Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”

București

Preoți români în Primul Război Mondial

Student: Stan Matei

Anul II
Grupa 7
Teologie Pastorală
 1. Context istoric:

Primul Război Mondial a fost un război global declanșat în Europa, fiind

considerat unul dintre cele mai mortale conflicte din istorie.
Cauza principală a Primului Război Mondial a fost refuzul imperiilor de a
acorda populațiilor lor dreptul la auto-determinare. Bosnia a fost anexată de către
Imperiul Austro-Ungar în 1908, în disprețul sentimentelor sau dorințelor
populației, Austro-Ungaria însăși fiind deja, la acel moment, un stat multi-etnic în
care numeroase minorități erau dominate de o clică de nemți și unguri. La fel cum
românii transilvăneni aflați sub opresiunea austro-ungară priveau cu speranță de
ajutor spre românii deja liberi din regatul României, tot așa și sârbii din Bosnia și
din restul Imperiului Austro-Ungar priveau cu speranță spre frații lor din regatul
independent al Serbiei.
Există multe ipoteze care încearcă să explice cine, sau de ce, a fost vinovat
pentru începutul Primului Război Mondial. Primele explicații, prevalente în 1920–
1930, accentuau versiunea oficială, care, în conformitate cu Tratatul de la
Versailles și Tratatul de la Trianon, plasa întreaga responsabilitate
asupra Germaniei și aliaților săi. Versiunea oficială a fost o ipoteză bazată pe ideea
că războiul a început când Austro-Ungaria a invadat Serbia, susținută
de Germania care a invadat, fără provocare, Belgia și Luxemburg. În această
viziune, ipoteza este că responsabilitatea pentru război s-a creat prin agresiunea
Germaniei și a Austro-Ungariei, în timp ce Rusia, Franța și Marea Britanie au
ripostat legitim acestei agresiuni. Această idee a fost, ulterior, apărată de istorici
ca Franz Fischer, Imanuel Geiss, Hans-Ulrich Wehler, Wolfgang
Mommsen și V.R. Berghahn. Cu timpul, alți analiști au luat în considerație și
factori suplimentari precum, de exemplu, rigiditatea planurilor militare ruse și
germane, dată fiind importanța concepției de a ataca primul și de a executa
planurile militare într-un ritm rapid).

2. Preoți români care au avut un rol foarte important în cadrul Primului

Război Mondial:

Având în vedere că războiul se apropia rapid de țara noastră, Sf. Sinod al

Bisericii Ortodoxe Române a decis să se implice în acest lucru, numindu-l pe
Arhimandritul Constantin Nazarie (profesor de morală în cadrul Facultății de
Teologie) protopop al preoților militari. De asemenea a fost alcătuit un regulament
al preoților militari, fiecare eparhie trebuind să rânduiască un preot cu aptitudinile
și vărsta necesară. La începutul războiului au fost înrolați 250 de preoți, la care se
adăugau mulți alți voluntari. Preoții care au fost aleși aveau studii superioare și li s-
a oferit gradul de locotenent. Erau oameni cu o dragoste de țară nemărginită si cu
un spirit național aparte.
Dacă la începutul mobilizării unii dintre preoți comunicau Părintelui Nazarie
că au fost întâmpinați cu întrebarea „Ce caută popa aici?”, după intrarea în război
situația s-a schimbat radical. Datorită comportamentului lor, datorită însuflețirii și
păcii sufletești pe care le-au adus în rândul ostașilor, pe toată durata războiului,
conducătorii armatei și ai statului au înțeles că preoții în armată nu sunt doar utili,
ci sunt strict necesari și că locul lor, de păstori sufletești, este în mod firesc în
mijlocul fiilor duhovnicești, mai ales în momente atât de dificile.
Printre mulți preoți care au slujit în armată se numără Nicoale Furnică,
Ștefan Ionescu și Nicolae Armășescu.

Pr. Nicolae Furnică

Primul preot militar ortodox român căzut pe front a fost părintele locotenent
Nicolae V. Furnică din Urziceni. El a fost numit eroul de la Turtucaia, după ce în
timpul Primului Război Mondial a pus mâna pe armă şi a tras dintr-un copac până
la ultimul glonţ în inamici, iar apoi a fost sfârtecat de baionetele bulgarilor.
Despre viaţa părintelui locotenent, care şi-a dat viaţa pe câmpul de luptă la
doar 33 de ani, lăsând acasă 4 copii orfani, a realizat cercetări preotul Adrian
Lucian Scărlătescu din Urziceni, care timp de doi ani a slujit chiar în parohia unde
păstorise şi părintele Furnică.  
Mânat de curiozitate, preotul Scărlătescu a efectuat cercetări în arhive pentru
a spune lumii povestea părintelui erou. A studiat mai multe surse de informaţii şi a
realizat, la o sută de ani de la martiriul de la Turtucaia, prima biografie tipărită şi
completă a preotului erou Nicolae V. Furnică.   
Până la 1918-1919, Preotul Nicolae V. Furnică figura ca dispărut la
Turtucaia. Aşa apare în cartea Protopopului Constantin Nazarie. În 1920, pe baza
unui martor, preoteasa sa, Maria, a obţinut hotărâre judecătorească pentru a fi
declarat mort, la 24 august 1916.
Placa comemorativă în amintirea preotului locotenent Nicolae Frunică s-a
sfinţit la pomenirea sa de 7 ani, la 9 septembrie 1923, la Biserica „Sfânta Treime”
din Urziceni în prezenţa Preasfinţitului Ilarie Teodorescu, Episcopul Eparhiei
Constanţa, care a săvârşit slujba de parastas. Această piatră de marmură a preoţimii
ialomiţene s-a făcut la iniţiativa preotului Ioan Ciolca de la Parohia Grindu
Ialomiţa. Monumentul eroilor din Urziceni, pe care, la loc de cinste, se afla înscris
numele eroului locotenent preot Nicolae Furnică, a fost inaugurat la 23 august
1925.
Pr. Ștefan Ionescu

