Investeşte în oameni !

Proiect cofinanţat din FONDUL SOCIAL EUROPEAN prin

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară. 2 „Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii”
Domeniul major de intervenţie 2.3 „Acces şi participare la formare profesională continuă”
Titlul proiectului: Centrul de formare profesională continuă în turism şi servicii
Cod contract: POSDRU/80/2.3/S/59744
Beneficiar: Universitatea “Dimitrie Cantemir” din Tîrgu-Mureş

DESIGNER WEB

- SUPORT DE CURS -

Tîrgu-Mureș
2010

1
 CUPRINS

Capitolul I. COMUNICAREA LA LOCUL DE MUNCĂ........................................................7

Traian Moldovan
1. Specificul comunicării organizaţionale
1.1 Organizaţia ca spaţiu al comunicării
1.2 Reţelele de comunicare în organizaţie
2. Modalităţi de comunicare organizaţională
2.1 Comunicarea formală
2.2 Comunicarea informală
2.3 Comunicarea scrisă şi comunicarea orală
2.4 Roluri în comunicare
3. Variabile procesuale ale comunicării
4. Efectele comunicării la nivel individual şi organizaţional
5. Strategii de comunicare organizaţională
5.1 Sisteme de comunicare
5.2 Programe de comunicare
6. Influenţele parametrilor organizaţiei asupra comunicării
7. Comunicarea managerială

Capitolul II. LUCRUL ÎN ECHIPĂ...........................................................................................19

Camelia Stanciu
1. Munca în echipă – delimitări conceptuale
2. Construirea unei echipe eficiente
2.1 Etapele dezvoltării echipei
2.2 Implicaţiile statutului de membru al grupului
2.3 Reguli necesare în vederea menţinerii unei echipe eficiente
3. Conducerea echipelor
3.1 Liderul – îndatoriri generale
3.2 Calităţile liderului
3.3 Esenţa unei conduceri eficiente
3.4 Erorile şi avantajele conducerii
4. Rezolvarea creativă a problemelor în echipă
4.1 Eteape în rezolvarea creativă de probleme
4.2 Tehnicile creative
5. Avantajele şi dezavantajele muncii în echipă
5.1 Avantajele muncii în echipă
5.2 Dezavantajele muncii în echipă

Capitolul III. COMUNICAREA ÎN LIMBA ENGLEZĂ..........................................................38

Berariu Cristina
1. Basic Skills
1.1 Formal letters
1.2 Elements of an emloyment file
1.3 The letter of application
1.4 Dealing with complaints
1.5 Confirming reservations
2. Basic Grammar
2.1 Simple present

2
 2.2 Simple past
2.3 Future tense
2.4 Present perfect

Capitolul IV. IGIENA ŞI SECURITATEA MUNCII..............................................................48

Lucian Cepoi
1. Definiţia şi obiecul igienei muncii
2. Boli profesionale
3. Adaptarea organismului în timpul muncii
4. Capacitatea de muncă
5. Oboseala în muncă
6. Boli profesionale
7. Microclimatul locului de muncă, ventilaţia
8. Radiaţii
9. Zgomote. Electricitatea
10. Igiena muncii la femei
11. Factori de risc pentru sănătate la locul de muncă
12. Accidentele de muncă şi prevenirea lor
13. Legislaţie şi reglementări privind securitatea la locul de muncă, prevenirea şi stingerea
incendiilor

Capitolul V. DEZVOLTAREA PROFESIONALĂ......................................................................55

Monica Filipişan
1. Idei preconcepute cu privire la învăţarea pe tot parcursul vieţii
2. Motivarea adulţilor pentru învăţare
3. Formarea şi dezvoltarea profesională
4. Conceperea unui plan de dezvoltare profesională
5. Autoinstruirea
6. Stadiile carierei

Capitolul VI. LEGISLAŢIE GENERALĂ ŞI SPECIFICĂ MUNCII.....................................64

Brînduşa Gorea
1. Relaţiile de muncă
1.1 Contextul şi temeiul juridic al relaţiilor de muncă. Munca şi Dreptul muncii
1.2 Izvoarele dreptului muncii
1.3. Clarificări preliminare
1.4. Caracterele juridice ale contractului individual de muncă
1.5. Condiţii de validitate
1.6. Acte necesare în vederea încheierii contractului de muncă
1.7. Clauze specifice ale contractului individual de muncă
1.8. Clauze obligatorii ale contractului individual de muncă
1.9. Clauze facultative în contractul individual de muncă
1.10. Drepturile şi obligaţiile părţilor în cadrul contractului individual de muncă
1.11. Drepturile şi obligaţiile salariatului
1.12. Drepturile şi obligaţiile angajatorului
1.13. Modificarea contractului individual de muncă
1.14. Suspendarea contarctului individual de muncă
1.15. Încetarea contractului individual de muncă
1.16. Nulitatea contractului individual de muncă
1.17. Încetarea de drept a contractului individual de muncă

3
 1.18. Încetarea contractului individual de muncă prin acordul părţilor
1.19. Încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului
1.20. Demisia
1.21. Forme specifice ale contractului individual de muncă
2. Răspunderea juridică în dreptul muncii
2.1 Definiţie, fundament juridic şi clasificarea răspunderii juridice în dreptul muncii
2.2 Răspunderea disciplinară
2.3 Răspunderea patrimonială
2.4 Răspunderea contravenţională
2.5 Răspunderea penală
3. Conflictele de muncă. Jurisdicţia muncii
3.1 Noţiunea de conflicte de muncă: reglementare, clasificare
3.2 Conflictele de interese: noţiune, conciliere, mediere şi arbitraj
3.3 Greva: noţiune, cadru legal, tipuri de grevă
3.4 Jurisdicţia muncii
4. Medierea în dreptul muncii
4.1 Reglementarea română a medierii conflictelor de muncă
4.2 Serviciile de „mediere a muncii‖

Capitolul VII. APLICAREA PROCEDURILOR DE CALITATE………………………….79

Avram Călin

Capitolul VIII. INTRODUCEREA INFORMAŢIILOR ŞI DATELOR

ÎN FORMATE ELECTRONICE.........................................................................83
Avram Călin

Capitolul IX. PROCESAREA INFORMAŢIILOR ŞI DOCUMENTELOR

DIN FORMATELE BRUTE................................................................................92
Avram Călin

Capitolul X. VALIDAREA DATELOR.....................................................................................100

Avram Călin
1. Validarea HTML-ului
2. Validarea link-urilor
3. Validarea accesibilităţii
4. Validarea checkbox-urilor

Capitolul XI. ASIGURAREA SECURITĂŢII DATELOR.....................................................109

Avram Călin
1. Definirea securităţii informaţiei
2. Stabilirea cerinţelor
3. Politica de securitate
4. Organizarea securităţii
5. Securitatea personalului
6. Managementul comunicaţiilor şi al operării
7. Dezvoltarea şi întreţinerea sistemului
8. Devirusarea dispozitivelor de stocare

4
Capitolul XII. UTILIZAREA ECHIPAMENTELOR PERIFERICE-SPECIFICE.............117
Avram Călin
1. Echipamentele periferice de intrare
2. Echipamente periferice de ieşire

Capitolul XIII. ANALIZA SCOPULUI PAGINI WEB..........................................................125

Avram Călin
1. Principiile designului web
2. Organizarea unui site
3. Metodologia de construire a site-ului
4. Tehnici de design web
5. Greşeli de design

Capitolul XIV. PROIECTAREA STRUCTURII SIT-ULUI...................................................136

Avram Călin
1. Aliniere
2. Proximitatea
3. Repetiţia
4. Contrastul

Capitolul XV. PROCESAREA IMAGINILOR,

CREAREA DE ANIMAŢII ŞI FLASH-URI............................................................................144
Avram Călin
1. Pregătirea noului sit
2. Crearea unui sit atractiv, uşor de menţinut, folosind Macromedia Dreamweaver,
3. Fireworks şi Flash

Capitolul XVI. ELABORAREA DE PROTOTIPURI.............................................................177

Avram Călin
1. Ce este HTML?
2. Ce este JavaScript?
2.1. Cum poate fi inclus un script în pagină?
2.2. Modul de execuţie al scriptului
2.3. Ce se poate face cu JavaScript?
3. Limbajul PHP
3.1. Primii pasi
3.2. Notiuni introductive
3.3. Funcţiile matematice

Capitolul XVII. REALIZAREA SIT-ULUI.............................................................................235

Avram Călin

Capitolul XVIII. TESTAREA SIT-ULUI.................................................................................239

Avram Călin
1. Corectarea paginilor
2. Testarea paginilor
3. Probleme în funcţionarea paginilor Web

5
Capitolul XIX. PUBLICAREA SIT-ULUI.............................................................................246
Avram Călin
1. Numele de domeniu
2. Serviciul de găzduire Web (Web hosting)
3. Organizarea şi denumirea fişierelor
4. Transferul fişierelor

Capitolul XX. ÎNTREŢINEREA SIT-ULUI..........................................................................251

Avram Călin
1. Dezvoltarea unui newsletter
2. Reguli pentru un newsletter reuşit

6
 Capitolul I. COMUNICAREA LA LOCUL DE MUNCĂ

Traian Moldovan

1. Specificul comunicării organizaţionale

1.1. Organizaţia ca spaţiu al comunicării

Comunicarea este fluxul vital care face posibile performanţele unei organizaţii. De calitatea
şi funcţionalitatea ei depinde modul în care sunt folosite resursele şi sunt atinse scopurile. Eficienţa
unei organizaţii se bazează pe specializarea funcţiilor la nivel de compartimente şi de indivizi şi pe
complementaritatea acestor funcţii. Din aceste caracteristici de bază ale activităţii organizaţionale
rezultă necesitatea schimbului de informaţii între compartimente, între indivizi, între organizaţie şi
mediul său socio-economic.
Orice organizaţie constă, după cum arată Graham şi Bennett1, din ―premise (scopurile
activităţii comune n.n.), angajaţi, conducere, echipamente, materiale, fonduri‖. În procesul muncii
comunicarea joacă un rol esenţial pentru că orice sistem sociotehnic presupune existenţa unui flux
informaţional care face posibilă funcţionarea lui ca întreg. Munca în cadru organizaţional necesită
coordonarea eforturilor participanţilor în realizarea unei performanţe. Conducerea comunică
angajaţilor deciziile sale, controlează executarea lor, iar deciziile sunt bazate la rândul lor pe fluxul
de informaţii.
Funcţiile organizaţionale ale comunicării sunt următoarele:
a) Control - să clarifice îndatoririle, să stabilească autoritatea şi responsabilităţile.
b) Informare - să furnizeze baza deciziilor.
c) Coordonare - să facă posibilă acţiunea comună eficientă.
d) Motivare - să stimuleze cooperarea şi implicarea în atingerea obiectivelor.
e) Emoţională - să permită exprimarea trăirilor sentimentelor etc.
Comunicarea se realizează atât interpersonal, cât şi intraorganizaţional (între subunităţi
ale aceleiaşi organizaţii) şi extraorganizaţional (cu persoane sau organizaţii legate funcţional de
activitatea organizaţiei: furnizori, clienţi, public, etc.). Fiecare dintre aceste niveluri are grade de
complexitate diferite şi presupune restricţii legate de rolurile organizaţionale (superior /subordonat,
compartimente de decizie /execuţie), norme specifice şi structura organizaţiei. Informaţia circulă
prin reţele de comunicare, cuprinzând mai multe persoane, grupuri, compartimente, care îndeplinesc
atât roluri de emiţător cât şi de receptor.

1.2. Reţelele de comunicare în organizaţie

Modul de organizare al activităţii (natura sarcinilor) determină şi organizarea comunicării
între participanţii la activitatea de grup. Reţeaua de comunicare poate fi definită ca o structură prin
care sunt stabilite modalităţile de circulaţie a informaţiei şi rolurile pe care le joacă fiecare
participant. Tipul de reţea de comunicare influenţează eficienţa comunicării, prin accesibilitatea
canalelor pentru participanţi: există reţele restrictive care permit contactul unei persoane numai cu o
anumită parte a reţelei şi implicit accesul la un fragment şi nu la întreaga informaţie şi reţele
flexibile, în care participanţii au o mai mare libertate (acces practic nelimitat) de a folosi canalele.
Experimentele de laborator ale lui Leavitt, Bavelas şi Barett pe reţele formate din 5
persoane au pus în evidenţă următoarele tipuri de reţele de comunicare (vezi fig. 3.1.). Structura
reţelelor de comunicare în organizaţie este mult mai complicată decât cea reprezentată în figura de
mai jos. În funcţie de natura lor (reţele formale sau reţele informale), structura lor este mai mult sau
mai puţin bine definită, dar legităţile pe baza cărora funcţionează comunicarea sunt aceleaşi.
1
Graham, H.T., Bennett, R. (1995), p. 121.

7
 A A B
B A A
A
B
C B E B E
C
C
D
C D C D
D D E
E
E

―lanţ‖ "Y" ―X‖ ―cerc‖ ―multicanal‖

Fig. 1. Reţele de comunicare posibile între 5 persoane

În cazul reţelelor restrictive (lanţ, y, x), care au grade de centralizare diferite (cel mai ridicat
pentru x, cel mai scăzut pentru lanţ), accesul participanţilor este inegal, persoana centrală C având
la dispoziţie mai multă informaţie decât persoanele de la periferia reţelei; mai mult, ea poate
controla circulaţia informaţiei servind ca punte de legătură între participanţi. În timp, prin controlul
exercitat asupra circulaţiei informaţiei în reţea, persoana centrală va acumula o putere suplimentară
– va putea controla pe ceilalţi participanţi la reţea prin acordarea / refuzul accesului la informaţie,
adoptând rolul unui lider (informal) în raport cu grupul. Ca atare persoana centrală va avea un grad
mai mare de satisfacţie derivată din comunicare decât cele periferice, a căror satisfacţie este invers
proporţională cu distanţa faţă de centru.
Reţelele flexibile (cerc, multi-canal) sunt descentralizate, nici o persoană neavând o poziţie
favorizată, care să-i permită ―monopolizarea‖ informaţiei. Accesul la informaţie este egal, nici unul
din participanţi nu are posibilitatea de a face din gestionarea informaţiei o sursă de putere
individuală, ceea ce are ca efect o mai mare satisfacţie a participanţilor decât în cazul reţelelor
restrictive. Moralul grupului este mai ridicat decât în cazul anterior.

2. Modalităţi de comunicare organizaţională

Comunicarea organizaţională poate fi formală (realizată pe canale impuse de structura

organizaţiei, de normele existente şi de relaţiile funcţionale dintre persoane, grupuri,
compartimente, în conformitate cu reguli explicite şi, uneori, implicite) şi este preponderent legată
de activitatea comună; şi informală (informaţie fără legătură directă cu activitatea, cu o puternică
tentă afectivă), canalele folosite sunt altele decât cele formale, regulile de comunicare sunt mai
puţin stricte. Reţelele de comunicare formale şi informale sunt coexistente şi uneori interferente, în
sensul că cele informale pot bloca circulaţia informaţiei în reţeaua formală, o pot distorsiona în
funcţie de relaţiile şi interesele celor implicaţi, sau, dimpotrivă, pot flexibiliza şi îmbunătăţi
comunicarea formală.
2.1.Comunicarea formală. Reţelele formale de comunicare sunt prescrise prin organigramă,
document care reprezintă organizarea funcţională a activităţilor şi natura relaţiilor de subordonare şi
coordonare dintre compartimente şi persoane. Derularea comunicării formale scrise sau orale este
guvernată de o serie de reguli implicite şi explicite privind conţinutul (ce fel de informaţie se
transmite), responsabilitatea (cine emite şi cine controlează şi semnează – în cazul mesajelor scrise),

8
forma (orală / scrisă, modul de structurarea a mesajului, conţinutul părţii de identificare, formulele
de adresare), momentul (ocazii, termene) şi destinaţia mesajelor (cui sunt adresate).
Comunicarea poate fi unidirecţională E R, mai facilă şi mai rapidă, sau bidirecţională
E R, mai lentă, necesitând răbdare, timp alocat, abilităţi comunicaţionale, dar ducând la decizii
mai bune şi la acceptarea mai largă a acestora de către executanţi. Tehnicile de comunicare diferă
după sensul de circulaţie al informaţiei:
 Comunicare descendentă poate avea loc în sensul cererii de situaţii, date, etc. sau al
emiterii de decizii, dispoziţii, instrucţiuni, informaţii. Formele concrete folosite de o
organizaţie pot fi decizii, circulare de informare, broşuri sau manuale cu norme şi
instrucţiuni, ziare de întreprindere, scrisori către fiecare angajat, mesaje la staţia radio,
dări de seamă, rapoarte în faţa adunării generale a salariaţilor sau acţionarilor.
 Comunicarea ascendentă poate fi un răspuns la cererile de situaţii şi date ale conducerii
sau emiterea unor cereri, plângeri, opinii. Formele folosite pot fi note de serviciu,
rapoarte, dări de seamă, reglementate prin normele de organizare şi funcţionare. Pe lângă
acestea conducerea poate folosi la fundamentarea deciziilor sale date furnizate de
chestionare de opinie sau atitudini, forme de colectare a propunerilor şi sugestiilor
salariaţilor. Tehnici recente de canalizare a insatisfacţiilor salariaţilor sunt aşa-numitele
―hot-lines‖2 şi ―uşa deschisă‖3.
Comunicarea organizaţională nu se limitează însă doar la aceste forme; există modalităţi
specifice de comunicare operativă, bidirecţională, între niveluri ierarhice, compartimente diferite ca
şedinţele, comitetele, interviurile, grupurile de discuţie.
În cazul reţelelor formale sensul de circulaţie poate fi (a) descendent (de la compartimentele
/persoanele de decizie spre cei care execută deciziile), (b) ascendent (de la instanţele de execuţie
spre cele de decizie) şi (c) orizontal (între persoane aflate la acelaşi nivel ierarhic). În figura de mai
jos, comunicarea este realizată pe canale impuse de structurarea ierarhică a activităţii. Dacă F vrea
să comunice cu P, trebuie să urmeze canalele ascendente E - D - C - B - A şi apoi descendente L -
M - N - O. În acest lanţ de emiţători /receptori, mesajul său ar putea fi supus unor distorsiuni
repetate, situaţie care ar putea fi evitată dacă ei ar putea stabili o comunicare orizontală, mai directă.

B L
C M

D (b) (a) N
E O
(c)
F P

G Q

2
Hot-lines - linii telefonice permanente prin care salariaţii pot comunica unor persoane special desemnate nemulţumirile,
reclamaţiile în legătură cu orice aspect legat de munca lor (condiţii, relaţii, salariu, etc.), la care primesc un răspuns sau o rezolvare
într-un termen dat.
3
Uşa deschisă - subalternii au acces oricând / sau în anumite zile la şefii lor pentru a-şi comunica reclamaţiile, propunerile, etc.

9
 Fig. 2. Conceptul punţilor de legătură al lui Fayol4

Există organizaţii cu structuri de comunicare rigide, care nu permit o comunicare orizontală

intra sau extragrupală, ceea ce poate fi un avantaj atunci când activitatea impune aşa-numita
―unitate de comandă‖ (cazul structurilor de tip militar) sau, dimpotrivă, un dezavantaj, dacă
activitatea cere flexibilitate şi dinamism în comunicare (structuri de tip industrial, comercial sau în
domeniul serviciilor sau al relaţiilor cu publicul). În acest din urmă caz, funcţionarul sau muncitorul
care trebuie să rezolve o problemă cu ajutorul unui omolog al său din alt serviciu sau atelier, ar irosi
mult din timpul său şi al superiorilor săi parcurgând întregul lanţ F - E - D - C - B - A - L - M - N -
O - P. Este mult mai practic pentru activitate ca el să aibă posibilitatea comunicării orizontale cu P.
Este general admis că reţelele ierarhice sunt mai rigide şi mai lente, dar permit controlul şi întăresc
autoritatea, în timp ce o organizare mai puţin strict permite o comunicare mai democratică şi mai
flexibilă, furnizând participanţilor mai multă satisfacţie.
Unele organizaţii permit un acces mai ―democratic‖ al angajaţilor la informaţiile din sistem.
Bergman5 (1994) arată că într-o organizaţie informările predominante sunt descendente, iar pentru
informarea ascendentă există 3 reguli implicite:
Dacă doreşti să fii informat vei afla.
Dacă nu ai iniţiative, şefii nu-ţi vor trimite informări.
Ignorarea a ceea ce ai fi putut să afli dacă aveai iniţiativă nu poate fi o scuză invocabilă.
2.2.Comunicarea informală. Paralel cu comunicarea formală sunt iniţiate comunicări
informale între participanţi, pentru a schimba informaţii care nu au o legătură directă cu activitatea.
Cu timpul se constituie reţele informale de comunicare, bazate pe criterii afective simpatie /
antipatie, interese comune legate (sau nu) de organizaţie; canalele folosite sunt altele decât cele
formale, regulile de comunicare sunt mai puţin stricte.
Reţelele de comunicare formale şi informale sunt coexistente şi uneori interferente, în sensul
că cele informale pot bloca circulaţia informaţiei în reţeaua formală, o pot distorsiona în funcţie de
relaţiile şi interesele celor implicaţi sau, dimpotrivă, pot flexibiliza şi îmbunătăţi comunicarea
formală. Structura reţelelor de comunicare informale este aleatorie, orizontală şi verticală,
contactele personale scurtcircuitează reţeaua formală, funcţionarea lor se bazează pe comunicare
nepermanentă, bi- şi multi-direcţională. Formele mai frecvente de comunicare organizaţională
informală sunt zvonurile, semnele secrete de avertizare, materialele satirice scrise.

O metodă modernă de studiere a canalelor de comunicare informală în organizaţii

este analiza ECCO (Episodic Comunication Channels in Organization) care are ca scop
aflarea momentului în care fiecare persoană recepţionează o unitate de informaţie şi care
este reţeaua de difuzare a ei. Se lansează un zvon şi, după un interval de timp, la o anumită
oră toţi angajaţii, simultan, sunt rugaţi să răspundă la un chestionar care are întrebări de
tipul: ―Când aţi auzit ieri informaţia X sau o parte a ei?‖ cu detalierea unor aspecte legate de
ce au auzit, când, care parte a informaţiei, de la cine, prin ce mijloc (la telefon, direct, între
patru ochi, în grup). Se pot identifica astfel persoanele sursă (emiţători), structura reţelei,
orientarea ei orizontală şi verticală. Analizele astfel realizate au pus în evidenţă faptul că
majoritatea participanţilor la reţea sunt receptori (pasivi) şi emiţătorii sunt relativ puţini.

2.3. Comunicare scrisă şi comunicare orală

În funcţie de natura, scopul şi conţinutul mesajelor, forma de prezentare poate fi scrisă sau
orală. "Vorbele zboară, scrisul rămâne" spune un proverb. Modalităţile de comunicare
organizaţională (faţă în faţă, scrisă, etc.) sunt alese în funcţie de natura sarcinii, conţinutul
mesajului, specificul receptorului. Comunicarea orală este mai rapidă şi produce o satisfacţie
4
Ap. Luthans, 1985, p. 421.
5
Bergman, A. (1994), p. 50.

10
crescută, dar în cazul unor mesaje standard (instrucţiuni, reglementări, norme, rapoarte) este mai
potrivită cea scrisă, atât pentru posibilitatea de difuzare mai rapidă şi mai uniformă, cât şi pentru că
poate fi mai utilă în stabilirea responsabilităţilor în situaţii de litigiu.
Comunicările scrise sunt folosite în organizaţie în cazul mesajelor care trebuie să dureze în
timp, ori de câte ori trebuie prevenită uitarea sau fixată responsabilitatea într-o manieră lipsită de
echivoc. Comunicările scrise pot constitui elemente ale unor înregistrări contabile, pot fi o
documente care vor fi păstrate un anumit timp în fonduri arhivistice, pot fi folosite ca probe în
justiţie. Cu cât organizaţia este mai mare şi mai complexă, cu atât ponderea documentelor scrise în
ansamblul comunicării creşte.
Într-o organizaţie, comunicările scrise pot fi standardizate (toate formularele care
sistematizează informaţii despre diferite aspecte ale activităţii) sau ocazionale. Traseul
comunicărilor scrise poate fi clar fixat (mai ales în cazul comunicărilor standardizate, existând
persoane şi chiar compartimente specializate care le întocmesc, le dirijează circuitul lor sau care le
aprobă, dar există şi comunicări scrise ocazionale, care au un traseu mai puţin riguros.
Unele organizaţii au o descriere clară a tuturor acestor aspecte, sau chiar o reglementare
strictă (cele care au implementat deja sisteme de asigurarea calităţii), în timp ce în altele sistemul
funcţionează oarecum ―de la sine‖, în baza tradiţiei sau doar a activităţii în sine, fiind caracterizat
prin grade diferite de dezordine (sistem haotic de comunicare). În cazul celor din urmă, în
momentul implementării unui sistem de calitate pot apărea o mulţime de dificultăţi legate de
structurarea şi formalizarea sistemului şi de obţinerea unei funcţionări de calitate.
Organizaţiile care implementează Sistemul de Asigurare a Calităţii (SAC) au reguli şi
proceduri complete pentru organizarea fluxului informaţional, pentru tipizarea şi codificarea tuturor
documentelor scrise care circulă în sistem. Sistemul SAC este un bun model de organizare a
comunicări scrise, fixând responsabilităţile şi asigurând trasabilitatea în domeniul procesării
documentelor.
2.4. Roluri în comunicare
Rolurile în comunicare sunt manifestări comportamentale ale indivizilor în procesul de
comunicare. Aşa cum am arătat anterior, persoanele centrale sunt mai active în reţea, mai
satisfăcute şi deţin, prin însăşi poziţia lor, o putere potenţială rezultată din monopolizarea
informaţiei. Ele o pot transpune în fapt reglementând circulaţia informaţiei între membrii şi intrarea
informaţiei noi în reţea. Acest rol activ în comunicare se manifestă şi în influenţarea rezultatului
cooperării (performanţa în muncă) şi în luarea deciziilor.
Controlorul informaţiei poate fi şi o altă persoană decât persoana centrală a reţelei. Rolul de
controlor poate fi jucat de oricine, în circulaţia ascendentă (subordonatul poate influenţa decizia
superiorilor selectând informaţia care le parvine) sau în cea descendentă (şeful comunică
subordonaţilor numai ceea ce trebuie să ştie şi în felul acesta le influenţează cooperarea şi
performanţa), numai că părerile participanţilor la reţea diferă referitor la ceea ce trebuie să ştie
fiecare). Controlul are aspecte pozitive şi negative, ducând la furnizarea unor cantităţi insuficiente
sau excesive, în unele cazuri producându-se baraje.
Omul de legătură este o persoană a cărei activitate presupune contacte frecvente cu două
sau mai multe grupuri. Ea facilitează coordonarea acelor grupuri informându-le reciproc despre
activităţile celorlalte, atunci când ele nu interacţionează în procesul muncii. Legătura este necesară
mai ales în organizaţiile cu diferenţiere mare a subunităţilor sau cu activităţi cu un grad mare de
autonomie.

3. Variabile procesuale ale comunicării

Transmiterea mesajului de la emiţător la receptor este afectată de o serie de variabile care ţin
de cei doi agenţi, de canal sau de structura mesajului.

11
 Acurateţea mesajului este menţinerea unităţii şi semnificaţiei prin codificare /decodificare la
nivelul emiţătorului, respectiv al receptorului şi este influenţată atât de credibilitatea sursei (E) cât şi
de structura mesajului. Majoritatea studiilor asupra acestui aspect este realizată la nivelul
receptorului. De exemplu superiorii consideraţi ―credibili‖ erau percepuţi ca furnizând informaţie
mai clară. Acurateţea percepută (aşa cum receptează destinatarul mesajul) este diferită de cea reală
(aşa cum a fost emis) şi depinde de credibilitatea sursei, de încrederea pe care R o are în ea şi de
influenţa pe care acesta o exercită asupra lui R şi mai puţin de structura obiectivă a mesajului.
În comunicarea orală, gradul de acurateţe al transmiterii mesajului este mai mic decât în
comunicarea scrisă, datorită faptului că înţelegerea de ansamblu a mesajului este dependentă de
calităţile mnezice ale receptorului: acesta va înţelege în funcţie de capacitatea de a evoca cât mai
multe unităţi de informaţie stocate în memoria de scurtă durată. Cu cât mesajul a fost mai lung, cu
atât el va uita mai multe unităţi de informaţie şi va înţelege în mai mică măsură mesajul.
Comunicarea scrisă previne acest neajuns prin faptul că forma şi conţinutul mesajului sunt
consemnate şi păstrate intacte pe un suport exterior (hârtie sau format electronic), pot fi recitite de
mai multe ori, în ritmul optim de înţelegere al receptorului, permiţând o mai mare acurateţe a
transmiterii conţinutului mesajului.
Un alt factor care influenţează acurateţea este diferenţa dintre repertoriile de semnificaţii ale
emiţătorului şi ale receptorului: cu cât această diferenţă este mai mare, cu atât înţelegerea mesajului
de către receptor este mai scăzută, deci acurateţea este mai mică.

Indexul Flesch 6este o metodă de studiere a acurateţei recepţiei mesajelor în comunicarea

scrisă, prin care urmăreşte stabilirea proporţiei dintre cantitatea de informaţie citită şi cea
înţeleasă şi reţinută, prin calcularea unor aspecte (numărul de silabe reţinute din 100 de
cuvinte, lungimea medie a unei propoziţii reţinute - în cuvinte, în funcţie de dificultatea
textului şi nivelul de instruire al receptorului). Rezultatele sunt folosite în analiza gradului
de adecvare a instrucţiunilor şi reglementărilor la nivelul de înţelegere al celor vizaţi şi
eventuala reformulare a mesajelor în forme accesibile.

Deschiderea spre comunicare este o variabilă individuală legată de emiţător: unii

participanţi sunt mai deschişi, au mesaje mai directe şi lasă să transpară mai multă informaţie despre
ei înşişi, alţii sunt mai închişi, mai prudenţi. Diplomaţii de exemplu, sunt foarte închişi, mesajele lor
trebuiesc ―traduse‖. Avem tendinţa de a fi mai prudenţi în comunicarea cu persoanele necunoscute
şi cu cele cu statut social diferit, dar frecvenţa contactelor favorizează deschiderea. În comunicarea
interpersonală există o tendinţă spre simetrie în atitudinea faţă de comunicare în sensul că avem
tendinţe ―de a reduce schimburile de informaţii cu persoane percepute ca închise‖ şi invers‖.
―Comunicarea închisă‖ are rolul de a menţine diferenţele de statut şi este iniţiată şi menţinut de
regulă de cel favorizat.
Distorsiunea este reproducerea incorectă a unei informaţii obiectiv corecte prin exagerarea
aspectelor favorabile sau defavorabile, filtrarea unor aspecte, blocarea sau omiterea completă a unor
date şi poate fi conştientă sau nu. În comunicarea ascendentă, subordonatul poate să blocheze
informaţia negativă importantă pentru scop şi să exagereze informaţiile pozitive despre sine, ceea ce
duce la pierderea abilităţii superiorului de a discerne informaţia relevantă de cea irelevantă şi la
adoptarea unor decizii greşite. Fenomenul se produce mai ales atunci când E nu are încredere în R.
Superiorul are tendinţa de a filtra sau bloca mai puţin informaţia negativă şi de a exagera mai puţin
pe cea pozitivă. Comunicarea descendentă este afectată mai mult de control decât de distorsiune în
sensul că sunt omise informaţiile nerelevante pentru subordonaţi.
Excesul de informaţie (redundanţa mesajului) se produce atunci când E transmite mai multă
informaţie decât poate recepţiona R şi este mai frecvent în comunicarea organizaţională decât

6
Apud Muchinsky, 1987, p. 557.

12
deficitul. Organizaţiile încearcă să limiteze cantitatea de informaţie care este accesibilă fiecărui
participant la activitate la un nivel optim prin definirea reţelelor de comunicare. Organigrama
reprezintă nu numai raporturile funcţionale generale între entităţile componente ale organizaţiei, ci
şi reţelele de comunicare formală care decurg din aceste raporturi. Dirijând fluxul informaţional
prin reţele prestabilite, informaţia este distribuită, în funcţie de conţinutul ei, doar persoanelor care
au nevoie de ea pentru activitate.
Problema este de a stabili, după caz, limita de la care începe excesul, aceasta depinzând de
calităţile persoanei. Excesul are influenţă pozitivă asupra satisfacţiei (persoanele care primesc mai
multă informaţie sunt mai mulţumite) şi negativă asupra performanţei reale în muncă. Individul are
tendinţa de a dori mai multă informaţie decât are în mod real nevoie pentru că aceasta îi produce un
sentiment de certitudine în luarea deciziilor, chiar dacă acestea sunt de slabă calitate.
Apărări faţă de excesul de informaţie. Atunci când capacitatea de recepţie a individului
este depăşită el se apără prin omisiune (refuză să prelucreze, să decodifice o parte din informaţie),
filtrare (separarea informaţiei relevante de cea irelevantă), aproximare (categorizarea informaţiei
după o schemă simplificatoare) sau pur şi simplu prin evitarea informaţiei. Excesul de informaţie
poate depinde şi de conţinutul sarcinii şi de feedback-ul rezultatului, dar atunci când el devine
cronic poate fi un factor de stres.
Deficitul de informaţie poate să afecteze în sens negativ performanţa, mai ales când este
legată direct de procesul muncii (persoana nu primeşte suficientă informaţie utilă); dar comunicarea
nu se referă numai la acest aspect, ci ea priveşte o serie de alte domenii: comunicare interpersonală,
cunoaşterea activităţii colegilor de muncă, a celorlalte grupuri, a conducerii, a obiectivelor
organizaţiei. Deficitul de informaţie este compensat de apariţia zvonurilor: ele iau naştere prin
emiterea şi răspândirea unor opinii de către un lanţ sau o reţea de comunicare. Distorsiunea
interpretărilor este accentuată de suprapunerea şi amplificarea unor opinii ale emiţătorilor succesivi
şi de ―creditarea‖ unor lideri de opinie.

4. Efectele comunicării la nivel individual şi organizaţional

Climatul de comunicare este atmosfera generală în care are loc comunicarea

organizaţională. Climatul influenţează atât procesul comunicării, cât şi efectele sale asupra
performanţei individuale şi de grup şi a satisfacţiei. Climatul de cooperare este caracterizat prin
flexibilitate, spontaneitate, respect, empatie, încredere reciprocă, centrare pe sarcină. Participanţii
sunt preocupaţi de rezolvarea problemelor de serviciu, se apreciază şi se respectă reciproc, nu
acţionează pe baza unor ―agende ascunse‖. Climatul defensiv este generat de lipsa de încredere
reciprocă între angajaţi, suspiciune, tendinţă de a-i domina şi controla pe ceilalţi, tendinţă de
securizare prin recurgere la ―agenda ascunsă‖ (una spun şi alta gândesc şi fac). Participanţii sunt
preocupaţi mai mult de conflicte şi tensiuni decât de activitatea propriu-zisă, sunt manipulativi,
blochează şi filtrează informaţia şi încearcă să dobândească prin aceasta mai multă putere personală.
Climatul de comunicare depinde nu numai de natura organizaţiei, ci şi de valorile şi tradiţiile sale,
de grupurile de putere existente şi de relaţiile dintre ele, de politicile manageriale, de gradul de
rigiditate al reţelelor de comunicare.
Performanţa în muncă poate fi abordată la mai multe niveluri: individual, grupal,
organizaţional. Pe lângă variabilele individuale care influenţează performanţa (aptitudini,
competenţe, motivaţie, trăsături de personalitate, stare de sănătate) şi alte variabile organizaţionale,
de natură tehnică, tehnologică şi de organizare a activităţii (echipamente, spaţiu şi orar de muncă,
tehnologii, management, sisteme de stimulare etc.), comunicarea interpersonală şi organizaţională
este considerată ca un factor important. Cercetările au arătat că feedback-ul - cunoaşterea
rezultatelor imediate şi finale ale activităţii proprii - are o influenţă pozitivă indiferent de sursa de la
care provine (organizaţie, şefi, colegi, sarcina în sine). Comunicarea rezultatelor are un rol
informaţional şi totodată motivaţional: centrează atenţia pe aspectele relevante ale sarcinii,

13
orientează spre comportamente dezirabile şi adecvate performanţei; excesul de feedback poate
deteriora performanţa în timp ce deficitul poate duce la un comportament aleator şi ineficient.
Pentru a evita deteriorarea performanţei la nivel organizaţional prin integrarea lentă a noilor
angajaţi, unele firme au conceput programe speciale de familiarizare rapidă prin furnizarea
informaţiilor esenţiale despre norme, reglementări, canale de comunicare, etc.

Un experiment de laborator realizat de Zand7 a demonstrat că grupurile cu niveluri

ridicate de încredere interpersonală şi cu o mai mare deschidere sunt mai eficiente în
rezolvarea problemelor şi în soluţionarea conflictelor. Rezultatele au fost confirmate şi de
un alt studiu al lui O‘Reilly şi Roberts realizat pe 43 de echipe ale Marinei SUA şi pe
trupele speciale de asalt ale poliţiei, au arătat că cele mai eficiente aveau şi comunicarea cea
mai deschisă şi mai fidelă (nedistorsionată).

Nu toate aspectele comunicării contribuie egal la performanţă, aceleiaşi frecvenţe a

comunicării ascendente a doi angajaţi fiindu-le asociate conţinuturi diferite: unul furnizează
informaţii utile deciziei, celălalt cere permanent îndrumări.
Satisfacţia în muncă este influenţată şi ea de comunicare, aşa cum am arătat în paragrafele
precedente: cei care au acces la mai multă informaţie sunt mai mulţumiţi, deşi au performanţe mai
slabe, deficitul de informaţie şi distorsiunea creează insatisfacţie, mai ales atunci când este vorba de
informaţie utilă pentru muncă. Excluderea de la comunicare creează nu numai insatisfacţie ci şi
nesiguranţă şi tensiune emoţională.
Eficienţa activităţii la nivel grupal depinde de natura reţelei (formală / informală) şi de
structura ei (restrictivă / flexibilă). Reţelele formale sunt destinate circuitului informaţiilor necesare
bunei desfăşurări a activităţii şi, din acest motiv sunt şi restrictive: participanţii au acces numai la
acele informaţii care le sunt indispensabile activităţii proprii şi colaborărilor implicate. Cu cât
organizaţia este mai ierarhizată, cu atât controlul fuxului informaţional creşte. Reţele restrictive,
prin faptul că au circuite informaţionale şi reguli de comunicare bine definite, au avantajul că permit
o execuţie rapidă (principala raţiune a unităţii de comandă) şi nu lasă loc pentru deliberări,
interpretări individuale. Dezavantajul lor este legat de faptul că nu permit decât în mică măsură
realizarea funcţiei expresive a comunicării, au tendinţa de a genera stări de insatisfacţie, tensiuni,
opoziţie, filtrări şi blocaje.
Funcţionalitatea reţelelor nerestrictive, fie ele formale sau informale este afectată de
lentoarea difuzării mesajelor, de dependenţa transmiterii de caracteristicile individuale ale
participanţilor (motivaţie, interese etc) şi de tendinţa spre exces de informaţie. Avantajul lor constă
în faptul că satisfacţia generată de accesul la informaţie măreşte coeziunea grupurilor şi loialitatea
faţă de organizaţie.
Existenţa reţelelor de comunicare informală nu are numai efecte negative asupra eficienţei
activităţii. Rezistenţa la schimbare poate fi contracarată promovând elemente ale schimbării prin
aceste reţele: credibilitatea informaţiilor va fi crescută de asocierea lor cu sursele informale, iar
angajaţii vor accepta mai uşor persuasiunea şi vor adera la schimbările propuse.

5. Strategii de comunicare organizaţională

5.1. Sisteme de comunicare

Sistemele de comunicare organizaţională iau naştere, odată cu organizaţia, atât la nivel
formal, cât şi la nivel informal. Un sistem de comunicare organizaţională presupune existenţa unor
principii şi norme formale (reglementări legale, regulamente interne, proceduri), tradiţii, principii,
proceduri etc., de natură informală, care guvernează procesul şi rezultatele comunicării. La acestea

7
Apud Muchinsky (1987), pp. 569-570.

14
se adaugă reţele de comunicare, mijloace şi tehnici de comunicare, roluri comunicaţionale
îndeplinite de actorii procesului (indivizii şi compartimentele), responsabilităţi.
Un bun sistem de comunicare organizaţională scrisă trebuie să se bazeze pe următoarele
principii:
 Eficienţă: documentele trebuie să răspundă nevoilor de comunicare rezultate din activitatea
practică a organizaţiei; ele trebuie concepute într-o formă simplă şi clară (acurateţe), trebuie
sa fie complete şi întocmite / procesate la timp. Reţelele de comunicare trebuie, la rândul lor,
să fie explicit stabilite ca structură şi direcţie de circulaţie a informaţiei. Procedurile de
procesare trebuie să cuprindă termene şi responsabilităţi de procesare.
 Transparenţă: toţi participanţii la sistemul de comunicare scrisă trebuie să cunoască
conţinutul şi forma documentelor standardizate, conţinutul şi forma orientative ale celor
nestandardizate, reţelele (circuitul) şi procedurile de procesare pentru fiecare document cu
care lucrează.
 Responsabilitate: fiecare participant la sistemul de comunicare organizaţională trebuie să
fie conştient de importanţa asumării responsabilităţii pentru emiterea, recepţia şi procesarea
documentelor legate de sarcinile sale de serviciu. Stabilirea unor proceduri standard de
participare la sistemul de comunicare organizaţională fixează în mod clar responsabilităţile
şi previne orice ambiguitate şi pasare a responsabilităţii.
5.2. Programe de comunicare
Comunicarea organizaţională eficientă presupune existenţa unor principii clare, utilizarea
unor mijloace şi asigurarea bunei funcţionări a reţelelor de comunicare existente.
Principii
 un bun program de comunicare trebuie să aibă două sensuri (asigurarea feedback-
ului);
 subiectele comunicărilor trebuie să aparţină sferei de interes a lucrătorilor;
 comunicările sunt eficiente când au ca obiect fapte şi ineficiente când constau în
discursuri sau teorii;
 stilul comunicărilor trebuie să fie obiectiv (nici condescendent, nici paternalist, nici
―cald‖, emoţional sau dimpotrivă, vexatoriu).
Mijloace
 vizite neoficiale ale conducerii la locurile de muncă au un efect de calm, satisfacţie şi
stimulare, conducerea ―invizibilă‖ are efecte proaste;
 discuţii directe şef / subaltern;
 şedinţe scurte, în grupuri mici;
 anihilarea zvonurilor prin discutarea deschisă în grup.
Simptome patologice de evitat
 refuzul şefului de a comunica clar obiectivul de atins;
 teama şefului că subalternul să cunoască obiectivele superioare;
 refuzul şefului de a comunica subalternilor informaţiile necesare pentru a-şi îndeplini
munca.

6. Influenţele parametrilor organizaţiei asupra comunicării

Comunicarea organizaţională diferă în funcţie de mărimea organizaţiei, de gradul de

centralizare, de gradul de incertitudine în activitate:
 în organizaţiile mici comunicarea este predominant orală, realizată prin contacte directe,
orizontală şi pe verticală, toţi participanţii au acces egal la informaţie, comunicarea scrisă
fiind folosită mai mult în relaţiile cu exteriorul;

15
  în organizaţiile mari predomină comunicarea scrisă, informaţia circulă mai lent, este
diferenţiată pe compartimente (nu toţi participanţii au nevoie în procesul muncii de aceeaşi
informaţie, de aceea este mai practic pentru toată lumea ca ea să fie selectată în funcţie de
activitate); cu cât numărul compartimentelor coordonate creşte, cu atât reţeaua de
comunicare este mai complicată şi mai încărcată de informaţie; datorită lungimii mari a
canalelor de comunicare, probabilitatea distorsiunilor este mai mare decât în cazul
organizaţiilor mici, comunicarea orală este limitată la persoanele care interacţionează direct
în procesul muncii;
 în reţelele centralizate de comunicare accentul cade pe comunicarea verticală (ascendentă
/descendentă) şi distanţa dintre vârful şi baza ierarhiei se măreşte; informaţia circulă prin
lanţuri ierarhice stabilite, dar nevoia de control diferă după tipul muncii şi gradul ei de
organizare. De exemplu, la un atelier de reparaţii auto (muncă autonomă) nevoia de
comunicare este mai mare decât la o secţie de montaj semiautomatizată dintr-o fabrică de
automobile, unde ―tactul benzii‖ controlează ritmul muncii şi îndeplinirea sarcinilor,
simplificând comunicarea, dar, dincolo de un grad de automatizare, defecţiunile frecvente
ale utilajelor cresc nevoia de comunicare între participanţi.
 reţele descentralizate au o organizare predominant orizontală, cu mai puţine niveluri
ierarhice; pentru integrarea părţilor (unităţile de muncă) se foloseşte mai mult comunicarea
orizontală directă, în cazul cooperării pentru rezolvarea sarcinilor de muncă, iar
comunicarea verticală are ca scop predominant controlul;
 gradul de incertitudine în activitate este variabil de la un domeniu la altul, de la o
organizaţie la alta, dar este puternic dependent de condiţiile externe organizaţiei. De
exemplu o firmă trebuie să facă faţă schimbărilor de pe piaţa produselor şi a muncii, din
domeniul financiar, al tehnologiei, al resurselor de materii prime; în această ipostază,
deciziile strategice devin importante pentru însăşi existenţa organizaţiei. Datorită marii
variabilităţi a factorilor care sunt implicaţi în decizie, a imposibilităţii de a-i controla, creşte
incertitudinea deciziei, ceea ce atrage după sine o nevoie crescută de comunicare
intraorganizaţională şi mai ales extraorganizaţională. Comunicarea aduce informaţie
suplimentară şi astfel este posibilă reducerea incertitudinii.

7. Comunicarea managerială

Managerul, ca persoană care gestionează resursele materiale, financiare şi umane ale unei
organizaţii îşi asumă funcţii specifice: planificare, organizare, comandă, coordonare şi control.
Exercitarea fiecăreia din aceste funcţii presupune comunicarea cu ceilalţi membrii ai organizaţiei şi
cu persoane, grupuri sociale şi instituţii exterioare organizaţiei. Bunul mers al întregii organizaţii,
supravieţuirea ei în mediul social, depind de modul în care managerul gestionează o a patra resursă,
de natură subtilă - informaţia. S-a spus: informaţie = putere. De fapt circulaţia informaţiei -
comunicarea - este cea care leagă între ele celelalte resurse. În şi prin activitatea sa, managerul
stabileşte structurile şi imprimă stilul de comunicare, îşi consolidează puterea. Formula de mai sus
ar putea fi exprimată: comunicare = putere. Managerul există ca putere reală în organizaţie şi îşi
îndeplineşte funcţiile comunicând:
 Planificarea activităţii se bazează pe o amplă informare internă asupra resurselor materiale,
financiare, umane, asupra disfuncţiilor şi problemelor interne cât şi pe informare externă
asupra situaţiei de pe piaţă, a diferitelor evenimente care afectează organizaţia, informare
vitală mai ales în condiţiile unei situaţii dinamice, cum este cea din societatea românească
―în tranziţie‖. Calitatea deciziilor luate depinde de calitatea şi cantitatea de informaţie de
care dispune managerul la un moment dat. Deciziile manageriale, concretizate în obiective şi
planuri de realizare sunt apoi comunicate tuturor celor implicaţi în realizarea lor.

16
  Organizarea - funcţie subsecventă planificării, presupune stabilirea şi atribuirea de sarcini,
determinarea structurilor funcţionale, stabilirea termenelor şi a parametrilor de executare a
sarcinilor (cine, ce, cum, când are de făcut). Alocarea resurselor organizaţiei este mediată de
comunicarea internă, deci eficienţa organizării depinde, alături de competenţa managerului,
de felul în care se informează şi îi informează pe ceilalţi.
 Comanda - funcţia cea mai sensibil determinată de comunicare - constă în direcţionarea
subordonaţilor pentru atingerea obiectivelor prin dispoziţii, ordine, instrucţiuni. Modul în
care managerul îşi ―conduce‖ oamenii spre obiective, delegarea responsabilităţilor,
motivarea pentru muncă depind de stilul de comunicare.
 Coordonarea resurselor şi compartimentelor funcţionale pe parcursul realizării obiectivelor,
climatul de colaborare, atenuarea tensiunilor, rezolvarea conflictelor şi depind şi ele de stilul
de comunicare şi de tactul managerului.
 Controlul constă din verificarea îndeplinirii obiectivelor de către fiecare persoană şi
compartiment funcţional în condiţiile prescrise (termene, calitate etc.), evaluarea
performanţelor şi comportamentului organizaţional al angajaţilor. Stilul de comunicare,
relaţionare şi conducere se manifestă plenar în interviurile de comunicare a evaluării,
discuţiile de disciplinare, analiza rapoartelor subordonaţilor şi întocmirea propriului raport
de activitate.
Analize ale ponderii comunicării în activitatea managerială au arătat că timpul alocat
acesteia este foarte mare şi creşte odată cu nivelul ierarhic. Această situaţie pune încă o dată în
evidenţă importanţa abilităţilor sociale şi comunicaţionale pentru munca managerului. Munca reală
a managerului se concretizează prin roluri interpersonale, informaţionale, decizionale.
 Rolurile interpersonale sunt jucate de manager ca persoană de legătură între organizaţie şi
exterior, între membrii organizaţiei, între diferite compartimente, între persoane şi
compartimente / instanţe ierarhice. Personalitatea managerului se manifestă în fiecare dintre
aceste relaţii şi se modelează prin exercitarea rolurilor.
 Rolurile informaţionale, manifestate prin gestionarea resursei ―informaţie‖, contribuie la
căutarea şi primirea de informaţii (interne şi din mediu) necesare deciziilor, transmitere de
informaţii utile pentru îndeplinirea sarcinilor de către subordonaţi, reprezentarea organizaţiei
în exterior.
 Rolurile decizionale, implicite actului de conducere, se bazează pe primele două categorii şi
constau în adoptarea de strategii de dezvoltare, schimbare, rezolvarea disfuncţionalităţilor
pentru atingerea obiectivelor.
Exercitarea acestor roluri manageriale presupune folosirea funcţiilor organizaţionale ale
comunicării (informare, coordonare, control, motivare, exprimare emoţională) pentru îndeplinirea
funcţiei de gestiune a tuturor resurselor organizaţiei. Iată câteva exemple de situaţii de comunicare
fără de care munca managerială ar fi de neconceput: participarea la şedinţe (operative, de comitet de
direcţie etc.), discuţii telefonice cu personalul din subordine, discuţii cu alte persoane din
conducere, discuţii cu diferiţi clienţi, furnizori, alte organizaţii, audienţe, activităţi de protocol
(primirea unor delegaţii din ţară şi din străinătate), rezolvarea corespondenţei şi semnarea mapei,
discuţii cu liderii sindicali din firmă, consultarea unor materiale de specialitate.
Scopurile comunicării manageriale sunt strâns legate de obiectivele generale ale
organizaţiei: informare, comandă şi instruire, influenţare şi convingere, îndrumare şi sfătuire,
integrare şi menţinere. Managerul face să circule informaţia utilă atingerii acestor obiective,
coordonează sursele intermediare de comunicare, face să ajungă informaţiile utile la timpul potrivit
şi la persoana potrivită, foloseşte informaţia pentru a face clare scopurile organizaţiei pentru
angajaţi, pentru a-i cointeresa şi a le crea satisfacţia atingerii scopurilor. Adeziunea angajaţilor la
scopurile organizaţiei, ―concertarea‖ şi concentrarea eforturilor lor se pot realiza folosind toate
formele şi resursele comunicării manageriale.

17
Bibliografie
 Cimpean E.A.(2005), Managementul firmei si dezvoltarea resurselor umane in organizatii,
Cluj-Napoca: Editura Risoprint
 Constantin – Stoica, A., Constantin, T., (2002) managementul resurselor umane, Iaşi:
Institutul European
 Sechelarie, O.M., Petrişor, N.F., (1998), resursele umane – o provocare pentru
managementul contemporan, Piteşti: Editura Paralela 45
 Pânişoară, I.O., (2004), Comunicarea eficientă, ediţia a II-a, Iaşi: Editura Polirom
 Popescu, D., (1998), Arta de a comunica, Bucureşti: Editura Economică
 Şoitu, L., (1997), Pedagogia comunicării, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică,
 Jablin, F.M., Putnam, L.L, (2001), The New Handbook of Organizational Communication,
Publishers: Sage, Thousand Oaks

18
 Capitolul II. LUCRUL ÎN ECHIPĂ

Camelia Stanciu

1. Munca în echipă – delimitări conceptuale

Echipa este locul unde se întâlnesc şi interacţionează grupuri diferite care îşi împărtăşesc
speranţele despre scopuri şi roluri într-o atmosferă armonioasă8.
Există mulţi termeni care descriu munca în grup în cadrul organizaţiilor şi modul în care îşi
defăşoară activitatea.
Grupul de lucru reprezintă colectivul de persoane implicate în organizaţii, ce îndeplinesc
sarcini în vederea realizării obiectivelor organizaţiei din care fac parte. Ele au aceleaşi obiective
globale de lucru, autoritatea necesară, autonomia şi resursele cerute de scopurile propuse9.
Munca este exercitarea efortului şi aplicarea cunoştinţelor şi aptitudinilor în vederea
realizării unui scop. Termenul „relaţie de muncă” descrie raporturile care există între angajatori şi
angajaţi la locul de muncă. Aceste raporturi pot fi formale (de ex., acorduri de procedură, contracte
de muncă) sau informale – sub forma contractului psihologic, care exprimă anumite presupuneri şi
aşteptări în legătură cu ce au de oferit şi sunt doritori să dea efectiv managerii şi angajatorul
(Kessler & Undy).
Munca în echipă este capacitatea de a munci împreună pentru a realiza o idee comună,
capacitatea de a direcţiona realizările individuale spre obiectivele organizaţionale, este sursa ce le
permite oamenilor obişnuiţi să atingă rezultate neobişnuite (A. Carnegie).

1.1. Diferenţa dintre grupuri şi echipe

Toate echipele sunt, prin definiţie, grupuri, dar nu este necesar ca reciproca să fie adevărată,
adică toate grupurile să fie echipe. În literatură există tendinţa de a folosi termenii de grup şi echipă
unul în locul celuilalt şi nu este uşor să se facă o distincţie între aceste noţiuni. Echipele apar când
un număr de persoane au un obiectiv comun şi recunosc că succesul lor personal depinde de
succesul altora.
Acele persoane sunt interdependente. În practică, aceasta înseamnă că în cele mai multe
echipe oamenii vor contribui cu abilităţi diferite. De asemenea, înseamnă că tensiunile şi
comportamentele contradictorii vor fi demonstrate în echipă.
Belbin arată că pe măsură ce munca în echipă devine un termen la modă, a început să
înlocuiască tot mai mult referirea la grupuri şi orice activitate este descrisă acum ca „muncă în
echipă‖. Tot el pune sub semnul întrebării dacă este utilă distincţia dintre grupuri şi echipe, oferind
câteva caracteristici care să realizeze diferenţa dintre cele două10.

Echipă Grup
Mărime Limitată Medie / mare
Selecţie Esenţială Irelevantă
Leadership Partajat / prin rotaţie Singular
Percepţie Înţelegerea reciprocă a Concentrare pe lider
cunoştinţelor

8
Tripon, A., On, A., Petelean, A., 2003, Management operaţional. Performanţa în echipă, p. 7
9
West, M.A., 2005, Lucrul în echipă, p. 33
10
Belbin, M., Beyond the Team

19
Stil Coordonare a rolurilor Conformism convergent
Spirit Interacţiune dinamică Oponenţii sunt persecutaţi de
majoritate

Prin munca în echipă se înţelege un număr restrâns de persoane cu abilităţi complementare

care urmăresc un scop, obiective de realizat şi o abordare comună, pentru care se consideră reciproc
responsabile (J.R. Katzenbach & D.K. Smith). Această definiţie identifică câteva trăsături
importante ale echipelor:
 număr mic de persoane cu abilităţi complementare;
 urmărirea unui scop comun;
 urmărirea unor obiective comune de realizat;
 urmărirea unei abordări comune;
 se consideră reciproc responsabile.
Echipa – ca structură socioprofesională – se caracterizează prin11:
 obiective comune definite cu rigoare, realism şi credibilitate;
 sistem de norme, valori etice şi principii împărtăşite de toţi membrii;
 responsabilităţi precise, atribuţii clare, statut şi roluri bine determinate şi distribuite celor cu
calităţi adecvate; participare directă la adoptarea şi aplicarea deciziilor;
 încredere, respect reciproc şi cooperare activă;
 comunicare deschisă şi onestă;
 climat psihosocial prielnic colaborării şi sprijinului reciproc;
 preţuire şi recunoaştere a muncii şi rezultatelor obţinute de către membrii echipei;
 recompensarea succeselor individuale şi de echipă.
Echipele:
 sunt cele mai indicate pentru a rezolva probleme complexe care necesită opinii şi cunoştinţe
diferite;
 reprezintă un excelent mediu de învăţare;
 sunt mult mai orientate spre obiective decât organizaţia în ansamblu, îşi stabilesc mult mai
uşor o viziune şi un scop propriu;
 valorifică mai bine resursele fiecărui membru;
 sunt mai flexibile decât grupurile organizaţionale deoarece pot fi mult mai uşor formate,
dizolvate, reorganizate sau redimensionate;
 cultivă loialitatea şi funcţionează pe principiul „toţi pentru unul şi unu pentru toţi‖;
 favorizează delegarea de responsabilităţi pentru că oferă garanţia de a controla
comportamentul membrilor săi prin norme proprii.
Munca în echipă presupune colaborarea mai multor persoane care împart acelaşi spaţiu de
lucru, în vederea atingerii unui ţel comun.
În concepţia lui H. Owen, V. Hodgson, H. Gazzarg, indiferent de locul în care se lucrează
(birou, spital, şcoală, etc.), trebuie obţinut următorul acronim:
Efortul
Conjugat
Holist
Incită la
Performanţe
Apreciabile
Sarcinile care se pretează mai degrabă lucrului în echipă decât muncii individuale trebuie să
fie alese în funcţie de următoarele criterii12:

11
Arădăvoaice, Gh., 2008, Liderul şi munca în echipă, p. 9

20
  completivitate – sarcini complete;
 cerinţe variate – sarcina presupune multiple competenţe stăpânite de diverşi indivizi;
 necesitatea interdependenţei şi interacţiunii – sarcina presupune cooperarea, comunicarea,
schimbul de informaţii şi dezbaterea deciziilor cu privire la metoda cea mai eficientă de
lucru;
 semnificaţia sarcinii – contribuţia importantă a sarcinii la atingerea scopurilor
organizaţionale sau la dezvoltarea societăţii în general;
 oportunitatea de a acumula noi cunoştinţe – asigură membrilor şansa de a-şi îmbunătăţi sau
extinde deprinderile şi cunoştinţele;
 posibilităţi de executare a sarcinii – sarcina poate fi executată astfel încât să constituie o
provocare pentru membri, cerându-le mai multă responsabilitate şi deprinderea unor noi
aptitudini pe parcurs;
 autonomie – gradul de libertate pe care îl au echipele cu privire la felul în care îşi fac treaba,
de la ceva neînsemnat precum momentul pauzelor de lucru, la luarea deciziilor privitoare la
noi produse sau alt personal.

2. Construirea unei echipe eficiente

2.1. Etapele dezvoltării echipei

Modelul cel mai cunoscut şi mai răspândit de evoluţie a echipei (Tuckman, 1965) presupune 5
stadii: formarea, etapa de agitaţie, normarea, etapa de funcţionare şi întreruperea activităţii.
Formarea
La acest nivel apare adesea un grad ridicat de anxietate. Membrii echipei pun întrebări care
reflectă interesul cu privire la rolurile atribuite şi la resurse. Indivizii din cadrul echipei caută
informaţii despre alţi membri, mai ales legate de background-ul acestora şi experienţa în tipul de
sarcină pe care echipa trebuie să o execute.
Etapa este caracterizată de încercări repetate de a identifica sarcinile în termeni de parametri
relevanţă şi de a stabili cum anume se vor realiza, precum şi de stabilirea tipului de informaţii
necesare şi a modului în care vor fi utilizate.
Cea mai importantă sarcină este stabilirea clară şi de comun acord a obiectivelor.

Tipuri de comportamente disfuncţionale în echipele aflate în tranziţie13

La membrii echipei
Anxietate evidentă faţă de
perspective
Tentative de a se face
neobservaţi
Reevalură ale carierei
profesionale
Bucuria / regretul faţă de
schimbarea conducătorului
Stare de confuzie temporară
Sabotaj
Lipsă de încredere sau reproş
Testarea noului conducător
Panică
Aspiraţie la funcţiile
La conducătorul echipei
Tentative de preluare a
controlului
Schimbări aparent aleatorii
Evaluări incorecte ale
personalului
Idei preconcepute negative
Nepotism
Aşteptări exagerate / frustrare obiectivul/priorităţile grupului
Reacţii la stres
La întreaga echipă
Creşterea / scăderea stimei de
sine
Comportament competitiv
Redefinirea domeniului
Scăderea nivelului de
ingenuitate
Neclarităţi în ceea ce priveşte
Suspendarea lucrului
Un număr excesiv de şedinţe /
întrevederi
Formarea de noi coaliţii
Renunţarea la proiectele
inovante

12
West, M.A., op.cit., p. 35
13
Tuckman, B.W., 1965, Development Sequence in Small Groups, Psychological Bulletin

21
importante Schimbarea sistemului de
Reacţii la stres recompense

Etapa de agitaţie
În timpul acestui stadiu apar conflictele între indivizi şi subgrupuri. Sunt vizate alegerile,
autoritatea şi/sau competenţa coordonatorului, iar membrii nu acceptă eventuale încercări de
dominare din partea conducerii.
Acest stadiu se caracterizează prin onestitate şi deschidere în rezolvarea divergenţelor.
Normarea
În timpul normării are loc rezolvarea conflictelor, iar echipa începe să abordeze sarcina din
perspectiva unei cooperări pozitive. Se întocmesc planuri şi se stabilesc standarde. Apar norme sau
reguli acceptate şi modalităţi de lucru referitoare la comportamentul individual şi colectiv.
Normele trebuie impuse în conformitate cu nevoile organizaţiei.
Etapa de funcţionare
Membrii echipei încep să vadă rezultatele date de concentrarea constructivă a energiei
asupra sarcinii comune. Se stabileşte o structură de lucru eficientă, în mijlocul căreia indivizii se
simt bine şi încep să colaboreze mai relaxaţi.
La acest nivel trebuie organizate sisteme de revizuire regulată pentru ca echipa să dea randament în
continuare şi să fie în legătură cu mediul în care acţionează.
Întreruperea activităţii
La acest stadiu nu ajung, de regulă, toate echipele, dar, în timp, membri importanţi vor
părăsi grupul, iar proiectele majore vor fi finalizate sau întrerupte.
Nu toate grupurile urmează schema propusă de Tuckman. În unele cazuri se constată
reluarea unor etape pentru a le parcurge gradat, la diverse niveluri.

2.2. Implicaţiile statutului de membru al grupului

Deoarece în primele faze rezultatele sunt minime, există tentaţia de a le parcurge în viteză
sau de a le scurt-circuita, sperând că prin aceasta, grupul va atinge productivitatea maximă.
Deşi tentantă, acestă idee nu dă rezultate. La fel ca şi oamenii, care trec prin stadii de evoluţie în
funcţie de vârstă, experienţă, maturitate şi alţi factori, echipele trec şi ele prin etape previzibile, a
căror durată depinde de factori precum: maturitatea indivizilor şi a echipei, complexitatea sarcinilor,
conducerea acesteia, climatul organizaţional şi cel extern.
Grupurile îşi pot înceta evoluţia la diferite etape; unele nu ajung niciodată pe deplin
funcţionale.
Dat fiind caracterul inevitabil al acestor etape, timpul necesar pentru ca echipa nou
constituită sau cea modificată să devină pe deplin productivă se poate reduce prin împărtăşirea
preocupărilor şi aşteptărilor legate de grup, ceea ce duce la reducerea tensiunilor, a îngrijorării sau
anxietăţii tipice etapelor de formare şi antrenare. Membrii grupului se pot înţelege între ei pentru a
evita „surprizele‖ şi astfel se poate accelera realizarea unei atmosfere de încredere, care permite
renunţarea la aspectele interpersonale în favoarea celor legate de sarcinile profesionale, echipa
putând acum să meargă înainte şi să funcţioneze.

Apartenenţa la echipă
În ceea ce priveşte componenţa echipelor, e necesar să existe o combinaţie de persoane cu
abilităţi şi caractere diferite. Dacă sunt prea asemănătoare, crearea de noi idei va fi limitată şi toată
lumea va dori să joace aceleaşi roluri şi să îndeplinească aceleaşi sarcini.
Pentru a creaşi menţine echipe performante trebuie luate în considerare toate elementele care
influenţează eficacitatea grupurilor. Printre aceste elemente diversitatea membrilor are un loc
aparte. Atunci când membrii echipei sunt omogeni există o serie de avantaje: uşurinţa de a crea

22
relaţii sociale între membriişi începutul interacţiunii necesare pentru a munci împreună. Pe de altă
parte omogenitatea poate să limiteze punctele de vedere, ideileşi creativitatea. Din diversitate
provine o bază mai mare de talente, informaţiişi perspective variate care pot să îmbunătăţească
procesul de luare a deciziilor sau de soluţionare a unor probleme. Aceste aspecte sunt importante
atunci când echipa lucrează la sarcini complexe.
Cercetările au arătat că diversitatea poate crea probleme în stadiile iniţiale de formare a
echipelor. Aceasta apare atunci când conflictele interpersonale care pornesc din diversitate vin să
încetinească procesele de grup cum ar fi construirea relaţiilor, definirea problemei şi partajarea
informaţiilor. Chiar dacă echipele ar putea întâmpina dificultăţi în a rezolva aceste probleme, se
poate dezvolta un potenţial de performanţă o dată aceste probleme au fost rezolvate.
Trebuie să ne asigurăm că membrii echipei sunt trataţi egal. Într-o echipă de până la 6
membri este probabil ca toţi să devină implicaţi. Cei mai tăcuţi nu vor fi dominaţi de personalităţile
mai puternice, iar aceia care nu doresc să muncească nu se pot ascunde atât de uşor. În general,
aceasta este mărimea ideală. Grupurile mai mari, de până la 10 persoane, cuprind adesea una sau
două persoane care nu contribuie foarte mult, dar care pot fi productive. În cele mai mari, se
observă o implicare redusă.
Odată ce au fost stabiliţi membrii echipei, aceştia trebuie să înveţe să lucreze împreună.
Munca în echipă poate avea legătură cu persoane din afara grupului; de exemplu, pot fi implicaţi
agenţi economici sau organizaţii comunitare.

