Parintele Gabriel Cernauteanu

Meditatii

Îngerii si Sfânta Liturghie

Îngerii buni umplu spatiile ceresti si pamântesti, spirite pure, rationale,

duhuri slujitoare, pregatite în orice clipa sa ajute omului, sa influenteze gândurile
lui în bine, sa activeze vointa sa spre savârsirea faptelor caritabile, sa îndrepte
omul pe calea mântuirii si sa-i înalte inima catre Dumnezeu.
Daca Vechiul Testament ne vorbeste adesea despre îngeri, Noul
Testament, prin Iisus Hristos, ne descopera prezenta îngerilor în nemijlocita
apropiere a oamenilor.
Momentele cele mai însemnate din viata Mântuitorului sunt punctate de
aceasta prezenta angelica. Am putea afirma chiar ca este o continua
anghelofanie ( aratare de îngeri ): La Buna Vestire, la nasterea lui Iisus, la fuga
în Egipt, în pustia Carantanei – dupa înfrângerea ispititorului - , în gradina
Ghetsimani, la înviere si la înaltare. Acestea sunt momente pe care le
cunoastem din relatarea Sfintei Scripturi. Dar câte momente din viata lui Iisus
Hristos vor fi fost, in care prezenta îngerilor se va fi aratat o realitate, despre
care însa nu stim nimic, ca sa nu mai pomenim de textele sacre unde însusi
Domnul nostru Iisus Hristos vorbeste despre îngeri, de care Fiul Omului va fi
însotit la a doua Sa venire. Si daca Sfânta Liturghie este actualizarea vietii lui
Iisus Hristos, de la nasterea Sa si pâna la înaltare, este firesc ca prezenta
îngerilor sa nu lipseasca, nu doar din simbolistica liturgica si din textele
Liturghierului ( carte care contine slujba Liturghiei ), ci din însasi sfânta slujba
a Liturghiei. Mai mult. Daca marturisim ca Iisus Hristos este o prezenta tainica,
dar reala, ascunsa sub forma smerita a pâinii si a vinului sfintit, atunci trebuie
sa credem si aceea ca în nemijlocita apropiere a Fiului lui Dumnezeu
“Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat” devenit om “pentru noi oamenii
si pentru a noastra mântuire”, stau “mii de arhangheli si zeci de mii de îngeri,
heruvimii cei cu ochi multi si serafimii cei cu câte sase aripi, care se înalta
zburând…”.
Fireste, textul liturgic acum citat nu este singurul care ne aminteste despre
prezenta îngerilor la Sfânta Liturghie. O privire de ansamblu asupra Liturghiei si a
Liturghierului, începând cu primele rugaciuni pe care le rosteste slujitorul sfintit si
pâna la ultimele, ne va convinge, odata mai mult, ca Liturghia este o lume
cereasca, în care, în apropiere de Dumnezeu Cel in Treime laudat, marit si
închinat, si de sfinti, îngerii se roaga împreuna cu credinciosii, iar prezenta lor la
Sfânta Liturghie este o realitate tulburatoare si sfânta, mai presus de orice
îndoiala.
Astfel, odata cu rugaciunile începatoare, care premerg Sfintei Liturghii,
invocarea întreit-sfânta: “Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de
moarte…”este inspirata din cântarea îngerilor, din vedenia profetului Isaia.
Închinându-se preotul la icoana Maicii Domnului, îi invoca ajutorul si o
fericeste “ca si oarecând Gavriil, mai marele voievod al celor fara de trup”. În fata
icoanei Învierii preotul zice: ”Învierea Ta Hristoase,…îngerii o lauda în ceruri…”.
La Proscomidie ( prima parte a Liturghiei, slujita în taina, când preotul
pregateste darurile, pâinea si vinul, aduse pentru consacrare ), pe disc, preotul
pune în partea stânga a Sfântului Agnet
( Mielul lui Dumnezeu, Hristos ) particele, scoase din prescura, pentru cele noua
cete ale îngerilor.