Preotul Ştefan Ionescu-Cazacu, duhovnicul regimentului Olt nr. 3, a căzut în

luptele de la Mărăşeşti cu crucea în mână. În 1926, Societatea “Mormintele
Eroilor”, care a strâns în cripta “Bisericii Neamului” de la Mărăşeşti toate
osemintele eroilor căzuţi, a găsit mâna dreaptă a preotului neputrezită. Şi părintele
Ştefan, şi alţi cîteva sute de preoţi ortodocşi care au fost ucişi de către unguri şi
nemţi în primul război mondial îşi merită cu prisosinţă locul în Sinaxarul Bisericii
Ortodoxe.
Un scurt cuvînt despre acest preot al lui Dumnezeu a păstrat părintele
Niculae M. Popescu în lucrarea “Preoţi de mir adormiţi în Domnul” (ed. 2015, p.
211-213):

„A sunat trâmbiţa de război în noaptea de Sfânta Maria Mare din anul mântuirii 1916.
Părintele Ştefan din satul Poiana de pe Călmăţuiu, în josul judeţului Olt, a tras clopotele la
biserică. Dimineaţa a slujit Sfânta Liturghie şi s-a rugat pentru dreptatea română. Apoi a plecat
spre Slatina, mergând să lupte pentru întregirea nemaului. Era trecut de vârsta milităriei şi
putea să rămână acasă. Dar, văzând el că neamuri şi fii de duhovnicie pornesc hotărâţi la
război, nu l-a răbdat inima şi a plecat şi el. La Slatina a fost numit preot al Regimentului 3
Infanterie Olt.
În prima parte a războiului a avut o conduită exemplară. “În perioada refacerii”, i-a întărit pe
ostaşi cu slujbe sfinte, cu vorbiri inimoase şi cu purtare pilduitoare. Când regimentul a intrat în
tranşee, preotul Ştefan a stat alături de soldaţi ca un părinte iubitor de fiii săi. Comandanţii i-au
recunoscut virtuţile şi l-au considerat ca pe unul “dintre cei mai merituoşi preoţi”.
La Mărăşeşti, oastea română s-a luptat pe viaţă şi pe moarte: “În noaptea de 18-19 decembrie
1917, Regimentul 3 Infanterie a făcut o incursiune în tranşeele inamice. La aceasta a luat parte
şi preotul regimentului, anume Ştefan Ionescu-Cazacu, care, ca un adevărat părinte, a
îmbărbătat ostaşii, făcându-i să lupte în credinţa lui Dumnezeu pentru mărirea neamului şi
dezrobirea pământului strămoşesc; şi a fost rănit de obuzele inamicului, care i-au cauzat
moartea, dându-şi sfârşitul în ziua de 1 Ianuarie 1918. Acest stâlp al Bisericii Creştine a murit
ca un erou. Calităţile sale sufleteşti şi frumoasele însuşiri părinteşti îl dau ca pildă de patriotism
tuturor din divizia a II-a şi toţi jurăm să-l răzbunăm. Acest ordin de zi se va citi ofiţerilor şi
trupei sub arme. Dat la postul de comandă al Diviziei a II-a, azi 29 Ianuarie 1918. Comandantul
diviziei, general I. Vlădescu”.

Pr. Nicolae Armășescu

Preotul Nicolae Armășescu din Tomșani, jud. Vâlcea din Regimentul 2

Vânători a fost rănit mortal pe câmpul de luptă – chiar la începutul campaniei; a
murit la spitalul Colțea din București și a fost îngropat cu onoruri militare. Preotul
Nicolae Furnică din Urziceni, jud. Ialomița de la Regimentul 75 Infanterie a luptat
vitejește la Turtucaia, dar a fost străpuns de baionetele soldaților străini. Și-au mai
pierdut viața preoții Ioan Rătescu din Brigada 2 Roșiori, Dumitru Berlogeanu din
Regimentul 51/52 Infanterie și Ioan Cerbulescu din ambulanța Diviziei I
Infanterie . Câțiva preoți au fost răniți, între care Constantin Buzescu din Vitănești,
jud. Olt, de la care a rămas un interesant „jurnal de front”; a murit în primăvara
anului 1919 din cauza „vărsatului de vânt” contactat pe front.

