SUPORT DE CURS

PUERICULTURA, PEDIATRIE SI NURSING SPECIFIC

SAPTAMANA 1
A avea copii este dorinta oricarei femei sanatoase. Aforismul "femeia se realizeaza prin
casnicie si devine fericita prin maternitate" este adevarat. Oricare ar fi nivelul de cultura,
profesie, orice idealuri ar avea femeia, în timpul sarcinii si alaptarii, îndatoririle de mama trec
pe primul plan, toate celelalte obligatii - profesionale, sociale - se fac cu eforturi considerabile.
si de multe ori, aceste eforturi trec neobservate de familie, chiar de sot, determinând stari
conflictuale si fiind surse de epuizare fizica si psihica a viitoarei mame.
De-a lungul aproape întregii istorii, mamele si nou-nascutii lor au stat împreuna dupa
nastere. Bebelusii au stat în siguranta si la caldura, cu acces usor la laptele matern, iar mamele
si bebelusii au învatat unii despre ceilalti. Începând cu secolul al XX-lea, pe masura ce nasterea
a intrat în spitale, majoritatea bebelusilor nu au mai stat împreuna cu mamele lor dupa nastere.
Mama a fost trimisa într-o camera de spital, în timp ce bebelusul ei era dus într-un salon
pentru nou-nascuti. Mamele asteptau îndelung pâna sa îsi vada copii, iar nou-nascutii lor le
vizitau, de obicei, numai dupa un program de hranire bine stabilit. Comunitatea medicala
credea ca bebelusii sunt mai în siguranta si mamele mai odihnite daca bebelusii sunt în alt
salon, separat.
În ultimii ani s-au realizat cercetari care au indicat ca cel mai bine pentru mame si copii
este sa ramâna împreuna dupa nastere. Perioada de timp întrerupta, întârziata sau limitata pe
care o mama o poate petrece cu copilul ei poate avea efecte negativ asupra relatiei lor si asupra
alaptarii. Bebelusii ramân încalziti si plâng mai putin, iar alaptarea porneste foarte bine, atunci
când mamele si copiii lor petrec timp mult împreuna, începând imediat dupa nastere. Mamele
învata sa recunoasca necesitatile copilului lor, raspund cu tandrete si dragoste. Începe sa se
formeze o conexiune care va dura toata viata.
O femeie gravida, care are obligatii de serviciu, sociale, gospodaresti si de îngrijire înca a
altor copii, este demna de toata admiratia si consideratia celor din jur. Dorinta sanatoasa de a
avea un copil înseamna curajul de a-l primi si accepta asa cum va fi el - fara preferinta de sex,
fizic, fire -, precum si datoria de a-i crea conditii corespunzatoare de viata.
Recuzarea sau amânarea sarcinii din motive economice sau de comoditate, are de multe
ori consecinte nefaste, prin metodele utilizate, asupra femeii însesi, ca si asupra viitorului copil
(prematuritate, malformatii). O buna pregatire psihic-educationala a mamei este absolut
necesara pentru viata si sanatatea copilului.
Puericultura se ocupa cu studiul dezvoltarii normale a copilului. Cunostintele de
puericultura se refera la notiuni despre dezvoltarea fizica si psihica a copilului, despre
particularitatile anatomo-fiziologice si ale metabolismului , despre alimentatie , regim de viata.
Este una din partile preventive ale pediatriei si cuprinde ansamblul de mijloace prin care
se asigura dezvoltarea somato-psihica si ocrotirea sanatatii copilului de la nastere pâna la 16

1
ani. Consultatiile de puericultura sunt un prilej important pentru instruirea si educatia mamei ,
privind îngrijirea si apararea sanatatii copilului.
Nu exista o delimitare precisa între puericultura si pediatrie, ele se completeaza reciproc.
Pediatria este o ramura a medicinei care se ocupa cu studiul bolilor copilului de la nastere
pâna la vârsta de 16 ani .
Insuficienta dezvoltare a sistemului nervos central , îndeosebi a scoartei cerebrale ,
imperfectiunea mecanismelor imunologice , labilitatea proceselor fiziologice fundamentale ,
confera copilului , în special sugarului, o reactivitate deosebita .
Datorita acestei reactivitati articulare , diferite influente nocive ale mediului pot
provoca dereglari ale întregului organism ducând la aparitia bolii.
Morbiditatea infantila este dominata de afectiunile aparatului respirator si digestiv,
afectiuni care la sugar sunt grevate de o mortalitate crescuta .
În acest context, mai ales în prima copilarie , se da o mare importanta actiunilor
profilactice , care vizeaza organizarea mediului înconjurator , îngrijirea, alimentatia si regimul
de viata.

PERIOADELE COPILARIEI

Copilaria este perioada de viata de la nastere pâna la pubertate ,15-16 ani. În aceasta perioada ,
organismul uman se afla în continua modificare , determinata de procesul de
crestere si de dezvoltare intensa .
Cresterea reprezinta un proces evolutiv continuu, în care organismul sufera diferentieri
structurale si functionale , deci se dezvolta si sufera schimbari. Exista ritmuri diferite de crestere
si de dezvoltare a tesuturilor si organelor si aceasta determina caractere morfo- functionale
corespunzatoare si particulare pentru perioadele vârstei infantile . Reactivitatea organismului ca
si patologia legata de aceasta este deosebita în fiecare din aceste perioade. De aceea epoca
copilariei are mai multe perioade.
Se deosebesc la vârsta infantila trei perioade principale: prima copilarie , copilaria a doua
si copilaria a treia sau vârsta scolara .

INGRIJIRILE NOU-NASCUTULUI SI SUGARULUI

1. Ingrijiri la nastere (dezobstruarea cailor respiratorii superioare, ligaturarea cordonului

ombilical, profilaxia oftalmiei gonococice, determinarea scorului Apgar, a reflexelor arhaice,
cantarire, masurare)
2. Incidente fiziologice ( involutia bontului ombilical, scaderea fiziologica in greutate, criza
genitala a nou-nascutului, eritem fesier, febra tranzitorie)
3. Alimentatia ( alimentatia naturala, alimentatia artificiala, alimentatia mixta, diversificarea
alimentatiei sugarului).

Particularitatile anatomice

2
 Talia nou-nascutului la termen variaza între 48 si 52 de cm , valorile sub 47 cm indica
starea de prematuritate.
Fetele au în general 1 cm mai putin decât baietii .
Greutatea la nastere variaza între 3000 si 3250 gr la baieti si între 2800 si 3000 gr la fete.
Noi-nascutii cu o greutate între 2500 si 2800 se numesc subponderali , iar cu greutatea sub
2500 se numesc prematuri.
Capul nou-nascutului reprezinta 1/4 din lungimea totala, fata de 1/8 la adult.
În momentul nasterii craniul sufera deformatii determinate de pozitia fatului , de forma
bazinului si de trecerea prin canalul pelvigenital .
El se modeleaza iar dupa câteva zile ia forma normala.
Perimetrul cranian masoara 34 cm , cu 3 cm mai mult decât perimetrul toracic si cu 2 cm
mai mult decât perimetrul abdominal.
La nou nascut , oasele craniului sunt separate între ele de suturi.
La nivelul unirii acestora exista spatii neosificate numite fontanele , unde pielea si
aponevroza epicraniana acopera direct meningele.
Fontanela anterioara , numita bregmatica are o forma romboidala si masoara 3-4 cm în
sens anteroposterior , si 2-4 cm în sens transversal. Ea este situata pe linia mediana , la punctual
de unire a suturii sagitale cu sutura fronto-parietala.
Fontanela posterioara numita lambdoida , are o forma triunghiulara , fiind deschisa la 20-
25% din nou-nascutii la termen. Ea se închide în primele 4-6 saptamâni de viata si este situata la
punctual de unire a suturii sagitale cu sutura parieoccipitala.
Gâtul nou-nascutului este scurt , iar toracele are o forma de trunchi de con.
Dupa stabilirea circulatiei si a respiratiei , toracele ia o forma aproximativ cilindrica , cu
coastele aproape orizontale.
Membrele superioare si inferioare sunt scurte si egale între ele , lungimea membrelor
reprezentând 33% din talie .
Pielea are o culoare roz –rosiatica si este acoperita de o substanta grasa , numita vermix
caseosa , care se reabsoarbe spontan în 24-48 de ore.
Pe tegumentele nou- nascutului se observa peri subtiri numiti lanugo , care dispar dupa
câteva saptamâni.
Dupa câteva zile coloratia eritematoasa a pielii dispare si este urmata de o descuamatie.
Glandele sebacee sunt foarte dezvoltate la nastere .
Pe fata si mai ales pe nas se observa o eruptie formata din puncte alb-galbui numite
milium .
Unghiile la nou –nascutul la termen , depasesc marginea libera a degetelor.
Unii nou-nascuti pot prezenta chiar din primele zile de viata un exatem maculopapulos sau
rujeoliform , fara febra si cu stare generala buna , denumit eriterm toxic sau eriterm alergic al
nou- nascutului.
Cordonul ombilical este format din vena ombilicala si artere ombilicale.
Vena ombilicala duce sângele arterial bogat în oxigen si în substante nutritive de la placenta la
fat.
Arterele ombilicale transporta sângele venos al fatului catre placenta unde acesta se
oxigeneaza .

3
 Dupa sectionare , cordonul ombilical trece prin trei faze : mumificare, formare a santului de
eliminare si caderea bontului care se face între a 5 a si a 10 zi.
Plaga ombilicala se epidermizeaza treptat , cicatrizându-se complet dupa 3-4 saptamâni.

Particularitati functionale
Respiratia pulmonara se instaleaza din primul minut al vietii extrauterine.
La început respiratia este neregulata , superficiala .
Frecventa respiratorie variaza la nou- nascutul normal la termen între 55-70 respiratii pe
minut , iar dupa 3-4 zile între 45-55 respiratii /minut.
Frecventa cardiaca are în primele ore o valoare de 140-150 batai/minut , apoi la o luna
scade la 100-120 batai / minut.
Sângele nou- nascutului are anumite particularitati .
La nastere exista o poliglobulie compensatoare datorita hipoxiei fetale .
Numarul hematiilor la nou- nascut variaza între 5.000.000 si 6.000.000 / mm³ cu o
hemoglobina de 19,5gr/100ml.
Numarul hematiilor scade la sfârsitul primei luni la 4.500.000/mm³ iar hemoglobina la 13-
15 gr /100 ml.
Leucocitele sunt de la nastere în numar de 14.000-16.000 / mm³ , scad în primele zile ,
pentru ca sa revina între a 10a si a 20 a zi la 11.000-12.000/ mm³.
Aparatul digestiv intra în functiune odata cu trecerea la viata extrauterina .
Functiile digestive nu sunt înca perfecte : actul sugerii eliminarea mecaninlui si invadarea
tubului digestive cu flora microbiana , caracterizeaza aceasta perioada de viata.
Suptul este un act reflex cu centrul situat în bulb.
El stimuleaza secretia lactata a mamei , iar la copil provoaca prin reflex conditional secretia
gastrica si peristaltismul.
Meconiul este scaunul pe care îl elimina nou- nascutul din prima pâna în a 3 a zi dupa
nastere.
El are o culoare verde –închisa , negricioasa cu o consistenta vâscoasa .
Dupa eliminarea mecaninlui scaunele nou- nascutului au o culoare galben –aurie.
Numarul scaunelor este de 3-5 în 24 ore.
La nastere tubul digestiv este steril , iar din a 2a zi de viata este invadat de microbi.
În scaunele copiilor alimentati la sân predomina bacilul bifidus care are o puternica actiune
de fermentatie , iar în scaunul copiilor alimentati artificial predomina colibacilul cu o puternica
actiune de putrefactie.
Functia renala se instaleaza din prima zi de nastere , când se produce prima mictiune.
Sistemul nervos la nastere prezinta un grad redus de dezvoltare a scoartei cerebrale .
Nou- nascutul prezinta o stare de hipertonie musculara exagerata cu persistenta pozitiei
fetale.
Lipsa inhibitiei corticale face posibila existenta anumitor reflexe arhaice- la această vârstă
există reflexe care dispar în lunile următoare şi nu mai reapar decât în situaţii patologice; sunt
reflexele tranzitorii (arhaice) ale nou – născutului :
- reflexul de supt;
- reflexul de îmbrăţişare Moro-Freudenberg: la o excitaţie puternică, deschide larg
braţele în abducţie apoi le apropie într-o mişcare ca de îmbrăţişare;

4
 - reflexul de apucare (prehensiune); gâdilat cu un deget în podul palmei, nou – născutul
închide palma tinzând să apuce degetul care îl excită;
- reflexul de păşire automată: ţinut de axile şi proptit cu tălpile de masă, nou – născutul
tinde să schiţeze un pas mic;
- reflexul de triplă retracţie: ciupit uşor de plantă, nou – născutul flectează coapsa,
gamba şi piciorul.
Absenţa sau asimetria acestor reflexe în perioada neonatală indică posibilitatea unor leziuni
ale sistemului nervos central. Persistenţa unora dintre ele peste vârsta de 6-9 luni se observă în
encefalopatiile cronice infantile .
Adaptarea termica . Functia de termoreglare prezinta o labilitate deosebita , datorita
imaturitatii centrilor termoreglatori.
Concomitent cu scaderea fiziologica din ziua a 2a , a 4-a poate sa apara “ febra tranzitorie”
a nou- nascutului care înregistreaza valori între 38-40 º C si se numeste febra de sete , ea
cedeaza la un aport crescut de lichide.

ÎNGRIJIRILE NOU NĂSCUTULUI

Pentru orice manipulare a nou născutului cadrele sanitare se vor spăla pe mâini cu apă
caldă şi săpun.
Îngrijirile de la sala de naşteri – îngrijirile medicale ale nou născutului încep imediat
după expulzia acestuia prin punerea pe o masă specială acoperită cu un scutec steril.

PRIMELE ÎNGIJIRI ACORDATE NOU- NĂSCUTULUI LA

TERMEN SĂNĂTOS IMEDIAT DUPĂ NAŞTERE

1. Se începe cu dezobstruarea căilor respiratorii superioare. Aceasta se realizează prin aspiraţia

făcută cu o sondă Nelaton sau cu o sondă din material plastic de mărime adecvată. Capătul
distal al sondei se introduce în cavitatea bucală a nou – născutului şi se aspiră conţinutul din ea
(secreţii vaginale pătrunse în gura nou – născutului, cheaguri de sânge, lichid amniotic, suc
gastric regurgitat); apoi se împinge sonda până în faringe şi se aspiră şi de acolo; în final se
aspiră conţinutul celor două fose nazale. Aspiraţia se poate face:
- fie prin conectarea sondei la un aspirator electric (sau la un aspirator cu jet de aer) care
lucrează cu o presiune mică de aspiraţie;
- fie cu gura. În acest caz, la capătul unde se aspiră trebuie pusă o compresă sterilă, ca nu cumva
conţinutul sondei să ajungă în gura persoanei care aspiră. Se poate intercala, între două tuburi
de cauciuc o pipetă de sticlă prevăzută cu "capcană": o bulă care reţine produsele aspirate.
2. Se pensează cordonul ombilical cu două pense Pean şi se secţionează între acestea cu o
foarfecă. Pensarea are ca scop evitarea unei hemoragii, fie dinspre mamă, fie dinspre copil,
deoarece cordonul ombilical conţine vasele importante care hrănesc fătul în timpul sarcinii:
două artere ombilicale şi o venă ombilicală.

5
3. Fiind astfel detaşat de mamă, nou – născutul este pus pe măsuţa de îngrijiri imediate,
acoperită cu scutece sterile şi situată sub o lampă radiantă.
4. Urmează ligatura bontului ombilical, care se face cu aţă sterilă la circa 3-4 cm distanţă de
piele. Aceasta este o distanţă de siguranţă, necesară în cazul unei hemoragii de cordon, dacă
trebuie făcută o ligatură suplimentară. Cu foarfeca se secţionează restul bontului de deasupra
ligaturii, se tamponează suprafaţa secţionată cu tinctură de iod şi se completează ligatura în
"dop de şampanie", prin care se asigură o hemostază completă.
5. Se face apoi curăţirea tegumentelor (acestea pot fi acoperite cu cheaguri de sânge, secreţii,
lichid amniotic). Se procedează cu blândeţe, folosind comprese sterile înmuiate în ser fiziologic
călduţ, cu care se şterge pielea fără a o freca până la iritare. Nu este necesar să se îndepărteze
vernix caseosa, deoarece acesta are şi un rol protector şi se va resorbi singur în zilele următoare.
6. Profilaxia oftalmiei gonococice este obligatorie şi se face prin metoda Crede: se instilează din
soluţia de nitrat de argint 1% câte o picătură în fundurile de sac conjunctivale. Acestea se pun în
evidenţă prin tragerea pleoapelor (în sus cele superioare, în jos cele inferioare).
7. Stabilirea sexului şi arătarea acestuia mamei.
8. Măsurarea taliei, perimetrelor şi cântărirea.
9. Stabilirea identităţii prin fixare cu acelaşi număr la copil şi la mamă.
10. Determinarea scorului Apgar
Acest scor stabileşte starea funcţiilor mai importante ale organismului la naştere. Se
determină la circa 1 minut după expulzia fătului şi se repetă la 5 minute, paralel cu manevrele
de îngrijire imediată. Dacă valorile constatate nu sunt satisfăcătoare, scorul se repetă din 5 în 5
minute, până când nou – născutul îşi revine la normal. După cum reiese din tabel scorul constă
din 5 criterii la care se acordă note (2,1 şi 0) în funcţie de starea constatată la fiecare.
Scorul Apgar
Criteriul Nota 2 Nota 1 Nota 0
Culoarea Roz Roz dar cu cianoză Cianoză generalizată
tegumentelor la extremităţi sau paloare
Respiraţia Regulată, cu o Neregulată, rară sau Absentă
frecvenţă de circa supinoasă
40/minut
Reflexul de Reacţie generală: NN Schiţează numai o Nu are nici o reacţie
iritaţie (la işi mişcă toate grimasă de
introducerea membrele, agitat nemulţumire
sondei de
aspiraţie în
fosele nazale)
Tonusul Tonus muscular bun: Îşi mişcă doar Nu se observă nici o
muscular şi mişcări active din extremităţile (mâini, mişcare
motilitatea toate membrele degete, picioare)
Bătăile cordului Clare, ritmice, cu o Asurzite, neregulate, Nu se percep bătăi la
(constatate cu frecvenţă de 120- frecventă sub cord
stetoscopul) 140/minut 100/minut

6
 Din însumarea notelor rezultă scorul care poate fi maximum 10 (stare funcţională foarte
bună) şi minimum 0 (moarte clinică, fără a exclude totuşi posibilităţile de resuscitare). Scorul
Apgar normal trebuie să fie cel puţin 8. Sub această valoare, nou – născutul necesită îngrijiri
speciale şi determinarea repetată a scorului până la normalizarea sa.

Îngrijiri acordate după naștere

1. Se face un examen clinic rapid dar complet al nou – născutului, pentru a depista eventuale
malformaţii congenitale (osoase, cardiace, ale cavităţii bucale, etc.)
2. Se face cântărirea, măsurarea lungimii şi a perimetrelor.
3. Se face pansamentul bontului ombilical cu comprese sterile crestate, înmuiate în alcool de 700
şi deasupra se trage o faşă circulară de susţinere în jurul abdomenului .În unele maternităţi
bontul este lăsat liber, să se usuce mai repede.
4. Se înfaşă nou – născutul în scutece sterile făcându-i-se şi o "glugă" deoarece are păr puţin ca
să-i protejeze capul şi este dus fie în salonul de nou-născuţi, fie în camera (rezerva) unde va sta
cu mama lui.
5. Se controlează de câteva ori pansamentul ombilical, ca nu cumva să existe vreo sângerare la
nivelul ligaturii.
6. Se urmăreşte ca nou – născutul să urineze în cel mult o oră de la naştere. Absenţa micţiunilor
poate însemna o malformaţie congenitală pe căile urinare: imperforaţia uretrei, fistule ale
vezicii urinare cu deschidere în organe învecinate.
7. În decurs de maximum 24 de ore de la naştere, nou – născutul trebuie să elimine un scaun cu
caractere speciale, numit meconiu. Acesta se prezintă ca o masă verzuie-negricioasă şi este
alcătuit din mucus, secreţii interstinale, bilă, epitelii descuamate. Absenţa eliminării de meconiu
poate fi produsă de o malformaţie congenitală a tubului digestiv: stenoză intestinală, atrezie
(lipsa formării) anorectală, imperforaţie anală.
9. Se întocmeşte foaia de observaţie a nou – născutului, cu toate datele constatate, cu scorul
Apgar etc.
Imediat dupa nastere copilul tipa si se instaleaza respiratia pulmonara cu o frecventa de
cca 40/min. Tipatul este viguros.
Ritmul cardiac este foarte rapid =120-140 batai/min..in prima ora dupa nastere copilul
urineaza.In primele 24 ore are primul scaun numit meconiu care este o masa verzuie-
negricioasa,lucioasa semiconsistenta.
Musculatura memebrelor este hipertona.
Somnul ocupa cea mai mare parte a zilei 20-22 ore din 24
Activitatea cordonului ombilical inceteaza la citeva minute dupa nastere, cand si
pulsatiile lui se opresc.
Toate functiile indeplinite de acesta in viata intra-uterina vor fi preluate de aparatele si
organele nou-nascutlului care intra in activitate.

Îngrijirile ulterioare din perioada neonatală

1. Zilnic, cât timp se află în maternitate, nou – născutului va fi examinat clinic, i se va controla
temperatura, va fi cântărit, se vor nota scaunele, toate datele fiind înregistrate în foaia de
observaţie şi graficul anexat acesteia.

7
2. Pansamentul ombilical (dacă a fost pansat) se schimbă zilnic, iar pentru fixarea lui se
foloseşte tot faşă circulară.
3. Nou – născutul va fi spălat după fiecare scaun în regiunea ano-perineală şi uns cu un unguent
protector (sau chiar cu ulei fiert şi apoi răcit) pentru a se preveni apariţia eritemului fesier (zonă
roşie iritativă, produsă de scaune numeroase şi acide). Prima baie generală se va face însă de
abia la 24 de ore după detaşarea bontului ombilical.
4. În primele zile de viaţă se face vaccinarea împotriva hepatitei acute virale tip B (vaccin
Engerix).
5. Înainte de externarea din maternitate se face vaccinarea B.C.G. (bacil Calmette-Guerin)
împotriva tuberculozei prin inocularea intradermică 0,1 ml de vaccin în partea posteroexternă a
braţului stâng în 1,3 medie. La injectare se formează un nodul mic de 5-6 mm de (coajă de
portocală) această papulă trebuie să dispară în 30 de minute.
- la 1-3 săptămâni se formează la locul injectării un nodul mic cu baza îndurată
- în partea centrală a nodulului se formează un orificiu prin care se elimină conţinutul.
- apoi se formează o crustă care se elimină în 2-3 săptămâni
- la locul injectării se formează o pată depigmentată şi uşor deprimată.
Vaccinarea se face la nou născut cu greutate de peste 2500 gr. În acelaşi timp se face şi
profilaxia rahitismului prin administrare de vitamina D = 200.000 ui. i.m.