Claritatea sarcinii
Trebuie să ne asigurăm că sarcina este clară pentru toţi. Acest aspect nu ar trebui să se
limiteze doar la a le spune în ce constă; trebuie să le permitem să se gândească la ea şi să pună
întrebări pentru clarificare. Aceasta nu numai că le va furniza informaţii concrete, ci le va şi permite
să-şi formeze o viziune mai clară în privinţa sarcinii şi a ceea ce ar trebui să realizeze.
Pe parcursul unei activităţi mai îndelungate în echipă, fixarea unor termene face sarcina mai
uşor de abordat, poate contribui la creşterea motivaţiei, fiecare etapă poate fi realizată cu succes, iar
progresul va fi mai uşor de monitorizat.

Implicarea membrilor echipei

Pentru ca o echipă să funcţioneze cu succes, membrii săi ar trebui să fie complet dedicaţi
finalizării sarcinii şi realizării obiectivelor. Ei trebuie să sprijine procesul şi produsul muncii în
echipă.
Realizarea unui consens şi asumarea sarcinii de către fiecare membru al echipei este foarte
importantă, atât în vederea obţinerii succesului în echipă, cât şi în vederea dezvoltării fiecărui
membru.
Competiţia dintre membrii unei echipe joacă rar un rol într-o muncă de echipă eficace.
Membrii trebuie să devină camarazi, să-şi ofere sprijin, să-şi împartă echitabil munca, într-o
manieră care să promoveze eficacitatea.
În concepţia lui V. Ricu, construirea unei echipe eficiente presupune un bun design al
lucrului în echipă, în care sunt specificate obiectivele care trebuie îndeplinite, strategia şi
succesiunea paşilor, sarcinile specifice, numărul necesar de oameni, rolurile pe care aceştia trebuie
să le îndeplinească şi abilităţile pe care trebuie să le posede.
Autorul descrie 3 tipuri de abilităţi de care o echipă trebuie să ţină cont pentru a ajunge la
rezultate bune pe plan profesional:
 are nevoie de oameni cu expertiză tehnică;
 echipa trebuie să includă persoane capabile să identifice problemele şi persoane cu abilităţi
de rezolvare a problemelor;
 să decidă competent.

23
 Factorii de personalitate nu pot fi ignoraţi. În mod ideal, membrii unei echipe de succes
înregistrează scoruri înalte la dimensiunile: extraversie, agreabilitate, conştiinciozitate şi stabilitate
emoţională.
Echipele eficiente tind să aibă dimensiuni reduse – mai puţin de 10 membrii. Când este
vorba de numărul membrilor unei echipe, experţii propun abordarea „Think small‖, respectiv o
echipă să fie formată din cel mai mic număr de membrii care pot realiza sarcina cerută.
O echipă performantă necesită un leadership eficient, care să fie în măsură să traseze direcţii
clare şi să genereze un climat de încredere membrilor săi.
Echipele au un ţel sau un obiectiv spre care tind toţi membrii săi, însă liderul trebuie să aibă grijă să
menţină energia şi concentrarea acestora, menţinându-i orientaţi spre ţelul colectiv, chiar dacă
circumstanţele se schimbă permanent.
N. Ceauş consideră că „dacă avem câteva persoane care lucrează împreună, se ajută reciproc
şi stau în acelaşi birou, nu putem vorbi de o echipă, ci doar de câteva persoane care împart acelaşi
spaţiu şi fac acelaşi tip de activitate. Pentru a vorbi de o echipă, trebuie identificat acel „ceva‖ în
jurul căruia s-a format colectivul‖14. În practică, impactul pe care aceste grupuri de lucru îl au
asupra performanţei organizaţiei sunt următoarele:
1. eficienţă sporită: o echipă sudată poate fi coordonată mai eficient şi va urmări coerent
sarcinile;
2. comunicare mai bună: datorită existenţei unui scop comun, barierele de comunicare se
estompează, iar membrii grupului dialoghează deschis şi degajat despre probleme şi soluţii;
3. grad ridicat de motivare: existenţa colaborării şi comunicării cu cei din echipă în vederea
realizării obiectivelor comune reprezintă pentru fiecare membru al grupului de lucru un motiv de a
veni la muncă „din plăcere‖;
4. retenţie sporită: nimeni nu-şi doreşte să plece dintr-o echipă în care se simte bine;
5. profit pentru companie: existenţa unor angajţi eficienţi şi motivaţi are în timp efecte
benefice asupra profitului companiei.
Esenţa construirii unei echipe rezidă în clarificarea speranţelor despre scopuri şi roluri. O
echipă este un eco-sistem. Dezvoltarea echipei şi a individului se petrece dinăuntru în afară.
Indivizii participanţi se concentrează mai întâi asupra schimbării pe care trebuie să o facă în ei înşişi
şi apoi asupra extinderii la alte domenii de influenţă din echipă15.
Alcătuirea unei echipe performante reprezintă o activitate foarte complexă. Avem de-a face
cu indivizi diferiţi, cu profiluri psihologice diferite, cu interese şi aşteptări diferite; din scopurile
echipei trebuie delimitate obiectivele de urmărit pentru fiecare membru, iar acestea trebuie
percepute ca fiind scopuri proprii.
Iniţial, echipa se prezintă ca un grup în formare în care au loc fenomene psihosociale
specifice de relaţionare a persoanelor, de acomodare a unora cu altele, de asimilare a statutelor şi
rolurilor lor. Atunci când toate aceste procese se stabilizează şi funcţionează normal se poate vorbi
de un grup structurat şi coeziv, deci de o echipă16.
Gh. Arădăvoaice arată faptul că selecţia celor mai potriviţi oameni trebuie să se realizeze
după un set de criterii17, precum:
 pregătire profesională de specialitate, în concordanţă cu specificul domeniului de activitate;
 experienţă;
 caracter integru, personalitate bine conturată, atitudine fermă şi principială;
 loial instituţiei, liderului şi celor cu care lucrează;
 spirit de echipă, capacitate de a pune la dispoziţia grupului întregul său potenţial de muncă;

14
Ceauş, N., Training manager, Ed. Codecs
15
Tripon, A., On, A., Petelean, A., ibidem
16
Arădăvoaice, Gh., op.cit., p. 48
17
Idem, p. 49

24
 puterea şi deprinderea de a sesiza disfuncţiile, cauzele acestora şi de a propune soluţii pentru
îmbunătăţirea muncii;
 abilităţi relaţionale pentru a instaura şi menţine raporturi interumane corecte;
 forţă morală pentru eventualele eşecuri;
 tăria de a-i comunica nemijlocit şefului ce aspecte din actul de conducere sunt deficitare, de
a formula şi avansa metode de lucru noi;
 creativitate, spirit inovator, preocupare pentru implementarea elementelor de noutate, pentru
schimbări radicale atunci când necesităţile muncii o cer.
R. Eales-White afirmă că o echipă se formează din motive organizaţionale şi motive
individuale18.
Rezultatele obţinute în urma unui sondaj realizat pe 230 de manageri resurse umane din
SUA, indică faptul că printre beneficiile muncii în echipă se numără: o viziune mai bună în legătură
cu stabilirea direcţiilor majore privind producţia, o programare detaliată şi eficientă a producţiei şi
creşterea capacităţii angajaţilor cooptaţi în echipe de a rezolva conflictele dintre ei.
Majoritatea firmelor îşi stabilesc sau trec printr-un proces de stabilire a valorilor şi a propriei
viziuni asupra viitorului lor. Datorită schimbării rapide şi nesiguranţei din mediile de afaceri,, dacă
acest proces este perceput ca necesar şi poate fi eficient dacă viziunea şi valorile sunt stabilite în
comun, dacă ele coincid cu cele ale liderului şi, de asemenea, dacă există schimbare la nivel de
structură şi sistem, care să asigure alinierea la viziunea şi valorile menţionate.
Figurile următoare prezintă comparativ echipa eficientă şi echipa ineficientă.

Fig. 1 Echipa eficientă19

Procese bine Scop şi Energie şi Umor şi

definite şi direcţie clare entuziasm bună
gestionate şi comune dispoziţie

Hotărâre Devotament
Întrebări Roluri şi implicare
ingenioase clare
şi suport

Creativi
Gândire şi Învaţă din şi flexibili
Concentrare planificare greşeli
şi
perseverenţă

Comunicare
Feedback şi Deschişi şi internă şi externă
ajustare oneşti

Produc performanţe semnificative

18
Eales-White, R., 2004, Cum să formezi echipe eficiente, p. 15
19
Eales-White, op.cit., p. 20

25
Fig. 2 Echipa ineficientă20

Pierdere de Membri izolaţi Lipsa Lipsa

timp simţului rolurilor
direcţiei sau clare
al scopului

Lipsa Intrigi Lipsa planificării

sprijinului sau erori în
Apariţia
planificare
subgrupurilor

Subminarea
Obiective autorităţii
secrete şi liderului Prea Lipsă de
politica puterii conservatori – experienţă
nu îşi asumă
riscuri

Nerespectarea Idei neluate în Urmărirea

limitelor de timp seamă Prea serioşi
excesivă a
şi concentraţi
procedurii şi a
pe sarcini
detaliilor

Produc performanţe slabe

M.A. West prezintă câteva indicaţii cu privire la înfiinţarea unei echipe eficiente21:
1. Echipele trebuie să aibă de executat sarcini interesante.
Indivizii vor lucra mai intens dacă sarcinile impuse îi motivează, fiind interesante,
provocatoare şi plăcute în acelaşi timp. Când sarcina e interesantă, indivizii devin mult mai angajaţi,
mai motivaţi şi mai cooperanţi în îndeplinirea ei.
2. Indivizii trebuie să simtă că au un rol important în soarta companiei.
Fenomenul de „lene socială‖ apare mai ales când indivizii cred că nu au o contribuţie
semnificativă la realizarea sarcinii. O modalitate de a-i face pe membri să se simtă importanţi pentru
echipă este utilizarea strategiilor de negociere şi clarificare a rolului. Examinarea atentă a
îndatoririlor fiecărui participant şi identificarea obiectivelor individuale şi de echipă fac ca membrii
să înţeleagă şi să demonstreze celorlalţi contribuţia personală la succesul echipei.
3. Indivizii trebuie să aibă de executat sarcini semnificative.
Sarcinile individuale trebuie să fie semnificative şi să aducă satisfacţii. La fel cum pentru o
echipă este important să aibă o sarcină interesantă de realizat, tot astfel şi membrii vor depune mai

20
Idem, p. 19
21
West, M.A., idem, p. 37

26
mult efort, vor fi mai creativi şi mai dedicaţi dacă sarcinile individuale sunt captivante şi
provocatoare.
4. Contribuţiile individuale trebuie să fie indispensabile, unice şi evaluate în conformitate
cu un standard.
Investigarea fenomenului de lene socială indică faptul că acesta este rar întâlnit atunci când
oamenii îşi percep contribuţia ca fiind indispensabilă performanţei întregii echipe. La fel de
important este ca şi munca individuală să fie supusă evaluării. Indivizii trebuie să simtă că nu doar
munca lor este indispensabilă, ci şi că realizările lor sunt vizibile pentru ceilalţi.
5. Trebuie să existe obiective clare de echipă însoţite de feedback în vederea atingerii
performanţei.
Din aceleaşi motive pentru care este important ca indivizii să aibă scopuri clare şi feedback
asupra activităţii, este vital caşi întreaga echipă să aibă succes la aceste aspecte. Cercetările arată că
performanţa este ridicată atunci când oamenii primesc sarcini precise (Locke şi Latham, 1991).
Obiectivele constituie un factor de impulsionare dacă se asigură şi feedback.

2.3. Reguli necesare în vederea menţinerii unei echipe eficiente

 respectaţi-vă colegii, trataţi-i aşa cum aţi dori să fiţi voi trataţi, ca pe nişte oameni
capabili, cu calităţi, cu trebuinţe, aspiraţii şi scopuri la fel de legitime ca ale voastre;
 lucraţi bine şi intens, urmăriţi obţinerea performanţelor nu pentru a-i surclasa pe colegi,
pentru a le dovedi că sunteţi mai inteligent şi mai priceput decât ei, sau pentru a demonstra
şefului că sunteţi mai valoros decât oricine, ci din înţelegerea necesităţilor muncii, a nevoii
de a îndeplini bine îndatoririle de serviciu;
 comunicaţi, informaţi-vă reciproc, consultaţi-vă cu ceilalţi, ajutaţi-vă în procesul
pregătirii şi derulării unei acţiuni; în caz de succes, bucuraţi-vă împreună; în caz de eşec,
păstraţi-vă calmul şi luciditatea, nu vă învinuiţi unul pe altul; căutaţi împreună cauzele
eşecului şi reluaţi cu încredere acţiunea iniţială;
 nu transformaţi divergenţele de opinii şi soluţii în motive de ceartă sau acuze. Priviţi-le
ca pe ceva firesc, căutaţi să sesizaţi elementele comune, aveţi tăria de a recunoaşte şi a
aprecia deschis ideea celuilalt atunci când este mai bună;
 evitaţi denigrarea şi calomnia, nu comentaţi negativ diverşi colegi şi nu formaţi
grupuleţe care să dezbine echipa;
 ajutaţi-vă şi cooperaţi activ. Acceptaţi ideea că astfel vă completaţi reciproc nu din
compasiune sau pentru a acoperi, substitui nepriceperea celuilalt, ci pentru reuşita acţiunii,
pentru îndeplinirea activităţilor organizaţiei;
 indiferent de valoarea şi experienţa pe care o aveţi, de aportul personal la realizările
grupului, nu afişaţi aere de superioritate, evitaţi aroganţa şi trufia, ci promovaţi lauda sinceră
şi îndemnul prietenesc;
 apreciaţi cu francheţe şi onestitate rezultatul muncii colegilor, nu le subapreciaţi
iniţiativele şi strădaniile de a obţine performanţe. Discutaţi pe marginea lor, învăţaţi din
experienţa celorlalţi, cereţi-le ajutorul atunci când aveţi nevoie;
 nu-i învinuiţi pe alţii pentru greşelile personale; asumaţi-le, recunoaşteţi deschis în ce
constă vina voastră – acest lucru va consolida imaginea personală în ochii colegilor;
 dezvoltaţi şi consolidaţi sentimentul de prietenie, împărtăşiţi din trăirile, frământările şi
satisfacţia voastră, abordaţi cu tact şi discreţie şi problemele care depăşesc cadrul
profesional.
J.C. Maxwell descrie 10 etape care trebuie parcurse pentru a investi în propria echipă22:
1. Luaţi decizia de a pune bazele unei echipe!

22
Maxwell, J.C., 2005, Totul despre lideri, atitudine, echipă, relaţii, p. 157-160

27
 Hotărârea de a dezvolta membrii echipei reprezintă primul pas spre construirea unei echipe
mult mai bune.
2. Selectaţi cei mai buni oameni cu putinţă!
Cu cât oamenii din echipă sunt mai buni, cu atât potenţialul lor este mai mare.
3. Plătiţi preţul necesar instruirii echipei!
4. Faceţi lucrurile împreună ca o echipă!
Singurul mod de a dezvolta identitatea şi coeziunea între membrii echipei este să îi reuniţi nu numai
într-o formulă profesională, ci şi într-o formulă personală.
5. Conferiţi membrilor echipei responsabilitate şi autoritate!
Cea mai semnificativă evoluţie a oamenilor apare deseori ca urmare a încercărilor şi greşelilor din
experienţa personală. Orice echipă care doreşte să treacă la un nivel superior de randament trebuie
să ofere membrilor echipei autoritate şi responsabilitate.
6. Ridicaţi în slăvi succesele obţinute de echipa voastră!
Oamenii sunt dispuşi să muncească din greu dacă sunt apreciaţi pentru eforturile lor.
7. Verificaţi dacă investiţiile făcute în echipă dau roadele scontate!
Trebuie să observaţi dacă obţineţi un câştig pentru timpul, energia şi resursele pe care le investiţi.
Unii oameni se dezoltă foarte repede, alţii mai încet, dar rezultatul final dorit este progresul.
8. Nu mai investiţi în jucătorii care nu se dezvoltă!
Una dintre cele mai dificile experienţe pentru orice membru al unei echipe este să lase în urmă un
coechipier. Dar este necesar să faceţi acest lucru dacă un membru din echipă refuză să se dezvolte
sau să se schimbe pentru binele colegilor.
9. Creaţi noi oportunităţi pentru echipă!
Atunci când o echipă are posibilitatea de a păşi pe un teritoriu nou sau are şansa de a se confrunta
cu noi provocări, trebuie să se extindă pentru a le putea face faţă cu succes.
10. Oferiţi echipei cea mai mare şansă pentru a reuşi!
Una din cele mai importante sarcini pe care le aveţi de îndeplinit este îndepărtarea obstacolelor în
aşa fel încât echipa să aibă o şansă cât mai mare de a obţine succesul.

3. Conducerea echipelor

3.1. În concepţia lui M. West23, liderul are trei îndatoriri generale:

 crearea condiţiilor care să asigure îndeplinirea sarcinii;
 formarea şi menţinerea unităţii echipei;
 instruirea şi susţinerea echipei în vederea obţinerii succesului.
Crearea condiţiilor adecvate înseamnă în primul rând să ne asigurăm că grupul are o sarcină precisă
de executat şi că deţine resursele necesare atingerii scopului (buget necesar, cazare, echipamente IT,
etc.).
Pentru a crea şi menţine o echipă unitară, liderul trebuie să se asigure că membrii posedă
deprinderile şi abilităţile necesare.
Liderul trebuie să iniţieze procese care să contribuie la eficienţa echipei, prin luarea unor decizii
convenabile, rezolvarea problemelor, managementul conflictelor şi dezvoltarea unor mijloace noi şi
îmbunătăţite ale muncii în echipă. Operativitatea acesteia nu se obţine decât prin exerciţiu. Rolul
liderului este acela de a încuraja echipa în scopul deprinderii lucrului în grup.
Instruirea şi orientarea echipei spre victorie presupune intervenţia pentru îndrumare şi
susţinere în vederea realizării unui lucru eficient. Liderul trebuie să înveţe să fie sensibil la
dispoziţia membrilor, la cât de bine comunică şi interacţionează unul cu altul.

23
Idem, p. 68

28
 Coordonarea echipei diferă de modul tradiţional de conducere. Conducătorii tradiţionali tind
să dea instrucţiuni şi îndrumări, mai degrabă decât să caute sfaturi şi să joace rolul unor mediatori.
Nu încearcă să se integreze, ci să impună păreri, având un rol mai mult autoritar decât de susţinere.
Liderii eficienţi ai unei echipe împărtăşesc responsabilităţile acesteia, încurajându-i pe
membri să-şi asume responsabilitatea atunci când lucrurile nu merg bine.
Liderii încearcă să cordoneze echipa ca pe un întreg, ca pe un tot unitar, nu doar asupra
fiecărui component al ei.
Conducerea se referă la procesul de iniţiere a unor intervenţii strategice adecvate motivării
şi îndrumării echipei.
Funcţia de conducere implică în mod categoric impunerea unei direcţii precise asupra activităţii
echipei. Viziunea impusă de lider îi provoacă pe ceilalţi, sporindu-le motivaţia24. Locke şi Latham
(1991) cred că suntem mai receptivi la scopuri clare şi interesante, decât la simplul îndemn „fă tot
posibilul!‖. Astfel, planul este precis, orientând membrii şi asigurând contribuţia lor la atingerea
obiectivului stabilit.
Realizarea scopului are consecinţele sale – membrii pot vedea valoarea rezultatului pentru
clienţi şi pentru ei înşişi, ceea ce îi determină să se implice total în încercarea de a transforma ţelul
în realitate.
Funcţia de conducere presupune modelarea sau proiectarea echipei, astfel încât aceasta să
funcţioneze eficient25. Acest lucru se poate realiza lucrând la autoritatea, dimensiunea, configuraţia
şi vechimea echipei.
Funcţia de conducere include câştigarea suportului organizaţional care ajută echipa să-şi
atingă scopul26. Aceasta presupune acordarea unor recompense adecvate, instruirea corectă a
indivizilor, cunoaşterea informaţiilor referitoare la funcţionarea şi strategiile organizaţionale de care
au nevoie.
Funcţia de conducere presupune planificarea potrivită a intervenţiilor în vederea
succesului27. Grupurile sunt receptive la intervenţiile din partea conducerii mai ales la înfiinţare, pe
parcursul executării sarcinii sau când o etapă a activităţii s-a încheiat.

În concepţia lui J. Maxwell28pot fi comparate două prototipuri de lideri:

Lideri care au obţinut succesul prin
competiţie
Îi consideră pe cei din jur nişte duşmani
Se concentrează numai asupra lor înşişi
Sunt mereu suspicioşi la adresa altora
Câştigă numai dacă sunt buni cu adevărat
Victoria depinde de talentele lor
Obţin o victorie mică
Şi puţină bucurie
Sunt şi învingători, dar şi învinşi
Lideri care au obţinut succesul prin
colaborare
Îi consideră pe cei din jur prieteni
Se concentrează asupra altora
Le întind o mână de ajutor semenilor lor
Câştigă dacă sunt buni sau dacă echipa lor este
bună
Victoria lor depinde de talentele celor din jur
Obţin o victorie mare
Şi o bucurie pe măsură
Sunt numai învingători

3.2. Acelaşi autor enumeră o serie de calităţi pe care trebuie să le posede potenţialul lider29:
 Caracterul

24
Idem, p. 71
25
Ibidem
26
Idem, p. 72
27
Ibidem
28
Maxwell, J.C., op.cit., p. 168
29
Idem, p. 174

29
Calităţile care trebuie să însoţească un caracter pozitiv sunt: sinceritatea, integritatea, autodisciplina,
înclinaţia spre învăţătură, încrederea pe care o inspiră, stăruinţa, conştiinciozitatea şi un puternic
respect pentru munca în echipă.
 Influenţa
Arta de a conduce presupune exercitarea unei influenţe puternice. Toţi liderii sunt posesorii a două
caracteristici: se îndreaptă spre o destinaţie şi sunt capabili să-şi convingă semenii să-i urmeze.
 Atitudinea pozitivă
Individul a cărui atitudine îl determină să adopte o perspectivă complet pozitivă este o persoană fără
limite. Oamenii înzestraţi cu atitudini pozitive pot să ajungă în locuri inaccesibile semenilor lor.
 Talentul de a lucra cu oamenii
Talentul de a lucra cu oamenii implică o grijă permanentă pentru semenii noştri, capacitatea de a-i
înţelege şi hotărârea de a interacţiona cu ei, care devine o prioritate de grad zero. Propriul
comportament va influenţa şi determina comportamentul pe care ceilalţi îl manifestă faţă de noi.
 Performanţa
Poetul Archibald MacLeish scria: „Un singur lucru este mai dureros decât învăţatul din experienţă
– să nu înveţi din experienţă”. Oamenii care nu au înregistrat performanţe, fie nu au învăţat nimic
din din greşelile comise, fie nu au încercat să facă nimic în viaţă.
 Încrederea
Oamenii sunt atraşi de indivizi care inspiră încredere absolută prin întreaga lor fiinţă. Încrederea
este apanajul unei atitudini pozitive. Cei mai mari lideri ai lumii rămân încrezători în forţele lor
indiferent de situaţie. Încrederea conferă putere. Un lider de excepţie are capacitatea de a dărui
încredere atât în forţele proprii, cât şi în forţele oamenilor săi.
 Autodisciplina
Liderii adevăraţi se caracterizează printr-o disciplină de fier. Când este vorba de disciplină, oamenii
aleg din două lucruri: suferinţa impusă sacrificiul pe care îl implică disciplina şi suferinţa provocată
de regretul care se naşte din oportunităţi ratate şi mediocritate.
În cazul liderilor, există două aspecte importante care trebuie analizate: unul îl constituie
emoţiile, iar al doilea – timpul.
Liderii eficienţi recunosc faptul că reacţiile lor emoţionale sunt propria lor responsabilitate. Liderul
care nu permite ca acţiunile altor persoane să-i dicteze reacţiile, are parte de o libertate nelimitată.
În ceea ce priveşte timpul, oamenii disciplinaţi îl folosesc la maxim; iată 3 caracteristici ale liderilor
disciplinaţi: îşi identifică cu exactitate obiectivele pe termen scurt şi lung; îşi concep un plan pentru
realizarea acestor obiective; sunt animaţi de o dorinţă puternică ce îi determină să continue lupta
pentru îndeplinirea obiectivelor.
 Arta de a comunica eficient
Un lider care nu are capacitatea de a comunica nu poate să-şi exprime viziunea în aşa fel încât să-i
determine pe oameni să acţioneze în spiritul ei.
Abilitatea unui lider de a inspira încredere este similară cu abilitatea de a comunica eficient.
Comunicarea înseamnă interacţiune pozitivă.

3.3. Esenţa unei conduceri eficiente reprezintă articularea unui plan clar şi îndrumarea
echipei prin viziune şi strategii spre atingerea scopului. Liderii îi pot încuraja pe participanţi să fie
flexibili în abordarea activităţilor, analizând obiectiv procesele care au loc şi învăţând odată cu
ceilalţi cum se lucrează mai bine în echipă.
Un bun conducător va reprezenta interesele grupului: îi va proteja reputaţia, îl va ajuta la rezolvarea
creativă a conflictelor. De asemenea, se va îngriji de identitatea echipei.
Esenţa conducerii eficiente presupune căldură afectivă.

3.4. Erorile şi avantajele conducerii

30
R. Sternberg a identificat patru tipuri de convingeri greşite care îi pot induce în eroare pe lideri30:
Eroarea egocentrismului: liderul consideră că totul se învârte în jurul lor şi iau în calcul
doar propriile interese şi nevoi atunci când iau o decizie importantă.
Eroarea omniscienţei: liderii pot să ştie multe lucruri, dar e o eroare să creadă că ştiu totul.
Eroarea omnipotenţei: liderii cred că sunt atotputernici şi pot face ceea ce vor, fără să se
gândească la legitimitatea sau moralitatea faptelor lor.
Eroarea invulnerabilităţii: liderii cred uneori că li se permite orice, că pot scăpa nepedepsiţi,
că se pot sustrage de la răspundere.
R. Hackman (1990, 2002) a identificat 4 tipuri de capcane care pot determina eşecul
liderilor31:
 Numirea colectivului de muncă „echipă”, dar tratarea mambrilor în mod individual.
În cadrul echipei pot fi stabilite responsabilităţi individuale, pentru ca apoi, responsabilităţile
fiecăruia să fie coordonate de lider, astfel încât suma eforturilor combinate ale membrilor să dea
naştere produsului întregii echipe.
A doua strategie este aceea de a desemna o sarcină şi a le atribui indivizilor răspunderea de a
identifica modul în care o pot realiza.
Hackman susţine că un procedeu mixt, în care oamenilor li se spune că sunt o echipă, fiind însă
trataţi ca indivizi separaţi, cu propriile performanţe şi recompense, nu face decât să conducă la
confuzie şi ineficienţă.
 Exacerbarea sau diminuarea autorităţii.
Exacerbarea autorităţii poate genera anxietate membrilor; diminuarea ei poate duce la prea multă
libertate şi chiar la haos, în lipsa unei direcţii.
 Simpla formare a unui grup mare.
Atunci când configuraţia grupului e neclară, iar responsabilităţile nu au fost stabilite, membrii pot
cădea victime unor fenomene precum „lenea socială‖ sau „atitudinea de profitor‖.
Hackman susţine pentru a obţine o structură stabilă sunt necesare 3 elemente: o sarcină bine
planificată (care să-i motiveze pe membrii), echipa să fie bine închegată (cu un număr mic de
membri care să realizeze eficient proiectul) şi să dispună de informaţii clare şi precise cu privire la
limitele autorităţii şi responsabilităţii sale.
 Desemnarea unor obiective interesante, fără a acorda atenţie sprijinului organizaţional.
Deşi lucrul în grup este considerat actualmente elementul de bază al funcţionării organizaţiilor,
persoanele care coordonează echipele sau lucrează în cadrul lor nu sunt suficient instruite; prin
urmare, liderii trebuie să depună un efort considerabil pentru a-şi exercita influenţa orizontal şi
vertical, pentru a asigura echipelor sisteme de sprijin adecvate în organizaţii.
 Convingerea că membrii au deja competenţa necesară lucrului în echipă.
Conducerea unui grup presupune conştientizarea constantă a proceselor care au loc în cadrul
acesteia, precum şi intervenţia la momentul potrivit pentru a asigura un randament sporit.

4. Rezolvarea creativă a problemelor în echipă

4.1. Etape în rezolvarea creativă de probleme

Creativitatea de grup se referă la generarea noului prin interacţiune în cadrul unui grup de
persoane. Rezultatele creativităţii de grup se finalizează în inovaţii, invenţii comune sau în soluţii la
problemele complexe sociale, la evenimente sau relaţii umane care nu comportă soluţii unice.

30
West, M., idem, p. 77
31
Idem, p. 85

31
 Rezolvarea problemelor mai puţin structurate presupune gândirea „laterală‖, care
încurajează identificarea şi punerea unor noi probleme şi, implicit, găsirea unor noi soluţii. În aceste
cazuri se valorifică creativitatea, abilitatea şi capacitatea managerilor de a prevedea şi genera idei.
Rezolvarea problemelor implică 4 stadii bine definite: explorarea problemelor, generarea
alternativelor, selectarea unei opţiuni şi implementarea acesteia.
Explorarea
Clarificarea şi investigarea unei probleme constituie, probabil, cea mai importantă etapă în
rezolvarea acesteia. De obicei, membrii echipei încep să caute soluţii înainte de a clarifica, analiza
sau redefini problema însăşi.
Această etapă se referă la concentrarea asupra scopului sau analiza deţinătorilor de interese.
Ideaţia
Dacă se reuşeşte împiedicarea încercărilor de a oferi soluţii în prima etapă, pasul următor
constă în propunerea diverselor modalităţi de a rezolva problema. Atunci când iau o decizie,
echipele caută în general să iasă dintr-un impas. Dacă cineva emite o idee care este preluată imediat,
trebuie făcute modificările de rigoare.
Studiile legate de rezolvarea problemelor arată că cea mai bună metodă este să începem cu
generarea soluţiilor posibile. În această etapă, atmosfera de siguranţă creată prin susţinerea verbală
a inovaţiilor este deosebit de importantă pentru promovarea încrederii.
Selecţia
În continuare, scopul este acela de a susţine o controversă constructivă pentru identificarea
unei soluţii adecvate. Este recomandabilă o atitudine critică, dar pozitivă şi încurajatoare.
Dacă în a doua etapă s-au obţinut mai multe răspunsuri, vor trebui alese 3 sau 4 care par mai
potrivite; este important să nu optăm doar pentru cele obişnuite; cel puţin o propunere trebuie să
sugereze o nouă modalitate de a aborda problema. Şedinţa de brainstorming negativ este indicată
pentru orice idee. Brainstorming-ule negativ contribuie la descoperirea dezavantajelor în mod
constructiv şi la remedierea lor prin modelarea propunerilor. Echipa nu trebuie să aleagă o soluţie
doar pentru că e o soluţie, ci pentru că este cea mai bună.
Implementarea
Urmând cu seriozitate primele trei etape, echipa va realiza faptul că implementarea este
pasul cel mai simplu şi mai profitabil al rezolvării problemelor.
Pe parcursul acestei etape, membrii trebuie să abordeze dificultăţile care apar şi să fie pregătiţi
pentru a modifica corespunzător modul de aplicare a soluţiilor identificate.
În etapa implementării, inovatorul trebuie să obţină sprijin referitor la resurse, timp şi
cooperare din partea persoanelor din afara grupului care ar putea influenţa eficienţa procesului de
aplicare.
Metodele şi tehnicile creative sunt utilizate în scop pragmatic (de rezolvare efectivă a unei
probleme într-un mod mai original) şi educativ, de dezvoltare a aptitudinilor persoanei, aptitudini
care participă la procesul de soluţionare creativă.
În pofida prejudecăţii că metodele şi tehnicile creative intervin doar în etapa de generare, de
producere a ideilor, acestea sunt utilizabile în toate stadiile procesului de rezolvare creativă a
situaţiilor cu care ne confruntăm, începând cu depistarea şi definitivarea formulării problemei şi
terminând cu strategia de implementare a soluţiei.
4.2 Tehnicile creative oferă noi modalităţi de abordare a problemelor cu care se confruntă
grupul şi aduc alternative neobişnuite pentru strategiile deja existente, care vizează acceptarea
provocărilor.
Iată câteva dintre aceste tehnici32:
Brainstorming-ul clasic

32
Câmpean, E.A., 2006 (coord.), Educaţia pe tot parcursul vieţii. Semnificaţii şi conţinut, p. 99

32
 În cadrul acestei tehnici, membrii grupului emit cât mai multe idei, scopul fiind acela de a
obţine un număr mare de propuneri, fără a se preocupa de calitatea lor.
Participanţii acceptă sugestiile, reţinându-şi criticile şi încearcă să le utilizeze pentru a genera noi
idei – aşa-numitul fenomen de „parazitare‖.
Sunt cunoscute mai multe modalităţi de obţinere a ideilor şi soluţiilor intermediare care
conduc la soluţia finală:
- progresiv – liniară, care presupune o succesiune de raţionamente, astfel încât fiecare
idee generează o alta;
- analitică, care presupune o analogie, o confruntare permanentă a ideilor şi o analiză
individuală a lor fără evaluare, în care se acceptă toate ideile, chiar şi cele
neobişnuite sau absurde;
- mixtă, reprezentând o combinaţie a primelor două.
Această metodă are ca punct de plecare rezultatul studiilor de psihologie socială diferenţiată şi
porneşte de la următoarele idei fundamentale33:
- fiecare individ normal este apt de creativitate în măsura în care nu este inhibat de
atitudinile reprobative ale celorlalţi membri ai grupului şi în măsura în care
atomosfera care crează în grup îl lasă să fie spontan;
- prin intermediul discuţiilor în grup, ideile se amplifică şi se îmbogăţesc continuu,
fără a avea o paternitate precisă, ele fiind o emanaţie a întregului grup;
Regulile acestei metode sunt:
- cantitatea generează calitatea, deci cu cât numărul de idei va fi mai mare,
probabilitatea de a găsi idei valoroase va fi mai mare;
- orice critică este interzisă;
- separarea momentului emiterii ideilor de evaluarea lor critică;
- stimularea asociaţiei de idei pe baza celor exprimate de alţii;
- imaginaţia, chiar absurdă, este binevenită.
Varianta scrisă a brainstorming-ului
Această tehnică este o variantă a brainstorming-ului clasic, care are în vedere competenţa
superioară a indivizilor faţă de grupuri la şedinţele de brainstorming, rezultatul fiind generarea unui
număr mare de idei într-o perioadă de scurtă de timp.
Membrii echipei stau la o masă rotundă, având în faţă câteva pagini albe pentru notarea
ideilor. După ce scriu 10-15 idei, persoanele pun hârtiile în mijloc. Apoi, fiecare va nota sugestiile
pe paginile colegilor. Sunt îndemnaţi în special să paraziteze propunerile celorlalţi.
Metoda este utilă atunci când membrilor le este greu să gândească împreună de la început. Ideile
notate pe hârtie pot circula şi pot fi dezvoltate pe parcursul mai multor zile.
O variantă productivă a tehnicii amintite implică utilizarea reţelelor de calculatoare.
Brainstorming-ul în reţea (brain-netting) presupune crearea unui fişier la care au acces toţi
utilizatorii. Problema în discuţie apare sub forma unui titlu în fişierul respectiv şi toţi membrii
introduc idei sau sugestii legate de propunerile colegilor. Astfel, indivizii pot comunica şi la
distanţă; mai mult, toţi au acces la rezultatele procesului.
Această variantă a brainstorming-ului are câteva avantaje34:
- este mai profund decât barainstorming-ul oral;
- îndrăznesc şi cei timizi;
- se respectă ritmul celor lenţi, care au posibilitatea să participe la acestă acţiune de
grup.
Brainstorming-ul negativ

33
Androniceanu, A., 1998, Managementul schimbărilor. Valorificarea potenţialului creativ al resurselor umane, p. 58
34
Stoica-Constantin, A., 2004, Creativitatea pentru studenţi şi profesori, p. 207

33
 Brainstorming-ul negativ este utilizat mai ales ca o strategie de a promova concentrarea
asupra sarcinii şi gândirea critică în echipă. Este util pentru verificarea unei propuneri noi sau
pentru evaluarea tacticilor, practivilor sau a obiectivelor deja existente (West,1996, 1997).
Urmărirea scopului
Această metodă poate fi folosită în etapa explorării şi clarificării problemelor, implicând
examinarea şi evaluarea critică a scopurilor propuse. Este utilă, de asemenea, la reexaminarea
modului în care sunt definite problemele şi ideile. Mai mult, ea este esenţială pentru a încuraja
membrii să identifice şi să cerceteze ipotezele principale care sunt deseori preluate fără
discernământ.
Abordarea în discuţie duce la conceperea unui număr mult mai mare de scopuri decât cel
stabilit iniţial de echipă. Formulările de tipul „aş vrea să...‖ şi „cum să...‖, care precedă enunţarea
obiectivului, ajută la clarificarea acestuia.
Tabelul de elemente
Se referă la descompunerea unei probleme în mai multe elemente sau componente,
organizându-se un brainstorming pentru fiecare şi alegându-se apoi ideile care par mai promiţătoare
sau mai creative, în vederea propulsării echipei.
Un astfel de tabel ne oferă într-un timp foarte scurt un număr mare de variante de rezolvare,
însă metoda este aplicabilă doar în cazul în care avem de-a face cu o problemă care poate fi divizată
în mai multe elemente.
Exemplu
Echipa trebuie să lanseze o idee pentru organizarea unui eveniment social nou, care să-i facă
pe oameni să se simtă bine în afara serviciului.
Elementele acestei probleme pot fi următoarele: persoanele care vor participa, locul în care se va
organiza evenimentul, activităţile care se vor desfăşura, timpul şi scopul întrunirii. Apoi, grupul
generează idei pentru orice temă sau componentă în parte.
Următoarea etapă presupune alegerea ideilor mai neobişnuite din numeroasele combinaţii
posibile, generate de tabelul de elemente.
Analiza deţinătorilor de interese
Este vorba despre analiza propunerilor de schimbare sau a obiectivelor echipei din
perspectiva celor afectaţi direct de activitatea grupului. Poate oferi sfaturi utile în privinţa
modificării adecvate a sugestiilor de schimbare sau a scopurilor echipei.
Modelul Osborn pleacă de la premisa că potenţialul de creativitate şi inovare al indivizilor şi
grupurilor este îngrădit de diferite împrejurări. Modelul îşi propune să deblocheze acest potenţial şi
să prescrie procedurile de stimulare pas cu pas a ideilor creativ-inovative35.
Procesul creativ de rezolvare a problemelor decizionale este menit să favorizeze desfăşurarea
elementelor cheie ale procesului decizional: definirea problemei decizionale, producţia de idei şi
elaborarea soluţiei.
5. Avantajele şi dezavantajele muncii în echipă

Munca în echipă poate suda sau destrăma grupul. Cel care îşi propune să ajungă la
performanţă prin construirea şi consolidarea unei echipe învingătoare, devine astfel responsabil
pentru reuşita sau eşecul grupului pe care l-a creat. Reuşitele sau înfrângerile nu se datorează în
exclusivitate nici şefului, nici subalternilor, ci sunt rezultatul ambelor părţi.
Succesele echipei servesc la întărirea angajării membrilor ei în activitate, în timp ce lipsa lor
poate duce la nemotivare şi la un randament scăzut.

5.1. Avantajele muncii în echipă.

35
Osborn, A.F., 1963, Applied Imagination: Principles and Procedures of Creative Problem-Solving, p. 166

34
 Necesitatea muncii în echipă a devenit tot mai evidentă pe măsură ce politicile de resurse
umane au evoluat, iar companiile au început să ţină cont de nevoia de comunicare şi contact uman a
propriilor angajaţi, conştientizând valoarea motivaţională superioară a dialogului şi susţinerii
reciproce într-o echipă.
În orice activitate, succesul este de cele mai multe ori rodul efortului comun, al muncii în
echipă. Într-o echipă ideală, oamenii au posibilitatea de a-şi fructifica propriile atuuri. Relaţia dintre
membrii echipei are un impact considerabil asupra performanţelor ei. Crearea unor raporturi calde
între membrii depinde de: comunicare (deschisă şi onestă), încredere şi respect reciproc, valorile
împărtăşite, cooperare şi colaborare, folosirea în comun a informaţiilor şi cunoştinţelor, un mediu
sigur şi stimulativ în care oamenii să se simtă încurajaţi şi să nu se teamă de acuzaţii în caz de eşec
şi nu în ultimul rând, depinde de umorul acestora.
Munca în echipă reprezintă calea succesului şi a performanţei.
Un alt avantaj al muncii în echipă este dezvoltarea empatiei. Manifestarea empatiei în cadrul
echipelor este esenţială pentru că fiecare membru are posibilitatea de a se dezvolta şi de a-şi folosi
propriul potenţial. Empatia ajută echipele să-şi clădească încrederea şi să colaboreze cu eficacitate.
Dezvoltarea unor interacţiuni empatice depinde de o strânsă colaborare între lider şi membrii
echipei, care să stimuleze:
 o abordare constructivă şi pozitivă a comunicării la nivel interpersonal, mai ales în situaţii
neplăcute;
 sprijin oferit pentru învăţare şi pentru depăşirea situaţiilor dificile de îndată ce acestea apar;
 asigurarea accesului egal al tuturor membrilor la exprimarea opiniilor şi preocupărilor lor;
 un tratament echitabil pentru toţi;
 preţuirea în egală măsură a tuturor membrilor echipei;
 înţelegerea indicatorilor emoţionali din cadrul interacţiunilor;
 capacitatea de a controla emoţiile în cadrul interacţiunilor personale;
 grija reciprocă arătată de membrii echipei şi capacitatea lor de a-şi înţelege sentimentele.
Printre avantajele muncii în echipă se mai numără cele legate de climatul afectiv pozitiv. Membrii
unei echipe ajung să se cunoască foarte bine, conlucrând la depăşirea dificultăţilor curente. În plus,
diversitatea şi varietatea soluţiilor oferite creşte aritmetic cu fiecare membru. De aceea, lucrul în
echipă poate fi extrem de motivant, fiecare proiect aducând cu sine experienţa contactului cu ceilalţi
şi bucuria de a beneficia de sprijinul acestora.
Dacă aceste legături ajung să fie puternice, confortul afectiv poate suplini şi compensa alte lipsuri,
inclusiv cele legate de salarizare.
Lucrul în echipă este folosit adesea ca mijloc de combatere şi diminuare a rutinei zilnice. Nu
salariul se constituie în cel mai important factor de motivare, ci conţinutul muncii, natura sarcinilor
curente şi modul în care această activitate, prestată 8-10 ore/zi, corespunde cel mai bine
necesităţilor interne de dezvoltare.
Munca în echipă presupune încredere. Interacţiunea este un plus al echipelor. Lucrul în
echipă îi determină pe membrii săi să interacţioneze, să se susţină şi să nu gândească individualist.
O echipă bine construită permite membrilor săi să se concentreze pe valorificarea propriilor
talente şi competenţe. Membrii echipei îşi pot acorda sprijin reciproc şi în privinţa nivelului de
motivare, a direcţionării activităţii spre atingerea obiectivelor dorite şi conştientizării strategiilor
greşite.
Prin confruntarea unor idei diferite, echipa generează mai multă inovaţie şi creativitate decât
o persoană izolată. Prin combinarea experienţei şi abilităţii lor de învăţare, membrii unei echipe
bine construite pot oferi mai multă flexibilitate.
Alte avantaje ale lucrului în echipă:
 stabilirea unor scopuri clare, agreate de toată lumea;
 rolurile fiecărui membru sunt bine definite, având în vedere abilităţile de expertiză şi
capacităţile fiecăruia;

35
  resursele sunt utilizate optim;
 există un înalt grad de motivare al persoanelor;
 sprijinul şi încurajarea membrilor echipei îl ajută pe fiecare să-şi rezolve sarcinile;
 relaţiile personale se îmbunătăţesc;
 creşte participarea la actul decizional;
 realizarea deplină a potenţialului individual;
 sunt mai indicate pentru a rezolva probleme complexe care necesită opinii şi cunoştinţe
diferite;
 valorifică mai bine resursele fiecărui membru;

5.2. Dezavantajele muncii în echipă

Deşi munca în echipă are avantajul de a fi mai eficientă prin faptul că le permite membrilor
săi să îşi completeze reciproc abilităţile, trebuie avut în vedere faptul că nu orice proiect poate fi
relizat în echipă. Atunci când avem de-a face cu o astfel de activitate şi când se doreşte realizarea ei
în echipă, apar anumite dezavantaje.
Un aspect negativ al muncii în echipă este acela că rezistenţa la schimbare este în general
mai mare decât în cazul persoanelor separate.
Practica ne demonstrează că nu e suficient ca un grup profesional să fie format din personalităţi
puternice, competente şi cu experienţă. Dacă între acestea nu există compatibilităţi, înţelegere
reciprocă, viziuni şi motivaţii comune centrate pe acceptarea scopului propus, solidaritate şi
camaraderie, nu se pot obţine performanţe apreciabile. Valorificarea potenţialului de muncă al
fiecăruia, evoluţia în cariera profesională nu se îndeplinesc fără a respecta cerinţele formării şi
menţinerii spiritului de echipă. La această stare, care potenţează calitatea şi randamentul muncii
fiecăruia, se ajunge numai atunci când oamenii înţeleg că întregul nu este egal cu suma părţilor, ci
cu ceva mai mult, care se naşte din interacţiunea cu grupul, din armonia relaţiilor interpersonale, din
identificarea oamenilor cu valorile şi scopurile grupului.
A lucra într-un grup dezbinat, în care certurile şi neînţelegerile sunt frecvente, se manifestă
orgoliile şi antipatiile, atitudinile de izolare, de desconsiderare sau indiferenţă, în care fiecare
încearcă pe cont propriu să-şi rezolve problemele, în care denigrarea celuilalt este practicată în mod
curent, reprezintă fără îndoială un obstacol serios pentru a munci cu plăcere în echipă.
Nu toţi oamenii pot lucra în echipă; lucrul în echipă cere angajaţilor să coopereze unii cu
alţii, să schimbe informaţii, să se confrunte cu diferenţele, să le accepte şi să-şi sublimeze interesele
personale în favoarea interesului de grup.
Rolul şi eficientizarea muncii în echipă sunt recunoscute, însă drumul către atingerea
performanţelor profesionale poate fi alunecos. De aceea, managerii trebuie să acorde o importanţă
desăvârşită la crearea a ceea ce se cheamă „echipă de succes‖.
În cadul echipei pot apărea conflicte. Faptul de a depinde de cineva poate fi destul de
frustrant pentru unii, mai ales atunci când partenerii nu-şi respectă angajamentele, termenele sunt
depăşite în lanţ, întârzierea se amplifică continuu, motiv pentru care se acordă atât de multă
importanţă prezenţei unor calităţi absolut necesare acestui tip de organizare a muncii.
Echipa înseamnă comunicare directă, obligând la asumarea constantă a responsabilităţii propriilor
sarcini, deoarece neîndeplinirea acestora este imediat sancţionată de grup.
De obicei, la început oamenii se declară ca fiind buni jucători de echipă, gata să facă faţă oricăror
sarcini şi gata să dialogheze cu oricine, deschişi la ideile şi sugestiile altora. Un test psihologic de
extraversie şi comunicare poate infirma aceste declaraţii, profilând o persoană care lucrează mai
bine individual şi care preferă solitudinea. Iată de ce disponibilitatea exprimată trebuie să fie reală.
Dincolo de aparenţe pot exista nemulţumiri în colectiv. Dinamica grupului conţine şi factori
ascunşi, unii inconştienţi, alţii neexprimaţi, care alterează procesul de realizare a acţiunilor în
vederea atingerii obiectivelor comune.

36
Teama de conflict şi de implicare (inamicii interacţiunii) reprezintă un alt dezavantaj. Desfăşurarea
activităţii în echipă poate genera anumite probleme, lipsa încrederii reciproce poate da naştere unor
neînţelegeri între membrii. De aici generează teama de conflict. Încercarea de evitare a conflictului
conduce la autocenzurarea comunicării.
O altă consecinţă negativă a lucrului în echipă poate fi şi sentimentul redus de satisfacţie
personală la finalul unui proiect, în cazul specialiştilor care dau rezultate mult mai bune dacă
lucrează singuri.
Într-o echipă pot interveni şi momente mai dificile cauzate de conflicte determinate de cele
mai multe ori de probleme interpersonale, de lipsa de comunicare, de persoane dificile în echipă, de
roluri nu prea bine definite. Aceste momente dificile i-ar putea detrmina pe unii să spună că singuri
ar fi reuşit mai bine, că unele activităţi au avut de suferit din cauza unor colegi de echipă mai slab
pregătiţi sau mai puţin implicaţi.
Automatizarea excesivă a echipelor poate afecta coordonarea eforturilor cu cele ale altor
echipe. Pe considerentul că cei care deţin aptitudini dezvoltate multilateral pot desfăşura mai multe
activităţi, s-ar putea ajunge la desfiinţarea unor posturi şi la supraîncărcarea personalului cu
activităţi suplimentare.

Bibliografie

 Androniceanu, A., 1998, Managementul schimbărilor. Valorificarea potenţialului creativ al

resurselor umane, Ed. All Educational, Bucureşti
 Arădăvoaice, Gh., 2008, Liderul şi munca în echipă, Ed. Antet
 Armstrong, M., 2003, Managementul resurselor umane, Ed. Codecs
 Eales-White, R., 2004, Cum să formezi echipe eficiente, Ed. All Beck, Bucureşti
 Maxwell, J.C., 2005, Totul despre lideri, atitudine, echipă, relaţii, Ed. Amaltea, Bucureşti
 Osborn, A.F., 1963, Applied Imagination: Principles and Procedures of Creative Problem-
Solving
 Owen, H., Hodgson, V., Gazzard, H., 2004, Manual de leadership, Ed. Codecs
 Stanciu, C., 2006, Rezolvarea creativă a problemelor în echipă, în Educaţia pe tot parcursul
vieţii. Semnificaţii şi conţinut, coord. A.E. Câmpean, Ed. University Press
 Stoica – Constantin, A., 2004, Creativitatea pentru studenţi şi profesori, Institutul European,
Iaşi
 Tripon, A., On, A., Petelean, A., 2003, Management operaţional. Performanţa în echipă, Ed.
Universităţii „Petru Maior‖, Tg. Mureş
 Tuckman, B.W., 1965, Development Sequence in Small Groups, Psychological Bulletin
 West, M.A., 2005, Lucrul în echipă. Lecţii practice, Ed. Polirom, Iaşi

37
 Capitolul III. COMUNICARE ÎN LIMBA ENGLEĂ

Berariu Cristina

1. BASIC SKILLS

1.1. FORMAL LETTERS

Outline
1. Formal greeting: Dear Sir/Madam (when you do not know the name of the person
you are writing the letter to); Dear Mr/Ms Gregory (when you know the person‘s
name)

2. Introduction
Opening remarks/reason for writing

3. Main body
Write about main aspects of the letter in details, starting a paragraph for each aspect

4. Ending
Closing remarks (e.g. I look forward to hearing from you)

5. Formal ending: Yours faithfully ((when you do not know the name of the person
you are writing the letter to); Yours sincerely (when you know the person‘s name)
Useful language
Opening remarks
(mild)
 I am writing in connection with …/ to complain about…/ to inform you that …
(strong)
 I wish to express my deep/ strong dissatisfaction with…
To introduce new points
 Firstly, secondly, thirdly…
 With regard to, As regards
Closing remarks
(mild)
 I feel/believe I am entitled to a refund
(strong)
 I insist on/ I demand a full refund or I shall be forced to take legal action / the
matter further
 I hope that I will not be forced to take further action

38
 1.2. ELEMENTS OF AN EMPLOYMENT FILE

APPLICATION FORMS
Private and confidential
Please complete and return it to the Personnel
Director
Which post are you applying for?
How did you hear about it?
Surname Forenames Mr/Mrs/Miss
Permanent home address Present address
telephone
Date of birth Place of birth
Nationality
Marital status Maiden name (if applicable)
Number of children (age)
Name and address of next of kin Have you been employed by us before?
(state relationship) If yes, please give details

What training courses or further studies have you undertaken?

Languages (state proficiency)
Give names and addresses of previous employers, working backwards from present job
Dates Name/address salary Job title and duties Reason for leaving

1.3. THE LETTER OF APPLICATION

Outline
1. Introduction
Opening remarks/reason for writing
a. The name of the job/course, where and when you saw it advertised

2. Main body
a. Age, present job and studies
b. Qualification
c. Experience
d. Skills and personal qualities that are suitable for the job
3. Ending
Closing remarks
 Any other important information (when you are available for the interview, where
and when you can be contacted, references you can send, a remark that you hope that
your application will be considered, etc)

39
Example of Job Application Letter
15 October 2009

The Office Manager

PO Box 143
Sumner Park QLD 4074

Dear Sir/Madam

Re: Receptionist Position

I am applying for the position of receptionist, which was advertised in ‗The Courier Mail‘ on Saturday 14 Octoberl 2009.

I have over 5 years experience working in a busy office environment as a Receptionist and general office administrator. I have
recently completed a Certificate II in Business Administration at Sarina Russo Schools | Australia.

In all my previous employment positions, I have been required to operate a 10 to 15 line switchboard and general commander
systems. I am competent is the use of Microsoft Word, Excel and PowerPoint and have a current typing speed of 40 words per
minute with 100% accuracy.

Since beginning my working career I have gained many skills in the area of customer service and feel that I would be a valuable asset
to your organisation.

I have enclosed my resume and can be contacted at anytime for an interview on 333 3333 33.

Yours faithfully,

Maria Georgianu

1.4. DEALING WITH COMPLAINTS

Useful language

Opening remarks
 I am writing to offer my apologies for …

To emphasize what you say

 Clearly, obviously, needless to say ….
To express reality
 In fact / As a matter of fact / Actually
Making amendments
 Please allow me to suggest / offer … as compensation
 I insist on … to make up for your loss / inconvenience
Closing remarks
 Once again my sincere apologies for the inconvenience caused
 I hope that you can overlook this regrettable error.

Practice
A. You work at an airport in your country and have received this letter from Andrew Rogers,
a tourist. Read the letter and discuss his complaints:

40
Dear Sir / Madam,

I’m writing to express my dissatisfaction with some of your services which I consider need
improvement:
First, delivery and installation of two sets of scales at the check in should be dealt with
a.s.a.p. so as to avoid endless queues.
Second, as only one piece of luggage per person is allowed onto the aircraft, please make
sure this rule is implemented and there will not be any quarrel on the plane.
Finally, on arrival, we had to wait 50 minutes for my suitcases in the Baggage Reclaim
area. This speed of delivery is totally unacceptable.
I hope you will investigate these matters and promptly solve them.
I look forward to hearing from you.

Yours faithfully
Andrew Rogers

B. Read the letter of apology the airport administration manager wrote to the tourist:

Dear Mr. Andrew Rogers,

I am writing to express our most sincere apologies for the inconveniencies our services have caused
you.
As regards the lack of sufficient equipment at the check-in desk, it was due to an unexpected
increase in the number of passengers. I would like to assure you that we have already solved this
problem by installing additional scales as we do not like crowds in our airport.
As far as the amount of luggage we allow on the aircraft is concerned, I am sure that our staff will
be more careful in the future and will strictly forbid any passenger to disobey this rule.
Finally, I am sorry to say that the delayed delivery of your luggage was due to a technical problem
which failed to be reported on time, yet I assure you that this was a single occurrence which is
unlikely to happen again.
I hope that you will accept our apologies and will continue to use our airport in your future travels.

Yours sincerely,
Dan Deleanu
Airport Administration Manager

Task 1
Write a letter of complaint to the Administration of the Otopeni Airport mentioning the
following:
 Your luggage was improperly handled and as a result one of the troller wheels came off
while the zip locker of one of the exterior compartments was broken.
Task 2
 You are the administration manager of the Otopeni Airport. Write a letter of apology to the
dissatisfied tourist.

1.5. CONFIRMING RESERVATIONS

41
 The Park Hotel has received the following Here is the reply
Letter.
19 Brunswick Road,
York, Y02 1PB PARK HOTEL

England
Main Boulevard, 112, DK-Copenhagen
10th September, 2002
4, Denmark
Telephone/fax: + 01-107 092
The Manager,
e-mail: parkdk@dn.com
Park Hotel,
Main Boulevard, 112
September 12th, 2002
DK-Copenhagen 4
Mr. Peter Gable
Denmark
19 Brunswick Road, York Y02 1PB
England
Dear Sir,
My family and I stayed at your hotel when we visited Copenhagen
last year. We are now planning a second visit during November this
Dear Mr. Gable,
year and hope it will be possible to stay at the Park again. We
Thank you for your letter of September 10th 2002.
require two twin-bedded rooms with baths for six nights, from
We have much pleasure to confirm your booking of two twin-
November 15th. We would like rooms with a view over the park
bedded rooms with baths from 15th of November – 21st 2002,
again, if possible.
inclusive. Your rooms have a view over the park as requested.
Please let us know if a deposit is required.
A deposit is not required.
Yours faithfully,
We are looking forward to your visit.

Peter Gable
Yours sincerely,

Mr. A. Murdock – Advance Reservations

2. BASIC GRAMMAR

2.1. SIMPLE PRESENT/ PREZENTUL SIMPLU

USES: 1. habitual actions (usually, generally,

FORM: verb + (e)s - pers.3 sg. every day)
I work We work
He works in the currency department.
You work You work I read and answer my e-mail every day.
He works They work
She works
It works
Forma negativă: DO NOT (DON‘T) / DOES NOT
(DOESN‘T)
I don‘t work in the afternoon shift
He doesn‘t work at night.

Spelling (ortografie)
La adăugarea terminaţiei –s au loc următoarele transformări:

42
1) consoană + y + s = ies; try = tries; cry = cries
2) anumite verbe adaugă –es: go – goes; do – does; watch – watches; wash – washes; dress –
dresses.

Pronunciation (pronunţie)
Terminaţia prezentului simplu la persoana a 3-a singular se citeşte:
/s/ /z/ /iz/
cooks goes watches
speaks does washes
stops tries dresses

Interogativ/negativ
? DO/DOES Negative
Do I work ? Do we work? I do not (don’t) work.
Do you work? Do you work?
Does he work? Do they work? He does not (doesn’t) work.
Does she work?
Does it work?

Where do you work?

What do you do?
How do you get there?
When does he work?

Eg.
Do you work in the tourism industry?
Does he work in the tourism industry?

DISLIKES:
 I don’t like the rain and I don‘t like the mud, the dirt on the streets after the rain.
 I don‘t like the gossip and the lies (and especially now: the lies before elections).
 She likes reading books about everything. She doesn’t like cooking every day

2.2. SIMPLE PAST / TRECUTUL SIMPLU

To be
Affirmative Negative Interrogative
I was –eu am fost I was not – wasn‘t Was I?
You were – tu ai fost You were not – weren‘t Were you?
He was – el a fost He was not – wasn‘t Was he?
She was – ea a fost She was not – wasn‘t Was she?
It was – el, ea a fost It was not – wasn‘t Was it?
We were – noi am fost We were not – weren‘t Were we?
You were – voi ati fost You were not – weren‘t Were you?
They were – ei, ele, au fost They were not – weren‘t Were they?
e.g. Was he at the meeting yesterday? Yes, he was/No, he wasn‘t
Where was he yesterday? He was at work.
Where were you yesterday afternoon? I was at home.

REGULAR VERBS/verbe regulate

FORM: - VERB-ED

43
USE: actions finished in a definite past (actiuni terminate in trecut: yesterday, last year/month/week, an hour ago/ ieri,
anul/luna/saptamana trecuta…)
e.g.: Between 2002 – 2004 he worked in the accounts department.

Verbele regulate formează timpul trecut prin adăugarea terminaţiei ED care poate fi citită:
/t/ /d/ /id/
asked moved wanted
worked warned needed
dropped played ended
helped travelled nodded
wished arrived accepted
Scriere
- verbele terminate în –y precedat de consoană: y ie: try tried
dar ―play‖ rămâne neschimbat: played.
- nu se dublează –e final: live + ed = lived

Eg.(I, you, he, she, it, we, you, they) worked hard yesterday.

IRREGULAR VERBS / verbe neregulate

Verbele neregulate au trei forme, forma a 2-a (Verb2) reprezentând timpul trecut si este la fel la toate persoanele:
1. Go – 2. went – 3. gone

Infinitiv trecut participiu

e.g. (I, you, he, she, it, we, you, they) went to work yesterday morning.

LIST OF IRREGULAR VERBS

INIFINITIVE PAST PARTICIPLE INFINITIVE PAST PARTICIPLE
be was/were been leave left left
beat beat beaten Lend lent lent
become became become Let let let
begin Began begun lie lay lain
bend Bent bent Light lit lit
bet Bet bet Lose lost lost
bite Bit bitten Make made made
blow Blew blown Mean meant meant
break Broke broken Meet met met
bring Brought brought Pay paid paid
broadcast Broadcast broadcast Put put put
build Built built Read read /red/ read /red/
burst Burst burst Ride rode ridden
buy Bought bought Ring rang rung
catch caught caught Rise rose risen
choose chose chosen Run ran run
come came come say said said
cost cost cost See saw seen
creep crept crept Seek sought sought
cut cut cut Sell sold sold
deal dealt dealt Send sent sent
dig dug dug Set set set
do did done Sew sewed sewn
draw drew drawn Shake shook shaken
drink drank drunk Shine shone shone
drive drove driven Shoot shot shot
fat ate eaten Show showed shown
fall fell fallen Shrink shrank shrunk
feed fed fed Shut shut shut
feel felt felt Sing sang sung

44
fight fought fought Sink sank sunk
find found found sit sat sat
fly flew flown sleep slept slept
forbid forbade forbidden speak spoke spoken
forget forgot forgotten spend spent spent
forgive forgave forgiven stand stood stood
freeze froze frozen steal stole stolen
get got got stick stuck stuck
give gave given sting stung stung
go went gone strike stroke stricken
grow grew grown swear swore sworn
hang hung hung sweep swept swept
have had had swim swam swum
hear heard heard take took taken
hide hid hidden teach taught taught
hit hit hit tear tore torn
hold held held tell told told
hurt hurt hurt think thought thought
keep kept kept understand understood understood
kneel knelt knelt wake Woke woken
know knew known wear Wore worn
lay laid laid win Won won
lead led led write Wrote written

Trecutul simplu inteogativ/negativ

Interrogative: DID + Verb1 Negative: DID NOT = DIDN’T + VERB(1)

Did he work for IBM? No, he didn‘t. He didn’t work for…… He
worked for The Romanian Bank for Development

Yes, he did. He worked for OTP Bank.

Did he work for OTP Bank? No, she didn‘t. She didn’t work in a travel
Did she work in a travel agency? agency. She worked in a private company.

They launched the new product last spring.

When did they launch the new product? I sent it two hours ago.
When did you send the fax? Because it had some problems.
Why did they return our product?

2.3. FUTURE TENSE

Timpul viitor se formează cu ajutorul auxiliarului will la toate persoanele.

I will call you tomorrow

You will be present at the meeting.
He will have to meet the delegation at the airport.
She will talk to you soon.
It will arrive tomorrow.
We will write to you about it.
You will have the answer in due time.
They will give you an answer as soon as possible.

Forma scurtă: ‘ll (I‘ll, you‘ll, he‘ll, she‘ll.... etc.)

Negativul: will not = won‘t

45
Interogativul: inversion, e.g. Will you be present at the meeting? When will the order arrive?

2.4. PRESENT PERFECT

FORM: have/has + verb (ed/3)

He has resigned.
Affirmative
I have shipped the product
You have shipped the product
He has shipped the product
She has shipped the product
It has arrived.
We have shipped the product
You have shipped the product
They have shipped the product
Negative (short form: haven‘t/hasn‘t) Interrogative (inversion)
I have not shipped (haven‘t shipped)
Have you shipped the product?
She has not shipped (hasn‘t
shipped)……
It hasn‘t arrived yet.
Has it arrived?

USED:
1. acţiune terminată într-un trecut neprecizat (rezultatul este vizibil în prezent)
e.g I have read the book
He has broken his leg
We have paid our staff
He has signed the contract
2. Cu următorii indicatori de timp:
EVER (vreodată) Have you ever worked in a production factory?
NEVER (niciodată) I have never been fired.
JUST (tocmai) He has just applied for the position of tourism agent.
ALREADY (deja) We have already finished the report.
YET (încă) The delegation hasn‘t arrived yet.

THIS YEAR, THIS WEEK, TODAY : We have sold 20 units this week.

