Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A. FUNDAMENTE TEORETICE
Resursele economice reprezintă ansamblul elementelor de care
dispune societatea la un moment dat, elemente care sunt utilizabile şi pot fi
efectiv atrase în vederea obţinerii de bunuri. Resursele pentru satisfacerea
trebuinţelor populaţiei “s-au alimentat” din două izvoare principale: a)
natura exterioară şi b) activitatea economică, în special producţia.
Legea rarităţii resurselor constă în aceea că volumul, structura şi
calitatea resurselor şi a bunurilor se modifică mai încet decât volumul,
structura şi intensitatea trebuinţelor. Resursele (şi bunurile) sunt rare,
limitate, în comparaţie cu trebuinţele (în esenţă nelimitate, cel puţin în
diversitate).
Frontiera posibilităţilor de producţie reflectă ansamblul cantităţilor
maxime din bunurile care ar putea fi produse cu cantitatea disponibilă
(esenţialmente limitată la o cantitate fixă) dintr-o anumită resursă. În
condiţiile în care avem în vedere exclusiv două bunuri, frontiera
posibilităţilor de producţie se prezintă sub forma unei curbe.
Fiecare punct de pe această curbă reflectă o combinaţie între o anumită
cantitate (xi) din bunul X şi o anumită cantitate (yi) din bunul Y, cantităţi
maxime care pot fi produse cu volumul dat de resurse. Ea reflectă
posibilităţile tehnice, tehnologiile de realizare a celor două produse.
Costul de oportunitate (alegerii) se referă la aprecierea (evaluarea)
celei mai bune dintre alternativele sacrificate.
zona de producţie
imposibilă
zona de producţie
posibilă
B)
Bunul Y Bunul Y Bunul Y
C. TESTE ŞI PROBLEME
1. Ce sunt resursele economice?
A) totalitatea elementelor naturale
B) totalitatea elementelor naturale de care dispune societatea şi
care pot fi folosite în activitatea economică
C) rezultatul activităţii economice
D) scopul activităţilor economice
E) elementele de care dispune societatea şi care pot fi folosite
în activitatea economică
F) elementele de care dispune societatea indiferent dacă pot fi
sau nu folosite în activitatea economică
2. Cum se clasifică resursele economice:
A) primare şi derivate
B) materiale şi umane
C) naturale şi manufacturate
Resurse şi raţionalitate economică ● 29
D) umane şi manufacturate
E) materiale şi informaţii
F) limitate şi nelimitate
3. Care din clasificările resurselor naturale de mai jos sunt corecte:
A) utilizabile şi neutilizabile
B) limitate şi nelimitate
C) recuperabile şi inepuizabile
D) nerefolosibile şi parţial recuperabile
E) regenerabile şi neregenerabile
F) primare şi derivate
4. Cum se pot clasifica resursele din punctul de vedere al
posibilităţilor de refacere:
A) recuperabile şi parţial recuperabile
B) regenerabile şi neregenerabile
C) neregenerabile şi parţial refolosibile
D) primare şi derivate
E) nerefolosibile şi parţial refolosibile
F) nerefolosibile şi parţial recuperabile
5. Dar din punctul de vedere al posibilităţilor de recuperare şi
refolosire?
6. În ţările arabe exportatoare de petrol, ţiţeiul este:
A) resursă liberă
B) resursă nelimitată
C) resursă limitată
D) resursă naturală
E) resursă regenerabilă
F) resursă neregenerabilă
G) resursă nerecuperabilă şi nerefolosibilă
H) resursă parţial recuperabilă şi refolosibilă
7. În raport cu evoluţia trebuinţelor, resursele se modifică (sporesc):
A) mai repede
B) mai încet
C) în acelaşi ritm
D) nu există o legătură între evoluţia lor
E) resursele nu sporesc
30 ● Paul Cocioc, Octavian Jula
C) motivaţia
D) raţionalitatea
E) scopul
18. Indicaţi căror puncte din figura următoare le corespund situaţiile
descrise mai jos. Arătaţi pentru fiecare caz în parte cantităţile din
cele două bunuri ce pot fi produse şi identificaţi frontiera
posibilităţilor de producţie.
A) combinaţie de bunuri ce nu poate fi produsă în condiţiile date
(cu volumul de resurse şi tehnologia existentă)
B) combinaţie de bunuri posibil de produs dar nu în condiţii de
raţionalitate (risipă sau nefolosirea integrală a resurselor)
C) combinaţie de bunuri posibil de produs în condiţii de eficienţă
D) combinaţie de bunuri posibil de produs în condiţii de
eficienţă, dar în care să existe cantităţi din ambele bunuri
Bunul X
P
xN N
xR R
xM M
xS S
T
0 yM yN yR yS yT Bunul Y
IV. RĂSPUNSURI
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
38 ● Paul Cocioc, Octavian Jula
X X
10
CA2 CB2
5 CA1 5
4 CB1
0 2,5 3 Y 0 3 Y
Producătorul A Producătorul B
Dacă fiecare acţionează izolat, nu există specializare şi schimb,
posibilităţile de consum sunt determinate (şi limitate) de frontiera
posibilităţilor (zilnice) de producţie. Fiecare va opta asupra unor cantităţi
din cele 2 produse conform propriilor preferinţe.
Să presupunem în continuare că fiecare dintre ei a optat pentru
alocare egală a resurselor disponibile pentru cele două destinaţii posibile.
Aceasta înseamnă câte 5 ore consumate zilnic de fiecare pentru a produce
bunul X şi câte 5 ore pentru Y. Ca urmare, producătorul A va obţine şi va
putea consuma în total 5 buc. din X şi 2,5 buc. din Y (corespunzător
punctului CA1 din figură), iar producătorul B 4 buc. din X şi respectiv 3 din
Y (în CB1). Per ansamblu, la nivelul societăţii s-au produs şi sunt disponibile
pentru consum 9 buc. din X şi 5,5 din Y.
Se poate observa cu uşurinţă că specializarea celor 2 producători în
realizarea acelui bun pe care îl obţin cu o eficienţă comparativă mai
ridicată (cu un consum specific de resurse mai redus) permite creşterea
producţiei zilnice din ambele bunuri la nivelul societăţii: 10 buc. din X şi 6
din Y. Aşadar, producătorul A se va specializa în realizarea bunului X (pe
care îl confecţionează doar într-o oră comparativ cu 1,25 ore în cazul lui
B), în timp ce produsul Y va fi produs exclusiv de agentul economic B
(1,66 ore/buc. faţă de 2 ore/buc. în cazul lui A).
Resurse şi raţionalitate economică ● 41