Îngrijirile la domiciliu:
Mama trebuie să respecte regulile de igienă. Ea va fi ajutată de cadrele medicale din
teren, chiar din prima zi de sosire la domiciliu.
Intervenții la domiciliu
- asigurarea condițiilor de mediu
- cameră separată, călduroasă, mobilier limitat strict la necesitățile copilului, lumină
corespunzătoare, temperatură optimă, curățenie
- alimentația
- să se facă la aceleași ore
- stimularea participării active a copilului: să țină biberonul, apoi cana, să bea singur din
cană, să țină în mână un biscuit, iar la 1 an să folosească lingurița
- calcularea corectă a rației alimentare, în funcție de vârstă
- respectarea principiilor diversificării alimentației (vârstă, stare de sănătate, ordinea
introducerii alimentelor noi, introducerea treptată din punct de vedere cantitativ,
urmărirea toleranței digestive)
- igiena corporală – baia
- zilnic la aceeași oră, de preferința seara
- vănița va fi utilizată numai în acest scop
- temperatura camerei 22 - 24º C
- temperatura apei 37º C
- durata nu va depăși 5 – 8 minute
- nivelul apei să nu depășească umerii copilului
- lângă văniță vor fi pregatite cele necesare îmbrăcării
- după baie uscarea tegumentelor se va face prin tamponare

8
 - ștergerea ochilor se va face cu o compresă sterilă, dinspre unghiul exterior spre cel
interior
- orificiile nazale și auditive se vor curăța cu tampoane de vată
- somnul
- respectarea orelor de somn în funcție de vârstă
- asigurarea unui mediu adecvat somnului: aerisirea încăperii, fără excitanți optici sau
acustici
- regimul de viață
- trebuie să țină cont de particularitățile fiecărui copil, va fi individualizat în funcșie de
vârstă, starea de sănătate
- se vor alterna regulat perioadele de somn, alimentație, veghe
- se va evita prelungirea stării de veghe care poate determina plâns, agitație, întârzierea
adormirii la ora de somn
- îmbrăcămintea
- lenjeria de corp va fi confecționată din bumbac, de culoare deschisă
- va fi adecvată vârstei și anotimpului
- ușor de manevrat
- spălat zilnic, fiartă și călcată
- educarea sfincterelor
- după vârsta de 5 – 6 luni copilul va fi așezat cu regularitate pe oliță, la aceleași ore, după
alimentație sau când se trezește
- aprecierea dezvoltării fizice
- greutatea, înălțimea și perimetrele vor fi măsurate periodic
- se va aprecia funcționalitatea diferitelor organe (maturitatea)
- se va urmări erupția dentară
- aprecierea dezvoltării psiho-motorii
- constituie criteriul în aprecierea gradului de maturitate al sistemului nervos
- aprecierea cuprinde: motricitate, postură, coordonare, dezvoltare senzorială, comportament,
limbaj
- contribuția părinților la o dezvoltare psiho-motorie adecvată se realizează prin: masaj cu
blândețe, gimnastică (gradată, progresiv, continuu, efectuând mișcări de extensie, flexie,
abducție, adducție) joc (contribuie la dezvoltarea atenției, imaginației, capacității intelectuale;
se pot oferi după varsta de 3 luni jucarii viu colorate, din material plastic, lavabil), comunicare
permanentă, anturaj plăcut
- aprecierea gradului de nutriție
- elemente de referință: țesutul adipos, turgor, tegumente și mucoase
- climatul familial
- părinții vor asigura un climat de afectivitate, protecție, calm
- se va evita atitudinea hiperprotectoare, restrictivă sau de respingere care poate influența
negativ dezvoltarea copilului
- călirea organismului
- factorii utilizați: apă, aer, soare
- se începe de la 2 – 3 luni
- de preferat utilizarea mai multor factori o dată, în funcție de vârstă; aplicați treptat și progresiv

9
- imunizările active
- contribuie la creșterea rezistenței specifice organismului față de infecții
- se fac după calendarul stabilit de MS
- principalele vaccinări sunt: B.C.G., D.T.P., antipoliomielitică, antirujeolică, antigripală,
antihepatică
- prevenirea accidentelor
- supravegherea atentă și constantă de către adulți
- să se evite plasarea copilului pe scaun
- să nu se ofere jucării din mai multe piese, din lemn sau metal, de dimensiuni foarte mici
- să se măsoare temperatura apei de baie și a alimentelor lichide
- să se indepărteze din preajma copilului obiecte ce ar putea fi introduse în gură și apoi
aspirate: nasturi, butoni, monede, ace
- alimentarea să se facă corespunzător: cu răbrade, în poziție adecvată, alimentele tăiate
în bucăți mici
- să nu se plaseze pături și perne în exces, în patul copilului
- să nu se lase la îndemâna copiilor medicamente
- să se țină copilul în brațe cu ambele mâini
- să se protejeze prizele electrice
- să se îndepărteze obiectele tăioase, ascuțite
- în timpul somnului să se ridice barele laterale ale patului
- în timpul transportului cu mașina să se imobilizeze copilul în hamuri

Alimentația nou – născutului la termen sănătos

Fiind vorba de un nou – născut fără probleme, alimentaţia se începe precoce, la 3-6 ore
după naştere. Există mai multe alternative, în funcţie de mamă şi de posibilităţile ei.
a) Alimentaţia ideală la această vârstă este cea naturală, adică cu lapte matern exclusiv. Dacă
mama poate alăpta direct, NN va fi pus la sân şi va suge singur. Dacă nu poate alăpta direct se
va mulge cu pompiţa într-o cană sterilă şi va hrăni copilul cu linguriţa.
Pentru suptul direct sunt două posibilităţi:
- să fie pus la sân din 3 în 3 ore, în total 7-8 supturi în 24 h;
- să fie pus la sân ori de câte ori NN ţipă şi vrea să sugă.
Şi într-un caz şi în celălalt, durata supturilor va fi progresivă, începând cu 1-2 minute în
prima zi şi crescând treptat, astfel încât la o săptămână un supt să dureze 15-20 minute. Trebuie
să se dea dintr-un singur sân la fiecare supt şi să se schimbe cu celălalt sân la suptul următor,
astfel încât să fie stimulată secreţia lactată la ambii şi să nu se producă iritaţia vreunuia din ei.
Înainte de fiecare supt, mama îşi va spăla sânul cu apă şi săpun şi apoi îl va clăti şi şterge bine.
În cazul când nu se poate pune nou – născutul la sân să sugă, el va fi alimentat cu
linguriţa. Cantitatea de lapte matern administrat va creşte progresiv de la o zi la alta, potrivit
unei formule valabilă pentru primele 8 -10 zile de viaţă şi anume:
Lz = (z – 1) x 70 sau 80
În această formulă:
Lz = cantitatea de lapte matern in ml. necesară în ziua z (de la I-a la a VIII-X-a zi de la naştere)
70 = coeficient pentru nou – născutul cu greutatea la naştere sub 3.250 g

10
80 = coeficient folosit pentru nou – născutul cu greutatea la naştere peste 3.250 g
Cantitatea totală astfel aflată se împarte la 7 mese, la câte 3 ore interval.
b) Dacă mama nu are deloc lapte pentru nou – născut se poate institui alimentaţia artificială,
adică exclusiv cu alte tipuri de lapte în afara celui matern. Pentru perioada neo-natală sunt
indicate:
- preparate industriale de lapte adaptat: Similac, Humana 1;
- preparate industriale de lapte semiadaptat: Milupa Milumil, Milupa Aptamil, Morinaga,
Bebelac nr.1, Nan, Snow, Sunny Baby.
Toate aceste produse au câte o mensură de plastic în ambalaj, se reconstituie în apă fiartă
şi răcită, fără nici un alt adaos, conform instrucţiunilor de pe etichetă. Numărul de mese este de
6 – 7 în 24 ore, iar cantitatea zilnică este de 150-200 ml/kgcorp.
Mai poate fi utilizat laptele praf integral (tip Rarău) însă preparat într-o concentraţie mai
slabă şi anume 8% şi cu un adaos de 5% zahăr. Deci pentru o porţie de 200 g se folosesc 190 ml
apă fiartă şi răcită, 3 linguriţe cu vârf de praf de lapte (cca 15 g) şi 2 linguriţe rase de zahăr (10
g).
Laptele de vacă nu este indicat la aceasăt vârstă. Dacă însă nu există alta posibilitate, se va
utiliza lapte de vacă bine fiert, diluat ½ cu ceai şi zaharat 5 g%.
În aceste două ultime situaţii, numărul de mese este de 7 în 24 ore iar cantitatea zilnică
congenitale vizibile care se consemnează.

Tehnica alimentatiei naturale

Pregatirea pentru alimentatia naturala incepe inca din timpul sarcinii,prin pregatirea psihologi-
ca a viitoarei mame.
In primele 24 ore de la nastere nn va fi pus la san.Daca nasterea s-a produs pe cai naturale si
nn este sanatos,atunci acesta va fi pus la san in primele 6 ore dupa nastere. Cu cat copilul este
mai precoce pus la san cu atat va creste in timp durata alaptarii.
In prima zi nn va fi pus sa suga 5 min. la ambii sani, la interval de 3 ore(pt. a stimu-la secretia
lactata), cu pauza de 6 ore in cursul noptii.
NU se va lua nn de la sanul mamei dupa cele 5 min.(contact mama-copil).
In a 2-a zi nn va suge 10 min. In zilele urmatoare durata suptului se va mari la 20-30 min.La
inceput sugarul suge des,dupa meto-da“la cerere”.Se favorizeaza secretia lactata. Apoi sugarul
isi regleaza mesele singur : Nn cu GN sub 3000 g. va primi 7-8 mese/zi.
Nn cu GN peste 3000 g. va primi 6-7 mese/zi.
In primele 2 sapt. - 60-80 ml/masa.
Intre - 1-2 luni – 120-150 ml/masa;
- 2-3 luni – 150-170 ml/masa;
Peste 4 luni – 160-180 ml/masa.
Dar cantitatea de lapte ingerata nu este aceeasi la toate mesele. Pentru aprecierea secretiei
lactate a mamei se face media cant. de lapte primite/24 ore.
Pentru alaptare: - sugarul infasat in scutece curate; mama – spala miinile si sanul cu apa si
sapun la fiecare supt.

11
 In primele zile lehuza va alapta stand in pat, apoi in pozitie sezand cu picioarele sprijinite pe
un scaunel.- pozitia sugarului: cu capul, gatul si spatele sprijinit pe antebratul mamei a.i.palma
mamei sa cuprinda fesele sugarului.
Se stoarce putin sanul si se indepar-teaza primele picaturi ce pot fi conta-minate cu
germeni.Se atinge obrazul copilului cu sanul - apare reflexul de orientare pt. supt - mama va
introduce mamelonul in gura copilului. Sanul este tinut de mana libera a mamei intre index si
medius pt. a nu se obstrua narinele sugarului.
Dupa supt sugarul este tinut in brate, in pozitie verticala, 5-10 min.,pt. a-l ajuta sa eructeze.Apoi
va fi asezat culcat,in decubit lateral stang si apoi drept pt. a favori-za evacuarea stomacului si
reaparitia senzatiei de foame.
La suptul urmator se inverseaza ordinea sanilor pt. a realiza o evacua-re completa a lor si pt. a
stimula secretia lactata.
Durata alimentatiei naturale : este obligatorie in primele 3 luni de viata si este optima daca
dureaza pana la 6-9 luni.
Ablactarea se poate face brusc sau treptat.
Ablactarea treptata – este ideala;- se va inlocui un supt cu cate o masa de diversificare timp de
saptamani sau luni;- este bine suportata si de catre copil si de catre mama.
Ablactarea brusca este mai greu suportata, se face in caz de imbolnavire a mamei sau de deces
al copilului;
- necesita adm. de preparate medica-mentoase:antagonisti de prolactina (Bromcriptina- 2
cp/zi,15 zile).
CONTRAINDICATIILE alimentatiei naturale:
C.I. materne permanente: TBC pulmonar activ, septicemie, eclampsie, neoplazii, boli psihice
grave, IRen., IC, DZ decompensat, tireotoxicoza, sarcina peste 20 sapt. trat.cu citostatice,
diazepine, anticoagulante; mama cu Ag HBs pozitiv, HIV pozitiv.
C.I. materne tranzitorii: infectii ale sanilor, ragade mamelonare sangerande, infectii acute
tratate ca antibiotice (cloranfenicol, tetraciclina,metronidazol,sulfamide, nitrofurantoin).
C.I. permanente din partea copilului: galactozemie, intoleranta secundara la acizi grasi
nesaturati.
C.I. tranzitorii din partea copilului: sindrom icteric cu bilirubina crescuta.

ALIMENTATIA ARTIFICIALA

COMPOZITIA LAPTELUI DE VACA: apa 87,5% ; substanta uscata 12,5%.Este un lapte

cazeinos –precipita in flocoane mari.Necesita un timp mai mare pt. digestie.
PROTEINELE din l.v.: 34 g/l; l.v. este de 3 ori mai bogat in proteine decat l.m. Excesul de
prot. este transformat la niv. ficatului determinand hipertrofie hepatica. se solicita rinichiul pt.
excretia incarcaturii osmotice mari(uree) determinand hipertrofie renala.
- cazeina reprez. 80% din prot. l.v.
- Proteinele lactoserului: imp.este βlactoglobulina – ea este puternic antigenica. Este
incriminata in alergia la prot. l.v.
-Lactoferina este in cant. Redusa in l.v.→aparitia anemiei feriprive la sugarii alimentati cu
.l.v.
- Ig din l.v. sunt distruse de enzimele proteolitice ale sugarului.

12
 - Prot. ce nu se absorb din l.v. determina dezv. la nivelul colonului a unei flore de putrefactie
bogata in E.coli.
GLUCIDELE din l.v. - sunt in cant. mai redusa decat in l.m. →l.v. se va zahara 5% inainte de
a fi administrat.
LIPIDELE din l.v.- sunt reprez. de o cant. mai mare de AG saturati(74%), fata de AG
nesaturati(26%).
SARURILE MINERALE sunt in cant. de 2 ori mai mare in l.v. determinand osmolaritatea
crescuta a l.v.Raport Ca/P inadecvat ceea ce det. absorbtie intestinala redusa de Ca.
L.v. se va adm. sugarilor dupa fierbe-re-are un continut microbian crescut.
Toate aceste deosebiri fata de l.m. fac din l.v. un aliment nerecoman-dabil sugarilor pana la 6
luni.
Prematurul sau sugarul de prim trimestru,daca nu poate fi alimentat natural,va fi alimentat cu o
formula de lapte adaptata pt. sugari (lapte dietetic pt. sugari).
Formule de lapte :
Se administreaza in urmatoarele situatii:Hipogalactia materna;Mame cu activ. socio-
profesionala care nu-si pot permite o alaptare prelungita; --
Sugari din leagane.
Desi sunt apropiate calitativ de compozitia l.m.(prin interventia com-plexa a
producatorului),form. de lapte nu vor fi niciodata identice ca rezulta-te cu cele ale l.m.
Form. de lapte se prepara din l.v. care sufera importante transformari. Laptele adaptat se
prezinta sub forma de pulbere (granule),se prepara instant (fara preparare termica),nu necesita
nici un fel de adaos.
Valoarea calorica e apropiata de a l.m.
Prin indepartarea unei cant. de saruri minerale, are osmolaritatea mai mica decat a
l.v.,protejand functia renala redusa a sugarului mic.
- Glicidele sunt reprez. de lactoza.
- Lipidele animale sunt inlocuite cu lipide vegetale (floarea soarelui,soia,
cocos,germeni de griu).
- Se adauga vitamine si oligoelemente in cant. egale cu necesarul zilnic al
sugarului.
Tipuri de formule dietetice :
- FORMULE DE START(de inceput): pt. sugari 0-4 luni pot fi – adaptate:
Humana1,Nutrilon, NAN1 sau partial adaptate:difera de prep. adaptate prin compozitia in
glucide→se adauga polizaharide la lactoza(amidon sau dextrinmaltoza): Milumil1, Similac.
- FORMULE DE CONTINUARE:pt. sugari cu varsta peste 4 luni; se adm. in paralel cu
diversificarea alimentatiei pana l
la varsta de 1 an: Aptamil2,Bebelac2, Milumil2,NAN2.
- FORMULE SPECIALE(adevarate preparate medicament-se folosesc in diferite afectiuni):
- formule hipoalergenice(sursa de proteine:hidrolizat proteic):NAN
H.A.
- formule speciale pt. prematuri: Alprem,Pre-aptamil,Humana-pre.
-formule cu continut redus in lactoza/fara lactoza:Milupa HN 25,
Morinaga

13
 NL33.; preparate din soia(lipsesc lactoza si prot. din l.v.):Alsoy,
Nutricare-Soia
Tehnica alimentatiei artificiale :
PRINCIPII de introducere a alimentatiei artificiale: noul aliment se introduce cand sugarul
este in deplina stare de sanatate;Fiecare aliment nou se va introduce treptat,prin tatonarea
tolerantei digestive.
Alimentatia artificiala a sugarului impune respectarea unor masuri de igiena suplimentara
fata de alim. naturala, in ceea ce priveste pastrarea,prepararea si manipularea vaselor necesare
prepararii laptelui praf (biberoane,tetine).
Sugarul este pregatit ca si in cazul alim. naturale.Nu va fi alimentat culcat in pat pt. ca exista
riscul aspirarii laptelui in caile respiratorii si exista posibilitatea aparitiei otitei.
Biberonul se tine oblic a.i. tetina sa fie plina cu lapte.
La sugarul alimentat cu lapte de vaca:la sugarul mic NU se da lapte de vaca integral,ci diluat
cu mucilagiu de orez:
- in prima luna dilutia este de ½ (o parte lapte,o parte apa de orez 2-3%, indulcit cu 5%
zahar);
- in a 2-a luna dilutia este de 2/3 (2 parti lapte,o parte M.O. + 5% zahar);
- in luna a 3-a dilutia este de ¾ (3 parti lapte,o parte M.O.+ 5% zahar).
- din luna a 4-a se poate da lapte de vaca integral( cand nu se poate adm. un preparat de
lapte adaptat).

ALIMENTATIA MIXTA
Este acceptata in urmatoarele situatii: nn nu depaseste GN dupa 15-20 zile de viata. apoi
sporul ponderal este sub 150 g/sapt.
Inainte de a trece la alim. mixta sau artificiala se elimina 3 posibilitati:
- Erori in tehnica alaptarii (aerofagie,mese administr la intervale mari de timp).
- Boli severe ale nn sau sugarului care nu este capabil sa suga la san
- Factori materni de hipogalactie ce pot fi corectati (dieta saraca in lichide,
program de odihna pt. mama,reducerea starii de incordare a mamei, negolirea
sanilor dupa fiecare supt).
In caz de hipogalactie reala se trece la alim. mixta.
Alimentatia mixta poate fi:
Metoda complementara: copilul suge la ambii sani, apoi se completeaza masa cu lapte
praf.Este o metoda fiziologica.
Metoda alternativa: se alterneaza o masa de san cu una de lapte praf. Dezavantaj: in timp scurt
secretia lactata scade si mai mult ( laptele stagneaza mult in sani).
Laptele nou introdus se adm. cu lingurita si nu cu biberonul, pt.a mentine secretia lactata.

ALIMENTATIA DIVERSIFICATA
Diversificarea pentru sugarul eutrofic si alimentat la san se incepe la 6 luni.
Pentru sugarul alimentat artificial, diversificarea se incepe la 3,5-4 luni.
Reguli pentru diversificarea alimentatiei:
- diversificarea incepe cu copilul in perfecta stare de sanatate;

14
- se introduce alimentul nou progresiv, prin tatonarea tolerantei digestive;
- alimentul nou se administreaza cu lingurita;
- nu se adm. simultan 2 alimente noi;
- daca la introducerea unui aliment nou apar semne de intoleranta digestiva (diaree, varsaturi),
atunci se suprima acel aliment 1- 2 saptamani, pana la refacerea digestiva si apoi se va incerca
reintroducerea lui cu prudenta ;
- nu se insista cu introducerea unui aliment nou daca sugarul il refuza. Exista riscul anorexiei
psihogene la sugar.
Alimente pentrur diversificare:
Fructe (citrice, mere, morcov) bogate in vitamine, saruri minerale, continut hidric;
- Se adm. ca suc de fructe,de la 6 la 8 saptamani. Doza se creste treptat- de la cateva picaturi
la 30-60 ml/zi,in 2 prize.
- dupa 4 luni:sucuri de rosii,struguri, caise.
- dupa 6 luni: suc de pere pergamute.
- dupa 4 luni: pireuri de fructe (mere, banane, piersici).
- dupa 6 luni: compoturi de fructe (zeama si pulpa de fructe pasata).
- dupa 5 luni la pireul de fructe se poate adauga fie fainos indulcit cu zahar, fie 1-2 lingurite de
branza de vaci.
Ca urmare se va inlocui o masa de lapte cu una de fructe.
- NU se dau copilului sub 1 an : zmeura, capsuni, fragi. Sunt alergizante.
- masa de fructe se adm. imediat ce este preparata.
- nu se incalzeste pentru ca se inactiveaza vitaminele.
Legumele: se introduc in alimentatie de la 4 luni; morcovi, cartofi, patrunjel, telina,
pastarnac, spanac,dovlecei, rosii, ardei grasi, ceapa.
- se adm.ca: - supa de zarzavat strecurata, apoi se adauga fainos si ulei vegetal, piure de
legume + unt si lapte (dupa varsta de 5 luni).
Fainoasele: - au valoare energetica mare.
!!! Faina de griu, orz, secara contine gluten - o proteina alergizanta pt. mucoasa intestinala a
sugarului (putand produce un sdr.celiachiform).De aceea se va introduce in alimentatia
sugarului dupa varsta de 8 luni!!!
Carnea: - are continut crescut in aminoacizi esentiali, saruri minerale, vitamine.
- carnea de pui sau vita – se adm de la 5 luni, in supa de zarzavat sau piureul de legume, de
3-4 ori pe saptamana (sub forma de carne fiarta si fin tocata sau mixata).
- dupa 6 luni – ficat de pasare;
- dupa 8-9 luni – perisoare de carne, ciorba acrita cu bors sau lamiie.
- dupa 10 luni – peste alb: salau, pastrav,stiuca.
- dupa 1 an – chiftelute de carne preparate in ulei.
- dupa 3 ani – carne de porc sau oaie.
- dupa 6 luni – galbenus de ou fiert tare ( de 2 - 3 ori/saptamana).
- dupa 1 an – albusul de ou (este alrgizant).
- dupa 5 luni – branza de vaci ( in piureul de legume sau OP+BV).
- dupa 8-9 luni – mamaliguta cu branza de vaci.
- dupa 5 luni – iaurt preparat in casa si zaharat 5%.
- dupa 8 luni se adauga si biscuiti.

15
 ÎNGRIJIRILE ÎN SALONUL DE NOU NĂSCUŢI:
Se urmăresc atent :
- funcţiile vitale : respiraţia, frecventa si ritmul cardiac,
- coloraţia tegumentelor,
- micţiunile,
- eliminarea meconiului,
- plaga ombilicală,
- temperatura.

INCIDENTELE FIZIOLOGICE DIN PERIOADA DE ACOMODARE A NOU –

NĂSCUTULUI

În perioada de trecere de la viaţa intrauterină la viaţa extrauterină au loc o serie de modificări

adaptative ale organismului nou – născutului. Ele trebuie cunoscute pentru a nu fi interpretate
ca fenomene patologice ci ca fenomene fiziologice, fără vreo implicaţie nocivă pentru copil.
a) INVOLUŢIA BONTULUI OMBILICAL este datorată uscării treptate a acestuia
(mumificare, necroză aseptică) deoarece nu este vascularizat. Bontul devine negru, dur, începe
să se separe de piele şi în final se detaşează în ziua 7-10 de la naştere. Nu este permis să se
exercite nici un fel de tracţiuni asupra lui deoarece se desprinde singur. Până la desprindere va
fi pansat zilnic cu comprese sterile în alcool de 70 0 (dacă s-a utilizat procedeul cu pansament).
După căderea bontului, la 24 de ore, când plaga a început să se epitelieze, urmează prima baie
generală.
b) SCĂDEREA FIZIOLOGICĂ ÎN GREUTATE se produce din cauza eliminării meconiului
acumulat în intestin şi a aportului alimentar redus din primele zile. Nou – născutul scade în
greutate până în ziua a 4-5-a de la naştere, pierzând 5-10% din greutatea iniţială ( dacă la
naştere a avut 3.000 g, ajunge la 2.850-2.700 g). O zi-două greutatea rămâne constantă, apoi
începe să crească, ajungând în ziua a 8-10-a la greutatea de la naştere. De la această dată creşte
zilnic în mod constant, câştigând în prima lună 750 g.
c) ICTERUL FIZIOLOGIC apare la 2-3 zile de la naştere, manifestându-se prin coloraţia
galbenă a pielii, fără ca mucoasele să fie icterice. Este un icter cu hiperbilirubinemie indirectă
(neconjugată), datorită hemolizei fiziologice din primele zile, dar mai ales unui deficit
tranzitoriu al enzimei hepatice numită glicuronil-transferaza. Această enzimă are rolul de a
conjuga bilirubina indirectă din ser, transformând-o în bilirubină directă (conjugată). Absenţa ei
temporară împiedică acest proces. Icterul fiziologic nu este însoţit de tulburări digestive, urina
şi scaunele sunt normal colorate, ficatul şi splina sunt în limite normale. Nu necesită
investigaţii, nici tratament. Durata medie este de o săptămână, după care regresează spontan.
Durata maximă admisă pentru icter fiziologic este de 21 zile. Peste acest termen, icterul este
considerat patologic şi necesită investigaţii, diagnostic diferenţial şi tratament.
d) CRIZA GENITALĂ a nou – născutului este produsă de hormonii materni care au ajuns în
circulaţia fetală în ultima perioadă a vieţii intrauterine. La băieţi se manifestă prin tumefierea
testiculelor şi mic hidrocel , iar la fetiţe printr-o secreţie vaginală rozată, în cantitate mică. La

16
ambele sexe are lor o tumefacţie a sânilor însoţită de câte o picătură de secreţie. Sânii nu trebuie
storşi în nici un caz. Nu este necesar tratament.
e) ERITEMUL ALERGIC al nou – născutului constă într-o erupţie maculopapuloasă care
apare pe piele în prima sau a doua zi de la naştere. Este datorită albuminelor plancentare ajunse
în sângele fetal. Nu necesită tratament.
f) FEBRA TRANZITORIE a nou – născutului este o ascensiune termică până la 38 grade
Celsius, de scurtă durată, produsă de hidratarea redusă din primele zile de viaţă. Neavând cauză
infecţioasă nu necesită tratament medicamentos, ci numai un adaos suplimentar de ceai slab
zaharat sau soluţie glucoză 5% pe cale orală, sub care temperatura corporală revine la normal.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ACORDAREA ÎNGRIJIRILOR NECESARE

NOU-NĂSCUTULUI SĂNĂTOS

Asistentei medicale îi revin sarcini multiple în acest moment, atât de important în viaţa
unei familii.
1. Pregătirea tuturor materialelor şi instrumentarului necesar pentru primirea şi îngrijirea nou-
născutului:
- aleze sterile pentru acoperirea măsuţei unde se acordă primele îngrijiri;
- lampă iradiantă deasupra măsuţei, pentru a asigura încălzirea nou – născutului şi o bună
vizibilitate asupra lui;
- pense Pean şi Kocher, foarfeci, aţă sterilă;
- comprese sterile şi feşi;
- alcool de 700 şi tinctură de iod sau betatină;
- ser fiziologic steril;
- soluţie de nitrat de argint 1% pentru profilaxia oftalmiei gonococice;
- cântar pentru sugari, pediometru, centimetru-panglică, ceas cu secundar;
- tăviţe renale;
- eprubete pentru recoltarea eventuală a unor probe de sânge de la mamă sau de la nou – născut;
- mănuşi chirurgicale;
- seringi de unică folosinţă de diferite mărimi cu ace de unică folosinţă;
- scutece sterile pentru înfăşarea nou – născutului;
- formulare pentru foaia de observaţie a nou – născutului (se completează ulterior de către
medic sau asistenta medicală)
- plăcuţe de carton sau din material plastic cu numere pentru identificarea nou – născutului.
2. Efectuarea unor manevre:
- pensarea, secţionarea şi ligatura cordonului ombilical; ulterior pansarea lui cu comprese
sterile;
- curăţirea tegumentelor nou – născutului;
- cântărirea şi măsurătorile menţionate;
- înfăşarea nou – născutului după terminarea îngrijirilor imediate;
- transportul nou – născutului în salon.
3. Sarcini în supravegherea nou – născutului:
- controlul pansamentului şi al ligaturii ombilicale;

17
- controlul primei micţiuni şi al eliminării de meconiu;
- în zilele următoare: toaleta regiunii perianale a nou – născutului,
schimbarea zilnică a pansamentului ombilical, măsurarea temperaturii şi greutăţii corporale şi
notarea lor în graficul foii de observaţie;
- urmărirea modului cum se desfăşoară alimentaţia la sân sau cu biberonul (linguriţa) a nou –
născutului.
4.Educația pentru mame :
- va arăta mamelor (mai ales celor primipare) poziţia corectă pentru alăptare: în primele zile ale
lăuziei, culcată; ulterior pe un scaun ținând unul din picioare sprijinit pe un scăunel pentru a
păstra o poziţie cât mai comodă. De subliniat pericolul pe care îl reprezintă o mamă care
adoarme cu sugarul alături, riscând să se întoarcă peste el şi să-l asfixieze;
- va indica regulile de igienă a sânului, durata corectă a alăptării;
- dacă este cazul, va arăta cum se procedează pentru mulgerea laptelui şi administrarea lui cu
biberonul sau cu linguriţa;
5. Sarcini profilactice: efectuarea vaccinării împotriva hepatitei acute virale tip B şi a vaccinării
BCG.