3. actiune începută în trecut care continuă până în prezent:

I have been a student for half a year.
I have been a student since october 2006.
We haven‘t seen him since 2000.
We haven‘t seen him lately.
SINCE – indică de când (începutul perioadei)
FOR - indică de cât timp (durata perioadei)
LATELY – în ultima perioadă

3. SPEAKING TOPICS

1. Applying for a job – Questions at the interview

2. Job duties (describing responsibilities)
3. Local touristic attractions
4. Romanian holidays and habits
5. Local knowledge: specific Romanian food
6. Giving directions
7. Hotel facilities/services
8. Giving information about your company/hotel/restaurant

46
 9. Entertainment opportunities in the area
10. Looking after a visitor/guest
11. Presentation of a website
12. Advertising your business

Bibliografie
 Pat Pledger, (2009), English for Human Resources, All Educational: Bucuresti
 Anisoara Pop, (2009), Intensive English for Business Students, Editura Universitatii Dimitrie
Cantemir: Targu Mures

47
 Capitolul IV. IGIENA ŞI PROTECŢIA MUNCII

Lucian Cepoi

1. Definiţia şi obiectul igienei muncii

Igiena muncii este ramură a igienei ce studiază condiţiile de muncă şi influenţa acestora
asupra organismului urmărind stabilirea unor norme fiziologice şi complexe de măsuri care să
asigure confortul la locul de muncă, prevenirea oboselii şi a îmbolnăvirilor profesionale.
2. Boli profesionale
Definiţie: boli cauzate de factori fizici, chimici, biologici, caracteristici exercitării unei
meserii sau profesiuni, inclusiv cele determinate de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme în
timpul muncii.
Factori nocivi posibil cauzatori de îmbolnăviri profesionale cu specific legat de munca de
agent de turism:
Organizare neraţională a muncii: exagerarea efortului fizic sau intelectual, a ritmului muncii,
suprasolicitarea sistemului nervos central, folosirea neraţională a timpului de muncă şi odihnă.
Factori nocivi din mediul de muncă: fizici, chimici, biologici.
Deficienţe de construcţie şi amenajare a locului de muncă: zone de muncă subdimensionate,
deficit de încălzit, iluminat, etc.
3. Adaptarea organismului în timpul muncii - ritm, capacitate de muncă, oboseala în
muncă
Adaptarea organismului în timpul muncii - modificări musculare, respiratorii, ale inimii şi
circulaţiei sângelui, modificări digestive, ale funcţiei rinichilor, modificări ale glandelor.
Ritmul de muncă: determinat de durata, natura, tipul efortului; reflectă starea capacităţii de
muncă, gradul de însuşire a calificării, aspecte de organizare a muncii.
4. Capacitatea de muncă
Definiţie: posibilităţile de a efectua o cantitate maximă de muncă.
Factori care determină capacitatea de muncă:
 factori care ţin de organism: vârsta, sex, stare de sănătate, alimentaţie, constituţie, interes,
voinţa, atitudine faţă de muncă.
 factori de mediu şi socio-economici: microclimat, agenţi fizici şi chimici, organizarea
timpului liber, relaţii umane.
Măsuri pentru întreţinerea capacităţii de muncă: organizarea unui regim raţional de munca şi
odihnă ţinând cont de cele trei faze de modificare a capacităţii de muncă din cursul zilei de lucru.
Utilizarea pauzelor: o pauză mai lungă la mijlocul zilei de munca de 30-60 min., pauze
suplimentare de 3-5 min. distribuite în cursul zilei de muncă.
5. Oboseala în muncă
Factori care provoacă oboseala: factori ce ţin de condiţiile de muncă şi factori dependenţi de
mediu.
Combaterea oboselii: timp de muncă de 8 ore zilnic, regim de muncă, gimnastica activă,
confort termic 15-22 grade C, umiditate relativa max de 60%, iluminat adecvat, rol psihologic al
culorilor, reducerea zgomotului.
6. Boli profesionale
Definiţia bolii profesionale: afecţiune ce se produce ca urmare a exercitării unei profesiuni,
cauzată de agenţi nocivi: fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de muncă precum şi de
suprasolicitarea diferitelor organe şi sisteme în procesul de muncă.
Factori ai riscului de îmbolnăvire: organizare neraţională a muncii, mediului de muncă,
agenţi patogeni fizici, chimici, biologici specifici serviciului.
Poziţii vicioase în timpul muncii - pot determina îmbolnăviri ale coloanei vertebrale;
suprasolicitări de tendoane, musculatura, picior plat, varice.

48
 Măsuri de reducere a riscului de îmbolnăvire: evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate,
evitarea riscurilor, combaterea riscurilor la sursa, adaptarea muncii, programe de preventie.
7. Microclimatul locului de muncă, ventilaţia.
Definiţie microclimat: complex de factori fizici ai aerului-temperatura, umiditate, mişcarea
aerului, temperatura obiectelor şi suprafeţelor, ce caracterizează starea climatică din spaţiul restrâns
al locului de muncă.
Efectele microclimatului cald asupra organismului: transpiraţii intense, supraîncălzire,
pierderi de lichide, scaderea capacităţii de concentrare şi atenţie, scaderea randamentului muncii.
Efectele microclimatului rece asupra organismului: scăderea temperaturii pielii, creşterea
tensiunii arteriale, posibil degerături, paralizii de nervi, favorizarea apariţiei faringitelor,
laringitelor, amigdalitelor.
Zona de confort termic: iarna: 17-21 gradeC cu optim la 19 grade C respectiv 19-23 grade C
cu optim la 21 grade C vara - cu variaţii funcţie de activitate, adaptare la factorii microclimatici,
îmbrăcăminte, alimentaţie.
Norme individuale pentru factorii componenţi ai microclimatului: temperatura aerului 18-22
grade C, umiditatea aerului 35-65%, mişcarea aerului max. 0,5m/s, temperatura suprafeţelor să nu
difere cu mai mult de 4 gradeC faţă de cea a aerului.
Sistemul de încălzire a unităţii. Condiţii sanitare: să nu producă noxe, să realizeze un
microclimat uniform, să creeze condiţii optime de ambianţă termică, să aibă un randament caloric
cât mai mare.
Vicierea aerului - datorată procesului respirator cu scăderea concentraţiei de oxigen,
creşterea celei de bioxid de carbon, creşterea temperaturii şi umidităţii aerului ducând la:
transpiraţie, dureri de cap, vărsături, greţuri, somnolenţa ce apar în încăperi neventilate.
Ventilaţia încăperilor: naturală, artificială, mecanică. Condiţii sanitare: să realizeze
condiţiile de confort, să nu modifice brusc temperatura, să nu producă zgomot, trepidaţii, etc.
8. Radiaţii
Radiaţii ultraviolete: surse - soarele. Efecte: distrugerea bacteriilor, efecte asupra
organismului: piele, ochi, nivel de calciu.
Radiaţii luminoase: surse - natural, artificial, incandescent, luminescent; efecte asupra
funcţiei vizuale, pielii şi sistemului nervos.
Radiaţiile infraroşii: surse - orice corp cu temperatura peste zero absolut; efecte asupra:
pielii, ochiului, sistemului nervos.
Microunde: surse - aparate de încălzit, instalaţii de telecomunicaţii; efecte semnificative
doar la intensităţi mari; emit însă radiaţii calorice.
9. Zgomote. Electricitatea
Surse de zgomote: externe, interne. Unitate de masură a sonorităţii: bell, decibel.
Acţiunea zgomotelor asupra organimului: efecte asupra urechii, scăderea atenţiei, insomnie.
Limita maximă de zgomot - zgomotul exterior să nu depăşească 50 decibelli la 3 metri de
fereastră.
Factori ce influenţează acţiunea curentului electric asupra organismului: intensitate,
frecvenţa curentului, durata de acţiune, traseul prin corp şi starea de sănătate a organismului.
Condiţii în care pot avea loc accidente electrice: atingerea conductorilor de curent sau a
pieselor metalice neizolate: ex. lămpi.
Evitarea accidentelor datorate curentului electric: protecţia împotriva atingerii directe a unor
elemente sub tensiune.
Primul ajutor în electrocutare: izolarea salvatorului, scoaterea accidentatului din circuit,
reanimare de urgenţă.
10. Igiena muncii la femei
Factori din mediul de muncă ce pot influenţa organismul femeii: munca îndelungată în
poziţie şezândă poate favoriza tulburari de circulaţie şi inflamaţii ale organelor genitale.

49
 Ocrotirea sănătăţii gravidei: gravidele începand cu luna V şi cele care alăptează nu vor
presta munci suplimentare şi nici munca de noapte; acordarea de pauze de câte ´ ora din 3 în 3 ore
pentru cele care alăptează; organizarea unor încăperi destinate pentru repaus şi igiena individuală.
11. Factori de risc pentru sănătate la locul de muncă
Definiţie risc pentru sănătate: probabilitatea afectării stării de sănătate a personalului sau
consumatorilor la locul de muncă.
Enumerarea factorilor de risc pentru îmbolnăvire: proiectarea şi amenajarea neigienică a
încăperilor, concepere şi repartizarea defectuoasă a sarcinilor de muncă, durata anormală a timpului
de muncă, mediu de muncă neigienic, agenţi patogeni biologici, fizici, chimici, specifici muncii.
Factori biologici
A) Bacteriile
Definiţie: organisme microscopice invizibile cu ochiul liber formate dintr-o singură celulă şi
care se înmulţesc în organismul uman dar si pe diverse suprafeţe.
Bacterii folositoare organismului: bacterii din intestinul subtire cu rol în producerea unor
vitamine: K, B; bacterii din intestinul gros care favorizează digestia; bacterii cu rol în epurarea
apelor reziduale, fertilizarea solului, prepararea iaurtului şi branzei(lactobacilli).
Bacterii dăunătoare omului: patogene şi condiţionat patogene
Bacteriile patogene
 determină îmbolnăviri la om
 condiţii de producere a bolilor infecţioase: sursa de infecţie (om sau animal), eliminarea
bacteriilor în mediul exterior, existenţa unei căi de transmitere, contactul direct sau indirect
cu sursa de infecţie, existenţa unei porţi de intrare (piele, aparat respirator, aparat digestiv),
existenţa unui organism receptiv la boală.
Bacterii condiţionat patogene - determină îmbolnăviri doar în condiţii de scădere a
rezistenţei generale a organismului (oboseala, suprasolicitare, alimentaţie defectuoasă), creşterea
agresivităţii bacteriilor (de exemplu, prin utilizare necorespunzătoare a antibioticelor).
Factori fizico-chimici ce influenţeaza înmulţirea bacteriilor:
 apa-umiditatea crescută favorizează înmulţirea bacteriilor iar scăderea cantităţii de apă de pe
suprafeţe inhibă înmulţirea bacteriilor. Spori rezistenţi.
 Temperatura - cea ridicată în scurt timp distruge mai eficient bacteriile decât una mai
scăzută ce acţionează timp îndelungat.
 Timpul - în primele 1-2 ore se adaptează la mediu şi nu se înmultesc, în următoarele 6 ore se
înmulţesc exponenţial, n următoarele 8 ore se înmultesc lent şi dacă se epuizează hrana
începe scăderea lentă a numărului lor.
B) Virusuri.
Organisme submicroscopice fără structura celulară care nu trăiesc decât în interiorul unei celule
gazdă pe care o distrug înmulţindu-se şi producând la om şi animal îmbolnăviri denumite viroze.
Răspândire peste tot, mai frecvent în zone aglomerate şi spaţii închise.
C) Ciuperci
 organisme formate dintr-o celulă sau filamente; se înmulţesc rapid
 determină la om îmbolnăviri denumite micoze: ale pielii, unghiilor, etc.
D) Paraziţii
 organisme care caută hrana şi adăpost în organismul uman
 produc ouă care se elimină în mediul extern şi contaminează apa, solul, fructe, legume,
mâini.
 determină la om îmbolnăviri numite parazitoze prin consumarea de substanţe nutritive,
eliberare de toxine.
Căi de transmitere a infecţiilor şi profilaxia lor.
Clasificarea căilor de transmitere a infecţiilor: aeriană, digestivă, contact direct, agenţi
vectori.

50
 Calea aeriană de transmitere - cea mai mare contagiozitate.
 se transmit: infecţii cu bacterii şi virusuri ce afectează căile respiratorii: gripa, amigdalita,
bronşita).
 modalitatea de transmitere: picături de salivă infectată (tuse, strănut), substanţa organică
rezultată din uscarea picăturilor de salivă, praf cu bacterii.
Profilaxia infecţiilor transmise pe cale respiratorie: depistarea, izolarea, tratarea bolnavilor şi
purtătorilor, aerisire repetată a încăperilor, asigurarea cubajului de aer pe persoană, spălarea
pardoselilor, pereţilor, obiectelor şi mobilierului cu apă şi detergent şi apoi dezinfecţia lor, maturare
umedă, folosirea aspiratoarelor, măsuri de igienă personală: folosirea batistei la tuşit şi strănut,
igiena gurii şi a nasului.
a) Calea digestivă - boli cu contagiozitate mai mică dar caracter exploziv.
 transmiterea bolilor, mâinile murdare: hepatita, toxiinfecţii alimentare.
 modalitate de transmitere: mâini, haine, alimente, ustensile, bancnote, monede contaminate;
apa contaminată, muşte, etc.
Profilaxia infecţiilor transmise pe cale digestivă:
 respectarea regulilor de igienă individuală şi la locul de muncă
 examen coprobacteriologic pentru depistarea bacteriilor patogene
 folosirea exclusivă a apei potabile
 evacuarea reziduurilor lichide şi solide, rapid şi corect.
b) Cale de transmitere prin contact direct:
 boli transmise: antrax, tetanos, infecţii streptococice şi stafilococice ale pielii şi mucoaselor,
micoze, boli venerice, infecţie HIV.
Profilaxia bolilor cu transmitere sexuală:
 investigaţii epidemiologice la angajare, periodic în anumite situaţii
 educaţie sanitară, igiena vieţii sexuale, adresabilitate promptă la medic, importanţa declarării
sursei de infecţie. etc.
c) Cale de transmitere prin vectori:
 definiţie, exemple vectori: pureci, păduchi, capuse, etc.
 boli transmise: tifos, febra recurentă.
Profilaxia bolilor transmise prin vectori: distrugerea vectorilor.
Boli infecţioase cu caracter profesional.
Boli cu transmitere aeriană:
 Viroze: - frecvenţa crescută; localizare: nas (rinita), gât (faringite, laringite), bronşii
(bronşite), plămâni (pneumonii). Caracteristici: contagioase, apar în anotimp rece, au ca
sursă omul bolnav şi uneori păsările, se pot repeta în timp, virusurile sunt rezistente la
antibiotice.
 Gripa - simptome: febra ridicată, dureri mari de cap şi gât, tuse uscată, ameţeli, evoluţie mai
severă la vârstnici sau persoane cu afecţiuni respiratorii, cardiace, diabet, etc. Imunitatea e
de durată scurtă - se poate repeta, dă frecvent complicaţii
Boli transmise pe cale digestivă:
 toxiinfecţii alimentare - datorate consumului de alimente contaminate cu anumite bacterii:
Salmonella, Shigella, Escherichi colli, bacil botulinic, etc. Cale de pătrundere în organism:
alimente contaminate direct (de exemplu: ouă), alimente contaminate cu mâini, apa
nepotabilă. Manifestări: greţuri, vărsături, diaree, lipsa apetitului, dureri musculare,
articulare.
 dizenteria: - boală contagioasă dată de bacilul Shigella care se elimină din intestinul omului
bolnav sau a purtătorului sănătos şi contaminează apa, alimente. Manifestări: febra, greţuri,
vărsături, scaune diareice cu mucus şi sânge.

51
  Holera - boala contangioasă dată de vibrionul holeric, ce apare mai ales în sezonul cald.
Transmiterea se face prin consumul apei infectate. Manifestări: dureri abdominale intense,
diaree severă cu aspect de zeamă de orez, vărsături, deshidratare.
 hepatita virală tip A- boala contagioasă produsă de virusul hepatitei A. Transmitere: mâini
murdare. Manifestări: febra, astenie, oboseala, greţuri, vărsături, dureri de stomac, colorare
galbenă a pielii şi mucoaselor (icter), scaune decolorate, urini de culoarea berii negre.
Boli transmise prin contact direct:
 tetanos - produs de bacilul tetanic aflat în pământ. Pătrunde în organism prin leziuni ale
pielii: răni, înţepături. Determină manifestări severe nervoase şi musculare, respiratorii cu
deces frecvent. Profilaxie: -vaccinare, toaleta rănilor, educaţie sanitară.
 dermatite infecţioase: infecţii ale pielii cu bacteria. Streptococul determină erizipelul.
Stafilococii determină abcese, infecţii ale pielii mâinilor, feţei. Profilaxie: respectarea
regulilor de igienă.
 micoze: - localizare: dermatomicoze (pielea), onicomicoze (unghii). Agent cauzal: candida
deteremină candidoze ce afectează mucoasele; tricofitia, microsporia, favusul-micoze ce
afectează pielea păroasă. Contaminarea: direct de la om la om sau indirect prin obiecte.
Manifestări în candidoze: pete albe pe suprafaţa internă a obrajilor, secreţii vaginale
albicioase, prurit local, etc. Manifestări în micozele pielii păroase: par lipsit de luciu, se rupe
uşor, apariţie de scuame. Manifestări în micozele pielii nepăroase: pete galben-cafenii în
pliurile pielii etc. Profilaxie: depistare precoce, izolare, tratare, măsuri de educaţie sanitară.
Boli cu transmitere sexuală:
sifilis, gonoree, candidoze vaginale, herpes genital.
 sifilis-produs de Treponema palidum. Evoluează în 3 stadii cu leziuni pe mucoase, piele,
organe interne.
 infecţia HIV: produsa de HIV, care odată patruns în organism e prezent pe toata durata vieţii
pacientului; Transmisă pe cale sexuală, seringi contaminate, transfuzie de sânge,
instrumentar contaminat; nu pătrunde pin piele şi mucoase intacte. Profilaxie: depistare
precoce, educaţie sanitară.
Boli transmise prin vectori.
 Malaria - agent cauzal parazit transmis prin tantarul anofel
-manifestări: frison, febra, complicaţii hepatice, cardiace.
 tifos exantematic - transmis prin intermediul păduchilor
 leptospiroze - transmise prin intermediul şobolanilor.

Boli profesionale datorate unor factori chimici:

Condiţii în care pot apărea boli profesionale prin intoxicaţii cu reziduuri de pesticide:
prezenţa lor pe şi în obiecte, alimente, îmbrăcăminte, datorită folosirii necorespunzătoare din punct
de vedere tehnologic şi igienic: nerespectarea cantităţilor administrate, a ritmurilor de administrare,
măsuri insuficiente privind excluderea prezenţei lor în doza toxică în ape, obiecte, alimente. Ex:
stropirea cu pesticide a suprafeţelor de lucru, a obiectelor ce nu se pot spăla (cărţi).

Boli profesionale datorate unor factori fizici.

Radiaţii - radiaţii ionizante: substanţe adioactive din aer, apă, sol care se pot acumula în
plante; materiale de construcţii cu un anumit grad de radioactivitate - de obicei cu efecte reduse
asupra organismului
 radiaţii ultraviolete - efecte asupra organismului: stimulează activitatea organismului,
imunitatea, producerea de calciu în organism. În exces determină arsuri, pigmentări ale
pielii iar pe termen lung poate favoriza tumori ale pielii. La nivel ocular: fotoconjunctivite
cu secreţie lacrimală în exces, dureri oculare, ce pot aparea la practicanţii sporturilor de
iarnă. Profilaxia efectelor nedorite: evitarea expunerilor la soare între orele 11-17 în cursul

52
 verii, purtarea ochelarilor de soare, utilizarea de creme, loţiuni de protectie UV cu factor
peste 20.
 radiaţiile luminoase - iluminatul insuficient poate determina: oboseala vizuală cu secreţie
lacrimală excesivă, usturimi de ochi, dureri de cap, greţuri, ameţeli. Iluminatul fluorescent
incorect reglat: determină efect stroboscopic cu oboseala vizuală; posibil factor declanşator
al unor episoade convulsive. Profilaxie: iluminare corespunzătoare a spaţiului de lucru.
 microunde - efecte asupra organismului: prin efect al radiaţiilor calorice emise de
emiţătoarele de microunde apar: oboseala, dureri de cap, tulburări vizuale, scăderea
libidoului. Profilaxie: 0,1-1mW/cm2 la expuneri pentru o zi de muncă.
12. Accidentele de munca şi prevenirea lor
Definiţie accident de muncă: vătămarea violentă a organismului precum şi intoxicaţii acute
care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care
provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate sau deces.
13. Legislaţie şi reglementări privind securitatea la locul de muncă, prevenirea şi
stingerea incendiilor

Lege privind securitatea si sănătatea în muncă

Obligaţii generale ale angajatorilor

Art. 6. - (1) Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor în toate
aspectele legate de munca.
(2) În cazul în care un angajator apeleaza la servicii externe, acesta nu este exonerat de
responsabilitatile sale în acest domeniu.
(3) Obligatiile lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca nu aduc atingere principiului
responsabilitatii angajatorului.
Art. 7. - (1) În cadrul responsabilitatilor sale, angajatorul are obligatia sa ia masurile necesare
pentru:
a) asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor;
b) prevenirea riscurilor profesionale;
c) informarea si instruirea lucratorilor;
d) asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii în munca.
(2) Angajatorul are obligatia sa urmareasca adaptarea masurilor prevazute la alin. (1), tinând seama
de modificarea conditiilor, si pentru îmbunatatirea situatiilor existente.
(3) Angajatorul are obligatia sa implementeze masurile prevazute la alin. (1) si (2) pe baza
urmatoarelor principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursa;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveste proiectarea posturilor de munca, alegerea
echipamentelor de munca, a metodelor de munca si de productie, în vederea reducerii monotoniei
muncii, a muncii cu ritm predeterminat si a diminuarii efectelor acestora asupra sanatatii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin
periculos;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprinda tehnologiile, organizarea muncii,
conditiile de munca, relatiile sociale si influenta factorilor din mediul de munca;
h) adoptarea, în mod prioritar, a masurilor de protectie colectiva fata de masurile de protectie
individuala;
i) furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor.
(4) Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, tinând seama de natura activitatilor din

53
întreprindere si/sau unitate, angajatorul are obligatia: pentru incalcare :amenda de la 3500 la 7000
ron
a) sa evalueze riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, inclusiv la alegerea
echipamentelor de munca, a substantelor sau preparatelor chimice utilizate si la amenajarea
locurilor de munca;
b) ca, ulterior evaluarii prevazute la lit. a) si daca este necesar, masurile de prevenire, precum si
metodele de lucru si de productie aplicate de catre angajator sa asigure îmbunatatirea nivelului
securitatii si al protectiei sanatatii lucratorilor si sa fie integrate în ansamblul activitatilor
întreprinderii si/sau unitatii respective si la toate nivelurile ierarhice;
c) sa ia în considerare capacitatile lucratorului în ceea ce priveste securitatea si sanatatea în munca,
atunci când îi încredinteaza sarcini;
d) sa asigure ca planificarea si introducerea de noi tehnologii sa faca obiectul consultarilor cu
lucratorii si/sau reprezentantii acestora în ceea ce priveste consecintele asupra securitatii si sanatatii
lucratorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de conditiile si mediul de munca;
e) sa ia masurile corespunzatoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat si specific, accesul sa fie permis
numai lucratorilor care au primit si si-au însusit instructiunile adecvate.
(5) Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelasi loc de munca îsi
desfasoara activitatea lucratori din mai multe întreprinderi si/sau unitati, angajatorii acestora au
urmatoarele obligatii: pentru incalcare :amenda de la 3500 la 7000 ron
a) sa coopereze în vederea implementarii prevederilor privind securitatea, sanatatea si igiena în
munca, luând în considerare natura activitatilor;
b) sa îsi coordoneze actiunile în vederea protectiei lucratorilor si prevenirii riscurilor profesionale,
luând în considerare natura activitatilor;
c) sa se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d) sa informeze lucratorii si/sau reprezentantii acestora despre riscurile profesionale.
(6) Masurile privind securitatea, sanatatea si igiena în munca nu trebuie sa comporte în nicio situatie
obligatii financiare pentru lucratori. pentru incalcare :amenda de la 3500 la 7000 ron

Bibliografie
 Dragulescu N., De la calitatea controlată la calitatea totală, Ed.Alternative, Buc.,1996.
 Ionicica M., Mincu R., Economia serviciilor, Ed.Uranus, Bucureşti 1998.
 Mănescu S., Tratat de igienă, Ed.Medicală, Bucureşti, 1996, vol.I, II, III.
 Mănescu S., Tanasescu Gh., Igiena, Ed. Medicală, Bucureşti, 1996.

ACTE NORMATIVE
 Legea 536/1997, Norme de igienă şi recomandări privind mediul de viaţă al populaţiei
 Ord.M.S.nr.402/16.05.1997, Norme metodologice pentru organizarea activităţii de
supraveghere şi combaterea vectorilor şi regimul pesticidelor.
 O.G.99/2000 privind măsurile ce pot fi aplicate în perioadele cu temperature extreme
pentru protecţia persoanelor încadrate în muncă.
 Hotărâre nr.974/2004, Norme de supraveghere, inspecţie sanitară şi monitorizare a
calităţii apei potabile şi a procedurii de autorizare sanitară a producţiei şi distribuţiei apei
potabile.
 Directiva 98/83/CE, art.9, legea 458/2002 modificată prin Legea 311/2004, Norme
privind supravegherea, inspecţia sanitară şi monitorizarea apei potabile.
 Hotărâre CGMB 147/14.07.2005 privind normele de salubritate şi normele de igienizare
a MB. 862/2006 privind organizarea si HGR 862/2006.
 Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319/2006.

54
 Capitolul V. DEZVOLTAREA PROFESIONALĂ

Monica Filpisan

“Este mai bine să fii pregătit

pentru o ocazie pe care nu o vei avea
decât să ai vreo ocazie
şi să nu fii pregătit.”
Whitney Young Jr.

Suntem martorii dar şi autorii voluntari sau involuntari a unor schimbări de o anvergură
nemaiîntâlniă în istoria omenirii, se petrec schimbări profunde şi rapide atât în tehnologie cât şi în
cunoştinţele ştiinţifice. Se apreciază că volumul cunoştinţelor se dublează la fiecare 10 ani
(omenirea a intrat în societatea cunoaşterii, a învăţării pe tot parcursul vieţii). Fenomenul
globalizării societăţii, a permeabilizării graniţelor socioculturale a dus la producerea de interferenţe,
schimburi de experienţe, valori, mentalităţi, ceea ce a impus noi cerinţe în educaţie care să ajute
omul în a face faţă schimbărilor societăţii, în a se transforma cu ajutorul educaţiei într-un
„cameleon‖ adaptat mediului. Ritmul schimbării în toate domeniile este deosebit de alert, generând
de-a lungul vieţii active a unui individ 3-4 cicluri de completare/schimbare a formării iniţiale.
Schimbările rapide din tehnologie şi comunicare produc efecte directe şi perverse deosebit de
profunde asupra forţei de muncă. În această situaţie se ridică întrebarea dacă omul este pregătit
pentru ca aceste schimbări să fie orientate spre îmbunătăţirea existenţei şi spre sporirea intensă a
calităţii vieţii? Sau, dimpotrivă, omul s-a transformat într-o victimă a pierderii de sine a societăţii?
(Popovici Dumitru, p. 244, 2003). Complexitatea fenomenelor din societatea modernă solicită un
bagaj de cunoştinţe şi capacităţi din ce în ce mai bogat. Aici intervine educaţia permanentă, care
este un proces de perfecţionare, de dezvoltare personală socială şi profesională pe durata întregii
vieţi a indivizilor, în scopul îmbunătăţirii calităţii vieţii lor, cât şi colectivităţii din care fac parte
(Dave H.R., 1991, p.47). Educaţia permanentă are loc pe tot parcursul vieţii, indiferent dacă aceasta
se realizează într-un cadru formal, organizat sau într-un cadru informal. În acest sens este necesară
trecerea de la un ansamblu de cunoştinţe, informaţii, de competenţe („a şti să faci/ să acţionezi‖) la
învăţarea prin experienţă/ prin practică, de la transmiterea şi memorarea de informaţii (informare),
la formarea de abilităţi, capacităţi, competenţe. Informaţia nu are nici o valoare pentru persoanele
care doresc să se dezvolte dacă nu o poate utilize în practică, indiferent dacă este vorba locul de
muncă sau de dezvoltare personală.
Ceea ce am înţeles până acum este faptul că educaţia se realizează pe tot parcursul vieţii, ne
ajută să facem faţă schimbărilor şi să ne adaptăm. În nici un caz nu se mai pune problema să termini
o şcoală, să îţi găseşti un loc de muncă din care să ieşi la pensie, dimpotrivă, chiar dacă ai un loc de
muncă stabil, începi să te perfecţionezi, să acumulezi noi cunoştinţe şi competenţe care sa îţi
folosească la un alt loc de muncă, chiar dacă acest lucru se va întâmpla în viitorul apropiat şi nu
imediat.
Putem să spunem că educaţia permanentă ne fereşte de îmbătrânirea timpurie din punct de
vedere cerebral şi psiho-social, ne menţine tinereţea spirituală. Totul depinde de noi în a ne
manifesta disponibilitatea de a învăţa.

55
 1. Idei preconcepute cu privire la învăţarea pe tot parcursul vieţii

Există două limite principale pentru creşterea şi dezvoltarea umană. Există limita reală,
practică a aptitudinii maxime a cuiva ori capacitatea potenţială. Există şi limita psihologică nu mai
puţin reală în care fiecare om se autosituează. Din păcate, s-ar părea că barierele care ne îngrădesc
şi ne fixează cel mai bine, lanţurile care ne leagă cel mai strâns sunt acelea pe care ni le făurim noi
înşine.
De ce se întâmplă astfel? De ce ne autolimităm? De ce, în ciuda evidenţei contrariului,
suntem atât de nepregătiţi, atât de înspăimântaţi să ne încercăm şi să ne dezvoltăm potenţele?
O parte a explicaţiei ar fi tradiţia, datina noastră negativă şi pesimistă cu privire la progresul
şi dezvoltarea umană. Miturile şi fabulele, poveştile din bătrâni vorbesc de incapacitatea umană de a
învăţa, unele din acestea sunt vechi de când lumea, altele le-am creat pe parcurs, de la o generaţie la
alta. Sarcina fiecăruia dintre noi este eradicarea unor astfel de mituri/jumătăţi de adevăr, prin
înlocuirea cu idei sănătoase. Desigur că ar putea fi unele umbre de adevăr în fiecare. Miturile sau
denaturarea faptelor rareori supravieţuiesc dacă nu conţin cel puţin o umbră de adevăr, suficientă
pentru a le întreţine. Cineva ar putea alcătui o listă considerabilă cu aceste mituri…iată câteva care
au cea mai dăunătoare influenţă:
1) Nu poţi schimba natura umană – omul este ceea ce este, este constant. Adevărul este că
comportamentul uman, în orientările sale cele mai elementare, se schimbă în fiecare zi, iar
personalitatea poate fi remodelată. De exemplu , ceea ce li se părea normal, firesc părinţilor noştri,
nouă nu ni se mai pare.
2) Câinele bătrân nu-l mai poţi dresa - iubitorii de câini s-au grăbit să demonstreze că
aceasta este o minciună. Aceasta poate fi o explicaţie pentru care angajatorii caută persoane tinere,
din dorinţa de ai forma conform standardelor proprii.
3) Teoria învăţării „cap deschis” – mulţi oameni vorbesc despre învăţare ca şi cum ar fi un
proces prin care pătrunderea cunoştinţelor în creier este oarecum forţată, iar faptele sunt
„turnate/îndesate în el‖.Concomitent cu aceasta se spune că în mintea copiilor este mai uşor de
pătruns decât în cea a adulţilor, lucru total neadevărat.
4) Noţiunea învăţării „”totul este intelectul”- se consideră că învăţarea este în întregime o
problemă a minţii, omul înseamnă mai mult de memorie şi inteligenţă, omul este o fiinţă cu emoţii
şi sentimente, care au şi acestea la rândul lor rol în învăţare.
5) Dacă nu ai un coeficient de inteligenţă ridicat, abandonează toate speranţele - nici un om
rezonabil nu va nega vreodată importanţa capacităţii intelectuale. Să nu gândim însă simplist, cum
ar „dacă nu eşti bun la matematică, eşti mai puţin inteligent‖. Conform noilor teorii, există mai
multe tipuri de inteligenţă: verbal – lingvistică, matematică – logică, vizuală – spaţială, ritmică-
muzicală, corporală-kinestizică, interpersonală, intrapersonală, naturistă.
Relaţiile interumane presupun o serie de capacităţi / abilităţi de comunicare, cooperare, acestea fiind
reunite sub forma inteligenţei sociale (James Robbins Kidd, 1981, p.16).
Inteligenţa socială era definită de Thorndike ca fiind capacitatea de a înţelege şi de a acţiona
inteligent în cadrul relaţiilor interumane. Gardner, în 1993, în teoria sa privind inteligenţele multiple
rezervă un loc important formelor de inteligenţă care permit omului o adaptare superioară la mediul
social mai îndepărtat sau apropiat lui, elaborând o teorie a inteligenţelor multiple printre care
menţionează inteligenţa interpersonală şi intrapersonală.
Inteligenţa interpersonală – constă în capacitatea persoanei de a-i înţelege pe ceilalţi, de a
coopera mei bine cu ei.
Inteligenţa intrapersonală – reprezintă abilitatea de a te întoarce spre sine, în interiorul
propriei persoane, putând astfel să acţionăm cât mai adecvat pe scena vieţii sociale.
Psihologii au arătat că aceste abilităţi nu sunt generate de un nivel ridicat al inteligenţei, ci
ele constituie un fel de sensibilitate specifică faţă de practică şi faţă de relaţiile interumane. Astfel s-
a născut o nouă formă de inteligenţă – cea emoţională.

56
În acest sens menţionăm faptul că învăţarea este influenţată trei constelaţii de sentimente:
- Iubirea şi sentimentele asociate, cum ar fi: respect, admiraţie, generozitate, simpatie,
prietenie, încurajare;
- Furie, supărare şi simţăminte similare sum ar fi: insulta, impresia de frustrare, provocată prin
contraziceri şi respingeri;
- Teama însoţită de suspiciune.
Prima constelaţie tinde spre învăţarea de calitate şi durabilă, iar a doua şi a treia tind să producă
rezistenţă la învăţare şi uitare. Este mai greu pentru adulţi să aibă încredere în forţele proprii, cu cât
persoanele sunt mai în vârstă cu atât vor avea păreri mai puţin pozitive în favoarea lor.

2. Motivarea adulţilor pentru învăţare

Aşa cum am văzut adulţii pot învăţa, dar vor ei să înveţe? Cum poate fi captată atenţia
adulţilor pentru a învăţa? Cum pot deveni ei autodidacţi eficienţi şi permanenţi?
Cel mai utilizat termen în educaţia adultului este motivaţia. O definiţie după dicţionar al
acesteia este ―ceea ce tinde să determine o persoană să desfăşoare o anumită acţiune.‖Este vorba de
forţa lăuntrică, care poartă denumirea de trebuinţe, care pot fi ordonate (după Maslow) în 5 niveluri
binecunoscute:
1. Satisfacerea nevoilor organismului;
2. Asigurarea protecţiei împotriva suferinţelor şi pericolelor vieţii;
3. Dragostea, afecţiunea, căldura, acceptarea, un „loc în grup‖;
4. Autoevaluarea, respectul de sine, încrederea în sine, sentimentul de forţă şi de adaptare;
5. Autorealizarea, autoîmplinirea, autoexprimarea, utilizarea capacităţilor sale „pentru a fi
cel care este cel mai apt pentru existenţă‖.
Autorealizarea şi autoîmplinirea înseamnă să îţi descoperi talentele, aptitudinile, să ai
curajul să îşi lărgeşti orizontul de interese să o iei de la început să faci o schimbare în sfera
socioprofesională, toate acestea fiind posibile numai dacă eşti deschis la nou. Pentru ca acest lucru
să se realizeze este important să identificăm „lista trebuinţelor şi nevoilor profesionale‖, iar, în
funcţie de aceasta să „trecem la fapte‖. Pentru aceasta este important să îţi răspunzi la întrebarea
următoare: Ce îţi doreşti de la un curs de calificare/recalificare profesională?; în funcţie de aceste
răspunsuri (cum ar fi câştigarea/recâştigarea respectului de sine, un salariu mai bun, să lucrezi într-o
instituţie cu prestigiu etc.) vei „lua frâiele în mână în ceea ce priveşte dezvoltarea profesională
personală‖.

3. Formarea şi dezvoltarea profesională personală

Conducerea propriei dezvoltări personale înseamnă a fi capabil de a:

1. Evalua propriile performanţe în comparaţie cu cerinţele slujbei voastre prezente / viitoare prin
solicitarea permanentă a unui feedback din partea colegilor şi/sau a clienţilor;
2. Identifica un stil personal de învăţare pentru direcţionarea dezvoltării competenţelor voastre;
3. Elabora un plan de dezvoltare personală şi a-l aplica;
4. Utiliza diverse metode de investigare a intereselor personale în scopul dezvoltării sau
îmbunătăţirii cunoştinţelor şi competenţelor.
5. Identifica şi exploata oportunităţile de dezvoltare personală.
Dezvoltarea personală înseamnă să îţi înţelegi propriile puncte forte şi puncte slabe, să îţi
identifici obiectivele şi cum poţi să te ajuţi pe tine însuţi să le atingi. Pe parcursul definirii
competenţelor din cadrul privind experienţa de muncă vi este necesar să identificaţi în fiecare etapă
a evoluţiei profesionale punctele forte şi îmbunătăţirile pe care le puteţi aplica în afara experienţiei
de muncă, în viitoarea voastră carieră.

57
 Dezvoltarea profesională proprie a căpătat o importanţă tot mai mare în ultimele decenii. În
prezent este mult mai probabil să aveţi mai multe cariere în cadrul mai multor organizaţii, iar ceea
ce în trecut era cunoscută drept „scara unei cariere‖, astăzi este o expresie învechită. Acum, tendinţa
s-a îndepărtat de la ideea de urmare a unei căi prestabilite de promovare, lucrând pentru acelasi
angajator, în schimb este mult mai posibil să câştigaţi experienţa dintr-o varietate de funcţii în
diferite organizaţii, transferând competenţele şi experienţele de la una la alta.
Probabil veţi recunoaşte din experienţele pe care le-aţi avut în cadrul scolii că sunteţi mai
buni la anumite lucruri decât la altele. Unele vi se par uşoare, la altele trebuie sa petreceţi mai mult
timp cercetând, învăţând şi exersând. Acelaşi principiu se aplică şi carierei voastre. Identificarea
unei competenţe sau a unui domeniu de cunoştinţe pe care doriţi să le îmbunătăţiţi reprezintă un
pas, dar cu toate acestea merită să petreceţi o perioadă de timp analizând cum voi ca persoane aţi
putea învăţa cel mai eficient. Prin aceasta puteţi să vă direcţionaţi modul de abordare către învăţare
şi îmbunătăţirea competenţelor, fie ca acest lucru înseamna cercetare sau strângerea de informaţii de
pe Internet sau participare la cursuri de instruire interactive.
Un mod de identificare a preferinţelor legate de stilul vostru de învăţare este cel descris de Peter
Honey şi Alan Mumford. Cercetările pe care aceştia le-au întreprins indică faptul că puteţi învăţa
mult mai repede dacă folosiţi stilul vostru natural de a învăţa
(http://www.leonardofortius.eu/web/rumania/competencias/Autodesarrollo_RO.pdf).
Este important să subliniem faptul că dezvoltarea personală nu trebuie realizată independent.
Dimpotrivă, feedbackul din partea colegilor, a prietenilor şi mentorilor are un rol vital în a vă ajuta
să identificaţi care sunt punctele slabe şi zonele care trebuie dezvoltate. Solicitarea unui feedback
nu trebuie să facă parte doar din procesul anual de revizuire, ci trebuie să fie o constantă de-a lungul
întregii voastre activităţi. Deschiderea către feedbackul pe care îl primiţi reprezintă de asemenea o
abilitate esentială, la fel ca şi disponibilitatea de a acţiona conform acestuia, în cazul în care
considerati necesar. De multe ori când cerem părerea celor din jurul nostru, fie că sunt colegi,
membri ai familiei sau prieteni, cu privire la propria persoană sau activităţile pe care le întreprindem
aşteptăm ca aceste păreri să fie pozitive. Dacă aceste păreri nu sunt cele pe care le aşteptam fie nu le
luăm în considerare şi le ignorăm, fie selectăm doar acele lucruri care ne convin. Iată de ce este
foarte important ca orice critică în ceea ce ne priveşte să o percepem la modul constructiv, pentru a
învăţa şi pentru a evalua. Până la urmă noi suntem direct responsabili de propria noastră dezvoltare
chiar dacă aceasta implică uneori şi asumarea eşecurilor şi identificarea în noi a acelor lucruri care
au dus la eşec, înainte de a începe să dăm vina pe alţii sau pe circumstanţe.

4. Conceperea unui plan de dezvoltare profesională

Odată ce ne-am analizat atât prin ochii noştri cât şi prin ochii celorlalţi, este timpul să facem
un plan de dezvoltare personală. Planurile de dezvoltare personală sunt instrumente folositoare
pentru construirea unei structuri în spatele obiectivelor dumneavoastră, iar acestea pot fi cât de
simple sau detaliate doriţi. Iată un exemplu:

Exemplu :
Domeniul Perioada de
de Paşi De ce suport am nevoie? timp
competenţă

58
 Capacitatea • Participarea la un curs de
de a face formare a abilităţilor de
prezentări prezentare.
• Prezentarea proiectului în
cadrul unei şedinţe interne.
• Obţinerea aprobării pentru curs de la • 1 luna
managerul direct.
• Obţinerea acordului şefului de • 2 luni
departament pentru a mă prezenta la
şedinţă.

• Identificarea altor • Obţinerea sprijinului managerului • Permanent

oportunităţi de prezentare pe direct pentru identificarea altor
măsură ce apar. oportunităţi şi obţinerea feed-backului

Ca să folosim o analogie, am putea spune ca un Plan de carieră este foarte asemănător unui
tren lung aflat in miscare. Noi înaintăm, ne mutăm de la un compartiment la altul, de la o clasă de
confort la alta, iar în diferitele momente vom vedea pe geam viaţa noastră în moduri diferite, cu
lucruri/situaţii/evenimente diferite. În timp ce noi înaintam prin interior (ceea ce semnifică procesul
de evoluţie interioară a individului) trenul ne va purta şi el către anumite destinaţii (pe care - în
cazul fericit - noi am fost cei care le-am ales) – lucru pe care îl putem numi evoluţie socială a
individului!

Orice pas înainte în carieră presupune anumite riscuri, care trebuie conştientizate încă de la
început, pentru a evita ―riscul suprem‖, şi anume eşecul. Nici un câştig nu se obţine fără efort şi fără
sacrificii: mai puţin timp liber, renegocierea unor valori personale, mai mult stres, mai multe
constrângeri, mai multe responsabilităţi sau renunţarea la micile plăceri cotidiene. Doar
angajatul/viitorul angajat care îşi poate asuma aceste riscuri este cu adevărat pregătit pentru un pas
înainte în carieră. Pentru a realiza un plan de dezvoltare profesionala propriu, trebuie să îţi răspunzi
la câteva întrebări:

 Ce vreau să fac? Mă specializez/dezvolt în meseria pe care o am sau schimb domeniul?

 Cât timp îmi aloc acestei schimbări/dezvoltări?
 Cât de mare este bugetul de care dispun?
 Este absolut necesară o anumită certificare în domeniul respectiv? Este absolut necesar să
am o diplomă?
 Care sunt cunoştinţele şi abilităţile de care am nevoie?
 Care sunt companiile ce oferă servicii de training şi instruire în domeniul pe care mi-l
doresc?
 Câte dintre acestea sunt specializate în domeniul respectiv sau au, pe lângă alte domenii, şi
cel care prezinta interes pentru mine? Este bun raportul calitate/pret al sesiunilor pe care le
oferă? Ce obţin la finalul sesiunilor respective?
 Care este experienţa executivă în domeniu a trainerilor? Dar în sustinerea sesiunilor de
training?
 Care sunt cunoştinţele pe care le pot obţine şi altfel decât apelând la companiile de training
şi instruire? De unde şi cum mă documentez?

Aceste noţiuni şi întrebări vor fi inutile dacă nu îţi doreşti cu adevărat. nimeni altcineva in
locul tău nu iţi va putea realiza un plan de dezvoltare profesională. Pentru ca acest lucru să fie
realizabil este nevoie de autoinstruire, respective autoînvăţare.

59
 5. Autoinstruirea

A învăţa să înveţi şi a dori să te perfecţionezi continuu sunt cerinţe ale educaţiei permanente,
prin care omul contemporan învaţă să fie el însuşi, receptiv la schimbări, capabil să le anticipeze şi
să se adapteze la ele, oferindu-se ca participant la progresul social prin autonomia sa intelectuală şi
moral -civică.
Pentru secolul nostru, instruirea continuă şi implicit autoinstruirea au devenit cerinţe
fundamentale ale societăţii, determinate de creşterea exponenţială a informaţiilor şi de uzura
accelerată a acestora, de mobilitatea profesiilor, de progresele extraordinare ale ştiinţei, tehnicii,
tehnologiei şi mijloacelor de informaţie, de dinamismul vieţii economice şi sociale, de
democratizarea învăţământului, de creşterea nivelului de aspiraţie spre cultură şi educaţie, de
folosirea cât mai plăcută şi utilă a timpului liber.
Teoria lui Knowles are ca nucleu următoarea definiţie pentru autoformare: „un demers în
care individul (cel care învaţă – s.n.) preia iniţiativa, cu sau fără ajutorul altora, individul îşi
stabileşte nevoile de învăţare, îşi formulează obiectivele, îşi identifică resursele (umane şi
materiale) necesare în învăţare, alege şi aplică strategiile de învăţare potrivite şi îşi evaluează
rezultatele învăţării“ (M. Knowles, 1975).
R.M. Smith consideră că „a învăţa să înveţi― este legat de toate situaţiile de viaţă; principalele
competenţe pe care un adult le foloseşte ca să înveţe a învăţa sunt:
– de a cunoaşte resursele din mediu necesare învăţării (pentru că se poate învăţa pe tot parcursul
vieţii);
– de a citi, de a scrie, de a calcula şi de a asculta, de a utiliza corect calculatorul/computerul;
– de a fi la curent cu specificul proceselor educative (învăţare autodirijată, învăţare prin colaborare,
învăţare într-un cadru institu-ţionalizat).
Tradiţional, educaţia oferită de şcoală a fost considerată educaţie formală, activităţile
educative organizate de alte instituţii, cum ar fi muzeele, bibliotecile, cluburile elevilor etc., drept
educaţie nonformală, iar influenţele spontane sau neorganizate din mediu, familie, grup de prieteni,
mass media etc., educaţie informală. Delimitarea între aceste trei forme ale educaţiei este una
teoretică, în practică ele funcţionând ca un complex ale cărui graniţe sunt dificil de trasat. Mai mult,
în ultima perioadă asistăm la o dezvoltare şi la o "formalizare" a educaţiei nonformale, care se
apropie din ce în ce mai mult de spaţiul şcolar. Şi şcoala - ca instituţie - a răspuns provocărilor
sociale prin lărgirea sferei de activitate şi iniţierea unor parteneriate cu societatea civilă,
comunitatea locală sau cu diferite instituţii culturale. Aceasta deoarece învăţarea „nu este legată
numai de şcoală sau de alte contexte organizate. Concepţia despre învăţare are la bază ideea şi
observaţia că un număr mare al experienţelor noastre de învăţare s-au desfăşurat în afara
sistemului de educaţie formală: la locul de muncă, în familie, în diferite organizaţii şi biblioteci.‖
(Pasi Sahlberg, ―Building Bridges for Learning – Recunoaşterea şi valorificarea educaţiei
nonformale în activităţile cu tinerii‖). În tabelul de mai jost puteţi observa câteva caracteristici ale
celor trei forme de educaţie: educaţia formală, nonformală şi informală.

Criteriu de Educaţia formală Educaţia nonformală Educaţia

comparaţie informală
Subiectul educaţiei instituţii de educaţie instituţii culturale familia, media,
(actorii care (şcoli, grădiniţe, (teatre, muzee, grupul de prieteni,
desfăşoară acţiuni de licee, universităţi) biblioteci, case de oricine exercită o
educaţie) (instituţii a căror cultură etc.), organizaţii influenţă
principală misiune nonguvernamentale, educaţională
este educaţia) alte instituţii care au ca neintenţionată sau
misiune conexă neorganizată
educaţia şi cultura

60
 Gradul de pregătire Personal didactic Personal calificat în Pregătire didactică
al "educatorului" calificat diferite domenii de absentă sau
activitate, uneori având sporadică
şi pregătire didactică Pregătirea nu este o
condiţie a influenţei
educaţionale.
Finalităţi ale clar stabilite şi stabilite pentru fiecare nestabilite
educaţiei gradate pe etape de activitate, fără o
studiu, pe discipline organizare pe termen
etc. lung
Conţinutul educaţiei organizat pe ani de relativ organizat pe arii neorganizat,
şcolaritate (etape de de interes contextual
vârstă), pe profiluri /
filiere profesionale
Modalităţi de certificate certificate de fără certificare
certificare recunoscute la nivel participare, certificate
naţional şi, de absolvire a

Iată cum puteţi să învăţaţi, fără a merge neapărat la şcoală, într-un cadru instituţionalizat:

1. Citeşte, nu doar cărţi, ci şi reviste, articole de ziar, site-uri, şi blog;

2. Asculta sau vizualizează. Dacă nu sunteţi o persoană care învaţă bine prin lectură, puteţi
asculta CD-uri sau dacă sunteţi un tip visual, puteţi să apelaţi orice mijloc media pentru a
obţine informaţii din diverse domenii.
3. Fii ucenic la cineva care ştie ce doriţi să învăţaţi. De exemplu, dacă doriţi să învăţaţi cum
se utilizează software-ul computerizat de contabilitate, veţi fi pe lângă un contabil cu
experienţă de la care să învăţaţi, schimbul de experienţă cu alte personae fiind extreme de
valoros.
4. Fă muncă de voluntariat. Da, ştiu ce spui - voluntariatul lucrul în timpul liber, însă
implicarea în diverse proiecte din cadrul comunităţii te poate ajuta să descoperi noi domenii
de activitate.
5. Alăturaţi-vă unui grup de alte persoane care sunt în căutarea de a învăţa şi de a îmbunătăţi
aceleaşi abilităţi ca şi ale dumneavoastră .

Autoinstruirea şi formarea profesională continuă sunt în relaţie directă cu stadiile carierei.

6. Stadiile carierei

Stadiile carierei sau fazele de dezvoltare ale acesteia sunt în strânsă interdependenţă cu
stadiile vieţii şi cunoaşterea lor ne permite să înţelegem dinamica unei cariere.
S-a încercat fixarea unei stadialităţi a carierei, fără a se ajunge la un deplin acord în acest
sens.
Astfel Schhein (citat de Aurel Manolescu – ―Managementul Resurselor Umane‖) prezintă
stadiile ideale ale unei cariere care sunt compatibile în general cu stadiile vieţii biosociale.
VÂRSTA STADIILE
0 – 21 Dezvoltarea, fantezii, explorare
16 – 25 Intrarea în domeniul muncii
16 – 25 Pregătire de bază
17 – 30 Carieră timpurie
25 Mijlocul carierei

61
35 – 45 Crizele de la mijlocul carierei
40 Carieră târzie
peste 40 Declin şi eliberare

Alţi autori (L.A. Klatt, F.E. Schuster) consideră că oamenii trec pe parcursul dezvoltării
carierei lor prin patru stadii principale: explorare, stabilire, mijlocul carierei şi eliberare.

Dezv.
carie-
rei
Mijlocul carierei

eliberare

Explorare

Stabilire

vârsta
Super (citat de M. Jigău – ―Consilierea carierei‖) a elaborat o teorie a dezvoltării imaginii
de sine implicată în comportamentele specifice alegerii profesionale. Teoria lui este puternic
influenţată de principiile psihologiei dezvoltării, iar alegerea unei profesii ne apare ca un
comportament profesional caracteristic unui stadiu al existenţei umane.
El consideră că procesul dezvoltării carierei parcurge cinci stadii aflate într-o succesiune
cronologică:
1. Stadiul de creştere (de la naştere la 15 ani)
- substadiile:
a) al fanteziilor (4 – 10 ani) - jocuri de rol imaginative
b) al intereselor (11 – 12ani) – conturarea aspiraţiilor către diferite activităţi
c) al capacităţii (13 – 14 ani) – domină nevoia de activitate, de muncă, formare
2. Stadiul exploratoriu (15 – 24 ani) se caracterizează prin autocunoaştere şi experimentare a
diferite roluri.
- substadiile:
a) a tentativelor (15 – 17 ani) de alegere a unei ocupaţii
b) de tranziţie (18 – 20 ani) primele experienţe de muncă
3. Stadiul de stabilizare (25 – 44 ani) se caracterizează prin păstrarea/schimbarea unei poziţii în
funcţie, dacă ea corespunde/nu aspiraţiilor.
- substadiile:
a) de probă (25 – 30 ani)
b) de stabilizare (31 – 44 ani) – are randamentul maxim şi dă dovadă de creativitate în
muncă.
1. Stadiul de menţinere (45 – 64 ani) – persoana angajată caută să-şi menţină stabilă şi sigură
poziţia în lumea muncii.
2. Stadiul declinului (peste 65 ani) – persoana îşi asumă alte roluri, îndepărtându-se treptat de
lume.

62
 Geroge T. Milkovici şi John W. Boudread (―Human Resources Management‖) ne prezintă
stadiile carierei în corelaţie cu principalele probleme ce se cer a fi rezolvate în cadrul fiecăruia:

Alegere pentru a
Explorare,încercare Întrarea în organizaţii continua menţinere / Eliberare
a diferitelor roluri şi avansarea declin

Stadii Explorare Stabilire Menţinere Declin

Probleme
Recunoaştere ca per- Pregătire şi dezvolt.
Activităţi Sprijin soană Alocarea resurselor Retragere
Principale Pregătire Contribuţie indepen- Modelarea direcţiilor
Ascultare dentă organizaţiei

Relaţii De început Colegiale Mentor / sponsor Sfătuitor

Asumarea Diminuarea
Roluri Dependenţă Independenţă resposabilităţilor importanţei
pentru alţii puterii/rolului

Vârsta 16 - 25 20 - 35 35 - 55 50 - 75

Cunoaşterea stadiilor carierei are ca avantaje faptul că permite individului să se

autoevalueze, să se autoorienteze, să-şi conducă singur cariera sau să aibă un rol mai activ în
planificarea şi dezvoltarea carierei sale ceea ce duce la creşterea responsabilităţilor individului şi la
îmbunătăţirea performanţelor acestuia.

Bibliografie

 Ciotea Florin (coord.) 2001, Managementul performant al resurselor umane, Edit. EFI –
ROM, Tg. Mureş
 Cucoş C., Timp şi temporalitate în educaţie (2002), Edictura Polirom, Iaşi
 Daniel Goleman, Inteligenţa emoţională (2001), Editura Cartea Veche, Bucureşti
 Dave H. R., Fundamentele Educaţiei Permanente (1991), Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti
 Kidd Robbins James, Cum învaţă adulţii (1981), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
 Popovici Dumitru, Sociologia Educaţiei (2003), Institutul European, Iaşi
 (http://www.leonardofortius.eu/web/rumania/competencias/Autodesarrollo_RO.pdf

63
 Capitolul VI. LEGISLAŢIE GENERALĂ ŞI SPECIFICĂ MUNCII

Brînduşa Gorea

I. Relaţiile de muncă

1.1. Contextul şi temeiul juridic al relaţiilor de muncă. Munca şi Dreptul muncii

Munca este o trăsătură esenţială a activităţii umane, omul fiind singura fiinţă care depune
efort în mod conştient în vederea obţinerii unor foloase. În acelaşi timp, munca reprezintă o
condiţie a traiului, deoarece fără a presta muncă nu se pot obţine bunurile necesare vieţii. De cele
mai multe ori, munca depusă reprezintă şi o măsură a bunăstării indivizilor. Munca constitue
pentru economişti factor de producţie, o activitate prin care oamenii utilizează aptitudinile lor,
fizice şi intelectuale, îm scopul obţinerii de bunuri şi beneficii.
Dreptul muncii este ramura de drept care se ocupă cu studierea normelor juridice ce reglementează
relaţiile care se nasc între salariaţi şi angajatori în legătură cu prestarea muncii.
Dreptul muncii s-a dezvoltat ca o ramură de drept autonomă, având atât obiect propriu cât şi metodă
de reglementare proprie.
În ceea ce priveşte obiectul de reglementare al dreptului muncii, art. 1 din Codul Muncii stabileşte
că acesta reglementează:
 totalitatea raporturilor individuale şi colective de muncă;
 modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul
raporturilor de muncă;
 precum şi jurisdicţia muncii.

1.2. Izvoarele dreptului muncii

Pentru ştiinţele juridice, cuvântul izvor de drept are două înţelesuri distincte. Mai întâi, acest
termen desemnează sursa care a determinat apariţia dreptului, realităţile sociale care au impus
adoptarea normelor juridice. Din acest punct de vedere izvorul dreptului muncii constă în
dezvoltarea societăţii umane şi generalizarea relaţiilor de muncă plătită. Încheierea la scară larga a
contractelor care au drept obiect prestarea muncii a determinat şi adoptarea unui cadru
reglementativ pentru această sferă de relaţii sociale. Revoluţia industrială şi afirmarea drepturilor
muncitorimii a grăbit desprinderea dreptului muncii de dreptului civil şi transformarea sa într-o
disciplină juridică autonomă.
În al doilea rând, termenul drept desemnează forma de exprimare a normelor juridice. Pentru
dreptul muncii, izvoarele sale se pot clasifica din acest punct de vedere în izvoare interne şi izvoare
internaţionale.
Încheierea contractului individual de muncă cu respectarea noilor dispoziţii din Codul muncii

1. 3. Clarificări preliminare
O bună perioadă de timp (sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. XX) contractul
individual de muncă a fost considerat o varietate a contractului de locaţiune a lucrărilor, reglementat
de dispoziţiile Codului civil. Extinderea folosirii de către meseriaşi şi industriaşi a muncii salarizate
a determinat adoptarea în anul 1929 a primei legi a contractelor de muncă, urmată de Codul muncii
din 1950 şi din 1972.36

36
Liviu Filip – op. cit., p. 59

64
 Astăzi, contractul individual de muncă este reglementat în principal prin dispoziţiile
Codului muncii în vigoare (legea nr. 53/2003), respectiv titlul II (articolele 10 – 107), dar şi prin
alte prevederi speciale (de exemplu, legea nr. 130/1999 ce reglementează măsuri privind protecţia
persoanelor încadrate în muncă).

1.4. Caracterele juridice ale contractului individual de muncă

Contractul individual de muncă este un act juridic numit, bilateral, sinalagmatic, oneros,
comutativ, consensual, personal (intuitu personae), cu executare succesivă, bazat pe un raport
de autoritate.
Contractul individual de muncă este un act juridic deoarece reprezintă o manifestare de
voinţă a două persoane, în scopul obţinerii unor anumite consecinţe juridice ce caracterizează un
raport juridic.
Contractul individual de muncă este un act juridic numit deoarece beneficiază de o
reglementare legală. Sediul materiei este, aşa cum am arătat şi mai sus, titlul II din Codul muncii.
Este un act juridic bilateral deoarece validitatea sa presupune manifestarea de voinţă a două
părţi: salariatul şi angajatorul. Salariatul este cel care se obligă să presteze munca iar angajatorul
este cel care va beneficia de pe urma acestei munci în schimbul achitării unui preţ numit salariu.
Contractul individual de muncă este un contract sinalagmatic deoarece din încheierea sa în
mod valabil se nasc obligaţii şi drepturi pereche pentru părţile contractante. Astfel, unui drept al
salariatului îi corespunde obligaţia corelativă a angajatorului şi vice-versa.
Conform art. 954 din Codul civil contractul oneros este acela în care fiecare parte voieşte a-
şi procura un avantaj. Prin încheierea contractului individual de muncă fiecare din semnatari
urmăreşte un folos de natură patrimonială. Salariatul doreşte în principal încasarea lunară a
remuneraţiei pentru munca depusă iar angajatorul urmăreşte să obţină beneficii de pe seama muncii.
În consecinţă, îndeplinirea unei activităţi onorifice cu titlu gratuit nu poate avea loc în nici un caz în
temeiul unui contract de muncă - ci doar în baza unui contract civil – întrucât salariul constituie
obiectul şi, respectiv, cauza oricărui contract de muncă.
Contractul individual de muncă este oneros şi comutativ deoarece părţile realizează
reciproc o contraprestaţie în schimbul aceleia pe care s-au obligat să o efectueze în favoarea
celeilalte, ambele prestaţii fiind cunoscute ―ab initio‖ la încheierea contractului iar executarea lor nu
depinde de un eveniment incert.
Contractul individual de muncă este un act juridic consensual. În acest sens, art. 16 din
Codul muncii afirmă că acest act se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în
limba română. Faptul că obligaţia încheierii în formă scrisă aparţine, în conformitate cu prevederile
Legii nr. 53/2003, angajatorului, arată că natura contractului este una consensuală şi nu formală.
Mai mult, dacă contractul nu s-a încheiat în formă scrisă, părţile pot face dovada prevederilor
contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă. Prin urmare, cerinţa încheierii
contractului individual de muncă în formă scrisă nu este o condiţie ―ad validitatem‖ ci ―ad
probationem”.
Fiind un contract consensual, lipsit de formalităţi, contractul individual de muncă se încheie
la data realizării acordului de voinţe, chiar dacă înscrisul constatator s-a întocmit ulterior sau
executarea contractului începe la o dată posterioară.37
Calitatea de salariat se dobândeşte de la data încheierii contractului, chiar dacă munca
începe, efectiv, după un interval de timp. În consecinţă, refuzul angajatorului de a primi persoana să

37
Gheorghe Bădica, Gheorghe Brehoi, Adrian Popescu – ―Elemente de drept al muncii – sinteze‖, lucrare editată cu
sprijinul Centrului de Formare şi Studii în Domeniul Muncii, Bucureşti 1994, p. 17

65
lucreze la termenul convenit va da naştere unei stări conflictuale între salariat şi anagajator (denumit
litigiu de muncă). Tot astfel, dacă persoana (salariatul) nu se prezintă la muncă, i se poate desface
diciplinar contractul de muncă.38
Contractul individual de muncă este un contract intuitu personae (personal). Fiecare din
părţi încheie contractul datorită calităţilor personale ale celuilalt, motivat fiind de o serie de trăsături
sau particularităţi ale partenerului său contractual. Eroarea asupra persoanei semnatare a
contractului constituie viciu de consimţământ şi conduce la anularea contractului.
Contractul individual de muncă este un contract cu executare succesivă. Chiar dacă se
încheie pe o perioadă de timp determinată, existenţa unui contract individual de muncă presupune în
mod obligatoriu trecerea unui interval de timp pentru executarea sa. Patronul angajează un salariat
pentru ca acesta să presteze succesiv o anumită muncă, de pe urma căreia să poată beneficia.
Salariul se plăteşte de asemenea la anumite intervale de timp, de obicei lunar sau bilunar. Plata
salariului deodată pentru toată perioada lucrată schimbă natura contractului din contract individual
de muncă într-un alt tip de contract (contract de prestări servicii, contract de comision, contract de
antrepriză etc.).
Contractul individual de muncă se bazează pe raportul de autoritate în care se află
angajatorul faţă de salariat. Astfel, în urma încheierii în mod valabil a contractului individual de
muncă se naşte o relaţie de subordonare a salariatului faţă de patron. Această relaţie nu schimbă
însă apartenenţa dreptului muncii la sfera dreptului privat deoarece, spre deosebire de ramurile
dreptului public, în situaţia dreptului muncii relaţia de subordonare nu este generală ci vizează doar
anumite prerogative ale patronului. Prin urmare, patronul poate da ordine şi dispoziţii salariatului,
poate controla îndeplinirea sarcinilor de serviciu şi poate sancţiona abaterile disciplinare.
Contractul individual de muncă dă naştere la obligaţia salariatului de a face (a munci) şi în
consecinţă această prestaţie trebuie executată în natură, prin muncă, neputând fi niciodată
preschimbată în dezdăunări (spre exemplu salariatul să-i ofere angajatorului, în locul muncii, o
anumită valoare materială). Cu titlu de excepţie este posibil ca, atunci când salariatul produce
anagajatorului său o pagubă materială, să se angajeze răspunderea patrimonială. Salariatul va
acoperi paguba cauzată prin plata unei sume de bani drept despăgubire. Această sumă nu trebuie
confundată cu plata unei indemnizaţii în locul prestării muncii din contract. De altfel, aceşti bani se
recuperează, de obicei, prin reţineri din salariul plătit de patron lună de lună, până la acoperirea
întregului prejudiciu sau din alte surse (garanţii materiale sau personale).

Contractul individual de muncă în legislaţia română este un act juridic pur şi simplu, în
sensul că nu poate fi afectat de modalităţi39. Prin modalitate a actului juridic se înţelege acel
element al acestui act care constă într-o împrejurare ce are influenţă asupra efectelor pe care le
produce sau trebuie să le producă un asemenea act. Este o împrejurare viitoare de care părţile fac să
depindă efectele actului juridic. Prin urmare, efectele sale se produc imediat ce a fost încheiat, dacă
au fost respectate toate condiţiile de validitate.

1.5. Condiţii de validitate

Aşa cum sunt teoretizate de disciplinele juridice cu caracter general, dreptul comun pentru
dreptul muncii find dreptul civil, condiţiile de validitate ale actelor juridice se împart în condiţii de
fond şi condiţii de formă.
Alţi autori identifică mai multe condiţii care sunt impuse pentru încheierea în mod valabil a
contractului individual de muncă, respectiv: capacitatea juridică a persoanei fizice, capacitatea
juridică a patronului, consimţământul, obiectul, examenul medical, avizul prealabil, actul de alegere

38
Ion Traian Ştefănescu, Magda Volonciu, Raluca Dimitriu – op. cit., p. 72
39
Ştefan Rauschi – ―Drept civil‖, Editura Fundaţiei Chemarea, Iaşi, 1993, p. 100.

