Economie Seminar 3

GRILE – Tema 3: Sisteme economice. Economia de piaţă. Specializare şi schimb

1. Ştiinţa economică studiază:

a) bunăstarea oamenilor
b) sursele bogăţiei ţărilor
c) individul în viaţa sa profesională
d) alocarea resurselor rare pentru asigurarea protecţiei sociale
e) alocarea resurselor limitate pentru producţia şi repartiţia bunurilor materiale şi
serviciilor.

2. Problema fundamentală a economiei se pune în funcţie de:

a) interesul naţional
b) interesul personal
c) raritatea resurselor
d) căutarea profitului
e) funcţionarea pieţelor

3. Anul în care a început să se acorde Premiul Nobel pentru economie a fost:

a) 1930
b) 1901
c) 1969
d) 1976

4. Într-o economie de piaţă, alocarea resurselor se realizează prin intermediul:

a) deciziilor guvernului
b) deciziilor FMI
c) pieţei
d) deciziilor celor mai buni economişti.

5. Alocarea eficientă a resurselor unei economii se realizează atunci când:

a) în guvern sunt cei mai inteligenţi economişti
b) există o planificare riguroasă la nivel central a utilizării resurselor
c) pieţele sunt concurenţiale
d) numai pieţele bunurilor de consum sunt libere.

6. Esenţial pentru o economie de piaţă este:

a) existenţa partidelor politice
b) existenţa proprietăţii particulare
c) abundenţa de bunuri alimentare
d) dominaţia proprietăţii private.

7. Economia de piaţă este incompatibilă cu:

a) controlul guvernamental integral
b) proprietatea publică
c) monopolul statului asupra alcoolului
d) importul de resurse naturale din ţările slab dezvoltate.

8. Nu reprezintă un atribut definitoriu al proprietăţii:

a) posesiunea; b) non-rivalitatea; c) folosinţa; d) dispoziţia; e) uzufructul.
OBS: Bun non-rival - at cand cantitatea pe care o consumă o persoană nu afectează cantităţile pe care alte persoane
le pot consuma, ex: muzee, galerii de artă.
Economie Seminar 3

9. Sistemele economice ale societăţii umane reprezintă:

a) un rezultat al abordării sistemice a domeniului economic; b) modalităţi de organizare a
activităţii economice în cadrul societăţii; c) rezultatul abordărilor ideologice a problemelor
economice; d) structuri sociale implicate în viaţa economică;
e) structuri de management ale societăţii umane.

10. Nu reprezintă caracteristică esenţială a sistemului economiei de piaţă:

a) proprietatea privată asupra factorilor de producţie; b) urmărirea de către indivizi a
propriului interes; c) intervenţia limitată a statului în economie;
d) planificarea distribuţiei principalelor resurse la nivel social;
e) manifestarea liberă a iniţiativei agenţilor economici.

11. Reprezintă un punct slab al sistemului economiei de piaţă:

a) eficienţa economică ridicată; b) libertatea economică; c) libertatea politică;
d) democraţia reală; e) inegalitatea mare în distribuţia veniturilor între membrii societăţii.

12. Un agent economic dispune de un avantaj comparativ (relativ) în raport cu altul în

producerea unui bun, atunci când:
a) beneficiază de un preţ de vânzare mai mare
b) anticipează primul cererea de pe piaţă
c) are un cost relativ mai mic
d) are un cost relativ mai mare.

13. Părintele principiului avantajului competitiv este:

a. David Ricardo
b. Adam Smith
c. Michael Porter
d. J.M. Keynes
e. Richard Florida.

14. Noua teorie a avantajului competitiv are la bază:

a) capitalul intangibil,
b) capitalul tangibil,
c) obţinerea celui mai bun preţ
d) obţinerea celui mai bun produs.

15. Un agent economic obţine avantaj absolut în raport cu altul în producerea unui bun, atunci
când:
a) produce bunul respectiv la cel mai mic cost de oportunitate,
b) produce bunul respectiv la cel mai mare cost de oportunitate,
c) produce bunul respectiv cu resurse mai puţine decât celălalt agent economic,
d) are un preţ de vânzare mai mic decât al competitorului său.