Gestionarea documentației saloanelor cosmetologice Tema 1

Obiective opreraționale:
O1. Clasificarea înterprinderilor.
O2. Forme organizatorico-juridice ale întreprinderilor (S.R.L., Î.I.).
Clasificarea înterprinderilor
Conform articolului (2) al Legii cu privire la susținerea spectorului înterprinderilor mici și
mijlocii, înterprinderile se impart în micro-, mici și mijlocii.
http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=316995&lang=1
Pentru o microîntreprindere este necesar ca:
- numărul mediu annual de angajați nu depășește cifra de 9 persoane;
- suma anuală a veniturilor din vânzări nu depășește trei milioane de lei;
- valoarea totală anuală contabilă a activelor nu depășește trei milioane de lei.
În cee ace privește întreprinderile mici:
- numărul mediu annual de angajați nu depășește cifra de 49 de personae;
- suma anuală a veniturilor din vânzări nu depășește 25 de milioane de lei;
- suma anuală a veniturilor din vânzări nu depășește 25 de milioane de lei.
Procesul de deschidere a propriei afaceri ar trebui să înceapă cu alegerea formei organizatorico-
juridice. Conform legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, antreprenoriatul poate fi
practicat în următoarele forme organizatorico-juridice:
1. Întreprinzătorul individual;
2. Societate cu răspundere limitată;
3. Societate pe acţiuni;
4. Societate în nume colectiv;
5. Societate în comandită;
6. Cooperativă de întreprinzător;
7. Cooperativă de producţie;
8. Întreprindere de arendă.
http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=311735&lang=1

1
 Cele mai frecvent întâlnite forme organizatorico-juridice ale întreprinderilor în Republica
Moldova sunt întreprinzătorul individual și societatea cu răspundere limitată.
Întreprinzătorul individual (Î.I.)
Una dintre cele mai accesibile forme organizatorico-juridice de desfăşurare a activităţii de
antreprenoriat este întreprinderea individuală (ÎI). Aceasta se explică prin faptul că întreprinderea
individuală poate fi întemeiată de o singură persoană sau de membrii unei familii, cheltuielile
suportate de întreprinzător pentru înregistrarea întreprinderii sunt reduse, iar modalitatea de
înregistrare este simplă.
Întreprinderea individuală – formă de desfăşurare a activităţii de întreprinzător în mod
individual, în numele şi pe riscul propriu. Cadrul legal existent stipulează că, persoana fizică are
dreptul să practice activitate de întreprinzător, fără a constitui o persoană juridică din momentul
înregistrării de stat în calitate de întreprinzător individual. Întreprinzătorul individual este
întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de proprietate privată, sau membrilor familiei
acestuia, cu drept de proprietate comună.
Patrimoniul întreprinzătorului individual se formează pe baza bunurilor cetăţeanului
(familiei) şi altor surse care nu sunt interzise de legislaţie. Antreprenorul-posesor al întreprinderii
individuale poartă răspundere nelimitată pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul său.
Întreprinderea individuală are posibilităţi limitate de dezvoltare şi de obţinere a creditelor bancare.
Nu mai puţin important este şi faptul că nu întotdeauna proprietarul are aptitudinile şi experienţa
necesare. Întreprinderea individuală poate avea şi probleme de personal, care se datorează nu atât
statutului juridic, cât mărimii întreprinderii, deoarece un profesionist poate să ceară o remunerare
mai mare decât întreprinderea îi poate oferi, fiind, totodată, limitat în ceea ce priveşte ascensiunea pe
scara ierarhică. Alegerea formei organizatorico-juridice de întreprindere individuală este
recomandată în cazul în care veniturile aşteptate de întreprinzător sunt relativ reduse, la fel fiind şi
gradul de risc.
Pentru înregistrarea de stat a întreprinderii individuale, la Camera Înregistrării de Stat se
depun următoarele acte:
- cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
- buletinul de identitate al fondatorului sau al reprezentantului acestuia, împuternicit prin procură
autentificată;
- documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare.