66
sau numire în funcţie (pentru funcţiile eligibile), condiţiile de studii, repartizarea, vechimea în
muncă, verificarea aptitudinilor şi a pregătirii profesionale, informarea reciprocă.40

1.6. Acte necesare în vederea încheierii contractului individual de muncă

Odată încheiată etapa negocierilor pentru angajarea în muncă sau ulterior câştigării
concursului pentru ocuparea unui post, viitorul salariat trebuie să completeze sau să întocmească
dosarul cu actele necesare în vederea încheierii propriu-zise a contractului individual de muncă.
Numărul şi tipul acestor acte diferă, în general, funcţie de natura postului în discuţie. De obicei,
actele necesare în vederea angajării sunt: cererea de angajare (sau cererea de participare la concurs),
curriculum vitae, actele de identitate, actele de studii, certificatul medical, informarea privind
condiţiile de muncă, nota de lichidare şi recomandări de la precedentul loc de muncă, cartea de
muncă etc.

1.7. Clauze specifice ale contractului individual de muncă

Încheierea contractului individual de muncă este guvernată de principiul libertăţii de voinţă
a părţilor, atât în sensul libertăţii de fond (stabilirea clauzelor contractuale concrete, convenabile
pentru ambele părţi) cât şi în sensul în care părţile doresc, în general, să încheie sau nu un contract
de muncă (dacă doresc sau nu să încheie contractul).41
Înscrisul constatator al prevederilor contractului individual de muncă trebuie să cuprindă o serie de
prevederi obligatorii. La aceste prevederi obligatorii părţile pot adăuga şi prevederi facultative
asupra cărora au căzut de acord.

1.8. Clauze obligatorii ale contractului individual de muncă

Elementele obligatorii ale contractului individual de muncă sunt aceleaşi cu elementele
obligatorii din informarea care precede încheierea contractului. Aceste elemente sunt prevăzute în
detaliu în art. 17 ali. II din Codul muncii şi se referă la:
a. identitatea părţilor;
b. locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să
muncească în diverse locuri;
c. sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului;
d. atribuţiile postului;
e. riscurile specifice postului;
f. data de la care contractul urmează să îşi producă efectele;
g. în cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau al unui contract de muncă
temporară, durata acestora;
h. durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul;
i. condiţiile de acordare a preavizului de către părţile contractante şi durata acestuia;
j. salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilorsalariale, precum şi
periodicitatea plăţii salariului la care salariatul are dreptul;
k. durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/săptămână;
l. indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condiţiile de muncă ale
salariatului;
m. durata perioadei de probă.

40
Luminţa Ţundrea – op.cit., p. 20 şi urm.
41
Petre Buneci – ―Încheierea contractului individual de muncă‖, Editura Fundaţiei România de mâine, Bucureşti, 2000,
p. 19

67
În conformitate cu prevederile art. 18 din Codul muncii, în cazul în care salariatul urmează să îşi
desfăşoare activitatea în străinătate, angajatorul are obligaţia de a-i comunica în timp util toate
informaţiile prevăzute la art. 17 al 2, inclusiv informaţii referitoare la:
a. durata perioadei de muncă ce urmează să fie prestată în străinătate;
b. moneda în care vor fi plătite drepturile salariale, precum şi modalităţile de plată;
c. prestaţiile în bani şi/sau natură aferente desfăşurării activităţii în străinătate;
d. condiţiile de climă;
e. reglementările principale privitoare la dreptul muncii din acea ţară;
f. obiceiurile locului a căror nerespectare i-ar pune în pericol viaţa, libertatea sau
siguranţa personală.
Aceste prevederi se completează prin legi speciale care reglementează condiţiile de muncă în
străinătate.

1.9. Clauze facultative în contractul individual de muncă

Pe lângă toate clauzele obligatorii detaliate mai sus, părţile sunt libere să negocieze şi să
includă în contractul lor orice prevedere care nu este contrară normelor legale imperative sau
bunelor moravuri.
Codul muncii vorbeşte despre includerea în contractul individual de muncă, pe lângă clauze
obligatorii, şi a unor clauze specifice, precizând însă că enumerarea codului nu este limitativă. Sunt
aşadar considerate clauze specifice clauza cu privire la formarea profesională, clauza de
neconcurenţă, clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate. Opţiunea legiutorului de a oferi un
cadru reglementativ expres tocmai acestor clauze se explică prin realităţile din câmpul muncii de
până la apariţia noului cod.

1.10. Drepturile şi obligaţiile părţilor ăn cadrul contractului individual de muncă

Efectele contractului individual de muncă se referă la drepturile şi obligaţiile părţilor ce se
nasc ca urmare a încheierii valabile a contractului individual de muncă. Legea nr. 53/2003 tratează
aceste aspecte în capitolul II al titlului II, intitulat ―Executarea contractului individual de muncă‖.

1.11. Drepturile şi obligaţiile salariatului

Conform prevederilor actualului cod al muncii (art. 39), salariatul are, în principal,
următoarele drepturi:
a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;
b) dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;
c) dreptul la concediu de odihnă anual;
d) dreptul la egalitate de şanse şi tratament;
e) dreptul la demnitate în muncă;
f) dreptul la securitate şi sănătate în muncă;
g) dreptul la acces la formarea profesională;
h) dreptul la informare şi consultare;
i) dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului
de muncă;
j) dreptul la protecţie în caz de concediere;
k) dreptul la negociere colectivă şi individuală;
l) dreptul de a participa la acţiuni colective.
Corelativ acestor drepturi, salariatului îi revin în principal şi următoarele obligaţii:
a) obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi
revin conform fiţei postului;

68
 b) obligaţia de a respecta disciplina muncii;
c) obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul
colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă;
d) obligaţia de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu;
e) obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate;
f) obligaţia de a respecta secretul de serviciu.

1.12. Drepturile şi obligaţiile angajatorului

Efectele contractului individual de muncă, aşa cum am precizat şi mai sus, nu se referă doar
la drepturile şi obligaţiile angajatului, ci şi la drepturile şi obligaţiile angajatorului. În conformitate
cu prevederile art. 40 din cod, angajatorul are în principal următoarele drepturi:
a) să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii;
b) să stabilească atribuţiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în condiţiile legii;
c) să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalităţii lor;
d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu;
e) să constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi să aplice sancţiuni corespunzătoare,
potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil şi regulamentului intern.
Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:
a) să informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă şi asupra elementelor care privesc
desfăşurarea relaţiilor de muncă;
b) să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea
normelor de muncă şi condiţiile coresăpunzătoare de muncă;
c) să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de
muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă;
d) să comunice periodic salariaţilor situaţia economică şi financiară a unităţii;
e) să se consulte cu sindicatul şi, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor în privinţa
deciziilor susceptibile să afecteze substanţial drepturile şi interesele acestora;
f) să plătească toate contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii;
g) să înfiinţeze registrul general de evidenţă a salariaţilor şi să opereze înregistrările
prevăzute de lege;
h) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a
solicitantului;
i) să asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale salariaţilor.

1.13. Modificarea contractului individual de muncă

În conformitate cu prevederile art. 41 din Codul muncii, contractul individual de muncă
poate fi modificat numai prin acordul părţilor. Cu titlu de excepţie, modificarea unilaterală a
contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de cod.
Modificarea contractului individual de muncă poate viza oricare dintre următoarele
elemente: durata contractului, locul muncii, felul muncii, condiţiile de muncă, salariul şi timpul de
muncă şi timpul de odihnă.
Modificarea locului muncii de către angajator în mod unilateral are loc prin delegarea sau
detaşarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă.
Pe durata delegării, respectiv a detaşării, salariatul îşi păstrează funcţia şi toate celelalte drepturi
prevăzute în contractul individual de muncă.
Deşi aparent crează impresia unor acte unilaterale, delegarea şi detaşarea se bazează pe
consimţământul salariatului faţă de această modificare a contractului individual de muncă, deoarece
se presupune că, în momentul încherii contractului, salariatul cunoaşte toate normele legale ce
guvernează acest contract (inclusiv cele cu privire la delegare şi detaşare).

69
 Aşa cum precizează art. 43 din cod, delegarea reprezintă exercitarea temporară, din
dispoziţia angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare
atribuţiilor de serviciu în afara locului său de muncă.
Delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile şi se poate prelungi, cu
acordul salariatului, cu cel mult 60 de zile. Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de
transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de delegare (diurna), în condiţiile prevăzute de lege
sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Delegarea este obligatorie pentru salariat iar refuzul nejustificat de a executa o delegaţie este
calificat drept abatere gravă de la disciplina muncii şi poate constitui temeiul pentru desfacerea
pentru indisciplină a contractului individual de muncă (în conformitate cu art. 61 lit. a din Codul
muncii).
Conform art. 45 din cod, detaşarea este actul prin care se dispune schimbarea
temporară a locului de muncă, din dispoziţia angajatorului, la un alt angajator, în scopul
executării unor lucrări în interesul acestuia. În mod excepţional, prin detaşare se poate
modifica şi felul muncii, dar numai cu consimţământul scris al salariatului.
Detaşarea poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult un an. În mod excepţional, perioada
detaşării poate fi prelungită pentru motive obiective ce impun prezenţa salariatului în subordinea
angajatorului la care s-a dispus detaşarea, cu acordul ambelor părţi, din 6 în 6 luni. Salariatul poate
refuza detaşarea dispusă de angajatorul său numai în mod excepţional şi pentru motive personale
temeinice.

1.14. Suspendarea contractului individual de muncă

Conform ―Dicţionarului de dreptul muncii‖, suspendarea contractului individual de muncă
este perioada în care munca prevăzută în contract nu se prestează şi, în consecinţă, de regulă, nu se
plăteşte nici salariul de către angajator; este deci o suspendare a efectelor principale ale contractului
individual de muncă.42

1.15. Încetarea contractului individual de muncă

Conform art. 55 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate înceta astfel:
a) de drept;
b) ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea;
c) ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în cazurile şi în condiţiile limitativ
prevăzute de lege.

1.16. Nulitatea contractului individual de muncă

Încetarea contractului individual de muncă se distinge de nulitatea acestuia, regimul juridic
al celor două instituţii fiind diferit. În acest sens, art. 57 din cod prevede expres că nerespectarea
oricăreia dintre condiţiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de
muncă atrage nulitatea acestuia.
Nulitatea contractului individual de muncă poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a
condiţiilor impuse de lege. Prin urmare indiferent de cauza de nulitate, părţile au posibilitatea să
valideze orice eroare mai înainte ca una din ele să sesizeze instanţele de judecată.

1.17. Încetarea de drept a contractului individual de muncă

Art. 56 din Codul muncii stabileşte că încetarea de drept a contractului individual de muncă
are loc în următoarele situaţii:
a) la data decesului salariatului sau angajatorului persoană fizică;

42
Şerban Beligrădeanu, Ion Traian Ştefănescu – Dicţionar de dreptul muncii, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997, p.
169

70
 b) la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii sau a punerii
sub interdicţie a salariatului ori a angajatorului persoană fizică, dacă aceasta antrenează
lichidarea afacerii;
c) ca urmare a dizolvării angajatorului persoană juridică, de la data la care persoana
juridică îşi încetează existenţa;
d) la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de
cotizare pentru pensionare sau, după caz, la data comunicării deciziei de pensionare
pentru limită de vârstă ori invaliditate a salariatului, potrivit legii;
e) ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractului individual de muncă, de la data
la care nulitatea a fost constatată prin acordul părţilor sau prin hotărâre judecătorească
definitivă;
f) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia ocupată de salariat a unei
persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii
definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare;
g) ca urmare a condamnării penale cu executarea pedepsei la locul de muncă, de la data
emiterii mandatului de executare;
h) de la data retragerii de către autorităţile sau organismele competente a avizelor,
autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei;
i) ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau a unei funcţii, ca măsură de
siguranţă ori pedeapsă complementară, de la data rămânerii definitive a hotărârii
judecătoreşti prin care s-a dispus interdicţia;
j) la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată
determinată;
retragerea acordului părinţilor sau al reprezentanţilor legali, în cazul salariaţilor cu

1.18. Încetarea contractului individual de muncă prin acordul părţilor

Întrucât Codul muncii reglementează expres în art. 8 principiul consensualismului în relaţiile
de muncă, este de la sine înţeles că, atunci când părţile se pun de acord în acest sens, efectele
contractului individual de muncă nu se mai produc prin voinţa lor comună.

1.19. Încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului

Încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului se numeşte
concediere. La rândul ei, concedierea poate fi dispusă pentru motive care ţin de persoana
salariatului sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.
Codul muncii român interzice concedierea salariaţilor:
a) pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională,
rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate
familială, apartenenţă ori activitate sindicală;
b) pentru exercitarea, în condiţiile legii, a dreptului la grevă şi a drepturilor sindicale.
Datorită efectelor specifice ale suspendării contractului individual de muncă, art. 60 din cod
interzice concedierea salariaţilor în următoarele situaţii:
a) pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform
legii;
b) pe durata concediului pentru carantină;
c) pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat
cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;
d) pe durata concediului de maternitate;
e) pe durata concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul
copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;

71
 f) pe durata concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în
cazul copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de
18 ani;
g) pe durata îndeplinirii serviciului militar;
h) pe durata exercitării unei funcţii eligibile într-un organism sindical, cu excepţia situaţiei
în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri
disciplinare repetate, săvârşite de către acel salariat;
i) pe durata efectuării concediului de odihnă.
Concedierea poate fi dispusă în oricare din situaţiile de mai sus, dacă este vorba despre
reorganizarea judiciară sau a falimentul angajatorului.

1.20. Demisia
Conform art. 79 din Codul muncii, prin demisie se înţelege actul unilateral de voinţă a
salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual
de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.
Ca act unilateral de voinţă al salariatului, demisia trebuie notificată în scris angajatorului,
manifestarea verbală a salariatului în sensul denunţării contractului individual de muncă rămâne
fără efect.

1.21. Forme specifice ale contractului individual de muncă

Actualul Cod al muncii reglementează pe lângă contractul individual de muncă şi o serie de
contracte particulare în baza cărora se prestează muncă în schimbul unei remuneraţii numită salariu.
Aceste contracte particulare urmăresc restrângerea sferei de utilizare a convenţiilor civile de prestări
servicii, care procurau angajatorilor o serie de avantaje de ordin fiscal.
Pe lângă contractul individual de muncă, Codul muncii român mai reglementează contractul
individual de muncă pe durată determinată, munca prin agent de muncă temporară, contractul
individual de muncă cu timp parţial şi munca la domiciliu.

2. Răspunderea juridică în drdeptul muncii

2.1. Definiţie, fundament juridic şi clasificarea răspunderii juridice în dreptul muncii

Răspunderea juridică este una dintre instituţiile de bază ale dreptului care oferă o garantare a
transpunerii în practică a principiilor juridice fundamentale. Răspunderea este instituţia juridică ce
are drept scop conştientizarea persoanei cu privire la consecinţele faptelor sale, impunând luarea
unei măsuri sancţionatorii dacă ordinea de drept nu este respectată cu bunăcredinţă.
Fundamentul răspunderii juridice constă în săvârşirea faptei interzisă de normele dreptului. Funcţie
de natura juridică concretă a acestui fundament, normele codului muncii clasifică formele
răspunderii juridice de dreptul muncii în:
- răspundere disciplinară, atunci când salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară;
- răspundere patrimonială, când din fapta culpabilă a salariatului rezultă un prejudiciu ce trebuie
reparat;
- răspundere contravenţională, când salariatul săvârşeşte o faptă calificată de normele juridice drept
contravenţie;
- şi răspundere penală, când fapta săvârşită este incriminată drept infracţiune.
Aceste forme ale răspunderii juridice nu se exclud una pe cealaltă, ele putând coexista, funcţie de
împrejurările concrete ale săvârşirii faptei de către salariat.

72
 2.2. Răspunderea disciplinară
Răspunderea disciplinară este singura formă de răspundere reglementată de codul muncii
specifică pentru acestă ramură de drept. Celelte forme ale răspunderii de dreptul muncii
(răspunderea patrimonială, răspunderea contravenţională şi cea penală) caracterizează alte ramuri
ale dreptului (dreptul civil, dreptul adminsitrativ şi dreptul penal).
Conform art. 263 din cod, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de
a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au
săvârşit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau
inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale,
regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil,
ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Aşa cum prevede art. 264 din cod, sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul
în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară sunt:
a) avertismentul scris;
b) suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă ce nu poate depăşi 10
zile lucrătoare;
c) retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus
retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;
d) reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%;
e) reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o
perioadă de 1-3 luni cu 5-10%;
f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

2.3. Răspunderea patrimonială

A doua formă a răspunderii juridice reglementată de codul muncii este răspunderea
patrimonială sau materială. Această formă a răspunderii este specifică dreptului civil, ca drept
comun pentru toate ramurile dreptului privat şi implicit şi pentru dreptul muncii.
Astfel, conform prevederilor art. 269 codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul
normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în
care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor
de serviciu sau în legătură cu serviciul iar conform art. 270 salariaţii răspund patrimonial, în temeiul
normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse
angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.
Din punct de vedere al condiţilor de formă, instrumentul pentru recuperarea sumelor cu care
angajatorul a fost prejudiciat de către salariaţi se numeşte decizie de imputare şi trebuie să respecte
aceleaşi rigori legale ca şi decizia de sancţionare.

2.4. Răspunderea contravenţională

În conformitate cu prevederile art. 276 din codul muncii, constituie contravenţie următoarele
fapte:
a) nerespectarea dispoziţiilor privind garantarea în plată a salariului minim brut pe ţară;
b) încălcarea de către angajator a obligaţiei de a ţine un registru de evidenţă a salariaţilor;
c) împiedicarea sau obligarea, prin ameninţări ori prin violenţe, a unui salariat sau a unui
grup de salariaţi să participe la grevă ori să muncească în timpul grevei;
d) primirea la muncă a unei persoane pentru care nu a fost întocmit contract individual de
muncă ori stipularea în contractul individual de muncă a unor clauze contrare dispoziţiilor legale;
e) încadrarea în muncă a minorilor cu nerespectarea condiţiilor legale de vârstă sau folosirea
acestora pentru prestarea unor activităţi cu încălcarea prevederilor legale referitoare la regimul de
muncă al minorilor;

73
 f) încălcarea de către angajator a dreptului salariaţilor de a beneficia de zile libere în zilele
de sărbătoare legală sau în contul acestor sărbători;
g) încălcarea obligaţiei de respectare a programului de lucru în zilele de sărbătoare legală, în
conformitate cu hotărârile guvernului.

2.5. Răspunderea penală

Răspunderea penală de dreptul muncii nu se rezumă doar la infracţiunile incriminate în
codul muncii, codul penal partea specială cuprinzănd reglementarea pentru mai multe tipuri de
infrsacţiuni în legatură cu7 serviciu sau care au drept subiect calificat un salariat.
Art. 277 – 278 incriminează însă distinct de prevederile codului penal:
-infracţiunea de neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind plata salariilor în
termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată
(care se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă);
- infracţiunea de neexecutare a unei hotărâri judecătoreşti definitive privind reintegrarea în
muncă a unui salariat (care se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 1 an sau cu amendă).
În cazul acestor infracţiuni acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea persoanei
vătămate iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

3. Conflictele de muncă. Jurisdicţia muncii

3.1. Noţiunea de conflicte de muncă: reglementare, clasificare

Codul muncii reglementează conflictele de muncă în titlul IX, care debutează cu definiţia
conflictului de muncă. Astfel, conform art. 248, conflictul de muncă reprezintă orice dezacord
intervenit între partenerii sociali, în raporturile de muncă.
Acelaşi articol oferă o clasificare legală a conflictelor de muncă, în:
 Conflicte de interese, înţelegând prin aceasta conflictele de muncă ce au ca obiect
stabilirea condiţiilor de muncă cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă;
acestea sunt conflicte referitoare la interesele cu caracter profesional, social sau
economic ale salariaţilor;
 Conflicte de drepturi, ca fiind conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor
drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din legi ori din alte acte normative,
precum şi din contractele colective sau individuale de muncă.
Codul muncii mai prevede că procedura de soluţionare a conflictelor de muncă se stabileşte
prin lege specială. Este vorba despre legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.
Art. 3 din această lege prevede că sunt conflicte de muncă conflictele dintre salariaţi şi unităţile la
care sunt încadraţi, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la
drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă. Salariaţii şi unităţile au obligaţia să
soluţioneze conflictele de muncă prin bună înţelegere sau prin procedurile stabilite de lege.

3.2. Conflictele de interese: noţiune, conciliere, mediere şi arbitraj

Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă face aceeaşi clasificare a
acestor conflicte ca şi codul muncii, în conflicte de drepturi şi conflicte de interese, oferind pentru
fiecare dintre aceste categorii definiţii în art. 3 şi 4 din lege.
Astfel, conflictele de munca ce au ca obiect stabilirea condiţiilor de muncă cu ocazia
negocierii contractelor colective de muncă sunt conflicte referitoare la interesele cu caracter
profesional, social sau economic ale salariaţilor, denumite în continuare conflicte de interese iar
conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii
decurgând din legi sau din alte acte normative, precum şi din contractele colective sau individuale
de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaţilor, denumite în continuare conflicte de
drepturi.

74
 Conflictele de interese pot fi declanşate în urmatoarele situaţii:
a) unitatea refuza sa inceapa negocierea unui contract colectiv de munca, in conditiile in care nu are
incheiat un contract colectiv de munca sau contractul colectiv de munca anterior a incetat;
b) unitatea nu accepta revendicarile formulate de salariati;
c) unitatea refuza nejustificat semnarea contractului colectiv de munca, cu toate ca negocierile au
fost definitivate;
d) unitatea nu isi indeplineste obligatiile prevazute de lege de a incepe negocierile anuale obligatorii
privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru si conditiile de munca.

3.3. Greva: noţiune, cadru legal, tipuri de grevă

Noţiunea de grevă este reglementată atât de prevederile Codului muncii cât şi de legea cadru
pentru soluţionarea conflictelor de muncă. În accepţiunea art. 40 din lege, greva constituie o
incetare colectiva si voluntara a lucrului intr-o unitate si poate fi declarata pe durata
desfasurarii conflictelor de interese, cu exceptiile prevazute de prezenta lege.
Definiţia codului este mai simplă, înţelegând prin grevă încetarea voluntară şi colectivă a
lucrului de către salariaţi. Art. 250 şi 251 din cod prevăd că salariaţii au dreptul la grevă pentru
apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale iar participarea salariaţilor la grevă este
liberă. Nici un salariat nu poate fi constrâns să participe sau să nu participe la o grevă.
Greva poate fi declarata numai pentru apararea intereselor cu caracter profesional, economic
si social ale salariatilor. Greva nu poate urmari realizarea unor scopuri politice.
Participarea la greva este libera. Nimeni nu poate fi constrans sa participe la greva sau sa
refuze sa participe. Pe durata unei greve declansate intr-o unitate pot inceta activitatea si salariatii
unor subunitati sau compartimente care nu au participat initial la declansarea conflictului de
interese. Daca este posibil, salariatii care nu participa la greva isi pot continua activitatea. Salariatii
aflati in greva trebuie sa se abtina de la orice actiune de natura sa impiedice continuarea activitatii
de catre cei care nu participa la greva. Organizatorii grevei, impreuna cu conducerea unitatii au
obligatia ca pe durata acesteia sa protejeze bunurile unitatii si sa asigure functionarea continua a
utilajelor si a instalatiilor a caror oprire ar putea constitui un pericol pentru viata sau pentru
sanatatea oamenilor.
Pe durata grevei conducerea unitatii nu poate fi impiedicata sa isi desfasoare activitatea de
catre salariatii aflati in greva sau de organizatorii acesteia. Conducerea unitatii nu poate incadra
salariati care sa il inlocuiasca pe cei aflati in greva.
Pe durata grevei salariatii isi mentin toate drepturile ce decurg din contractul individual de
munca, cu exceptia drepturilor salariale.

3.4. Jurisdicţia muncii

Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea,
executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective
de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre
partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.
Conform art. 282 din codul muncii, pot fi părţi în conflictele de muncă:
a) salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în
temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane fizice şi/sau persoane juridice -, agenţii de muncă temporară,
utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în condiţiile
prezentului cod;
c) sindicatele şi patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al
Codului de procedură civilă.

75
 Cu privire la termenul pentru introducerea acţiunilor, codul muncii prevede că cererile în
vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia
unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea
sau încetarea contractului individual de muncă;
b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de
sancţionare disciplinară;
c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul
conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a
unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor
faţă de angajator;
d) pe toată durata existenţei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulităţii
unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;
e) în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării
contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În toate situaţiile, altele decât cele arătate mai sus, termenul este de 3 ani de la data naşterii
dreptului.
Procedura de soluţionare a conflictelor de muncă este reglementează prin lege specială.

4. Medierea în dreptul muncii

4.1. Reglementarea română a medierii conflictelor de muncă

Legea medierii exceptează expres litigiile de muncă de sub procedura reglementată de ea.
Astfel, potrivit art. 73, alin. 2, „Medierea conflictelor de muncă rămâne supusă dispoziţiilor
prevăzute de legile speciale‖.
Este vorba despre Legea nr. 168/199943, care prevede o procedură derogatorie pentru
medierea conflictelor de interese: mediatorii sunt aleşi de comun acord de către părţile aflate în
conflict de interese, dar numai dintre persoanele numite ca mediatori de ministrul muncii şi
protecţiei sociale, cu acordul Consiliului Economic şi Social, iar procedura de mediere a
conflictelor de interese se stabileşte prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional.
Printre atribuţiile prevăzute de lege44 pentru Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
se numără şi elaborarea criteriilor şi formelor activităţii de mediere a conflictelor de muncă şi
reglementarea modului de formare a mediatorilor pentru domeniul său de activitate.

4.2. Serviciile de „mediere a muncii”

Medierea conflictelor de muncă nu trebuie confundată cu medierea muncii, reglementată de
Legea nr. 116 din 200245, privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale. Potrivit art. 5,
alin. 2 din acest act normativ, tinerii cu vârste între 16 şi 25 de ani aflaţi în dificultate şi confruntaţi
cu riscul excluderii profesionale, în scopul facilitării accesului lor la un loc de muncă, au dreptul la
consiliere profesională şi mediere din partea personalului specializat al Agenţiei Naţionale pentru
Ocuparea Forţei de Muncă, prin întocmirea unui plan individual de mediere.
În acest context, „serviciile de mediere a muncii‖ reprezintă punerea în legătură a angajatorilor
cu persoanele aflate în cautarea unui loc de muncă, în vederea stabilirii de raporturi de munca sau de
serviciu, adică – într-o exprimare mai corectă – servicii de intermediere.

43
Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în ―Monitorul oficial al României‖, partea I,
nr. 582 din 29 noiembrie 1999
44
H.G. nr. 11 din 16 ianuarie 2009, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei
Sociale, articolul 3, alin. 1, punctul 31
45
Publicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 193 din 21.03.2002

76
Bibliografie

 Alexandru Athanasiu, Claudia Ana Moarcăs – ―Muncitorul şi legea. Dreptul muncii‖,

Editura Oscar Print, Bucureşti, 1999
 Florin Ciutacu – ―Dreptul muncii. Culegere de speţe‖, Editura Crepuscul Ploieşti, 2001
 Gheorghe Bădica, Gheorghe Brehoi, Adrian Popescu – ―Elemente de drept al muncii –
sinteze‖, lucrare editată cu sprijinul Centrului de Formare şi Studii în Domeniul Muncii,
Bucureşti 1994
 Gheorghe Filip, Dumitru Crăciun, Mihai Mantale, Septimiu Panainte, Romeo Butnariu –
―Dreptul muncii şi securităţii sociale‖, Editura Junimea, Iaşi, 2001
 Ion Traian Ştefănescu – ―Dreptul muncii‖, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000
 Ion Traian Ştefănescu, Magda Volonciu, Raluca Dimitriu – ―Dreptul muncii‖, Editura
Academiei de Studii Economice Bucureşti – Catedra de Drept, Bucureşti, 1997
 Liviu Filip – ―Curs de Dreptul muncii‖, Casa de editură Venus, Iaşi, 2003
 Luminiţa Ţundrea – ―Legislaţia muncii şi asistenţei sociale – note de curs‖, Editura Mirton,
Timişoara, 2003
 Maria Harbădă - ―Introducere în drept‖, Editura Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi,
2002
 Marioara Ţichindeal – ―Încetarea contractului individual de muncă‖, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 1999
 Nicolae Voiculescu – ―Dreptul muncii – note de curs. Reglementări interne şi
internaţionale‖, Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 2001
 Pantelimon Manta, Vasile Ghimeş – ―Dreptul muncii şi securităţii sociale‖, Editura
Academică Brâncuşi, Târgu Jiu, 2001
 Petre Buneci – ―Încheierea contractului individual de muncă‖, Editura Fundaţiei România de
mâine, Bucureşti, 2000
 Sanda Ghimpu, Alexandru Ţiclea – ―Dreptul muncii‖, Editura Allbeck, Bucureşti, 2001
 Şerban Beligrădeanu, Ion Traian Ştefănescu – ―Dicţionar de drept al muncii‖, Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 1997
 Ştefan Rauschi – ―Drept civil‖, Editura Fundaţiei Chemarea, Iaşi, 1993

xxx

 Alexandru Ţiclea – ―Reglementarea contractului individual de muncă pe durată determinată

conform proiectului Codului muncii‖, în Revista Română de Dreptul Muncii, nr. 2/2002
 Andrei Popescu – ―Concordanţa legislaţiei române a muncii cu normele UE‖, în Revista
Română de Dreptul Muncii, nr. 1/2002
 Andrei Popescu – ―Concordanţa legislaţiei române a muncii cu normele UE‖, în Revista
Română de Dreptul Muncii, nr. 1/2002
 Dan Top – ―Opinii în legătură cu reglementarea contractului de ucenicie în proiectul noului
Cod al muncii‖, în Revista Română de Drept al Muncii, nr. 2/2002
 Ion Traian Ştefănescu, Şerban Beligrădeanu – ―Prezentare de ansamblu şi observaţii critice
asupra noului Cod al muncii‖, în Revista Dreptul nr. 4/2003
 Laura Maierean – ―Contractul de performanţă – contract de muncă‖, în Revista Română de
Dreptul Muncii nr. 1/2002

77
 Romulus Gidro – ―Opinii asupra unor dispoziţii din proiectul Codului Muncii cu privire la
încheierea şi conţinutul contractului individual de muncă‖, în Revista Română de Dreptul
Muncii nr. 1/2002
 Romulus Gidro – ―Opinii asupra unor dispoziţii din proiectul Codului Muncii cu privire la
încheierea şi conţinutul contractului individual de muncă‖, în Revista Română de Dreptul
Muncii nr. 1/2002
 Şerban Beligrădeanu - ―Natura juridică a contractului individual de ambarcare (îmbarcare)‖,
în Revista Dreptul nr. 5/2003
 Şerban Beligrădeanu, Ion Traian Ştefănescu – ―Consideraţii critice şi sugestii referitoare la
prevederile proiectului noului Cod al Muncii‖, în Revista Română de Drept al Muncii nr.
1/2002
 Legea nr. 161/2003
 Legea nr. 215/2001
 Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici
 Codul civil român
 Legea nr. 130/1999
 Legea nr. 53/2003 (Codul muncii)
 Codul penal
 Legea nr. 115/1996

78
 Capitolul VII. APLICAREA PROCEDURILOR DE CALITATE
Avram Călin

Nu asteptaţi să facă alţii primul pas

Realizarea unui site web trebuie să răspundă la o necesitate. Dacă vă faceţi un site doar
pentru ca e la moda sau doar aşa ca să nu spuneţi ca nu aveţi şi dvs. unul, atunci mai nu cheltuiţi
banii respectivi. Un site e o carte de vizita a firmei. Modificarea permanentă a conţinutului este
necesară dacă vreţi să creaţi posibilitatea de a obţine clienţi prin intermediul Internetului.
Alegeţi firma care va realiza situl în urma unei analize minuţioase a ofertei. Nu va aruncaţi
la prima firma de care auziţi şi nu va fie teama să apelaţi la o firma din alt oraş. Plata se poate
face prin factură proformă iar comunicarea prin e-mail sau Skype. Calitatea serviciului este cea care
trebuie să decidă. Nu negociaţi întotdeauna la preţ : mai bine încercaţi să obţineţi mai multe servicii
la acelaşi preţ.

Calitate versus cantitate in continutul unui site

Vechea problema a webmasterilor: conţinut puţin şi de calitate sau mult şi ieftin?

În primul rând, ca să răspunzi la întrebarea asta, trebuie să vezi cu ce site ai de a face. Ai un

site la care nu iţi pasa de branding, de return views sau dacă vizitatorii stau pe site 5 secunde sau 30
de minute? Atunci conţinut este doar pentru motoarele de căutare, de calitate mai slaba, dar mult.
Pentru ca orice conţinut, atâta timp cât nu e duplicat şi/sau spam, înseamnă un mic punct în plus
pentru site-ul tău. Dar în nici un caz nu vei reuşi să cucereşti o nişă cu competiţie serioasă, cu
conţinut low budget.

Cu text de calitate, atingi trei obiective critice din punct de vedere al optimizării şi al
marketing-ului:

A. Creezi valoare de branding – lumea iţi va ţine minte site-ul şi pentru ca au găsit ceva util
pe el se vor întoarce şi a doua oara.

B. Aduci link-uri naturale – spre exemplu, un blogger găseşte la tine pe site un articol
interesant şi pune un link one-way către el, pentru simplul fapt ca el considera ca articolul i-
ar ajuta cititorii.

C. Ai acces la toate tertipurile unui writer ca să atragă atenţie şi/sau link-uri – nu poţi face
link bait, click bait (aici e de discutat pentru ca mai sunt articole proaste cu un titlu bun, care
atrag clickul dar nu şi link-ul) sau viral marketing bazându-te pe articole de proasta calitate,
sau simplu fluff general.

De ce e mai rentabil să ai conţinut de calitate? Pai simplu, primeşti mai mult ―bang for the
buck‖. Sa zicem ca apelezi la un amator care iţi face articole la $0,01 pe cuvant ($5 la 500 de
cuvinte). Ai toate şansele ca la banii aia, să primeşti fluff şi să intri în categoria ―cantitate‖. În
schimb, plăteşte un writer profesionist cu $30 pe articol si o sa vezi ca de fapt nu pierzi $25 ci
câştigi mult mai mult. Dacă pentru $30 writerul reuşeşte să facă un articol de calitate, pe care 10
oameni îl linkeaza, tu câştigi 10 link-uri one-way, care te-ar fi costat probabil in jur de $50-100 cel
puţin daca le-ai fi cumpărat. Concluzia: calitate până în pânzele albe.

Unelte care te ajuta să îmbunătăţeşti calitatea

79
 Deseori developerii nu fac site-urile valide pentru că au un număr mare de pagini invalide
sau nu ştiu de unde să înceapă. Cu paşi mici, luând fiecare lucru în parte, vei avea pana la urma un
site valid fără să fii copleşit de lucrurile care trebuie făcute. Gândeşte-te şi la soluţii care ar putea
să-ţi uşureze munca, spre exemplu un motor de template-uri.

O lista de unelte care te pot ajuta în crearea unui site mai bun: HTML Tidy

Tidy a fost dezvoltat iniţial de Dave Raggett. Te va ajuta să faci un site valid. Uneori Tidy
nu va putea rezolva toate problemele. Tidy nu este un editor, el doar repara paginile invalide.

Validare progresivă

Este dificil de stabilit ce pagini trebuie validate mai întâi. Daca rulezi un script care verifica
toate paginile, e destul de probabil că vei avea o listă foarte mare de erori.

Care este solutia?

La W3C, Gerald Oskoboiny a creat o unealta de validare progresiva care nu te copleşeşte cu

un număr foarte mare de erori. Aceasta creează un raport cu cele mai invalide 10 pagini şi dă
informaţii despre repararea lor. În fiecare săptămâna vei primi o lista cu următoarele 10 pagini.
Această unealtă este disponibilă public. Poţi să o adaptezi nevoilor tale.

Regulamente privind calitatea site-urilor şi paginilor de destinaţie

Am schiţat câteva recomandări privind construirea site-urilor pentru a deservi mai bine utilizatorii,
agenţii de publicitate şi editorii de site-uri.

Mai mult, faptul că respectaţi recomandările noastre privind site-ul vă va ajuta să

îmbunătăţiţi scorul de calitate al paginii de destinaţie. Ca o componentă a Scorurilor de calitate
generale ale cuvintelor cheie, un scor de calitate ridicat pentru pagina de destinaţie poate afecta site-
ul în trei moduri:
 Reducerea sumelor cost-pe-clic (CPC) pentru cuvintele cheie
 Creşterea poziţiei anunţurilor dvs. afişate în funcţie de cuvinte cheie în Reţeaua de
display
 Îmbunătăţirea şanselor anunţurilor dvs. direcţionate către destinaţii de plasare de a
câştiga o poziţie în destinaţiile de plasare vizate

Componenta reprezentată de calitate

Pe lângă respectarea politicilor publicitare, recomandăm agenţilor de publicitate şi să reţină

că există trei componente principale în structura unui site web de calitate ridicată: conţinut relevant
şi original, transparenţă şi uşurinţă de navigare. Păstrarea unei experienţe pozitive a utilizatorului în
ceea ce priveşte aceste aspecte vă va ajuta să îmbunătăţiţi calitatea paginii de destinaţie.

Conţinut relevant şi original

Relevanţa şi originalitatea sunt două caracteristici care definesc conţinutul unui site de calitate
superioară.

Relevanţa

80
 Utilizatorii ar trebui să poată găsi cu uşurinţă ceea ce promite site-ul dvs.
Faceţi trimitere către pagina de pe site-ul dvs. care furnizează cele mai utile informaţii despre
produsul sau serviciul din anunţ. De exemplu, direcţionaţi utilizatorii către pagina de unde pot
cumpăra produsul promovat, în loc să îi direcţionaţi către o pagină cu descrierea mai multor
produse.

Originalitatea
Includeţi conţinut unic ce nu se poate găsi pe nici un alt site. Acest lucru se aplică în special pentru
distribuitorii al căror site este identic sau foarte asemănător cu site-ul unui alt distribuitor sau cu site-ul
companiei părinte şi pentru afiliaţii care utilizează următoarele tipuri de pagini:
 Pagini intermediare: paginile care acţionează ca un intermediar, al căror singur scop este de
a face legătura sau de a redirecţiona traficul spre compania părinte
 Pagini în oglindă: pagini care reproduc aspectul site-ului părinte; site-ul dvs. nu trebuie să
oglindească (să fie similar sau aproape identic ca aspect cu) site-ul companiei părinte sau cu
al oricărui alt agent de publicitate
 Furnizaţi informaţii substanţiale. Dacă anunţul dvs. face trimitere la o pagină care conţine în
cea mai mare parte anunţuri sau rezultate ale căutării generale (cum ar fi un director sau o
pagină de catalog), oferiţi conţinut unic suplimentar.

Transparenţa

Pentru a câştiga încrederea utilizatorilor, site-ul dvs. trebuie să fie explicit din trei puncte de
vedere principale: natura afacerii dvs., modalitatea prin care site-ul dvs. interacţionează cu
computerul vizitatorului şi modalitatea în care intenţionaţi să utilizaţi informaţiile personale ale unui
vizitator, dacă le solicitaţi.

Site-ul trebuie să respecte următoarele criterii:

 Să furnizeze în mod deschis informaţii despre firmă şi să definească în mod clar domeniul
de activitate al acesteia.
 Onoraţi promoţiile şi ofertele pe care le promovaţi în anunţ.
 Furnizaţi produsele şi serviciile în modul promis.
 Taxaţi utilizatorii numai pentru produsele şi serviciile pe care le comandă şi pe care le
primesc efectiv.
 Delimitaţi linkurile sponsorizate de restul conţinutului site-ului.
 Asiguraţi-vă că preţurile sau metodele de facturare pot fi găsite uşor pe site-ul web şi că sunt
evidente pentru utilizatori.*
 În situaţii de facturare repetată sau de abonare, intervalul pentru preţuri şi pentru facturare
trebuie să apară într-un loc clar şi evident din pagina unde utilizatorul furnizează informaţii,
fiind necesar să includeţi şi o casetă obligatorie de înscriere.*

*Informaţiile despre preţuri şi facturare cu caractere foarte mici în pagina web nu sunt considerate a
fi „evidente‖ pentru utilizator.
Interacţiunea site-ului dvs. cu computerul unui vizitator

81
 Evitaţi modificarea comportamentului sau setărilor browserului utilizatorilor (cum ar fi
funcţia butonului înapoi sau dimensiunea ferestrei browserului) fără a obţine mai întâi permisiunea
acestora.
Dacă site-ul dvs. instalează în mod automat software, oferiţi informaţii clare în legătură cu
instalarea şi permiteţi o dezinstalare uşoară.

Informaţiile personale ale vizitatorilor

 Dacă nu sunt necesare pentru produsul sau serviciul pe care îl oferiţi, nu solicitaţi informaţii
personale.
 Dacă solicitaţi informaţii personale, puneţi la dispoziţie o politică de confidenţialitate care
precizează cum vor fi utilizate acestea.
 Oferiţi opţiuni pentru a limita utilizarea informaţiilor personale ale utilizatorilor, cum ar fi
posibilitatea de a renunţa la buletinele informative.
 Permiteţi utilizatorilor să acceseze conţinutul site-ului dvs. fără a le solicita să se
înregistreze. De asemenea, furnizaţi o prezentare a ceea ce vor obţine utilizatorii
înregistrându-se.

Uşurinţa de navigare

Secretul pentru a-i transforma pe vizitatori în clienţi este de a facilita utilizatorilor găsirea a ceea ce
caută. Iată câteva sfaturi:
 Oferiţi o cale scurtă şi uşoară pentru achiziţionarea sau primirea produsului sau serviciului
oferit în anunţul dvs.
 Evitaţi utilizarea excesivă a ferestrelor pop-up, pop-under şi a altor elemente deranjante în
site-ul dvs.
 Asiguraţi-vă că pagina dvs. de destinaţie se încarcă rapid

Bibliografie
 Dave Taylor, Crearea paginilor Web cu HTML4, Editura Teora, Bucureşti, 1999
 Christian Crumlish, Primii paşi în Internet, Editura All, Bucureşti, 1999
 Snell Ned, Temple Bob, Clark T. Michaell, Internet si web. Ghid complet, Editura All, 2004
 http://tidy.sourceforge.net/
 http://validator.w3.org/

82
 Capitolul VIII. INTRODUCEREA INFORMAŢIILOR ŞI DATELOR ÎN FORMATE
ELECTRONICE
Avram Călin

Proprietăţi si metode ale documentelor Word

În prezentarea care urmează se vor discuta principalele proprietăţi şi metode aplicabile
componentelor care constituie un document Word. Se va urmări structura ierarhizată inclusă în
secţiunea precedentă.

Document
Noţiunea de document, utilizată în Word, corespunde noţiunii curente, din lumea reală, a unui
document tipărit. Deosebirea importantă este aceea că un document tipărit (carte, broşură, raport
etc.) se poate obţine din mai multe documente Word. Operaţiunile efectuate asupra unui document
sunt:
– crearea unui document nou,
– deschiderea unui document existent,
– salvarea unui document,
– salvarea cu un nume nou a unui document.
Crearea unui document nou
Orice nou document creat de Word are la bază un model. Acest model este referit în
continuare drept şablon sau template (după denumirea englezească). Şablonul unui document
(discuţia completă este mult mai complexă si va fi făcută separat) conţine informaţii legate de
formatul documentului, stilurile predefinite etc
Un sablon este memorat de mediul Word ca un fişier cu extensia .dot şi care se găseste, în
mod uzual, în folderul "…\Microsoft Office\Templates". Între şabloanele predefinite se găseşte
şablonul Normal, care, în lipsa altei precizări, este luat în mod implicit ca model al unui document
nou.
Există trei procedee uzuale prin care utilizatorul poate să obţină un document nou:
– La pornirea aplicaţiei Word, este disponibil un document gol, denumit standard
Document1, creat pe baza şablonului Normal. Acest document poate fi utilizat pentru
formarea textului dorit si salvat cu un nume propriu (vezi salvarea unui document).
– Acţionarea uneltei New, cu imaginea , produce un nou document după sablonul
Normal.
– Comanda New, din meniul File, deschide dialogul New care permite selectarea unui
sablon după modelul căruia se va porni un nou document. În dialogul afisat va selecta
fisa categoriei de document dorit si, din fisa respectivă, se va alege formatul adecvat.
Deschiderea unui document existent
Necesară atunci când se continuă lucrul la un document creat anterior sau atunci când un document
nou este obtinut prin modificarea unuia deja existent, deschiderea unui document se efectuează prin

– actionarea uneltei Open, cu imaginea , sau

– comanda Open, din meniul File.
În ambele cazuri se afisează dialogul Open prin care se poate selecta un fisier de pe mediile de
memorare proprii sau de pe retea. În utilizarea acestui dialog se poate naviga manual în arborele de
directoare, sau se poate efectua o căutare după criterii diverse: timp, denumire, tip de document etc.
Terminarea dialogului cu acceptarea unui fisier produce afisarea fisierului în mediul Word,
documentul respectiv devenind activ.

83
 În cazul documentelor cu alt format se va initia un proces de conversie la formatul Word.
Pot exista mai multe documente deschise simultan. Pentru a naviga între aceste documente
se utilizează meniul Window si se selectează documentul dorit din lista afisată în partea de jos a
meniului.
Salvarea unui document
Prin salvarea unui document se întelege memorarea acestuia pe un suport reutilizabil (dischetă,
disc). Procesul presupune că documentul are o denumire acceptată de utilizator, denumire folosită la
identificarea ulterioară a documentului.
Pentru a salva un document
– se acţionează unealta Save, cu imaginea , sau
– se execută comanda Save din meniul File.
În cadrul operaţiunii de salvare a unui fişier sunt considerate şi opţiuni fixate în dialogul
iniţiat prin comanda Options din meniul Tools. Fisa Save din dialog permite alegeri multiple dintre
care menţionăm două importante:
– Always create backup copy, care, dacă este marcată, produce copii de sigurantă pentru
versiunea anterioară;
– Save AutoRecover info every … minutes, care permite stabilirea intervalului de timp la
care se efectuează în mod automat câte o salvare. În cazuri extreme, de oprire a
curentului electric sau de oprire accidentală a calculatorului, documentul este reluat în
mod automat la pornirea aplicatiei Word.
–
Salvarea unui document cu un nume nou

S-a văzut că un document nou creat are o denumire standard. Pentru identificare, este recomandabil
ca documentul să poarte o denumire sugestivă. Această denumire se atribuie la prima salvare. În
acel moment se creează un fişier cu numele documentului. În cazul redenumirii documentului, pe
disc se va păstra şi fişierul cu numele atribuit iniţial.
Salvarea cu nume se realizează prin
– comanda Save As din meniul File.
Aceeaşi comandă este executată, în mod automat, dacă un document nou este salvat (prin Save)
pentru prima dată.
Comanda iniţiază dialogul Save în care se va alege un tip corect de document în lista
derulantă Save as type şi se va completa numele dorit pentru document în zona text File name. De
asemenea se va urmări ca folderul în care se efectuează salvarea să fie corect selectat.

Stabilirea dimensiunilor si marginilor foii de hârtie

Caracteristic pentru un program de procesare a textului, Microsoft Word realizează automat

aranjarea textului atât între marginile foii de hârtie, cât si în ceea ce priveste împărtirea textului între
pagini — paginarea. Orice nou document este considerat cu dimensiuni si margini predefinite în
sablonul documentului.
Informatia privind mărimea foii de hârtie si marginile ei este un atribut al sectiunii. Diferite
sectiuni pot să aibă dimensiuni diferite ale hârtiei, orientare diferită, margini diferite.
Comanda principală este Page Setup din meniul File. Dialogul Page Setup initiat are
controalele grupate în patru fise:
 Margins – fixează dimensiunea marginilor (distantele de la text la limitele foii de hârtie).
 Paper Size – fixează dimensiunea foii de hârtie si orientarea.
 Paper Source – stabileste locul de aprovizionare a imprimantei cu hârtie.

84
  Layout – stabileste structura generală a sectiunii
(anteturi si picioare de pagină, alinieri verticale).
În toate aceste fise există lista derulantă Apply To, reprezentată
desfăsurat în figura alăturată, în care se poate selecta domeniul
de valabilitate a valorilor fixate:
 This section – sectiunii curente. Atributele celorlalte sectiuni nu se modifică. În cazul unui
document cu o singură sectiune, optiunea nu este prezentă.
 This point forward – din punctul curent până la sfârsitul documentului. Această optiune
implică frecvent inserarea automată a unui salt de sectiune (pentru a putea păstra formatul
textului precedent).
 Whole document – atributele fixate sunt date întregului document, ceea ce revine la
formatarea identică a tuturor sectiunilor.
Butonul Default…, din partea inferioară a fiselor permite fixarea configuratiei drept valoare
implicită (valabilă pentru toate documentele noi deschise după template-ul Normal).

Margini

Conţinutul fisei Margins depinde de starea boxei de control Mirror margins:

a) neselectată, paginile secţiunii au aceeaşi dispoziţie a marginilor. Este situaţia caracteristică
tipăririi pe o singură fată a hârtiei.
b) selectată, paginile secţiunii au o dispoziţie simetrică a marginilor, foaia din dreapta fiind
oglinda foii din stânga, astfel încât la tipărirea fată-verso textul de pe o fată să se suprapună cu
textul de pe fata adversă.
În cazul a) se vor defini marginile Top (de sus), Bottom (de jos), Left (din stânga), Right
(din dreapta).
În cazul b) se vor defini marginile Top (de sus), Bottom (de jos), Inside (dinăuntru, de la
cotor), Outside (din afară, exterioară).
În ambele situaţii se defineşte poziţia antetului în Header, poziţia piciorului de pagină în
Footer iar spaţiul suplimentar necesar legării foilor tipărite în Gutter.

Foaia de hârtie

Dimensiunile foii de hârtie se stabilesc în fisa Paper Size. Se poate alege o dimensiune predefinită,
recunoscută de diferite standarde (cum ar fi Letter sau A4), în lista derulantă Paper Size.
Dimensiunile tipului selectat sunt afisate în zonele text Width (lătimea) si Height (înăltimea).
Modificarea arbitrară a dimensiunilor din cele două zone se traduce în selectarea tipului
generic Custom Size (dimensiune utilizator).
În grupul Orientation se fixează orientarea foii: Portrait – orientarea uzuală (dimensiunea
mai mică, lătimea, este pe orizontală); Landscape – orientarea inversă pozitiei Portrait (foaia de
hârtie este culcată).

Alinierea verticală a textului

În fişa Layout, lista derulantă Vertical alignment permite selectarea modului de aliniere
verticală a textului pe paginile secţiunilor din domeniul fixat: Top – textul este aliniat la marginea
de sus, Center – textul este centrat pe verticală, Justified – textul "umple" pe cât posibil întreg
spaţiul dintre marginile de sus si de jos ale hârtiei. În mod implicit este utilizată alinierea Top, ceea
ce poate produce diferenţe între pagini consecutive, datorită modului diferit de aranjare pe pagină a
paragrafelor.

85
Alimentarea cu hârtie a imprimantei

Se poate, în principal, stabili o sursă diferită de alimentare cu hârtie pentru prima pagină (First
page) în opozitie cu celelalte pagini (Other pages). Această configurare este utilă atunci când prima
pagină a sectiunii se imprimă pe o foaie colorată diferit etc.
Optiunile sunt influentate de tipul de imprimantă selectat.

Anteturi si picioare de pagini

Structura de anteturi si picioare de pagină a

sectiunii este fixată în fisa Layout a dialogului
Page Setup. În mod implicit se consideră că
toate paginile dintr-o sectiune au aceeasi
structură. Prin selectarea corespunzătoare a
optiunilor din dialog, vizibile în figura alăturată,
se pot stabili
 Different odd and even – anteturi si picioare
de pagină diferite pentru paginile pare si cele
impare ale sectiunilor din domeniul ales
(vezi Apply to)
 Different first page – prima pagină a
sectiunilor, din domeniul ales, are un antet si
un picior de pagină distinct de celelalte.
Opţiunile pot fi alese independent una de alta, astfel încât pot fi obţinute patru configuraţii diferite.
Atunci când, începând cu o pagină se doreşte un antet, sau un picior de pagină diferit, se va
defini o nouă secţiune inserând un salt de secţiune.
Pentru procesarea efectivă a antetelor si picioarelor de pagină se va studia sectiunea dedicată
acestui subiect.

Paragrafe

Un paragraf este o porţiune de text cuprinsă între două retururi de car consecutive (textul introdus
între două apăsări succesive ale tastei ENTER).
Un paragraf are atribute distincte privind spatierea pe verticală (în raport cu paragrafele
vecine), spaţierea pe orizontală (între margini), relaţia cu celelalte paragrafe, alinierea liniilor,
spaţierea liniilor din paragraf. Fiecare paragraf poate avea un sistem propriu de tab-uri (puncte de
oprire a punctului de inserţie la apăsarea tastei TAB). Unui paragraf i se poate atasa de asemenea
chenarul si motivul grafic de fundal.
Orice paragraf are ataşat un stil care conţine toate atributele de formatare. În mod implicit,
orice nou paragraf copie formatul paragrafului precedent. Microsoft Word poate fi configurat încât
să-si definească stiluri pe baza formatelor frecvente în document. Pentru o discutie mai completă se
va studia secţiunea dedicată stilurilor.
Toată formatarea unui paragraf este ataşată mărcii de sfârşit de paragraf (similar modului în
care formatarea unei secţiuni este ataşată saltului final de secţiune). Marca de sfârşit de paragraf
este vizibilă dacă se afişează caracterele netipăribile (de exemplu prin utilizarea uneltei Show/Hide
cu imaginea ¶ ). Stergerea acestui simbol, realizată din tastatură prin plasarea la începutul
paragrafului următor si actionarea tastei Backspace (←), duce la pierderea formatului curent si
preluarea formatului paragrafului următor (care are următoarea marcă de sfârşit de paragraf).

86
 Toate aceste atribute sunt din categoria atributelor de format si sunt gestionate de comenzi
care apartin meniului Format: Paragraphs, Bullets and Numbering, Borders and Shading,
Tabs, Drop Cap.

Formatarea paragrafului

Formatarea unui paragraf necesită selectarea lui prealabilă. Acest fapt se realizează dacă punctul de
insertie este în paragraful dorit. Pentru a formata simultan mai multe paragrafe trebuie ca selectia să
contină cel putin un caracter din fiecare paragraf tintit. Selectarea multiplă se realizează prin
– tragerea mouse-ului (cu butonul stânga apăsat) peste paragrafe, sau
– se actionează CTRL+SHIFT si, simultan, se apasă tasta Down (↓) până se selectează
toate paragrafele.
Pentru a vizualiza formatul unui paragraf (si nu numai) se utilizează comanda What's This,
cu tasta directă SHIFT+F1, din meniul Help. Pointerul mouse-ului se schimbă prin atasarea unui
semn de întrebare. Prin click pe orice obiect/paragraf/caracter se obtine o casetă cu informatii
privind formatul

Alinierea liniilor unui paragraf

Importantă prin efectul produs asupra cititorului, tipul de aliniere a liniilor unui paragraf se va alege
în functie de lătimea coloanei (foii), de densitatea cuvintelor etc. Sunt posibile, în Word, trei tipuri
de alinieri: stânga – liniile sunt aliniate la stânga, partea dreaptă este neregulată, dreapta – liniile
sunt aliniate la dreapta, partea stângă este neregulată, centrată – fiecare linie este centrată pe
lungimea disponibilă a unui rând de text, completă – liniile sunt aliniate atât la stânga cât si la
dreapta.
Controlul alinierii este pe aceeasi fisă ca si deplasarea paragrafelor si se alege în lista
derulantă Alignment. Optiunile sunt: Left – stânga, Centered – centrată, Right – dreapta, Justified –
completă.
Pentru controlul deplasărilor unui paragraf se pot utiliza si cursoarele existente pe rigla
orizontală. Fiecare cursor poate fi agătat cu mouse-ul si tras pe riglă până în pozitia dorită.
Paragraful activ (selectat) se va conforma pozitiei cursoarelor. Semnificatia lor este explicată în
figura următoare.

Spaţierea liniilor într-un paragraf

Prin interlinie se înţelege distanta dintre două linii de bază succesive.

Este obţinută, în mod implicit, prin adăugarea la mărimea fontului
maxim a distantei dintre rândurile de text (de regulă 2 puncte). Astfel,
un font de 10pt produce o interlinie de 12pt. În general, dacă pe o
linie trebuie să se înscrie caractere de un font mai mare, atunci
interlinia se ajustează după aceste caractere.

87
 Mărimea interliniei este fixată în lista derulantă Line spacing, arătată în întregime în figura
alăturată.
Single – stabilirea interliniei în mod automat (font+2pt).
1.5 lines – interlinia este de o linie si jumătate
Double – interlinia este de două linii
At least – interlinia are cel puţin numărul de puncte înscrise în zona At.
Exactly – interlinia are exact numărul de puncte înscrise în zona At. Caracterele mai mari se
suprapun pe rândurile vecine.
Multiple – interlinia este egală cu atâtea linii câte sunt înscrise în zona At (2 înseamnă Double etc.).

Chenare, umbre si texturi

Noţiunile şi procedurile acestei secţiuni nu sunt specifice lucrului cu paragrafe, deşi aici se aplică
cel mai mult. În Mocrosoft Word se pot ataşa chenare, umbriri si fundaluri cu diferite texturi de
multiple obiecte: paragrafe, celule de tabel, imagini etc.
În cele ce urmează, deşi discuţia este dedicată lucrului cu paragrafe, sunt prezentate şi
proceduri legate de alte obiecte Word.

Chenare
Pentru a încadra un obiect, acesta trebuie mai întâi selectat. Selectarea mai multor paragrafe poate
produce si încadrarea globală (exterioară) a întregului grup (deci un efect deosebit de tratarea
secvenţială a paragrafelor).
O încadrare simplă se poate realiza utilizând bara de unelte Borders,
prezentată în figura alăturată. Acţionarea unei unelte produce linia de chenar
accentuată pe buton. Vizualizarea acestei bare de unelte se realizează din
View – Toolbars sau prin acţionarea uneltei Border de pe bara de unelte
Formatting cu imaginea sau similară (conţine imaginea unei unelte din bara Borrders plus
semnul de listă derulantă). Acţionarea simbolului de derulare afişează bara de unelte Borders,
acţionarea uneltei efectuează bordura arătată.
La încadrarea unui paragraf, chenarul cuprinde întreaga zonă dintre deplasările stânga si
dreapta. Prin urmare, dacă se doreste ca, pentru un text mai scurt, chenarul să fie limitat la text,
trebuie să se modifice deplasările laterale ale liniilor paragrafului.
Comanda principală este Borders and Shading din meniul Format. Se iniţiază dialogul
complex Borders and Shading, care cuprinde în cele trei fise ale sale controalele necesare fixării
bordurilor si umbririlor. Fisa Border se referă la stabilirea chenarelor, Page Border se referă la
chenarul întregii pagini, Shading se referă la umplerea fundalului cu o culoare completată eventual
cu o textură. În fiecare dintre fise există o listă derulantă Apply To care se va pozitiona pe obiectul
dorit (paragraf, celulă, paginile întregului document etc), elementele listei sunt specifice fisei active
si obiectului selectat.
Pentru a încadra o selectie cu ajutorul controalelor din fisa Borders:
 În Style se selectează stilul dorit pentru linie.
 În Color se alege culoarea liniei
 În Width se alege grosimea liniei.
 În Setting se poate alege între o formatare globală (None – fără chenar, Box – chenar
complet, Shadow – chenar umbrit, 3-D – chenar cu efect tridimensional) sau definită de
utilizator – Custom.
 După o formatare globală sau selectarea opţiunii Custom, prin click în zona Preview
(care este activă în acest dialog) pe locul liniilor dorite se anulează sau se inserează linii.
Se pot utiliza si butoanele plasate pe lateralele zonei Preview.

88
  Primele trei etape pot fi repetate înaintea plasării unei linii, încât linii diferite să aibă
culori, stiluri, grosimi diferite.
 Acţionarea butonului Options afişează un dialog în care se poate preciza distanta dintre
chenar si conţinut, ca si alte atribute dependente de obiectul care se încadrează.
Stabilirea unui chenar pentru pagină se realizează cu ajutorul controalelor din fisa Page
Border. În plus fată de fisa Border apare lista derulantă Art prin care se poate selecta un motiv
grafic de trasare a chenarului. Dialogul Options este mai complex, lista Apply To are mai multe
intrări, dar informaţiile cerute sunt suficient de intuitive pentru a nu necesita explicatii suplimentare.
Anularea unui chenar existent se face prin selectarea obiectului respectiv si alegerea optiunii
Setting = None.

Umbriri
Prin fişa Shading se stabileşte culoare de fond în grupul Fil. Selectarea culorii se face prin
click pe pătratul culorii dorite. În grupul Patterns se stabileşte o textură plasată peste culoarea de
fond. În acest mod se pot crea culori compuse. În lista derulantă Style se alege tipul de haşurare iar
în lista Color se alege culoarea modelului. Rezultatul este vizibil în zona Preview.
Renunţarea la fundalul creat pentru un paragraf se efectuează prin reformatarea cu utilizarea
opţiunilor Fil = None, Style = Clear.

Tabulator
Prin apăsarea tastei TAB, similar masinii de scris, punctul de insertie se poate pozitiona în locuri
definite implicit sau explicit. O astfel de pozitie este numită în continuare oprire de tab (tab stop).
Totalitatea opririlor de tab este specifică paragrafului selectat în momentul definirii opririlor.
În mod implicit (si în lipsa stabilirilor explicite) sunt definite opriri de tab la fiecare 0.5", de
la stânga la dreapta. Orice fixare de către utilizator a unei pozitii de tab anulează pozitiile implicite
din stânga, dar le lasă pe cele implicite din dreapta.

Liste
Microsoft Word poate gestiona trei tipuri de liste: numerotate, nenumerotate (cu buline), ierarhizate.
O intrare într-o listă este un paragraf cu o formatare predefinită de sistem (se poate modifica prin
transformări de stiluri). Se poate astfel vorbi despre numerotarea paragrafelor.
O listă numerotată este identificată prin simboluri ordonate (numere arabe, romane sau
litere. Poate fi numită si listă ordonată. O listă nenumerotată, sau cu buline, sau neordonată, este
identificată prin simboluri grafice, aceleaşi pentru toate elementele de pe un acelaşi nivel. Lista
ierarhizată se deosebeşte de cele precedente prin aceea că intrările ei sunt grupate pe nivele. În
cadrul unui nivel, intrările pot fi numerotate sau nenumerotate, diferitele nivele diferenţiindu-se prin
indentările si simbolurile utilizate.
Mediul Word gestionează listele în sensul că păstrează secvenţa de numerotare atât la
adăugarea unei intrări cât si la eliminarea unei intrări din listă.

Utilizarea uneltelor Bullets si Numbering

Pentru a iniţia o listă numerotată se utilizează unealta Numbering, iar pentru o listă cu buline
unealta Bullets (identificate prin imaginile din titlul secţiunii). Toate paragrafele formate până la un
nou click pe unealtă devin intrări succesive în listă. Pentru a termina lista se dezactivează unealta
utilizată.
Pentru a transforma în listă o serie de paragrafe deja scrise, se vor selecta si apoi se
utilizează unealta Bullets sau Numbering (după dorintă).
Plasarea pe o intrare într-o listă se reflectă în poziţia activată a uneltei respective.
Dezactivarea uneltei produce întreruperea listei pentru paragraful respectiv.

89
Utilizarea comenzii Bullets and Numbering
Controlul mai complet asupra aparentei unei liste se
obtine prin comanda Bullets and Numbering din
meniul Format.
Pe fisa Bulleted se alege tipul de puncte de
listă iar acţionarea butonului de personalizare,
Customize, iniţiază dialogul Customize Bulleted List,
din care este reprezentată în figură doar zona de
optiuni.
Bullet character – selectarea unui simbol pentru
marcare.
Font – permite selectarea unui caracter dintr-un alt
font.
Bullet – permite selectarea unui caracter de marcare
dintr-un set de caractere grafice.
Bullet position – se completează distanta dintre marginea stânga si bulină.
Text position – se completează distanta dintre marginea stânga si începutul textului unei intrări în
listă.
Pe fisa Numbered se selectează tipul de numerotare si se selectează opţiunea dorită prin
butoanele radio Restart numbering (se reîncepe numerotarea unei noi liste) sau Continue previous
list (se continuă ultima listă numerotată, chiar dacă între timp s-a introdus text în document). Pentru
personalizarea aspectului numerotării se acţionează butonul Customize iniţiază dialogul Customize
Numbered List, din care se prezintă opţiunile în figura
alăturată.
Number format – se construieşte formatul numerotării.
Font – permite selectarea fontului.
Number style – selectează un stil de număr din lista
derulantă (roman, arab, literă).
Start at: – defineşte începutul numerotării.
Number position – fixează alinierea numărului şi
poziţia fată de marginea stânga.
Text position – stabileşte deplasarea textului fată de
marginea stânga.
Pe fisa Outline Numbered se pot fixa opţiunile
pentru crearea unei liste ierarhizate.
Se alege forma de numerotare dorită si se
specifică, similar unei liste numerotate, dacă lista continuă sau nu o listă anterioară. Pentru
modificarea aspectului listei se actionează butonul Customize. Dialogul Customize Outline
Numbered List are principalele optiuni arătate în figura alăturată:
Level – se alege nivelul pentru care se modifică
aparenta. Este prima optiune care trebuie selectată.
Number format – este zona în care se construieste
formatul numerotării. Construirea înseamnă că
unele entităti (cum ar fi numărul nivelului anterior)
sunt inserate automat, altele pot fi completate
manual (semne de punctuatie, spatii etc.).
Number style – selectează un stil de număr din lista
derulantă (roman, arab, literă).
Start at: – defineste începutul numerotării.
Previous level number – se alege din lista ascunsă

90
 numărul nivelului anterior care se inserează în pozitia activă a zonei de formare.
Font – permite fixarea fontului pentru numerotare.
Există si zonele de fixare a pozitiilor, identice dialogului Customize Numbered List,
precum si un buton More, care permite selectări de atribute avansate.
În formarea si editarea unei liste ierarhizate este necesar ca anumite paragrafe să fie avansate
pe nivele mai mici sau să fie retrogradate pe nivele mai mari. Acest lucru se realizează prin uneltele
– (Increase Indent) care coboară paragraful în ierarhie
– (Decrease Indent) care urcă paragraful în ierarhie.
Este de menţionat că uneltele precedente pot fi utilizate si pentru paragrafe care nu sunt în liste,
efectul fiind acela al creşterii sau descreşterii deplasării din stânga.