ÎNGRIJIRILE SPECIALE NECESARE PREMATURILOR

În afara primelor îngrijiri necesare imediat după naştere, valabile pentru toate categoriile
de nou născuţi , există o serie de măsuri speciale de îngrijire care se acordă prematurilor, în
special celor gravi. Aceste măsuri tind să supleeze marile deficienţe funcţionale, care pot pune
în pericol viaţa prematurului.
Trebuie ca prematurii să aibă un salon special al lor, cu personal sanitar degrevat de alte
atribuţii. Vor exista halate separate pentru accesul în salon, iar portul unei măşti pe faţă este
obligatoriu pentru toate persoanele care vin în contact cu prematurii, chiar dacă sunt perfect
sănătoase.
Îngrijirea corectă a unui prematur grav se face prin instalarea lui într-un incubator
conectat la reţeaua electrică şi la o sursă de oxigen. Incubatorul asigură astfel:
1. Izolare faţă de mediul ambiant şi deci faţă de încărcătura bacteriană care poate exista în
încăpere. Manipularea prematurului se poate face fără ridicarea capacului incubatorului,
deoarece există două ferestre mici, rotunde (ca hublourile) în peretele lateral al capotei.
Deschiderea lor permite introducerea mâinilor pentru manevre.
2. Observarea permanentă a prematurului, deoarece acesta poate fi aşezat complet dezbrăcat în
incubator, la temperatura de 36 – 37 grade C. Se pot urmări astfel mişcările respiratorii, culoarea
tegumentelor, eventualele contracturi ale membrelor.
3. Menținerea unei temperaturi optime, necesară prematurului reglată şi controlată printr-un
termometru fixat în interiorul incubatorului.
4. Umiditatea din interiorul incubatorului este reglabilă .Prematurul are nevoie de o umiditate
foarte ridicată (70-80%), în lipsa acesteia apar dificultăţi în respiraţie prin uscăciunea
mucoaselor.
5. Oxigenarea se realizează în incubator de la o sursă de oxigen; nu este permisă o concentraţie
mai mare de 40%, timp de prea multe ore, existând riscul apariţiei unei boli de ochi (fibroplazia
retrolentală, retinopatia prematurului) care poate duce la pierderea vederii.

18
6. Eliminarea bioxidului de carbon produs prin expiraţia prematurului se face prin nişte orificii
mici, situate la baza capotei incubatorului.
7. Există incubatoare computerizate unde, prin intermediul unor senzori fixaţi pe pielea
prematurului, se afişează permanent pe un monitor: temperatura corporală a copilului ,
frecvenţa respiratorie, alura ventriculară, traseul ECG, saturaţia sângelui în oxigen .
Alimentația prematurilor
Trebuie să ţină seama de marile deficienţe funcţionale ale aparatului digestiv, astfel:
- la prematurii care au reflex de supt destul de puternic (prematurii de gradul I) alimentaţia se
poate realiza prin supt la sân sau la biberon;
- la prematurii care nu au reflexul de supt suficient de format dar pot înghiţi (prematurii de
gradul II), se foloseşte alimentaţia cu linguriţa sau cu pipeta;
- la prematurii care nu au nici putere să sugă, nici reflex de deglutiţie, alimentaţia se face prin
gavaj cu sondă "a demeure" (care rămâne pe loc). Sonda de polietilen, având un căpăcel pentru
închidere la partea superioară, se introduce prin nas, fiind umezită în prealabil cu ser fiziologic.
Ea trebuie să alunece pe peretele posterior al faringelui pentru ca să nu intre în laringe .
Adâncimea de pătrundere a sondei, pentru a ajunge în stomac, trebuie să fie egală cu distanţa de
la glabelă (articulaţia dintre oasele nazale şi osul frontal) până la apendicele xifoid (situat la
extremitatea inferioară a sternului) plus încă 3-4 cm. Sonda se solidarizează de obraz cu o fâşie
de leucoplast. Cantitatea de lapte calculată pentru o masă se introduce cu seringa, treptat, prin
sondă. La sfârşit se introduce puţină soluţie glucoză 5% pentru a nu rămâne lapte pe pereţii
sondei şi se pune căpăcelul ca să nu regurgiteze din lapte înapoi în afară. La 24-48 de ore se
schimbă sonda şi nara pe care a fost introdusă, pentru ca să nu se producă ulceraţii ale mucoasei
nazale.
Alimentaţia prematurilor începe la 6-12 ore de la naştere cu administrarea de soluţie de
glucoză 5% cu linguriţa, cu pipeta sau pe sonda . După alte 6-12 ore se trece la alimentaţia
propriu-zisă, cu lapte. Laptele ideal îl reprezintă cel matern. Numai în lipsa lui se vor utiliza alte
preparate, dintre care menţionăm ca fiind indicate la prematuri: Similac (preparat industrial
adaptat); Pregalia (produs destinat special prematurilor); Prebeba; Preaptamil; Robolact (toate
cu indicaţie pentru prematuri).
Numărul de mese va fi pentru un prematur de gradul I sau II de 7-8 în 24 ore, la câte 3
ore interval. Un prematur de gradul III sau IV primeşte 10 mese în 24 ore, la câte 2 ore interval.
Cantitatea totală de lapte necesară pentru o zi la un prematur se calculează după următoarea
formulă valabilă în primele 10-15 zile de viaţă:
Cv = 0,02 x V x G formulă în care:
Cv = cantitatea de lapte necesară în ziua V de viaţă, exprimată în grame;
V = ziua de viaţă (vârsta în zile)
G = greutatea la naştere exprimată în grame.
Cantitatea obţinută se împarte în mod egal la numărul de mese.
Exemplu: un prematur născut cu 2.000 g, cu reflex de supt insuficient dar cu o deglutiţie bună,
va primi în a 8-a zi de viaţă o cantitate totală de lapte de 0,02 x 8 x 2.000 = 320 g. Această
cantitate se împarte la 8 mese la câte 3 ore interval, revenind la fiecare masă 40 g, administrate
cu linguriţa sau cu pipeta.

2. PRINCIPALELE ETAPE DE CRESTERE SI DEZVOLTARE

19
2.1. Cresterea staturo-ponderala ( legile cresterii si dezvoltarii, cresterea ponderala, cresterea
staturala, dentitia de lapte si definitiva).
2.2. Dezvoltarea psihomotorie – etapele dezvoltarii psihomotorii.

Cresterea este:
- calitativa –diferentiere celulara (specializare celulara pentru o anumita functie)
- cantitativa.
- prin hiperplazia(multiplicarea celulara)
-prin hipertrofia celulara este legata de sinteze proteice,cresteri de volum celular.

LEGILE CRESTERII :
1)Legea alternantei-segmentele corpului nu cresc toate in acelasi timp,ci alternativ(membrele
superioare nu cresc in acelasi timp cu cele inferioare)
2)Legea proportiilor – pentru fiecare perioada a copilariei exista un anumit ritm de crestere
(accelerat pina la 3 ani,lent intre 5-7 ani)
3)Legea antagonismului morfologic si ponderal –in perioada de crestere cumulativa
diferentierea celulara este redusa ,la fel si invers.
4)Legea cresterii inegale- Fiecare segment al corpului are propriul sau ritm de crestere

EVALUAREA CRESTERII SI DEZVOLTARII

Se face prin evaluarea parametrilor fizici ai copilului cu cei ai altor copii sanatosi de
aceeasi virsta, sex si din aceeasi zona geografica.
Masuratorile au stabilit curbe dinamice derivate matematic si numite,,derivatii
standard ‘’.Curbele au aspect Gaussian(,,de clopot’’)
Media va grupa cel mai mare numar de copii ,iar extremele reprezinta limitele
normalului.
Cele mai folosite modalitati de evaluare a cresterii si dezvoltarii sunt : maturitatea
scheletica si dentara,talia,greutatea,perimetrul cefalic,starea de nutritie,fontanela.
VIRSTA OSOSASA este cel mai fidel indicator al cresterii .Evaluarea ei foloseste
radiografii ale marimii :se determina numarul si dimensiunile centrilor hipofizari la virste
cronologice date.
IMPORTANT ! OSIFICAREA BOLTII CRANIENE !
La nastere ramin neosificate fontanele :
Fontanela mare(FA) : -este intre osul frontal si oasele parietale
- este prezenta la toti n.n.
- la nastere are dimensiunea de 3-4 cm.
-in conditii normale se inchide pina la virsta de 18 luni
- are forma de romb
Fontanela mica (FP) - se afla intre oasele parietale si occipital
-este prezenta la nastere la 1/3 din n.n.
- are forma triunghiulara
- dimensiunea de 7-8 mm
-se inchide inaintea virstei de 4 luni

20
 DENTITIA
Calcificarea dentitiei primare incepe din a-7-ea luna de sarcina.Primii dinti erup de regula la 6-
8 luni de viata (incisivii mediani inferiori)Apoi in medie cite un dinte pe luna
- la un an ->cca. 8 dinti(incisivii)
- la 12-18 luni-> apare primul premolar
- la 18-24 luni -> caninii
- la 2 ani si 6 luni pina la 3 ani =>apare al doilea premolar si se completeaza cei 20
de dinti ai dentitiei primare(de lapte)
Dentitia definitiva incepe cu molarul ,,de 6 ani’’si continua cu definitivarea intregii dentitii.Cel
de-al 2-lea molar apare la aprox.12 ani.Intre aceste 2 etape se schimba progresiv dintii ,,de
lapte’’
Molarul al 3-lea ,,de minte’’ apare dupa pubertate, la orice virsta (uneori niciodata)
ERUPTIA DENTARA este fenomen normal.Este precedata de hipersalivatie,prurit
local,indispozitie.Rar eruptii dificile cu agitatie,inapetenta,ascensiuni febrile,scaune diareice.
LUNGIMEA :
- se masoara cu pediometrul pina la virsta de 6-8 luni ,apoi in pozitie verticala.Lungimea la
nastere :50 cm(47-55 cm)apoi se adauga :-4 cm in prima luna -cite 3 cm in lunile II- III
- 2 cm in luna a IV-a astfel ca la un an copilul masoara 70-75 cm.
- In al 2-lea an creste cca. 12 cm(1 cm/luna)
Talia adulta va fi reprezentata de 2x lungimea de la 2 ani
Formula pentru estimarea lungimii de diferite virste : Formula Geldrich(pentru copii peste 2
ani) : L- 80+ 5x V(virsta in ani)
Cresterea staturala scade rapid in intensitate dupa virsta de 13 ani la fete si 15 ani la baiete si
inceteaza la 17-19 la fete ,iar la baieti poate continua foarte lent ,chiar dupa 20 de ani
Capul reprezinta :- ¼ din lungimea n.n. ,
- 1/3 la copil de 2 ani,
- 1/8 la copil de 8 ani
GREUTATEA
-reflecta cresterea tuturor dimensiunilor;
-este un indicator valoros al cresterii;
-la nastere este de 2.5-3.5 kg.(de la 7 ani se pune 1 kg.pe an).
Scaderea fiziologica in greutate dupa nastere –5,-10% din GN
Cresterea in greutate : 750gr/luna in primele 4 luni
500gr/luna in urmatoarele 4 luni
250 gr /luna in ultimele 4 luni din primul an
in al 2-lea an spor mediu lunar de 200-250gr..
Dupa virsta de 2 ani sporul ponderal este de cca. 2-2.5 kg./an.
Debutul exploziei cresterii ponderale pubertare coincide cu cel al cresterii in lungime
Formula de evaluare a cresterii in greutate : formula HEMAN (ptr. copilul peste 1an):
G-9+2xV(virsta in ani).
Perimetrul cranian (PC) reflecta in primii 2-3ani,crestera encefalului.PC la nastere 34-37cm, se
adauga 10-12 cm in primul an si 10 cm in urmatorii 17 ani.
Perimetrul totacic (PT) : este cu 1-4 cm mai mic decit PC la nastere (31-34cm); egaleaza PC la
1 an (47 cm); apoi creste mai rapid decat PC.

21
Perimetrul abdominal (PA) : este de 38 cm la nastere, 44 cm la un an, 46 cm la 2 ani
Suprafata corporala (SC) este importanta in posologia medicamentelor
ALTE DATE SOMATO (ANTROPO) METRICE:
- plica cutanata
- circumferinta gambei si a bratului
- grosimea tricepsului brahial
- diametrul pelvin
- diametrul biacromial ( intre cele 2 apofize)

DEZVOLTAREA PSIHOMOTORIE

Cuprinde : comportamentul motor + comportamentul cognitiv + comportamentul verbal

+ comportamentul social afectiv
Principale achizitii la sugar :
- La 1 luna : usoara hipertonie(contractie) a muschilor flexori- reflexul de apucare
prezent ;
reactioneaza global la stimuli-urmareste cu privirea jucaria in miscare
- La 2 luni : reactioneaza la sunete ,zimbeste persoanelor
familiare,gingureste ,urmareste cu privirea.
- La 3 luni : isi tine capul ridicat; isi recunoaste mama,se joaca cu miinile,emite
sunete voioase
- La 4 luni : Sta sprijinit perioade scurte,intoarce capul spre persoana care
vorbeste,ride in hohote daca e stimulat.
- La 6 luni : se intoarce de pe spate pe abdomen,trece jucaria dintr-o mina in alta;sta mult timp
tinut in sezut usor sprijinit
- La 7 luni :sta in sezut nesprijinit,se uita dupa jucaria care ia scapat
- La 8 luni :isi recunoaste numele,exprima bucurie,plinge cind este certat
- La 9 luni :sustinut de axile face miscari de mers,se ridica singur in picioare,apuca obiectele cu
2 degete.
- La 10 luni : umbla in 4 labe ;intelege interdictia
- La 11 luni : merge tinindu-se de mobila ,intelege ordinele simple (este perioada comunicarii
preverbale) ; primul cuvint
- La 12 luni : merge tinut de o mina,arata parti de corp , are vocabularul format din 2 cuvinte cu
sens
Dupa virsta de 1 an
- La 15 luni : merge bine,se aseaza si se ridica singur de pe podea ;are vocabular activ format
din 4-6 cuvinte,solicita atentia
- La 18 luni : incepe sa alerge ;urca si coboara trepte sustinut ;aduce la cerere un obiect
familiar ;spune8-10 cuvinte ;cere olita la timp
- La 21 luni : merge inapoi,formeaza propozittii din 2 cuvinte cu sens
- La 24 luni : urca si coboara singur pe scari,formeaza propozitii din 2-3 cuvinte,executa treburi
casnice mici.
- La 27 luni : pune intrebari,stie sa-si pronunte numele,isi vorbeste singur cind se joaca.
-La 30 luni : prinde si arunca mingea ;cunoaste sensul pluralului .

22
- La 36 luni : foloseste alterantiv picioarele la urcat ,pedaleaza,pune intebari,se apropie de alti
copii
- La 4 ani : numara corect 4-5obiecte,executa miscari cu dificultate crescinda(sarit,catarat);se
adapteaza la programul zilnic fixat
- Catre 6 ani : functiile motorii sunt stapinite fara dificultate ;apare gindirea logica
- In perioada scolara odata cu detasarea de familie copilul incepe sa-si petreaca mai mult timp in
afara acesteia,la scoala sau la joaca apar situatii conflctuale intre parinti si copii.
- La pubertate si adolescenta : insidios apar modificari comportamentale ce vor defini
comportamentul tinarului,efect,actiuni, independenta,creste spiritul de initiativa,se dezvolta
capacitatea de sinteza si abstractizare,apare interesul pentru sexul opus .Este perioada de efort
educational maxim,cu imprimarea unei discipline in munca,gindire si comportament

SAPTAMANA 2

CALENDARUL VACCINARILOR OBLIGATORII

Contraindicatii si posibile efecte adeverse ale vaccinarilor

Prezentarea termenilor ce vor fi folositi:
 VPOT-prescurtare de la vaccin polio oral trivalent sau asa cum este mai frecvent
cunoscut, antipolio;
 BCG- vaccin impotriva tuberculozei;
 DTP- citit "ditepe" reprezinta in fapt o combinatie de trei vaccinuri, D-vaccin
difteric(impotriva difteriei-vaccinul a facut ca aceasta bola mortala sa fie rara azi la noi),
T-vaccin tetanic( impotriva tetanosului), P-vaccin pertusis( impotriva tusei convulsive
data de "Bordetella pertusis").
 DT- contine doar primele doua componente din vaccinul anterior si se foloseste dupa
varsta de 3 ani cand componenta P este contraindicata.
 ROR- e si el o combinatie de 3 vaccinuri - R-rujeola, O-oreion, R-rubeola
 Hepatitic B- vaccinul impotriva hepatitei B

Schema de vaccinare 2019

Vaccinurile care se fac în maternitate:

Vaccinul impotriva hepatitei virale de tip B: Vaccin hepatitic B (Hep B)- în primele 24 de ore
Vaccinul împotriva tuberculozei: Vaccin de tip Calmette Guerrin (BCG)- 2-7 zile de la naștere.
Vaccinuri care se fac la medicul de familie:

 Vaccinuri pentru copilul de 2 luni:

Vaccin hexavalent (DTPa-VPI-Hib-Hep. B): difteric, tetanic, pertussis acelular, poliomielitic

trivalent inactivat, haemophilus influenzae tip b, hepatitic B.
Vaccin pneumococic (în limita foncurilor disponibile)

23
  Vaccinuri pentru copilul de 4 luni:

Vaccin hexavalent (DTPa-VPI-Hib-Hep. B): difteric, tetanic, pertussis acelular, poliomielitic

trivalent inactivat, haemophilus influenzae tip b, hepatitic B.
Vaccin pneumococic

 Vaccinuri pentru copilul de 11 luni:

Vaccin hexavalent (DTPa-VPI-Hib-Hep. B): difteric, tetanic, pertussis acelular, poliomielitic

trivalent inactivat, haemophilus influenzae tip b, hepatitic B.
Vaccin pneumococic

 Vaccinuri pentru copilul de 1 an:

Vaccin rujeolic-rubeolic-urlian, viu atenuat (ROR).

 Vaccinuri pentru copilul de 5 ani:

Vaccin rujeolic-rubeolic-urlian, viu atenuat (ROR).

 Vaccinuri pentru copilul de 6 ani:

Vaccin tetravalent diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic (DTPa-VPI) / VPI

 Vaccinuri pentru copilul de 8 ani:

Vaccin VPI

 Vaccinuri pentru copilul de 14 ani:

Important de știut: Copiii cu vârsta de 6 ani, care au în antecedentele vaccinale o doză de

DTPa la 4 ani, vor fi vaccinați cu VPI, iar cei care nu au în antecedentele vaccinale o doză de
DPTa vor fi vaccinați cu DTPa-VPI.

Contraindicatii generale ale vaccinarii (se aplica pentru orice vaccin)

1. Reactia anafilactica la un vaccin contraindica administrarea altor doze ale aceluiasi
vaccin (precizez ca reactia anafilactica este o reactie alergica severa ce determina
manifestari severe sau chiar deces).
2. Reactia anafilactica la componentele unui vaccin contraindica administrarea tuturor
vaccinurilor ce au acel constituent
3. Bolile cu evolutie clinica moderata sau severa cu sau fara febra
 False contraindicatii (ele permit administrarea vacinurilor)
1. Reactii locale usoare sau moderate-eritem (roseata), tumefactie (umflarea zonei) dupa
vaccinuri injectabile
2. Boli acute ce au evolutie usoara, fara febra sau cu febra joasa
3. Daca persoana respectiva ia tratament antibiotic in acea perioada

24
 4. Faza de convalescenta (refacere) dupa boala
5. Expunere recenta la o boala infectioasa
6. Alergia la penicilina sau alte alergii ce nu au legatura cu vaccinarea sau elementele
vaccinului
7. Prematuritatea
Reactii adverse postvaccinale (dupa administrarea unui vaccin)
 de obicei sunt usoare, fie locale de tip eritem (roseata), tumefiere, incapacitatea de a
folosi acel membru pentru o scurta perioada de timp, aceste reactii disparand de obicei in
48-72 de ore, fie reactii generale de tip febra usoara, diaree (VPOT mai ales), astenie-
dispar si ele destul de repede
Reactii adverse postvaccinale indezirabile (prescurtat RAPI) - sunt foarte rare
 exista un sistem national de supraveghere al aparitiei acestora
 se definesc astfel: orice incident medical sever ce duce la spitalizare sau deces si pe care
personalul sanitar si/sau comunitatea il considera legat de vaccinare
Exemple:
- reactii locale- abcese, osteomielita (infectie a osului)
- reactii la nivelul sistemului nervos central - paralizia polio asociata cu
vaccinarea (dupa VPOT), encefalite (infectii ale encefalului), encefalopatii
(afectiuni ale encefalului).

SARCINILE ASISTENTEI PEDIATRE PRIVIND INGRIJIREA

COPIILOR IN SECTIA DE PEDIATRIE

- activitatea asistentei medicale in sectia de pediatrie cuprinde o serie de sarcini bine

conturate, a caror realizare implica o responsabilitate deosebita
- ingrijirea copilului implica o serie de actiuni menite sa inlocuiasca mama, in cazul in care
copilul este internat fara mama
- pentru fiecare copil internat trebuie planificat timp sufficient
- munca asistentei medicale pediatre pe linga o foarte buna pregatire profesionala, cere si
foarte multa dariure si dragoste pentru copiii
-
OBIECTIVE TIMPI DE EXECUTIE
Asigurarea conditiilor - Copilul va fi preluat de asistenta de salon de la cea de la
de mediu internari
- Verifica lenjeria
Va instala copilul in pat
Ingrijirile generale - Asigura toate ingrijirile generale necesare
necesare copilului - Asigura igiena corporala prin baie partial ori de cite ori este
bolnav nevoie
- Copilul se aseaza pe saltea rezistenta in decubit dorsal, fara
perna

25
Supravegherea
bolnavului: - Apreciaza dezvoltarea somatica a copilului la internare prin
- evaluarea dezvoltarii cintarire, masurarea lungimii si a perimetrelor
psiho-somatice si - Inregistreaza valorile in foaia de observatie
motorii. - Observa din punct de vedere clinic copilul
- evaluarea clinica - Masoara functiile vitale si vegetative si le inregistreaza in
generala foaia de temperature
- evaluarea - Anunta medical despre orice modificare aparuta
simptomelor specifice - Observa in mod deosebit prezenta si evolutia simptomelor
bolii. specific bolii pentru care este tratat copilul
- Apreciaza efectul terapiei asupra simptomelor bolii
- Comunica medicului toate modificarile survenite
Recolteaza produsele - La indicatia medicului
biologice si patologice
Administreaza - La indicatia medicului
medicamentele
Alimentatia copilului - Imbraca echipamentul de protective corespunzator pentru
- asigurarea igienei alimentatie
corespunzatoare - Verifica daca alimentele trimise de la bucatarie sunt
alimentarii corespunzatoare
- asigurarea regimului - Are grija ca temperature alimentului sa fie potrivita
prescris - Verifica orificiul tetinelor la sugari
- respectarea tehnicii - Repartizeaza alimentele in vase separate pentru copii mari
corecte de alimentare - Alimenteaza correct sugarii si copii mici
corespunzatoare virstei - Supravegheaza alimentarea copiilor care se autoservesc
- aprecierea tolerantei ATENTIE!!!
digestive a copilului Nu se lasa biberonul copiilor culcati pe spate , care maninca
- inregistrarea singuri in acest mod
cantitativa a Nu se bruscheaza copii sa manince
consumului de alimente Nu se introduce cantitati exagerate de alimente in gura copiilor
- In timpul alimentarii se apreciaza apetitul copilului, prezenta
greturilor, varsaturilor si a scaunelor diareice
- Apreciaza cantitatea de alimente ingerate
- Inscrie in foaia de observatie cantitatea de alimente
consummate
- Transmite medicului observatiile cu privire la alimentare
Educatie sanitara - Efectueza instruirea mamei in timpul spitalizarii
- Pe tot parcursul ingrijirii copilului asistenta medicala pediatra
este obligate sa se poarte blind cu copilul

OBSERVAREA CLINICA GENERALA A COPILULUI BOLNAV

26
 Asistenta medicala pediatra trebuie sa observe starea clinica a copilului sis a raspunda
urmatoarelor obiective

OBIECTIVE TIMPI DE EXECUTIE

Observarea faciesului si - Se observa faciesul pozitia in pat, comportamentul
a starii generale

Observarea - Se observa starea de igiena, integritatea, culoarea, umiditatea,

tegumentelor si a elasticitatea, prezenta eruptiilor
mucoaselor
Observarea sistemului - Se va percepe prezenta principalelor grupuri ganglionare
ganglionar limfatic si - Anunta medical despre orice modificare
recunoasterea aparitiei
manifestarilor
patologice
Observarea sistemului - Controleaza integritatea membrelor si scheletului in general
osteoarticular

Observarea aparatului - Observa conformatia toracelui, prezenta simptomelor

respirator functionale respiratorii - durere, dispnee, tuse, expectoratie –
ritmul respirator
Observarea aparatului - Se urmareste prezenta simptomelor cardiac – dispnee la effort,
cardiovascular palpitatii, durere, cianoza
- Recunoasterea - Masoara pulsul si tensiunea arterial la indicatia medicului
simptomelor de - Observa aparitia simptomelor de insuficienta cardiac –
imbolnavire cianoza, agitatie, dispnee, tuse, vene jugulare turgescente
- Recunoaste - Apreciaza evolutia simptomelor amintite in raport cu
complicatiile medicatia si alimentatia
afectiunilor cardiace
Observarea tubului - Observa zona abdominal – dimensiunea abdominal,
digestive participarea la miscarile respiratorii, prezenta de ude
- Recunoasterea peristaltice
unei afectiuni a - Prezenta simptomelor functionale digestive – varsaturi,
tubului digestive diaree, constipatie
- Recunoasterea - Evolutia acestor simptome in raport cu alimentatia si