2
 În regim obişnuit, decizia de înregistrare a întreprinderii se adoptă în termen de 3 zile lucrătoare
de la data depunerii documentelor. În caz de urgenţă, înregistrarea poate fi realizată în 24 sau în 4
ore, taxa de înregistrare majorându-se de 2 sau de 4 ori respectiv, în zi de odihnă sau de sărbătoare -
de 2 ori.
Avantaj - nu este necesar un capital iniţial minim şi nu sunt restricţii privind bunurile care sunt
puse la baza afacerii. Nu există cerinţe privind formarea unui capital de rezervă.
Dezavantaj - răspundere civilă nelimitată, fondatorul răspunde pentru obligaţiile întreprinderii cu
tot patrimoniul său, cu excepţia bunurilor care, conform legii, nu pot fi urmărite.
Societatea cu răspundere limitată (S.R.L.)
Societatea cu răspundere limitată este cea mai răspândită societate comercială, spre deosebire de
societatea de persoane, care asigură condiţii pentru folosirea capitalurilor mici, şi de societatea pe
acţiuni, care asigură condiţii pentru folosirea capitalurilor de proporţii, societatea cu răspundere
limitată este adaptată la exigenţele fructificării capitalurilor mijlocii.
Reglementarea juridică a societăţii cu răspundere limitată o găsim în C. civ. la art.106-116, având
dispoziţii comune privind societăţile comerciale, şi la art.145-155, având dispoziţii speciale privind
societăţile cu răspundere limitată. De asemenea, în măsura în care nu contravine dispoziţiilor C. civ.,
societăţii cu răspundere limitată i se aplică şi Regulamentul societăţilor economice.
Potrivit C.civ. art.145, societatea cu răspundere limitată este una comercială, al cărei capital
social este divizat în părţi sociale, conform actului de constituire, şi ale cărei obligaţii sunt garantate
cu patrimoniul său, în care asociaţii nu răspund pentru obligaţiile societăţii, ci suportă riscul
pierderilor în limitele participaţiunii la capitalul social.
Doctrina juridică română defineşte societatea cu răspundere limitată ca o societate constituită pe
baza deplinei încrederi, de două sau mai multe persoane, care pun în comun anumite bunuri pentru a
desfăşura o activitate comercială în vederea împărţirii beneficiilor şi care răspund pentru obligaţiile
sociale în limita aportului lor.
În baza definiţiei legale şi a celei doctrinare, putem defini societatea cu răspundere limitată ca
persoană juridică ce s-a constituit prin voinţa uneia sau mai multor persoane, exprimată în actul de
constituire, în care acestea convin să pună în comun anumite bunuri pentru a desfăşura activitate de
întreprinzător, a realiza şi a împărţi beneficii şi în care asociaţii nu răspund pentru obligaţiile
societăţii, ci suportă riscul activităţii acesteia în limitele valorii părţilor sociale.
Pornind de la definiţia a doua, putem evidenţia următoarele particularităţi ale societăţii cu
răspundere limitată:

3
 - asociaţii nu răspund pentru obligaţiile societăţii, ci suportă riscul activităţii ei în limita valorii
participaţiunii lor la capitalul social; asociatul care nu a vărsat în termen aportul subscris răspunde
subsidiar pentru obligaţiile societăţii, în limita părţii nevărsate;
- societatea are un capital social minim prevăzut de lege, nu poate avea un capital social mai mic
de 300 salarii minime iar, în dependenţă de obiectul de activitate, poate avea un alt capital social
minim;
- societatea are un număr minim şi un număr maxim de asociaţi: nu poate avea mai puţin de 2
asociaţi şi nici mai mult de 50; ca excepţie, poate fi constituită şi de o singură persoană;
- capitalul social este divizat în participaţiuni, numite părţi sociale, a căror mărime este stabilită
de actele constitutive; fiecare asociat are o singură parte socială; partea socială nu este titlu de
valoare şi este transmisibilă.
Răspunderea asociaţilor - după cum s-a menţionat, asociatul societăţii cu răspundere limitată nu
răspunde pentru obligaţiile societăţii, ci suportă riscul activităţii ei în limita valorii părţii sociale
deţinute.
Asociatul care nu a vărsat în termenul stabilit aportul subscris răspunde subsidiar pentru
obligaţiile societăţii în limita părţii nevărsate [art.145 alin.(4)].
În cazul insolvabilităţii debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, aceştia poartă
răspundere subsidiară faţă de creditori în măsura în care bunurile debitorului sunt insuficiente pentru
executarea creanţelor creditorilor (Legea insolvabilităţii art.127).
Întreprinderea cu participaţiune majoritară (întreprinderea mamă) răspunde subsidiar pentru
obligaţiile întreprinderii în posesiune majoritară (întreprinderii fiice) dacă ultima a devenit
insolvabilă în urma executării dispoziţiilor date de întreprinderea cu participaţiune majoritară [C.
civ. art.118 alin.(3)].
Capitalul social al societăţii se constituie din aporturile asociaţilor şi reprezintă valoarea minimă
a activelor, exprimată în lei, pe care trebuie să le deţină societatea. Drepturile şi obligaţiile
întreprinderii persoană juridică sunt exercitate în nume propriu, independent de cele ale persoanelor
care au fondat-o.
Încetarea societăţii cu răspundere limitată - societatea cu răspundere limitată încetează prin
reorganizare şi dizolvare.
Reorganizarea - societatea se reorganizează prin fuziune, dezmembrare şi transformare, în modul
stabilit la art.69-85 din C. civ. Potrivit pct. 34 din Regulamentul societăţilor economice, asociatul

4
care nu este de acord cu hotărârea privind reorganizarea societăţii este în drept să iasă din
componenţa societăţii şi să primească partea de bunuri ce i se cuvine.
Dizolvarea - societatea se dizolvă pentru motivele indicate la art.86 şi 87 din C. civ. Societatea
dizolvată intră în procedură de lichidare, care se desfăşoară cu respectarea dispoziţiilor art.89-96,
98-99 din acelaşi cod.
Pentru înregistrarea de stat a societăţii cu răspundere limitată, la Camera Înregistrării de Stat
se depun următoarele acte:
- cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
- buletinele de identitate ale fondatorilor sau reprezentantului acestora, împuternicit prin procură
autentificată în modul stabilit de lege, precum şi ale administratorului persoanei juridice;
- hotărârea de constituire şi contractul de constituire sau statutul, în două exemplare. Fondatorii
încheie un contract de constituire, care conţine prevederi referitoare la denumirea societăţii, obiectul
de activitate, cuantumul capitalului social, modul de constituire şi de funcţionare a organelor de
conducere, temeiul şi modul de reorganizare şi lichidare a societăţii etc. În cazul în care societatea
cu răspundere limitată este fondată de o singură persoană, contractul de constituire este substituit cu
statutul societăţii, conţinând aceleaşi informaţii;
- documentul ce confirmă depunerea de către fondatori a aportului în capitalul social al persoanei
juridice. La momentul înregistrării societăţii se deschide un cont bancar provizoriu la care se depune
cel puţin 40 la sută din capitalul social, fapt confirmat prin documentele bancare respective, celelalte
60% fiind trecute pe contul societăţii nu mai târziu de 6 luni de la data înregistrării ei. Asociatul unic
varsă integral aportul până la data înregistrări societăţii;
- documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare.
În regim obişnuit, înregistrarea societăţii cu răspundere limitată, precum şi a altor întreprinderi –
persoane juridice se realizează în termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii documentelor. În
caz de urgenţă, înregistrarea poate fi realizată în 24 sau în 4 ore, taxa de înregistrare majorându-se în
acest caz de 2 sau de 4 ori respectiv, în zi de odihnă sau de sărbătoare – de 2 ori.
Avantaj - răspundere civilă limitată, întreprinderea răspunde pentru obligaţii doar cu patrimoniul
său propriu, iar asociaţii nu răspund pentru obligaţiile întreprinderii.
Dezavantaj - administrarea este destul de formalizată şi complicată, eficienţa administrării
depinde de mai mulţi factori (numărul de asociaţi; ponderea fiecărui asociat în capitalul social etc.).