Bibliografie
 Simona Petrescu, Marcel Andrei Homorodean, Sa invatam Word si Excel pas cu pas,
Editura Niculescu, 2003
 Greg Perry, Învaţă singur Microsoft Office 2003 in 24 de ore, Editura Niculescu, 2006
 Bernhard Eder, Willibald Kodym, Franz Lechner, ECDL. WORD PENTRU AVANSATI,
Editura ALL, 2005
 Steve Johnson, Perspection INC Microsoft Office 2003, Editura Teora, 2004
 Ion Bolun, Ion Covalenco, Bazele informaticii – Editia III, Editura Bonitas, 2005

91
 Capitolul IX. PROCESAREA INFORMAŢIILOR ŞI DOCUMENTELOR DIN
FORMATELE BRUTE
Avram Călin

Orice caracter al unui document poate fi formatat în ceea ce priveşte fontul, mărimea, stilul,
sublinierea, poziţia pe verticală, spaţierea orizontală si culoarea. Începând cu versiunea Word 97,
este posibilă animarea unor caractere. Pentru a formata caracterele unui cuvânt este suficient ca
punctul de inserţie să fie în acel cuvânt. Pentru formatarea unui număr arbitrar de caractere (din
acelaşi cuvânt sau din mai multe cuvinte) acestea trebuie să fie selectate în prealabil.

Formatarea din tastatură

Toate atributele legate de caractere sunt controlate de comanda Font din meniul Format. Este

initiat dialogul Font în fisele căruia sunt grupate optiunile disponibile.

Atributele legate de fontul utilizat sunt fixate în controalele reprezentate în figura de mai sus.
Optiunile pot fi selectate din listele respective sau trecute direct în zonele text ataşate:
Font – permite selectarea fontului dintre fonturile instalate în mediul Windows.
Font style – stabileşte stilul fontului.
Size – determină dimensiunea fontului.
Ultimele două liste ascunse prezentate se referă la:
Underline – modul de evidenţiere a caracterelor prin subliniere. Dintre multiplele posibilităţi
menţionăm: Single – linie simplă, Words only – sublinierea nu se extinde pe spatiile dintre
cuvinte, Double – subliniere dublă, Dotted – linie punctată, Wave – linie ondulată.
Color – stabileste selectarea culorii caracterelor. Este de remarcat că marcarea fundalului
caracterelor se poate efectua prin utilizarea uneltei Highlight, reprezentată , renuntarea la
evidentiere se face prin selectare si actionarea din nou a uneltei.
Pentru a reliefa anumite portiuni de text, caracterele pot fi însotite de efecte grafice. Acestea sunt

prezentate în următoarea figură, partea Effects a fisei Font.

Strikethrough – textul apare tăiat cu o linie (exemplu)
Double strikethrough – textul apare tăiat cu o linie dublă (exemplu)
Superscript – caracterele sunt scrise mai sus, ca exponentii din notatiile matematice (exemplu)
Subscript – caracterele sunt scrise mai jos, ca indicii din notatiile matematice (exemplu)
Shadow – caracterele apar umbrite (Exemplu)

92
Outline – apare doar conturul caracterelor (Exemplu)
Emboss – caracterele apar în relief (Exemplu)
Engrave – caracterele apar încrustate (Exemplu)
Small caps – cuvântul, cu exceptia primei litere, este scris cu litere mari, dar de mărimea celor mici
(EXEMPLU)
All caps – toate caracterele sunt majuscule (EXEMPLU)
Hiden – caracterele sunt ascunse, textul este vizibil doar dacă se indică (meniul Tools, comanda
Options, View) vizualizarea textului ascuns.
Fisa Font mai contine o zonă de vizualizare (efectul selectării unui atribut fără aplicarea asupra
textului din document) si butonul Default a cărui actionare produce stabilirea atributelor selectate
drept valori implicite (aplicate în lipsa unor formatări de către utilizator).
Fisa Character spacing a dialogului Font permite stabilirea unor spatieri proprii între caracterele
selectate. Spatierea poate fi pe orizontală sau pe verticală.
În figura alăturată sunt prezentate atributele
respective.
Scale – produce mărirea sau micsorarea, la
scara indicată, a caracterelor selectate.
Spacing … By – permite mărirea (Expanded)
sau micsorarea (Condensed) spatiului
dintre litere cu distanta indicată.
Position … By – permite ridicarea (Raised) sau
coborârea (Lowered) caracterelor cu
distanta indicată.
Kerning for fonts: … Points and above – indică spatierea selectivă (kerning) pentru fonturile mai
mari sau egale cu numărul de puncte specificate. Prin kerning se întelege apropierea mai mare
între grupurile de litere care permit acest lucru, cum ar fi W si o (de exemplu "Word" cu kerning
si "Word" fără kerning).
Fisa Animation, specifică pentru Word 97, permite efecte
vizuale sub formă de animatii în text (încadrări animate sau
chiar efecte asupra caracterelor).
În lista Animations se selectează animatia dorită (este sugerată
încercarea fiecăreia pentru a vedea efectiv ce se întâmplă).
Este de dorit ca animaţiile, care nu apar la tipărire, să
fie utilizate pentru documente on-line, deci acele documente
care sunt răspândite prin reţea si sunt consultate pe ecran, nu sub formă tipărită.
Este posibil ca totalitatea atributelor unui caracter să fie definită ca un stil de caracter,
denumită si reutilizată sub acest nume de câte ori se doreşte aplicarea formatării. Pentru o descriere
mai completă se va studia secţiunea dedicată stilurilor.

Formatare caracterelor cu ajutorul uneltelor

Pe bara de unelte Formatting există, în mod implicit, o serie de unelte dedicate formatării
caracterelor. Acestea sunt explicate în figura alăturată, explicatiile fiind complete împreună cu
explicatiile date la formatarea caracterelor cu ajutorul tastaturii.

93
Prin personalizarea barei de unelte este posibil să se aducă si alte unelte dacă textul introdus
necesită operaţii frecvente, de un anumit tip, asupra caracterelor: ridicări la putere, indici, simboluri
etc.

Numerotarea paginilor
Tipul si formatul numerotării paginilor este fixat de comanda Page Numbers din meniul Insert. În
anteturi/picioare de pagină se inserează doar câmpuri care vor contine numerele de pagină.
Actualizarea finală a numerotării are loc în momentul imprimării documentului.
Comanda Page Numbers initiază dialogul cu acelasi nume. Există două liste derulante,
Position si Alignment, prin intermediul cărora se positionează si se aliniază numerele de pagină.
Selectarea boxei de control Show number on first page permite scrierea numărului de pagină si pe
prima pagină.
Observatie. În cazul creerii explicite de anteturi si picioare de pagină, nu este indicat să se
termine dialogul Page Numbers prin OK, deoarece efectul acestui dialog se suprapune pe
formatarea explicită, deci pot să apară repetări ale numerelor de pagină (unul din formatul explicit
al utilizatorului, celălalt din dialogul Page Numbers). Se va termina dialogul prin Cancel. În acest
caz singura utilitate a dialogului fiind accesul către
butonul Format.
Acţionarea butonului Format, din Page
Numbers, initiază dialogul Page Number Format,
arătat în figura alăturată.
Number format – permite selectarea tipului de
numerotare (cifre arabe, romane, litere, mari sau
mici).
Include chapter number – marcarea controlului duce
la includerea numărului de capitol în numărul de
pagină.
Chapter starts wits style – se alege din lista derulantă
numele stilului care caracterizează titlul de
capitol.
Use separator – permite selectarea din listă a unui
separator dintre numărul de capitol si cel de
pagină.
Page numbering – defineşte numerotarea secţiunii în continuare (Continue from previous section)
sau începând cu un număr dat de utilizator (Start at …).
Acest dialog se termină cu OK, dar dialogul părinte se termină cu Cancel în cazul în care se
modifică doar formatul numerelor de pagină.

Tabele
Înţelegem prin tabel un ansamblu de celule aranjate în linii si coloane. Fiecare celulă poate să
conţină text si grafică, comportându-se ca un document simplificat. Rezultă astfel că un tabel este
utilizat pentru alinierea unor informaţii pe orizontală si pe verticală. Acest fapt ajută la
sistematizarea informaţiilor şi la comunicarea lor. Datorită necesităţii frecvente de tabelare a
datelor, Word a dezvoltat un întreg mecanism de creare, editare şi formatare a tabelelor.
Deşi nu este esenţial, este de dorit ca mai înainte de inserarea unui tabel în document,
structura de coloane a tabelului să fie bine precizată. Numărul de linii este mai putin important în
sensul că adăugarea unei noi linii este imediată, în timp ce adăugarea unei noi coloane într-un tabel
complex este o operatiune mai delicată.
Problemele importante care privesc tabelele, din punctul de vedere al procesării textelor sunt
 crearea si organizarea tabelelor,

94
  formatarea informaţiilor,
 numerotări automate,
 sortarea informaţiilor,
 inserarea formulelor de calcul.

Crearea tabelelor
Sunt mai multe moduri de a obţine un tabel: din text deja scris, desenând tabelul în mod liber, sau
utilizând comanda Insert Table.

Transformarea unui text în tabel

– Se scriu informaţiile în paragrafe uzuale, urmărind, de obicei dar nu neapărat, ideea că un
paragraf corespunde unei linii de tabel.
– Informaţiile care trebuie să aparţină la coloane diferite se separă în mod consecvent prin
caractere TAB sau alt caracter fixat (neutilizat în text).
– Se selectează toate paragrafele care formează
tabelul.
– Se dă comanda Convert Text to Table, din meniul
Table.
– În dialogul afişat, Convert Text to Table, se
precizează, pentru început, separatorul de coloane
în grupul Separate text at:
 Paragraphs – separare la nivel de paragraf,
 Tabs – separare la nivel de caracter TAB
 Commas – separare la virgule
 Other – separare la caracterul tastat de utilizator
în zona text alăturată.
– Pentru primele acţiuni de încadrare a unor informaţii într-un tabel (şi nu numai) se recomandă
utilizarea butonului AutoFormat care iniţiază un dialog de alegere a unui format predefinit de
mediul Word. Modelele propuse sunt la un nivel profesionist de prezentare si merită a fi
studiate.
– Este de preferat, ca punct de pornire, să se lase pentru dimensiunea unei coloane (Column
Width) optiunea Auto, care produce coloane de lăţimi egale, tabelul ocupând întreaga lăţime
dintre margini. Dimensiunile se pot modifica ulterior.
–
Inserarea unui tabel
Comanda Insert Table din meniul Table iniţiază dialogul Insert Table în care se precizează numărul
de coloane (în zona Number of columns), numărul de linii (în zona Number of rows) si lătimea unei
coloane (în Column width). Lătimea poate fi Auto (dimensiunea dintre marginile hârtiei este
împărtită egal în coloanele specificate) sau se poate tasta o dimensiune.
Butonul AutoFormat initiază un dialog pentru alegerea unui format de tabel predefinit.
În scopul inserării unui tabel se poate utiliza si unealta Insert Table, reprezentată grafic prin
, care deschide pe loc o grilă în care se trage cu mouse-ul numărul dorit de linii si de coloane.
Lăsarea butonului mouse-ului produce inserarea unui tabel de dimensiune specificată.

Organizarea tabelelor
În aceasta sectiune se discută modul în care se pot unifica sau diviza celule, trasarea chenarelor, a
umbririlor etc.

Bara de unelte Tables and Borders

95
Afisarea barei de unelte Tables and Borders se poate efectua prin
– comanda Draw Table din meniul Table, sau
– comanda Toolbars din meniul View, selectând bara respectivă, sau
– unealta Tables and Borders, de pe bara de unelte Standard, reprezentată grafic prin .
Uneltele de pe această bară nu sunt specifice doar tabelelor propriu-zise. Multe dintre ele au
valabilitate mai mare întrucât se referă la comenzi de fixare a stilului si grosimii liniilor, umplerea
fundalului cu o culoare, sortarea unei liste, shortcut către Borders etc. Acestea pot fi utilizate pentru
încadrarea paragrafelor, sublinierea textului prin culoarea de fundal etc., chiar dacă nu este implicat
nici un tabel.

Dintre uneltele barei se recunoc Draw Table (care activează comanda Draw Table din meniul
Table) si Borders (care a fost explicată la încadrarea paragrafelor, identică uneltei de pe bara
Formatting).
Celelalte unelte sunt explicate în continuare.

Selectarea entităţilor dintr-un tabel

Anumite operaţiuni necesită o selectarea prealabilă a obiectului care se procesează. Într-un tabel se
pot selecta obiecte după cum urmează:
Obiect selectat Moduri de selectare
Întregul tabel Comanda Select Table din meniul Table
O linie – Comanda Select Row din meniul Table
– click pe zona liberă din stânga liniei (similar selectării
unui paragraf)
– tragerea mouse-ului peste întreaga linie
– utilizarea combinaţiei de taste SHIFT + săgeţi
– uneori este suficient ca punctul de insertie să fie în linia
dorită
O coloană – comanda Select Column din meniul Table
– apropierea mouse-ului de linia superioară până când
pointerul se schimbă într-o săgeată. Un click în acel
moment selectează întreaga coloană
– tragerea mouse-ului peste întreaga coloană
– utilizarea combinaţiei de taste SHIFT + săgeţi
– uneori este suficient ca punctul de insertie să fie în

96
 Obiect selectat Moduri de selectare
coloana dorită
O celulă – click în zona liberă din stânga, din interiorul celulei
– tragerea mouse-ului peste celulă, până la selectarea
întregii celule
– utilizarea combinaţiei de taste SHIFT + săgeţi
– uneori este suficient ca punctul de inserţie să fie în
celulă

Reunirea si divizarea celulelor

Pentru o aranjare mai bună a textului sau pentru inserarea unor titluri în capul de tabel este necesară
reunirea unor celule atât pe orizontală, cât si pe verticală. Această reunire trebuie să producă o nouă
celulă, recunoscută ca atare de procesorul de tabele. Operatiunea se efectuează prin
– selectarea celulelor care se doresc reunite
– acţionarea comenzii Merge Cells din meniul Table sau a uneltei Merge Cells de pe bara de
unelte Tables and Borders.
Operaţiunea inversă, de divizare a unei celule, se execută prin
– selectarea celulelor care se divizează (în mod unitar)
– acţionarea comenzii Split Cells din meniul Table sau a uneltei Split Cells de pe bara de unelte
Tables and Borders.
Se va răspunde în dialogul afisat la numărul de linii si de coloane nou create. Există si posibilitatea
reunirii celulelor înaintea divizării (pentru o rearanjare a spaţiului) prin marcarea boxei de control
Merge cells before split (din dialogul Split Cells).

Liniatura unui tabel

Trebuie făcută distincţie între liniile de ghidare (gridlines), caroiajul afişat la inserarea unui tabel în
document cu rolul de a delimita vizual celulele în timpul editării, si liniatura imprimată a tabelului.
Pentru ca tabelul să apară liniat pe foaia tipărită, se va forma liniatura prin uneltele barei Borders
(initiată si prin Borders de pe bara Tables and Borders) sau prin comanda Borders and Shading
(meniul Format). Aplicarea oricărei metode necesită selectarea celulei, liniei, coloanei sau
tabelului, după cum se doreşte stabilirea liniaturii (chenarului).
Afişarea caroiajului de ghidare este controlată de comanda Gridlines din meniul Table.

Dimensionare din rigle

Atunci când punctul de inserţie este într-un tabel, pe rigle sunt delimitate zonele alocate liniilor (pe
rigla verticală) si coloanelor (pe rigla orizontală). Trăgând cu mouse-ul una din limitele
liniei/coloanei dorite are loc redimensionarea acesteia.
Momentul când operatiunea este posibilă este indicat de modificarea mouse-ului într-o săgeată
dublă.

Calcule în tabele
În orice celulă a unui tabel se pot insera formule (asemănătoare celor din calculul tabelar) care să
realizeze calcule uzuale: sume, produse etc. Acest lucru se obţine prin
– poziţionare în celula care va conţine rezultatul;
– comanda Formula din meniul Table;
– în lista Paste function se alege funcţia dorită (de exemplu SUM);
– între parantezele funcţiei, în zona Formula, se specifică argumentele, prin referiri la celule ale
tabelului;
– în boxa Number format se construieşte un model pentru afişarea rezultatului.

97
În zona Formula, pe măsură ce se alege funcţia si se completează argumentele se construieşte
formula utilizată pentru calcul.
Word inserează rezultatul unui calcul ca un câmp. Pentru a-l actualiza se va selecta câmpul si se va
acţiona tasta funcţională F9.
Pentru a şterge o formulă, se selectează mai întâi câmpul respectiv si abia apoi se şterge.

Functii uzuale
SUM – realizează suma argumentelor: =SUM(ABOVE) calculează suma numerelor de pe coloană
(dacă formula este situată în ultima linie a coloanei).
AVERAGE – realizează media aritmetică a argumentelor
COUNT – numără argumentele: =COUNT(LEFT) realizează numărarea intrărilor din stânga, pe
linie
MAX, MIN – calculează valoarea maximă, respectiv minimă
PRODUCT – realizează produsul argumentelor.
Este însă de observat că inserarea unei formule se efectuează prin intermediul comenzii
Formula din Table si nu prin scrierea directă a formulei în celulă (cum s-ar efectua în Microsoft
Excel).

Operatiuni diverse
Eliminarea unei linii/coloane/celule
Se selectează entitatea dorită, se dă comanda corespunzătoare din meniul Table: Delete Rows,
Delete Columns sau Delete Cells.
În cazul ştergerii unei celule se va alege optiunea dorită pentru reorganizarea tabelului
(acesta nu poate rămâne cu goluri): Shift cells left sau Shift cells up însemnând, respectiv, mutarea
celulelor din dreapta peste locul rămas liber sau mutarea celulelor de dedesubt peste locul rămas
liber. Există si optiuni privind stergerea întregii linii sau coloane.

Eliminarea unui tabel

Se selectează întregul tabel (Select Table din meniul Table) si se dă apoi comanda Delete Rows
(din meniul Table).
Se poate utiliza, după selectarea întregului tabel, comanda Cut (din meniul Edit) sau unealta
Cut corespunzătoare. Dezavantajul (sau avantajul) este că tabelul rămâne în Clipboard si poate fi
readus pe acelasi loc sau în altă parte (până la o nouă operaţiune de copiere care modifică zona
Clipboard).

Eliminarea informaţiei
Se selectează celulele/liniile/coloanele dorite si se apasă pe tasta DEL sau BACKSPACE (cu rol de
ştergere). Structura tabelului rămâne intactă, ca si formatul celulelor (alinieri, chenare etc.).

Divizarea unui tabel

Un tabel se poate diviza la nivelul unei linii în două tabele, astfel încât să se poată introduce un text
explicativ între cele două părţi. Pentru aceasta, se plasează punctul de inserţie în linia care devine
prima din al doilea tabel si se dă comanda Split Table.

Adăugarea de linii/coloane/celule
Pentru adăugarea de linii se plasează punctul de inserţie unde este necesară adăugarea si se dă
comanda Insert Rows (care apare atunci în meniul Table). Dacă sunt selectate mai multe linii,
atunci se vor insera atâtea linii câte sunt selectate. Dacă punctul de inserţie este în ultima celulă din
tabel, tasta TAB produce inserarea unei noi linii, astfel tabelul se poate completa pe măsură ce se
introduc informaţiile.

98
 Pentru adăugarea de coloane se selectează coloana unde se efectuează adăugarea si se dă
comanda Insert Columns (care apare atunci în meniul Table). Dacă sunt selectate mai multe
coloane, se vor insera tot atâtea coloane noi. Coloanele noi măresc lăţimea tabelului, deci tabelul
trebuie să fie redimensionat global sau coloană cu coloană.
Pentru adăugarea de celule se selectează atâtea celule câte se doresc inserate si se dă
comanda Insert Cells (care apare atunci în meniul Table). Apare dialogul Insert Cells în care se
optează pentru deplasarea celulelor existente (Shift cells right – celulele existente se deplasează spre
dreapta, Shift cells down – celulele existente se deplasează în jos) sau pentru inserarea unor linii sau
coloane întregi.

Navigarea într-un tabel

Pentru a se deplasa punctul de inserţie într-un tabel se pot utiliza mai multe procedee:
– Click în celula ţintă
– TAB pentru a trece din celulă în celulă de la stânga la dreapta si de sus în jos
– Acţionarea săgeţilor de direcţie (caz în care se parcurge si informaţia din fiecare celulă
parcursă).

99
 Capitolul X. VALIDAREA DATELOR
Avram Călin

Validarea datelor
Prin validare intelegem operatia de verificare a corectitudinii datelor. O data se considera
corecta dacă respecta o serie de conditii aritmetice sau logice prestabilite.
Validarea se poate face la nivel de camp (un camp respecta propriile sale conditii), la nivel
de articol (respectarea unor relatii intre campurile aceluiasi articol), la nivelul mai multor articole
(respectarea unor relatii intre campurile unor articole diferite, completitudinea pe pachete de
documente, corectitudinea unor totaluri pe pachete) sau la nivel de fisier (completitudine,
corectitudinea unor totaluri pe fisier).
Dacă o dată nu indeplineste toate conditiile stabilite, se considera eroare și se solicita
reintroducerea ei. Introducerea se poate repeta, fie pana se obtine o data corecta, fie pana cand se
depaseste un numar prestabilit de reintroduceri.
Când un camp este corect, se trece la inroducerea si validarea urmatorului camp. Cand
articolul este corect, se scrie in suportul extern si se trece la urmatorul articol.

1. Validarea HTML-ului

Un validator HTML verifică daca documentul este corect pentru DOCTYPE-ul lui.

Daca vrei sa verifici validitatea documentului final (documentul care ajunge la browser),
poti folosi validatorul HTML al W3C. Validatorul va arata o lista a erorilor, in functie de
DOCTYPE. Daca documentul nu are erori, validatorul afişează mesajul No errors found!.

Daca editezi site-ul cu ajutorul unor formulare (si nu trebuie sa scrii tag-uri in acestea), poţi
să informezi Webmaster-ul despre erori si sa-i ceri sa repare sistemul care genereaza paginile.

Daca ai creat pagina manual, repara erorile raportate de validator; acesta raporteaza tipul
erorii si numărul liniei pe care se afla.

Validatorul incepe validarea de la începutul paginii si raportează erorile in ordine. Aceasta

înseamnă ca o eroare la început poate genera mai multe erori mai târziu. O metoda buna este sa
corectezi prima eroare si apoi sa revalidezi pagina. Vei observa ca daca repari o problema rezolvi
deseori mai multe erori. Continua sa faci acest lucru pana cand validatorul nu mai gaseste erori si
pagina este valida.

Daca folosesti un editor HTML si paginile nu sunt valide după editare, semnalează acest
lucru companiei care a produs programul.

 Amaya - Bug report

 Dreamweaver - Bug report
 FrontPage - Bug Report
 GoLive - Bug report
 Homesite - Bug report
 Netscape Composer - Bug report

Daca dezvolţi un motor de template-uri, editor, sau sistem de content management, foloseşte
validatorul HTML pentru a descoperi şi rezolva eventualele probleme. Poţi incorpora validatorul

100
chiar in aplicaţie. Codul sursa al validatorului HTML este disponibil si poate fi folosit de oricine.
Validatorul este îmbunătăţit pe zi ce trece şi poţi participa şi tu la dezvoltarea lui.

Nota: Unele documente sunt valide din punctul de vedere al DTD-ului dar totuşi nu respecta
complet specificaţia HTML. În viitorul apropiat vom face o lista cu erorile care nu sunt detectate de
validatorul HTML.

Lista validatoarelor HTML

 W3C HTML validator

 WDG HTML Validator
 Doctor HTML

2. Validarea link-urilor

Un alt aspect important pentru un site îl reprezintă URI-urile. Când adaugi link-uri spre alte
site-uri, te aştepţi ca acestea vor rămâne stabile, adică informaţia la care te referi va fi acolo când un
vizitator va da click pe link. De asemenea, vrei sa te asiguri ca link-urile interne si externe nu sunt
scrise greşit. A fost creata o unealta care face exact acest lucru: W3C Link Checker.

Checklink generează un raport de link-uri. Lungimea raportului depinde de numărul de link-

uri şi de timpul necesar verificării lor. Pentru a verifica un link, programul foloseşte HEAD HTTP
request-ul documentului. Dacă serverul nu este configurat bine şi nu prezintă informaţia necesara în
head, este posibil să obţii un raport negativ chiar dacă link-ul este bun. În acest caz, poţi să îi scrii
webmasterului şi să îi ceri sa corecteze problema.
Checking link http://webstandards.org/
HEAD http://webstandards.org/ fetched in 0.1s

Deasupra este un exemplu de lista. La fetched in 0.1s este dat timpul necesar pentru
contactarea link-ului.

Dupa lista link-urilor vei avea un raport cu link-urile care nu merg sau care sunt
redirecţionate, care te va ajuta să le repari.

Daca tu, ca Webmaster, vrei sa instalezi un program in site-ul tău care sa le permită
utilizatorilor sa-si verifice paginile, codul sursa al W3C Link Checker este disponibil gratis.

Validarea CSS

Din 1996, Cascading Style Sheets (CSS) reprezintă un mod elegant si eficient de separare al
conţinutului de prezentare. Încă din 2001, multe browsere au implementat CSS 1 şi CSS 2. Folosind
style sheets (numite şi foi de stil, foi CSS sau simplu CSS) poţi ţine informaţia legată de prezentarea
site-ului într-un singur loc.

Deocamdată poţi alege între CSS 1, CSS 2 şi CSS3.

Designul cu style sheets are multe beneficii, cum ar fi reducerea costurilor de design şi
menţinere, şi face site-ul accesibil unui număr mai mare de browsere sau alte dispozitive. Un design
cu tabele si JavaScript, cu diferite versiuni pentru diferite browsere poate creste costul iniţial cu
30%.

101
 Nu folosi elementul FONT cu atributul FACE. Este considerat dăunător din punctul de vedere
al internaţionalizării.

La fel ca pentru validarea HTML, poţi verifica validitatea style sheet-urilor externe. Daca
vrei sa iţi instalezi acest serviciu pe site-ul tău, pentru vizitatori, sau sa îl adaptezi nevoilor tale,
codul sursa al validatorului CSS este disponibil.

3. Validarea accesibilităţii

Nu e de ajuns doar să ai un site, acesta trebuie sa poată fi accesat de vizitatori. Nu poţi ghici
exact care va fi audienta ta. Persoanele care iţi vor accesa site-ul vor avea diferite browsere,
hardware diferit si e posibil ca unii sa aibă disabilităţi. Daca ai un design accesibil, exista multe
avantaje pentru afacerea ta (http://www.w3.org/WAI/bcase/benefits.html). Din păcate nu este aşa de
uşor sa validezi accesibilitatea. Accesibilitatea trebuie verificata de o persoana. Web Accessibility
Initiative (http://www.w3.org/WAI/) are o lista de resurse care te va ajuta sa creezi site-uri
accesibile.

Verificarea completării unui cîmp dintr-un formular

Validarea câmpurilor dintr-un formular reprezintă o operaţie pentru care JavaScript oferă
suport complet. De exemplu, validarea unui câmp din cadrul unui formular, prin care se verifică
dacă a fost completat acel cîmp (nu e vid), se poate realiza prin următoarea funcţie:
//verifica daca un cimp este vid
function checkBlank(field)
}
După prima linie care este un comentariu, se defineşte funcţia denumită checkBlank.
Funcţia are un parametru numit field. Linia de început a funcţiei este un if care verifică dacă
valoarea obiectului de intrare (o casetă text de intrare a form-ului) este goală. Dacă da, se
declanşează două acţiuni: se deschide o cutie de alertare pentru atenţionarea utilizatorului şi se
apelează metoda focus() a obiectului câmp de intrare. Aceasta mută cursorul pe elementul de
intrare HTML corespunzător respectivului obiect, pentru a forţa introducerea de date.
Această funcţie trebuie definită în câmpul <head> al paginii HTML, astfel să poată fi
apelată din orice punct din <body> al aceleaşi pagini. In continuare este prezentat HTML-ul pentru
asocierea handler-ului de eveniment onChange cu caseta text de intrare numită eName. Acesta
înseamnă că funcţia checkBlank va fi apelată la fiecare schimbare a datelor de către utilizator.

<input type="text" name="eName" size=15 onChange="checkBlank(this)">

Manevratorul eveniment onChange trece elementul form curent numit eName ca şi

parametru pentru funcţia checkBlank. Utilizarea cuvântului this este o manieră convenabilă de
transmitere a unei referinţe către obiectul curent fără a-i specifica numele.
La modul cum este construită funcţia checkBlank permite să se poată transmite funcţiei
orice element text de intrare (nu impune condiţii asupra a ceea ce trebuie să conţină intrarea).

Verificarea introducerii numerelor pozitive

De multe ori este necesar să existe siguranţa că un element de intrare conţine un număr – de
exemplu un număr pozitiv întreg. Codul de verificare este ceva mai complicat întrucât JavaScript
nu dispune de un tip specific asociat datelor numerice. In exemplul de mai jos, se verifică dacă
utilizatorul a introdus un număr întreg pozitiv între 0 şi 9. Dacă nu, se va poziţiona cursorul pe acel
câmp. Problema verificării este divizată în două funcţii: funcţia checkNum, care realizează
validarea şi răspunsul, şi funcţia isNumber, care parcurge toate caracterele şirului pentru a vedea

102
dacă este un număr cuprins între 0 şi 9; aceasta este apelată în procesul de validare realizat de
funcţia checkNum.
// determina daca un cimp contine elemente non-numerice
function checkNum(field) else
}
// itereaza prin string pentru a verifica faptul ca fiecare caracter este un numar
function isNumber(inputStr)
}
return true;
}
Funcţia checkNum este setată în mod diferit de funcţia checkBlank. Ea permite o procesare
adiţională în cazul când s-a introdus un număr valid. Pur şi simplu se înlocuieşte comentariul cu
cod pentru calculul dorit (calcul taxe, calcul totaluri, etc.). Ramura else a condiţiei de test este
pentru rezolvarea erorilor. Ca în cazul funcţiei anterioare, se trimite un mesaj de alertă şi se mută
cursorul pe câmpul eronat; în plus, se apelează metoda select() a obiectului câmp: aceasta
selectează întregul text din câmp, facilitând schimbarea conţinutului câmpului pentru utilizator.
Handlerul de eveniment onChange este utilizat pentru verificare; astfel, de fiecare dată când
utilizatorul modifică numărul dat, este declanşată funcţia.
<input type="text" name="hours" size=3 maxlength=2
onChange="checkNum(this)">

4. Validarea checkbox-urilor

JavaScript permite testarea şi manipularea şi altor elemente form, cum ar fi

checkbox-urile. În exemplul următor se utilizează un if pentru a verifica că s-a completat un
checkbox. Dacă nu, se trimite un mesaj de alertă utilizatorului şi se face, automat, completarea
checkbox-ului pentru utilizator. In felul acesta se setează un checkbox ce nu poate fi şters
niciodată.
// functie care verifica faptul ca un checkbox validat
function checkCopy(form) else
}
Această funcţie primeşte un întreg obiect form şi nu un singur câmp al obiectului.
Accesează un câmp numit corporate din form. Proprietatea de marcare a câmpului este adevărată
dacă cutia asociată este completată şi falsă dacă nu este completată.
Apelul funcţiei se realizează cu ajutorul handler-ului evenimentului onBlur. Funcţia este declanşată
de fiecare dată când utilizatorul mută cursorul de pe câmp după ce a a demarcat câmpul. Se poate
obsera că handler-ul de evenimente parcurge tot obiectul şi nu numai câmpul obiectului.
Corporate:<input type="checkbox" name="corporate" value="yes"

checked onBlur="checkCopy(this.form)">
Client:<input type="checkbox" name="client" value="yes">
Employee:<input type="checkbox" name="employee" value="yes">

Dacă asamblăm diferitele segmente de cod prezentate mai sus, obţinem un exemplu
funcţional. S-a adăugat un tabel pentru formatarea HTML-ului şi o verificare finală pentru
verificarea completării tuturor câmpurilor la momentul apăsării pe butonul Submit.

<html>
<head>

103
<title>Evidenta Angajati</title>
<script language="JavaScript" src="validare.js">
//includerea functiilor de mai sus intr-un fisier separat .js
</script>
</head>
<body>
<center>
<h1>Validare form-uri in JavaScript</h1>
<form name="timesheet"action="#" method="post">
<table>
<tr><td align=right>Employee Name:
<td align=left><input type="text" name="eName" size=15
onChange="checkBlank(this)">
<tr><td align=right>Hours Worked:
<td align=left><input type="text" name="hours" size=3 maxlength=2
onChange="checkNum(this)">
<tr><td align=right>Send Copy to:
<td align=left>
Corporate:<input type="checkbox" name="corporate" value="yes" checked

onBlur="checkCopy(this.form)">
Client:<input type="checkbox" name="client" value="yes">
Employee:<input type="checkbox" name="employee" value="yes">
<tr><td align=right>
<tr><td align=right>
<td align=left>
<input type="submit" name="enter" value="Trimite datele">
</table>
</form>
</body>
</html>

104
 Un element important îl reprezintă de multe ori asigurarea caracterului complet al
completării unui formular. Astfel, formularele consta adestea din cîmpuri obligatorii şi cîmpuri
opţionale. Acestea nu pot fi prelucrate cu succes decît dacă oate datele obligatorii sunt introduse.
In exemplul următor, este arătat modul în care se poate asigura completarea cîmpurilor obligatorii
dintr-un formular utilizînd JavaScript.

<head>
<title>Informatii de contact</title>
<script language="JavaScript">
function emptyField(obiect_form)
return true;
}
function validare_cimpuri(un_form)
return false;
}
</script>
</head>
<body>
<h1>Informatii de contact<h1>
<form name="contact" action="#" method="post"

onSubmit="return validare_cimpuri(document.contact)">
<pre>
Numele: <input type="text" name="nume">
Prenumele: <input type="text" name="prenume">
Adresa: <input type="text" name="adresa">
</pre>
Localitatea: <input type="text" name="localitate" size=12>
Tara: <input type="text" name="tara" size=12>
Cod postal: <input type="text" name="cod" size=5>
<pre>
Telefon acasa: <input type="text" name="tel_a" size=12>
Telefon serviciu <input type="text" name="tel_se"size=12>
Email: <input type="text" name="email">
</pre>
<hr>
<input type="submit" name="submit" value="Trimite">
</form>
</body>
</html>

Astfel, în cadrul acestuia, cîmpurile nume, prenume, adresa, localitatea, ţara şi

email-ul sunt tobligatorii. Cînd este înaintat formularul, funcţia de validare apelată,
validare_cimpuri verifică dacă aceste cîmpuri sunt completate ; în caz contrar, se transmite
utilizatorului un mesaj de atenţionare iar formularul nu este înaintat către server. Programul
efectuează o validare foarte simplă : nu este în schimb în nici un fel verificată corectitudinea
introducerii datelor în cadrul cîmpurilor.

105
 O cale de a-i oferi utilizatorului un feedback în timp ce introduce date într-un formular o
reprezintă utilizarea unor mesaje de stare. Mesajele de stare sunt expresiile care apar pe bara de
stare de la baza unei ferestre ; aceste mesaje pot fi modificate cu ajutorul lui JavaScript. Utilizarea
mesajelor de stare în locul ferestrelor de dialog este uneori preferată întrucît nu atrag atît de mult
atenţia.
<html>
<head>
<title>Form cu mesaje de stare</title>
<script language="JavaScript">
function MesajStare(tip_mesaj)

if(tip_mesaj=="intreg")
if(tip_mesaj=="suma")
if(tip_mesaj=="card")

window.defaultStatus=mesaj;
window.status=mesaj;
}
</script>
</head>
<body onFocus="MesajStare('')">
<form name="form_mesaje" action="#" method="post"><br>
<pre>
Numele: <input type="text" size=20 maxlength=20 name="nume"
onFocus="MesajStare('sir')">
Prenumele: <input type="text" size=20 maxlength=20 name="prenume"
onFocus="MesajStare('sir')">
Virsta: <input type="text" size=5 maxlength=5 name="virsta"

106
 onFocus="MesajStare('intreg')">
Suma: <input type="text" size=6 maxlength=6 name="suma"
onFocus="MesajStare('suma')">
Card: <input type="text" size=16 maxlength=16 name="card"
onFocus="MesajStare('card')">

</pre>
<br>
</form>
</body>
</html>
Astfel, atunci cînd utilizatorul mută cursorul pe un anumit cîmp (evenimentul
onFocus), este apelată funcţia MesajStare. Tipul de mesaj solicitat este afişat apoi în bara de
stare prin stabilirea proprietăţii status a obiectului window.
Nu toate cîmpurile unui formular sunt cîmpuri unde trebuie introduse date; unele
cîmpuri pot fi calculate, în funcţie de valoarea altor cîmpuri din cadrul unui formular. Astfel,
se pot crea mici aplicaţii interactive, în cadrul cărora însă toată prelucrarea este realizată în
JavaScript, pe partea de client. Un exemplu în acest sens îl reprezintă un formular care
simulează funcţionarea unui calculator de dobânzi:
<html>
<head>
<title>Calculator dobinzi cumulate</title>
<script language="JavaScript">
function calculeaza(un_form)

</script>
</head>
<body>
<h1>Calculator dobinda<h1>
<form name="calculator">
<pre>
Valoarea actulala : <input type="text" name="val_act">
Dobinda (% per an): <input type="text" name="dob_act">
Ani: <input type="text" name="ani">
<input type="button" name="calci" value="Calculeaza"

107
 onClick="calculeaza(calculator)">
</pre>
<hr>
<pre>
Dobinda totala : <input type="text" name="dob_tot">
Valoarea finala: <input type="text" name="val_dupa">
</pre>
</form>
</body>
</html>

Se observă în acest exemplu utilizarea unui obiect button; evenimentul onClick al obiectului
button are ca rezultat apelul funcţiei calculează, şi care calculează şi afişează dobînda totală şi
valoarea finală funcţie de datele intoduse în primele trei cîmpuri.

Bibliografie
 Snell Ned, Temple Bob, Clark T. Michaell, Internet si web. Ghid complet, Editura All, 2004
 Jim KEOGH, Javascript fără Mistere - Ghid pt. Autodidacti , Editura Rosetti, 2006
 Ion Bolun, Ion Covalenco, Bazele informaticii – Editia III, Editura Bonitas, 2005
 http://validator.w3.org/
 http://validator.w3.org/todo.html
 http://www.doctor-html.com/?404=Y

108
 Capitolul XI. ASIGURAREA SECURITĂŢII DATELOR
Avram Călin

Societatea îmbrăţişează din ce în ce mai mult tehnologia informaţiei. Informaţia care până
nu de mult avea la bază hârtia, îmbrăca acum forma electronica. Informaţia pe suport de hârtie mai
este încă rezervată documentelor oficiale, acolo unde este necesară o semnătura sau o ştampilă.
Adoptarea semnăturii electronice deschide însă perspectiva digitizării complete a documentelor, cel
puţin din punct de vedere funcţional.
Acest nou mod de lucru, în care calculatorul a devenit un instrument indispensabil şi un
mijloc de comunicare prin tehnologii precum poşta electronică sau Internetul, atrage după sine
riscuri specifice. O gestiune corespunzătoare a documentelor în format electronic face necesară
implementarea unor măsuri specifice. Măsurile ar trebui să asigure protecţia informaţiilor împotriva
pierderii, distrugerii sau divulgării neautorizate. Cel mai sensibil aspect este acela de a asigura
securitatea informaţiei gestionată de sistemele informatice în noul context tehnologic.
Securitatea informaţiei este un concept mai larg care se referă la asigurarea integrităţii,
confidenţialităţii şi disponibilităţii informaţiei. Dinamica tehnologiei informaţiei induce noi riscuri
pentru care organizaţiile trebuie să implementeze noi măsuri de control. De exemplu, popularizarea
unităţilor de inscripţionat CD-uri sau a memoriilor portabile de capacitate mare, induce riscuri de
copiere neautorizată sau furt de date.
Lucrul în reţea şi conectarea la Internet induc şi ele riscuri suplimentare, de acces
neautorizat la date sau chiar fraudă. Dezvoltarea tehnologică a fost acompaniată şi de soluţii de
securitate, producătorii de echipamente şi aplicaţii incluzând metode tehnice de protecţie din ce în
ce mai performante. Totuşi, în timp ce în domeniul tehnologiilor informaţionale schimbarea este
exponenţiala, componenta umana rămâne neschimbată. Asigurarea securităţii informaţiilor nu se
poate realiza exclusiv prin măsuri tehnice, fiind în principal o problemă umană.
Majoritatea incidentelor de securitate sunt generate de o gestiune şi organizare
necorespunzătoare, şi mai puţin din cauza unei deficienţe a mecanismelor de securitate.
Este important ca organizaţiile să conştientizeze riscurile asociate cu utilizarea tehnologiei şi
gestionarea informaţiilor şi să abordeze pozitiv acest subiect printr-o conştientizare în rândul
angajaţilor a importanţei securităţii informaţiilor, înţelegerea tipologiei ameninţărilor, riscurilor şi
vulnerabilităţilor specifice mediilor informatizate şi aplicarea practicilor de control.
Organizaţia Internaţională pentru Standardizare (ISO) împreuna cu Comisia Internaţionala
Electrotehnica (IEC) alcătuiesc un forum specializat pentru standardizare. Organismele naţionale
care sunt membre ale ISO şi IEC participă la dezvoltarea standardelor internaţionale prin
intermediul comitetelor tehnice. Statele Unite ale Americii, prin Institutul Naţional de
Standardizare, ocupă poziţia de Secretar, 24 de tari au statut de Participanţi (Brazilia, Franţa,
Regatul Unit al Marii Britanii, Coreea, Cehia, Germania, Danemarca, Belgia, Portugalia, Japonia,
Olanda, Irlanda, Norvegia, Africa de Sud, Australia, Canada, Finlanda, Suedia, Slovenia, Elveţia,
Noua Zeelandă şi Italia) şi alte 40 de ţări au statut de Observatori.
Prin activitatea susţinuta de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei (MCTI) de
adoptare la nivel naţional a standardelor europene şi internaţionale recunoscute, standardul ISO/IEC
17799 - ―Tehnologia Informaţiei – Cod de buna practică pentru managementul securităţii
informaţiei‖ a fost adoptat şi în România de către Asociaţia de Standardizare din România (ASRO),
din toamna anului 2004. Standardul este recunoscut în rezoluţiile Consiliului Europei,
implementarea acestuia la nivelul organizaţiilor fiind opţională. Singurul loc de unde se poate
achiziţiona legal versiunea în limba româna a standardului este ASRO (www.asro.ro).

109
 1. Definirea securităţii informaţiei

 Securitatea unei entităţi (fiinţa, sistem, organizaţie) este definită de regulă ca ansamblul de
măsuri si mijloace pentru asigurarea tuturor condiţiilor astfel ca entitatea să poată să îşi
atingă obiectivele pentru care a fost creată.
 Nu este cunoscută o definiţie general acceptată, clara, a informaţiei şi cu atât mai puţin a
securităţii informaţiei ( informaţie sigura ?, a informaţie utila ?, asigurarea confidenţialităţii
?, a disponibilităţii ?). Noţiunea este perceputa cu un conţinut vag.
 De regulă, prin securitatea informaţiei se înţelege asigurarea confidenţialităţii ei
(asigurarea secretului). Conceptul are rădăcini „istorice‖ şi este vehiculat în mediile militare.
Reprezentarea este restrictivă şi nu este „productivă‖ în condiţiile societăţii bazate pe
prelucrarea informaţiilor unde se pot produce prejudicii mult mai mari prin afectarea
disponibilităţii, a integrităţii sau a autenticităţii unor informaţii.
 De regulă, asigurarea disponibilităţii informaţiei este mult mai „productivă” decât
asigurarea confidenţialităţii ei şi necesită cu prioritate protecţie.
 Pentru acest site propunem sa fie folosita urmatoarea definitie pentru securitatea informatiei:

O informaţie este securizata (protejata) dacă se asigură în mod acoperitor: disponibilitatea,

confidenţialitatea, integritatea, autenticitatea şi nerepudierea ei în măsura în care este necesar
entităţii care a creat-o sau celei care o foloseşte.

Ce reprezintă securitatea Informaţiilor?

Ca şi acţiunile prin care o organizaţie îşi apără angajaţii şi bunurile, securitatea informaţiilor
este folosită în primul rând pentru a oferi asigurări ca drepturile care derivă din proprietatea
intelectuală sunt protejate în mod corespunzător.
Obiectivul principal al unui program pentru protecţia informaţiilor îl reprezintă
asigurarea încrederii partenerilor de afaceri, avantajul competitiv, conformitatea cu cerinţele
legale şi maximizarea investiţiilor.
Indiferent de forma pe care o îmbrăca, mijloacele prin care este memorată, transmisă sau
distribuită, informaţia trebuie protejată. ISO/IEC 17799 tratează securitatea informaţiilor prin
prisma a trei elemente principale:
 Confidenţialitatea – informaţiile sunt accesibile doar persoanelor autorizate
 Integritatea – asigurarea acurateţei şi completitudinii metodelor prin care se realizează
prelucrarea informaţiilor
 Disponibilitatea – utilizatorii autorizaţi au acces la informaţii şi la activele asociate în
momente oportune.
Pentru a putea realiza un program de securitate eficient este nevoie de politici, proceduri,
practici, standarde, descrieri ale sarcinilor şi responsabilităţilor de serviciu, precum şi de o
arhitectură generală a securităţii.
Aceste controale trebuie implementate pentru a se atinge obiectivele specifice ale securităţii si
pe cele generale ale organizaţiei.

De ce este nevoie de securitate?

Dependenţa din ce în ce mai mare de sistemele informaţionale conduce la creşterea

tipologiei vulnerabilităţilor cărora organizaţiile trebuie să le facă faţă. Mai mult, problema protecţie
trebuie să aibă în vedere de multe ori interconectarea reţelelor private cu serviciile publice. Dacă la
acest aspect mai adăugam şi problema partajării informaţiilor se conturează un tablou destul de

110
complicat în care implementarea unor controale eficiente devine o sarcină dificilă pentru
specialistul IT&C.
Multe din sistemele existente pe piaţă au fost proiectate după metodologia structurată dar nu
au avut ca principal obiectiv şi asigurarea unui anumit grad de securitate pentru că la momentul
respectiv tehnologia nu era atât de dezvoltata şi nici atât de accesibilă neiniţiaţilor. Odată însă cu
proliferarea Internetului ca şi mijloc important al comunicării moderne nevoia unor mecanisme de
securitate proactivă a devenit o certitudine. În practică remarcam că multe instituţii apelează la
soluţii tehnice externe care să le rezolve problemele de securitate fară a căuta să-şi identifice
nevoile şi cerinţele specifice.
Identificarea controalelor interne care să asigure un grad corespunzător de securitate
activelor informaţionale ale unei instituţii presupune o planificare riguroasă şi identificarea exactă a
obiectivelor respectivei instituţii. Pentru a fi însă eficiente aceste controale trebuie să aibă în vedere
pe toţi angajaţii şi nu doar pe cei din compartimentul IT sau care au legătură directă cu acest
domeniu.
Securitatea informaţiilor nu este doar o problema tehnică. Ea este în primul rând o
problemă managerială.
Gradul de expunere a sistemelor informaţionale variază cu industria în care activează fiecare
organizaţie. Cu cât acest risc este mai mare, atenţia care trebuie acordata securităţii datelor ar trebui
să fie mai mare.
Instituţiile financiare, industria apărării, aerospaţiala, industria tehnologiei informaţiei,
industria electronica sunt sectoarele cu cel mai mare grad de risc în ceea ce priveşte securitatea
informaţiilor. Tot în aceasta categorie de risc ridicat intră şi instituţiile guvernamentale, motiv
pentru care adoptarea unei culturi organizaţionale pe baza standardului ISO/IEC 17799 are un rol
fundamental.
2. Stabilirea cerinţelor

Este important ca fiecare organizaţie să poată să-şi identifice propriile cerinţe de securitate.
Pentru aceasta ea trebuie să facă apel la trei surse principale:
 Analiza riscurilor
 Legislaţia existentă
 Standardele şi procedurile interne
Folosind o metodologie corespunzătoare pentru a analiza riscurile organizaţia îşi poate
identifica propriile cerinţe legate de securitate. Un astfel de proces presupune în general patru etape
principale:
 Identificare activelor care trebuie protejate
 Identificarea riscurilor/ameninţărilor specifice fiecărui activ
 Ierarhizarea riscurilor
 Identificarea controalelor prin care vor fi eliminate/diminuate riscurile
Nu trebuie însă trecute cu vederea nici aspectele financiare.
Fiind un obiectiv comun, dictat de cerinţele de afacere, pentru ca până la urma orice activitate
derulată de o organizaţie are o raţiune economica, în implementarea unei arhitecturi de securitate
trebuie puse în balanţă costurile şi beneficiile.
Un mecanism de control nu trebuie să coste organizaţia mai mult decât bunul ce trebuie
protejat.
Stabilirea cerinţelor de securitate, a măsurilor necesare pentru a asigura nivelul de control dorit,
are o componentă deseori subiectivă, fiind dificil de cuantificat în temeni monetari pierderea
suferită în cazul unui incident de securitate. Aspectele intangibile precum alterarea imaginii
organizaţiei pe piaţă, credibilitatea în faţa clienţilor sau efectele indirecte ale unui incident de
securitate major, sunt cel mai greu de apreciat. Aceasta este raţiunea şi pentru care adoptarea unor

111
standarde şi practici general acceptate, susţinute de evaluări periodice independente este de
recomandat.
Acest proces nu este unul static, altfel spus trebuie avute în permanenţă în vedere
schimbările care intervin în viaţa organizaţiei pentru a fi reflectate corespunzător în planul de
securitate. Dacă spre exemplu apare o modificare legislativă cu impact asupra instituţiei, trebuie
avut în vedere din nou modelul folosit pentru evaluarea riscurilor pentru a vedea dacă acesta
reflectă riscurile apărute ca urmare a acestei modificări.

3. Politica de securitate

Obiectivul politicii de securitate este sa ofere managementului instituţiei sprijinul necesar

asigurării securităţii informaţiilor din cadrul organizaţiei.
Conducerea oricărei instituţii trebuie sa ofere suportul necesar prin elaborarea unui
document intitulat Politica de Securitate, document care trebuie adus la cunoştinţa tuturor
angajatilor.
Fără un astfel de document exista riscul ca rolurile şi responsabilităţile relative la asigurarea
securităţii informaţionale să fie greşit înţelese. Nedezvoltarea unui astfel de document şi neaducerea
la cunoştinţa angajaţilor a politicii de securitate a companiei induce de cele mai multe ori o stare de
superficialitate în tratarea acestor aspecte. Existenta unei viziuni clare a conducerii şi o comunicare
efectiva a acesteia către angajaţi este fundamentală pentru asigurarea eficienţei oricăror proceduri şi
masuri de securitate specifice.
4. Organizarea securităţii

Organizarea securităţii are ca obiectiv asigurarea unei administrări unitare în cadrul

organizaţiei.
Fiecare utilizator al sistemului informaţional este responsabil cu asigurarea securităţii
datelor pe care le manipulează. Existenta unei structuri organizatorice unitare care să iniţieze şi să
controleze implementarea mecanismelor de securitate în cadrul organizaţiei, presupune un punct
central de coordonare – responsabil cu securitatea.
Rolul şi atribuţiile persoanei care ocupa poziţia de responsabil cu securitatea informaţiilor se
refera la coordonarea şi urmărirea respectării procedurilor si politicilor de securitate.
Organizarea securităţii nu se limitează doar la personalul intern, trebuie avute în vedere şi
riscurile induse de terţi sau subcontractori care au acces la sistemul informaţional. Acest risc nu este
deloc de neglijat, ultimule tendinţe ale pieţei globale ne arata o reconsiderare a poziţiei companiilor
faţă de externalizarea funcţiilor IT, tocmai datorita riscului mare indus de subcontractarea acestora.
Obiectivul organizării securităţii, aşa cum este documentat în standard este şi menţinerea
securităţii tuturor facilitaţilor IT şi activelor informaţionale accesate de către terţe persoane, fiind
recomandata stabilirea unui proces prin care accesul terţilor să fie controlat.

5. Securitatea personalului

Cele mai multe incidente de securitate sunt generate de personal din interiorul organizaţiei,
prin acţiuni rău intenţionate sau chiar erori sau neglijenta în utilizarea resurselor informaţionale.
Securitatea informaţiilor este un aspect ce trebuie avut în vedere încă din etapa de selecţie a
angajaţilor. Angajaţii trebuie monitorizaţi pe întreaga perioada de valabilitate a contractului de
munca şi trebuie să aibă cunoştinţa de prevederile politicilor de securitate. Clauzele de
confidenţialitate, definirea conflictelor de interese, distribuirea şi divulgarea informaţiilor trebuie
avute în vedere pentru fiecare post în parte.

6. Managementul comunicaţiilor şi al operării

112
 Operarea calculatoarelor trebuie sa asigure funcţionarea fără riscuri şi în bune condiţii a
resurselor organizaţiei. Aceasta funcţie vizează atât echipamentele şi aplicaţiile software, cât şi
celelalte elemente necesare procesării informaţiei şi susţinerii funcţiilor de afacere.
Practicile de control recomandate pentru asigurarea operării de o maniera corectă şi sigură,
constau în documentarea procedurilor de operare, controlul modificărilor aduse sistemului
informatic, atât la nivel hardware cât si software, formalizarea tratării incidentelor de securitate şi
separarea responsabilităţilor.
Dinamica mediului informaţional dată de schimbările tehnologice continue cât şi de apariţia
de noi cerinţe din partea afacerii supune sistemul informatic la noi dezvoltări. Dezvoltarea şi
testarea modificărilor aduse sistemului existent pot cauza probleme serioase operării curente. Pentru
a controla aceste riscuri sunt recomandate separări clare ale responsabilităţilor între dezvoltare,
testare si exploatare susţinute şi de o separare a mediilor folosite pentru aceste activităţi.
Accesul programatorilor pe mediul de producţie nu ar trebui permis, iar daca anumite situaţii
excepţionale o cer, atunci ar trebui controlat îndeaproape.
Planificarea capacitaţii sistemului este un alt obiectiv al operării calculatoarelor care are ca
obiectiv minimizarea riscurilor întreruperii sistemului ca urmare a atingerii capacitaţii maxime de
procesare.
Asigurarea unei capacitaţi corespunzătoare de procesare implica o planificare riguroasa a
activităţilor sprijinite de sistemul informaţional.
Trebuie dezvoltate proceduri şi mecanisme de raportare care să identifice utilizarea
necorespunzatoare a resurselor precum şi perioadele de utilizare.
Protecţia împotriva software-ului maliţios este un aspect important întrucât cea mai mare
ameninţare a activelor informatice este dată de pierderea sau indisponibilitatea datelor ca urmare a
infestării cu viruşi informatici. În toate sondajele, viruşii se afla printre primele locuri ca sursă a
incidentelor de securitate. Milioane de viruşi informatici sunt raportaţi anual. Protecţia împotriva
viruşilor nu o asigura doar administratorul sistemului, ci şi utilizatorul.
Asigurarea integrităţii datelor şi a aplicaţiilor software necesita măsuri de protecţie prin care
să se prevină şi să se detecteze introducerea unor aplicaţii ilegale în sistemul organizaţiei.
Aplicaţiile tip antivirus trebuie instalate pe toate calculatoarele din sistem iar utilizatorii
trebuie instruiţi cu privire la folosirea acestora.
Alte aspecte ce fac obiectul managementului operării şi comunicaţiilor vizează:
 Întreţinerea sistemului, incluzând realizarea copiilor de siguranţa, întreţinerea jurnalelor de
operare, menţinerea înregistrărilor cu erori de operare şi execuţie.
 Managementul reţelei, necesar asigurării reţelelor de calculatoare.
 Manipularea şi securitatea mediilor de stocare, pentru a preveni întreruperea activităţilor
afacerii.
 Schimbul de aplicaţii şi date între organizaţii, pentru a preveni pierderea, alterarea sau
utilizarea improprie a informaţiei.

7. Dezvoltarea şi întreţinerea sistemului

Aproape mereu, atunci când e vorba de dezvoltarea si implementarea unui sistem informatic,
cerinţele de securitate sunt neglijate. Eforturile sunt îndreptate mai mult spre aspectele funcţionale
şi mai puţin pe controlul riscurilor de integritate şi confidenţialitate a informaţiilor. Organizaţiile se
expun la riscuri majore de operare ce pot rezulta în pierderi financiare semnificative prin neglijarea
unor măsuri minimale de control al procesului de dezvoltare şi implementare. Testarea aplicaţiilor
nu este formalizată, ceea ce nu garantează calitatea dezvoltărilor, programatorilor li se permite
accesul la mediul de producţie pentru corectarea unor erori nedetectate în procesul de testare,
inducând riscuri de integritate şi disponibilitate a datelor.

113
 Aspectele de securitate nu trebuie neglijate în partea de dezvoltare şi implementare, deşi
acestea s-ar putea să deranjeze şi să nu aducă aparent nici un beneficiu. Fără a tine cont de
recomandările de control ale acestui proces, organizaţia risca să investească într-o aplicaţie sau
echipament care să nu-i ofere nici o garanţie asupra informaţiilor gestionate.
Obiectivele de control sunt menite să asigure că noile sisteme dezvoltate au prevăzute
mecanisme de securitate, prin:
 Dezvoltarea cerinţelor şi analiza specificaţiilor de securitate;
 Validarea datelor de intrare
 Controlul procesării interne
 Autentificarea mesajelor transmise electronic
 Validarea datelor de ieşire
 Utilizarea tehnicilor de criptare
 Utilizarea mecanismelor de semnare electronică
 Protejarea codului aplicaţiilor şi a fişierelor sistemului de operare
De asemenea, este necesară şi asigurarea securităţii mediilor de dezvoltare şi a serviciilor
suport. Mediile în care se dezvolta aplicaţii sau proiecte noi trebuie strict controlate. Mediul de
testare trebuie separat de mediul de producţie, datelor de test asigurându-li-se protecţia
corespunzătoare.
8. Devirusarea dispozitivelor de stocare

Pentru a vorbii despre antiviruşi trebuie să definim prima dată viruşii informatici – sunt, în
esenţă microprograme greu de depistat, ascunse în alte programe, care aşteaptă un moment
favorabil pentru a provoca defecţiuni ale sistemului de calcul (blocarea acestuia, comenzi sau
mesaje neaşteptate, alte acţiuni distructive).
Se poate aprecia că un virus informatic este un microprogram cu acţiune distructivă localizat
în principal în memoria internă, unde aştepta un semnal pentru a-şi declanşa activitatea.
O clasificare riguroasă nu există încă ,dar se poate face ţinând seama de anumite criterii.
În forma cea mai generala virusii se impart in:
- Virusi hardware
- Virusi software

Programe antivirus
Programele antivirus sunt programe create special pentru a efectua următoarele operaţiuni:
- să detecteze viruşii prin verificarea conţinutului fişierelor si semnalarea prezentei
semnăturii unui virus cunoscut sau a unor secvenţe suspecte in interiorul lor
- să dezinfecteze sau sa şteargă fişierele infestate de viruşi cunoscuţi
- să prevină infectarea prin supravegherea acţiunilor din memorie si semnalarea întâlnirii
unor anumite acţiuni ca ar putea fi generate de existenta in memorie a unui virus
Exista doua feluri de antiviruşi după modul in care acţionează:
1. Programe care după ce au fost lansate ce raman in memoria calculatorului si
supraveghează fiecare aplicaţie lansata in execuţie.
2. Programe care sunt lansate de către utilizator numai atunci când el doreşte sa verifice
calculatorul
In următoarele condiţii are loc de virusarea:
-Scanarea = citirea fişierelor si a memoriei si identificarea viruşilor cunoscuţi de programul
antivirus respectiv
-Devirusare = extragerea virusului sau ştergerea fişierului infectat
-Monitorizare = este operaţia prin care un antivirus existent in memorie verifica si
semnalează sistematic eventuala apariţie a unui virus

114
 Primele programe antivirus puteau repera usor acesti invadatori. Creatorii de virusi au
reactionat insa prin adoptarea unor strategii mai performante si au dezvoltat proceduri capabile sa
infecteze un program,fara ca alterarea sa fie prea ostentativa.
Odata introdus pe disc,a doua faza a vietii unui virus este autoprogramarea. Virusii incearca
sa infecteze cat mai multe programe, inainte de a ataca propriu-zis. Pentru a opera cat mai eficient,
virusii isi lasa semnatur in fiecare program infectat,pentru a nu-l contamina inca o data. Pe acest
principiu lucreaza si antivirusii,adica pe reperarea unei intruziuni. Ei analizeaza unitatiile de disc
pentru a cauta semnaturile cunoscute. Aceasta tehnica prezinta insa un defect major: virusul trebuie
indentificat,deci tabela de senaturi trebuie permanent reactualizata.
Mecanismul de contaminare clasic consta in ramanerea rezidenta in memoria interna a
secventei purtatoare a virusului, ascunsa intr-un program care se executa. Programul modificat prin
actiunea virusului,cu secventa de virus incorporata,este salvat pe discul care a fost lansat,
constituind la randul sau un nou purtator de virus. Virusarea este relativ rapida, avand ca efect
infectarea tuturor programelor lansate in executie,atata timp cat virusul este rezident in memoria
interna.
O tehnica mai evoluata de contaminare consta in introducerea secventei de program ce
contine virusul,in urma procesului de instalare a unui produs; in momentul instalarii
produsului,acestuia i se a adauga instructiuni intr-o secventa ce defineste un cod de virus.
Cele mai vulnerabile fisiere sunt fisierele executabile de tip exe si com, deoarece acestea
contin programele in forma executabila, care se incarca in memoria interna pentru executie,unde se
localizeaza initial virusul; de asemenea, pentru a patrunde in zonele protejate ale sistemului, virusul
are nevoie de drepturi de acces pe care nu la are, in timp ce programul pe care s-a implantat ii mai
gireaza aceste drepturi,fara ca utilizatorul sa aiba cunostiita de acest lucru.
Antivirusul este o aplicatie care se instaleaza pe calculator de regula dupa instalarea
Windowsului deci inaintea altor programe care ar pute fi virusate. Un program antivirus poate fi
instalat astfel incat sa monitorizeze permanent programele lansate in executie (cele incarcate in
RAM) sau poate fi folosit pentru scanare in momentul dorit. Aceste aplicatii contin o lista cu virusii
creati si lansati in lumea calculatoarelor, lista care este actualizata mereu cu denumiri denumiri de
noi virusi precum si cu modalitatea de indepartare a virusilor depistati.
Datele pot fi oricand virusate(compromise, distruse, copiate si transferate prin internet etc.)
si prin folosirea unui antivirus sau a mai multora nu se ajunge la o protectie de 100%), dar exista
masuri de baza care trebuie luate.
Programele de protectie –programe antivirus- au rolul de a realiza simultan urmatoarele
activitati:
- prevenirea contaminarii;
- detectarea virusului;
- eliminarea virusului, cu refacerea contextului initial;
In general, exista doua categorii de programe antivirus:
- programe care verifica fisierele pentru a descoperi texte neadecvate sau sematuri de virusi
recunoscuti;
- programe rezidente in memoria interna, care intercepteaza instructiunile speciale sau cele
care par dubioase.
In categoria programelor de vierificare se include cele de tip SCANxxx,unde prin xxx s-a
specificat numarul asociat unei versiuni, de exemplu: SCAN86, SCAN102, SCAN108, SCAN200.
Aceste programe verifica intai memoria interna si apoi unitatea de disc specifica, afisand pe
monitor eventuali virusi depistati si recunoscuti in versiunea respectiva. Dupa aceasta verificare,
utilizatorul va incerca aliminarea virusului depistat,prin intermediul programelor CLEARxxx, prin
specificarea numelui virusului; de remarcat ca, folosind acest program, nu exista certitudinea
curatirii virusilor,datorita fie a nerecunoasterii acestora, fie a localizarii acestora in locuri care nu
pot fi intotdeauna reperate.

115
 Există o mulţime de programe, cele mai cunoscute sunt:Nod32, Fsecure, Norton Antivirus,
Fprot, Kaspersky, Avira Antivirus, etc
Câteva exemple, fiind probabil cele mai cunoscute nume de pe piata.
Avast!
Programul antivirus a fost produs de cantre Alwil Software a.s din Cehia. Compania si-a
inceput lucrul din anul 1988, dar succesul maxim l-a cunosct abia in in august 2008, cand
programul a primit un rating foarte bun. Programul este compatibil pe calculatoarele care ruleaza
sistemul de operare Windows Mobile si Linux.
BitDefender
Un antivirus care a fost lansat in luna noiembrie a anului 2001. Programul este produs de
catre romanii de la Softwin. BitDefender si-a administrat cateva premii si a ajuns la notorietate prin
anul 2007. Pachetele actuale de antivirus contin solutii sftware anti-spyware, firewall, filtru de spam
pentru e-mail, backup, tune-up si componente de control parental pentru website-urile utilizate de
copii.
Kaspersky
Realizat si introdus pe piata de rusi, originalul Kaspersky, cunoscut sub numele de AntiViral
Toolkit Pro, era destinat computerelor personale care rulau sistemul de operare Windows. In
prezent Kaspersky poate dezifecta si sistemele care au instalat Linux-ul. Antivirusul reuseste sa
detecteze virusi, troiani, worms, spyware, adware, keyloggers si rootkit-uri.