Când începe Liturghia, preotul, dupa ce rosteste rugaciunea “Împarate
Ceresc”, intoneaza de doua ori mesajul îngerilor: “Marire întru cei de sus lui
Dumnezeu si pe pamânt pace, între oameni buna voire”.
La intrarea cu Evanghelia prin usile împaratesti, preotul se roaga:”…Cel ce
ai asezat în ceruri cetele îngerilor si ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale, fa
ca împreuna cu intrarea noastra sa fie si intrarea sfintilor îngeri, care slujesc
împreuna cu noi si împreuna slavesc bunatatea Ta…”.
Când urmeaza cântarea cea întreit-sfânta, sau îngereasca ( la care ne-am
referit déjà ), rugaciunea “Sfinte Dumnezeule…” este cantata. În acest moment
liturgic preotul rosteste în taina:
“Cel ce cu glas întreit-sfânt esti laudat de serafimi si slavit de heruvimi si de
toata puterea cereasca închinat…”. Iar când preotul merge catre scaunul cel de
sus zice: “Binecuvântat esti pe scaunul slavei Tale, Cel ce sezi pe heruvimi…”.
La rugaciunea întâia pentru credinciosi, preotul zice în taina: “Multumesc
Tie, Dumnezeul Puterilor” ( Puterile fiind din cele noua cete îngeresti ). Urmând
rugaciunea si cântarea heruvimica, preotul se roaga în taina: “… a sluji Tie este
lucru mare si înfricosator chiar si pentru puterile cele ceresti…Care Te porti pe
scaunul, Domnul serafimilor…” . Iar dupa aceea: “Noi care pe heruvimi cu taina
închipuim si facatoarei de viata Treimi întreit-sfânta cântare aducem, toata grija
cea lumeasca sa o lepadam…” ( acest text se cânta în acelasi timp si în
biserica ), preotul sau diaconul rostind în continuare: “Ca pe Împaratul tuturor, sa
primim pe Cel înconjurat în chip nevazut de cetele îngeresti…”.
Apoi, la ectenia cererilor, înaintea de prefacerea Darurilor, cerem de la
Domnul: “Înger de pace, credincios, îndreptator, pazitor al sufletelor si al
trupurilor noastre…” .
La rugaciunea “Cu vrednicie si cu dreptate…” ( sau cântarea îngereasca ):
“Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot! Plin este cerul si pamântul de marirea Ta,
Osana întru cei de sus…”, preotul se roaga în taina: “Cu aceste fericite Puteri si
noi, Iubitorule de oameni, Stapâne, strigam si graim: Sfânt esti si Preasfânt, Tu si
Unul –Nascut Fiul Tau si Duhul Tau cel Sfânt…”. Urmeaza Axionul, imn închinat
Maicii Domnului: “Cuvine-se cu adevarat sa te fericim…Ceea ce esti mai cinstita
decât heruvimii si mai marita fara de asemanare decât serafimii…”, imn în care
Nascatoarea de Dumnezeu este fericita ca o Împarateasa a îngerilor si a
oamenilor. Pâna la sfârsitul Liturghiei se mai pomeneste îngerul pazitor, la
ectenia cererilor, rostita dupa prefacerea Darurilor.
 Dupa încheierea Liturghiei, dezbracându-se de sfintele vesminte, preotul
zicând rugaciunea: „Acum slobozeste pe robul Tau, Stapâne, în pace…” mai
spune o data rugaciunea îngereasca: “Sfinte Dumnezeule…” ( de trei ori ) si alte
rugaciuni, care se termina cu repetarea partii a doua din Axion:
“Ceea ce esti mai cinstita decât heruvimii si mai marita fara de asemanare decât
serafimii…”.
Astfel, de la începutul Liturghiei si pâna la sfârsitul ei, îngerii nu numai ca
sunt mereu pomeniti, dar prezenta lor nevazuta este nelipsita, reala, dar tainica,
în si la dumnezeiasca slujba a Liturghiei, numita pe drept cuvânt “Cerul pe
pamânt”. Si, daca este asa, atunci cu câta pregatire sufleteasca si trupeasca,
morala si spirituala, cu câta evlavie si smerenie se cuvine noua a pasi la sfânta si
dumnezeiasca slujba a Liturghiei?