; şi la praznicul Înă lţă rii Crucii
(în afară de cele trei închină ciuni ale Crucii).
Închină ciunile încetează cu intrarea din vremea Vecerniei praznicului şi nu se fac iară şi
pâ nă după " Învredniceşte-ne, Doamne..." în vremea Vecerniei din ziua praznicului.