Bibliografie

 Dumitru Oprea, Protectia si securitatea informatiilor, Editura Polirom, 2003

 Patriciu, Victor Valeriu, Securitatea comertului electronic, Editura: ALL, 2001
 Hontanon, Ramon J., Securitatea în Linux./ Ramon J. Hontanon; trad. de Daniel Cihodaru./
Bucureşti, Teora, 2002
 www.asro.ro

116
 Capitolul XII. UTILIZAREA ECHIPAMENTELOR PERIFERICE-SPECIFICE
Avram Călin

Rolul echipamentelor periferice este acela de a asigura comunicarea între unitatea centrală
de prelucrare şi mediul exterior prin intermediul unei unităţi de interfaţă.
Principalele funcţii ale echipamentelor periferice de intrare/ieşire, în cadrul unui sistem de
calcul pot fi grupate astfel:
 asigură afişarea/tipărirea rezultatelor prelucrării într-o formă accesibilă utilizatorului;
 permite utilizatorului posibilitatea de a supraveghea şi interveni, pentru asigurarea
funcţionării corecte a sistemului, în timpul unei sesiuni de lucru;

1. Echipamentele periferice de intrare

Sunt echipamente al căror rol este de a capta şi colecta informaţii cu scopul de a le supune
prelucrărilor necesare de către sistemul electronic de calcul. Cele mai uzuale echipamente periferice
de intrare sunt: tastatura calculatorului (keyboard), microfon captator de sunete şi dispozitivele
pentru citirea informaţiilor (cititoare, scannere ş.a.m.d.)

1. Tastatura sau keyboard-ul este utilizată pentru introducerea

informaţiilor de orice natură (date, programe, comenzi, texte).şi face parte
din configuraţia minimă a oricărui calculator.
Tastaturile au evoluat odată cu generaţiile de calculatoare. Ele au
prezentat o diversitate foarte mare însă cu timpul au înregistrat o
standardizare din punct de vedere al funcţiilor, numărului de taste.
Tastatura are următoarele grupuri de taste:

a. Tastele alfa-numerice sunt dispuse în zona centrală a tastaturii şi servesc pentru introducerea
textelor alfa-numerice, a caracterelor speciale şi a comenzilor (caracterele alfabetice ce pot fi
introduse în format majuscul sau minuscul), dispuse ţinând cont de sistemul optim de dactilografie.
b. Tastele numerice cu ajutorul cărora se introduc date numerice. Acestea sunt dispuse în două
zone: un grup de taste numerotate de la 0 la 9 dispuse pe un singur rând, deasupra tastelor alfabetice
şi un alt grup simbolizate tot cu cifre, dar având o dispunere matriceală, plasate în partea dreaptă a
tastaturii (acestea sunt utilizate pentru introducerea rapidă a datelor, îndeosebi de către operatorii de
rutină). Unele taste numerice au funcţii duble şi sunt simbolizate corespunzător.
c. Tastele funcţionale simbolizate cu (F1, F2….F12), servesc pentru activarea unor funcţii, a unor
grupe de comenzi etc. De reţinut că aceste taste îndeplinesc funcţii specifice programului sau
sistemului de programe ce se execută la un moment dat, iar unele îndeplinesc funcţiile programate
de utilizator.
d. Taste pentru deplasarea cursorului şi a textului pe ecran care grupează:
• tastele cu săgeţi (,,,).
• tasta tabulator (TAB).
• Page Down / Page Up determină deplasarea cursorului pe text cu o pagină/ecran
înainte, respectiv înapoi;
• HOME - mută cursorul în colţul din stânga sus, dacă se află pe prima coloană indiferent
de linie, sau mută cursorul la începutul liniei curente;
• END - poziţionează cursorul la sfârşitul liniei curente, sau în colţul din stânga jos, dacă se
află pe ultima coloană a unei linii.
e. Taste pentru schimbarea funcţiei altor taste sau pentru generarea unor comenzi, din care fac

117
parte:
• CAPS-LOCK - este o tastă alternativă care face trecerea de la scrierea alfanumerică cu
majuscule la scrierea cu minuscule (litere mici) şi invers;
• SHIFT - are funcţie similară tastei CAPS-LOCK, însă are efect numai cât este activată
(prin apăsare); este utilă şi pentru scrierea caracterelor aflate în partea de sus a unei taste
(SHIFT + tasta ce conţine caracterul)
• ALT - este acţionată împreună cu alte taste determinând generarea unei comenzi sau
chiar a unor instrucţiuni de program;
• CTRL - se utilizează în combinaţie cu alte taste pentru generarea şi transmiterea unor
comenzi de control şi dirijare;
f. Taste pentru control şi corecţie. Din această categorie fac parte tastele care servesc pentru
corecţii într-un text afişat sau pentru controlul unor funcţii ale sistemului cum sunt:
• PAUSE BREAK - suspendă temporar afişarea liniilor pe ecran sau, în asociere cu tasta
CTRL poate să suspende execuţia unui program. Reluarea afişării sau execuţiei se face
acţionând o tastă oarecare.
• PRINT SCREEN - memorează în Clipboard conţinutul ecranului;
• ENTER - marchează terminarea unei linii introdusă de la tastatură (o comandă, o
instrucţiune sau o linie de date), şi transmiterea acesteia către calculator concomitent cu
avansul la rândul (linia) următor(oare).
• ESC - suspendă execuţia programului sau a comenzii curente şi determină revenirea la
pasul (ecranul) imediat anterior;
• INSERT - este o tastă alternativă care determină trecerea la modul de lucru "Insert"
(orice caracter tastat se inserează din poziţia cursorului prin suprascriere pe eventuale
caractere existente la acea poziţie) sau la modul de lucru "Edit" (caracterul tastat este
introdus la poziţia curentă a cursorului, deplasând eventuale caractere ce îi urmează la
dreapta);
• Del - şterge caracterul din dreapta cursorului;
• BackSpace - şterge caracterul de la stânga cursorului.

Recent au apărut şi tastaturi cu butoane pentru controlul perifericelor multimedia. Tastaturile

au un cod intern propriu care poate fi schimbat prin comenzi de configurare, în funcţie de
particularităţile fondului lingvistic utilizat într-o ţară în care se utilizează tastatura respectivă. Cele
mai răspândite tastaturi în lume sunt cele de tip anglo-saxon, numite şi tastaturi de standard
american. Ele sunt utilizate şi în ţara noastră.
Toate tastaturile au aceeaşi funcţie: detectarea tastelor care sunt apăsate şi trimiterea
informaţiilor corespunzătoare către calculator. Tehnologia folosită pentru acest proces - modul
electric de funcţionare a tastaturii - poate să afecteze robusteţea şi longevitatea tastaturii.

2. MOUSE-ul a fost conceput pentru controlul cursorului pe ecran şi, cu timpul, a

trecut din categoria perifericelor opţionale, în categoria celor obligatorii pe măsură
ce au fost create interfeţe grafice care-l ajută pe utilizator să se orienteze pe ecran
cu ajutorul acestuia .
Mouse-ul se deplasează pe masa de lucru, utilizatorul urmărind pe ecran cursorul ce se va
deplasa în acelaşi sens cu mişcarea mâinii. Se pot astfel selecta anumite comenzi, opţiuni, fişiere
etc. afişate pe ecran, care pot fi activate printr-un clic sau două clicuri, transmise prin acţionarea
butoanelor mouse-ului.
Utilizarea mouse-ului simplifică modul de operare prin tastatură, acesta înlocuind funcţiile
mai multor taste cum sunt: tastele de deplasare a cursorului, tasta ENTER, tastele Page Down şi
Page Up, precum şi orice tastă funcţională (F1-F12) sau alte taste sau opţiuni afişate pe ecran.
3. Scanner-ul poate converti orice imagine de pe hârtie - sau de pe

118
o altă suprafaţă plană - într-o formă electronică acceptată de calculator. Punct cu punct, scannerul
poate reproduce fotografii, desene formate din linii şi chiar colaje cu detalii mai fine decât pot fi
reproduse de imprimanta cu laser. Mai mult, dacă este instalat pe calculator un program de
recunoaştere optică a caracterelor (OCR), textele citite de scanner ca imagini pot fi convertite în
fişiere pentru un procesor texte, o bază de date sau un sistem de editare a publicaţiilor.
Ideea care stă la baza scannerelor este elementară. Acesta detectează diferenţele de strălucire
a unei imagini sau a unui obiect, folosind o matrice de senzori. În majoritatea cazurilor, scannerul
foloseşte o matrice liniară de asemenea senzori, de obicei dispozitive de cuplaj de sarcină (Charge-
Coupled Devices sau CCD, dispozitive care transformă un semnal luminos în semnal electric), de
ordinul sutelor pe fiecare inch, întinse pe o bandă îngustă pe toată lăţimea celei mai mari imagini
care poate fi scanată.
Acest rând de senzori înregistrează la un moment dat o singură linie îngustă a imaginii.
Circuitele din interiorul scannerului citesc unul câte unul fiecare senzor şi creează un şir de date
seriale care reprezintă strălucirea fiecărui punct de pe linia de scanare. După ce scannerul a colectat
şi a aranjat datele pentru fiecare punct al liniei, senzorii trec la următoarea linie care trebuie citită.
Aproape toate scannerele impun deplasarea mecanică a senzorilor peste imagine, deşi câteva
scannere cu rezoluţie mai mică folosesc tehnologii video. Pentru citirea imaginii într-un scanner
mecanic, sunt folosite două strategii. Prima dintre acestea cere ca senzorii să se deplaseze peste
imaginea originală; a doua deplasează imaginea originală prin faţa unor senzori imobili. În cazul
unui scanner video, nu se mişcă nimic, cu excepţia unui fascicol de electroni.
Scannerele cu tambur sau (drum scanners) exemplifică ultima dintre tehnologiile amintite.
Aceste scannere funcţionează invers faţă de o imprimantă.
Scannerele diferă prin rezoluţia cu care citesc imaginile. Toate scanerele au o limită
maximă mecanică a rezoluţiei. Aceasta este dată de pasul cel mai mic cu care pot fi deplasaţi
senzorii. Un scanner cu posibilităţi minime începe de la 300 de pixeli pe inch şi avansează în trepte
uniforme, cum ar fi 600, 1200, 2400, 4800 de pixeli pe inch. Scannerele speciale pentru diapozitive
ajung la rezoluţii de ordinul a 10000 de pixeli pe inch. Deoarece reprezintă limita maximă pe care o
pot atinge componentele hardware ale scannerului, această valoare este numită deseori rezoluţie
hardware a scannerului.

Recunoaşterea optică a caracterelor. Textul citit de un scanner va fi stocat sub forma unor
imagini de biţi, fără utilitate pentru procesoarele de texte, care folosesc codul ASCII. Se poate
transforma textul din forma grafică în coduri ASCII prin două metode: prin dactilografierea fiecărui
caracter sau prin recunoaşterea optică a caracterelor (Optical Character Recognition -OCR). Primele
programe OCR foloseau o tehnică numită corespondenţă matricială (matrix matching). Calculatorul
compară mici porţiuni din imaginea de biţi cu modele stocate într-o bibliotecă, în căutarea
caracterului care semăna cel mai mult cu modelul de biţi scanat. De exemplu, litera "A" era
recunoscută ca un turn cu înălţimea de 40 de biţi şi cu o bară transversală de 20 de biţi.
Majoritatea sistemelor OCR actuale se bazează pe corespondenţa caracteristicilor (feature
matching). Aceste sisteme nu se limitează la comparare, ci analizează fiecare model de biţi scanat.
Sistemele OCR, bazate pe corespondenţa caracteristicilor, nu trebuie să ştie dinainte dimensiunea
sau fontul caracterelor scanate. Programele OCR bazate pe corespondenţa caracteristicilor pot
prelucra rapid un text scanat, cu puţine erori de recunoaştere.

4. Tableta grafică are un mod de utilizare similar cu mouse-ul, însă

este mult mai precisă. Se compune dintr-o suprafaţă plată denumită planşetă şi
un digitizor, conectat la calculatorul personal. Digitizorul (pointing device) este
asemănător mouse-ului şi este numit "puck". El este un dispozitiv indicator cu
funcţii similare mouse-ului. Principiul de bază privind funcţionarea tabletei
grafice constă în dispunerea în interiorul planşetei a unei reţele de fire fine,

119
perpendiculare care sunt parcurse secvenţial de pulsuri de curent electric foarte rapide. Un
electromagnet şi un amplificator amplasate în puck sau stilou vor sesiza aceste pulsuri comunicând
calculatorului poziţia curentă.

2. Echipamente periferice de ieşire

Rolul acestei categorii de echipamente periferice este acela de a genera informaţiile

prelucrate de către sistemul de calcul, sub o formă inteligibilă utilizatorului uman. De asemenea, ele
asigură afişarea sau tipărirea informaţiilor. într-o formă solicitată. Cele mai utilizate echipamente
periferice sunt monitoarele şi imprimantele.

1. Display-ul (monitorul). Numit şi ecran, video-terminal, display video

etc, acest periferic reprezintă una dintre componentele de bază ale configuraţiei
oricărui calculator personal. Destinaţia sa este aceea de reprezentare a diferitelor
elemente informaţionale în format alfanumeric sau grafic prin puncte aprinse pe
ecran denumite pixeli. Un pixel are o serie de atribute, cum ar fi: aprins/stins,
culoare, clipire (blinking), strălucire etc.

Display-ul are următoarele caracteristici importante:

- calitatea grafică a afişării;
- dimensiunea ecranului, şi dimensiunile imaginii afişate;
- numărul de culori posibil de afişat pe monitor;

Constructiv ecranele pot fi: CRT - Cathode Ray Tube sau LCD - Liquid Crystal Display.
Caracteristicile monitorului sunt dependente constructiv de tipul de controller (adaptor sau placă
video) care este asociată acestuia.
Controllerele au evoluat de la cele monocrome cu mici facilităţi grafice, cum a fost
controllerul Hercules, la cele color de tip CGA, PCI, AGP (CGA - Color Grahics Adapters, EGA -
Enhanced Graphics Adapters, VGA - Video Graphic Adapter, XGA, XGA/HAD, ESA, SVGA,
SVGA-LR-super Video Grafic Adaptor - Low Radiation) etc.
Există două moduri distincte de afişare a informaţiilor pe ecran: modul text sau alfanumeric
şi modul grafic. În modul text afişarea ţine seama de împărţirea ecranului în zone convenţionale
numite zone-caracter, pentru majoritatea configurărilor, ecranul fiind alcătuit din 25 de linii şi 80 de
coloane (caractere de linie). În fiecare zonă se afişează un singur caracter din 256 posibile.
În modul grafic, pe monitor se pot afişa grafice, curbe sau diferite desene realizate prin
folosirea instrucţiunilor grafice disponibile într-o serie de limbaje de programare. Spre deosebire de
afişarea "text" care se realizează la nivel de caracter, afişarea grafică utilizează zona caracter ca o
matrice de 8x8 puncte luminoase numite "pixeli". Un ecran de 25 de linii şi 80 de coloane este
acum o matrice de 200x640 pixeli.
Calitatea grafică este asigurată de doi factori:
 Definiţia monitorului este dată de dimensiunea punctelor ce formează imaginea. Cu cât
dimensiunea unui punct este mai mică, cu atât definiţia este mai bună. În ceea ce priveşte
definiţia, în producţia de monitoare, s-a ajuns la o valoare standard de 0,24 mm pentru diametrul
unui pixel.
 Rezoluţia reprezintă numărul maxim de puncte ce pot fi afişate pe suprafaţa unui ecran. Cu căt
numărul de pixeli este mai mare, cu atât rezoluţia este mai bună. Tabelul de mai jos sintetizează
caracteristicile tehnice ale diverselor tipuri de monitoare.

Caracteristicile monitoarelor
Monitor Afişare text Afişare grafică

120
 Rezoluţie (pixeli) Culori
EGA 25x80; 16 culori 640x350 16 culori
43x80; 16 culori 640x350
VGA 25x80; 16 culori 640x480 16 culori
50x80; 16 culori 640x480
SVGA 25x80; 256 culori 800x600 16 culori
SVGA-LR 25x80; 256 culori 1024x768 256 culori
45x80; 256 culori 1024x768 paletă de 16 biţi
1280x1024 paletă de 32 biţi (True
1600x1200 color)

Un monitor cu calităţi medii are 1024x768 pixeli şi paletă de culori pe 24 biţi.

Dimensiunea ecranului este reprezentată de mărimea diagonalei exprimată în inch.
Dimensiunile variază de la 12" la 14", 15", 17",19",..., 21", însă uzuale sunt cele de 17" şi 19".
Eforturile producătorilor s-au îndreptat către trecerea de la imagini bidimensionale la
imagini tridimensionale.
Grafica bidimensională - 2D este deja clasică şi după cum am prezentat se bazează pe
utilizarea imaginilor de tip bitmap alcătuite din pixeli. Fiecare pixel de pe ecran îi corespunde o
zonă de memorie direct adresabilă pentru memorarea atribuţiilor de imagine şi de culoare.
Grafica de tip bitmap mai este numită şi grafică de tip rastru, pentru că în această tehnologie,
ecranul este organizat ca un ansamblu de linii denumit rastru, care este baleiat continuu de mai
multe zeci de ori pe secundă.
Grafica tridimensională - 3D. Dacă ne referim la un adaptor grafic, 3D înseamnă că arată ca
şi cum ar avea a treia dimensiune, iar imaginile grafice construite de o placă 3D sunt mult mai vii.
Cea mai importantă caracteristică a plăcii 3D, este funcţia de realizare a mişcării. În afară de simpla
construire a imaginilor 3D, această funcţie trebuie să fie şi foarte rapidă (cel puţin 15 cadre pe
secundă), astfel încât prin derularea imaginilor utilizatorul să creadă că există animaţie.
Sistemele grafice de acest tip primesc acum toate resursele necesare de la acceleratoarele
grafice, iar pentru scrierea programelor, nu este nevoie decât de un apel către una dintre funcţiile
avansate implementate în interfeţele de programare (cum ar fi DirectX, produsă de Microsoft).
Tipurile de plăci video. Arhitectura PC-ului utilizează placa video pentru a asigura
standardul de afişare pe ecran în sensul specificării atributelor de culoare, rezoluţia, definiţia şi alte
caracteristici ale imaginii afişate. Pentru a asigura funcţionarea corectă a PC-urilor, plăcile video
trebuie să fie compatibile VGA. Astfel, toate PC-urile pornesc în modul VGA şi rămân în acest mod
până când sistemul de operare încarcă alte drivere software, care comută sistemul de afişare într-un
mod de lucru de înaltă rezoluţie.
Orice PC are în interior una dintre cele patru tipuri fundamentale de plăci video sau
echivalente ale acestora:
 plăcile VGA, adică plăcile video de bază, care acceptă doar standardul VGA şi nimic altceva;
 plăcile SuperVGA, care respectă standardele pentru rezoluţii înalte, însă folosesc buffere de
cadre de dimensiuni mici şi nu include acceleratoare grafice;
 plăcile acceleratoare grafice, care operează cu comenzi de desenare 2D şi permit obţinerea
unor rezoluţii înalte;
 plăcile acceleratoare 3D, care operează pe comenzi 3D.

Modelul AGP - Accelerated Graphic Port este un standard de conexiune, cu o magistrală

nouă, de mare viteză, între sistemul video din PC, microprocesorul acestuia şi memorie. Rezultatul
este o magistrală de extensie specializată. Modelul AGP a fost creat în laboratoarele firmei Intel şi a
fost lansat oficial pe piaţă ca standard la 31 iulie 1996 (este vorba de versiunea 1.0). Datorită vitezei
foarte mari pe care o permite - cam de patru ori viteza unei magistrale PCI obişnuite - această
conexiune foloseşte un tip de conector incompatibil cu cele cunoscute.

121
 2. Imprimanta
Imprimanta reprezintă un element periferic opţional, utilizat pentru obţinerea informaţiilor
tipărite pe documente sau hârtie obişnuită. Spre deosebire de alte echipamente periferice,
imprimantele sunt fabricate într-o gamă neobişnuit de mare, în diverse tipuri şi de către un mare
număr de firme. Diferenţierea se face în funcţie de:
 mecanismul de tipărire şi principiul de funcţionare;
 calitatea grafică a tipăririi;
 dimensiunea liniei tipărite;
 viteza de tipărire;
 memoria proprie.

Mecanisme de tipărire
Imprimantele şi monitoarele au de soluţionat o problemă comună: obţinerea ieşirilor
informaţionale prin aranjarea seturilor de "puncte", astfel încât să formeze texte sau imagini grafice.
Bineînţeles, imprimantele sunt extrem de diverse prin tehnologie, respectiv prin modul în care
cerneala ajunge pe hârtie, însă principiul rămâne acelaşi.
Principiul de funcţionare este matricial sau vectorial este:
- lovirea hârtiei în dreptul unei benzi tuşate cu un număr de ace (sau pini) ce alcătuiesc o
mică matrice de imprimare;
- pulverizarea pe hârtie a unui jet fin de cerneală comandat electrostatic;
- inscripţionarea cu toner utilizând principiul laser-ului, a unui tambur, şi apoi a hârtiei;
- pe cale termică.
Din punctul de vedere al procedurii de imprimare şi al mecanismului principiului de funcţionare,
imprimantele pot fi grupate în:
 imprimante matriciale;
 imprimante termice;
 imprimante cu jet de cerneală;
 imprimante laser;
 dispozitive plotter.

Caracteristici
În afara mecanismelor de funcţionare, calitatea imprimării şi respectiv a imprimantei,
depinde şi de rezoluţie, viteza de imprimare, memoria imprimantei, dimensiunea paginii şi
fiabilitatea.
Rezoluţia are aceeaşi accepţiune ca la monitoare măsurându-se în puncte (dots) per inch -
dpi. Viteza de imprimare se exprimă diferenţiat în funcţie de modele în caractere pe secundă - cps,
linii pe minut - lpm sau pagini pe minut - ppm.
Alte caracteristici ale imprimantelor se referă la:
 memoria de care dispune o imprimantă, foarte importantă, în special în cazul celor cu
tehnologie laser. Numărul şi complexitatea desenelor ce urmează a fi tipărite şi viteza de
imprimare sunt direct proporţionale cu memoria imprimantei.
 dimensiunea maximă a hârtiei se referă la lăţimea hârtiei, lungimea nefiind luată în
calcul decât atunci când este furnizată explicit prin software. Astfel, există imprimante de tip
A3 (lăţimea hârtiei este de 42 cm), imprimante de tip A4 (la care lăţimea hârtiei permise este
de 21 cm) etc.
 fiabilitatea este o altă caracteristică a imprimantelor, reprezentând posibilitatea de a funcţiona
fără defecte o perioadă de timp cât mai îndelungată. O evaluare rapidă a fiabilităţii se poate
face, luând în considerare firma producătoare şi termenul de garanţie.

Tipuri de imprimante

122
 Imprimanta matriceală (dot matrix) reprezintă un model răspândit, în
special datorită preţului redus al dispozitivului şi a consumabilelor sale
(benzile tuşate). Astfel, există modele cu 9, 18 sau 24 de ace, montate pe un
"cap de imprimare". Capul de imprimare creează câmpuri electromagnetice
în jurul fiecărui ac. Atunci când comanda de imprimare este recepţionată,
câmpul electromagnetic este modificat iar acele de imprimare sunt împinse
către banda tuşată, (numită ribbon) iar aceasta va imprima pe hârtie un mic
punct de culoarea cu care este impregnată banda tuşată. Orice metodă de
imprimare care solicită impactul fizic dintre o componentă a imprimantei şi o bandă tuşată, pentru a
transfera cerneala pe hârtie, este cunoscută sub numele de "imprimare prin impact" (Impact
Printing).
Costul unei imprimante matriciale este determinat de numărul de ace, de facilităţile
imprimantei şi mărimea hârtiei ce o poate antrena în dispozitivul de imprimare.
Cele mai multe imprimante matriceale imprimă caracterele la diferite mărimi şi densităţi.
Densitatea, numită şi rezoluţie, implică utilizarea unui număr mai mare de puncte, pe o suprafaţă
dată, în desenarea aceluiaşi caracter, fapt ce influenţează direct viteza de imprimare. Cu cât
densitatea va creşte, cu atât viteza de imprimare va scădea.
Alături de mărimea (size) a unui caracter, imprimanta matricială poate lua în considerare şi
alte atribute ale literei cum sunt: aldine (bold sau îngroşate), italic (scriere înclinată), strikeout
(suprascriere cu linie simplă sau dublă) etc. Posibilitatea unor imprimante matriciale, de a tipări în
culori, este condiţionată de utilizarea benzilor tuşate multicolor. Culorile de bază folosite sunt
magenta, cyan, galben şi negru.
Imaginea imprimată se poate face fie în modul text (conform unui set de caractere pe care
imprimanta îl are definit), sau grafic (punct cu punct). Evident, o imagine tipărită în modul grafic
are o calitate mai bună şi depinde de numărul de pini ai capului de scriere.
Viteza de tipărire se exprimă în caractere pe secundă (exemplu: 150-400 cps). Există şi
imprimante matriciale rapide care asigură o viteză de imprimare de peste 800 cps.
Imprimanta cu jet de cerneală (Ink-Jet Printer) a constituit următorul pas în
tehnologia tipăririi. Această imprimantă utilizează un "cap de scriere" care
direcţionează cerneala, spre hârtie, sub forma unor mici jeturi, desenând
caractere sau imagini grafice. Nu se foloseşte banda tuşată pentru scris.
Există două tehnologii: "bubble-jet" şi imprimarea piezo-electrică.

a) Tehnologia "bubble-jet" provine de la numele primului model de imprimantă la care a fost

utilizată această tehnologie de imprimare: Cannon BubbleJet®. Impulsurile electrice determină
crearea unei bule într-unui din capilarele capului de imprimare. Aceasta are ca efect, pe de o parte,
expulzarea unei cantităţi de cerneală spre hârtie şi, pe de altă parte, completarea cu cerneală
din rezerva capilarului. La un nou impuls electric procesul se reia finalizându-se scrierea pe hârtie.
b) Tehnologia imprimării piezo-electrice utilizează un convertizor de transformare a variaţiilor
electrice în variaţii de presiune (cristal piezoelectric).

Imprimantele cu jet de cerneală au devenit foarte populare, datorită facilităţii lor de a

imprima imagini color de o calitate bună. De asemenea, neavând dispozitive mecanice de transfer a
cernelii pe hârtie sunt silenţioase. Pot imprima imagini cu rezoluţii de 600 dpi sau mai mult,
alb/negru sau color, pe formate diverse de pagină, obişnuit A4, portret - vertical, sau landscape -
orizontal, utilizând font-uri scalabile sau bitmap. Imprimarea este controlată prin aplicaţii MS-DOS,
Windows etc.

Imprimantele termice, sunt în general dedicate unor tipuri de aplicaţii software.

123
Ele sunt integrate în structura calculatorului şi se bazează pe procedeul de fixare termică a
caracterelor pe hârtie specială. Ele sunt utilizate în unele aplicaţii tehnice de proces. Capul de
scriere al imprimantei este încălzit, astfel încât, să determine modificarea chimică a structurii unei
hârtii speciale, realizând texte şi grafice. Este un tip de imprimantă care nu solicită utilizarea
cernelii pentru a imprima caractere sau alte imagini.
Punctele produse de această imprimantă pe hârtia tratată chimic nu sunt la fel de clare cum
sunt cele create cu alte modele de imprimante, în special datorită limitării controlului reacţiei
chimice. Un alt dezavantaj este acela al unui timp redus de păstrare a hârtiei chimice, sensibilă la
lumină, căldură sau agenţi chimici. Procedeul este frecvent întâlnit la dispozitivul FAX.

Imprimantele laser asigură o înaltă calitate a tipăririi, având la bază principiul

xerox-ului. Ambele utilizează o sursă de lumină şi un mecanism sofisticat de
oglinzi, pentru a transfera o imagine pe hârtie. Cu ajutorul razelor laser se obţine
o polarizare electrostatică a unui cilindru special, care, la rândul lui, atrage şi se
încarcă pe suprafaţă cu toner (praf special de tipărire, deosebit de fin) ce urmează
a fi depus pe hârtie. În continuare, hârtia este supusă unui tratament termic
pentru fixare.

Sunt două modele de imprimante laser: cele care imprimă caracterele ca pe imagini "bitmap"
(de exemplu seria de imprimante Hewlett-Packard, LaserJet) şi cele care imprimă caracterele pe
baza expresiilor matematice (vectori) ce descriu înfăţişarea caracterului (de exemplu Apple
LaserWriter).

Viteza imprimantelor laser se măsoară prin numărul de pagini tipărite pe minut, "page per
minute"- ppm. O imprimantă laser asigură în medie o viteză de tipărire între 10 şi 22 pagini pe
minut, uneori mai mult (o imprimantă matriceală atinge o viteză medie de 5 pagini/minut).
Imprimante laser asigură, datorită rezoluţiilor de 300, 600 dpi şi mai mult o calitate
superioară faţă de imprimantele cu jet de cerneală. De asemenea, o fiabilitate sporită.

Plotter-ul este un dispozitiv specific de desenare al cărui principiu de

funcţionare este, în esenţa sa, vectorial. La acest dispozitiv se ataşează un
număr de capete de scriere de tip ROTRING care vor trasa prin deplasări
relative faţă de hârtie o imagine transmisă de calculator.
Principiul cinematic de lucru se bazează pe: deplasarea capului pe
direcţiile (x) şi (y) (masa de desenat); deplasarea capului numai pe o coordonată (x), cealaltă
coordonată de deplasare (y) fiind realizată de hârtie (plotter sau tambur).

Bibliografie
 Toma Geber (coordonator), Echipamente periferice – vol 1, Editura Tehnică, Bucureşti 1986
 Toma Geber (coordonator), Echipamente periferice – vol 2, Editura Tehnică, Bucureşti 1986
 Toma Geber (coordonator), Echipamente periferice – vol 3, Editura Tehnică, Bucureşti 1986
 Baruch Zoltan Francisc, Sisteme de intrare/iesire ale calculatoarelor, Editura Albastra, 2002
 R. MÂRŞANU ş.a. – Calculatoare personale. Elemente arhitecturale, Editura All BIC,
Bucureşti, 2001

124
 Capitolul XIII. ANALIZA SCOPULUI PAGINI WEB
Avram Călin

Odată parcursă etapa de planificare, având clare audienţa, scopul, obiectivele şi specificaţiile
site-ului, puteţi trece la etapa de creare efectivă. Pentru ca site-ul dumneavoastră să aibă un aspect
plăcut, o bună organizare, instrumente de navigare eficiente trebuie să cunoaşteţi şi să aplicaţi
regulile fundamentale de Web design.
Când sunteţi în faza de concepere a designului principalul dumneavoastră obiectiv este să
creaţi un aspect atractiv şi să oferiţi vizitatorului site-ului un sentiment de satisfacţie, pe măsură ce
acesta parcurge paginile. Designul unui site trebuie să echilibreze performanţele browserului, cu
estetica şi funcţionalitatea site-ului. În etapa de design sunt luate deciziile de ordin practic care vor
conduce la îndeplinirea obiectivelor stabilite: câte imagini sau elemente grafice veţi include în
pagină, cât de mult text vor conţine paginile, ce texte sau imagini vor fi folosite drept legături.

1. Principiile designului web

Pentru a lua deciziile corecte în ceea ce priveşte designul unui site trebuie să aveţi în vedere
câteva principii de bază:
Asocierea semnificaţiilor. Folosiţi-vă de puterea hypertextului pentru a stabili legături între
informaţiile înrudite ca semnificaţie.
Menţinerea competitivităţii. Deoarece Web-ul este un mediu foarte competitiv, asiguraţi-
vă că designul site-ului se menţine la cel mai scăzut cost posibil, din punctul de vedere al
vizitatorului. Acest cost include timpul de încărcare al paginilor, aplicaţiile suplimentare necesare
pentru vizualizarea optimă a paginilor precum şi efortul depus de vizitator pentru a înţelege
informaţiile prezentate.
Folosirea eficientă a resurselor. Alegeţi pentru site-ul dumneavoastră acele elemente care
vin în întâmpinarea necesităţilor utilizatorului, şi sunt cât mai eficiente posibil din punctul de vedere
al dimensiunii fişierelor, al timpului de acces şi al întreţinerii ulterioare.
Concentrarea pe necesităţile utilizatorului. Acesta este, poate, cel mai important principiu
de Web design şi, paradoxal, cel mai adesea ignorat. Un site Web nu se construieşte pentru a
satisface gustul designerului (sau al clientului pentru care lucrează) şi nici pentru a etala
cunoştinţele sale vaste asupra celor mai noi tehnici de programare Web, ci pentru a veni în
întâmpinarea nevoii de informaţii a vizitatorilor săi. Focalizarea asupra utilizatorului este prioritatea
principală a unui site de calitate.
Înţelegerea permeabilităţii. Acest principiu se referă la înţelegerea şi asumarea faptului că
vizitatorul poate accesa un site prin oricare pagină a sa. Din acest motiv este de dorit ca informaţiile
din cadrul unei pagini să se auto-susţină fără a depinde de informaţiile din restul site-ului. Dacă
acest lucru nu este posibil, este obligatorie prezenţa unor instrumente de navigaţie eficiente care să
permită vizitatorului orientarea cu uşurinţă în interiorul site-ului.
Crearea unui aspect plăcut, coerent şi fluent. Paginile site-ului trebuie să ofere impresia
unui tot bine organizat, elementele vizuale (icon-uri, elemente de navigare) trebuie să fie coerente
pe tot parcursul site-ului, fiecare pagină trebuie să conţină indicii asupra identităţii site-ului şi
asupra scopului ei.
Susţinerea interactivităţii. Chiar dacă nu folosiţi formulare care asigură un grad înalt de
interactivitate cu vizitatorii site-ului, este obligatorie prezenţa unor informaţii de contact (adresa de
mail a Webmaster-ului, cel puţin) astfel încât utilizatorii să poată obţine informaţii suplimentare sau
să poată comunica eventualele probleme apărute la parcurgerea site-ului.

125
 Susţinerea navigaţiei. Asigurarea unor instrumente de navigaţie eficiente este una dintre
condiţiile esenţiale ale unui site de calitate. Se spune că un site bun este acela în care vizitatorul nu
este niciodată obligat să apese butonul Back al browserului.

2. Organizarea unui site

Buna organizare a site-ului este unul dintre elementele cheie ale succesului său. Modul de
organizare depinde de scopul, obiectivele şi subiectul site-ului şi se bazează pe principiile de design
enunţate mai sus.
În funcţie de structura lor, site-urile se împart în mai multe categorii:
 site-uri liniare, formate dintr-o singură pagină (mono-pagină)
 site-uri liniare formate din mai multe pagini (multi-pagină)
 site-uri cu structură ierarhică
 site-uri cu structură de tip Web
Legăturile dintre pagini trebuie să fie corespunzătoare tipului de site pe care îl construiţi.

Site-urile liniare mono-pagină

Acest tip de site este, aşa cum indică şi numele, format dintr-o singură pagină. Această
structură se foloseşte atunci când informaţiile prezentate sunt sub formă de text care se poate
împărţi firesc în secţiuni mai mici. Vizitatorii pot parcurge întreaga pagină derulând-o dar, de
obicei, la începutul paginii există o listă de legături care are rol de Cuprins. Acestea sunt nişte
legături interne (ancore) care conduc rapid vizitatorul la secţiunea care îl interesează, fără a mai
derula întreaga pagină. Împărţirea conţinutului paginii în secţiuni mai mici se poate face folosind
linii orizontale. Este indicat ca la fiecare nouă secţiune să inseraţi o legătură internă către partea
superioară a paginii unde se află Cuprinsul.

Site-urile liniare multi-pagină

Structura de acest tip se foloseşte în situaţia când informaţiile prezentate se succed într-o
ordine secvenţială, de la început la sfârşit, informaţiile prezentate într-o pagină bazându-se pe cele
din pagina anterioară. Pentru a-l îndruma pe vizitator să parcurgă site-ul în ordine, fiecare pagină
trebuie să conţină o legătură cu pagina următoare, precum şi cu cea anterioară. De asemenea, este
necesar să inseraţi şi o legătură cu prima pagină a site-ului care trebuie să conţină Cuprinsul, pentru
a facilita şi saltul direct la o anumită pagină. Într-un site cu o astfel de structură paginile nu trebuie
să fie prea lungi (de dorit ar fi să nu depăşească un ecran) pentru a face navigarea mai comodă. Cu
toate că acest tip de organizare este logică, nu trebuie să uitaţi principiul permeabilităţii. Pentru un
vizitator care va intra în site printr-o pagină oarecare, indicaţii de navigare cum ar fi "Înainte" ,
"Înapoi" ar putea să nu aibă prea mult înţeles.

Site-urile cu structură ierarhică

Site-urile de acest tip sunt cele mai numeroase pe Web. Un astfel de site este format dintr-o pagină
de bază (Home) de nivel zero, care conţine legături către alte pagini, fiecare pagină conţinând câte o
parte a subiectului site-ului. Fiecare dintre aceste pagini de nivel unu poate avea, la rândul său,
legături cu alte pagini, detaliind subiectul şi furnizând informaţii specifice.
Un exemplu de site de acest tip este o librărie virtuală. Pagina Home ar putea conţine
legături către diverse categorii: Beletristică, Istorie, Politică, Economie, Calculatoare şi Internet.
Dacă un vizitator este interesat de un manual de programare în Perl, el va alege legătura către
Calculatoare şi Internet şi va ajunge într-o pagină de nivelul unu unde va găsi legături către
Programare, Internet, Hardware. Va alege legătura Programare care va deschide o pagină de nivelul
doi care va conţine o listă de titluri, printre care şi manualul căutat.

126
 Atunci când concepeţi structura unui astfel de site, trebuie să acordaţi o mare atenţie
organizării logice şi fluente a site-ului. Fiecare pagină trebuie să conţină o legătură către pagina
Home astfel încât vizitatorul să poată reveni la început fără să fie obligat să străbată toate nivelele.
Nu legaţi prima pagină de prea multe pagini de nivelul unu ci ramificaţi-le în adâncime. Dacă site-
ul este de mari dimensiuni, introduceţi în partea superioară a fiecărei pagini o bară de navigare care
informează vizitatorul despre locul unde se află. Revenind la exemplul cu librăria, un astfel de
instrument de navigare ar putea arăta aşa: Home > Calculatoare > Programare.
În plus, este indicat să oferiţi o bară de navigare secundară la baza paginii.

Site-urile de tip reţea.

Aceste site-uri au o structură liberă. Ele sunt formate din mai multe pagini, fiecare putând
avea legătură cu oricare altă pagină. Există şi aici o pagină Home, însă de la ea, vizitatorul poate
naviga prin site fără a urma un drum precis. În general, acest tip de site este potrivit pentru
subiectele care nu au o structură logică internă, subiecte recreaţionale sau distractive. Dacă doriţi să
creaţi un site de acest tip, trebuie să aveţi grijă să oferiţi în fiecare pagină, pe lângă legăturile cu alte
pagini, o legătură către pagina Home. În plus, asiguraţi-vă că materialul dumneavoastră este adecvat
acestui tip de site deoarece altfel site-ul va purta amprenta neconcordanţei între subiectul abordat şi
modul său de organizare.

3. Metodologia de construire a site-ului

Deşi nu există un mod unic de desfăşurare a procesului de construire a unui site, există trei
tipuri de abordări posibile, pe care creatorul site-ului le poate alege sau combina, în funcţie de
necesităţi.

Metoda "Top-Down"
Dacă designerul are încă de la început o idee clară asupra conţinutului site-ului, această
abordare este cea mai potrivită. În acest tip de metodologie, este creată mai întâi pagina de început a
site-ului (pagina Home) şi apoi celelalte pagini. Paginile pot conţine un minim de informaţii,
urmând ca la dezvoltarea ulterioară a site-ului, ele să fie îmbogăţite. Avantajul major al acestei
abordări este acela că permite continuitatea vizuală şi de conţinut, deoarece toate paginile vor fi
construite în acord cu pagina de start. O metodă foarte bună de a realiza acest lucru este crearea
unor template-uri care să conţină acelaşi tip de elemente pentru toate paginile şi care vor fi folosite
drept tipare la momentul scrierii codului HTML pentru paginile respective.

Metoda "Bottom-Up"
Această abordare se foloseşte când designerul nu cunoaşte de la început care vor fi structura
şi aspectul final al site-ului, dar cunoaşte aspectul şi conţinutul unor pagini din cadrul său. Această
situaţie poate apărea când doriţi ca site-ul să conţină pagini deja existente, care au fost create în
procesul de dezvoltare al altui site, de exemplu. Chiar dacă nu deţineţi pagini create deja de la care
să porniţi, această abordare permite crearea unor pagini individuale care îndeplinesc anumite
obiective şi care pot fi legate apoi de o pagină Home. Avantajul abordării "Bottom-Up" este acela
că, la construirea paginilor individuale, nu mai sunteţi constrâns la respectarea unui anumit stil,
consecvent cu cel din pagina Home. Totuşi, ajustarea ulterioară a paginilor în sensul realizării unui
aspect unitar, este necesară.

Metoda incrementării
Această metodă constă în construirea unei pagini de start şi a unor pagini individuale legate
de acesta, avându-se în vedere crearea unor pagini intermediare, pe măsura necesităţilor. Metoda se
foloseşte atunci când este necesară construirea rapidă a unui site care urmează a fi dezvoltat ulterior,

127
în loc de a-l construi în întregime de la început. Este o metodă nerecomandată începătorilor,
deoarece prin adăugirile ulterioare există riscul de a obţine un site defectuos organizat şi lipsit de
unitate.

4. Tehnici de design web

Pentru a realiza designul unui site sunt folosite o serie de tehnici cu ajutorul cărora paginile
capătă contur, atât din punct de vedere vizual cât şi din punct de vedere al organizării legăturilor şi
al amplasării conţinutului în pagini. În continuare sunt prezentate câteva dintre aceste tehnici,
fiecare dintre ele referindu-se la câte un aspect al designului site-ului.

Schiţa site-ului
Odată ce v-aţi decis asupra modului în care va fi structurat site-ul este foarte bine ca înainte
de a începe scrierea efectivă a codului HTML pentru fiecare pagină în parte, să realizaţi o schiţă a
întregului site.
Puteţi folosi în acest scop Microsoft Word sau orice alt procesor de text. Pentru început
creaţi un document nou în care listaţi punctele majore pe care doriţi să le acoperiţi în pagina Home.
Faceţi de asemenea o listă a elementelor grafice pe care intenţionaţi să le includeţi, însoţite de
indicaţii privind aşezarea lor în pagină. Stabiliţi care sunt paginile de nivel unu şi ce informaţii
doriţi să oferiţi în cadrul lor, precum şi paginile subordonate acestora care vor cuprinde detalierea
subiectelor anunţate în paginile de nivel unu.
Pentru a avea o imagine cât mai exactă a structurii site-ului încă din faza de schiţare a sa este
recomandat să folosiţi bara de instrumente Outlining din meniul Tools > Customize din Word.
Aceasta vă permite să stabiliţi nivelul paginilor şi să realizaţi cu uşurinţă ramificarea lor în
adâncime.
O altă metodă pentru a realiza schiţa site-ului o constituie graficul (sau harta) site-ului. Dacă
nu doriţi să vă complicaţi folosind un editor de text sau un program de grafică, puteţi realiza o astfel
de schiţă şi pe hârtie, cu creionul. Desenaţi câte un dreptunghi pentru fiecare pagină din site,
specificând în interiorul său scopul şi obiectivele paginii, elementele şi aranjarea lor în pagină. Apoi
uniţi dreptunghiurile prin săgeţi pentru a specifica traseele pe care le poate parcurge utilizatorul.
Săgeţile reprezintă de fapt legăturile dintre pagini. Aveţi grijă ca spre pagina Home să indice toate
săgeţile, pentru a asigura astfel o legătură cu ea din orice pagină a site-ului. În acest mod puteţi
planifica pentru fiecare pagină ce urmează să vadă, să înţeleagă şi să facă vizitatorul acesteia,
precum şi unde se poate deplasa din pagina respectivă.
Oricare ar fi metoda folosită pentru a schiţa site-ul, la fiecare pagină trebuie să vă puneţi
următoarele întrebări:
 Ce doresc să afle vizitatorul din această pagină?
 Ce doresc să facă vizitatorul în acest moment?
 Ce doresc să simtă vizitatorul parcurgând pagina?
 Unde doresc să meargă vizitatorul în continuare?
Desigur, în ultimă instanţă comportamentul şi impresiile vizitatorului scapă controlului
designerului, însă un site în care fiecare pagină dă răspunsuri clare şi limpezi acestor întrebări are
foarte multe şanse de a întruni aprecierile pozitive ale vizitatorilor săi.

Pagina de intrare în site (pagina splash)

Există multe site-uri care înainte de pagina Home au o pagină de intrare în site, numită
pagină splash. Scopul unei astfel de pagini este identificarea rapidă a obiectului site-ului în timp ce
se încarcă restul de date. Pagina splash are pentru site acelaşi rol pe care îl are coperta unei cărţi sau
prima pagină a unei reviste. Această primă pagină trebuie să se încarce rapid, să aibă un impact

128
vizual puternic şi să comunice esenţialul despre subiectul site-ului sau compania căreia îi aparţine
site-ul.
Există opinii divergente în legătură cu folosirea şi utilitatea paginii splash într-un site. Mai
ales dacă face apel la elemente multimedia, sunet, grafică, animaţie complexă care încetinesc timpul
de încărcare, pagina splash poate aduce mai degrabă deservicii site-ului. În plus, pagina splash
poate fi resimţită de vizitator ca o barieră în accesul imediat la informaţiile din interiorul site-ului.

Pagina Home
Deşi aspectul şi conţinutul paginii Home poate varia foarte multe de la un site la altul, există
câteva elemente comune prezente în orice pagină de start:
 Identificarea firmei sau companiei căreia îi aparţine site-ul (dacă este cazul)
 Descrierea scopului site-ului
 Descrierea structurii site-ului. Pagina Home are şi funcţia de Cuprins al site-ului oferind
indicaţii vizitatorilor asupra subiectelor abordate
 Stabilirea relaţiilor între secţiunile de nivel unu ale site-ului şi cele subordonate lor.
Aceasta se realizează prin intermediul barelor de navigare, butoanelor, hărţilor de
imagini sau listelor de legături.
 Furnizarea informaţiilor de contact.

Paginile din interior

Paginile de nivel unu reprezintă diviziunile majore ale subiectului general al site-ului. Există
tentaţia de a include prea multe informaţii detaliate la acest nivel. Dacă site-ul acoperă un subiect
vast, cu o cantitate mare de informaţii specifice, este bine să lăsaţi detalierea acestora pentru
paginile de nivel doi. Paginile de nivel unu trebuie să conţină o descriere succintă a subiectului
acoperit precum şi legături către paginile de nivel doi care detaliază fiecare parte a subiectului. O
tehnică des utilizată este plasarea resurselor suplimentare în pagini de nivelul trei. De exemplu o
pagină de nivelul doi care oferă pe lângă text şi imagini explicative ale unui anumite noţiuni poate fi
legată de pagini de nivel trei care conţin imaginile. Când vizitatorul face click pe un anumit text
aflat în pagina de nivel doi se deschide pagina de nivel trei cu imaginea explicativă. Avantajul
acestei abordări este descongestionarea paginilor de nivelul doi care cuprind detalierea subiectului.
Schiţa dumneavoastră trebuie să cuprindă, pe lângă modul de organizare a paginilor, şi o
listă cât mai completă a elementelor pe care doriţi să le includeţi în fiecare pagină (imagini,
formulare, fişiere multimedia, etc.).

Fragmentarea informaţiilor
Omul poate procesa o cantitate limitată de informaţii într-o anumită unitate de timp. Din
acest motiv, una dintre sarcinile specifice în designul Web este fragmentarea informaţiilor în
secvenţe care să nu depăşească posibilităţile de cuprindere ale utilizatorului. Cantitatea de
informaţii cuprinsă într-o pagină nu trebuie să-l copleşească pe vizitatorul paginii sau să mărească
timpul ei de încărcare. De asemenea, modul de fragmentare al informaţiei trebuie să focalizeze
atenţia vizitatorului asupra principalelor subiecte abordate în pagină şi să îl ajute să ia cunoştinţă în
mod gradat de subiectul prezentat. Fragmentarea corectă a informaţiilor este în avantajul
designerului, deoarece îl ajută să creeze pagini reutilizabile. Dacă fiecare pagină pe care o veţi crea
serveşte la îndeplinirea unui anumit scop, puteţi include această pagină fie direct, fie ca o resursă
utilă şi în alte site-uri pe care le creaţi ulterior şi care au subiecte conexe cu pagina respectivă.
În cadrul site-ului fragmentarea informaţiilor conduce la stabilirea modului în care va fi
detaliat subiectul, la determinarea numărului de pagini necesare pentru acesta precum şi a nivelului
paginilor. Deşi divizarea subiectului în părţi mai mici este o tehnică deosebit de utilă, nu abuzaţi
totuşi de puterea hypertextului. O fragmentare excesivă a subiectului într-un mare număr de pagini
este la fel de obositoare ca şi prezentarea acestuia în bloc. Un design eficient anticipează nevoia

129
vizitatorului de a obţine informaţii suplimentare şi furnizează la momentul oportun legături către
paginile care detaliază acel punct.
În cadrul unei pagini modul de fragmentare al informaţiilor ţine de logica internă a
subiectului prezentat. Pentru a diferenţia părţile constitutive ale subiectului unei pagini o mare
importanţă o are organizarea textului în cadrul paginii.
Cei mai mulţi dintre cei care navighează pe Web obişnuiesc să "scaneze" paginile în căutare
de informaţii. Ei citesc mai întâi titlurile, listele, şi primele fraze dintr-un paragraf. Este bine să
ţineţi seama de acest lucru când organizaţi textul în pagină.
Conţinutul paginii trebuie să fie cât mai uşor de citit. Folosiţi paragrafe scurte, despărţite
prin linii libere, evitaţi frazele prea lungi şi folosiţi în mod judicios titlurile. Accentuaţi părţile pe
care vreţi să le scoateţi în evidenţă în text prin îngroşare sau scrierea lor cu altă culoare, dar nu în
exces. Abuzul de culori sau de texte scrise cu caractere aldine fac pagina încărcată şi greoaie. Este
indicat să vă limitaţi la un număr redus de tipuri de font. Cele mai apreciate sunt Verdana şi Arial,
deoarece sunt lizibile şi elegante. Este mai bine să evitaţi folosirea tipului Times New Roman, deşi
este un tip foarte folosit în editarea de texte. Spre deosebire de textele tipărite, pe monitor citirea se
face cu 25% mai încet deoarece monitorul adaugă fonturilor un anumit grad de neclaritate
(fuzziness), mai accentuat la fonturile cu serife, aşa cum este Times New Roman. Nu aranjaţi textul
în pagină pe două coloane astfel încât vizitatorul să fie nevoit să revină în partea superioară a
paginii pentru a citi ce-a de-a doua coloană. Acest format este potrivit pentru ziare şi reviste dar nu
şi pentru o pagină Web deoarece rupe cursivitatea deplasării în cadrul site-ului.

Legarea paginilor

Modul în care veţi realiza legăturile dintre pagini depinde de structura site-ului. Dacă optaţi
pentru o structură ierarhică, legăturile din interiorul site-ului vor fi adaptate acestei structuri.
Avantajul structurii ierarhice este că oferă utilizatorului posibilitatea unei navigări logice, plecând
de la informaţiile generale către cele particulare. Dezavantajul acestei tehnici este că utilizatorul
trebuie să urmeze o cale prestabilită pentru a ajunge la o anumită informaţie, care se poate afla
câteva link-uri distanţă de pagina Home.
O altă manieră de a realiza legăturile din interiorul site-ului este de a lega fiecare pagină de
toate celelalte. Veţi obţine astfel o structură ne-ierarhică care are avantajul că fiecare pagină se află
la distanţă de un link de oricare alta, inclusiv de pagina Home. Pentru site-urile de dimensiuni
reduse o astfel de structură poate funcţiona bine, însă pentru site-urile cu un mare număr de pagini
numărul de legături creşte rapid iar navigarea în interiorul site-ului devine foarte dificilă. În plus,
utilizatorul nu are la dispoziţie o cale ierarhică prin care poate ajunge la o informaţie specifică.

Instrumentele de navigare
Pentru a realiza o navigare logică şi eficientă în cadrul site-ului instrumentele de navigare
trebuie să fie perfect adaptate modului în care sunt create legăturile dintre pagini şi în plus, să ofere
indicii vizuale asupra funcţiei lor. Pentru a crea un aspect vizual unitar al întregului site şi pentru a
nu deruta vizitatorul, este recomandat ca instrumentele de navigare să fie aceleaşi în toate paginile.
Stabiliţi de la început aspectul icon-urilor, butoanelor sau textului pe care le veţi folosi drept
legături şi păstraţi-l pe parcursul întregului site. Această tehnică oferă site-ului coerenţă şi unitate şi
stabileşte imediat identitatea fiecărei pagini în cadrul site-ului. În plus, folosirea repetată a aceloraşi
elemente grafice de navigare măreşte eficienţa browserului deoarece acestea sunt încărcate la
deschiderea primei pagini şi stocate în memoria cache, fără a mai fi necesară încărcarea lor la
fiecare nouă pagină.
Instrumentele de navigare trebuie să fie cât mai uşor de înţeles şi localizat. Dacă folosiţi o
bară de navigare plasaţi-o acolo unde vizitatorii sunt obişnuiţi să o caute: în partea superioară a
paginilor, în stânga sau în dreapta paginii. Folosiţi o bară secundară de navigare la baza paginii,

130
aceasta îl va ajuta pe vizitator să se deplaseze într-o altă secţiune a site-ului fără a mai fi nevoit să
deruleze pagina în sus până la bara principală de navigare.
Dacă site-ul este de dimensiuni mari este o idee bună să creaţi o pagină specială care să
reprezinte harta site-ului şi să plasaţi legătura către ea în bara principală de navigare din cadrul
fiecărei pagini. Aceasta va permite vizitatorului să se orienteze în interiorul site-ului, oricare ar fi
pagina prin care a intrat în site. Harta va conţine legături către toate paginile, grupate conform
modului de organizare al site-ului.
De asemenea, dacă folosiţi o structură ierarhică, este utilă prezenţa unui instrument
suplimentar care să informeze vizitatorul asupra locului unde se află în cadrul site-ului şi a căii prin
care a ajuns aici, în maniera următoare:
Home > Pagina de nivel unu > Pagina de nivel doi > Pagina curentă.

Informaţiile despre site şi pagina curentă

Fiecare pagină a site-ului trebuie să conţină indicaţii privind scopul şi obiectivele site-ului
precum şi obiectivele specifice acelei pagini. În faza de planificare aţi colectat informaţii privind
publicul ţintă, aţi formulat scopul şi obiectivele întregului site. Acestea reprezintă elementele
fundamentale în jurul cărora este construit site-ul. Fiecare pagină a sa are drept scop îndeplinirea
unuia dintre obiective. Aceste informaţii trebuie comunicate în pagina respectivă. Vizitatorul nu
trebuie forţat să ghicească ce rol are o anumită pagină în cadrul site-ului.
Multe site-uri prezente pe Web conţin o pagină specială cu informaţii de contact precum şi o
pagină care conţine informaţii despre site şi creatorii săi (pagina About). Totuşi este recomandat ca
aceste informaţii să fie incluse şi în subsolul paginilor din interiorul site-ului. Este bine să includeţi
aici informaţii despre copyright, data ultimei reactualizări a paginii, despre organizaţia sau
compania căreia îi este dedicat site-ul (dacă este cazul) şi informaţii de contact (adresă de mail,
număr de telefon, adresă poştală).

Organizarea paginii cu ajutorul tabelelor

Unul dintre aspectele pe care trebuie să le aveţi în vedere la construirea unei pagini este
rezoluţia ecranului. Mulţi dintre vizitatorii paginii folosesc rezoluţia de 800x600 de pixeli. O pagină
cu lăţimea mai mare de 600 de pixeli poate face necesară derularea pe orizontală a paginii, care
pentru mulţi vizitatori este obositoare şi incomodă. Din acest motiv, este recomandat ca tot
conţinutul paginii să fie inclus într-un tabel de bază cu lăţimea de 600 de pixeli.

Tabelul de bază
Construirea paginii începe cu un tabel de bază, cu lăţimea (width) de 600 de pixeli, o linie şi
o coloana. Aliniaţi tabelul la marginea din stânga sau centrat în pagină. Setaţi chenarul (border) la
valoarea "0" pentru a-l face invizibil pentru vizitator. Întregul conţinut al paginii va fi plasat în
interiorul acestui tabel.
Asiguraţi-vă că aţi setat culoarea de fond (bgcolor) pentru pagina dumneavoastră. Opţiunea
"default" lasă browserul să controleze culoarea fondului. De cele mai multe ori aceasta este alb, dar
este mai bine să aveţi certitudinea că ea va apărea la fel în orice browser, aşa încât setaţi
bgcolor="white" sau orice altă culoare doriţi.
În funcţie de felul cum doriţi să vă organizaţi site-ul şi de scopul acestuia veţi hotărî unde
doriţi să plasaţi bara principală de navigare.

Bara de navigare în stânga paginii

Dacă aţi decis să optaţi pentru plasarea barei de navigare în partea stânga (cea mai uzuală
aşezare), veţi include în tabelul de bază un tabel cu 2 sau 3 coloane.

131
 Dacă folosiţi un tabel cu 2 coloane setaţi distanţa între celule (cellpadding) la valoarea "4"
pentru a spaţia textul de marginea tabelului. Puteţi specifica lăţimea celulelor fie în pixeli fie în
procente.
Dacă folosiţi un tabel cu 3 coloane, coloana din centru poate fi folosită ca "tampon" , care va
separa conţinutul coloanei din stânga de conţinutul celei din dreapta. Setaţi atributul border al
tabelului la "0" pentru ca marginea să nu fie vizibilă. Odată stabilite aceste atribute, puteţi adăuga în
tabel atâtea linii câte sunt necesare sau puteţi include un alt tabel în cel existent.

Bara de navigare în partea superioara

Pentru a construi o bară de navigare în partea de sus a paginii, trebuie să includeţi în tabelul
de bază un tabel cu o singura coloana. Setaţi atributele cellpadding = "4" şi border = "0". În prima
linie a tabelului veţi introduce logo-ul sau titlul site-ului, în linia a doua veţi afişa bara de navigare,
iar pe liniile următoare, conţinutul paginii.

Bara de navigare în partea dreapta

Este o abordare mai puţin utilizată. Cel mai adesea este folosită pentru paginile de tip
catalog de produse, unde imaginile şi descrierea produselor sunt plasate în coloana din stânga, care
ocupă cea mai mare parte a spaţiului.
Folosirea tabelelor pentru organizarea conţinutului paginii este o practică foarte folosită.
Tabelele vor păstra imaginile şi textul acolo unde le-aţi plasat. Puteţi include şi alte tabele în
interiorul celor pe care le-aţi creat, în funcţie de modul în care sunt organizate informaţiile şi de
aspectul pe care doriţi să îl daţi paginii.

5. Greşeli de design

În procesul de creare a unui site pot apărea o serie de greşeli de design, cele mai multe
datorate nerespectării tehnicilor şi principiilor prezentate anterior.

Pagini fără legături ("fundături")

Una dintre cele mai frustrante situaţii în care se poate găsi o persoană care navighează pe
Web este o pagină fără instrumente de navigare şi fără nici un indiciu privind site-ul căruia îi
aparţine. Desigur, site-ul din care face parte pagina poate fi localizat observând prima parte a
adresei URL a paginii, care apare în bara de adrese a browserului. Dar a forţa vizitatorul să
efectueze această manevră este cu totul nerecomandat. Cel mai probabil acesta nu se va osteni să
caute pagina Home a unui asemenea site ci îl va părăsi definitiv. Evitaţi să creaţi asemenea pagini.
Prezenţa unor "fundături" într-un site denotă faptul că designerul nu a înţeles caracterul
permeabil al Web-ului şi ideea că un vizitator poate intra în site prin oricare pagină a sa. Pericolul
construirii unor astfel de pagini apare mai ales în cazul site-urilor liniare multi-pagină, în care
designerul doreşte să conducă vizitatorii de-a lungul site-ului pe un traseu liniar, prestabilit. Aceasta
nu înseamnă că acest tip de site-uri nu trebuie folosit, mai ales dacă informaţiile prezentate sunt
adecvate acestui mod de prezentare. Trebuie însă acordată atenţie instrumentelor de navigare care
trebuie astfel concepute încât vizitatorul să poată ajunge cu uşurinţă cel puţin la pagina Home. În
plus, informaţiile despre site şi pagina curentă nu trebuie să lipsească din subsolul fiecărei pagini.
O variaţie a acestor pagini de tip "fundătură" o constituie paginile Home care oferă
informaţii prea puţine sau lipsite de semnificaţie. Destul de des pot fi întâlnite pe Web pagini Home
care nu oferă nici un fel de indicii asupra structurii sau conţinutului site-ului, fără a mai vorbi de
scopul şi obiectivele sale. Instrumentele de navigaţie sunt absente, preferându-se folosirea unor
imagini sau texte cu prea puţină semnificaţie pentru a realiza accesul în diferitele secţiuni ale site-
ului. Poate că este o abordare avangardistă, dar pentru marea majoritate a vizitatorilor este neplăcut

132
să ajungă într-o asemenea pagină aşa încât este mai bine să respectaţi regulile clasice de design
prezentate.

Pagini "uriaşe"
Dacă paginile "fundătură" oferă prea puţine indicii vizitatorului, există şi reversul lor:
paginile "uriaşe". Aceste pagini sunt încărcate până la refuz cu informaţii, liste, imagini, link-uri şi
alte elemente. Paginile de acest fel ridică două mari probleme:
 Timpul de acces. Mai ales dacă pagina conţine foarte multe imagini, timpul de încărcare
al paginii poate fi foarte mare
 Supraîncărcarea cu informaţii. Dacă veţi pune prea multă informaţie într-o singură
pagină vizitatorul acesteia nu va fi capabil să o proceseze.
Există opinii care spun că lungimea unei pagini nu ar trebui să depăşească un ecran pentru a
se evita ca vizitatorul să deruleze pagina pe verticală. O asemenea cerinţă este prea drastică şi poate
fi adesea în dezavantajul prezentării explicite a informaţiilor. Fragmentarea subiectului trebuie să se
facă în funcţie de logica lui internă şi nu de reguli arbitrare cum este mărimea ferestrei browserului.
Există situaţii în care paginile lungi îndeplinesc cel mai bine obiectivele urmărite. De
exemplu, în paginile de prezentare ale unor produse, pe un site comercial, plasarea descrierii
produsului pe două sau mai multe pagini rupe cursivitatea prezentării şi se poate solda cu pierderea
unor potenţiali clienţi. Analog, dacă pagina conţine o listă lungă de elemente înrudite, ruperea listei
este arbitrară şi dezavantajoasă. Pe de altă parte, aglomerarea de informaţii la nivelul unei singure
pagini, mai ales când între secţiunile paginii nu există o legătură intrinsecă face ca pagina să apară
ca un amalgam din care vizitatorul va extrage cu greu informaţiile care îl interesează.
Dacă este necesar să folosiţi pagini foarte lungi nu uitaţi să oferiţi pe parcursul paginii
ancore care să conducă vizitatorul la începutul secţiunilor principale, precum şi în partea superioara,
respectiv inferioară a paginii. Dacă pagina conţine mult text nu o încărcaţi suplimentar şi cu imagini
sau cu elemente multimedia deoarece timpul de acces va creşte foarte mult.

Excesul de elemente multimedia

Folosirea fără discernământ a elementelor multimedia (imagine, sunet, video) precum şi
folosirea în exces a celor mai noi tehnologii Web este adesea dăunătoare pentru site. Dacă vă
adresaţi unei audienţe despre care presupuneţi că nu dispune de conexiuni rapide, de ultimele
versiuni de browsere sau de aplicaţiile necesare executării şi afişării corecte a unora dintre
elementele din paginile site-ului, este mai bine să nu includeţi aceste elemente.
Astfel, deşi aplicaţiile create cu Macromedia Flash sunt spectaculoase şi se pot realiza efecte
speciale deosebit de atractive, un astfel de fişier poate ajunge cu uşurinţă la dimensiuni care
depăşesc 1 megabyte, ceea ce încetineşte considerabil viteza de încărcare a paginii. În plus, pentru
vizualizarea corectă a acestora, vizitatorul trebuie să descarce plug-in-ul Shockwave în cazul când
nu îl are deja instalat pe computerul propriu. Este foarte neplăcut pentru vizitator să efectueze toate
aceste operaţii doar pentru a constata că informaţiile prezentate în această formă puteau fi tot atât de
bine prezentate ca text sau imagini obişnuite.
O soluţie de compromis este aceea ca, simultan cu includerea unui astfel de fişier, să se pună
la dispoziţia vizitatorului o opţiune de "eludare" de tip "skip intro" , atunci când prezentările sunt
folosite doar cu rol de splash screen, ca ecran de deschidere a site-ului, de exemplu.
În plus, folosirea prezentărilor Flash fără ca acestea să servească unui scop bine definit nu
face altceva decât să distragă atenţia vizitatorului de la subiectul site-ului.
O altă greşeală destul de des întâlnită este includerea fişierelor audio, fără ca acestea să aibă
legătură cu scopul site-ului. Există designeri care consideră că furnizarea unei muzici de fundal
sporeşte atractivitatea site-ului. În realitate se întâmplă exact contrariul. În afara situaţiei când
subiectul site-ului este legat de muzică sau când fişierele de sunet vin să completeze informaţiile
prezentate în pagini, muzica de fundal nu face altceva decât să încetinească încărcarea paginilor şi

133
să-l irite pe vizitator, prin repetare. Dacă este necesar să includeţi fişiere de sunet, lăsaţi vizitatorului
posibilitatea de a opta pentru deschiderea lor prin intermediul unei legături, mai ales în cazul în care
este vorba despre fişiere de mari dimensiuni.
Este recomandat să procedaţi la fel şi în cazul fişierelor video, avertizându-l pe vizitator că
pagina respectivă se va deschide mai greu.