27
 simptomelor de medicatia
deshidratare - Apreciaza tensiunea fontanelei la sugar, scaderea in greutate,
- Recunoasterea persistent pliului cutanat, fata trista cu ochi infundati in orbite,
simptomelor de uneori febra
abdomen acut - Se sesizeaza urmatoarele
 Durere intense sub forma de colici
 Oprirea emisiunii de fecale si gaze
 Meteorismul abdominal
 Varsaturi repetate – ocluzia
 Durere intense cu aparitia duritatii – de lemn – a peretelui
abdominal – peritonita
 Asistenta anunta de urgent medical
ATENTIE!!!!!!
- Daca nu se iau masuri in maximum 6 ore de la aparitia acestor
simptome bolnavul poate deceda
- Atenuarea durerii dupa citeva ore si aparitia meteorismului
abdominal sunt semen de agravare in evolutia bolii
Observarea aparatului - Se observa regiunea urogenitala
urogenital: - Se masoara diureza
- Se apreciaza macroscopic urina
- recunoasterea - Se efectuaza examenul sumar de urina
simptomelor - Se masoara densitatea urinei
- Se observa numarul mictiunilor si prezenta simptomelor care
arata o infectie
- Se informeaza medical
Observarea sistemului - Se observa motricitate generala
nervos si a organelor de - Se sesizeaza deficientele vizuale, auditive, de sensibilitate
simt tactile, termica si dureroasa, precum si tulburarile de
comportament
Participarea asistentei - Pentru a fi examinat medical copilul va fi sustinut in pozitile
medicale pediatre la corespunzatoare
examinarea copilului - Va fi tinut in brate , fiind imobilizat la membre

SAPTAMANA 4
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR LA COPIL

- Se efectueaza in conditii mai deosebite

- De multe ori se intimpina greutati datorita reactiilor de aparare si a lipsei de colaborare
- Personalul medico-sanitar trebuie sa aibe o atitudine adecvata, sa posede aptitudini si
deprinderi pentru a putea colabora cu copiii in vederea administrarii medicamentelor

28
 - Trebuie sa aibe in permanenta in vedere prevenirea intoxicatiilor accidentale care survin
mai frecvent la aceasta virsta si sa efectueze in permanenta educatia copiilor si a
apartintorilor in acest sens

Obiective Timpi de executie

Administrarea orala a - Asistenta se spala pe miini
medicamentelor - Pregateste lingurite de dimensiuni adecvate – lingurita 5 g,
- Pregatirea asistentei lingura de supa 15 g
in vederea - Piseaza tabletele si le divide dupa indicatia medicului
administrarii - Corecteaza gustul neplacut prin adaus de zahar, miere, lichide
medicamentelor cu gust placut, inglobate intr-un aliment pastos
- Cresterea
accesibilitatii de NU SE ADMINISTREAZA TABLETE NEPISATE LA COPII
administrare SUB 2 ANI

- Pregatirea - Aseaza in jurul gitului un prosop

copilului in vederea - se asigura pozitia corespunzatoare virstei copilului, decubit
administrarii dorsal cu trunchiul usor ridicat pentru sugari si pozitie sezinda
medicamentelor pentru copilul mic
- Administrarea - asigura imobilizarea cu blindete si rabdare
medicamentului - se ia lingurita cu medicamentul pregatit pentru administrare
- asigura deschiderea gurii prin stimularea buzelor sau prin
comunicare verbal
- introduce lingurita aproape de baza limbii si varsa continutul
avind grija ca aceasta sa intre pe calea digestive
- premite inchiderea cavitatii bucale retagind lingurita din
cavitatea bucala

NU SE ADMINISTREAZA CONTINUTUL LINGURITEI IN

TIMPUL INSPIRATIEI

- urmareste deglutitia medicamentelor prin observarea miscarilor

de inghitire
- face controlul cavitatii bucale
- repune copilul in pozitie comoda
- aduna materialul folosit
- supravegheaza efectul imediat al medicamentului

IN CAZ DE ASPIRARE ACCIDENTALA A

MEDICAMENTELOR CU PATRUNDERE PE CAILE
RESPIRATORII, SE INTOARCE COPILUL IN DECUBIT
VENTRAL SUSTINUT CU MANA STINGA SI I SE APLICA
TAPOTARI REPETATE IN ZONA OCCIPITALA SI

29
 TORACICA POSTERIOARA
Administrarea - explica copilului de ce i se face injectia – pentru ca trebuie, pentru
medicamentelor prin ca este bolnav, nu pentru ca a fost rau, neascultator
injectii intramusculare - masa muscular fesiera cadranul superoextern
- pregatirea
psihica a
copilului
- alegerea locului
injectiei

- imobilizarea
copilului cu
ajutor - nu se administreaza pe fata anterioara a coapsei
- se aseaza copilul in decubit ventral
- se fixeaza membrele inferioare cu mina pe fata posterioara a
articulatiei genunchiului si regiunea toraco-lombara
NU SE PREGATESTE MATERIALUL PENTRU INJECTIE IN
FATA COPILULUI
SE EXPUN CIT MAI PUTIN SERINGA SI ACUL IN FATA
COPILULUI
Administrarea - asistenta se spala pe miini
supozitoarelor - dezbraca copilul observind zona perianala
- asigurarea igienei - inspecteaza daca acesta nu prezinta leziuni, infectii , urme de
fecale
- pregatirea - efectueaza igiena regiunii perianale
supozitorului - dezambaleaza supozitorul, apreciindu-I dimensiunea si gradul
de lubrefiere
- pregatirea pozitiei - se adapteaza dimensiunile supozitorului la posibilitatiile
copilului copilului
- se aseaza copilul in decubit ventral
- administrarea - se departeaza usor cu mina stinga fesele copilului
supozitorului - se introduce cu mina dreapta complet supozitorul in orificiul
- supravegherea anal
copilului - stringe apoi fesele intre police si degetele miinii drepte
asteptind 1 minut
- supravegheaza reactiile copilului , iar daca acesta este mai
mare ii explica cum trebuie sa invinga pentru moment senzatia
de defecare
- asistenta aduna aterialele folosite
- se spala pe maini

Administrarea - se spala pe miini

intravenoasa a - pregateste materialul necesar

30
medicamentelor - mănuşi, garou, leucoplast, atelă (pentru imobilizare), tăviţa
- renală, aleză;
- tampoane sterile;
- fluturaş, canule, vacu-test;
- seringă 5, 10ml cu /fără ser fiziologic heparinat (verificare sau
prelevare de sânge);
- trusa de perfuzie şi soluţii perfuzabile;
- soluţie dezinfectantă Betadină, acool iodat;
- anestezie locală unguent EMLA (amestec eutectic de lidocaina
2.5% şi prilocaina 2.5%).
- Alege locul cel mai favorabil punctiei venoase, inspectind cu
atentie regiunea vaselor epicraniene, plica cotului, fata dorsal a
pumnului sau a piciorului, vena jugulara

- Imobilizeaza cu blindete copilul pentru punctionarea venei

31
 - Efectueaza injectarea intravenoasa sau montarea perfuziei
- In cazul apliarii perfuziei, imobilizeaza copilul pentru
mentinerea perfuziei astfel
- Pentru brat , picior fixeaza atela
- Pentru venele epicraniene infasa copilul cu bratele pe linga
corp
- Fixeaza un colac sub capul copilului
LA INDICATIA MEDICULUI COPIII AGITATI SUNT
SEDATI IN PREALABIL PENTRU A EVITA INCIDENTELE
SAU ACCIDENTELE DE TEHNICA
Organizarea muncii pe - Asistenta medicala adduce medicamentele prescrise de medic
sectie in vederea de la farmacie
administrarii - Verifica medicatia la farmacie
medicamentelor la - Verifica daca in ambalaj corespunde medicamentul
copii - Verifica termenul de valabilitate al medicamentului

NU SE ADMINISTREAZA MEDICAMENTE CARE

PREZINTA MODIFICARI DE TRANSPARENTA, CULOARE,
MIROS SAU CU DETERIORARI ALE AMBALAJULUI

- Repartizeaza pe sectie medicamentele in cutiute special pentru

fiecare copil separate
- Verifica doza prescrisa de medic pentru administrarea per doza
- Verifica intervalul recomandat pentru administrare
- Cuprinde toate tratamentele cu orele de administrare specific
fiecarui bolnav
- Efectueaza personal tratamentul fiecarui bolnav
- Supravegheaza bolnavul si observa aparitia reactiilor alergice
saa de intolerant
- Anunta pe loc medical in cazul aparitiei unor simptome
suspecte
- Inregistreaza in caietul de predare pacientul, medicamentul,
doza , ora si reactia bolnavului

PENTRU PREVENIREA INTOXICATIILOR

MEDICAMENTOASE ACCIDENTALE
- NU SE LASA MEDICAMENTELE LA DISCRETIA
COPIILOR IN SALOANE
- MEDICAMENTELE SE PASTREAZA IN ORDINE SI IN
LOCURI INACCESIBILE COPIILOR

INGRIJIREA COPILULUI CU RAHITISM

32
Rahitism – boala metabolica generala, determinata de carenta de vitamina D
Aceasta boala apare la sugarul si copilul mic, mai frecvent intre 3 luni si 18 luni.
Copilul cu rahitism este foarte receptiv la infectii, tulburari digestive si nutritive si prezinta
anemie carentiala
Tratamentul rahitismului se efectueaza de regula la domiciliu, internarea fiind realizata numai
in cazuri severe
Asistenta de pediatrie si ocrotire aplica planul de ingrijire, urmarind urmatoarele obiective
generale
Cauze
Rahitismul apare datorita deficitului de vitamina D, calciu si fosfor. 
Copiii predispusi riscului de aparitie a deficitului de vitamina D sunt in principal: 
- Cei care locuiesc in regiuni cu soare putin; 
- Cei care nu ies afara si stau in casa foarte mult timp;
- Cei cu o dieta vegetariana; 
- Cei cu intoleranta la lactoza sau cei care nu consuma produse lactate. 
Bebelusii alimentati exclusiv la san pot dezvolta si ei rahitism in timp, in cazul in care nu li se
administreaza profilactic vitamina D si calciu in primle zile de viata, deoarece laptele de mama
nu este o sursa foarte buna de vitamina D. 
Aparitia rahitismului pare a avea si o componenta genetica, deoarece exista cazuri de rahitism
transmis ereditar de la o generatie la alta.  In acest caz rahitismul apare in cadrul unor
sindroame ce se caracterizeaza prin incapacitatea rinichiului de a pastra in organism fosfatii
minerali (afectiune numita hipofosfatemie X linkata), sau prin existenta unei acidoza tubulare
renale (patologie in cadrul careia rinchiul nu poate excreta acizi prin urina). 
Absorbtia vitaminei D este influentata si de afectiuni care interfera cu absorbtia intestinala a
lipidelor dietetice. Ocazional, rahitismul apare la copiii care au boli hepatice si care nu pot
transforma precursorii vitaminei D in compusi activi, capabili de a realiza efecte biologice in
organism. 
Simptomatologie
Rahitismul se caracterizeaza prin deficit de vitamina D care va induce o serie de modificari
generale in organism, ce pot deveni manifeste uneori cand poate fi prea tarziu si deformarile
scheletice trebuie indreptate doar prin interventie chirugicala. 
Cand tabloul clinic al rahitismul este manifest, cele mai frecvente semne si simptome sunt:
- malformatii scheletice: sunt localizate in special la nivelul membrelor inferioare, la nivelul
coloanei vertebrale, pelvisului si sternului. Specialistii au descris urmatoarele modificari aparute
la scheletul pacientilor cu rahitism: stern in carena, bombat anterior, tibie in iatagan, cand
oasele gambei sunt incurbate, matanii costale (proeminente aparute la nivelul coastelor, pe
toracele anterior), cifoze, scolioze, sau chiar cifoscolioze (daca rahitismul apare la copiii mai
mari de 2 ani), tasari de corpuri vertebrale, cranio tabes (craniu malformat);
- inchiderea tardiva a fontanelei anterioare si aparitia unei boseluri frontale;
- dureri sau sensibilitate osoasa: la nivelul oaselor lungi si coloanei vertebrale precum si la
nivelul centurilor scapulara si pelvina. Sunt adesea dureri cronice, de intensitate moderata;
- spasme musculare generalizate (tetanie) si hipocalcemie;
- hiperplazie metafizara care determina aparitia semnului dublei maleole, care poate fi perceput

33
la nivelul tibiei;
- hipotonie musculara generalizata;
- astenie musculara;
- oase fragile, usor traumatizate: copiii cu rahitism sunt predispusi unor fracturi “in lemn
verde”, cum le numesc specialistii, cand osul efectiv pare a se frange, iar aspectul radiografic
este foarte similar cu cel al unei crengi verzi pe care incercam sa o rupem si care crapa la
mijloc;
- crestere si dezvoltare anormale: copii au o talie mai mica decat media normala pentru varsta
lor;
- malformatii dentare: eruptii dentare intarziate si dinti cu aspect si structura modificata, smalt
poros, predispozitie la aparitia cariilor dentare.
In cadrul investigatiilor ulterioare se pot realiza: 
- Determinarea calcemiei: precoce in cursul rahitismului fractiunea ionizata a calciului este
scazuta; insa, cu timpul datorita stimularii secretiei de hormoni paratiroidieni calcemia revine la
limita inferioara a normalului;
- Determinarea calcidiolului: apare scazut (aceasta investigatie nu se face de rutina); 
- Determinarea nivelului calcitriolului: poate fi normal sau usor crescut datorita influentelor
paratiroidiene;
- Nivelul fosforului: este intotdeuna scazut, cu exceptia cazurilor in care pacientul a fost tinut la
soare;
- Determinarea nivelului hormonilor paratiroidieni;
- Determinarea fosfatazei alcaline: poate sa apara crescuta; 
- Investigarea gazelor sangvine: poate arata o usoara acidoza metabolica;
- Realizarea unei biopsii osoase: se poate face, insa doar in cazuri particulare este indicata;
- Determinarea calciului excretat prin urina. 
Investigatiile imagistice care pot fi realizate in cazul pacientilor suspicionati de rahitism include
cel mai adesea radiografia simpla de membre inferioare. Aceasta investigatie este recomandata
pacientilor cu varsta sub 3 ani, pentru a se observa aspectul genunchilor si al epifizelor femurale
si tibiale. Aceste zone sunt considerate cele mai bune pentru investigarea unui posibil rahitism
deoarece aici cresterea si dezvoltarea sunt foarte rapide.
Obiective Timpi de executie
Evaluare - verifica si consemneaza in caietul de lucru carateristicile incaperii in
- Conditiile care traieste copilul, avind in vedere volumul, luminozitatea, gradul de
de mediu poluare a aerului din camera, temperature, umiditatea, gradul de igiena;
- Regimul de - verifica si apreciaza daca regimul de viata al copilului este stabilit pe
viata pe care baza idicatiilor medicului, daca se respecta si cum se respecta;
il are familia - invata mama cum sa pegateasca alimentele;
- explica tot ce considera ca nu se aplica corect.
Administrarea - respecta schema terapeutica recomandata de medic si inscrisa in fisa
tratamentului medicala:
medicamentos - Tratamentul injectabil cu vitamina D se efectueaza si in cursul
imbolnavirilor preadaugate, exceptie insuficienta hepatica si renala
- Nu se efectueaza in timpul vaccinarii antipoliomelitice (AP)
- Tratamentul oral cu vitamina D este contraindicate in tulburarile

34
 acute si cornice de digestive
- Vitamina D administrate oral se poate face in timpul administrarii
vaccinului AP, forma uleioasa administrate oral se absoarbe mai
bine daca se asociaza cu laptele, in timpul meselor;
- In timpul tratamentului cu vitamina D se urmaresc somnul,
tegumentele, scaunul, varsaturile, apetitul copilului;
- Nu se efectueaza tratament cu 10-14 zile inainte de cura
heliomarina;
- Se informeaza de cantitatea de vitamina D luata de copil prin
preparatele de lapte imbogatite cu vitamina D;
- mobilizeaza la dispensarul medical copilul pentru consultative si
tratament;
- se deplaseaza la domiciliul copilului pentru efectuarea tratamentului,
daca medical recomanda acest lucru.
Asigurarea - Efectueaza sau demonstreaza apartinatorilor
ingrijirilor cu - Masajul grupelor muscular hipotrofice
caracter general, - Exercitii simple de stimulare neuromotorie corespunzatoare virstei
pentru vindecarea - Exercitii de corectare a sechelelor dupa virsta de 15 luni – pentru
rahitismului piciorul plat
- Explica exercitiile si miscarile interzise de medic
- Verifica daca se respecta aceste recomandari
Educatia sanitara - Aceasta vizeaza
a apartinatorilor - mediul si regimul de viata al copilului
- tratamentul medicamentos
- ingrijirile generale necesare
- alimentatia corecta
- metodele de realizare a educatiei se aleg corespunzator cu nivelul
cultural al familiei
Transmiterea - in cazul vizitarii copilului la domiciliu se consemneaza rezultatul in
tuturor datele caietul de lucru si se informeaza medical despre situatia gasita pe teren,
obtinute cu ocazia consemnind datele si in fisa copilului.
vizitei medicului
la copilul bolnav

INGRIJIREA COPILULUI CU MALNUTRITIE PROTEIN-CALORICA

Malnutritie – tulburare secundara a cresterii si dezvoltarii postnatale datorate

imposibilitatii organismului de a-si acoperi necesitatiile nutritionale.
Insuficienta proceselor de crestere si dezvoltare determina
- tulburari functionale si structurale ale tractului digestive

35
- slabirea puterii de aparare a organismului insotita de aparitia numeroaselor infectii
supraadaugate
- deficite minerale si vitaminice cu aparitia unor boli associate ca – anemii carentiale, rahitism, alte
avitaminoze.
Obiective Etape de executie
Recuperarea - monteaza o perfuzie la indicatia medicului
tolerantei digestive - supravegheaza bolnavul
si a pierderilor - administreaza regimul alimentar dietetic recomandat de medic
hidroelectrolitice - observa tolerant digestive a copilului pentru fiecare aliment in
parte
- observa si inregistreaza cantitatea de preparate dietetic tolerate de
copil pe masa si pe zi
Recuperarea
deficitului ponderal - alimenteaza copilul respectind recomandarile medicale de regim
si statural - urmareste in permanenta tolerant digestiva a copilului la
- asigura imbogatirea cantitativa sau calitativa a regimului alimentar
alimentatia - se cintareste zilnic copilul si se inregistreaza valoarea in foaia de
corespunzatoare observatie
virstei si tolerantei - masoara lungimea si perimetrele in ritmul cerut de medic
digestive - sesizeaza toate modificarile privind evolutia ponderala si tolerant
digestive a copilului
- prevenirea - informeaza medical despre toate modificarile
consumului de - se ingrijeste sa asigure liniste si atmosfera calma in jurul
calorii prin: copilului, evitind starea de agitatie
o agitatie - verifica si mentine temperature aerului din salon
o termoreglere
o infectii
Prevenirea - imbraca echipament steril
infectiilor - poart masca formata din 4 straturi de tifon care sa acopere nasul
- respectarea - masca se schimba dupa 30 minute de folosire
masurilor - nu intra in salon daca prezinta infectii ale cailor respiratorii,
obligatorii privind tulburari digestive, afectiuni septic cutanate
igiena personala - interzice circulatia personalului sanitary mediu , auxiliary de
ingrijire de la compartimentele de septic in sectia de distrofici
- respectarea - efectueaza curatenie generala si dezinfectie ciclica saptaminal
circulatiei - urmareste aparitia simptomelor specifice diferitelor infectii
personalului - se izoleaza copii in spatii rezervate pentru carantina
- se aplica masuri de dezinfectie in salonul contaminat
- depistarea,
izolarea, tratarea
tuturor infectiilor
survenite la copii pe
parcursul internarii

36
Prevenirea - efectueaza profilaxia rahitismului respectind dozajul prescris de
imbolnavirilor medic
carentiale - respecta alimentatia
- rahitism - efectueaza tratamentul antianemic prescris
- anemie administrarea fierului oral poate produce scaderi ale tolerantei
- avitaminoze digestive
- dupa externarea copilului educa parintii sa efectueze alimentative
bogata in vitamine
Recuperarea - executa exercitii de stimulare corespunzatoare virstei pentru copii
deficientelor care prezinta retardari
psihomotorii
Educatia sanitara - educa parintii in vederea prevenirii recaderilor
- explica si demonstreaza cum trebuie alimentat si ingrijit copilul
pentru prevenirea infectiilor si a complicatiilor

SAPTAMANA 5
BRONHOPNEUMONIA

Definiție. Este o afecțiune pulmonară acută, gravă, întâlnită până la vârsta de 3 ani, de
regulă,caracterizată de apariția multiplelor focare de condensare, centrate pe o bronhie lobulară
și , cel mai adesea, prezente în ambii plămâni.
Etiologie.
Cauza determinantă : infecția pulmonară aerogenă sau hematogenă cu pneumococ,
Haemophilus influentzae, Klebsiella pneumoniae, sau, mai rar alți germeni bacterieni.
Cauze favorizante : sezonul rece,vârsta mică,rezistența scăzută la infecții.
Simptomatologie.
- Debut brusc în plină sănătate sau în urma unei infecții acute a căilor aeriene superioare;
- Febră foarte ridicată, uneori peste 40 grade Celsius;
- Dispnee marcată cu polipnee, geamăt expirator, bătăi ale aripioarelor nazale care ritmează
mișcările respiratorii, tiraj intercostal,cianoză perioronazală;
- Tusea este frecventă, obositoare;
- Starea generală a sugarului sau copilului mic este profund alterată, reactivitatea scăzută,
privirea anxioasă, facies suferind, anorexie manifestată prin refuzul sânului sau al biberonului;
în formele grave se poate instala coma hipoxică;
- Deseori se asociază manifestări de insuficiență cardiacă: tahicardie extremă, jugulare
turgescente, edeme periferice chiar și la față.
Investigații paraclinice : examenul radiologic pulmonar ,hemoleucograma, gazometria
sanguină, examen bacteriologic din secreția traheală, urmat de antibiogramă.
Complicații posibile : insuficiența cardiacă , convulsiile febrile, meningita bacteriană, diareea
însoțită de vărsături.
Evoluție și pronostic.
Netratată, bronhopneumonia determină în aproape toate cazurile moartea copilului. Sub
tratament corespunzător, instituit precoce, sunt multe șanse de vindecare, cu o durată a bolii de
7-15 zile.

37
 ASTMUL BRONȘIC INFANTIL

Definiție. Este o afecțiune respiratorie de natură alergică ,manifestată prin crize de dispnee
expiratorie paroxistică. Apare în forma tipică după vârsta de 2 ani, la copii sub această vârstă se
descrie bronșita astmatiformă recurentă.
Etiologie.
Cauza determinantă : inhalarea particulelor dintr-un pneumoalergen:praful de casă,păr de
animale domestice,lână,blănuri,sporii de ciuperci,polen și particule de plante,pulberi de
făină,țesături de bumbac sau de in, fulgi sau puf de păsări, fragmente din trupul acarienilor din
pături sau cărți, produse cosmetice. Un rol important îl pot avea alergenele bacteriene din
focarele de infecție din organism:hipertrofia amigdaliană sau vegetațiile adenoide.
Cauze favorizante :sezonul rece, infecțiile acute ale căilor respiratorii superioare, fumul, praful,
efortul fizic,labilitatea emoțională a unor copii.
Simptomatologie. Boala se manifestă prin crize paroxistice cu o durată de 12 – 48 ore ,separate
prin perioade de acalmie, de la câteva săptămâni la câteva luni, când nu apare nici un simptom.
- Debutul crizei este brusc, deseori în timpul nopții ,cu dispnee de tip expirator : copilul se
ridică în șezut și se sprijină în mâini; expirația este însoțită de wheezing perceptibil de la
distanță.
- Tusea este seacă la inceput, apoi devine productivă; copii mari pot elimina o secreție
vâscoasă, albicioasă.
- În formele prelungite, grave , apare cianoza perioronazală.
- Febra apare în formele cu etiologie infecțioasă sau în formele severe.
- Sfârșitul crizei este brusc ca și debutul, în formele comune.
Tratamentul crizei de astm bronșic.
- Miofilin intravenos lent 4 mg/kg corp, apoi per os 3 mg/kg corp la 6 ore;
- Corticosteroizi intravenos, prin spray-uri sau per oral
- Bronhodilatatoare simpaticomimetice cu acțiune beta-2 selectivă, sub formă inhalatorie
sau,pentru copii de vârstă mică, comprimate sau suspensii orale
- Antibiotice în caz de infecții acute sau cronice reactivare
- Siropurile expectorante, preparatele cu romergan și efedrină au indicații restrânse
- Oxigenoterapie în formele severe,cu cianozăși fenomene de insuficiență respiratorie acută.
- În starea de rău astmatic se adaugă tonicardiace digitalice, perfuzii cu soluție de
glucoză,bicarbonat de sodiu, reechilibrare hidroelectrolitică.
Tratamentul astmului bronșic între crize.
- Preparate de corticosteroizi inhalabile
- Desensibilizante nespecifice
- Desensibilizare specifică la alergenul/alergenii la care copilul a fost găsit sensibil
- Asanarea focarelor de infecție : vegetații adenoide, amigdale hipertrofiate, otită medie
recidivantă
- Psihoterapie cu încurajarea copilului și a familiei
- Balneofizioterapie la mare (helioterpie) sau în stațiuni profilate pe afecțiune : Govora, Slănic
Moldova, Slănic Prahova.

38
Unele cazuri de astm bronșic, chiar rebele la tratamentele efectuate, s-au vindecat spontan odată
cu instalarea pubertății.