3. Fragmente din rapoartele preoților și comandanților unităților militare

„Venit în mijlocul nostru, în vremuri de grea cumpănă, când Regimentul 38

Infanterie pornise a se măsura din nou cu armatele nemțești, a fost primit cu o
bucurie generală de ofițeri și trupă, cărora nu le mai lipsea în pregătirea lor de a
lovi pe dușman decât dezlegarea creștinească pentru ca sufletele lor, dornice de
răzbunare și sacrificiu, să se poată înălța mai ușurat spre Dumnezeul dreptății
noastre, pentru care vom lupta până la izbânda finală.

Această dezlegare s-a făcut de preotul Dumitrescu, care de la început, prin figura
sa blândă și prin vorbele sale pline de înțelepciune, și-a tras dragostea și simpatia
tuturor. […]

Activitatea și meritele părintelui Dumitrescu sunt apreciate în toată Divizia a X-a.

La inspecția d-lui comandant al Armatei I a fost prezentat de către d-nul general
Cihoscki, cu cuvinte elogioase, la care d-nul general Eremia Grigorescu a
răspuns: «Mergi înainte pe calea ce îmi spune d-l general Cihoscki, căci cuvintele
unui preot inimos valorează cât 10 cuvinte de ale noastre»”.
(Regimentul 38 Infanterie, 12 ianuarie 1918)

„Comandantul Diviziei a 2-a P.A.

Ordin de zi nr. 192,

În noapte de 18-19 decembrie 1917, Regimentul 3 Infanterie a făcut o incursiune

în tranșeea inamicului. A luat parte la aceasta și preotul regimentului, anume
Ionescu Ștefan Cazacu, și ca un adevărat părinte, a îmbărbătat ostașii, făcându-i
să lupte în credința lui Dumnezeu, pentru mântuirea neamului și dezrobirea
pământului strămoșesc.
A fost rănit de obuzele inamicului, care i-au cauzat moartea, dându-și sfârșitul în
ziua de 1 ianuarie 1918.
A murit moarte de erou, acest stâlp al bisericii creștine, la postul și lângă copiii
 sufletești pe care îi întreținea în credința către Dumnezeu, Țară și Rege.
Pentru calitățile sale sufletești și frumoase însușiri părintești.
Îl dau pildă de patriotism tuturor din divizie și cu toți să-i jurăm „Răzbunare”.

Acest ordin de zi se va citi ofițerilor și trupei subordonate.

Dat la Postul de comandă al Diviziei 2, astăzi 29 ianuarie 1918.
Comandantul Diviziei a 2-a,
General I. Vladescu”

„Prezentându-mă la Regimentul 21 în ziua de 7 martie a.c., primele cuvinte cu

care m-a întâmpinat comandantul, col. Gorski, au fost acestea: «Părinte, suntem
într-o stare nenorocită, avem peste 600 de bolnavi și în fiecare zi ne mor câte 5-6
oameni; fii binevenit între noi și te rugăm să ne dai tot concursul pentru
combaterea bolilor contagioase».

De multe ori, când medicii și infirmierii unității cădeau bolnavi, doar preotul, cu
cunoștințele pe care le dobândise, rămânea să îngrijească pe cei în suferință”.
(Pr. I. Mușețeanu, Confesorul Regimentului 21 Infanterie, 24 iunie 1917)

4. Concluzii

Acordând o deosebită atenție actelor eroice făcute de preoții români în cadrul

Primului Război Mondial, putem afirma că au dat dovadă de o dragoste de țară
nemărginită, jertfindu-se în numele lui Dumnezeu și susținând atât spiritual cât și
fizic ostașii români. Acești preoți au fost și vor rămâne repere de eroism și
implicare pentru poporul român.
 Bibliografie

1. „Preoți români în Primul Război Mondial” – Trinitas TV

Episoadele 1-4

https://www.youtube.com/watch?v=e-sSWRB4D7I
https://www.youtube.com/watch?v=0LPDv-t9dso
https://www.youtube.com/watch?v=N4WZJM4dLTY
https://www.youtube.com/watch?v=RPPmd-yQYmA

2. Revista „Cuvinte către tineri”, Articolul „Preoți eroi în lupta pentru

Marea Unire”- Mănăstirea Putna 2017

3. „Rolul Bisericii Ortodoxe Române în păstrarea unității poporului

român în timpul Primului Război Mondial” – Pr. Ignat Adrian
https://www.academia.edu/41090921/
ROLUL_BISERICII_ORTODOXE_ROM%C3%82NE_%C3%8EN_P
%C4%82STRAREA_UNIT%C4%82%C8%9AII_POPORULUI_ROM
%C3%82N_%C3%8EN_TIMPUL_PRIMULUI_R
%C4%82ZBOI_MONDIAL