Pagini inegale
Paginile inegale conţin informaţii foarte diferite ca importanţă sau ca nivel de detaliere. Cel
mai adesea se confruntă cu această problemă paginile Home în care sunt incluse link-uri către noile
pagini create în procesul de dezvoltare a site-ului. Este foarte uşor să cădeţi în greşeala de a include
noile legături în pagina Home fără a mai respecta ierarhia stabilită în etapa de organizare a site-ului.
Dacă site-ul la care lucraţi necesită crearea unor noi pagini trebuie să aveţi în vedere
plasarea acestora la nivelele specifice obiectivelor pe care le au precum şi încadrarea la locul
cuvenit în structura de legături a site-ului prezentată în pagina Home.

Legături fără semnificaţie

Prezenţa legăturilor fără semnificaţie este, de asemenea, o greşeală de design foarte
frecventă. Probabil aţi văzut de nenumărate ori în paginile Web formulări ca aceasta:
Pentru mai multe informatii apasati <A href="info.html">aici</A>
Cuvântul "aici" nu are în acest context, nici o semnificaţie. O formulare mult mai potrivită ar putea
fi următoarea:
Puteti obtine aici <A href="info.html">mai multe informatii</A>
O altă situaţie este aceea în care documentul indicat nu are legătură, din punct de vedere al
conţinutului, cu pagina care conţine referinţa la el. Toate link-urile din cadrul unei pagini trebuie să
extindă conţinutul informaţional al paginii, vizitatorul care urmează o legătură aşteptându-se ca
aceasta să îi ofere informaţii suplimentare despre subiect.
În aceeaşi categorie se pot încadra şi legăturile "banale" , care nu îmbogăţesc prin nimic
informaţiile prezentate. De exemplu o construcţie ca aceasta:
Bine ati venit in <A href="def.html">Pagina</A> Home a Universitatii
unde documentul def.html conţine definiţia de dicţionar a cuvântului "pagina" , este o legătură
"banală" deoarece în acest context informaţia oferită nu serveşte nici unui scop. Pe de altă parte,
într-o pagină al cărei subiect este vocabularul specific Web-ului, o astfel de definiţie ar fi foarte
importantă.
Un alt tip de legături fără semnificaţie apare atunci când fragmentarea informaţiei este dusă
la extrem prin folosirea unui număr foarte mare de link-uri. Subiectul este secţionat în părţi foarte
mici iar vizitatorul este obligat să parcurgă un mare număr de pagini în adâncime pentru a pune cap
la cap informaţiile şi a înţelege sensul lor. O abordare de acest tip rupe cursivitatea subiectului şi
măreşte efortul de a înţelege şi asimila al vizitatorului.

Pagini dezorganizate şi stridente

Acest tip de pagini suferă din pricina lipsei de organizare a conţinutului. Chiar dacă
subiectul este împărţit în secţiuni, unităţile de informaţie sunt împrăştiate în pagină fără o
sistematizare prealabilă care să focalizeze atenţia vizitatorului către punctele importante. Aceste
pagini au prea multe culori, adesea stridente, tipuri diferite de fonturi, sau imagini de fundal foarte
încărcate. Adesea este folosită în exces animaţia fără nici ca aceasta să aibă vreo semnificaţie sau
legătură cu conţinutul paginii şi muzica de fundal. Aspectul general al unor astfel de pagini este la
fel de strident şi ţipător ca un decor de bâlci.

Bibliografie
 Mitchell, Scott, Cum să creezi un site web, Editura TEORA, 2009

134
 McFedries, Paul, Crearea paginilor web, Editura ALL, 2003
 Williams, Robin, Design pentru WEB, Editura CORINT, 2003
 Dave Taylor, Crearea paginilor Web cu HTML4, Editura Teora, Bucureşti, 1999
 Christian Crumlish, Primii paşi în Internet, Editura All, Bucureşti, 1999

135
 Capitolul XIV. PROIECTAREA STRUCTURII SIT-ULUI
Avram Călin

Dacă se doreste realizarea unei pagini www, trebuie să apelam la o firma specializata,
numita provider. Provider-ul dispune de mai multe calculatoare foarte performante, numite server-e
si pun la dispozitie:
 spatiu pe hard-ul server-ului de cel putin 10 MB;
 o adresa de Internet, de exemplu: www.adresa_student.ro.
În spatial rezervat se pot pune mai multe fisiere care contin instructiuni HTML dar si orice
alte fisiere.
Prin site se intelege ansamblul :
 spatiu hard;
 fisierele pe care le contine;
 adresa
Prin pagina se intelege continutul afisat al unui fisier HTML.
Ansamblul regulilor care trebuiesc respectate pentru schimbl informatiilor de un anumit tip
se numeste protocol.
Daca dorim sa transferam fisiere catre server sau invers, de la server catre propriul
calculator se utilizeaza protocolul FTP ( File Transfer Protocol).
Pentru a realize o pagina atractiva este bine sa se utilizeze un design adecvat. In acest scop vom
utilize limbajele:
 JavaScript,
 PHP
 Java (Applet)
 Flash
 etc.
Totodata este important de a fi initiat in metode de design
Trebuie de avut in vedere ca JavaScript ruleaza pe calculatorul vizitatorului , o secventa
JavaScript este tradusa si executata de catre browser si este trimisa acestuia odata cu fisierul HTML.
Limbajul PHP este un limbaj de programare ce ruleaza server, proiectat special pentru WEB.
Într-o pagina HTML putem ingloba cod PHP care va fi executat la fiecare vizitare a paginii.
Limbajul PHP permite lucrul cu baze de date, in MySql.
Mysql este un sistem de gestiune a bazelor de date, foarte rapid si robust.
Aplicatiile scrise in PHP si MySql se ruleaza pe server.
Atentie : Nu toti provider-ii pun la dispozitie utilizatorilor posibilitatea utilizarii acestor limbaje,
deci o sa trebuiasca sa studiem oferta .

Principii de bază în design

Oricine poate să înveţe tehnicile creării unei pagini Web. Şi oricine poate să creeze o pagină
Web urâtă. Totuşi singurul motiv pentru care atâtea persoane realizează pagini web slabe este faptul
că nu cunosc principiile de baza ale designului. Noţiunile de ―interfaţa‖ şi ―navigare‖sunt
importante în realizarea unui design atrăgător , dar necesită şi un pic de gândire şi planificare.
Conceptele utilizate sunt lucruri foarte simple, care vor schimba rapid şi cu uşurinţa banalele pagini
Web, în pagini cu aspect mult mai profesionist.
Cele patru principii de bază, care permit ca o pagina Web să arate clară, ordonată şi profesionistă
sunt:
 alinierea;
 proximitatea;

136
  repetarea;
 contrastul.
Acestia sunt factorii de baza ai oricarei lucrari tiparite pe ecran sau altundeva.

1. Aliniere

Alinierea înseamnă ca elementele de pe pagina sunt aliniate unele in raport cu celelalte. Lipsa
alinierii este principala problema de pe paginile Web, aceasta reprezintă o problema importanta si
pe paginile tipărite, insa pare si mai prezenta si mai dezastroasa pe paginile Web. Nimic nu trebuie
aşezat la întâmplare pe pagina. Se creează un aspect curat, sofisticat si proaspăt al paginii daca
fiecare element are o legătura vizuala cu un alt element de pe pagina.
Alinierea elementelor după latura stânga, dreapta sau centrat trebuie sa urmeze o anumita regula, si
anume:
Alegeti UNA. Se alegi o singură aliniere care se utilizează pe toata pagina.
 Daca se optează a se alinia textul de baza în stânga, nu se pune titlul pe centru;
 Daca se aliniază centrat o parte din text, atunci se aliniază centrat peste tot.
 Nu amestecaţi alinierile.
Acest singur principiu va modifica radical aspectul paginilor.
Se pot face alinieri verticale orizontale si centrale.

O aliniere centrala se poate spune ca este :

 echilibrata;
 simetrica;
 calma;
 oficiala.
Aliniind o parte din text la stanga, o parte la dreapta si o parte centrat, se creaza senzatie de
dezordine si se transmite impresia de amatorism.
Daca se aliniază textul si imaginile, este bine sa îndepărtam textul de marginea stânga. Este obositor
si distrage atenţia sa dam cu ochii de marginea stânga a paginii browserului de fiecare data când
trecem la rândul următor. Cand decalam text (operaţie de ―indentare‖), se poate face si din partea
dreapta, împiedicând formarea rândurilor de text lungi si dificil de citit.

Text pe butoane neglijent realizat (vezi figura de mai sus)

Alinierea orizontala este la fel de importanta ca si cea verticala. Este important sa vedeti butoane
ca in exemplul de mai sus, in care literele nu se aliniaza pe orizontala. Aceasta deplasare
―sus/jos/sus/jos‖ face ca toata manseta sa arate dezordonata. De aceea, pe langa alinierea verticala
trebuie sa fim atenti si la alinierea orizontala a butoanelor si legaturilor.

Text pe butoane corect realizat (vezi figura de mai sus)

137
Literele stau pe o linie invizibila numita ―linie de baza‖. Manseta de legaturi este mai ordonata si
mai organizata daca aliniem tot textul pe aceeasi linie de baza,. In majoritatea software-urilor de
creatie pentru Web exista un buton pentru alinierea dupa linia de baza, de obicei in specificatiile
pentru tabele.

Formular incorect realizat din punct de vederea al webdesign-ului (vezi formularul de mai
sus)
Formularul acesta incepe excelent; exista cateva alinieri foarte bune, bine definite, dar si locuri in
care textul pare sa fi fost trantit aleatoriu pe pagina.
Aliniere verticala in partea laterala a formularului lasa de dorit. Consolidam aspectul paginii,
aliniind celalalte elemente dupa aceasta linie.
Totul trebuie sa aiba un motiv pentru a-si justifica locatia deoarece, nimic nu trebuie plasat arbitrar
pe pagina. Nu azvarlim pur si simplu elementele si vedem cum si unde se lipesc. Trebuie sa putem
explica motivul pentru care un element se afla in acel loc.
O pagina, poate sa fie instantaneu folosita, prin alinierea tuturor elementelor dupa o latura si pagina
arata mult mai organizata. Daca lucrurile sunt organizate, ele comunica mai bine.
Alinierea nu inseamna ca totul este aliniat dupa aceeasi latura. Inseamna pur si simplu ca totul are
aceeasi aliniere – fie lipit la stanga, fie lipit la dreapta, fie centrat.
Cand o margine buna se repeta, ea castiga in forta.

138
Formular corect realizat din punct de vederea al webdesign-ului (vezi formularul de mai sus)
Mai sus am dat un mod de aliniere optim, pentru formularul creat anterior. Se observa linia verticala
dupa care se aliniaza casutele text, checkbox sau cea de submit. Foirmularul arata mult mai bine.

2. Proximitatea

Proximitatea se refera la relaţiile dintre elemente, cand acestea sunt foarte aproape. Pe o
pagina componentele aflate in legătura cu altele trebuie sa fie grupate. Daca anumite componente se
afla in apropierea altora, ele devin o singura unitate d.p.d.v. vizual, astfel informaţiile pot fi
organizate mai bine si permite astfel sa dispară orice confuzie.
Se pare ca exista o frica fata de spaţiu liber. Pagina pare neorganizata, daca elementele de
machetare sunt împrăştiate peste tot, fiind posibil ca informaţia sa devina mai greu accesibila.
Principiul proximităţii spune ca trebuie sa se grupeze componentele aflate in legătura, sa fie mutate
mai aproape unele de altele, a.i. sa fie percepute ca un grup unitar, nu ca o grămada de elemente
fără legătura. Componentele si grupurile de informaţii care nu au legătura unele cu altele nu trebuie
sa se afle in proximitate (vecinătate).
Dorim sa realizam o carte de vizita care cuprinde 5 elemente (componente ) separate (vezi
figura de mai jos). In acest caz ochiul se opreşte de cinci ori. Ochiul începe sa citească in mijloc,
deoarece textul este bold.
Daca complicam problema, adică mai îngroşam alte elemente vom vedea ca ne vom plimba
privirea intre cuvintele îngroşate.
Proximitatea sau apropierea, înseamnă o relaţie.
O problema a cărţii de vizita anterioare este faptul ca nici una dintre componente nu pare a fi in
legătura cu alta. Dar daca fac o rearanjare a componentelor de pe cartea de vizita aceasta arata cu
totul altfel., componentele care au o legatura intre ele sunt grupate. Aceste componente sunt mai
aproape unele de altele (vezi figura de mai jos).

139
 VICTOR GABRIEL
DIRECTOR S.C. ..........

Str. Leului nr.123

Brasov
(0268) 956419
Uneori, atunci când se grupează componentele foarte apropiate, este nevoie sa se modifici
cate ceva, de exemplu, mărimea, ponderea sau aşezarea textului ori a desenelor.
Componente aflate in apropiere unele de altele devin o unitate vizuala, nu trebuie organizate ca
unităţi separate. Deci componentele cu legătura între ele trebuie grupate împreuna.
Principiul proximităţii are ca scop de baza organizarea paginii.
Dacă pe pagina exista mai mult de trei pana la cinci componente, trebuie văzut care dintre
elementele separate pot fi grupate, mai apropiat, pentru a deveni o unitate vizuale.
Proximitate nu inseamna ca totul este apropiat, ci ca elementele care sunt legate din punct de
vedere al semnificatiei lor, intre care exista un fel de relatie privitoare la ceea ce comunica, trebuie
sa fie conectate si vizual

Informatia dintr-o pagina trebuie mai intai grupata din punct de vedere al semnificatiei, apoi asezata
din punct de vedere fizic pe pagina. Informatia secundara trebuie sa fie mai distantata, astfel icat sa
se vada ca este vorba despre o completare a informatiei principale.

3. Repetiţia

Principiul repetiţiei spune ca anumite părţi ale machetării trebuie repetat în întreaga
lucrare. Se poate repeta de exemplu un font îngroşat, o linie groasa, un anumit tip de marcaj, un
element de design etc. Poate fi orice element care poate fi recunoscut de vizitator.
Reluam cartea de vizita şi organizam informatia altfel (vezi figura de mai jos).
Observam ca dupa ce am privit informatia de aceasta carte de vizita, ochii raman agatati de nume,
deorece este ingrosat si subliniat.
Dar totusi avem senzatia de neterminare. Urmatoarea figura prezinta aceiasi carte de vizita dar in
care am ingrosat si ultima informatie, astfel ochiul se uita la nume si la numarul de teledon.

VICTOR GABRIEL
DIRECTOR S.C. .......

140

Str. Leului nr.123

 VICTOR GABRIEL
DIRECTOR S.C. .........

Str. Leului nr.123

Brasov
( 0268 ) 956.41.93

4. Contrastul

Contrastul este cea mai eficienta cale de a adauga valoare vizuala paginii noastre.
Principiul contrastuluispune ca daca doua componente nu sunt exact la fel, atunci trebuie sa fie
complet diferite.

141
Regula de „aur‖ in utilizarea contrastului spuna ca pentru a fi eficient, contrastul trebuie sa fie
puternic.
Contrastul poate fi creat in mai multe moduri, de exemplu punem in contrast:
 un font mare cu unul mic;
 un font elegant cu unul ingrosat;
 o culoare rece cu una calda;
 un element orizontal ( ex. un rand lung de text) cu unul vertical (ex. o coloana de text inalta
si ingusta);
 randuri cu spatii multe intre ele cu randuri dese;
 un desen mare cu unul mic.

Atentie nu putem pune in contrast maro inchis cu negru sau un font de 14 puncte cu unul de 16
puncte.
Fie un Anunt pentru obtinerea unei burse Socrates in cadru Facultatii de MI. Sunt prezentate doua
variante. Se observa ca ambele variante contin aceleasi informatii doar ca al doilea anunt contine
mai mult contrast si ne uitam cu mult mai multa placere la cel de al doilea anunt.

BURSE SOCRATES 2007 !

Conditii de aplicare
Integralist
Depunere dosar care sa cuprinda : CV, Scrisoare de intentie, situatia scolara
Participare la testul de limba straina

Termen limita de depunere dosar la Decanatul Facultatii MI: 14.04.2007

Universitati partenere:
University Oldenburg
University Dortmund
University of Applied Sciences Fulda,
University of Applied Sciences Wiesbaden,
University of Applied Sciences Mittweida

Contrastul in formularul modificat este evident.

Am folosit un font mai puternic, am ingrosat titlurile.
Fontul folosit l-am repetat si in titlul paginii.
Titlul l-am transformat din majuscule in litere mici si astfel am avut posibilitatea sa folosesc o
dimensiune mai mare a fontului, pe care l-am ingrosat.

142
Totodata am scris titlul cu alb pe fond negru (banda neagra). Astfel am marit contrastul.
Contrastul nu numai ca face pagina mai atractiva, ci si clarifica scopul si organizarea documentului.

Bibliografie

 Mitchell, Scott, Cum să creezi un site web, Editura TEORA, 2009

 McFedries, Paul, Crearea paginilor web, Editura ALL, 2003
 Williams, Robin, Design pentru WEB, Editura CORINT, 2003
 Dave Taylor, Crearea paginilor Web cu HTML4, Editura Teora, Bucureşti, 1999
 Christian Crumlish, Primii paşi în Internet, Editura All, Bucureşti, 1999

143
 Capitolul XV. PROCESAREA IMAGINILOR, CREAREA DE ANIMAŢII ŞI FLASH-URI
Avram Călin

1. Pregătirea noului sit

Macromedia Dreamweaver 8 este un editor HTML care ne permite crearea paginilor şi

lucrul cu imagini sau elemente multimedia într-un mediu vizual şi/sau al codului. De asemenea,
acesta oferă instrumente şi pentru managementul şi menţinerea siturilor web.
Una din cele mai mari provocări ale authoring-ului în HTML este creşterea rapidă a
fişierelor hipertext, imaginilor şi celor multimedia. Caseta de dialog Site Definition din
Dreamweaver nu configurează doar un sit pentru dezvoltare ci şi activează facilităţile de
management a fişierelor şi chiar cele de publicare pe web.

Dreamweaver 8 permite, de asemenea, lucrul cu elementele dezvoltate în Fireworks.

HTML-ul Fireworks exportat anterior poate fi importat într-un document Dreamweaver doar printr-
un clic pe un buton.
Vom seta un sit în acord cu planul sitului şi preferinţele de authoring. Odată setat acest sit,
vom crea o pagină generică care o vom putea utiliza ca template pentru toate paginile ulterioare.

Definirea unui sit static în Dreamweaver

Vom defini situl în Dreamweaver folosind Site Manager. Vom reconstrui întregul design pe
baza slice-urilor exportate în Fireworks şi vom crea paginile individuale pentru situl Fruits Valley.
1. copiem toate fişierele necesare în /var/www/fruits_valley.
2. deschidem Dreamweaver. Din meniu alegem Site>Manage Sites

144
 Caseta de dialog afişează toate siturile definite împreună cu o serie de opţiuni.
Când definim un sit, Dreamweaver ţine cont de directorul rădăcină al sitului (directorul care conţine
toate fişierele din sit) şi defineşte fiecare element din sit. Putem crea, muta şi şterge fişiere din
managerul de situri Dreamweaver. Putem ulterior verifica dacă legăturile către alte documente sunt
actualizate corect şi dacă nu există legături moarte.
3. Clic pe New din caseta de dialog Manage Site şi vom selecta Site din caseta drop-down.
4. Clic pe tab-ul Advanced din caseta de dialog Site Definition.
5. în categoria Local Info a casetei de dialog Site Definition, numim situl fruits_valley. În
câmpul Local root folder ne deplasăm până la z:\var\www\fruits_valley\.
Navigăm până la subdirectorul cu imagini din directorul fruits_valley. Lăsăm celelalte
opţiuni implicite.

Directorul rădăcină este un concept important. Toate fişierele sitului sunt localizate în acest
director (posibil în subdirectoare) şi sunt definite în relaţie cu acest director.
6. Selectăm categoria Remote Info.

145
 Putem specifica informaţia pe care Dreamweaver o are nevoie pentru a accesa situl de la
distanţă din categoria Remote Info, care este serverul web pe care situl va fi publicat. Alegem o
metodă de acces din meniul Drop-Down Access: reţea, FTP, SFTP şi altele.

7. clic pe butonul OK
Printr-un clic pe butonul OK, Dreamweaver a creat un cache pentru situl nostru (un fişier
care conţine informaţii privitoare la numele şi locaţia fişierelor şi directoarelor.
8. clic pe Done în caseta de dialog Manage Sites. Site-ul este acum vizibil în panoul Files
care poate fi accesat si din Window>Files.
9. studiaţi structura de directoare
Când începem un nou site trebuie să creăm directoare pentru a stoca tipuri diferite de
conţinut: imagini, CSS, Flash şi alte componente. Pe lângă directorul cu imagini va exista şi unul
cu imaginile sursă din Fireworks unde vom plasa fişierele PNG originale (images_source).
Directorul text_files va conţine scripturile sursă. Aceste fişiere text pot fi scrise în orice procesor
de texte şi vor fi convertite în HTML, Flash sau alt format. Directorul CSS este utilizat pentru
stilurile sitului.

Definirea unei noi pagini HTML

1. File>New>Basic Page>HTML pentru a crea un nou document.
2. Verificăm dacă DTD-ul este XHTML 1.0 Transitional şi clic pe create.

146
 Putem crea pagini pe baza naturii paginii (de exemplu pagină statică, pagină dinamică,
structură de cadre) sau pe baza template-urilor din alte situri. XHTML (Extensible Hypertext
Markup Language) este reformularea HTML conformă cu sintaxa XML. Utilizarea XHTML
asigură compatibilitatea viitoare a paginilor web. Spre deosebire de HTML, XHTML este puţin mai
mult structurat în privinţa modului de scriere (de exemplu <P> şi <p> sunt ambele acceptate în
HTML dar în XHTML este acceptat doar al doilea) şi toate etichetele trebuie închise.
Pentru a face un document HTML conform XHTML, vom apela la File>Convert>XHTML.
3. exploraţi mediul Dreamweaver pentru a deveni familiar cu acesta (panouri, inspectors,
ferestre).
Insert bar – butoane ptr introducere obiecte (imagini, tabele, layere). Fiecare obiect este o
piesă din codul HTML care ne permite setarea diverselor atribute a obiectului.
Document toolbar – butoane cu opţiuni de vizualizare a ferestrei document
(Design view, Code view şi Split view).
Property Inspector – vizualizare şi schimbare proprietăţi ale obiectului selectat Tag selector
– afişează ierarhia etichetelor şi permite selectarea etichetei şi conţinutului.
Panel Groups – cele din dreapta > panoul Files

147
 4. File>Open şi deschidem template.htm. File>Save As şi îl numit fruitsvalley_template. În
bara cu instrumente a documentului redenumim titlul implicit al documentului din template.gif în
Fruits Valley Template.
Titlul apare în bara de titlu a ferestrei document din Dreamweaver şi în bara de titlu a
browserului, dar şi în pagina rezultat a motoarelor de căutare.

Titlul poate fi schimbat şi din caseta de dialog Page Properties (Modify > Page
Properties).
5. comutăm pe Code View din partea stângă de barei cu instrumente a documentului. Split
View afişează atât codul cât şi partea vizuală.

6. ne deplasăm la începutul documentului, selectăm şi ştergem linia de comentarii (<!--

saved from url). Comentariile (<!-- comentariu -->) sunt utilizate de dezvoltatori pentru a realiza
comentarii în paginile lor pentru ai ajuta pe parcursul programării.
7. alegem File>Convert> XHTML 1.0 Transitional
Va apare o casetă de dialog care ne avertizează că două imagini (logo şi bara de navigare)
nu au atributele alt. Vom rezolva acest lucru imediat.

148
 8. clic pe butonul Design View din bara cu instrumente document pentru a reveni în modul
proiectare. Clic pe logo-ul Fruits Valley şi din Property Inspector specificăm la Alt : Fruits Valley
Logo. Similar procedăm şi cu navbar.
9. salvăm fruitsvalley_template.html.

2. Crearea unui sit atractiv, uşor de menţinut, folosind Macromedia Dreamweaver,

Fireworks şi Flash

Macromedia Studio 8 este principalul pachet de dezvoltare al aplicaţiilor web. De la

proiectarea elementelor grafice la dezvoltarea aplicaţiilor web de e-commerce care folosesc baze de
date, Studio 8 oferă instrumente puternice pentru proiectanţii de elemente grafice, pentru cei
orientaţi pe cod dar şi pentru programatorii multimedia.
Pentru crearea acestui sit, vom proiecta elementele grafice şi layout-ul în Macromedia
Fireworks 8 înainte de a construi întregul sit web în Dreamweaver 8. În final, vom apela la Flash
pentru a construi anumite elemente video şi animaţii pentru sit.
Primul proiect la care vom lucra este situl web pentru o firmă fictivă numită Fruits Valley.
Vom proiecta machetele paginilor, împreună cu CSS-ul aferent din care vom genera celelalte pagini
ale sitului. Vom folosi Flash pentru a dezvolta un film interactiv şi un scurt clip video.
Primul lucru pe care îl vom crea este logo-ul Fruits Valley (va fi în stânga) şi elementul
grafic de reclamă (din dreapta).

Fireworks
Pregătirea graficii
Elementele grafice sunt de obicei primele lucruri care se crează când începem să lucrăm la
un sit web, deoarece influenţează aspectul global al sitului proiectat şi vom avea în vedere
următoarele aspecte:
- schema de culoare;
- elementele de interfaţă (cum ar fi barele de navigare) şi
- layout-ul.
Fireworks permite după crearea elementelor grafice optimizarea acestora pentru web prin
reducerea dimensiunii fişierelor şi menţinerea calităţii vizuale de ansamblu. De asemenea Fireworks
este un instrument excelent pentru proiectarea layout-ului paginii în ansamblu şi poate fi folosit ca
bază pentru întregul design al sitului web.
Tehnicile pe care le vom folosi pentru început sunt:
- trasarea formelor (shapes) şi aplicarea marginilor (strokes), umplerilor (fills) şi texturilor
- (textures);
- aplicarea şi formatarea textului;
- editarea elementelor grafice de tip bitmap, respectiv a unei fotografii digitale;
- utilizarea unei măşti şi utilitarului Dodge pentru a retuşa o fotografie digitală;
- aplicarea filtrelor Fireworks pentru a crea efecte de umbrire (drop shadows);

Trasarea formelor pentru un logo

Vom trasa anumite forme care vor fi folosite ca fundal pentru logo-ul Fruits Valley. Grafica
digitală se împarte în două categorii: bitmap (sau raster) şi vectorială. Grafica bitmap este compusă
din matrici de miliarde de culori ale punctelor individuale. Fiecare punct reprezintă o singură
culoare (de la 1/72 la 1/600 dintr-un inch) şi nu pot fi percepute individual.

149
Grafica vectorială presupune folosirea unor formule matematice care descriu linii, curbe şi forme.
Crearea unui element grafic bitmap (numită şi crearea unei picturi), implică colorarea
pixelilor. Crearea unei imagini vectoriale (numită şi desenare), constă în reprezentarea grafică a
punctelor pentru crearea obiectelor (numită şi paths) şi specificarea modului în care marginile (sau
strokes) unui obiect vor apare dar şi cum va apare umplerea.
Pentru realizarea unor forme simple, cum ar fi dreptunghiuri, steluţe şi linii curbe, grafica
vectorială este de obicei superioară celei bitmap, deoarece grafica vectorială necesită mai puţine
date pentru reprezentarea elementului grafic (şi va duce la un fişier mai mic ca dimensiune) şi sunt
mult mai uşor de modificat şi redimensionat. Textul, logo-urile şi desenele tehnice sunt de obicei
imagini vectoriale.
Pentru imagini complexe, în special fotografii digitale, cantitatea de detalii este atât de mare
încât vectorii nu pot reprezenta efectiv imaginea, bitmap fiind superioară.
Fireworks dispune de două programe în unul: lucrează cu imagini vectoriale
şi bitmap. Când creăm imagini în Fireworks, majoritatea vor fi vectoriale: trasăm
forme, linii şi introducem text. De exemplu, un buton din bara de navigare este de
obicei un dreptunghi, oval sau altă formă geometrică, utilitarele vectoriale fiind
perfecte. De asemenea putem importa, modifica sau retuşa fotografiile preluate cu
camera digitală şi/sau scanate în Fireworks, acestea fiind invariabile în format
bitmap. Utilitarele de acest tip le găsim în Fireworks în panoul Tools la secţiunile
Bitmap şi Vector (vezi Figura 1).
Pentru a crea imagini (sau elemente grafice într-o compoziţie), vom utiliza
instrumentele de desen vectoriale. Pentru a edita imaginile existente, în special
fotografii, vom utiliza instrumentele de editare de tip bitmap. În momentul în care
dorim să optimizăm imaginile pentru web, le vom exporta într-un format grafic
suportat (de obicei GIF sau JPEG, care sunt formate bitmap).
Sa revenim la crearea formelor din fundalul logo-ului care presupune
folosirea de imagini vectoriale. În primul rând vom crea această formă de o anumită
dimensiune, şi vom stabili poziţia acesteia. Ulterior le vom îmbunătăţi prin
aplicarea de margini, umpleri şi texturi.

Paşii necesari pentru crearea logo-ului sunt:

1. deschidem Fireworks şi alegem Create New Fireworks File;
2. în fereastra de dialog New Document vom specifica 120 pixeli pentru
lăţime şi 120 pixeli pentru înălţime. Vom păstra rezoluţia implicită de 72 pixeli/inch
(este standard pentru grafica pe ecranul calculatorului) şi Canvas Color alb (vezi
Figura 2);

150
 Crearea unui nou fişier

3. după clic pe OK, va apare canvas-ul care marchează marginile imaginii.

Canvasul marchează graniţele imaginii. Orice punem în canvas va apare în imagine când o
vom exporta. Putem stoca imaginea în zona gri (numită workspace –spaţiu de lucru-), dar orice vom
plasa în spaţiul de lucru nu va fi vizibil atunci când imaginea va fi exportată. De notat că imaginea
cu logo-ul este destul de mică. Ţinând cont că un inch are 72 pixeli şi imaginea are doar 120x120
pixeli, dimensiunea finală a imaginii nu ar trebui să ne surprindă.

Canvas
4. alegem File > Save şi salvăm fişierul pe disk cu numele logo.png

151
 5. Selectăm instrumentul Elipse prin apăsarea şi menţinerea butonului mouse-ului pe
utilitarul Rectangle din bara cu instrumente Tools, până când va apare un meniu pop-up cu opţiuni
adiţionale. Vom executa clic pe utilitarul Ellipse în acest meniu. Putem comuta între instrumentele
shape folosind şi o scurtătură apăsând tasta U. Instrumentul Ellipse poate fi utilizat pentru a trasa
elipse şi cercuri perfecte.
6. Menţinem apăsată tasta Shift după care menţinem butonul din stânga al mouse-ului apăsat
şi tragem în diagonală pe canvas un mic cerc.
Menţinerea apăsată a tastei Shift pe măsură trasării unei anumite forme determină o
constrângere a acesteia. Elipsele sunt modificate la cercuri perfecte, în timp ce dreptunghiurile sunt
modificate la pătrate perfecte. Această tehnică numită constrângere prin Shift, extinde şi alte
instrumente în aceeaşi manieră. De exemplu, când menţinem apăsată tasta Shift împreună cu
instrumentul Line liniile sunt modificate la un unghi de 45 de grade relativ la canvas.
În funcţie de setările pe are le dorim, formele (shapes) pot avea o umplere (fill) şi/sau o
margine (stroke). Setarea implicită este o umplere cu gri fără margine. Atât timp cât putem vedea
cercul pe care îl trasăm, umplerea şi marginea nu este importantă pentru moment, o putem schimba
ulterior.
În primul rând vom stabili dimensiunea şi locul de plasare a cercului. Putem redimensiona
obiectele în Fireworks în două moduri. Putem redimensiona un obiect în mod vizual folosind
utilitarul Scale din bara cu instrumente Tools sau, dacă ştim exact cât de mare va fi acel obiect îl
putem redimensiona cu o precizie numerică utilizând Property Inspector.

Elipsă

7. Vom selecta cercul şi vom schimba lăţimea (W) şi înălţimea (H) la 37 din colţul din
stânga jos al lui Property Inspector. Repoziţinăm şi elementul grafic în colţul din stanga sus al
canvas-ului prin specificarea distanţei faţă de colţul din stânga (X) la 1 şi a distanţei faţă de sus (Y)
la 1. Vom realiza această redimensionare şi repoziţionare în mod numeric. Într-o situaţie normală de
proiectare, vom descoperi dimensiunea adecvată şi poziţionarea în mod vizual prin încercări şi
erori.

152
 Ajustarea cercului

Imaginea finală va conţine cinci cercuri şi în continuare vom crea restul cercurilor.
8. După ce am selectat cercul, alegem Edit>Copy şi apoi Edit>Paste de patru ori.
După terminarea acestui pas, ecranul nu arată cu mult diferit deoarece Fireworks a aplicat
fiecare copie deasupra originalului.
9. Utilizăm utilitarul Pointer din colţul din stânga sus al barei cu instrumente Tools pentru a
trage unul dintre cercuri la dreapta. Vom utiliza utilitarul Scale şi observăm că apar în mod automat
anumite posibilităţi de transformare.

153
 Instrumentul Scale

Tragem de unul din colţurile care ne permit transformarea până când cercul ajunge la
dimensiunea care se poate observa în figura următoare:

Dimensiunea cercului

Dezactivăm instrumentul transform printr-un clic pe instrumentul Pointer şi tragem cercul în

poziţia din figura anterioară.
Prin tragerea efectuată cu instrumentul Transform realizăm scalarea obiectului selectat.

154
 Dacă tragem de un colţ, obţinem scalarea în două direcţii (stânga-dreapta şi sus-jos). Dacă
tragem din mijloc obţinem scalarea într-o singură direcţie (stânga-dreapta şi sus-jos). Atunci când
tragem de un colţ, Fireworks menţine automat aspectul obiectului. Cu alte cuvinte dacă scalăm cu
20% pe orizontală vom scala şi cu 20% pe verticală.
10. Repetăm pasul 9 până când cele cinci cercuri sunt redimensionate şi poziţionate ca în
figura următoare, după care salvăm fişierul:

Redimensionarea şi repoziţionarea celor 5 cercuri

O modalitate uşoară şi precisă de repoziţionare a obiectelor implică utilizarea tastelor săgeţi.

Aplicarea culorilor şi texturilor

Am creat cinci obiecte pentru logo care sunt gri închis şi nu prezintă mult interes, mai ales
pentru un site cu pretenţii. Anterior am menţionat că atunci când lucrăm cu elemente grafice
vectoriale, etapele necesare sunt crearea, structurarea, scalarea şi poziţionarea obiectelor şi în final
trebuie să le facem să arate bine.
1. Selectăm toate cercurile prin alegerea Select>Select All. Vom aplica aceleaşi efecte vizuale la
toate cercurile simultan. Putem selecta obiecte multiple şi folosind utilitarul Pointer împreună
cu tasta Shift.

155
 Selectare obiecte

2. Schimbăm culoarea de umplere printr-un clic în caseta Fill Color din Property Inspector.
În caseta Color, selectăm o nuanţă de verde cu valoarea hexazecimală #669900.
Implicit, caseta Color afişează 216 culori din aşa numita paletă de culori Web Safe. Putem
obţine prin mixarea culorilor dintr-o paletă mai mult de 16.7 milioane de culori. Pentru a accesa
această paletă, vom executa clic pe butonul Sys Color Picker sau vom utiliza panoul de culori
Mixer. Pe măsură ce ne deplasăm peste paleta de culori cu cursorul (care se transformă într-un
eyedropper), valoarea culorii în hexazecimal este afişată în partea de sus a ferestrei pop-up.
Numărul culorii în hexazecimal este doar o modalitate simplă de a codifica succint culorile.
Monitoarele calculatoarelor afişează culorile prin mixarea uneia din 256 nuanţe de roşu,
uneia din 256 nuanţe de verde şi uneia din 256 nuanţe de albastru. (256x256x256 reprezintă mai
mult de 16.7 milioane menţionate anterior). Sistemul este simplu: primele două cifre reprezintă
nuanţa de roşu ...
În loc de a utiliza sistemul în baza 10, care necesită de la 1 la 3 cifre pentru fiecare valoare
(0 este o cifră, 255 sunt trei cifre), sistemul hexazecimal utilizează un sistem în baza 16. Astfel, în
loc ca fiecare cifră să fie cuprinsă în intervalul de la 0 la 9, ea va fi în intervalul de la 0 la F, unde A
reprezintă 10, B reprezintă 11, pâna la F, care reprezintă 15. Deoarece 16x16 este egal cu 256, două
cifre din sistem sunt capabile să reprezinte 256 variaţii diferite de culori. Astfel, valoarea #669900
semnifică ca valoarea roşie 66 reprezintă 102 (într-o scală de la 0 la 255), valoarea verde (99)
reprezintă 153 şi valoarea albastru (00) reprezintă 0. Culoarea rezultată este un verde adânc.

156
 Umplerea
Marginea trebuie stabilită implicit transparentă (se poate vedea în caseta Stroke Color din
Property Inspector). Pentru a verifica acest lucru clic pe butonul cu o linie roşie din zona ferestrei
pop-up Color.
3. Utilizăm Property Inspector pentru a schimba elementul Edge de la Anti-Alias (implicit)
la Feather. În câmpul care specifică cantitatea de umplere care este implicit 10 schimbăm la 3.
Marginile sunt acum în mod subtil mai plastice decât cele anterioare.

157
 Modificarea marginilor

De ce să utilizăm anti-aliasing? Să presupunem că avem un cerc verde pe un fundal alb.

Cele două regiuni sunt definite printr-o margine. O margine „tare‖ nu prezintă o tranziţie
între cele două regiuni; un pixel verde marchează sfârşitul cercului, şi, în apropierea lui un pixel alb
defineşte începutul unei regiuni din afara cercului. Din nefericire, marginile „tari‖ nu dau bine pe
un calculator şi tind să apară îndesate. O soluţie este utilizarea marginilor anti-alias (implicite în
Fireworks), care crează o subtilă tranziţie între regiunile din interiorul şi exteriorul formei. În acest
exemplu, Fireworks combină marginile verzi şi albe pentru crea o mică zonă de tranziţie prin pixeli
verzi pali. Feathering crează o tranziţie mult mai mare; putem specifica cât de mare va fi tranziţia
utilizând câmpul Feather Amount. Următoarea figură arată diferenţa între trei tipuri de margini, de
la stânga la dreapta: Hard, Anti-Alias şi Feathered.

4. utilizăm Property Inspector pentru a schimba cantitatea de textură de la 0 la 50. Texturile

sunt o facilitate excelentă a graficii vectoriale Fireworks. De obicei, grafica vectorială este
caracterizată prin regiuni de culori netede şi solide. Această caracteristică este bună pentru logo-uri
curate (cum ar fi inelele olimpice sau logo-ul de la Pepsi), dar grafica vectorială poate fi şi mai
puţin naturală. Texturile Fireworks oferă designerilor puterea de a crea imagini grafice care au o

158
apariţie mult mai naturală. În exemplul nostru am utilizat textura Grain, dar pot fi experimentate şi
alte tipuri de texturi (recomandate sunt Grass, Chiffon, Oilslick, Parchment, Swirls, and Metal).

Modificarea texturii

5. În partea dreaptă a lui Property Inspector, diminuăm opacitatea de la 100 (implicit

complet opac) la 50. Salvăm fişierul. Opacitatea ne permite specificarea transparenţei unui obiect.
La valoarea implicită de 100, fiecare obiect din spatele obiectului selectat este în totalitate obscur.
La o opacitate de 0, obiectul este în întregime transparent. Valoare dintre face obiectul translucid.
Vom diminua opacitatea la 50% pentru moment, pentru ca cercurile să pară mai subtile şi pentru a
se potrivi cu fundalul.

159
 Modificarea opacităţii

Adăugarea textului

Pe acest fundal deja creat putem adăuga un anumit text. Textul în Fireworks este un fel de hibrid
între modul de lucru al textului în procesoarele de texte şi modul în care Fireworks interpretează
liniile vectoriale şi formele.
1. selectăm instrumentul Text reprezentat prin iconiţa A din secţiunea Vector din bara cu
intrumente Tools. Odată ce acest instrument este selectat, Property Inspector dezvăluie opţiunile de
formatare text, inclusiv tipul fontului, dimensiunea, înclinat sau cursiv, alinierea ... Putem accesa
instrumentul Text utilizând scurtătura:T.

2. utilizăm Property Inspector pentru a schimba fontul la Arial Narrow, dimensiunea 26 şi

culoarea textului la un gri de mijloc (în hexazecimal #999999). Vom formata textul după ce îl
creăm. Tipul text, ca orice formă vectorială, poate avea o margine şi o umplere. Implicit, în
Fireworks, ca şi în majoritatea aplicaţiilor, culoarea textului este specificată ca umplere şi textul
fară margine (sau mai precis cu margine transparentă).
Textul va fi Fruits Valley, dar deoarece vom formata F si V într-un mod mai special, le vom
separa. Când comutăm temporar pe instrumentul Pointer, putem scrie „alley‖ în caseta text proprie.
Putem formata global fiecare cuvânt şi poziţiona pe fiecare individual.

160
 Adăugarea textului

3. utilizăm instrumentul Pointer pentru a selecta caseta cu F. În Property Inspector,

schimbăm fontul la Georgia, specificăm dimensiunea la 50, Bold, culoarea #FF9900 (portocaliu
deschis). În caseta cu V fontul Georgia, culoarea #669900 dar nu Bold.
Acum design-ul are două culori principale utilizate în sit.
4. utilizăm instrumentul Pointer pentru a repoziţiona blocurile de text, pentru a apare ca în
figura următoare şi salvăm.

161
 Figura 15: Repoziţionarea textului

Aplicarea efectelor

Vom utiliza filtrele speciale Fireworks pentru a adăuga umbră literelor F şi V în logo.
Filtrele pot fi aplicate atât obiectelor vectoriale cât şi bitmap. Putem adăuga efecte imediate prin
filtre cum ar fi: shadows, glows, bevels (pentru efecte ale butoanelor), embossing ...
1. Utilizam instrumentul Pointer pentru a selecta F. Clic pe Filters şi alegem butonul Preset
(+) din Property Inspector. Va apare un meniu pop-up cu diferite categorii de filtre.

2. Din acest meniu alegem Shadow and Glow> Drop Shadow. Din meniul pop-up care va
apare schimbăm distanţa de la 7 la 5 şi culoarea cu cea a literei J (#FF9900). Clic oriunde pe
canvas pentru a aplica schimbările

162
F are acum o umbră portocalie care sporeşte interesul.
3. Similar vom proceda şi cu litera V. (Drop Shadow, Distance – 5, Color - #669900).

Logo-ul Fruits Valley

A doua imagine pe care o vom adăuga este o fotografie. Deoarece reclama va mixa text şi o
fotografie, vom proiecta ambele elemente cu grijă pentru a ne asigura că va fi o imagine de calitate.
1. deschidem apple.jpg. Imaginile atractive sunt de obicei create utilizând elemente sursă de
calitate cum ar fi această fotografie.

163
 Eventual, reclama va dispune de un text peste fotografie. Dar, dacă vrem să adăugăm text în
acest moment, textul va fi greu de citit ceea ce nu este de dorit. În continuare vom forţa mărul în
fundalul imaginii; acesta va fi vizibil dar nu atât de frapant. Prima tehnică pe care o vom folosi va
implica utilizarea unei măşti. O mască apare atunci când o imagine sau formă este utilizată pentru a
dezvălui o alta.
Vom apela la un dreptunghi cu marginile şterse (feathered edges) pentru a evidenţia centrul
mărului şi pentru a realiza o umbră în jurul marginilor.
2. selectăm utilitarul Rectangle. Vom utiliza caseta Fill Color din secţiunea Colors a barei cu
instrumente Tools pentru a seta culoarea de umplere la alb (în hexazecimal #FFFFFF). Vom utiliza
caseta Stroke Color pentru a seta Stroke la none.

Evidenţierea centrului imaginii

164
 Când executăm clic în caseta Fill sau Stroke Color în secţiunea Colors din bara cu
instrumente Tools, va apare o paletă care conţine anumite mostre de culori. Mostra de alb va apare
în partea stângă, în timp ce mostra fără culoare (cu o bară roşie peste ea) va apare în apropierea
colţului din dreapta sus a casetei de dialog. Chiar dacă vom utiliza culoarea dreptunghiului ca
mască pentru mărul din imagine, culoarea acesteia este foarte importantă. Măştile utilizează până la
256 nuanţe de gri pentru a afişa/ascunde obiectul mascat. O mască neagră ascunde în totalitate
obiectul mascat; o mască albă scoate în evidenţă obiectul mascat în întregime; o mască gri
dezvăluie parţial obiectul de dedesubt. Prin specificarea faptului că dreptunghiul va fi alb, ne
asigurăm că orice va fi sub dreptunghi (odată ce a fost proiectat ca o mască) va fi în întregime
vizibil.
3. Vom trasa un dreptunghi peste măr, aşa cum se poate observa şi în figură.
4. Odată selectat dreptunghiul, din meniul derulant Edge din secţiunea Fill al lui Property
Inspector, schimbăm setarea la Feather şi cantitatea la 25. Dreptunghiul are acum margini
scămoşate (fuzzy), care va determina un efect progresiv, destul de plăcut, când va fi convertit la o
mască.

Modificarea marginilor dreptunghiului

5. Clic pe instrumentul Pointer. Menţinem apăsată tasta Shift şi clic pe imaginea cu mărul.
În acest moment, atât dreptunghiul cât şi fotografia vor fi selectate. Putem verifica acest lucru prin
conturul albastru care înconjoară fotografia şi cele patru colţuri albastre ale dreptunghiului.

165
 Selectarea obiectelor
6. Alegem Modify>Mask>Group a Mask. Dreptunghiul scoate în evidenţă acum fotografia
chiar dacă o acoperă în mare parte.

Crearea măştii

Fireworks ne permite să creăm măşti vectoriale sau bitmap. Aceasta este o mască vectorială,
deoarece obiectul care realizeză mascarea este un dreptunghi vectorial. Se pot crea efecte de
mascare impresionante prin utilizarea unei imagini bitmap pentru a masca o alta. Deoarece
Fireworks dispune de 256 umbre pentru mascare, un bitmap utilizat ca mască poate crea efecte de
compoziţie interesante. Fundalul are acum un fundal de tip tablă de şah, care indică un fundal
transparent. Noi vom folosi un fundal alb.
7. Alegem Select>Deselect. În Property inspector, utilizăm caseta Canvas Color pentru a
schimba culoarea canvas-ului de la transparent (cu o bară roşie peste ea) la alb. Fundalul tablă de
şah va dispare şi va deveni alb.

166
 Schimbare culoare canvas

8. Clic pentru a selecta masca şi utilizăm Property Inspector pentru a diminua opacitatea la
75%.
9. Apăsăm şi menţinem apăsat butonul mouse-ului peste instrumentul Blur din bara cu
instrumente Tools (secţiunea Bitmap), până când va apare un submeniu. Din acest submeniu,
selectăm instrumentul Dodge. Din Property Inspector, schimbăm dimensiunea (Size) la 26.

Aplicarea Dodge pentru estompare

167
Instrumentul Dodge este un utilitar bitmap care ne permite ‖pictarea‖ pixelilor la un nivel foarte
fin. Vom utiliza Dodge pentru a estompa mărul încă puţin, fără a degrada calitatea fotografiei.
Dimensiunea implicită, 13, este destul de mică şi din acest motiv mărim dimesiunea periei la 26,
pentru a aplica efectul rapid şi uniform.
10. Apăsăm şi tragem peste imagine, până când aceasta se luminează şi devine mai
estompată. Deşi nu este atât de colorată ca originalul, fotografia este încă atractivă.

Adăugarea textului
În acest moment, fotografia noastră este pregătită pentru a deveni imagine de fundal şi
putem adăuga şi formata textul.
1. selectăm utilitarul Text. Utilizăm Property Inspector pentru a seta fontul la Arial Narrow,
dimensiunea 14 şi culoarea textului la negru (în hexa #000000);
2. clic în fereastra Document şi specificăm: Excelent Fruits and Vegetables: the TASTE you
will never forget. Pe măsură ce scriem, textul se deplasează spre marginea dreaptă a canvas-ului şi
nu poate fi văzut;

Adăugare text
3. Clic şi tragem din colţul din dreapta jos a casetei text în jos şi la stânga, până când caseta
text este similară cu cea din figura următoare. Caseta text din Fireworks se extinde automat când
începem să scriem.

168
 Ajustare casetă text
4. Odată selectată caseta text specificăm alinere la dreapta şi schimbăm (distanţa) Leading la 24
px. Leading se referă la cantitatea de spaţiu între liniile text. În majoritatea cazurilor, distanţa între
paragrafele text este cu 20% mai mare decât dimensiunea fontului. Prin urmare, un font cu
dimensiunea 10 are o distanţă de 12 puncte. Numărul specificat de noi (32 pixeli) este puţin mai
mare de 20%. Acest lucru atrage atenţia asupra textului şi îl face mult mai uşor de citit, ceea ce este
de dorit pentru o reclamă.

Modificarea Leading
5. Utilizăm utilitarul Text şi selectăm cuvântul Excelent (vom folosi textul deja scris pentru
a introduce un nou obiect text peste acesta şi îl vom şterge pe cel anterior). Utilizăm Property

169
Inspector pentru a schimba culoarea la verde închis (#669900). Creştem dimensiunea fontului la
16.
Evidenţierea cuvintelor cheie este o altă tehnică de design importantă pentru reclame.
6. Selectăm cuvântul TASTE şi utilizăm Property Inspector pentru a creşte dimensiunea
fontului la 16 şi schimbăm culoarea la roşu închis (#993333). Acum, cele mai importante cuvinte
din reclamă s-au detaşat.
7. Redimenionăm caseta text şi apăsăm Enter după anumite rânduri dacă este necesar, pentru
a face textul să apară ca în figura următoare.

Finalizarea reclamei

8. Alegem File>Save As şi salvăm fişierul cu numele apple.png.

După aceasta va apare o casetă de dialog care ne solcită salvarea fişierului JPEG (care va
face fişierul iniţial neditabil) sau Save Fireworks PNG care va rămâne în întregime editabil.
Ulterior, împreună cu logo.png, vom optimiza şi exporta acest fişier pentru web.

Proiectare interfeţei paginii

Majoritatea paginilor web sunt compuse din elemente multiple, cum ar fi logo-uri, sisteme
de navigare text, imagini, multimedia şi formulare. Proiectanţii deseori apelează la Dreamweaver
pentru a proiecta layout-ul paginilor, dar acesta prezintă anumite limitări ale codului HTML
standard care pot stânjeni deciziile de proiectare şi experimentare. Fireworks este o alternativă
firească pentru proiectarea layout-ului. Deoarece fiecare element grafic din sit face parte dintr-un
canvas independent de alte obiecte, conţinutul este uşor şi precis de aranjat şi rearanjat. Crearea
rapidă a unor teme pentru un anumit client este uşor de realizat datorită interfeţei de optimizare
robuste şi diverselor facilităţi de export HTML.
Proiectarea întregului layout în Fireworks implică un anumit workflow:
- asamblarea diverselor elemente într-un document Fireworks;
- desprinderea (slice) paginii în piese individuale: bannere, elemente de navigare, zona
principală cu conţinut;
- optimizarea fiecărei piese pentru a obţine o impresie de înaltă calitate şi o dimensiune
mică a fişierelor;
- exportul paginii şi toate părţile ei componente pentru reasamblare în Dreamweaver.

170
 Pentru început, vom dezvolta întregul design al paginii în Fireworks, împreună cu logoul,
sistemul de navigare, banner-ul, conţinutul principal, reclama şi zona de subsol. Vom proiecta de
asemenea o schemă cu slice-uri pentru pregătirea procesului de optimizare şi export.

Crearea butoanelor
În acestă etapă vom crea butoane utilizând editorul de butoane din Fireworks.
Pe web, apariţia butoanelor de navigare se schimbă deseori în funcţie de acţiunile
utilizatorilor. Un clic pe buton, deplasarea mouse-ului pe un buton şi mutarea mouse-ului în afara
butonului poate schimba modul de apariţie a butoanelor. De exemplu, la deplasarea peste un buton
acesta se poate ‖aprinde‖; pentru a obţine acest efect, proiectanţii vor crea imagini separate pentru
a reprezenta fiecare mod diferit de apariţie a butonului (button state în Fireworks). Butoanele
Fireworks au următoarele stări:
- Up - implicit; apariţia versiunii butonului care apare de obicei când o pagină se încarcă;
- Over - apare când mouse-ului se deplasează peste zona activă a butonului;
- Down - apariţia butonului după ce utilizatorul execută clic; utilă pentru a indica pe care
pagină se află în acel moment utilizatorul (sau secţiunea vizitată);
- Over While Down - apariţia stării Down a butonului când cursorul este mutat peste acesta.
Stările cele mai comune ale unui buton sunt Up şi Over şi pot fi observate în figura
următoare:

Pe lângă crearea butoanelor pentru fiecare stare, este necesar şi un script pentru a indica
browser-ului să afişeze butonul corect, în funcţie de activitatea utilizatorului. Acest script este
realizat de obieci în JavaScript, un limbaj de scripting utilizat pentru controlul browser-ului.
Scriptul trebuie să ţină cont de fiecare buton grafic (care reprezintă starea) şi să răspundă
adecvat la un anumit eveniment. Fireworks face singur acest lucru; singurul lucru pe care trebuie
să-l facem este să creăm butoane funcţionale construind un buton simbol, folosind editorul din
Fireworks Button Symbol. Odată creat, Fireworks stochează butonul simbol în Library. Astfel,
putem crea câte instanţe (copii ale butonului simbol original) avem nevoie.
Butonul simbol pe care îl vom crea pentru sistemul de navigare conţine două stări: Up si
Over.
1. File>New (CTRL+N);
2. în fereastra de dialog specificăm 200 pentru lăţime şi 200 pentru înălţime, rezoluţie 72
pixeli/inch şi culoarea canvas-ului alb. Butonul pe care îl vom crea este mai mic decât canvas-ul
dar îl vom redimensiona ulterior; este indicat să avem mai mult spatiu de lucru;
3. File>Save>button.png
4. Edit>Insert>New Symbol (CTRL+F8) pentru a crea un simbol
5. în caseta de dialog Symbol Properties numim noul simbol nutrition şi selectăm tipul
Button.
Când dăm clic pe OK, Fireworks deschide automat editorul de butoane simbol. Editorul
permite crearea diferitelor stări ale butonului şi adaugă acest nou simbol la librărie (butonul poate fi
văzut din Window>Library).

171
 6. selectăm instrumentul Ellipse şi menţinem tasta Shift apăsată pentru a desena un cerc
perfect peste canvas.
7. utilizăm dimensionarea numerică din Property Inspector: W(24), H(24), X(-12) şi Y(-12);
Fill (#FFFFFF), Stroke Color (#CCCCCC). Setările numerice ne asigură de două lucruri: ne
asigură că cercul este de exact 24 pixeli în diametru şi că cercul este centrat pe canvas.
Coordonatele X şi Y reprezintă distanţa în pixeli de la colţul din stânga sus a imaginii faţă de
centrul canvas-ului. Pentru a ne asigura că imaginea grafică este centrată în canvas, jumătate din
pixeli trebuie să fie deasupra centrului (12) şi jumătate în stânga centrului (12).
9. din Property inspector, selectăm Stroke Option din categoria Stroke. În caseta de dialog
Stroke option, alegem Pencil ca tip de margine, 1-Pixel Soft la numele marginii şi 1 la dimensiune.
10. trasăm un nou cerc mai mare dar fără al atinge pe cel dinainte. Opţiunile Stroke vor fi
aceleaşi.

11. deschidem panoul Align: Window>Align care permite alinierea obiectelor cu precize pe
canvas.

172
 12. selectăm ambele cercuri alegând Select/Select All; clic pe Horizontal Center şi apoi pe
Align Vertical Center pentru a alinia cele două cercuri. Cercul mic va dispare după alinere;
13. seletăm cercul mare folosind instrumentul Pointer şi alegem Modify > Arrange > Send
to Back.
14. setăm coordonatele cercului al doilea: W(30), H(30), X(-15) şi Y(-15);

15. utilizăm instrumentul Text şi adăugăm NUTRITION sub cele două cercuri; font – Arial
Narrow, Size - 12, Font Color - #666666 şi aliniem la centru eticheta butonului. În final, setăm X(-
35), Y (21)

Din fericire, crearea stărilor rămase este uşoară, deoarece putem reulitiza ce am realizat.

Crearea stării Button Over

Până în acest moment am creat starea anterioară a butonului (starea Up). Vom dezvolta
starea Over a butonului în cele ce urmează. Starea Over apare când mouse-ul este deplasat peste
buton. Starea Over va avea acelaşi aspect ca starea Up, diferenţa constând în dimensiunea
cercurilor şi imaginea bitmap adiţională pe care o vom importa pentru a umple cercul din interior.
1. deschidem imaginea red_onion.jpg (o putem descărca folosind o căutare pe google
images ). http://images.google.com/imgres?imgurl=http://www.mercury-
appliances.co.uk/images/red_onion.jpg&imgrefurl=http://www.mercury-
appliances.co.uk/recipes.php%3Frecipe_id%3D4&h=399&w=420&sz=18&hl=en&start=12&um=
1&tbnid=YtiVoE0d4OxbiM:&tbnh=119&tbnw=125&prev=/images%3Fq%3Dred%2Bonion%26s
vnum%3D10%26um%3D1%26hl%3Den%26client%3Dopera%26rls%3Den%26sa%3DN
2. selectăm instrumentul Ellipse din bara cu instrumente Tools. Utilizăm Property Inspector
pentru a seta Stroke şi Fill la none. Menţinem apăsată tasta Shift şi trasăm un mic cerc în partea de
sus. După ce convertim cercul la o mască, culoarea marginilor şi cea de umplere nu vor fi vizibile.

173
 3. Odată cercul selectat, utilizăm Property Inspector pentru a schimba coordonatele W, H, X
şi Y la 36, 36, 1 şi 1. Anterior, am creat starea Up a butonului nutrition prin trasarea celor două
cercuri şi alinierea acestora utilizând panoul Align. Ceapa roşie trebuie să se potrivească în cercul
interior şi din acest motiv vom redimensiona cercul.
4. Comutăm pe instrumentul Pointer. Menţinem apăsată tasta Shift, selectăm atât cercul cât
şi fotografia. Alegem Modify > Mask > Group as Mask. În panoul Layers, clic pe imaginea
miniaturizată a măştii din layer-ul mască. În Property inspector, setăm tipul de mască la Path
Outline (nu Grayscale).

174
 Cercul scoate acum în evidenţă ceapa roşie chiar dacă acoperă fotografia. Path Outline
spune Fireworks-ului să neglijeze marginea şi umplerea cercului şi să se îndrepte doar spre
conturulformei însăşi. Drept rezultat, obiectul care maschează masca taie obiectul mascat.
Setareaalternativă (Grayscale) poate fi utilizată când îmbinăm două obiecte într-o mască şi nu
folosind unadin ele pentru a o tăia pe cealaltă.
5. Din meniul principal selectăm Select > Deselect. În Property Inspector clic pe butonul
FitCanvas. Aceasta face ca masca circulară să se potrivească perfect pe canvas fără nici un
spaţiuadiţional. Salvăm red_onion.png şi închidem fişierul.
6. Ne întoarcem la button.png şi dublu clic pe starea Up a butonului pe care l-am creat
anterior pentru a deschide editorul de butoane simbol. Clic pe tab-ul Over pentru a accesa mediul
de dezvoltare a stării butonului Over. În editorul pentru butoane simbol, fereastra document
afişează canvas-ul butonului, care este gol.
7. Clic pe butonul Copy Up Graphic. Deoarece majoritatea stărilor butonului sunt variaţii ale
butonului Up, butonul Copy Up Graphic este o modalitate convenabilă să copiem automat starea
Up a butonului şi să-l plasăm în canvas-ul stării Over în aceeaşi poziţie.
8. Selectăm cercul din exterior şi utilizăm Property Inspector pentru a schimba coordonatele
W, H, X şi Y la 41, 42, 21 şi 21. Selectăm cercul interior şi utilizăm Propery Inspector pentru a
schimba W, H, X şi Y la 36, 36, -18 şi -18. Starea Over trebuie să fie puţin diferită de starea Up şi
din acest motiv am efectuat o mărire pentru a face loc măştii cu ceapa roşie pe care am creat-o
anterior.
9. File>Import pentru a importa red_onion.png. După ce acest fişier va fi pe canvas (indicat
de cursorul în formă de L), plasăm masca cu ceapa roşie în interiorul cercului din mijloc. Putem
folosi tastele săgeţi sau setările X şi Y din Property Inspector pentru o poziţionare precisă a măştii.

În acest moment, masca cu ceapa roşie este plasată în cadrul centrului interior, ceapa roşie
fiind evidenţiată în cercul interior când mouse-ul se deplasează peste buton.
10. selectăm instrumentul Text din bara cu instrumente şi schimbăm culoarea butonului
NUTRITION la albastru-verde (#009966). Clic pe butonul Done pentru a închide editorul de
butoane simbol.
11. în button.png, clic pe tab-ul Preview din partea de sus a ferestrei document şi deplasăm
cursorul peste buton pentru a previzualiza stările Up şi Over. Salvăm button.png şi închidem.

175
 O altă variantă este să testăm documentele Fireworks folosind F12. Fireworks va genera o
pagină web temporară completă cu toate elementele grafice necesare şi JavaScript, permiţând
testarea în browser-ul implicit.
Temă: Realizaţi şi celelalte butoane - ABOUT US, PRODUCTS, RECIPES, NUTRITION,
FUNDAMENTAL, EVENTS

Bibliografie
 David Morris, CREAREA UNUI SIT WEB CU FLASH 8, Editura Rosetti, 2006
 Cosmin Vârlan, Macromedia FLASH, Editura Polirom, 2004
 Page, Khristine Annwn, Macromedia Dreamweaver 8. Pregătire direct de la sursa, Editura:
ALL, 2008

176
 Capitolul XVI. ELABORAREA DE PROTOTIPURI
Avram Călin

1. Ce este HTML?

HTML este un limbaj pentru a descrie paginile web.

HTML vine de la Hyper Text Markup Language. HTML nu este un limbaj de programare, este un
limbaj de marcare. Un limbaj de markup este un set de tag-uri de marcare. HTML utilizează
marcatori de marcare pentru a descrie pagini web

Tag-uri HTML

HTML tag-uri de marcare sunt de obicei numite tag-uri HTML:

 tag-uri HTML sunt cuvinte cheie înconjurate de paranteze unghiulare ca <html>;
 tag-uri HTML sunt în mod normal în perechi ca <b> şi </ b>;
 tag-ul primul dintr-o pereche este tagul de început, tag-ul al doilea este tag-ul final;
 de început şi de sfârşit sunt numite tag-uri, de asemenea, de deschidere şi închidere tag-uri
În limbajul de marcare a hipertextului totul se rezumă la structură. Un limbaj de marcare este folosit
pentru a descrie care este rolul fiecărei părţi din document în raport cu celelalte.
Tag-urile HTML sunt folosite tocmai pentru a marca elementele comune, care pot conţine text,
grafică sau alte elemente. Tag-urile sunt de forma – pereche început-sfârşit:

<tag>............................
.</tag>
conţinut arbitrar
tagul de
tagul de sfârşit care are
început
caracterul slash (/ )
Scrierea perechilor de legături:

<tag1> <tag1>

<tag2> <tag2>

CORECT INCORECT

</tag2> </tag1>

</tag1> </tag2>

Tag-uri din cadrul documentului HTML

Fiecare document HTML, încă de la creare are două părţi principale: un antet şi un corp. Chiar dacă
nu sunt special delimitate, HTML presupune existenţa lor. HTML oferă de asemenea şansa de a
adăuga şi alte componente funcţionale paginii, sub forma foilor de stil, scripturilor şi seturilor de
cadre.
Deşi fac parte din definirea unui document HTML, două etichete există în afara structurii
documentului: doctype şi html. Prima identifică versiunea de HTML folosită pentru pagina
respectivă şi regulile pe care acestea le respectă. A doua etichetă identifică un limbaj global şi

177
direcţia textului pentru documentul respectiv, în plus marchează începutul şi sfârşitul conţinutului
HTML.

Documentul HTML se indică prin tag-ul HTML

<HTML>.........................</HTML>

Vom prezenta numai o parte din tag-urile HTML, care sunt importante in realizarea unui design
atragator.
Se considera ca limbajul HTML este stapinit de catre student, avindu-se in vedere ca au absolvit
cursul de Tehnici multimedia.
Culori, fonturi, margini
O pagină Web poate fi setată prin:
- alegerea culorii de fond
- alegerea culorii textului şi
- alegerea dimensiunilor paginii
Documente HTML = Pagini Web
 Documentele HTML descrie paginile web.
 Documentele HTML contin tag-uri HTML şi text simplu.
 Documentele HTML sunt, de asemenea, numite pagini web.
Scopul unui browser web (cum ar fi Internet Explorer sau Firefox) este de a citi documente HTML
şi a le afişa în paginile web. Browser-ul nu se afişează etichetele HTML, dar foloseşte taguri pentru
a interpreta conţinutul paginii:

Exemplu:
Textul între <html> şi </html> descrie pe pagina web.
Textul între <body> şi </body> este conţinutul paginii vizibile.
Textul dintre <h1> şi </h1> este afişat ca o rubrică.
Textul între <p> şi </p> este afişat ca un paragraf

Editare HTML
În acest tutorial vom folosi un editor de text simplu (ca Notepad) pentru a edita HTML.
Credem ca aceasta este cel mai bun mod de a învaţă HTML. Cu toate acestea, dezvoltătorii web
profesionali preferă adesea editoare HTML cum ar fi FrontPage sau Dreamweaver, în loc de a scrie
text simplu.

178
 HTM sau. HTML. Care este corect? Când salvaţi un fişier HTML, puteţi utiliza fie. htm sau
extensia html. Noi folosim. Htm în exemplele noastre. Este un obicei din trecut, atunci când
software-ul nu permitea scrierea doar a trei caractere pentru extensiile de fişiere.
Cu software-ul nou este perfect sigur de utilizat şi HTML.