INGRIJIREA PACIENTILOR CU AMIGDALITA

Amigdalita este o infectie sau inflamatie a amigdalelor palatine. Amigdalele sunt mase de
tesut limfatic situate de o parte si de alta a gatului, deasupra si in spatele limbii, facand parte din
sistemul imun al organismului. Poate fi acuta sau cronica, fiind determinate in mod deosebit de
streptococ hemolitic.
Culegerea datelor
Circumstante de aparitie:
- anotimpul rece
-schimbari bruste de temperatura
-frecventa crescuta la copii
-persoane astenice, convalescente cu rezistenta scazuta
Manifestari de dependenta: {semne si simptome posibile)
- febra, 38,3 C sau mai inalta
- respiratie urat mirositoare
- noduli limfatici cervicali (noduli prezenti in zona gatului) inflamati;
- amigdale rosii, amigdale sensibile si inflamate , acoperite total sau partial cu puroi, suprafete
sangerande pe suprafata amigdalelor, prezenta culturilor bacteriene pe suprafata amigdalelor;
- dificultati la inghitire,
- cefalee (dureri de cap),
- dureri abdominale,
- persistenta respiratiei orale, a sforaitului sau a unei voci nazale, groase, ragusite
- semne de deshidratare precum uscarea gurii si a limbii si oligurie (prezenta unui volum urinar
scazut).
Complicatii importante: reumatismul articular acut (boala inflamatorie provocata de actiunea
toxinelor streptococului beta hemolitic grup A, care provoaca o inflamatie a articulatiilor mari si
a inimii).
Inflamatia faringelui poate fi insotita de simptome de tip gripal ca si congestia nazala
(aflux excesiv de sange la nivelul nasului), catar (secretii apoase nazale) nazal, stranut si
tuse( etiologia este cel mai probabil virala).
Investigatii
- test rapid streptococic si/sau efectuarea unei culturi bacteriene, teste inflamatorii: ASLO,
PCR, Fibrinogen, VSH, hemoleucograma.
Probleme;
- disconfort
- alterarea respiratiei si circulatiei,
- hipertermie,
- fatigabilitate,
- incapacitatea de a se alimenta,
- risc de complicatii - flegmon amigdalian.
Obiective:

39
- pacientul sa afirme stare de bine fizic si psihic;
- sa aiba respiratie libera, usoara, eficienta;
- pacientul sa se poata alimenta pe cale naturala;
- pacientul sa-si menjina temperatura corpului in limite ftziologice ;
- sa nu intervina complicatii.
Interventii:
Asistenta medicala:
- asigura repausul la pat in camera calda, cu umiditate corespunzatoare, pe fata anterioara a
gatului aplica comprese alcoolizate;
- asigura alimentatie lichida (ceai, zeama de compot, lapte, supe , caldute)
- in perioada febrila; alimentatia se imbogateste cu alimente semiconsistente in functie de
reducerea durerilor la deglutitie;
- masoara temperatura, pulsul, respiratia;
- administreaza tratamentul:antibioticoterapie, antitermice;
- recolteaza exsudatul faringian, sange pentru cercetarea" VSH-ului, ASLO, leucogramei;
- administreaza medicatia recomandata de medic: antibioticoterapie, antitermice , antialgice .
- pregateste pacientul care prezinta flegmon amigdalian de urgenta pentru incizia si evacuarea
puroiului;
- invata pacientul caruia i s-a facut incizie sa stea cu capul aplecat in fata pentru a se scurge
puroiul in tavita renala si periodic sa faca gargara cu H2O2;
-educa pacientul care prezinta amigdalite repetate sa se supuna interventiei chirurgicale pentru a
preveni reumatismul articular acut, glomerulonefrita.
- pregateste pacientul pentru amigdalectomie:
- masoara pulsul, tenstunea arteriala, respiratia, temperatura;
- recolteaza sange pentru determinarea hemoleucogramel, TS, TC
- recolteaza urina pentru examen de laborator
- ingrijeste postoperator dupa amigdalectomie:
- supraveghere permanent sase-opt ore; internare 24 ore.
- asigura repausul complet la pat in decubit ventral cu capul sprijinit pe antebrat sau sezand cu
capul aplecat in fata cu tavita renala pe coapsa.
- educa pacientul sa nu inghita saliva, sa nu faca miscari de deglutitie, copiii sa nu planga pentru
a nu se accentua sangerarea;
- examtneaza secretia care se scurge in tavita renala si informeaza medicul in cazul
hemoragiilor mari pentru a se relnterveni chirurgical;
- alimenteaza pacientul dupa atenuarea durerii si opririi hemoragiei cu lichide reci in inghitituri
mici;
- timp de 7 zile de la intervenţie pacientul să stea în casă
- va fi avizat că în ziua a 6-a – a 8-a ar putea apărea o mică hemoragie datorită desprinderii
membranelor albicioase formate în logile amigdaliene.

CARDIOPATIA CONGENITALA LA COPII

40
 Cardiopatiile congenitale sunt afectiuni datorate unor malformatii cardiovasculare
produse in viata intrauterina.
Cardiopatiile congenitale au o incidenţă cam de 0,6-0,70/n şi prezintă, practic, gravitatea
cea mai mare, căci inima  este  cel   mai important organ  vital.
Cardiopatiile congenitale se întind pe un registru destul de larg, invalidând copilul în
măsuri diferite. Unele atrag moartea în câteva zile sau luni de la naştere, altele tolerează
supravieţuiri de ani de zile.
De obicei, se impun atenţiei mamei încă din prima copilărie, fie printr-o rezistenţă
scăzută a copilului la eforturi fizice, fie prin coloraţia vineţie (cianotică) a extremităţilor. 
Etiologie: ereditatea, infectiile (rubeola, toxoplasma etc.), unele medicamente
(citostatice, imunosupresive), defecte amniotice etc.

Clasificare. In functie de prezenta cianozei, se deosebesc doua grupe de cardiopatii

congenitale:
1)cianogene
2) necianogene

1. C.C. CIANOGENE – TETRALOGIA FALLOT 

Tetralogia Fallot se caracterizeaza prin asocierea: a) DSV (defect septal ventricular); b)
dextropozitia aortei; c) stenoza pulmonara (SP) d) hipertofie de ventricul drept (HVD).
Simptomatologie 
a)dispnee de efort, b) “crize hipoxice”, manifestate prin accentuarea cianozei, tahipnee, sincopa
si chiar convulsii , declansate de efort, plans sau supt, la copiii in primii 2-4 ani de viata.
Obiectiv: cianoza inca de la nastere, de intensitate variata; intarziere in crestere; bombarea
regiunii sternale inferioare; suflu sistolic parasternal stang
Tratamentul este complex, pe cale chirurgicala.

2. C.C. NECIANOGENE - cu sunt stanga-dreapta

Se caracterizeaza printr-o comunicare intre inima stanga si inima dreapta sau intre
circulatia sistemica si cea pulmonara, deci suntul este orientat de la stanga la dreapta si in
consecinta, fara cianoza.

A) DEFECTUL SEPTAL VENTRICULAR 

DSV este malformatia caracterizata prin lipsa unei portiuni a septului interventricular, ceea ce
determina comunicarea directa intre cei doi ventriculi, directia suntului fiind S – D.
Simptomatologie 
Cand DSV este mic avem absenta simptomelor, aspect fizic normal si un suflu sistolic spatiul
III-IV stang, de intensitate relativ mare. In DSV mare, pacientul prezinta dispnee, palpitatii,
dezvoltare fizica intarziata, cord marit de volum si suflu sistolic , mai putin intens. Prognosticul
este sever. 2

B) DEFECTUL SEPTAL ATRIAL 

DSA se caracterizeaza prin existenta unui orificiu in septul interatrial, cu sunt S – D initial.
Simptomatologia se datoreaza in principal hipertensiunii pulmonare (HTAP) – dispnee,
palpitatii. Cianoza apare tardiv, dupa inversarea suntului. Exista un suflu sistolic in focarul

41
pulmonarei.

C) PERSISTENTA CANALULUI ARTERIAL 

PCA este malformatia caracterizata prin persistenta, dupa nastere, a comunicarii dintre aorta si
artera pulmonara, prin canalul Botal existent, in mod normal, numai in viata intrauterina.
Tulburarile functionale apar o data cu instalarea HTAP – dispnee, palpitatii, lipotimii. La
ascultatie exista un suflu sistolo-diastolic (“suflu de masina” sau “suflu in tunel”)

SAPTAMANA 6

CARDIOPATII CONGENITALE OBSTRUCTIVE - COARCTATIA AORTEI 

Reprezinta o ingustare congenitala a aortei toracice. Consecintele hemodinamice sunt
urmatoarele:
1) HTA in sistemul arcului aortic (membre superioare);
2) hipotensiune la membrele inferioare.
Simptomatologia este data de HTA (cefalee, ameteli); HTA la membrele superioare, cu
puls radial amplu si hipotensiune la membrele inferioare, cu diminuarea si chiar disparitia
pulsului femural.
ARITMII CARDIACE 
Aritmiile cardiace pot avea drept cauza: tulburarile de ritm cardiac si tulburarile de conducere
atrio-ventriculara.
TULBURARILE DE RITM CARDIAC 
TAHICARDIA SINUSALA – reprezinta accelerarea ritmului cardiac peste valorile
normale admise. La adult , frecventa se situeaza intre 100-180/min, iar la nou nascut poate
depasi 200/min.
Cauze: la persoanele normale – anxietate, efort fizic, distonii neurovegetative, dupa cafea, ceai,
alcool si tutun; in stari patologice - hipertiroidie, boli febrile, insuficienta cardiaca, stair de soc,
miocardite, endocardite, pericardite, anemii; deasemeni dupa unele medicamente.
Clinic: ritm cardiac frecvent si regulat.
Tratamentul pentru tahicardia fiziologica este reprezentat de beta-blocanti cu actiune
prelungita de tipul atenolol, metoprolol.

BRADICARDIA SINUSALA 
Ritmul cardiac determinat de nodulul sinusal variaza intre 40-60/min.
Cauze: la persoane sanatoase – sportivi, cei care desfasoara o munca fizica grea, in somn,
distonie neurovegetativa; in stari patologice – hipotiroidie, hipertensiune intracraniana, icter
mecanic, infarct miocardic, tulburari electrolitice (hiperkaliemie); dupa unele medicamente –
digitala, betablocante.
Clinic: ritm rar, regulat, care se accelereaza la efort.

EXTRASISTOLELE 

Extrasistola reprezinta o contractie a inimii determinata de un impuls, care are punct de

plecare un focar ectopic. Aceasta inseamna ca impulsul nu pleaca din nodulul sinusal. In acest

42
caz sistola cardiaca apare intotdeauna mai devreme decat ar trebui sa apara urmatoarea sistola
normala a cordului. 3
In functie de pozitia focarului ectopic, extrasistolele vor fi :
a) supraventriculare – cand focarul ectopic este situat deasupra sau in interiorul septului
atrio-ventricular
b) ventriculare – cand focarul ectopic este situat la nivel ventricular.
Apar dupa consum de cafea, alcool, fumat, surmenaj, emotii, postprandial, miocardite,
cardiopatie ischemica, infarct, cardita reumatismala, cardiopatie hipertensiva, administrare de
droguri, hipertiroidism, tulburari electrolitice (hipercalcemie, hiperpotasemie).

TAHICARDIA PAROXISTICA 

TP este o tulburare de ritm caracterizata printr-o frecventa cardiaca crescuta, peste 160-
180/min, cu ritm regulat, care survine in atacuri ce apar brusc, dureaza un timp variabil si au un
sfarsit brusc.
TP poate fi: a) supraventriculara 
 b) ventriculara.
Simptomatologie: palptatii, dureri precordiale, ameteli, cefalee, lipotimie, chiar sincopa.
Obiectiv: TA scazuta, puls rapid, regulat si mic.
Tratament: utilizarea manevrei vagale (compresia sinusului carotidian); administrarea
intravenoasa de droguri antiaritmice: adenozina, verapamil, propranolol, metoprolol.

FIBRILATIA ATRIALA 
FA este o aritmie in care activarea atriala este desincronizata, sub forma unor unde foarte
frecvente (peste 400-500/min), neregulate si superficiale. Practic dispare sistole atriala.
Cauze: valvulopatii (mai frecvent SM), cardiopatie ischemica, hipertiroidism, cardiopatie
hipertensiva, embolii pulmonare, boli infectioase, etc.
Prin disparitia sistolei auriculare, in FA scade umplerea ventriculara si deci scade debitul
cardiac si, deasemeni, se creeaza conditii favorabile formarii de trombi auriculari.
Simptomatologia este in functie de modul de debut al FA si de frecventa ventriculara. In FA
paroxistica, cu frecventa ventriculara crescuta, apar palpitatii, dispnee, anxietate. FA cronica, cu
frecventa ventriculara normala, este, de obicei, bine tolerata.
Clinic exista aritmie completa si deficit de puls (frecventa batailor la inima mai mare decat
pulsul radial), cu puls neregulat si amplitudine inegala.
Tratamentul - in urgenta (FA paroxistica)fibrilatia este redusa prin electroconversie. Cand
bolnavul este stabilizat hemodinamic, se poate face reducere medicamentoasa cu procainamida
sau amiodarona.

FLUTTERUL AURICULAR 

FiA este asemanator cu FA, fiind caracterizat prin contractii auriculare cu ritm regulat si cu o
frecventa in jur de 300/min, din care numai o parte se transmit la ventriculi (2/1, 3/1, 4/1), in
mod regulat sau neregulat.
Cauzele si simptomele sunt aceleasi cu ale fibrilatiei atriale.

43
Obiectiv vom avea un ritm cardiac regulat sau, mai rar, neregulat, tahicardic sau nu.

FIBRILATIA VENTRICULARA 
FV reprezinta cea mai severa tulburare de ritm si cauza cea mai frecventa a mortii subite
cardiace. Ventriculii in fibrilatie se contracta parcelar, anarhic, cu o frecventa foarte mare, fiind
incapabili sa realizeze sistola ventriculara, cu consecinte hemodinamice catastrofale: incetarea
functiei pompei cardiace, prabusirea debitului cardiac si a TA.
Cauze: cardiopatie ischemica, traumatisme toracice, electrocutare, interventii chirurgicale pe
cord, substante anestezice, etc.
Simptome: pierderea constientei, midriaza, convulsii, TA prabusita, disparitia pulsului si a
zgomotelor cardiace; daca criza depaseste 4 minute, suferinta cerebrala devine ireversibila.
Conversia la ritmul sinusal a flutterului atrial se face prin soc electric exern de urgenta.
Deasemeni se pot administra droguri antiaritmice: chinidina, procainamida, flecainida,
propafenona.

TULBURARI DE CONDUCERE 
Reprezinta consecinta blocarii partiale sau complete a excitatiei la nivelul uneia sau mai multor
ramuri sau fascicule ale sistemului de conducere.

TULBURARI DE CONDUCERE ATRIO-VENTRICULARE 

Tulburarile de conducere constau in diminuarea vitezei de transmitere a stimulului sau
transmiterea intermitenta sau blocarea completa a transmiterii intr-un anumit teritoriu cardiac.
Cauze: leziuni inflamatorii, cardiopatie ischemica, HTA, cardiomiopatii, valvulopatii (SA),
tulburari hidroelectrolitice, intoxicatii medicamentoase.
Tulburarile de conducere se pot clasifica:
1) dupa intensitatea deprimarii conducerii stimulului – bloc de gradul I (bloc a-v simplu), bloc
de gradul II (partial) si bloc de gradul III (complet)
2) dupa sediul la care se realizeaza tulburarea de conducere – bloc sino-atrial (blocarea
propagarii stimulului din nodulul sinusal catre auriculul drept), blocuri atrio-ventriculare (a-v)
siblocuri intraventriculare (de ramura).
In blocul sino-atrial, pe ecg apar, intermitent, pauze electrice (absenta undei P si a complexului
QRS).
In blocul a-v de gradul I are loc o prelungire a timpului de conducere a-v, care se recunoaste ecg
prin prelungirea intervaluluiPQ.
In blocul a-v de gradul II, pe langa deprimarea conducerii, se inregistreaza , intermitent sau
constant, blocarea completa a acesteia, pe traseul ecg existand mai putine complexe QRS decat
unde P.
Blocul a-v de gradul III (total, complet) se caracterizeaza prin faptul ca nici un impuls atrial nu
se transmite la ventriculi, activitatea acestora fiind preluata de un centru propriu, astfel incat
activitatea atriala si cea ventriculara se desfasoara in mod independent una de alta: undele P se
succed cu o frecventa proprie (de ex. max 70/min), iar complexele QRS au o frecventa mult mai
mica decat cea a undelor P (de ex, 30/min).
Simptomatologia blocului este dependenta, in mare masura, de severitatea bradicardiei si
variaza de la simple ameteli pana la pierderea constientei. Oprirea activitatii centrului

44
idioventricular determina aparitia sindromului Adam-Stokes, caracterizat prin pierderea
constientei, stop respirator si convulsii.
Obiectiv pacientul prezinta bradicardie accentuata (20-40/min), fixa ( nu se modifica la efort) si
cu ritm regulat.
Tratamentul este chirurgical si presupune implatarea de pace-maker cardiac.

TULBURARI DE CONDUCERE INTRAVENTRICULARE 

Blocarea se realizeaza la nivelul unor ramuri sau fascicule ale sistemului de conducere
intraventricular.
Cauze: cardiopatii organice (ischemica, hipertensiva, reumatica, congenitala),
cardiomiopatii, tulburari electrolitice, intoxicatii medicamentoase.
Cele mai cunoscute sunt blocurile de ramura, drept si stang. Diagnosticul se pune
electrocardiografic.
Realizarea diagnosticului, tratamentul şi urmărirea medicală a acestor copii asigură o
supravieţuire prelungită. Vindecarea sau ameliorarea acestor deficienţe se poate face numai pe
cale chirurgicală. Dar atât momentele medicale, cit şi cele chirurgicale ale evoluţiei unui copil
cu cardiopatie congenitală sunt mediate şi întreţinute de părinţii săi şi, mai ales, de mamă.
Primul moment dificil este cel al diagnosticului, el putând avea loc imediat după naştere,
sau mai târziu, până la vârsta şcolară. Aflarea diagnosticului de către mamă şi de către ceilalţi
membri ai familiei duce uneori la ideea că mama ar purta răspunderea bolii copilului. Mama
însăşi se poate simţi vinovată că în timpul sarcinii a făcut nişte eforturi, a luat nişte
medicamente banale etc. Or, cunoştinţele actuale nu permit conturarea unui regim de viaţă
pentru o gravidă, care să asigure evitarea unei  cardiopatii  congenitale.
Eforturile mamei şi ale tuturor celor apropiaţi copilului cu cardiopatie congenitală
trebuie îndreptate nu spre culpabilizarea cuiva, ci spre crearea unui climat de dezvoltare
psihomoterie cât mai bun.
Dincolo de nevoia unei alimentaţii mai bogate în principii active, a unei încăperi mai
bine încălzite, copilul cu cardiopatie congenitală are trebuinţe mai mari de afecţiune şi
încurajare, de sprijin din partea mamei, de mai multă înţelegere şi răbdare.
El se va simţi totdeauna mai slab decât ceilalţi copii, fie ei fraţi, surori, sau colegi de
creşă, grădiniţă, şcoală. 
Puterea fizică redusă, aspectul neplăcut - în cazul celor cu cianoză - sunt iniţial doar
simţite de către cel în cauză şi doar ulterior conştientizate şi, eventual, imputate mamei. Felul în
care mama reuşeşte să compenseze aceste limite are mare importanţă pentru dezvoltarea acestor
copii şi pentru maturizarea lor emoţională. 
Există studii care relevă că tendinţa mamelor acestor copii este de a amplifica gravitatea
reală a deficienţelor cardiace. Supraevaluarea gravităţii este cu atât mai mare cu cât diagnosticul
bolii este mai de timpuriu precizat şi operează mai mult la familiile cu nivel socio-cultural mai
redus. O boală congenitală diagnosticată precoce nu este neapărat foarte gravă, decelarea
{punerea în evidenţă) ei putând fi favorizată de întâmplare, de alte evenimente medicale etc.
Este oricum important ca medicul pediatru să explice mamei gradul de gravitate al
cardiopatiei şi să ofere o listă cât mai clară de „acţiuni interzise" pentru copilul în cauză. Un set
prea mare de acţiuni interzise în raport cu posibilităţile lăsate de boală îl va face pe copil să nu

45
ajungă să aibă responsabilităţi, să rămână dependent de părinţi, în pofida existenţei unor resurse
fizice. Din pricina grijii exagerate a părinţilor, există copii cu boli congenitale care suportă greu
şi o separare de scurtă durată de mamă, ceea ce îngreuiază, de pildă, realizarea procedurilor
medicale prin care se tratează afecţiunea.
O altă problemă greu de rezolvat de către mamă este cea a controlului relaţiilor afective ale
copilului bolnav cu fraţii sau cu surorile lui. Din capul locului, mama riscă fie să-şi iubească
prea mult copilul bolnav, fie să-i poarte prea puţină elecţiune, în raport cu ceilalţi copii. 
A doua situaţie este mai nocivă, cu atât mai mult cu cât copilul cu cardiopatie este, de
obicei, dominat de fraţii lui. în orice familie există o concurenţă între copii, pentru obţinerea
unei „porţii" mai mari de iubire din partea părinţilor. Această concurenţă duce, mai ales la copiii
preşcolari, la schimburi de agresivităţi (este vorba de rivalitatea fraternală). 
Copilul cu cardiopatie, fiind mai slab fizic, este şi mai puţin agresiv şi, oricum, luptă
mai puţin pentru a-şi câştiga părinţii. Dacă mama lui îl iubeşte mai puţin, şansele lui de
maturizare sunt cu atât mai mici; dacă este iubit în prea mare măsură, va avea un statut prea bun
în comparaţie cu fraţii lui şi atunci ei îşi vor spori agresivitatea faţă de el, ceea ce poate fi la fel
de nociv.
 Mama trebuie să creeze acestui copil un statut afectiv ceva mai bun în comparaţie cu
fraţii lui, ceea ce poate însemna recompense mai mari şi pedepse mai mici, dar statutul său nu
trebuie să fie fundamental diferit de al celorlalţi copii. Momentul pe care mama trebuie să-l
grăbească este cel al intervenţiei chirurgicale. 
Mama este speriată de gândul că micuţul va suferi, dar nu are de ales. Urmează emoţiile
aşteptării, vestea că operaţia a sfârşit cu bine, apoi cele două zile de reanimare, în timpul cărora
nu-l poate vedea prea mult, dar poate constata că nu mai este vânăt nici la buze, nici la degete.
Şi iată-l din nou în salon; încă sunt dureri, încă e greu, dar practic inima e sănătoasă şi plecarea
acasă nu sa lasă prea mult aşteptată.
O operaţie cardiacă este un lucru complicat şi riscant, dar este soluţia de vindecare a
copiilor cu cardiopatii congenitale. Mama trebuie să o accepte pentru a oferi copilului ei şanse
de a ajunge la o dezvoltare organică şi psihică cât mai apropiată de normal. Ea trebuie să-l
convingă pe copil, care trebuie să fie conştient de necesitatea intervenţiei chirurgicale, să-l
mobilizeze pentru a participa la procesul de recuperare postoperatorie.
De asemenea, este de dorit ca momentul operaţiei efective să fie cât mai apropiat de
indicaţia medicului. Amânarea intervenţiei chirurgicale duce la menţinerea invalidităţii fizice a
copilului, atrăgând înetinirea dezvoltării psihoafective a acestuia şi accentuând dependenţa lui
fată de părinţi; or mama trebuie să-şi ajute copilul, să compenseze handicapul din naştere şi să-l
recupereze, pentru a-l face apt pe micuţul care a suferit atâta. 

 INSUFICIENȚA CARDIACĂ

Definiția. Este incapacitatea cordului de a asigura debitul sanguin necesar organelor și

țesuturilor corpului.
Există, în funcție de sediul de producere:
- insuficiență cardiacă stângă;
- insuficiență cardiacă dreaptă;
- insuficiență cardiacă globală, interesând ambele părți ale inimii.

46
Etiologie
a. Cauze cardiace:
- unele cardiopatii congenitale;
- endocardite, miocardite și pericardite exudative sau constrictive;
- valvulopatiile inimii în stadiile avansate de evoluție;
- aritmiile grave.
b. Cauze vasculare:
- hipertensiunea arterială din glomerulonefritele severe;
- fistulele arterio-venoase periferice.
c. Cauze pulmonare și pleurale:
- pneumopatii grave: bronhopneumonie, pneumonii interstițiale severe, pneumonii lobare
întinse;
- pleurezii de mare cavitate cu cantități importante de lichid; pneumotorax; evacuări bruște și
în cantități mari ale unui revărsat pleural masiv;
- hipertensiune arterială pulmonară.
d. Cauze endocrine:
- hipertiroidismul avansat până la tireotoxicoză;
- feocromocitom.
e. Cauze sanguine:
- anemii severe;
- supraîncărcarea circulatorie cu lichide perfuzate endovenos în exces.
Simptomatologia diferă după sediul insuficienței cardiace.
Insuficiența cardiacă stângă :
- Dispnee: inițial de efort, apoi apare și în decubit și sub formă de crize de intensificare
nocturnă care obligă pe bolnav la ortopnee.
- Tuse seacă, apoi productivă (tuse cardiacă).
- Cianoză perioronazală.
- Scăderea tensiunii arteriale.
- Oligurie, prin scăderea debitului sanguin renal.
- Tahicardie.
- Apariția edemului pulmonar acut cardiogen.
Insuficiența cardiacă dreaptă:
- turgescența venelor jugulare;
- edeme declive (la gambe) uneori și ale organelor genitale externe. În formele grave și
ascită;
- hepatomegalie dureroasă la palpare (hepatomegalie congestivă);
- vărsături;
- oligurie;
- tahicardie;
- scăderea ternsiunii arteriale.
Insuficiența cardiacă globală reunește simptomatologia ambelor tipuri descrise mai sus.
De obicei succesiunea apariției simptomelor este de la cele din insuficiența cardiacă stângă la
cea dreaptă.
Investigații paraclinice necesare în insuficiența cardiac:

47
- Examenul radiologic
- Electrocardiograma
- Echocardiografia
- Presiunea venoasă centrală (PVC)
- Hemoleucograma
Tratamentul insuficienței cardiac :
1. Repaus strict la pat; poziția optimă este cea semișezândă, care ușurează respirația și cu
membrele inferioare atârnânde, pentru a scădea fluxul de sânge către plămân. La sugari salteaua
se așează pe un plan înclinat, astfel încât capul să fie la un nivel superior.
2. Digoxin
3. Furosemid
4. Un antibiotic de protecție
5. Oxigenul se administrează în cazul apariției cianozei și al dispneei foarte intense. Se poate
dă pe mască, cateter nazal, clopot semietanș. Oxigenul trebuie umidificat prin trecere printr-un
barbotor cu apă distilată și, în sezonul cald, răcit prin trecere prin vas cu gheață.
6. Colecțiile de lichid pleurale sau pericardice trebuie neapărat evacuate.
7. În edemul pulmonar acut, tratamentul trebuie să fie mai rapid și mai intens: o sângerare prin
puncție venoasă cu un ac mai gros (procedeu utilizat astăzi foarte rar și numai în situații
extreme); punerea de garouri care să împiedice întoarcerea venoasă a sângelui la rădăcinile a
trei dintre cele patru membre, cu slăbirea și rotarea lor la câte un sfert de oră interval; aspirația
secrețiilor abundente care vin din căile respiratorii inferioare în faringe și cavitatea bucală.
8. Reducerea consumului de lichide și a lichidelor perfuzabile.
9. Alimentația redusă, inițial, la regim hidrozaharat apoi lacto-făinos vegetarian fără sare, în
cantități mici și repetate.

SAPTAMANA 7

INSUFICIENTA CIRCULATORIE PERIFERICA ACUTA

Se intelege prin insuficienta circulatorie periferica acuta, acea stare ce pune in pericol
viata copilului datorita dezechilibrului survenit brusc dintre volumul sanguin circulant si patul
sau vascular, Acest sindrom apare ca o tulburare circulatorie grava, care, datorita prabusirii ei,
angajeaza mari dificultati mai ales in irigarea tisulara periferica, punind in pericol functiile
vitale si respectiv viata copilului,
El poate fi determinat de numerosi factori ce intervin in mod preponderent prin
mecanisme diferite si cu rol dinamic, fie asupra masei circulante reducandu-i semnificativ
volumul sau, fie asupra activitatii motorii a patului vascular, perturbindu-i tonusul necesar unei
activitati hemodinamice normale, dupa cum, in anumite conditii, tulburarea sa intereseze insasi
eficienta contractila a inimii, din care sa rezulte un debit sistolic scazut si in consecinta o
perfuzie periferica insuficienta.
Colapsul, ca semnificatie clinica, se insoteste de scaderea pana la prabusirea totala a
tensiunii arteriale cu deprimarea profunda a functiilor vitale, din care rezulta starea de prostratie
cu pierderea starii de constienta, precum si de o hipoxie tisulara generalizata, a carei gravitate

48
impune o prompta corectare, moartea putind surveni prin fenomene ireversibile chiar si in ciuda
indepartarii factorilor cauzali.
Insuficienta circulatorie periferica acuta face parte din rindul marilor urgente, fiind
intilnita relativ frecvent in copilarie, din perioada de nou-nascut chiar, ea o manifestare
agravanta si rapid instalata in cursul unor stari toxi-infectioase severe, a unor deshidratari
marcate din cursul bolii diareice sau al unor tulburari metabolice grave, in cursul unor stari
hemoragice sau pierderi plasmatice de diverse cauze, in cursul unor raspunsuri imunologice de
tip anafilactic, ori ca urmare a unor perturbari neurologice, precum si in conditiile determinante
ale unor factori cardiogeni sau de alta natura.
Daca in cadrul insuficientei circulatorii periferice nu sint clarificate insa limitele de
incadrare actuala a ceea ce inseamna colaps sau stare de soc, se mai poate vorbi totusi de cele
trei forme de colaps descrise din punct de vedere fiziopatologic si anume :
- colapsul de relaxare, ca rezultat al dezechilibrului petrecut cu deosebire pe seama maririi
patului vascular, de obicei consecinta a unor tulburari vagale;
- colapsul tonic sau de centralizare, cauzat de reducerea masei circulante datorita fie unor
pierderi ca atare sau a stagnarii ei in diferite sectoare necirculatc, fie ca urmare a unor tulburari
de permeabilitate;
- colapsul paralitic, primitiv si secundar, rezultat al unor tulburari vaso-motorii, initiale in stari
toxi-infectioase grave, sau, in timp, ca evolutie nefavorabila a primelor forme de colaps.
De o mare utilitate practica si cu raspuns terapeutic imediat se bucura insa clasificarea
etiologica a insuficientei circulatorii pericerice, putindu-se vorbi astfel, dupa cauzele
determinante, de tipurile de calaps sau starile de soc; hipovolemic; caridiogen ; bacteriemic
(septic sau endotoxic); anafilactic ; neurogen sau de alte cauze.
Unele manifestari clinice comune.
Insuficienta circulatorie periferica fiind o mare urgenta prin caracterul rapid evolutiv pe
care i! imbraca, necesita, in vederea asigurarii unor masuri terapeutice eficiente, recunoasterea
ei inaintea constituirii starii de decompensare si a leziunilor ireversibile, a consecintelor sale
fiziopatologice si biologice, precum si a factorilor sai etiopatogenici.
Primele manifestari prin care se anunta sint: paloarea, setea si starea de agitatie, dupa care
copilul devine confuz si din ce in ce mai putin prezent in mediul sau, ca apoi sa urmeze starea
comatoasa, nou-nascutul prezentind de la inceput o stare letargica.
Debutul poate fi brusc, dar nu grav, asa cum se intimpla cel mai ades in colapsul de relaxare,
cind copilul devine apatic, pas-trindu-si insa senzoriul, transpira mult, tegumentele nu sint atit
de reci, iar pulsul uneori este rar, tensiunea arteriala prezentind valori scazute pe seama celei
diastolice.
Alteori debutul brusc poate fi brutal si grav, aparind odata cu manifestarile clinice ale
bolii de baza, ca in formele paralitice primitive.
Colapsul se mai poate instala si lent, progresiv, la citeva ore sau zile de la debutul bolii
determinante si sa evolueze de la forma compensata la cele decompensate si ireductibile.
In formele compensate, tegumentele sint in general palide, umede si reci, insotindu-se de o
cianoza discreta perioronazala si la nivelul unghiilor. In contrast cu temperatura lor mult
scazuta, copilul este febril, chiar hipertermic, temperatura intrarectala punind in evidenta
aceasta diferenta. EI prezinta o tahipnee accentuata, insotita de batai ale aripilor nasului, precum
si o tahicardie cu puls inca bine batut, tensiunea arteriala fiind normala sau putin modificata.

49
 Pe masura ce starea de soc evolueaza, extremitatile se racesc si devin cianotice,
marmorate, vasele se colabeaza, iar pulsul accelerindu-se devine imperceptibil. Tensiunea
arteriala scade, prabusindu-se.
Abdomenul este meteorizat, cu un perete hipoton, polipneea se accentueaza, iar respiratia
devine superficiala. Copilul este oliguric si apoi anuric. El isi pierde starea de constienta, intrind
curind in coma.
Starea copilului devine astfel critica odata cu accentuarea tulburarilor fiziopatologicc si
biologice legate de procesele metabolismului celular si intermediar, precum si de activitatea
organelor, aparatelor si sistemelor sale, inanitia si anoxia celulara, acidoza metabolica,
coagularea diseminata intravas-culara, disfunctia severa renala, tulburarea grava a activitatii
miocardice si a starii de constienta fiind semnele de alarma ale stadiului decompensat si ale
posibilitatilor de aparitie a caracterului ireversibil al starii de soc.
Atitudinea diagnostica si terapeutica imediata.
Recunoasterea numai a starii de soc nu este suficienta. Este necesar, ca pe linga primele
masuri de ingrijire, sa se stabileasca si stadiul lui de evolutie impreuna cu tulburarile
fiziopatologice insotitoare, dupa cum o aceeasi insemnatate o detine si precizarea cadrului sau
etiopatogenic.
Punerea in repaus absolut a copilului, alegerea unor pozitii convenabile, combaterea
hipertermiei sau a hipotermici si eventual a convulsiilor in conditiile prezentei lor, restabilirea
eficientei activitatii circulatorii prin redresarea echilibrului dintre continator si continutul
vascular, combaterea hipoxiei si a inanitiei tisulare, a sindromului C.D.I., precum si a acidozei
sint obiective imediate ale ului terapeutic, concomitent cu tratamentul etiologic si efectuarea
unor investigatii clinice si paraclinice.
Dintre parametrii clinici si paraclinici de urmarit se recomanda : termometrizarea
concomitenta a copilului, cutanat si intra-rectal; masurarea pulsului periferic in corelare cu
frecventa cardiaca si valorile tensiunii arteriale; determinarea presiunii venoase centrale, mai
ales in formele greu reversibile; urmarirea prin metoda micro-Astrup a constantelor biologice
privind presiunile gazelor si a BE ; cercetarea unor date hematologice, inclusiv acelea prin care
poate fi pus in evidenta sindromul C.D.I. ; urmarirea activitatii functiei renale ; investigarea
bacteriologica prin diverse culturi etc. Pina la obtinerea rezultatelor solicitate, depasind etapa
informatiilor cu caracter general, momentul imediat urmator si cu acelasi caracter de urgenta il
constituie stabilirea cit mai grabnica a cadrului etiopatogenic al starii de soc, pentru care in
continuare vor fi subliniate unele aspecte mai insemnate de ordin patogenic, clinic si terapeutic
privind cele mai frecvente tipuri etio-patogenice intilnite la copil.
Socul hipovolemic. Este forma de colaps intilnita cel mai ades in cursul perioadelor de
virsta mica ale copilariei, cind recunoaste ca modalitate de producere reducerea masei circulante
petrecuta mai ales pe fondul pierderilor hidro-electrolitice din cursul bolii diareice.
Socul hemoragic sau prin pierderi plas-matice este mai rar intilnit, cu exceptia perioadei
de nou-nascut cind hemoragiile intense sint mai frecvent posibile, iar pierderile respective se
insotesc si de tulburari grave metabolice dominate de hipoxie, hipo-glicemie si acidoza, factori
care pot la rindul lor determina sau agrava sindromul hemoragie si implicit starea de soc.
Socul hipovolemic din cursul bolii diareice se poate desfasura in doua etape, intr-o
prima faza incereindu-se redresarea echilibrului vascular printr-o vasoconstrictie generalizata
sub controlul inca eficient al cate-colaminelor si, intr-o etapa urmatoare, cind consecutiv

50
tulburarilor grave metabolice are loc o reducere marcata a posibilitatilor de compensare,
permitindu-se perfuzarea si stagnarea singelui in patul capilar. in acest stadiu anoxia si inanitia
celulara sint foarte accentuate, iar lactacidemia mult crescuta, acidoza metabolica fiind greu
suportata.
Tratamentul acestui tip de soc solicita refacerea prin perfuzie a patului vascular cu
plasma, substituenti plasmatici si apoi a pierderilor hidro-electrolitice, nu inainte insa de a
combate acidoza metabolica.
Socul hemoragie impune, pentru umplerea patului vascular, administrarea in perfuzie a
singelui izo-grup, izo-Rh si numai in lipsa lui sau a celui cu grup O si Rh negativ se recomanda
plasma sau inlocuitorii ei.
De altfel transfuzia de singe este bine venita in toate formele de. soc, atunci cind valorile
hematocritului sint sub 30%.
Concomitent se vor combate factorii determinanti ai sindromului hemoragie, fie ca sint
traumatici, fie ca originea lor este legata de tulburarea crazei sanguine.
Pierderile plasmatice solicita cu aceiasi urgenta redresarea patului vascular, folosind
plasma sau substituentii plasmatici, in doze de 20 ml/kg corp, administrate pe un interval de 30
minute.
Pozitionarea copilului cu capul usor cobo-rit si picioarele ridicate, oxigenoterapia,
incalzirea lui, precum si celelalte masuri generale privind prevenirea sau combaterea infectiilor,
asigurarea unei nutritii paren-terale sint tot atit de necesare scopului urmarit.
Socul cardiogen. Aceasta forma este mult mai rara la copil, circumstantele lui de aparitie
fiind conditionate de o anumita patologie cardiaca, ce trebuie sa determine o intoarcere venoasa
scazuta, un debit sistolic redus si in consecinta o perfuzie, periferica insuficienta. De obicei
starea de soc sau colaps cardiac poate surveni in cursul unor insuficiente cardiace cu afectarea
insemnata a miocardului din cursul toxi-infectiilor bacteriene sau virale, in tamponamentele
cardiace, in cursul unor tulburari grave de ritm, sau al unor tulburari grave metabolice.
Tratamentul acestor forme obliga indepartarea factorilor determinanti, tonicar-diacele
majore situindu-se pe acelasi cu masurile generale de redresare a dezechilibrului patului
vascular.
Formele cu tamponament cardiac obliga in plus indepartarea cauzelor si daca este vorba
de o pericardita se impune evacuarea prudenta a continutului pericardiac.
Starile de soc prin tulburari de ritm, insotite de bradicardie accentuata pot beneficia de
tratamentul cu atropina 0,01 mg/kg corp, pina la 0,6 mg doza totala.
Blocurile atrio-ventriculare prin cauze inflamatorii, sau alti factori, pe linga pred-nison in
doza de 1 mg/kg corp si in 24 ore, necesita folosirea si a medicatiei adrener-gice, aritmiile
ventriculare solicitind administrarea i. in perfuzie a procainamidei.
Socul bacteriemic. Nu este o forma prea rar intilnita. El apare de obicei ca urmare a
actiunii directe exercitata asupra patului vascular de catre germenii sau toxinele lor din cursul
unor boli septice.
Pe linga semnele clinice proprii socului, tabloul clinic isi completeaza manifestarile sale
prin starea toxica septica grava a copilului, ce se insoteste adeseori si de unele exteriorizari
hemoragice cutanate sau de mucoase.

51
 Tratamentul acestei forme este mult mai complex, redresarea patului vascular fiind
conditionata de gravitatea afectarii lui si a persistentei cu care factorii determinanti isi exercita
actiunea lor.
Redresarea intr-o buna masura a circulatiei periferice poate fi realizata prin intermediul
substituentilor plasmatici si a solutiilor izotonice odata cu combaterea acidozei metabolice, fiind
necesara totodata combaterea sustinuta a factorilor infectiosi determinanti printr-o
antibioterapie bine condusa.
Corticoterapia ca si heparina, in doze profilactice sau terapeutice dupa caz, de asemenea,
trebuie prevazute in ul general de masuri.
Persistenta hipotensiunii, in ciuda tratamentului aplicat, necesita adeseori admi-strarea i.
in perfuzie a izoproterenolului, 1 mg la 500 ml de solutii izotone, sub controlul tensiunii
arteriale.
Socul anafilactic. Prin gravitatea posibila a evoutiei lui rapide, necesita, cel putin pentru
prevenirea lui, testarea anamnestica ori de cite ori se administreaza unele medicamente cu
actiune sensibilizanta. loul clinic adeseori se insoteste si de manifestari alergice cutante sau
respiratorii, iar tratamentul se adreseaza unor medicamente de tipul hemisuccinatului de
hidrocortizon administrat i., in perfuzie si a epinefrinei, din solutia 1/1 000, in doza de 0,1
ml/kg corp, i. sau i.m., repetata la 20 de minute daca raspunsul nu a fost cel asteptat. Socul
neurogen. Aceasta forma de soc poate fi intilnita in anumite conditii particulare, fie in cursul
anesteziei prin agentii folositi, fie in cursul unor accidente medicamentoase de tipul
barbituricelor, tranchilizantelor sau narcoticelor, dupa cum, la nastere, in afara acestor cauze
legate de mama, el poate surveni la nou-nascut si ca urmare a traumatismului obstetrical.
Tratamentul acestei forme de soc, asa cum arata J. Burrington, solicita pe linga masurile
enuntate in cadrul tratamentului celorlaltor forme, administrarea si a unor medicamente cu
actiune vasopresoare cum sint: methoxamina, o singura doza de 0,25 mg/kg corp, administrata
i.m., sau 0,08 mg/kg corp i., repetata la un interval de 10 -15 minute; izoprolerenolul in dozele
amintite; fenylefrina, o singura doza de 0,1 mg/kg corp, administrata i. V.

PERICARDITE LA COPII

Pericarditele sunt relativ rare la copil, fiind intalnite la 2-3% dintre copii internati. S-au
produs mutatii importante in ultimele decenii, atat din punct de vedere etiologic (pericardita
reumatica nu mai detine primul loc ca frecventa), cat si din punct de vedere diagnostic
(echocardiografia obiectiveaza cu usurinta epansamentul pericardic).
Pericardul fiind o structura destul de rigida se adapteaza destul de greu unei umpleri
acute a cavitatii lui si consecintele hemodinamice se instaleaza in primul rand prin
compresiunea acuta a cordului (tamponada cardiaca). Este afectat atat debitul sistolic, cat si
intoarcerea venoasa. Cea mai importanta consecinta hemodinamica este reducerea expansiunii
diastolice a ventriculilor (insuficienta cardiaca hipodiastolica). Nivelul critic al presiunii intrap-
ericardice este de 10-l5 mm Hg. Pentru mentinerea debitului cardiac apare tahicardie, iar prin
scaderea intoarcerii venoase creste presiunea venoasa centrala. Volumul de lichid pericardic cu
aceste consecinte dezastruoase este de 30-l00 ml la copil, avand mare importanta viteza de

52
constituire a epansamentului (nu se dispune de timp de adaptare).
Etiologie
Sindromul pericardic poate fi realizat in circumstante clinice variate. Astfel pericarditele
bacteriene (septice) sunt relativ rare, dar extrem de grave, cei mai implicati germeni fiind
Staphilococcus aureus, Haemophilus influenzae, Streptococcus pneumoniae.Insamantarea
pericardului are loc in cadrul diseminarii hematogene din septicopioemie. Pericardila
tuberculoasa se intalneste in perioada secundara a bolii, insamantarea pericardului facandu-se
pe cale limfatica, plecand de la adenopatiile mediastinale tuberculoase sau prin contiguitate
(asocierea cu pleurezia tuberculoasa este frecventa).
Daca a trecut neobservata, pericardita tuberculoasa este la originea majoritatii cazurilor de
pericardita constrictiva cronica. Pericardita reumatismala a scazut mult ca frecventa, paralel cu
regresiunea reumatismului post-streptococic. Se distinge prin elutie rapid farabila sub actiunea
corticoterapiei sistemice.
Pericardita acuta benigna (virala sau idiopatica), pare sa detina intaietatea in privinta frecventei,
virusul cel mai implicat este Coxsackie B, dar si virusul gripal, adenovirusul si virusul Echo tip
8 au fost identificate in etiologia ei. Afectarea miocardica asociata este constanta. Pericardita
din sindromul postperi-cardotomie s-a regasit la 10-30% din cazurile de interventii chirurgicale
pe cord deschis. S-a facut o similitudine intre aceasta pericardita si sindromul Dressler (descris
in infarctul miocardic). Nu a fost descrisa la sugari si s-a sugerat origine autoimuna (debut la 2-
3 saptamani dupa interventie). Pericardita uremica este o complicatie terminala a
insuficientei renale cronice, aparuta la bolnavii dializati.
Manifestari clinice
Sunt diferite in cele 3 variante clinice si anatomo-patologice de pericardita.
Pericardita uscata (tip de descriere pericardita uremica), reprezinta adesea stadiul initial
al unei pericardite lichidiene. Semnele cardinale - dispneea si durerea precordiala - sunt de
severitate variabila.
Frecatura pericardica este semnul cel mai caracteristic (superficiala, "calare") pe
zgomotele cordului, sistolodiastolica, dand impresia unui du-te-vino, avand maximum de
auscultatie pe marginea stanga a sternului sau mezocardiac, nu iradiaza (se naste si moare pe
loc), fugace, variabila cu caracter stetacustic asemanator frecaturii pleurale.
Pericardita lichidiana. Durerea precordiala si senzatia de presiune toracica este semnul
major, avand tendinta de iradiere spre umarul stang. Dispneea este superficiala, iar asurzirea
zgomotelor cordului este comuna. in momentul aparitiei lichidului frecatura pericardica dispare,
in schimb in functie de lumul lichidului se instaleaza semnele de tamponada (compresiunea
cardiaca acuta), anxietate, tahicardie, tahipnee, hipotensiunc arteriala, jugulare turgescente,
hepatomegalie. Aparitia cianozei si semnele de colaps sunt semne de mare gravitate.
Pericardita cronica constrictiva (numai in 50% din cazuri se poate eca etiologia
tuberculoasa, restul fiind de etiologie necunoscuta). Tabloul clinic se datoreste exclusiv
sindromului hipoadiastolic (sindromul Pick): hepatomegalie, jugulare turgescente, cianoza, puls
paradoxal, tahicardie in contrast cu radiografia cardio-pulmonara, care arata un cord
cu silueta normala, cu calcificari pericardice (in special pe radiografia de profil) si miscari
cardiace putin vizibile radioscopic. Hepatomegalia, pregnanta la examenul clinic indreapta
atentia spre o suferinta hepatica primitiva, intarziind nedorit diagnosticul.
Diagnosticul paraclinic al pericarditei include radiografia (cardiomegalie cu aspect de cord in

53
carafa), ECG (ltaj scazut al complexelor QRS); cele mai caracteristice sunt modificarile undei T
ale segmentului ST, consecinta ischemiei subepicardice) si examenul echocardiografic.
Depistarea lichidului pericardic se face atat cu echo modul M, cat si cu echo 2D.
Semnele de inflamatie, cu pozitivarea reactantilor de faza acuta sau hemoculturi
pozitive in pericarditele septice, intregesc loul biologic al pericarditelor. Puneti a pericardica
este rareori necesara pentru diagnostic etiologic sau decompresiune in tamponada cardiaca
amenintatoare de viata.
Tratamentul pericarditei este diferentiat, in functie de etiologie. Pericarditele septice
beneficiaza de tratament medico-chirurgical. Tratamentul antibiotic se administreaza in PEV
dupa schemele recomandate in septicemie. Cea mai recomandata asociere este: cefalosporinele
de generatia a IlI-a si aminoglicozidele. Durata tratamentului este de 4-6 saptamani.
Pericardiocenteza de drenaj uneori repetata, completeaza terapia evitand simfizele pericardice.
Pericardita tuberculoasa se trateaza cu 3 luberculostatice si corticoterapie in doze
moderate. in caz de pericardita constrictiva doar pericardotomia chirurgicala vindeca bolnavul.
Pericardita reumatica se vindeca fara sechele dupa 1 -2 saptamani de corticoterapie
(modificarile ECG sunt durabile).
Pericarditele acute benigne se vindeca in cateva saptamani, dar repetatele recaderi dau
mai mult de lucru medicului si denumirea de benigna nu este justificata in toate cazurile.
Antibioticele sunt inutile, iar corticoterapia se va rezerva cazurilor severe caci farizeaza
indiscuil recaderile. Indicatia majora trebuie sa fie medicamentele anuinflamatorii nestero-
idiene si aspirina, care pare suficienta in formele comune de boala.

INGRIJIREA COPILULUI CU TULBURARI ACUTE DE DIGESTIE

Copilul care prezinta tulburari acute de digestive pierde prin scaun si varsaturi, apa si
saruri minerale, ceea ce determina aparitia simptomelor de deshidratare si dezechilibru
hidroelectrolitic.
Starea de nutritie a copilului este deficitara el prezentind scaderi in greutate.
Rezistenta la infectii este scazuta, de aceea pot intervenii infectii intercurente.

Obiective Etape de executie

Asigurarea conditiilor - avind in vedere numarul crescut al scaunelor si varsaturilor se
de mediu ingrijeste ca exista suficiente schimburi de corp si pat pentru a
corespunzatoare pe tot mentine copilul in permanenta stare de igiena
parcursul vizitei copilul nu se lasa in scutece sau haine murdare de fecale si
medicului la copilul urina
bolnav - verifica la intervale scurte de timp daca copilul a prezentat
emisiuni de fecale si urina, sau varsaturi
- daca copilul este mai mare, il educa si il ajuta sa foloseasca
olita
- se verifica aspectul scaunului dupa fiecare emisie
Prevenirea si ingrijirea - in conditiile in care scaunele copilului sunt foarte frecvente si
eritemului fesier acide tegumentele din zona perineala se irita repede si intens

54
 - asistenta aplica dupa fiecare baie partial a regiunii perineale
ungvente cu amidon, jecolan
NU SE APLICA PUDRA DE TALC DEOARECE USUCA
TEGUMENTELE SI ACCENTUEAZA IRITATIA
- aceste ungvente nu se aplica pe pielea nespalata de materiile
fecale
Supravegherea - copilul va fi cintarit zilnic
copilului bolnav - se va inregistra in foaia de temperatura greutatea
- evaluarea clinica - se observa scaunul, varsatura sau meteorismul abdominal
generala - se observa daca apar simptome de deshidratare
- recunoasterea - facies toxic
simptomelor - pliu cutanat persistent
functionale - prabusirea TA
digestive, - pierderea cunostiintei
prezentei sau - tegumente reci, palide sau cianotice, transpirate
aparitia
- vene colabate
simptomelor de
- se masoara TA
deshidratare
- se observa culoarea si aspectul tegumentelor
- se observa starea de constienta
- se observa aparitia eruptiilor cutanate hemoragice, singerari
prelungite la locul injectiei
Recoltarea produselor - recolteaza scaun la indicatia medicului pentru coprocultura
biologice si patologice - efectueaza si alte recoltari la indicatia medicului
Administrarea - se administreaza medicatia prescrisa de medic, avind in vedere ca
medicamentelor medicamentul sa fie ingerat in totalitate de copil
- asistenta medicala trebuie sa procedeze cu grija si rabdare astfel ca
dupa administrare medicamentul sa nu fie varsat – dizolva
medicamentul in solutie usor indulcita, din care se administreaza
treptat cu lingurita toata cantitatea
- antibioticele prescrise de medic se administreaza numai dupa
recoltarea coproculturii
- in cazul in care copilul varsa si nu permite administrarea orala a
medicatiei se incearca mai intii restabilirea tolerantei digestive
- se pregateste o solutie de glucoza cu ser fiziologic, din aceasta
solutie se administreaza cu lingurita la intervale scurte de timp
1-2-3 minute, 100 ml, observindu-se tolerant digestive, apoi se
observa daca copilul poate ingera 2-3 lingurite odata fara a mai
avea senzatie de voma
- dupa 3-4 ore de rehidratare in acest fel copilul poate ingera
lichide fara a mai varsa
- din acest moment se poate incerca cu multa grija administrarea
medicamentelor
TEHNICA NU REUSESTE DACA

55
 - nu se respecta administrarea solutiei in cantitati mici cu lingurita
- nu se respecta intervalul de timp dintre administrari
Alimentarea - administreaza alimental recomandat de medic
bolnavului - copilul nu va fi grabit si nici bruscat
- se va urmari tolerant digestive
Educatia sanitara - educa mama privind profilaxia imbolnavirilor digestive
- se explica si se demonstreaza
- prepararea si administrarea alimentelor dietetice
- modul administrarii medicamentelor prescrise
- mijloace de prevenire a intoxicatiilor accidentale cu
medicamente la domiciliu
- alimentatia corecta corespunzatoare virstei
- recuperarea dezvoltarii psihomotorii
- posibilitatea administrarii vitaminei D si a vaccinarilor in curs
la sugar si copilul mic
- explica regimul de viata al copilului convalescent

SAPTAMANA 8
NURSINGUL  BOLII  DIAREICE ACUTE A SUGARULUI

Boala diareica acuta (BDA) reprezinta o probleme majora de sanatate publica in intreaga
lume si indeosebi in tarile in curs de dezvoltare. Datele satatistice arata ca sunt inregistrate
anual peste 1 miliard de  cazuri raportate; deasemenea sunt inregistrate 3 milioane de decese
care survin anual prin boli diareice acute la copii sub 5 ani
Se easimeaza ca fiecare dintre cei 140 miliarde de copii care se nas anual pe glob vor
prezenta in medie 7-30 de episoade de diaree inainte de a implinii varsta de 5 ani
Chear in tari intens industrializate, BDA este o problema pediatrica importanta
;statisticile ultimelor 10 ani pune in evidenta in in SUA peste 500 de decese pe an la copii mai
mici de 4 ani, 80% dintre acestea survenind la sugari.
ROMANIA:
BDA ramane o problema de sanatate publica prin frecventa si gravitate. Progresele din
ultimele 3-4 decenii , in ceea ce priveste cunoasterea si tratamentul BDA , au facut ca aceasta
spre deosebire de bolile respiratorii , sa nu mai reprezinte o cauza majora de mortalitate
infantila in tara noastra .
Importanta BDA este si mai mare daca luam in considerare faptul ca reprezinta principala
cauza a malnutritiei la sugar si copilul mic
DEFINITIE : cresterea frecventei scaunelor si scaderea consistentei acestora
;simptomele primare sunt DIAREEA ( sine qua non pentru acest diagnostic) asociata variabil
cu :
-      varsaturi ,
-      inapetenta,
-      febra si
-      dureri abdominale .

56
 ETIOLOGIE/ CAUZE
~ Greşeli alimentare (supraalimentaţie sau subalimentaţie lactată).
~ Alergii alimentare (la laptele de vacă).
~ Infecţii ale tubului digestiv (cu virusuri, bacterii, paraziţi, ciuperci etc.).
~ Administrare de antibiotice (tetraciclină).
~ Diareea prandială a sugarului alimentat la sân datorită refluxului gastro-colic.
~ Diaree de inaniţie la distrofici.
~ Variatiile sezoniere cu cresterea prevalentei etiologiei bacteriene in sezoanele calde si
umede ; in tarile dezvoltate diareea de etiologie bacteriana este rara mai frecventa fiind
cea de etiologie virala;
CAUZELE BDA:
1.      BACTERII ENTEROPATOGENE ;
-      E. COLI : enteropatogen , enteroaderent, enterotoxigen, enterohemoragic ,
enteroinvaziv
-      SHIGELLA
-      CAMPYLOBACTER JEJUNI
-      SALMONELLA
-      VIBRIO COLERAE
-      AEROMONAS
-      YERSINIA ENTEROCOLITA
2.      PARAZITI INTERSTINALI :
-      PROTOZOARE : giardia lamblia, entameuba histolytica , criptosporum, ciclospora
etc.
-      NEMATODE : ascaris lambricoides, strongyloides stercolaris, ancylostoma
duodenalis etc.
-      METAZOARE PARAZITE :fasciola hepatica, enterobius vermicularis, taenia 
3.      VIRUSURI :
-      Rotavirus ( 35-60 % din cazurile de BDA a sugarului  )
-      Adenovirusuri enterale
-      Calicivirusuri umane
DIAGNOSTICUL BDA este relativ simplu, bazandu-se pe prezenta scaunelor diareice,
eventual a simptomelor asociate si pe durata scurta a evolutiei de la debut (sub 2-3 saptamani).
Diagnosticul trebuie completat, absolut obligatoriu, cu precizarea starii de hidratare a
bolnavului:
-      fara semne de deshidratare acuta (ceea ce semnifica pierderi de apa mai mici de 5%
din greutatea corporala, deci sub 50 ml/kg corp)
-      cu semne severe de deshidratare, inclusiv semne de suferinta neurological,
semnificand pierderi mai mari de 10% din greutatea corporala (deci pierderi de peste 100 ml/kg
corp).
Importanta (orientativ) este si precizarea tipului de diaree acuta: enterotoxigen sau
enteroinvaziv:
-      pentru diareea de tip enterotoxigen pledeaza caracterul apos al scaunelor diareice si
prezenta a mai putin de 10 leucocite pe campul microscopic la coprocitograma

57
 -      pentru diareea de tip enteroinvaziv pledeaza caracterul muco-piosanguinolent al
scaunului si prezenta a peste 10 leucocite pe campul microscopic la coprocitograma.
Se intelege de la sine ca un diagnostic complet include si latura etiologica, examene
virusologice si parazitologice, explorari pentru eventuale afectiuni si altele).
Manifestări:
~ Modificarea scaunelor: semilichide, lichide, mucogrunjoase,mucosanduimolente, 3-6
scaune pe zi până la 10- 15 scaune pe zi în cazurile grave, emisie explozivă.
~ Colici abdominale – manifestate prin frecarea picioarelor şi agitaţie.
~ Vărsături în toate cazurile.
~ Apariţia sindromului de deshidratare acută – SDA.
~ Apetit diminuat – anorexie.
~ Eritem fesier – datorită scaunelor acide, în număr mare.
~ Meteorism abdominal (balonare) în forme grave, toxice.
~ Febra – de etiologie infecţioasă – lipseşte în formele uşoare. Dacă aportul de lichide este
scăzut apare febra de sete.
~ Greutatea – la început staţionară, scade apoi 5-8% din greutatea corporală iniţială. În
toxicoză greutatea scade brusc, rapid între 10-15%.
~ Coprocultura pozitivă.
~ Ionograma serică modificată.

CONDUITA TERAPEUTICA
In general, vorbind despre BDA, essential este tratamentul patogenic, respectiv a
deshidratarii si a eventualelor dezechilibre hidroelectrolitice si acidobazice.
            In paralel se va aplica tratamentul etiologic  (unde acesta are indicatii) si cel
dietetic.
1)      REECHILIBRAREA HIDROELECTROLITICA
Rehidratarea este componenta cheie a tratamentului BDA in formele medii si severe, ea
fiind o masura de urgenta.
In cazurile fara semne clinice de deshidratare si in cele cu deshidratare moderata (5-10%)
calea orala este, practice, singura cale recomandabila. Varsaturile pot fi o problema redutabila,
dar se va incerca intotdeauna administrarea orala a solutiilor de rehidratare – in acest caz cu
lingurita sau pipeta in cantitati mici (1-5 ml) la 2-5 minute interval, pana la ameliorarea
situatiei. Calea orala este nu o moda, ci rezultatul demonstrarii faptului ca procesul de absorbtie
a apei si electrolitilor se mentine intact chiar in diareile apoase severe generate de E. coli sau
Vibrio cholerae.
Cazurile de deshidratare severa (peste 10% din greutatea corporala) necesita de regula
spitalizare si rehidratare parenterala.
Rehidratarea orala se face optim cu solutii hidroelectrolitice de tip GE-sol (pachetele cu
20 g glucoza; 3,5 g NaCl; 2,5 g NaHCO3; 1,5 g KCl) care se dizolva intr-un litru de apa fiarta si
racita, conferind astfel la un litru de solutie:
-      glucoza: 110 mmol/l
-      Na: 90 mmol/l
-      Cl: 80 mmol/l
-      K: 20 mmol/l

58
 -      HCO3: 40 mmol/l
Este si mai bine ca pachetelul sa se dizolve in apa de orez (in lumenul intestinal, solutiile
cu mai multe molecule – cu conditia de a nu fi solutii hipertone- stimuleaza absorbtia).
Descoperirea faptului ca absorbtia unei molecule de glucoza antreneaza cu sine si
absorbtia unui atom de sodium este considerate una dintre cele mai mari descoperiri medicale
ale acestui secol.
In solutia de tip GE-sol, bicarbonatul de sodium poate fi inlocuit cu citrate trisodic (2,9
g/l), lactate, gluconat sau acetate.
Acestor solutii de rehidratare orala (SRO sau ORS) li se aduc obiectii referitoare la:
-      continutul relative mare de NaCl
-      prezenta bicarbonatului, care ar fi inutil pentru corectarea acidozei metabolice (care
insoteste diareile acute) atat vreme cat diureza este pastrata in limite normale.
Alimentatia sugarilor nu se va sista in forme fara semne de deshidratare sau cu
deshidratare moderata (mai ales daca acestia sunt alimentati natural sau mixt). Pauza digestive
(alimentara) se impune doar in cazul formelor cu deshidratare severa (peste 10%) si eventual, in
cel al formelor cu deshidratare medie, la sugari alimentati artificial, mai ales daca sutn prezente
si varsaturile.
Îngrijirii:
~ Asigurarea condiţiilor de mediu:
▪ Asigură cameră curată, aerisită.
▪ Se sigură suficiente schimburi de corp şi de pat pentru a menţine copilul în
perfectă stare de igienă.
▪ Se fac băi călduţe.
▪ Se verifică la intervale scurte de timp prezenţa emisiei de fecale şi se curăţă şi
schimbă copilul murdărit.
▪ Se observă aspectul scaunului.
~ Prevenirea şi îngrijirea eritemului fesier:
▪ Tegumentele regiunii fesiere se pot irita repede şi intens datorită scaunelor
frecvente şi acide.
▪ Se efectuează după fiecare scaun toaleta regiunii şi se aplică unguente cu
amidon, jecolan, ulei de floarea soarelui, fiert şi răcit etc.
▪ NU SE APLICĂ PUDRĂ! Usucă tegumentele şi accentuează iritarea.
~ Supravegherea copilului:
▪ Se observă scaunul, meteorismul abdominal.
▪ Se observă semnele de deshidratare – facies toxic, pliu cutanat persistent.
▪ Se recunosc semnele colapsului – prăbuşire tensională, pierderea cunoştinţei,
tegumente reci, palide, transpiraţii, vene colabate.
▪ Se măsoară funcţiile vitale şi starea de conştienţă.
▪ Se observă apariţia erupţiilor cutanate.
▪ Se recoltează scaun pentru examene bacteriologic şi coprologic.
▪ Se fac recoltări în conformitate cu recomandările medicului.
~ Corectarea tulburărilor electrolitice:
▪ Se asigură hidratare orală sau prin perfuzii.
▪ Se face periodic bilanţul hidric.

59
 ~ Alimentaţia:
▪ Tratamentul dietetic decurge în patru etape: dietă hidrică (alimentară),
alimentaţie de tranziţie (nelactată), realimentare, trecere sau revenire progresivă
la alimentaţie normală.
▪ La copiii care nu varsă se poate administra oral: supă de morcov până apar
scaune legate (cca. 24 h), mucilagiu de orez (5%), dietă de mere crude rase (la
copii peste 1 an).
▪ La sugarul care varsă se dă dietă hidrică câteva ore (ceai), apoi se reia treptat
alimentaţia. Se preferă aliment medicament – preparat dietetic lactat (lapte
acidulat etc.).
▪ Principii:
 Realimentarea se face progresiv.
 Preparatul introdus se măreşte cantitativ progresiv.
 Revenirea la alimentaţia normală se face în 4-5 zile.
 Tratament dietetic eficace → tranzit normal.
▪ Schemă de realimentare pentru un sugar de 2 luni:
 Primele 12 h – 500 ml Gelsol în mai multe prize.
 Următoarele 12 h – 400 ml supă morcov 50% în mai multe mese.
 Ziua a II-a – 7 x 1 minut supt + 100 ml supă morcov.
 Ziua a III-a – 7 x 2 minut supt + 90 ml supă morcov.
 Ziua a IV-a – 7 x 3 minut supt + 80 ml supă morcov.
 Ziua a V-a – 7 x 5 minut supt + 60 ml supă morcov.
▪ NU SE DĂ APĂ SIMPLĂ!
▪ Cantitatea totală de lichide = 150-200 ml / kg corp / 24 h.
▪ La copii mari dieta poate include brânza de vaci înlocuită treptat cu alimentaţia
obişnuită.
~ Tratament:
▪ Se administrează antibiotice pe cale orală (Colimicină, Negramicină) – timp de
5-7 zile.
▪ Se tratează vărsăturile cu Fenobarbital injectabil intramuscular.
▪ Se combate febra cu antitermice.
▪ Pentru scaunele lichide se administrează Carbonat de Ca pulbere.
Complicaţii:
~ Stomatită.
~ Distrofie.
~ Infecţii diseminate.
~ Sindrom de deshidratare acută.
Observaţii:
~ În cazurile foarte grave hidratarea se face prin perfuzie.
~ Alimentarea sugarului sub 6 luni se poate face şi cu Humana H 15%.

PARAZITOZELE INTESTINALE LA COPII

60
 Parazitozele intestinale sunt afectiuni ale aparatului digestiv care apar frecvent printre
copii. Ele sunt boli contagioase si sunt cauzate de patrunderea in organism a unor paraziti care
dau nastere unor boli ca Giardioza, Ascaridioza, Oxiuroza, Tenia, Toxoplasmoza si altele.
 
 Cele mai comune parazitoze intestinale in randul copiilor sunt:
 1. Giardioza (Giardia)
Este cauzata de un parazit intestinal numit Giardia lamblia. Aceasta prezinta simptome de
greata, inapetenta si dureri abdominale puternice.
 2. Ascaridioza (limbricii)
 Este infectia cu un vierme cilindric numit Ascaris Lumbricoides. In general, boala este
asimptomatica, insa atunci cand apar manifestari ale bolii acestea se caracterizeaza
prin: febra, tuse si dureri abdominale. In cazuri severe apar si varsaturile.
 3. Oxiuroza
Este o boala care apare in urma patrunderii in organism a oualor de Enterobius
vermicularis (oxiuri sau viermi mici, subtiri, cilindrici). De obicei este asimptomatica, dar copiii
pot prezenta mancarimi usoare perianale sau somn agitat. Alte simptome asociate pot fi
inapatentea, viermi in scaun, dureri sau arsuri in timpul mictiunii, enurezis, urticarie etc.
Mai exista si alte tipuri de parazitoze intestinale, dar sunt foarte rare. Printre acestea se
numara: 
 tenia; 
 toxoplasmoza; 
 trichocefaloza; 
 toxocaroza; 
 hidatidoza.
 Manifestari de dependenta ale parazitozelor intestinale la copii: 
 lipsa poftei de mancare; 
 diaree; 
 greata (rar, varsaturi, in cazuri severe); 
 dureri abdominale; 
 anemie; 
 somn agitat; 
 prurit anal; 
 viermi in scaun; 
 scadere in greutate; 
 balonari.
 
Tratamentul acestora se face din 3 directii prin administrarea de medicamente:
 
 distrugerea si eliminarea paraziutului din organismul copilului; 
 eliminarea toxinelor din organism (care au aparut in urma infectiei); 
 refacerea organelor sau zonelor afectate.
 Medicatia uzuala folosita in aceste boli este bazata pe Zentel si Vermox. Insa acestea
trebuie administrate numai la recomandarea stricta a medicului. 

61
 De asemenea, pentru ca este vorba de boli contagioase, este indicat ca toti membrii familiei
sau cei care au intrat in contact cu un copil bolnav de o parazitoza intestinala sa se trateze
concotmitent cu el.
 
Respectarea masurilor stricte de igiena corporala este esentiala in combaterea acestor
probleme neplacute la copii. 
Pentru ca metoda de contaminare este prin contact direct cu o persoana infestata cu aceste
boli sau prin atingerea obiectelor folosite de o astfel de persoana, este indicat ca micutul sa se
spele pe maini cat mai des, sa nu bage obiecte sau mana in gura fara a fi dezinfectat. 
Curatenia casei, aerisirea incaperilor si dezinfectia frecventa a toaletelor, precum si
invatarea copilului despre utilizarea toaletelor publice il vor tine departe pe micut de astfel de
probleme. 
Atentie si la alimente! Ai grija ca micutul sa consume fructe si legume spalate foarte bine.

SAPTAMANA 9
HEPATITA
 
Hepatita este o inflamatie a ficatului, acuta sau cronica. Ficatul este un organ unic. Este
singurul organ care se regenereaza.Ficatul are capacitatea de a inlocui celulele bolnave cu
noi celule. 
Cineva cu hepatita ar putea:
- avea o infectie virala sau bacteriana a ficatului;
- avea o lezare a ficatului cauzata de o toxina (otrava);
- avea o afectare a ficatului cauzata de intreruperea circulatiei sangvine catre acest organ;
- avea o boala autoimuna, in care sistemul sau imunitar, propriu, ataca ficatul;
- prezenta un traumatism la nivelul abdomenului, in zona ficatului.
Cel mai des, boala hepatica este cauzata de unul dintre cei trei virusi:
1. virusul hepatitei A
2. virusul hepatitei B
3. virusul hepatitei C
In unele cazuri rare, virusul Epstein Barr (care provoaca mononucleoza) poate, de
asemenea, provoca hepatita prin inflamarea ficatului. Alte virusuri si bacterii care de asemenea
pot provoca hepatita, inclusiv hepatita D sau E, sunt varicela si citomegalovirusul.
Hepatita A
La copii, cea mai intalnita forma de hepatita este hepatita A (numita de asemenea hepatita
infectioasa). Aceasta forma este cauzata de virusul hepatitei A (HAV) care se transmite prin
materiile fecale ale persoanelor infectate. Materiile fecale infectate cu acest virus pot fi prezente
in cantitate mica in mancare sau pe obiecte (cum ar fi scutecele). 
Hepatita A se transmite astfel:
- cand o persoana ingera un aliment contaminat cu materii fecale infectate cu virusul hepatitei A
(fapt care favorizeaza transmiterea virusului in medii suprapopulate si neigienizate);
- prin apa, lapte si hrana, mai ales crustacee.
Fiindca hepatita A poate fi o infectie usoara, ce apare mai ales la copii, este foarte posibil ca
unele persoane sa nu constientizeze ca au avut vreodata aceasta boala. De fapt, desi testele

62
medicale arata ca un procent de 40 % din populatia urbana a avut hepatita A, doar 5 % dintre
acestia au avut simptome de boala. Desi virusul hepatitei A poate da uneori forme de boala
indelungata, de pana la 6 luni, in mod tipic, afectiunea este de scurta durata si nu provoaca boli
cronice ale ficatului.
Hepatita B
Hepatita B (numita de asemenea, ser hepatic) este cauzata de virusul hepatitei (HBV).
HBV poate cauza un spectru larg de simptome pornind de la stare generala alterata pana la
boala cronica a ficatului care poate duce in final la cancer hepatic. 
HBV se transmite prin:
- fluide infectate ale organismului, precum sangele, saliva, sperma, fluide vaginale, lacrimi si
urina;
- contaminare in cadrul unei transfuzii de sange (cu sange infectat cu virus);
- folosirea unor ace contaminate sau seringi la injectarea de droguri;
- relatii sexuale cu o persoana contaminata cu HBV;
- transmiterea infectiei de la mama la copiii ei nou-nascuti.
Hepatita C
Virusul hepatitei C se transmite prin contact direct cu sangele unei persoane infectate.
Simptomele virusului hepatitei C pot fi foarte asemanatoare cu cele ale hepatitei virale A si B.
Oricum, infectia cu HCV poate provoca boli cronice ale ficatului, care duc in ultima instanta
la transplantul de ficat, fiind chiar principala cauza de transplant. 
Virusul hepatitei C se poate transmite prin:
- folosirea in comun a acelor pentru injectarea de droguri; 
- folosirea unor ustensile nesterilizate in procesul de tatuare al corpului sau „piercing”; 
- transfuziile de sange contaminat;
- transmiterea de la mama la nou-nascut;
- contactul sexual (desi aceastea este mai putin posibila). 
Hepatita C constituie de asemenea o amenintare frecventa in centrele de dializa la
rinichi. Rar, persoanele care locuiesc cu un purtator al virusului pot contacta boala prin folosirea
in comun a obiectelor care contin urme de sange infectat, precum aparatul de ras sau periuta de
dinti.
Diagnostic
Prezenta virusului hepatitei C in diferitele conditii mentionate poate fi usor descoperita,
iar evolutia sa urmarita prin efectuarea valida a testelor de sange.

Manifestari de dependenta Hepatita, in stadiul incipient, poate cauza simptome

asemanatoare gripei, incluzand:
- stare de rau general (o senzatie generala de rau);
- febra;
- dureri musculare;
- pierderea apetitului;
- greata;
- varsaturi;
- diaree;
- icter (o ingalbenire a pielii si a albului ochiilor).

63
Dar, unii oameni cu hepatita pot sa nu prezinte deloc simptome si, de aceea, este posibil sa nu
fie constienti de faptul ca sunt infectati. Copiii cu hepatita A, de exemplu, pot prezenta
simptome usoare sau este posibil sa nu aiba nici un simptom. Daca hepatita progreseaza,
simptomele ei debuteaza la nivelul ficatului, ca sursa a bolii. 

Substantele chimice secretate in mod normal de catre ficat incep sa patrunda in sange,
ceea ce duce la:
- icter;
- respiratie urat mirositoare;
- gust amar in gura;
- urina inchisa la culoare sau de „culoarea ceaiului”;
- scaune (materie fecala) albicioase sau de „culoarea argilei”.
De asemenea, pot aparea dureri abdominale, care ar putea fi localizate sub coastele din dreapta
(cauzate de tumefierea ficatului, care este in tensiune) sau sub coastele din stanga (ca urmare a
afectarii splinei, aflata sub presiune).

Prevenire
In general, pentru a preveni infectarea cu virusul hepatic ar trebui sa luati in considerare
urmatoarele instructiuni:
- pastrarea igienei corespunzatoare si evitarea aglomeratiei, conditiile nesanatoase de trai; 
- Luati masuri suplimentare de ingrijire mai ales atunci cand beti sau inotati, ori atunci cand
urmeaza sa calatoriti in tari unde nivelul sanitar este redus sau calitatea apei este incerta;
- a nu se consuma crustacee din ape contaminate sau provenite din canalizare;
- spalatul frecvent al mainilor dupa folosirea toaletei sau inainte de a servi masa;
- folosirea produselor antiseptice de curatat toaleta, chiuveta, capacul si colacul de la toaleta sau
cada utilizate de catre o persoana din familie care are boala hepatica. 
- respectarea masurilor de asepsie si antisepie de catre personalul medical;
- in scoli, comunitati, a programelor de prevenire asupra riscurilor de folosire a drogurilor.
- sex protejat, pentru a elimina riscul de transmitere a virusului hepatic prin contact sexual. 

Exista vaccinul contra hepatitei A si el este recomandat in special acelor persoane care:
- calatoresc in afara tarii;
- au alte forme de afectiuni ale ficatului;
- au mai multi parteneri sexuali; 
- au o ocupatie care ii expune unui risc crescut de infectie hepatica, precum asistentele medicale
sau personalul de ingrijire al copiilor si al batranilor.
Daca planuiti sa calatoriti in afara granitelor tarii, consultati doctorul dumneavoastra din
timp, pentru a avea timp sa efectuati toate analizele si tratamentele necesare imunizarii, atat
dumneavoastra cat si membrii familiei dumneavoastra. Vaccinul este in special recomandat
personalului din gradinite sau scoli, care se ocupa de ingrijirea copiilor si au un grad de
expunere ridicat. 
Exista de asemenea un vaccin contra hepatitei B, care ar trebui administrat atat adultilor
cat si copiilor, ca parte a procesului de imunizare de rutina. Din pacate, nu exista un vaccin

64
pentru hepatita C – studiile la animale indica faptul ca acesta nu poate fi posibil, fiindca virusul
nu determina tipul de raspuns necesar pentru ca vaccinul sa fie valid, folositor.
Durata
Pentru hepatita virala, perioada de incubare (timpul de care este nevoie pentru ca o
persoana sa devina infectata dupa ce a fost expusa) variaza in functie de virusul hepatic care a
cauzat boala:
- Pentru hepatita A, perioada de incubare este de 2 pana la 6 saptamani;
- Pentru hepatita B, perioada de incubare este de 4 pana la 20 saptamani;
- Pentru hepatita C, se estimeaza ca perioada de incubare este de 2 pana la 26 saptamani. 
Hepatita A este activa, de obicei, pentru o perioada scurta de timp si, odata ce persoana
se recupereaza, ea nu mai prezinta un pericol pentru transmiterea virusului la alti oameni. Nu s-
a auzit pana acum de persoane care sa devina purtatori cronici ai hepatitei A. Aproape toti
oamenii care au avut hepatita A, care anterior contactarii virusului au fost sanatosi, s-au
recuperat complet in cateva saptamani sau luni, fara complicatii pe termen lung. In ceea ce
priveste hepatita B, un procent de 85% pana la 90% din pacienti s-au vindecat de aceasta boala
complet intr-o perioada de timp de pana la 6 luni, fara complicatii pe termen lung. 
Cu toate acestea, un procent de 75% pana la 85% din cei care sunt infectati cu hepatita C
nu-si revin complet si este probabil sa continue sa aiba infectie pe termen lung. Persoanele cu
hepatita B (procentul care nu se recupereaza definitiv) sau cu hepatita C care continua sa
prezinte infectie, pot dezvolta hepatita cronica si ciroza la ficat (degenerare cronica si
dezagregare a structurii ficatului). Unii oameni cu hepatita B sau C pot, de asemenea, sa devina
purtatori ai acestor virusi timp de multi ani si pot sa transmita virusii la alte persoane, cu care
vin in contact pe parcursul vietii.

Tratament
Cand simptomele sunt severe sau testele de laborator arata deteriorarea ficatului, poate fi
uneori necesar ca hepatita sa fie tratata in spital. 
Iata o privire de ansamblu asupra tratamentelor folosite impotriva diferitelor virusuri hepatitice:
- Nu exista medicamente care sa trateze hepatita A, deoarece este o infecte pe termen scurt
care se vindeca de la sine;
- Hepatita B poate fi uneori tratata prin medicamentatie. Sunt patru medicamente care sunt
permise pentru a fi folosite la adultii cu hepatita B, dar deocamdata nu s-a stabilit stiintific daca
pot fi utilizate si in tratamentul copiilor. Oricum, puteti vorbi cu doctorul pediatru al copilului
dumneavoastra daca exista vreun medicament care sa fie permis pentru copii, pe baza
cercetarilor;
- Tratamentul hepatitei C s-a imbunatatit semnificativ cu administrarea a doua noi
medicamente, dar numai unul dintre acestea poate fi folosit si la copii. La acei adulti care s-au
contaminat recent cu virusul hepatitei C (ca de exemplu, in urma intaparii accidentale cu un ac
contaminat), tratamantul de electie este administarea ambelor medicamente, in asociere. Acest
tratament poate elimina virusul in circa 50% din cazuri din persoanele care au fost infectate;
- Copiii cu hepatita usoara pot fi tratati si acasa. Cu interdictia de a folosi baia, ei pot ramane la
pat pana cand febra si icterul dispar si apetitul revine la normal. Copiilor cu apetitul redus le
este recomandat sa consume alimente si lichide in cantitati mici si des, bogate in calorii. De

65
asemenea, ei ar trebui sa manance produse sanatoase, bogate in proteine si carbohidrati si sa bea
multa apa.

INGRIJIREA COPILULUI CU CONVULSII

Convulsiile – toate manifestarile paroxistice traduse din punct de vedere clinic prin
accese de contractii musculare tonico-clonice partiale sau generalizate, insotite sau nu de
pierderea cunostintei.

Convulsia este simptomul comun al unei game foarte largi de boli ce intereseaza direct
sau indirect sistemul nervos central.
Asistenta medicala trebuie sa recunoasca un acces convulsivant sis a sties a intervina in
caz de urgenta.

Obiective Etape de executie

Asigurarea - va chema medical
asistentei
medicale
Asigurarea unei - va indeparta cu tact apartinatorii adunati in jurul copilului
perfecte linisti
ambiante
Impiedicarea - va culca copilul pe pat cu capul intr-o parte
autotraumatizarii - va introduce intre arcadele dentare o spatula invelita in fasa,
batista
Impiedicarea - va desface haina la git
strangularii prin
imbracamintea de
corp
Mentinerea - se va fixa limba pentru evitarea inghitirii
permeabilitatii

66
cailor respiratorii - se vor aspira secretiile cu ajutorul aspiratorului de secretii
libere
Supravegherea - va observa simptomatologia din timpul accesului spre a putea
bolnavului transmite medicului
- va masura pulsul
Evitarea unor - nu se va administra oxygen
greseli de - nu se vor efectua manevre de resuscitare cardio-respiratorie
tratament - nu se vor administra analeptice cardiovasculare
Administrarea - la indicatia se medicului se administreaza Diazepam
unor medicamente - nu se administreaza fenobarbital
- in febra - daca s-a administrat fenobarbital nu se mai face pe urma
- in colaps diazepam , produce stop cardio-respirator
- paracetamol, aspirina
- adrenalina
Atitudinea dupa - va lasa bolnavul linistit dupa criza convulsivanta
criza - va efectua toaleta partiala
convulsivanta

SAPTAMANA 10

RESUSCITAREA CARDIOPULMONARA PEDIATRICA

Un adult care necesita resuscitare cardiopulmonara de obicei sufera de o tulburare

cardiaca primara sau de aritmie care a stopat activiatatea inimii.
Un copil care necesita resuscitare, de obicei sufera de hipoxie cauzata de dificultati in
respiratie sau chiar de oprirea respiratiei.
Majoritatea crizelor pediatrice care necesita resuscitare pot fi prevenite. Acestea includ
accidente rutiere, inecare, arsuri, inhalare de fum, caderi, otraviri, sufocare ( ingerare de corpuri
straine mici, ca jucariile si mancarea).
Alte cauze care stau la baza opririi respiratiei la copii includ laringospasmul, si edeme din
cauza infectiilor la nivelul tractului superior respirator, si sindromul mortii subite la copil.
Avand la baza acelasi pricipiu, resuscitarea atat la adulti cat si la copii si nou-nascuti, are
ca scop sa restaureze functia cardiopulmonara, pompand inima victimei, si ventiland plamanii
pana cand functia lor naturala se reia. Totusi tehnicile de efectuare a resuscitarii difera de la caz
la caz daca este vorba de copii, adulti sau nou-nascuti.
Sansele de supravietuire cresc cu cat resuscitarea este initiata mai rapid, si cu cat sunt
mai repede implementate sistemele avansate de suport al vietii. Totusi, oricat de repede s-ar
vrea sa se actioneze aplicand manevrele de resuscitare asupra unui copil, mai intai trebuie sa se
determine daca in deficienta respiratorie a pacientului este vorba de o obstructie mecanica sau
de o infectie,( ca de exemplu epiglotita).Epiglotita nu necesita resuscitare dar necesita
interventie medicala imediata.Resuscitarea se aplica doar cand copilul nu respira.
Materiale necesare :

67
- resuscitarea nu necesita echipament special, ci doar o suprafata dura pe care sa fie plasat
pacientul
Implementare :

- se va scutura usor de umeri copilul aparent inconstient si se va striga la el pentru a obtine

un raspuns sau o reactie. Daca copilul este constient dar are dificultati de respiratie, va fi
ajutat sa stea intr-o pozitie care sa-i usureze respiratia( daca nu s-a asezat deja singur in
aceasta pozitie)
- se va chema ajutor pentru a primi asistenta de urgenta. Daca este o singura persoana si
copilul nu respira, se va aplica resuscitarea timp de 1 minut inainte de a chema ajutoare.
Se va pozitiona copilul in decubit dorsal pe o suprafata dura, de obicei pe pamant.
Suprafata ar trebui sa ofere rezistenta necesara compresiei adecvate a inimii
- daca trebuie ca copilul sa fie intors dintr-o pozitie in care a fost gasit, i se va tine bine
capul si gatul si va fi intors cu totul, ca pe un intreg pentru a evita sa-i fie afectata
coloana vertebrala

Eliberarea cailor aeriene:

- se va ingenunchea langa umarul copilului. Se va pune o mana pe fruntea copilului si cu

cealalta mana i se va deschide usor gura apasandu-i-se pe barbie
- se va evita presarea gatului copilului cu degetele pentru a nu-i obstructiona caile aeriene
- nu se va lasa niciodata gura copilului total inchisa
- daca se suspecteaza o afectare a gatului, se va folosi manevra de deschidere a gurii
actionand asupra falcilor pentru a nu misca gatul copilului. Pentru a face asta, se va
ingenunchea langa capul copilului . Se vor tine coatele pe pamant, se vor pune degetele
mari de la maini la colturile gurii copilului si se vor plasa doua sau trei degete ale fiecarei
maini sub falca inferioara, apoi se vor trage falcile in sus
- in timp ce se va mentine o cale aeriana deschisa, se va pune urechea langa gura si nasul
copilului pentru a-i simti respiratia.Se va urmari daca pieptul se misca, se asculta expiratia
si se incerca sa se simta aerul expirat pe obrazul resuscitatorului
- daca copilul respira, se va mentne calea aeriana deschisa si se va monitoriza respiratia
- daca se suspecteaza ca exista o obstructie mecanica care blocheaza respiratia, indiferent
daca copilul este constient sau nu, se incearca eliberarea caii aeriene asa cum s-ar proceda
in cazul unui adult, dar cu doua exceptii: nu se va folosi manevra de cautare oarba a
obiectului ( sa fie cautat cu degetele daca nu este intai vizualizat deoarece poate complica
lucrurile), si se vor adapta tehnicile la dimensiunile copilului

Restaurarea ventilatiei :

- daca copilul nu respira, i se va mentine gura deschisa, se va inspira adnac , se va apasa cu

doua degete pe narile copilului pentru a i le pensa si apoi se va acoperi gura copilului cu
cea a salvatorului

68
 - astfel pozitionat, salvatorul va efectua doua expiratii lente si cu pauza intre ele
- daca prima incercare de acest fel esueaza in a-i reda copilullui respiratia spontana, se va
repozitiona capul astfel incat sa aiba gura deschisa si se va incerca din nou
- daca si a doua incercare esueaza se poate deduce ca exista un obiect care obstrueaza caile
respiratorii si se vor repeta pasii de eliberare a cailor respiratorii
- daca se inlatura corpul strain, se verifica apoi respiratia si pulsul.Daca nu are puls , se
aplica manevra de compresie a pieptului

Restaurarea batailor inimii si a circulatiei :

- se va evalua starea circulatiei sangvine palpand artera carotida pentru a simti pulsul
- se va localiza artera carotida cu doua-trei degete de la o singura mana. De cealalta mana
resuscitatorul se va ajuta pentru a-i mentine capul intr-o pozitie care pastreaza gura
deschisa. Se vor pune degetele pe mijlocul gatului copilului, pe partea cea mai apropiata si
se trece usor cu degetele peste sanţul format intre trahee si muschii
sternocleidomastoidieni. Se va palpa artera 5-10 secunde pentru a simti pulsul copilului
- daca se simte pulsul copilului, se va continua sa i se faca respiratie gura la gura, oferindu-
i cate respiratie la fiecare 3 secunde ( 20respiratii/minut)
- daca nu se simte pulsul copilului, se va incepe procedura de compresie a pieptului
- se va ingenunchea langa pieptul copilului. Cu ajutorul mainii mai apropiate de picioarele
copilului, se va localiza marginea cea mai de jos a diafragmului, pe partea pe care se afla
resuscitatorul
- se vor tine lipite indexul si degetul din mijloc, si miscandu-le in susul diafragmului,
inspre locul unde coastele se intersecteaza cu sternul, se va pune degetul din mijloc in acel
loc si indexul langa el
- se va ridica mana si se va pozitiona podul palmei chiar deasupra locului unde fusese
indexul. Podul palmei trebuie sa fie aliniat cu axa strenului
- se va folosi podul palmei de la o singura mana si se va aplica o conmpresie pe pieptul
copilului, apasandu-l in jos ( 2,5-4 cm). Compresiile se vor aplica in serii de cate 5, la o
rata de 100 de presari pe minut
- dupa fiecare 5 compresii, i se va face respiratie gura la gura. Se va aplica Aplicati o
respiratie gura la gura la fiecare 5 compresii fie ca este un singur salvator , fie ca sunt doi
- dupa 20 de cicluri (1minut) de resuscitare cardio-pulmonara se va palpa din nou pulsul
pentru a detecta bataile inimii. Daca nu se simte pulsul, se vor continua compresiile
pieptului si respiratia gura la gura.Daca se simte pulsul, se va verifica daca exista
respiratie spontana. Daca nu exista, se va aplica o respiratie gura la gura la fiecare 3
secunde si se va continua monitorizarea pulsului. Daca copilul incepe sa respire spontan, i
se va mentine gura deschisa si i se va monitoriza atat respiratia cat si pulsul

Consideratii speciale :

- calea respiratorie a unui copil mic poate fi foarte usor blocata de limba sa. In acest caz,
simpla deschidere a gurii, poate elimina obstructia

69
 - cand se vor efectua compresiile cardiace, se vor face miscari line , egale.Se vor tine
degetele mainii in sus si se va presa pieptul copilului doar cu podul palmei. De asemenea,
se vor cronometra miscarile pentru ca perioada de compresie si de relaxare sa fie egale,
astfel incat aceste compresii sa fie eficiente si corect realizate
- daca un copil are dificultati respiratorii si unul din parinti este prezent, se va incerca sa se
afle daca copilul a avut recent febra, sau vreo infectie la nivelul tractului superior
respirator. Daca da, se poate suspecta existenta epiglotitei.In acest caz, nu se va incerca
manipularea caiilor respiratorii pentru ca poate aparea laringospasmul care sa
obstructioneze complet calea respiratorie. Se va aseza copilul intr-o pozitie comfortabila,
si i se va monitoriza respiratia, pana cand este asigurata asistenta specializata
- se va insista in incercarea de a indeparta o obstructionare a cailor respiratorii. Pe masura
ce se dezvolta hipoxia, muschii copilului se vor relaxa, usurand indepartarea obiectului
strain
Efectuarea CPR la nou-nascuti ( copii pana intr-un an )
Eliberarea cailor aeriene :
- pentru a indeparta o obstuctie la acest nivel, se va tine copilul cu fata in jos pe antebratul,
tinandu-l cu capul mai jos fata de trunchi. Antebratul se va sustine pe coapsa
- se va folosi podul palmei de la mana ramasa libera si se vor aplica 5 lovituri usoare intre
umeri. Bataile acestea pe spate sunt mai sigure la nou-nascuti decat actiunile la nivel
abdominal, din cauza dimensiunilor reduse ale ficatului, a apropierii prea mari cu organele
vitale, si din cauza masei musculare abdominale reduse
- daca calea respiratorie ramane blocata, salvatorul va pune copilul intre mainile si
antebratele sale si ii va aplica lovituri usoare pe spate
- pastrandu-i-se capul mai jos fata de trunchi, i se vor aplica 5 lovituri usoare in zona
mediana a sternului, folosind doar al doilea si al treilea deget de la mana, pentru a creste
presiunea intratoracica suficient incat sa-i declanseze tusea, prin care va elimina obiectul
care blocheaza calea. Se va tine capul copilului ferm ca sa se previna ranirea lui in vreun
fel
- se va repeta operatiunea pana cand obstructia este indepartata sau pana cand copilul isi
pierde cunostinta
- nu se va face manevra de cautare oarba a obniectului strain fara a fi vizualizat, deoarece,
la un nou-nascut aceasta manevra poate impinge obiectul mai in spate pe calea respiratorie
agravand obstructia. Se va indeparta doar un obiect care se va vedea clar
Revenirea cunostintei copilului (readucerea lui in simtiri) :
- daca copilul isi va pierde cunostinta, va fi pozitionat astfel incat sa tina gura deschisa si i
se va aplica respiratia gura la gura de 2 ori
- daca nu isi revine se va repozitiona capul in pozitia corecta si i se vor aplica din nou
respiratii gura la gura. Daca si aceasta procedura esueaza, se va repeta procedura de
indepartare a obiectului strain
- daca corpul strain este indepartat se va evalua pulsul si respiratia
- se vor continua eforturile de resuscitare daca este nevoie .
Asigurarea ventilatiei :
- se va etansa nasul si gura copilului cu gura salvatorului

70
 - se va aplica o respiratie usoara si scurta pentru ca plamanii unui copil mic acumuleaza un
volum de aer mult mai mic decat in cazul adultilor. Daca pieptul copilului incepe sa se
ridice si sa coboare, inseamna ca acea cantitatea de aer oferita de este adecvata
- se va continua respiratia gura la gura aplicandu-i cate o respiratie la fiecare 3 secunde (20
respiratii/minut), daca i se poate detecta pulsul .
Restaurarea batailor inimii si a circulatiei :
- se va evalua pulsul copilului palpand artera brahiala, localizata pe interiorul partii
superioare a bratului, intre cot si umar. Daca se simte pulsul, se va continua respiratia gura la
gura dar fara a initia compresiile pieptului copilului. Acestea se vor incepe doar daca nu se
poate detecta pulsul copilului
- pentru a localiza inima copilului, se va trage o linie imaginara intre mameloanele
copilului. Se vor pune trei degete direct dedesubt si perpendicular pe aceasta linie dintre
mameloane. Apoi se va ridica indexul, pentru ca degetul mijociu si al treilea sa fie una in
partea de dedesubt a liniei imaginare. Se vor utiliza aceste doua degete pentru a apasa
sternul ( 1.3 – 2.5 cm) cu cel putin 100 compresii/minut
- se va asigura o respiratie la fiecare 5 compresii aplicate. Se va mentine acest ritm chiar
daca este un singur salvator sau daca sunt doi. Aceasta proportie permite circa 100
compresii/minut si 20 respiratii /minut la un nou nascut.

DIABETUL ZAHARAT
Definiție. Diabetul zaharat este boala metabolică datorită deficitului primar de insulină,
hormon secretat de celulele tip B din insulele Langerhans situate în zona endocrină a
pancreasului, adică în coada acestui organ.
Etiologie
- Cauze genetice, care explică apariția mai multor cazuri în aceeași familie.
- Unele viroze care au acțiune directă sau indirectă asupra celulelor producătoare de insulină:
virusul urlian (agentul parotiditei epidemice), mixovirus influenzae (virusul gripal), virusuri
Coxsackie, virusul Epstein-Barr.
- Unele substanțe toxice.
- Unele medicamente:
- Factori serologici.
Stadializarea diabetului zaharat infantile :
I. Stadiul prediabetic: suspiciune pe baza datelor familiale, cu prezența unor cazuri, rude de
gradul I cu copilul.
II. Diabet zaharat latent, asimptomatic: fără manifestări clinice, cu hiperglicemie
postprandială persistentă și glicozurie.
III. Diabet zaharat manifest, compensat: hiperglicemie și glicozurie permanentă.
IV. Apariția acidocetozei diabetice, uneori ca primă exprimare a bolii, ale cărei semne
anterioare nu au fost sesizate; alteori în urma neglijării tratamentului. Se manifestă sub formă de
comă diabetică.
Simptomatologia diabetului zaharat infantil compensate :
- Debut insidios cu polifagie, polidipsie, poliurie progresivă.
- Ulterior poliuria devine atât de intensă încât apare și enurezis.

71
- Stare de oboseală.
- În pofida consumului crescut de alimente, copilul slăbește.
- Uneori apar piodermite (furunculoză) cu caracter recidivant.
- Neglijat și netratat, apar la un moment dat simptomele de acidocetoză diabetică cu
declanșarea comei.
Investigații de laborator :
- Glicemia este constant crescută;
- Examenul de urină: glicozuria este constant prezentă. Valoarea glicozuriei poate depăși 200
g glucoză/24 ore;
- Testul toleranței orale la glucoză este recomandabil numai în perioada de latență,
asimptomatică a diabetului.
- Colesterolemia are valori crescute la acești copii. La fel și lipidemia totală.
Tratament: dietoterapia în diabetul zaharat de tip I infantil :
Sunt interzise din alimentație următoarele alimente, prea bogate în mono- sau în zaharide:
zahărul (zaharoza) și toate produsele zaharoase de cofetărie, adică prăjiturile preparate cu zahăr,
ciocolata, rahatul, bomboanele, înghețata, biscuiții preparați cu zahăr, cozonacul, coliva. Dintre
fructe, se interzic strugurii, perele dulci, curmalele, stafidele, prunele uscate, pepenele galben,
caisele dulci, smochinele. Dintre băuturi sunt interzise siropurile, mustul, berea.
Sunt permise, dar într-o cantitate bine determinată și măsurată, următoarele produse cu un
conținut mai bogat în glucide: pâinea, mămăliga, cartofii, pastele făinoase, grișul, orezul,
fasolea, mazărea uscată, sfecla, morcovii (legumele trebuie să fie cântărite, curățate și fierte,
pentru a avea un rezultat exact al compoziției lor), laptele, iaurtul, cașul, urda, brânza de vaci,
unele fructe (mere, zmeură, căpșuni, fragi, piersici, portocale, cireșe, vișine, banane).
Alimentele sărace în glucide și care sunt permise fără restricție sunt reprezentate prin
carne sub toate formele și preparatele, peștele, șunca, unele mezeluri, brânză telemea, brânză
topită, cașcaval, unt, smântână, uleiuri vegetale, prin legume sărace în glucide cum sunt roșiile
(tomatele), pătlăgelele, vinete, salata, varza, conopida, spanacul, dovleceii, ardeii grași,
ridichiile, fasolea verde, bamele, ciupercile comestibile, castraveții, loboda, ștevia, urzicile.
Toate aceste produse vor fi repartizate în mod echilibrat la 3 mese și 2 gustări pe zi, astfel
încât să nu existe vreo masă cu exces de glucide în detrimentul alteia, aproape total lipsită de
hidrați de carbon. Regimurile alimentare se alcătuiesc ținând seama de vârsta copilului, de
greutatea sa, de toleranța digestivă (de regulă foarte bună!) și chiar de preferințele sale.
Regimurile trebuie să evite monotonia și excesele cu vreun produs alimentar anume.
Tratamentul cu insulină
Poate fi administrată o singură dată pe zi, cu o oră înaintea mesei principale, dacă se
folosește o insulină mixtă sau cu acțiune intermediară. Dacă se folosește insulina cu acțiune
rapidă, cantitatea se fracționează în 3 injecții, fiecare cu câte ½ oră înaintea meselor. Dozele nu
vor fi egale, cea mai mare administrându-se înaintea mesei celei mai bogate, adică la prânz.
Injecțiile cu insulină se fac subcutanat, folosindu-se, în mod succesiv regiunile deltoidiene
stângă și dreaptă, apoi fața externă a coapselor, stângă și draptă, apo regiunile paraombilicale
ale peretelui abdominal anterior, stângă și draptă. Nu se va folosi dezinfectarea locală cu alcool
înainte de injecție, deoarece contactul cu alcoolul inactivează insulina. Doza se ajustează mereu,
în funcție de nivelul glicemiei. Obiectivul urmărit este menținerea unei glicemii pe nemâncate
cuprinsă între 80 – 150 mg/dl. Valorile mai mari impun mărirea dozei de insulină, existând

72
riscul apariției acidocetozei. Valorile mai mici necesită reducerea dozei de insulină, pentru a
preveni pericolul hipoglicemiei.

NURSINGUL ÎN AFECȚIUNILE PEDIATRICE

Manifestări de dependență
- vârsta
- dezvoltarea fizică
- dezvoltarea psihomotorie
- reacția la spitalizare : neliniște , frică , plans , agresivitate fizică și verbală
- antecedente medicale
- se va aprecia gravitatea problemelor anterioare și repercusiunile lor asupra obișnuințelor și
posibilităților de creștere și dezvoltare
- spitalizări și experiențe anterioare
- reacția la spitalizările anterioare , mod de adaptare
- efectele spitalizării asupra comportamentului ulterior
- susținerea de care poate beneficia , în ce măsură familia poate vizita copilul, dorește să o
faca și să participe la îngrijiri
- manifestări ale afecțiunii prezente

Probleme de îngrijire
- potențial de alterare a nutriției: deficit – cauze posibile : refuz de a se alimenta ,durere
,reacție la spitalizare
- potențial de infecție - cauze posibile : deficiența sistemului imunitar , necunoașterea
măsurilor de protecție împotriva agenților patogeni
- potențial de accidentare - cauze posibile: mediu necunoscut , constrângeri fizice , deplasare
nesigură
- perturbarea somnului - cauze posibile: mediu necunoscut , lipsa părinților , durere ,
intervenții, tratamente
- anxietate - cauze posibile: mediu necunoscut , tratamente injectabile , despărțire de părinți
- alte probleme legate de afecțiunea pentru care a fost spitalizat.

Obiective de îngrijire
- asigurarea condițiilor de mediu
- diminuarea neliniștii
- reducerea durerii fizice
- diminuarea manifestărilor de dependența legate de boală
- promovarea creșterii și dezvoltării
- prevenirea complicațiilor
- prevenirea accidentelor

Interventiile proprii și delegate ale asistentei medicale

73
- asigurarea condițiilor de mediu - microclimat corespunzător (temperatură, luminozitate,
umiditate) , mediu securitar (plasarea patului la distanță de surse de căldură, plasarea de bare
laterale sau plase la paturi, îndepărtarea obiectelor tăioase) ,lenjerie de pat și de corp curată ,
jucării în funcție de vârstă
- abordarea copilului cu calm, blândețe, răbdare
- asigurarea unui regim de viața echilibrat cu respectarea orelor de somn, baie, alimentație în
funcție de vârstă
- pregătirea copilului pentru intervenții și tratamente - explicarea tehnicilor pe înțelesul
copilului ( în funcție de vârstă ) , va fi lăsat să manevreze anumite aparate și instrumente (fără a
exista pericolul desterilizării) și să le utilizeze ca pe o jucărie , pe cât posibil se vor evita
măsurile de constrângere , va fi felicitat și recompensat pentru comportamentul din timpul
intervenției
- permiterea punerii în practică a abilităților dobândite: mers, îmbrăcat, dezbrăcat, alimentat
singur (în măsura permisă de boală și sub supraveghere)
- oferirea de activități de destindere utilizând materiale care pot fi aduse de părinți: jocuri,
cărți, casete audio cu muzică sau povești, casete video cu desene animate
- încurajarea comunicării cu ceilalți copii din salon
- asigurarea îngrijirilor igienice - îndrumarea și supravegherea în cazul copiilor mari ,
efectuarea acestora în cazul copiilor mici
- supravegherea copilului - măsurarea funcțiilor vitale și vegetative , observarea tegumentelor
și mucoaselor , observarea stării generale , aprecierea comportamentului
- recoltarea produselor bilogice și patologice
- asigurarea alimentării copilului - verificarea alimentelor primite de la bucătăria dietetică
(dacă corespund regimului și dacă au temperatura corespunzătoare) ,supraveghează alimentația
celor care se autoservesc ,alimentează sau ajută în alimentație copiii mici ,se acordă timp
suficient alimentării , se observă apetitul, cantitatea de alimente consumată și apariția unor
simptome după alimentație (greața, vărsături, diaree)
- administrarea tratamentului prescris
- aplicarea măsurilor de prevenire a infecțiilor nosocomiale - curățenie, dezinfecție,
sterilizare, izolare , purtarea echipamentului de protecție , interzicerea vizitelor persoanelor
străine ,respectarea circuitelor funcționale
- participarea la examinarea medicală a copilului
- prevenirea accidentelor - nu se lor lăsa medicamente la îndemâna copiilor , se va verifica
temperatura alimentelor și lichidelor ce urmeaza a fi oferite , supraveghere atentă , trierea
jucăriilor
- educația mamei privind îngrijirile ulterioare la domiciliu

74
 BIBLIOGRAFIE

1. Balta Georgeta-Tehnici de ingrijire generala a bolnavilor-Editura Didactica si pedagogica

Bucuresti
2. Ciofu Eugen Pascal, Ciofu Carmen, Pediatrie – Tratat, Editura Medicală, Bucureşti, 2001
3. Georgescu Adrian, Anca Ioana Alina, Compendiu de Pediatrie, Editura All, București, 2010
4. Marcean Crin şi colaboratorii, Manual de Nursing pentru elevii de anul III ai Şcolii
Postliceale Sanitare, Editura All Educational, Bucuresti, 2012
5. Marcean Crin, Mihăilescu Vladimir-Manta, Pediatrie şi Puericultură, Editura Medicală,
Bucureşti, 2013
6. Marcean Crin, Tratat de Nursing, Editura Medicală, Bucureşti 2010 6. Vasile Mihaela,
Puericultură şi Pediatrie pentru Asistenţi medicali, Editura All, București, 2012
7. Titirca Lucretia-Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii medicali-Editura Viata
Medicala Romaneasca

75