Atributele în HTML
Atributele pot fi definite ca niste proprietati ale tag-urilor. Atributele se pun numai in tag-ul
de inceput. Daca un tag nu are nici un atribut, atunci browser-ul va lua in considerare valorile
implicite ale tag-ului respectiv. Pentru a intelege mai bine notiunea de atribut sa vedem cateva
exemple.

Culoarea de fond
Culoarea se obtine din amestecul a celor trei culori fundamentale: roşu, verde şi albastru.
Culoarea de fond a unei pagini Web se specifică utilizand :
 nume de culoare. Astfel sunt disponibile cel puţin 16 nume de culori, astfel avem
urmatoarele nume: red, green, blue, aqua, black, fuchsia, gray, lime, maroon, navy,
olive, purple, silver, teal, white şi yellow.
 secventa hexazecimala “#rrggbb” unde r,g sau b sunt cifre hexazecimale şi pot lua
valorile din multime {0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, a, A, b, B, c, C, d, D, e, E, f, F};astfel se
pot defini 65536 de culori.
 functia rgb(r,g,b), unde r,g si b iau valori din multimea numerelor naturale
{0,1,2…255}

Culoare pentru tag-ul body

Culoarea unei pagini se precizează prin intermediul unui atribut al etichete <body>.

Sintaxa:
<body bgcolor = culoare>,
unde culoare se stabileşte după modelul precizat mai sus.

Exemplu a unei pagini Web cu fondul de culoare ―cyan‖:

179
 Unul dintre lucrurile simple pe care le puteţi face astfel încât pagina dumneavoastră Web să
arate mai elevat este să-i daţi un titlu adecvat, cu ajutorul controlului <TITLE>. Titlul apare de
obicei pe bara de sus a ferestrei afişate pe calculatorul utilizatorului.
Marcajul <TITLE> vă permite să definiţi exact titlul dorit al documentului. Este un marcaj
pereche şi apare în cadrul blocului de informaţii <HEAD></HEAD> conform exemplului de mai
jos.
<HEAD>
<TITLE>Prima pagina</TITLE>
</HEAD>
În exemplu de mai jos este afişată titlul pagini ţi modul în care este vizualizată linia orizontală. Un
control foarte bun pentru organizarea vizuală a documentului este marcajul de riglă orizontală:
<HR>. Plasat oriunde într-un document Web, acest marcaj produce o linie subţire orizontală afişată
pe întreaga lăţime a paginii.

Puteţi utiliza rigla orizontală de mai multe ori într-un document Web, ca şi orice alt element de
marcare sau de proiectare. Utilizat judicios. Marcajul <HR> este extreme de util pentru crearea
paginilor.

Definirea subtitlului
Fiecare nivel de subtitlu are un control de deschidere şi unul de închidere. Marcajul pentru nivelul
cel mai de sus este <H1>; cel mai de jos (pentru cea mai redusă şi mai puţin importantă secţiune)
este <H6>.

180
Definirea paragrafului
Cele mai importante şi mai folosite sunt marcajele care specifică faptul că doriţi trecerea la un
paragraf nou sau linie nouă. Există diverse variante ale acestor controale, dar puteţi crea documente
Web lizibile şi utile utilizând doar cele două marcaje <P> şi <BR>. Pentru a specifica trecerea la un
paragraf nou, utilizaţi controlul <P>.

Stiluri de text
Prin stiluri de text înţelegem specificarea caracterelor îngroşate, italice şi a modificărilor
care pot fi făcute asupra textului. Comenzile de formatare din HTML se pot utiliza oriunde, dar o
strategie mai bună este să le utilizaţi acolo unde sunt cele mai adecvate. Multe pagini Web tind deja
să fie prea încărcate, iar utilizarea în exces a caracterelor italice şi îngroşate face ca diversitatea să
fie şi mai neplăcută.
Formatarea îngroşată şi cea pentru scriere înclinată necesită marcaje HTML pereche:
 Marcajul de formatare italică înclinată este <I>, cu marcajul pereche</I>
 Marcajul de formatare îngroşată este <B>, cu marcajul pereche</B>

<html>
<body>

181
 <p><b>Acest text este ingrosat</b></p>
<p><strong>Acest text este scris cu caractere puternice</strong></p>
<p><big>Acest text este mare</big></p>
<p><i>Acest text este inclinat</i></p>
<p><small>Acesta este mic</small></p>
<p>Textul este_indice si ^exponent</p>

</body>
</html>

Codul HTML de mai sus va fi vizualizat în felul următor:

Utilizarea dimensiunilor, culorilor şi a corpurilor de literă

Toate modificările caracteristicilor fontului se fac prin diverse variante ale marcajului <FONT>.
Marcajele HTML pot avea atribute specifice date prin perechi de forma nume = valoare.

<font size=7> este scris cu cele mai mari caractere </font>

Fontul implicit este SIZE=3 pentru majoritatea programelor de navigare. Modificările relative nu
pot reduce fontul sub SIZE=1 sau peste SIZE=7. Fontul poate fi specificat şi în mod absolut.

<font size=+1> este scris cu cele mai mari caractere </font>

182
Acest cod HTML va mari fontul cu o unitate faţă de cel precedent. (dacă nu a fost definit fontul are
valoarea SIZE=3 iar prin utilizarea comenzii FONT SIZE=+1 fontul va avea valoarea SIZE=4)
În mod similar se poate specifica o culoare pentru o porţiune de text, prin folosirea unui alt
atribut al marcajul <FONT>. Numele este „color‖ iar secvenţa de utilizare este: <FONT
COLOR=BLUE> scrie cu culoarea albastra</FONT>.
Marcajele HTML care au atribute, au o proprietate utilă a limbajului de marcare şi anume
este posibil specificarea mai multor atributeîn acelaş marcaj.

<font size=7 color=blue> este scris cu cele mai mari caractere si colorat</font>

Alt atribut al marcajului <FONT>este specificarea FACE a unui corp de literă. La acest atribut
trebuie specificat numele exact al fontului.

<font face=ARIAL> este scris cu caractere diferite</font>

sau
<font size=7 color=blue face=‖Arial‖> este scris cu cele mai mari caractere si colorat</font>

<html>
<head>
<title>Formatarea</title>
</head>
<body>

<font size=7> Acesta este un text</font>

<p>
<font size=+1> Acesta este un text cu caractere mai mari</font> decat cele implicite
<p><font size=6 color=blue>Acesta este un text</font>
<p><font face="VERDANA"> Acesta este un text</font>
<p><font size=5 color=blue face="MONOTYPE CORSIVA">Acesta este un text</font>
</body>
</html>

183
Liste şi caractere speciale

Listele cel mai des utilizate sunt listele marcate – numite şi liste neordonate. Listele
neordonate încep cu <UL> şi se încheie cu </UL>, iar fiecare element al listei este definit prin
controlul <LI>.

<ul>
<li>Cafea</li>
<li>Lapte</li>
</ul>

Pentru liste ordonate se aplica următorul exemplu:

<ol>
<li>Coffee</li>
<li>Milk</li>
</ol>

184
Caractere speciale

Caracterele speciale şi diacriticele sunt sunt entităţi care nu sunt incluse între paranteze unghiulare
(<>) ele încep întotdeauna cu (&) şi se tremină cu (;).
Iată în continuare codurile HTML pentru cele mai folosite caractere si simboluri, care nu se
găsesc pe tastatura calculatorului:

Simbol Cod HTML

Numar Nume
&#160; &nbsp;
¢ &#162; &cent;
£ &#163; &pound;
© &#169; &copy;
« &#171; &laquo;
® &#174; &reg;
° &#176; &deg;
± &#177; &plusmn;
² &#178; &sup2;
³ &#179; &sup3;
µ &#181; &micro;
¶ &#182; &para;
¹ &#185; &sup1;
» &#187; &raquo;
µ &#188; &frac14;
´ &#189; &frac12;

185
 ¶ &#190; &frac34;
 &#194; &Acirc;
Î &#206; &Icirc;
× &#215; &times;
Ø &#216; &Oslash;
â &#226; &acirc;
î &#238; &icirc;
’ &#247; &divide;
ø &#248; &oslash;
Ş &#350;
ş &#351;
Ţ &#354;
ţ &#355;
€ &#8364; &euro;

Acum după ce am văzut codurile pentru diverse caractere pe care le vom folosi în cadrul
paginilor noastre web, să vedem cum arată codul paginii noastre de la început, dacă textul va fi scris
cu diacritice:

<HTML>
<HEAD>
<TITLE>Prima mea pagina web</TITLE>
</HEAD>
<BODY>
Bine ai venit!<BR>
Vom &#238nv&#259&#355;a &#238mpreun&#259 limbajul HTML.
Aceasta este prima mea pagin&#259 web!
</BODY>
</HTML>

186
Referinţe către alte pagini Web
Marcajul HTML principal pentru referinţe externe este <A>, marcajul ancoră. Acesta trebuie să
conţină atribute. Fără atribute, marcajul <A> nu are sens şi nu afectează formatarea informaţiei.
Următorul exemplu va avea efect ca afişare fără formatarea textului:
Acum puteţi vizita <A> Casa Alba</A> on line!
Pentru ca această legătură să devină activă, adică să comande programului de navigare să execute
ceva, trebuie să specificaţi un atribut de referinţă hipertext: HREF="valoare".

Definirea ţintelor într-un document Web

Cel mai mare avantaj al acestor atribute din marcajele de formatare este că puteţi asigura o
excelentă consistenţă a interfeţei şi a prezentării informaţiei. De exemplu, legăturile din pagina să
conducă către alte pagini Web, alte legături îl conduc pe aceeaşi pagină şi restul legăturilor în
conduc spre documente de pe propriul server. Toate legăturile vor avea aceeaşi formă (vor avea
culoarea albastră şi vor fi subliniate) şi aceeaşi funcţie.
O asemenea abordare a proiectării documentelor Web conduce la pagini uşor de parcurs.
Uneori este imposibil ca un document să nu ocupe mai multe ecrane.
Una dintre problemele pe care proiectanţii de pagini Web trebuie să le rezolve este să-şi dea
seama când anume este optimă plasarea unui document într-un fişier HTML unic şi când este
optimă organizarea sa ca un set de fişiere. Regula este separarea paginilor prin puncte logice de salt
şi minimizarea timpului de încărcare pentru cititori.
Ţintele salturilor interne din documente Web sunt cunoscute sub numele de ancore cu nume.
Marcajul HTML pentru un punct-ancoră este o variantă a marcajului <A>: <A name=valoare>.
Valoarea poate fi orice secvenţă de caractere.
Corespondenţa unei ancore HTML este marcajul de formatare care defineşte saltul sau
legătura activă din cadrul documentului. Aceasta este o variantă a marcajului <A>, atributul necesar
este o altă referinţă hipertext de tip HREF, URL-ul fiind înlocuit de data aceasta cu numele ancorei,
prefaţat de sinbolul diez (#).
Dacă ancora la care doriţi să vă conectaţi este specificată prin <a name=‖capitolul 1‖>,
saltul în pagină ar trebui specificat prin <a href=‖#capitolul 1‖>capitolul 1</a>.

<TITLE>Prima mea pagina web</TITLE>

</HEAD>
<BODY>
<center>
<H1>Referinte interne</H1>

187
<font size=2>
<a href=#cap1>Capitolul 1 </a> |
<a href=#cap2>Capitolul 2 </a> |
<a href=#cap3>Capitolul 3 </a> |
<a href=#cap4>Capitolul 4</a>
</font>
</center>
<br>
<blockquote>
<DL>
<a name="cap1">Capitolul 1:</a>
<DD>Se descrie informatia din capitolul 1.</DL>
<br>
<DL>
<a name="cap2">Capitolul 2:</a>
<DD>Se descrie informatia din capitolul 2.</DL>
<br>
<DL>
<a name="cap3">Capitolul 3:</a>
<DD>Se descrie informatia din capitolul 3.</DL>
<br>
<DL>
<a name="cap4">Capitolul 4:</a>
<DD>Se descrie informatia din capitolul 4.</DL>
<br>
</blockquote>
</BODY>
</HTML>

188
Salturi în cadrul listelor organizate

Ancorele şi punctele de salt sunt folosite frecvent şi pentru a-i ajuta pe cititori să navigheze
în liste de dimensiuni mari, cu informaţii sortate alfabetic. Să considerăm următoarea redactare
simplă a unei agende telefonice:

<HTML>
<HEAD>
<TITLE>Carte de telefoane</TITLE>
</HEAD>
<BODY>
<H1>Carte de telefoane</H1>
<br>
Ordonarea:
<A HREF="#a-c">[A-C]</A>
<A HREF="#d-h">[D-H]</A>
<A HREF="#i-l">[I-L]</A>
<A HREF="#m-n">[M-N]</A>
<A HREF="#o-s">[0-S]</A>
<A HREF="#t-z">[T-Z]</A><BR>
<H2><A NAME="a-c">A-C</A></H2>
Benson, George (07220...)<BR>
Coleman, Ornette (07660...)<BR>
Coltrane, John (07400...)
<H2><A NAME="d-h">D-H</A></H2>
Dorsey, Tom (07220...)<BR>
Eilington, Duke (07660...)<BR>
Getz, Stan (07660...)<BR>
<H2><A NAME="i-l">I-L</A></H2>
Jackson,.Milt (07400...)<BR>
Laffite, Guy (07220...) <BR>
<H2><A NAME="m-n">M-N</A></H2>
Monk, Thelonious (07400...)<BR>
Noorie, Jitnmy (07220...)<BR>
<H2><A NAME="o-s">0-S</A></H2>
Parker, Charlie (07660...)<BR>
Peterson, Oscar (07400...)<BR>
Reinhardt, Django (07220...)<BR>
<H2><A NAME="t-z">T-Z</A></H2>
Taylor, Billy (07400...)<BR>
Tyner, McCoy (07220...)<BR>
Waller, Fats (07660...)<BR>
</body>
</html>

189
Referinţă pentru inserarea de imagini

Înainte de a trece mai departe la marcajul HTML în sine, este important să acordăm puţin timp
formatelor grafice acceptabile, aceasta deoarece există sute de formate diferite, dintre care
numai două sunt larg înţelese de software-ul de navigare Web. Cele două formate permise de
HTML sunt:
 GIF: Graphics Interchange Format introdus de Compuserve
 JPEG: formatul introdus de Joint Photographic Expert Group
Comparaţia performanţelor formatelelor GIF şi JPEG constă în a aprecia subtilităţile
acestora. Imaginile GIF pot utiliza doar 256 de culori, pe când JPEG permite milioane de culori
distincte într-o imagine (deşi afişarea lor corectă depinde de tipul de display pe care utilizatorul
îl are în sistemul său de calcul). Ambele formate grafice comprimă imaginile pentru a reduce
dimensiunea fişierelor dar, deoarece comprimarea se face în mod diferit, unele imagini vor avea
dimensiuni mult mai mici într-un format decât în celălalt.
Motivul principal pentru care formatul de imagine GIF este atât de atractiv pentru
proiectanţii de Web nu este paleta mică de culori, ci faptul că puteţi reduce paleta până la
minimul necesar pentru o imagine specifică, ceea ce conduce la o scădere dramatică a
dimensiunii fişierului.
Imaginile grafice sunt construite din pixeli: puncte distincte de informaţie din imagine. în
cazul unei imagini GIF, fiecare pixel poate avea una din cele maxim 256 de culori distincte, dar
ce se întâmplă dacă imaginea utilizează doar două culori în loc de 256? Poate fi o siglă a unei
companii sau ceva similar. în acest caz, puteţi reduce destul de mult dimensiunea imaginii GIF:
fiecare pixel necesită un singur bit de informaţie (un octet are 8 biţi), comparativ cu 8 biţi de

190
informaţie pentru opţiunea completă de 256 de culori. Cu alte cuvinte, aţi redus dimensiunea
fişierului la o optime din dimensiunea iniţială.
În general, formatul GIF este utilizat pentru majoritatea imaginilor din Web, în special
pentru butoane, panouri publicitare (banners) şi alte elemente similare, datorită dimensiunii mai
mici a fişierelor. Formatul JPEG este necesar atunci când doriţi să imitaţi cât mai exact culorile
exacte ale imaginii originale. De exemplu, un prieten are o locaţie Web în care îşi etalează unele
dintre excelentele sale fotografii după natură, iar pentru reproduceri fotografice este obligatoriu
să folosească formatul JPEG pentru toate imaginile. în caz contrar s-ar pierde nuanţele culorilor.
Includerea imaginilor într-un document Web este imediată – utilizaţi marcajul de formatare
<IMG> (imagine). La fel ca la marcajul ancoră <A>, marcajul IMG are un singur atribut esenţial,
SRC=numegrafic şi la fel ca rigla orizontală <HR>, nu are marcaj-pereche pentru închidere.

Sunt adăugate şi alte opţiuni pentru marcajul <IMG>. Una dintre opţiunile noi vă permite să
specificaţi lăţimea (WIDTH) şi înălţimea (HEIGHT) imagini, înainte ca aceasta să fie încărcată,
ceea ce face ca documentul să fie redat mai rapid pe ecran, chiar înainte ca graficul să fei
recepţionat. Valorile sunt specificate în pixeli.
Dar programul Lynx nu poate afişa imagini grafice. Ca urmare, este permis un atribut
suplimentar al marcajului <IMG>, special pentru această situaţie. Secvenţa magică este
MT=text-alternativ. Ceea ce apare pe post de text-alternativ este afişat în situaţia în care
utilizatorul nu poate vizualiza imagini sau optează pentru eliminarea încărcării graficelor, pentru a
accelera navigarea în Web (aproximativ 10% din utilizatori fac acest lucru în mod curent).

Opţiuni de aliniere a imaginii

Dar ce s-ar întâmpla dacă aţi dori o altă aliniere? Sa dacă utilizaţi diverse alinieri pentru
grafice multiple? Vă puteţi aştepta la un al treilea atribut al marcajului de formatare <IMG>,
ALIGN, care vă oferă un control precis al alinierii.
Cele trei alinieri standard sunt ALIGN=top, ALIGN=middle şi ALIGN=bottom. În mod
implicit, imaginile şi materialele adiacente sunt aliniate la baza imaginii, aşa cum se vede în
figura de mai jos. Următoarea secvenţă HTML exemplifică aceste trei opţiuni de aliniere:

<HTML>
<HEAD>
<TITLE>Carte de telefoane</TITLE>
</HEAD>
<BODY>

<H1>Opriuni de aliniere a imaginilor</H1>

<H2>Align=top</H2>
Doriti sa continuati?<A HREF="referinte.html">
<IMG SRC="buton.gif" ALIGN=top B0RDER=0></A>
Tastati litera A (ALIGN=top)

191
 <H2>Align=middle</H2>
Doriti sa continuati?<A HREF=referinte.html">
<IMG SRC="buton.gif" ALIGN=middle BORDER=O></A>
Tastati litera A (ALIGN=middle)

<H2>Align=bottom</H2>
Doriti sa continuati?<A HREF=referinte.html">
<IMG SRC="buton.gif" ALIGN=bottom BORDER=O></A>
Tastati litera A (ALIGN=bottom)

</BODY>
</HTML>

Atunci când poziţionaţi imaginile dumneavoastră, amintiţi-vă că diversele programe de

navigare au diferite lăţimi de ecran şi că aceste programe sunt libere să deplaseze elementele
pentru ca să încapă pe ecran. O greşeală clasică într-o pagină, altfel foarte arătoasă, este să o
vizualizaţi într-o fereastră relativ îngustă şi să trageţi concluzia că totul arată bine. Un utilizator
care are un ecran uriaş va vedea toate graficele şi textele înghesuite în partea de sus - un
aranjament care compromite aspectul general al paginii.
Iată o regulă empirică simplă pentru imagini: Dacă doriţi ca în dreapta unei imagini să nu
apară nimic, adăugaţi un marcaj <BR> la sfârşitul secvenţei HTML care specifică acel grafic.

Organizarea informaţiilor în tabele

Tabelele reprezintă o extensie importantă a limbajului HTML. Dar, spre deosebire de tabelele din
procesorul dumneavoastră favorit de texte, tabelele HTML pot să vă solicite destul de mult.

192
Bazele formatării tabelelor
Deşi tabelele oferă o mulţime de posibilităţi interesante, au şi un dezavantaj: sunt destul de
greu de construit. Trebuie să specificaţi parametrii tabelului, apoi parametrii fiecărei linii iar, în
final, fiecare celulă trebuie înconjurată de marcajele <TD></TD> date de tabel. Iată un exemplu
simplu de tabel:
<HTML>
<HEAD>
<TITLE>Carte de telefoane</TITLE>
</HEAD>
<BODY>

<B>Produse</B>
<TABLE BORDER=1>
<TD>Lapte</TD>
<TD>Paine</TD>
<TD>Miere</TD>
<TD>Sunca</TD>
</TR>
</TABLE>

</BODY>
</HTML>

Acest cod plasează toate datele pe aceeaşi linie (adică pe acelaşi rând, delimitat de <TR> şi
</TR>), după cum se vede în figură.
Dacă dorim să scriem informaţia sub forma unui element pe fiecare rând (adică linie), codul
devine mai complex:

<HTML>
<HEAD>
<TITLE>Carte de telefoane</TITLE>
</HEAD>
<BODY>

<B>Produse</B>
<TABLE BORDER=1>
<TR>

193
 <TD>Lapte</TD>
</TR>
<TR>
<TD>Paine</TD>
</TR>
<TR>
<TD>Miere</TD>
</TR>
<TR>
<TD>Sunca</TD>
</TR>
</TABLE>

</BODY>
</HTML>

Marcaj TABLE Semnificaţie

BORDER=n Lăţimea zonei umbrite din jurul tabelului. Dacă BORDER=O, atunci se
elimină şi caroiajul din interiorul tabelului.

CELLSPACING=n Spaţierea dintre celule (pixeli)

CELLPADDING=n Spaţierea dintre chenar si conţinutul celulei (pixeli)

WIDTH=n Lăţimea dorită, prioritară faţă de lăţimea calculată (pixeli sau procente)

Mai puteţi specifica şi alinierea orizontală a celulelor de date, cu ajutorul opţiunii ALIGN.
Opţiunile sunt ALIGN=left (la stânga, implicit), ALIGN=center (centrat) şi ALIGN=right (la
dreapta), aşa cum se arată în fragmentul HTML următor. VALIGN vă permite să specificaţi
alinierea pe verticală - VALIGN=top, de exemplu, face ca toate celulele dintr-o linie să conţină
informaţia aliniată în partea superioară, în loc de opţiunea implicită de centrare pe verticală.
Opţiunile pentru VALIGN sunt top (sus), middle (centrat) şi bottom (jos).

194
 <TABLE BORDER=5 WIDTH=50%>
<TR>
<TH>Show</TH><TH>Day On A&E</TH>
</TR>
<TR ALIGN=CENTER>
<TD>Sherlock Holmes</TD>
<TD>Monday</TD>
</TR>
<TR ALIGN=CENTER>
<TD>Lovejoy</TD>
<TD>Monday</TD>
</TR>
</TABLE>

Liniile şi coloanele se pot întinde pe mai multe unităţi de tabel, dacă este nevoie, deci am putea
adăuga un antet mai frumos pentru tabelul precedent, specificând C0LSPAN=2 pentru o nouă
celulă de date extinsă pe două coloane:

<TABLE BORDER=5 WIDTH=50%>

<TR>
<TD COLSPAN=2 ALIGN=center>
<FONT SIZE=5>Arts & Entertainment</FONT></TD>
</TR>
<TH>Show</TH><TH>Day On A&E</TH>
<TR ALIGN=CENTER>
<TD>Sherlock Holmes</TD><TD>Monday</TD>
</TR><TR ALIGN=CENTER>
<TD>Lovejoy</TD><TD>Monday</TD>
</TR>
</TABLE>

195
 Există mai multe opţiuni suplimentare de formatare care vă ajută să învăţaţi cum să
exploataţi eficient acest set de proprietăţi ale grupului de marcaje specifice tabelelor. Una din cele
mai importante o reprezintă controlul culorilor în tabele - mai precis, culoarea de fond a celulelor.
Culorile dintr-o anumită celulă de date apar în marcajul <TD> într-un mod care nu vă va surprinde:

<TD BGCOLOR=yellow>text pe fond galben</TD>

Atributul COLSPAN este destul de uşor de înţeles, adevărata provocare la nivel conceptual este
înţelegerea utilizării atributului ROWSPAN, care vă permite să extindeţi o celulă de date pe mai
multe linii ale tabelului.

<TABLE BORDER=5 CELLPADDING=5>

<TR>
<TD BGCOLOR=RED ROWSPAN=5>Programe TV</TD>
<TD>MTV</TD></TR>
<TR><TD>SPORT 1</TD></TR>
<TR><TD>SPORT 2</TD></TR>
</TABLE>
</CENTER>

În tabelul următor vor fi prezentate cele mai utilizate tag-uri împreuna cu cele mai importante
atribute ale lor:
Nume tag Nume Valoare atribut Detalii
atribut

196
<A> Ancora
href URL Adresa către care vrem să fie legătura
target _blank Fereastra în care se va face afişarea
_self
_parent
_top
<B> Text bold
<BODY> Cuprinsul documentului
background adresa imaginii Imaginea de fond
bgcolor cod culoare Culoarea fondului
nume culoare
leftmargin procent din lăţimea Distanta dintre marginea din stânga a
paginii număr de pixeli ferestrei browserului şi marginea din
stânga a paginii
topmargin procent din înălţimea Distanta dintre marginea de sus a ferestrei
paginii număr de pixeli browserului si marginea de sus a paginii

text cod culoare nume Culoarea textului

culoare
alink cod culoare nume Culoarea legăturilor active (atunci când
culoare mouse-ul se afla deasupra lor)
link cod culoare nume Culoarea legăturilor nevizitate (nu s-a
culoare efectuat nici un click pe ele)
vlink cod culoare nume Culoarea legăturilor vizitate (s-a efectuat
culoare cel puţin un click pe ele)
<BR> Sfârşitul rândului
<CENTER> Afişarea în centrul paginii
<FONT> Fontul textului
color cod culoare nume Culoarea fontului
culoare
face nume font Tipul fontului
size un număr de la 1 la 7 Mărimea fontului

<FORM> Formular interactiv

action URL Adresa scriptului care prelucrează datele
din cadrul formularului

197
 method GET Metoda de prelucrare a datelor formularului
POST
<FRAME> Cadru (fereastra)
frameborder 1 sau 0 Cadrul are sau nu are chenar
marginheight număr de pixeli Spaţiu deasupra si sub un cadru
marginwidth număr de pixeli Spaţiu la stânga şi la dreapta unui cadru
src URL Sursa cadrului
<FRAMESET> Mulţime de ferestre
cols procent din lăţimea numărul şi mărimea relativa a coloanelor
paginii număr de pixeli

rows procent din înălţimea numărul şi mărimea relativa a rândurilor

paginii număr de pixeli

H1, H2, H3, Titluri in cadrul documentului

H4, H5, H6
align left Alinierea titlului
center
right
justify
<HEAD> Antetul documentului
<HR> Linie orizontala
align left Alinierea orizontala a liniei
center
right
color cod culoare nume Culoarea liniei
culoare
size număr de pixeli Înălţimea liniei
width procent din lăţimea Lăţimea liniei
paginii număr de pixeli

<HTML> Document HTML

<I> Text italic
<IMG> Adăugarea unei imagini

198
 align left Alinierea imaginii in pagina: left (stânga)
right sau right (dreapta)
top Alinierea elementelor din jurul imaginii:
middle top (sus), middle (mijloc), bottom (jos)
bottom
alt text Text ce va fi afisat in locul imaginii, in
cazul in care, aceasta nu este afisata
border număr de pixeli Marimea chenarului din jurul imaginii
height procent număr de pixeli Înălţimea imaginii

hspace număr de pixeli Spaţiu pe orizontala in jurul imaginii

src URL Adresa imaginii
vspace număr de pixeli Spaţiu pe verticala in jurul imaginii
width procent număr de pixeli Lăţimea imaginii

<INPUT> Element al formularului

maxlength număr Numar maxim de caractere
name date de tip caracter Numele elementului formularului

size număr Mărimea elementului formularului

src URL Adresa pentru o imagine
type text Tip input
password
checkbox
radio
submit
reset
file
hidden
image
button

value date de tip caracter Valoare input

<LI> Element al unei liste

<META> Metainformatii
content text Descrie valoarea atributului name
name author Autor
description Descriere

199
 keywords Cuvinte cheie
<OL> Lista ordonata
start numar Cu ce valoare începe numerotarea
type A, a, I, i, 1 Tipul numerotării: A, a, I, i, 1 (implicit)
<P> Paragraf
align left Alinierea paragrafului
center
right
justify
<SELECT> Lista de selecţii
multiple Permite selecţia mai multor elemente
name date de tip caracter Numele listei de selecţii

size număr Numărul de elemente ale listei

<STRONG> Text evidenţiat
<SUB> Text indice
<SUP> Text exponent
<TABLE> Tabel
align left Alinierea tabelului
center
right
background URL Imaginea de fond pentru tabel
bgcolor cod culoare nume Culoarea fondului pentru tabel
culoare
border procent număr de pixeli Chenarul tabelului

bordercolor cod culoare nume Culoarea chenarului

culoare
cellpadding număr de pixeli Spaţiu între conţinutul celulelor tabelului si
marginile lor
cellspacing număr de pixeli Spatiu între celulele tabelului
cols număr Numărul de coloane ale unui tabel
hspace număr de pixeli Spaţiu pe orizontala în jurul tabelului
vspace număr de pixeli Spaţiu pe verticala în jurul tabelului
width procent număr de pixeli Lăţimea tabelului

200
<TD> Celula de tabel
align left Alinierea conţinutului celulei pe orizontală
center
right
background URL Imaginea de fond pentru celula
bgcolor cod culoare nume Culoarea fondului pentru celula
culoare
colspan număr Numărul de coloane pe care se întinde
celula
height număr de pixeli Înălţimea celulei
rowspan număr Numărul de linii pe care se întinde celula
valign top Alinierea conţinutului celulei pe verticală
middle
bottom
width număr de pixeli Lăţimea celulei
<TEXTAREA> Câmp de editare multilinie
cols număr Numărul de coloane
name date de tip caracter Numele câmpului de editare multilinie

rows număr Numărul de rânduri

<TITLE> Titlu document
<TR> Rând tabel
align left Alinierea conţinutului celulelor pe
center orizontală
right
bgcolor cod culoare nume Culoarea fondului pentru tot rândul
culoare
valign top Alinierea conţinutului celulelor pe verticală
middle
bottom
<U> Text subliniat
<UL> Lista neordonata
type circle Forma marcajului
disc
square

Formulare în HTML

201
 Formularele vă asigură construirea unor pagini Web care permite utilizatorilor să introducă
efectiv informaţii şi să le transmită serverului. Formularele pot varia de la o simplă casetă de text,
pentru introducerea unui şir de caractere pe post de cheie de căutare – element caracteristic tuturor
motoarelor de căutare din Web – până la o structură complexă, cu multiple secţiuni, care oferă
facilităţi puternice ale transmisiei datelor.
Toate formularele sunt asemănătoare, dar există numai două căi prin care informaţiile pot fi
transmise de la programul de navigare Web la serverul situat în celălalt capăt al reţelei. Dacă
transmiteţi informaţiile cuprinse întru-un formular, şi URL-ul de destinaţie include informaţiile pe
care le-aţi introdus, avem de-a face cu metoda numită „get‖ (METHOD=GET) sau cu un formular
de tip „get‖. Alternativa este aceea în care atunci când transmiteţi informaţiile, URL-ul de destinaţie
arată perfect normal, fără alte elemente suplimentare adăugate la sfârşit. Dacă aceasta este situaţia,
atunci aveţi de-a face cu metoda numită „post‖ (METHOD=POST) sau cu un formular de tip
„post‖.
Formularele HTML sunt delimitate de marcaje <FORM>, care se specifică prin <FORM
ACTION=url METHOD=metoda> şi prin marcajul de terminare metoda <?FORM>. Url-ul indică
fişierul sau aplicaţia aflată la distanţă care urmează să prelucreze informaţiile, iar metoda se
specifică fie prin GET, fie prin POST.
Formulare
Tag-ul <form >
Un formular este delimitat de tag-ul <form>....descriere formular...</form>.
Între tag-ul de intrare şi cel de ieşire sunt inserate, în principal controalele formularului.
Principalele atribute ale tag-ului form sunt:
 action
 method
 enctype
 target

Form-ul are 2 atribute importante: action si method.

Sintaxa:
<form action = valoare_a method = valoare_m> ……</form>
unde:
- valoare_a poate lua ca si valoare:
 adresa URL a unui adresa URL a unui script aflat pe server, care primeste datele
formularului , se face o prelucrare a datelor si expediaza un raspuns utilizatorului daca e
cazul
 adresa de mail , caz in care datele formularului sunt transmiseprin posta electronica

Exemplu: action = “www…/…‖

↓
Script
Exemplu: action = ―mailto: test@yahoo.com‖

- valoare_m poate lua 2 valori:

 get este valoare implicita(datele din formular se adauga la adresa URL specifcata in
action);
 post (datele sunt expediate separat; se foloseste cand sunt transmise cantitati mari de
date ).

Tag-ul <input>:

202
Pentru a crea diferite butoane sau casete se foloseste tag-ul <input>

Sintaxa:
<input type = name = value = >
unde
type poate lua valorile urmatoare
 text
 radio ( atributul checked selecteaza la prima activare a paginii butonul);
 checkbox;
 submit – trimite
 reset – sterge (reseteaza);
 password – parola (cand scriem se vad asterixuri, dar la server(destinatar)se
vede totusi parola decodificata).
name este numele atasat casetei sau butonului . Nu reprezinta continutul butonului
sau casetei. continutul
value ce apare scris pe buton sau continutul castei sau in cazul butoanelor radio
numele butoanelor care fac parte din aceiasi familie.(continutul);

Alte atribute ale tag-ului input: -size - specifica latimea campului de editare;
-maxlenght - specifica maximul de caractere.
Daca intr-un input lipseşte atributul type, rezulta implicit type = text.
Limbajul JavaScript va recunoaşte butoanele după name.

Liste de selecţie <select> <option >…. </select>

O lista de selectie permite alegerea unuia sau mai multor elemente dintr-o lista finita.
Are 2 atribute importante : name si size.
Elementele dintr-o lista se introduc cu tag-ul <option>.

Sintaxa:
<select name = nume size = numar>
<option value = valoare_1 selected> Element_1
<option value = valoare_2 > Element_2.
<option value = valoare_3> Element_3
</select>.
unde:
name - numele listei de selecţie
size - este un numar intreg pozitiv, precizeaza cate elemente din lista sunt
vizibile la un moment dat
<option > este tag-ul care include elementele listei. Server-ul primeste perechea
Continutul din value si valoarea dupa option
selected permite selectarea prestabilita a unui element al listei

203
Lista de selecţie cu selecţii multiple
Are aceiaşi sintaxa cu lista de selecţie descrisa mai sus, dar in plus are atributul multiple in tag-ul
select.

204
Câmpuri de editare multiple
Se fac cu tag-ul <textarea >

Sintaxa:
<textarea liste de atribute> text </textarea>

Din lista de atribute enumeram:

 cols (nr de caractere afisate intr-o linie),
 rows (nr de linii afisate simultan),
 name (permite atasarea unui nume),
 wrap care determina comportamentul campului de editare fata de sfarsitul de linie.
Atributul poate lua valorile: off, hard, soft..

205
 Între tag-ul de intrare şi cel de ieşire ale formularului sunt inserate, în principal, controalele
formularului. Un control este o formă de interacţiune a utilizatorului cu formularul. Putem prezenta
conform tabelului de mai jos principalele controale într-un formular HTML prezentate mai sus:

CONTROL ACŢIUNE A UTILIZATORULUI TAG

text Introducere a unui text de volum redus Input
password Introducere a unui text de volum redus, care apare, pe ecran, Input
mascat cu "*"
submit Activare (pentru a transmite informaţiile completate de Input
utilizator)
reset Activare (pentru a restabili valorile iniţiale ale tuturor Input
controalelor formularului)
checkbox Bifare Input
radio Bifare Input
textarea Introducere a unui volum mare de text Textarea
menu Alegere a unei opţiuni dintr-un meniu Select option

Hărţi de imagini
O imagine poate fi folosita ca si zona activa. In acest caz imaginea se inserează în documentul
HTML intre etichetele <a> si </a>.

206
Exista insa posibilitatea de a crea hărţi de imagini („image maps‖) care permite ca diferite zone ale
unei imagini sa fie definite drept legături către diverse pagini WEB.
Crearea unei hărţi de imagini presupune trei etape:
 Definirea unei imagini ca harta de imagini. Se v a utiliza tag-ul <img> cu atributele src si
usemap. Numele dat pozei in usemap, precedat de semnul#, se va regasi obligatoriu in tag-
ul map, in atributul name..
 Definirea hartii in interiorul unui bloc special definit cu tag-ul <map> si </map>. Tag-ul
are un atribut obligatoriu si anume „name”, care primeste ca si valoare numele hartii (
numele din usemap);
 Crearea zonelor pe harta. Fiecare zona se introduce cu eticheta <area>.
Eticheta <area> are trei atribute obligatorii:
1. „shape‖ care poate lua una din valorile:
 „rect‖ (pentru zone de forma dreptunghiulare);
 „circle‖ (pentru zone de forma circulara);
 „poly‖ (pentru zone de forma poligonala);
 default‖ (pentru portiunile imaginii care nu se incadreaza in nici una
dintre categoriile anterioare)
2. „coords‖ determina coordonatele zonei
3. href primeste adresa URL a paginii indicate de legatura zonei respective.
Valorile atributului „shape‖:
 rect coords=‖x1,y1,x2,y2‖ – dreptunghi unde (x1, y1) este coordonata coltului stanga
sus si (x2, y2) este coordonata coltului dreapta jos.
 circle coords=‖x1, y1,r‖ – (x1,y1) este centrul cercului de raza r.
 Poly coords=‖x1,y1,x2,y2,...xn,yn‖ – poligonul cu varfurile de coordonate (x1,y1),
(x2,y2), (x3,y3),....
Pentru obţinerea automata a coordonatelor se poate folosi programul MAP This, program care
defineşte regulile pentru o imagine .gif sau .jpeg. Programul este freeware şi se poate descărca de pe
Internet.

207
Evenimentele „onfocus” şi „onblur”
O pagina poate conţine mai multe elemente prin care putem introduce date. Daca introducem un şir
de caractere într-un câmp de editare spunem ca respectivul element primeşte focusu-l.
 Evenimentul onfocus are loc atunci când un element primeşte focus-ul;
 Evenimentul onblur are loc când elementul pierde focusul.

Elementele care primesc focus-ul au doua metode importante:

 metoda onfocus() atribuie focus-ul elementului
 metoda onblur() face ca elementul sa piarda focusul.

Exemplu: Într-o caseta trebuie să se introducă un text, în cazul în care se face click, fără a introduce
ceva, apare un mesaj, prin care se cere reintroducerea unei valori. Nu putem pleca mai departe până
când nu am introdus ceva.

208
Reguli CSS ( Foi de stil in cascada)

CSS este un acronim pentru Cascading Style Sheets (foi de stil în cascadă). CSS este utilizat la
îmbunătăţirea prezentării unei pagini Web (adică a modului în care browser-ul o afişează). CSS
permite stabilirea proprietăţilor pentru elementele HTML utilizând o gamă uriaşă de valori. Având
la dispoziţie mai mult de 100 de proprietăţi, CSS este un instrument avansat destinat proiectanţilor
Web pentru crearea de site-uri profesionale, care nu pot fi construite folosind atribute HTML
obişnuite. In CSS exista posibilitatea sa se aseze elementele in pozitiile dorite (alta decat cea in
cazul fluxului normal).
In mod normal definitiile stilurilor sunt introduce in ―foi de stil‖ (style sheet).
Stilurile au fost introduce in versiunea HTML 4.0.
Exista doua modalitati de a defini un stil prin:
 sintaxa CSS (Cascading Style Sheets);
 sintaxa limbajului JavaScript.

Una din caracteristicile fundamentale ale CSS este faptul cǎ autorul poate ataşa un stil, iar cititorul
paginii respective poate ataşa altul, deci se obţine un set de reguli în cascada. In acest caz existǎ un
set de reguli de prioritate care va decide care regulǎ se va aplica.

Exista 4 tipuri de stiluri CSS.

Ordinea de utilizare a stilurilor este urmatoarea:
1 stilul implicit al navigatorului (browser default);
2 foi de stil externe (External style sheets);
3 foile de stil interne ( din interirul elementului head)

209
 4 stiluri specificate in marcajul de start al unui element HTML (inline style).

Structura unei reguli CSS

O regulǎ este formatǎ din douǎ pǎrţi principale: selectorul şi declaraţia.
Declaraţia se afla intre elementul ―{― si elemental ― }‖, la rândul ei, declaratia este formatǎ tot din
douǎ pǎrţi: proprietatea şi valoarea.
H1 { color: blue }
În exemplul anterior H1 este selectorul, { color: blue } declaraţia cu proprietatea color şi valoarea
blue.
În blocul <style>...</style> avem regulile CSS definite ca mai sus.
Deci definim mai întâi, clasa de stiluri în interiorul blocului <style>…</style> care se poate află în
blocul <head>...</head>.

Integrarea regulilor CSS într-un fişier HTML

<HTML>
<TITLE> Exemplu </TITLE>
<STYLE TYPE=‖text/css‖>
H1 { color: green }
</STYLE>
<BODY>
<H1> Acest heading este verde datoritǎ unei reguli CSS </H1>
</BODY>
</HTML>
In exemplul anterior regula CSS este specificatǎ în interiorul fişierului HTML. Prin aceastǎ metodǎ
modificările în cazul fişierelor mari devin greoaie de aceea se recomandǎ scrierea regulilor într-un
fişier separat de unde sǎ fie importate în fişierul HTML. Pentru exemplificare editǎm un fişier pe
care îl denumim „reguli.css‖. In acest fişier scriem H1 { color: green }.Documentul HTML care
importǎ acest regulile din acest fişier este de forma urmǎtoare:
<HTML>
<TITLE> Exemplu de import </TITLE>
<LINK REL=‖stylesheet‖ HREF=‖c:\reguli.css‖ TYPE=‖text/css‖>
<BODY>
<H1> Acest heading este verde datoritǎ unei reguli importate </H1>
</BODY>
</HTML>

Gruparea selectorilor şi a declaraţiilor

Pentru a reduce dimensiunea fişierelor selectorii se pot grupa, separarea lor făcându-se prin virgulǎ.
H1, H2, H3, P { font-family: helvetica }
Asemănător se pot grupa şi declaraţiile:
H1 {
font-weight: bold;
font-size: 12pt;
line-height: 14pt;
font-family: helvetica;
font-variant: normal;
font-style: normal;
}

Class ca selector

210
O regulǎ de genul H1 { color: blue } se aplicǎ mereu când apare selectorul H1 indiferent dacǎ vrem
sau nu. Pentru a evita acest lucru se folosesc clasele.
Fie fişierul reguli.css, fişierul în care scriem regulile pe care le vom importa.
Sintaxa pentru definirea unei clase este următoarea: H1.clasa_noastrǎ { color: red }

In fişierul HTML când vrem sǎ aplicǎm regula respectivǎ scriem

<H1 CLASS=‖clasa_noastrǎ‖> Heading roşu </H1>.
Dacǎ am scrie <H1> Heading obişnuit </H1> nu se va mai aplica regula CSS, deci textul „Heading
obişnuit‖ nu va mai apare roşu.

Clasa definitǎ mai sus se poate aplica numai pentru H1.

Dacǎ am avea <P CLASS=‖clasa_noastrǎ‖ nu se obţine nici un efect. Totuşi se pot defini clase
generale astfel: .clasa_doi { color: blue }. O astfel de clasa poate fi aplicatǎ oricărui selector care
suportǎ specificarea unei culori.

ID ca selector
O construcţie asemănătoare cu CLASS este ID.
Sintaxa pentru definirea unui element ID este următoarea:
H1#z98y { letter-spacing: 0.5em }.
Un astfel de ID se poate aplica numai pentru H1 în felul următor:
<H1 ID=z98y>Wide text</H1>.
Pentru definirea unui ID care sǎ poată fi aplicat oricărui selector declaraţia se face astfel: #z98y {
letter-spacing: 0.3em }.Acest ID poate fi aplicat oricărui selector care suportǎ specificarea
dimensiunii dintre litere.

Comentarii
Comentariile sunt asemănătoare cu cele din limbajul de programare C.
EM { color: lime } /* un verde sǎ te doară ochii */

Pseudo-clase şi pseudo-elemente
Au fost introduse pentru adăugarea unor facilitǎţi suplimentare de formatare. Pseudo-clasele şi
pseudo-elementele sunt recunoscute în cadrul regulilor CSS, dar nu sunt recunoscute direct în
fişierul HTML.

Pseudo-clasa anchor
Aceastǎ pseudo-clasǎ permite formatarea link-urilor din cadrul unui pagini web.

A:link { color: red } /* link nevizitat */

A:visited { color: blue } /* link vizitat */
A:active { color: lime } /* link activ */

Prin aceste reguli toate link-urile din pagina HTML vor lua culorile specificate. Pseudo-clasa
anchor nu are efect decât asupra selectorului A, de aceea regula: A:link { color: red } are acelaşi
efect ca şi :link { color: red }.De asemenea pseudo-clasele pot fi combinate cu clasele obişnuite
astfel: A.clasa_mea:link { color: red }.

Pseudo-elemente
first-line
Permite specificarea unui anumit stil pentru prima linie dintr-un paragraf.
<STYLE TYPE="text/css">

211
 P:first-line { font-variant: small-caps }
</STYLE>

<P>The first line of an article in Newsweek.

Presupunând ca prima linie se terminǎ dupǎ cuvântul „an‖ în pagina web acest text va apare sub
forma:
THE FIRST LINE OF AN
article in Newsweek.

first-letter
Asemǎnǎtor cu first-line acest pseudo-element permite specificarea unui stil pentru prima literǎ
dintr-un text.

Precedenţa regulilor
De multe ori se întâmplǎ ca într-un punct în cadrul unui fişier HTML sǎ fie valabile mai multe
reguli CSS.Pentru a rezolva astfel de situaţii trebuie stabilite nişte reguli de prioritate.
`important`
`Important` este un cuvânt rezervat prin care i se dǎ unei reguli CSS o prioritate mai mare decât
unei reguli obişnuite.
P { font-size: 12pt ! important; font-style: italic }
Reguli:
1. Regula care conţine `! important` suprascrie o regulǎ obişnuitǎ.
2. Specificitatea unui selector: selectorii mai specifici îi suprascriu pe cei mai generali.
Specificitatea se obţine prin concatenarea a trei numere: numǎrul de atribute ID din cadrul
selectorului (a), numǎrul de atribute CLASS (b) şi numǎrul de tag-uri din selector (c).
LI {...} /* a=0 b=0 c=1 -> specificitate = 1 */
UL LI {...} /* a=0 b=0 c=2 -> specificitate = 2 */
UL OL LI {...} /* a=0 b=0 c=3 -> specificitate = 3 */
LI.red {...} /* a=0 b=1 c=1 -> specificitate = 11 */
UL OL LI.red {...} /* a=0 b=1 c=3 -> specificitate = 13 */
#x34y {...} /* a=1 b=0 c=0 -> specificitate = 100 */
Pseudo-clasele sunt numǎrate ca şi clasele obişnuite, iar pseudo-elementele sunt numǎrate ca şi
elementele obişnuite.

3. În cazul în care douǎ reguli ajung sǎ aibǎ aceaşi specificitate se aplicǎ regula specificatǎ mai
târziu.Regulile importate se considerǎ a fi înaintea oricǎrei reguli din fişierul în care sunt
importate.

Stiluri in-line
Sunt definite în eticheta în care dorim să se aplice aceste stiluri.
Valoarea lui <style = ―valoare‖> este cuprinsă între ghilimele.

Stiluri definite în fişiere externe

Stilurile definite în interiorul blocului <style>…</style> pot fi scrise într-un fişier extern, pentru a
putea fi utilizate în mai multe fişiere HTML.
Se creează un fişier care conţine descrierea stilurilor şi se salvează cu extensia .css sau .html
În fişierul HTML care utilizează stilurile se include în blocul <head>…</head> o etichetă <link> cu
atributele:
 „rel‖ cu valoarea stylesheet

212
  „href‖ cu valoarea adresa URL a fişierului creat , care contine regulile css.

Atribute CSS
Font
 font-family Valoarea: nume de font. Exemple: helvetica, serif, sans-serif, cursive,
monospace, fantasy, etc
 BODY { font-family: gill, helvetica, sans-serif }
 font-style Valoarea: normal | italic | oblique
 font-variant Valoarea: normal | small-caps
 font-weight Valoarea: normal | bold | bolder | lighter | 100 | 200 | 300 | 400 | 500 | 600 | 700
| 800 | 900. Valoarea: normal echivaleazǎ cu 400, iar bold cu 700.
 font-size Valoarea: <absolute-size>|<relative-size>|<length>|<percentage>
 <absolute-size> poate lua una din valorile: xx-small | x-small | small | medium | large | x-
large | xx-large
 <relative-size> poate lua una din valorile: larger sau smaller
 <percentage>
Exemple
P { font-size: 120% }
H1, H2, H3 { font-style: italic }

Dimensiunile pentru font-size sunt specificatǎ prin:

1. mărime absolută, avem urmatoarele valori posibile:
 xx-small
 x-small
 small
 medium (valoarea prestabilită)
 large
 x-large
 xx-large
2. mărime relativă faţă de valoarea curentă, avem urmatoarele valori posibile:
 larger
 smaller
3. numar întreg urmat de unitatea de măsură
4. procente din valoarea curentă.

Exemplu:
P {font-size: 9px }
Dimensiunea fontului poate fi specificatǎ în centimetri(cm), milimetri(mm), pixeli(px), ţoli(in),
puncte(pt 1pt=1/72in), etc.
1 in=72 pt=2.54 cm=6 pc

Background şi culoare
 color Valoarea culorii poate fi specificatǎ prin RGB(roşu,verde,albastru), parametrii luând
valori între 0 şi 255, prin numele unei culori care este deja definitǎ (blue,green,black, etc)
sau prin #nr1nr2nr3. Nr1,nr2,nr3 sunt numere de douǎ cifre în baza 16.
 H2 { color: rgb(255,0,0) } H3 { color: #00FF6A }
 background-color Valoarea: <color> | transparent.
 background-image Valoarea: <url> | none

213
  background-repeat Valoarea: repeat | repeat-x | repeat-y | no-repeat Precizeazǎ dacǎ
imaginea din fundal este repetatǎ sau nu.Pentru valoarea „repeat‖ imaginea este multiplicatǎ
pe orizontalǎ şi verticalǎ.Pentru valoarea „repeat-x‖ imaginea este multiplicatǎ numai pe
orizontalǎ,iar pentru „repeat-y‖ imaginea este multiplicatǎ doar pe verticalǎ.
 background-attachment Valoarea: scroll | fixed Specificǎ dacǎ imaginea din fundal este
derulatǎ odatǎ cu conţinutul sau nu.

Text
 word-spacing Valoarea: normal | <lenght> (dimensiunea dintre cuvinte)
 letter-spacing Valoarea: normal | <lenght> (dimensiunea dintre litere)
 text-decoration Poate lua una din valorile: underline, overline, line-through, blink.
 vertical-align Valoarea: baseline | sub | super | top | text-top | middle | bottom | text-bottom |
<percentage>
 text-transform Valoarea: capitalize | uppercase | lowercase | none
 text-align Valoarea: left, right, center, justify

Distanţa dintre rânduri

Se foloseşte atributul ―line-height‖. Valori posibile:
 valoarea ―normal‖
 factor de scală
 prin lungime
 prin procente din valoarea curentă a fontului

Stiluri pentru diferite medii

Se stie ca un text afisat pe monitor cu culoarea galbena se vede foarte slab cand este tiparit la
o imprimanta alb-negru. Aceasta deficienta poate fi corectata daca se utilizeaza stiluri
potrivite pentru fiecare mediu. Mediul pentru care este valabil un stil este specificat prin
atributul media al elementului <style>, care poate lua urmatoarele valori posibile:
 “screen” (pentru monitoare)
 “print” (pentru imprimante)
 “projection” (pentru proiectoare video)
 “braille” (pentru terminale destinate nevazatorilor)
 “speech” (pentru terminale audio)
 “all” (pentru toate tipurile de medii)

Exemplu:
<html><head><title> Exemplu MEDIA</title>
<style type-“text/css” media=”screen”>
p {color: yellow;}
</style>
<style type=”text/css” media=”print”>
p {color: black;}
</style>
</head><body>

214
 <p> Acest paragraf va avea culoarea galbena pe monitor si culoarea neagra la
imprimare.
</body></html>
Configurarea blocurilor de text

Dimensiunile unui bloc:

Un bloc este format din:
 conţinut
 distanţa dintre conţinut şi chenar
 chenar
 margini

Marginile blocului
Marginile unui bloc reprezinta distanta minima dintre chenarele a doua blocuri vecine.
Pentru a stabli marginile unui bloc se utilizeaza atributul:
 margin-left
 margin-right
 margin-top
 margin-bottom
 margin.
Daca sunt indicate valori separate prin spatiu acestea reprezinta dimensiunile in ordinea
urmatoare: sus, dreapta, jos, stanga.
Dimensiunile care lipsesc preiau valorile de la elementele opuse.
Daca este data o singura valoare aceasta va fi folosita pentru toate directiile.
Valorileposibile ale acestor atribute sunt:
 “auto”
 marime(numar urmat de o unitate de masura)
 procent din latimea paginii(numar intreg intre 0 si 100, urmat de simbolul%)

Observatii: Valorile mentionate anterior pot fi si negative

Distanţa dintre conţinut şi chenar

Cu ajutorul atributelor de mai jos se stabileste distanta dintre continutul unui bloc(text, imagini, etc)
si chenarul acestuia .
Atribute:
 padding-top
 padding-right
 padding-bottom
 padding-left
 padding

Valori posibile ale atributelor sunt:

Mărimea (număr întreg pozitiv)
Procent din lăţimea paginii

Lăţimea chenarului
Atribute:

215
  Border-top-width
 Border-right-width
 Border-bottom-width
 Border-left-width
 Border-width

Valori posibile:
 ―thin‖, ―medium‖ sau ―thick‖
 Numere întregi pozitive urmate de o unitate de măsură

Stilul chenarului
Cu ajutorul atributului ―border-style‖.
Valori posibile:

 ―none‖ (valoarea prestabilită)

 ―solid‖ (continuu)
 „double‖ (linie dublă)
 ―inset‖ (chenar 3D)
 ―outset‖ (chenar 3D) etc.

Culoarea chenarului
Cu ajutorul atributului ―border-color‖.
Valori posibile:
 ―none‖ (niciuna)
 un nume de culoare (aqua, red, blue, etc.)
 specificaţie numerică de tip RGB
 funcţia (r, g, b) cu valori între 0 şi 255
 funcţia (r, g, b) cu procente între 0% şi 100%

216
Exemplificam utilizarea regulilor CSS :

Stil definit in sectiunea head.

Stil definit in sectiunea head

Stiluri identificate“id”

Stil inline

217
Stil definit in fisier extern

Exemplu pentru font

218
Culoarea fontului pentru tag-urile p, b, h1

Culoarea fondului textului

Imagine cu stil

219
Distanta dintre randuri

Font-weight

220
Exemple cu chenare:

221
222
223
 2. Ce este JavaScript?

JavaScript este un limbaj de programare orientat pe obiecte, care vă permite să oferiţi

paginilor dumneavoastră un caracter mai dinamic şi interactiv. Dacă aţi parcurs prima parte a cărţii
şi aveţi cunoştinţe minime de programare, nu veţi avea dificultăţi în înţelegerea modului în care
funcţionează acest limbaj.

Atenţie!
JavaScript nu este acelaşi lucru cu limbajul Java. De fapt, deşi numele sunt asemănătoare, sunt două
limbaje foarte diferite. Spre deosebire de Java, care este un limbaj orientat pe obiecte, complex,
asemănător cu limbajul C++, JavaScript este mult mai simplu şi mai uşor de folosit. În timp ce Java
este un limbaj pentru programatori, JavaScript este destinat neprofesioniştilor care doresc să
îmbunătăţească aspectul şi funcţionalitatea paginilor de Web.

JavaScript a fost dezvoltat de Netscape Corporation pentru a fi utilizat în browserul

Netscape Navigator. Un script JavaScript poate fi plasat direct în pagina Web, fiind executat de
browser împreună cu documentul Web care-l conţine. Browserul Internet Explorer (versiunile mai
noi decât IE 3.0) execută şi el corect scripturile JavaScript.
JavaScript este un limbaj interpretat, ca şi Perl, dar în cazul său nu trebuie să vă mai faceţi
griji în privinţa instalării unui interpretor deoarece acesta este inclus în browser. Codul sursă poate
fi inclus în pagina Web sau poate fi pus într-un fişier separat care este referit din pagină.
Ca şi în cazul scripturilor CGI, nici în acest caz nu este absolut necesară cunoaşterea
limbajului JavaScript pentru a putea insera şi utiliza cu succes astfel de scripturi. Există un număr
impresionant de scripturi gata de utilizare, care se pot integra cu uşurinţă în codul sursă al
documentelor dumneavoastră.

2.1. Cum poate fi inclus un script în pagină?

Scripturile JavaScript pot fi incluse în pagina Web în două moduri:
 prin intermediul etichetei <SCRIPT> </SCRIPT>
 prin intermediul unei proceduri eveniment
Iată un exemplu foarte simplu în care în document este inclus un script care afişează în pagină
textul "Buna ziua!" prin intermediul etichetei <SCRIPT>.
Exemplul 1
<HTML>
<HEAD>
<TITLE>javascript1</TITLE>
</HEAD>
<BODY>
<H1>Primul exemplu JavaScript</H1><HR>
<SCRIPT language="JavaScript">
document.write("Buna ziua!")
</SCRIPT>
</BODY>
</HTML>

Unul dintre atributele etichetei <SCRIPT> este language prin care este specificat limbajul
în care este scris scriptul, în cazul acesta valoarea atributului fiind "JavaScript".
O altă modalitate de a include de a include un script în pagină este salvarea acestuia ca un
fişier extern şi apelarea sa prin intermediul atributului src al etichetei <SCRIPT>.

224
 În exemplele de scripturi care vor urma veţi observa diverse moduri în care pot fi incluse în
paginile Web scripturi JavaScript.
Nu vom intra în amănunte privind sintaxa limbajului, deoarece aceasta depăşeşte subiectul
acestei cărţi. Totuşi, pentru a putea folosi judicios un script JavaScript trebuie să aveţi o imagine
despre elementele esenţiale cu care lucrează JavaScript, obiectele şi evenimentele.

Obiecte

Un obiect este un nou tip de date, care reuneşte sub aceeaşi denumire atât datele cât şi
funcţiile care le prelucrează. Datele se numesc proprietăţile obiectului iar funcţiile se numesc
metodele obiectului.
Pentru a exemplifica aceste concepte, să presupunem că dorim să construim un obiect care să
reprezinte o carte de vizită, pe care îl vom numi Card. Acest obiect va avea următoarele proprietăţi:
- nume
- adresă
- telefon
Pentru a defini un obiect se foloseşte o funcţie numită constructor. În exemplul nostru,
funcţia constructor a obiectului Card va arata astfel:
function Card(num, adr, tel)
{
this.nume=num;
this.adresa=adr;
this.telefon=tel;
}
În acest moment, constructorul obiectului Card încă nu este complet, el conţine numai
proprietăţile obiectului.
Acum să construim şi o metodă care să lucreze cu acest obiect. Deoarece dorim să tipărim
cărţile de vizită pe care le vom realiza cu ajutorul acestui obiect, vom crea o funcţie care va tipări
proprietăţile obiectului, numită PrintCard().
function PrintCard()
{
document.write("Numele: ", this.nume, "\n");
document.write("Adresa: ", this.adresa, "\n");
document.write("Telefonul: ", this.telefon, "\n");
}
Acum putem scrie definiţia completă a obiectului nostru:
function Card(num, adr, tel)
{
this.nume=num;
this.adresa=adr;
this.telefon=tel;
this.PrintCard=PrintCard;
}
Să trecem, acum, la folosirea unui obiect. Pentru a crea un obiect concret, adică o instanţă a
obiectului Card, se foloseşte cuvântul cheie new. Următoarea instrucţiune construieşte o instanţă a
obiectului Card, care se numeşte ana:
ana=new Card ("Ana Munteanu", "Str. Apusului, nr.2, Bucuresti", "6162345")
Odată ce a fost creată o nouă instanţă a obiectului Card, metoda PrintCard poate fi folosită astfel:
ana.PrintCard()

225
 Şi acum, să punem toate aceste secvenţe de cod laolaltă şi să folosim obiectul într-o pagină
Web, pentru a afişa mai multe cărţi de vizită. Exemplul 2 realizează acest lucru.
Exemplul 2
<HTML>
<HEAD>
<TITLE>javascript2</TITLE>
<SCRIPT language="JavaScript">
function PrintCard()
{
document.write("<B>Numele:</B> ", this.nume, "<BR>");
document.write("<B>Adresa:</B> ", this.adresa, "<BR>");
document.write("<B>Telefonul:</B> ", this.telefon, "<HR>");
}
function Card(num, adr, tel)
{
this.nume=num;
this.adresa=adr;
this.telefon=tel;
this.PrintCard=PrintCard;
}
</SCRIPT>
</HEAD>
<BODY>
<H1 align="center">Crearea obiectelor</H1>
Inceputul scriptului<HR>
<SCRIPT language="JavaScript">
// Crearea a trei obiecte noi
ana=new Card ("Ana Munteanu", "Str. Apusului, nr.2, Bucuresti", "6162345")
ion=new Card("Ion Popescu", "Str. Zorilor nr.1, Ploiesti", "456789");
radu=new Card("Radu Ionescu", "Str. Noptii, nr.3, Pitesti", "201202");
// Afisarea lor
ana.PrintCard();
ion.PrintCard();
radu.PrintCard();
</SCRIPT>
Sfarsitul scriptului
</BODY>
</HTML>

Puteţi observa modul în care a fost inclus scriptul în pagina Web. Astfel, definiţia scriptului
este plasată în antetul documentului HTML, iar apelul scriptului este făcut în corpul documentului.
În cadrul scriptului apar două linii precedate de şirul de caractere "//". Acesta este modul în care se
introduc comentariile în cadrul scripturilor JavaScript.

Evenimente
În continuare vom discuta despre un alt concept fundamental cu care lucrează JavaScript, şi
anume evenimentul. Un eveniment este o acţiune care survine la un moment dat şi în urma căreia
este declanşată execuţia unei anumite părţi din program. Ori de câte ori vizitatorul face click pe o

226
legătură, de exemplu, când introduce un text sau chiar când trece cu mouse-ul deasupra unei zone a
paginii, survine un eveniment la care scriptul reacţionează generând un răspuns.
Iată care sunt tipurile de evenimente cu care lucrează JavaScript:

Tabel 1

Eveniment Descriere

Apare când utilizatorul renunţă la încărcarea unei

onAbort
imagini
onBlur Apare când un obiect din pagină pierde focusul
Apare când un câmp de editare este modificat de
onChange
utilizator (când se introduce un text)
onClick Apare când utilizatorul face click pe un element
Apare când un document sau o imagine nu se
onError
încarcă corect
onFocus Apare când un element primeşte focusul
Apare când o pagină sau o imagine îşi termină
onLoad
încărcarea
Apare când cursorul mouse-ului se plimbă
onMouseOver
deasupra unui element
Apare când cursorul mouse-ului părăseşte
onMouseOut
elementul
onSelect Apare când utilizatorul selectează un text
onSubmit Apare când este apăsat un buton de tip Submit
Apare când utilizatorul părăseşte documentul sau
onUnload
sesiunea curentă.
După cum vedeţi, prin intermediul JavaScript se poate răspunde unui mare număr de evenimente.
Acest lucru se realizează prin crearea unei proceduri eveniment.
Procedurile eveniment nu sunt definite cu ajutorul etichetei <SCRIPT> ci ele sunt atribute ale
celorlalte etichete. De exemplu, iată o legătură care include o procedură eveniment:
<A href="http://www.amazon.com"
onMouseOver=" window.status=‘Cea mai mare librarie virtuala‘; return true"> Click
aici</A>
Observaţi că întreaga procedură eveniment care răspunde la evenimentul MouseOver este
inclusă în eticheta <A>. Sunt specificate două instrucţiuni care se execută în momentul când
cursorul mouse-ului este plasat deasupra legăturii. Prima afişează un mesaj în bara de status a
ferestrei, următoarea returnează valoarea true, pentru a împiedica ştergerea mesajului. Mai observaţi
că mesajul care va fi afişat este delimitat de apostrofuri.

Dacă procedura eveniment este mai extinsă, includerea ei în întregime într-o eticheta devine
nepractică. În această situaţie, este mai avantajos să construim o funcţie care să trateze evenimentul.

227
 Funcţia este definită în secţiunea <HEAD> a documentului, iar în corpul documentului este
apelată ca procedură eveniment. De exemplu, să presupunem că am construit o funcţie eveniment
numită Citeste(). Atunci ea poate fi apelată astfel:
<A href="#cuprins" onMouseOver="Citeste();">Mergi la Cuprins</A>
În momentul când mouse-ul se află deasupra legăturii, funcţia este lansată în execuţie.

2.2. Modul de execuţie al scriptului

Scripturile integrate în cadrul paginilor sunt evaluate după ce încărcarea paginii s-a încheiat
dar înainte ca aceasta să fie afişată. Pe de altă parte, scripturile stocate ca fişiere separate sunt
evaluate înaintea tuturor scripturilor in-line (adică a celor incluse în pagină). Funcţiile definite în
cadrul scripturilor nu sunt executate automat la încărcarea paginilor ci abia atunci când acestea sunt
apelate, fie prin eticheta <SCRIPT> fie printr-o procedură eveniment.
Dacă aţi văzut vreodată un script JavaScript într-o pagină Web, poate aţi remarcat un lucru
aparent ciudat: întregul script este inclus între etichetele HTML de comentariu:
<!- - comentariu - ->.
Motivul este faptul că există browsere care nu recunosc şi nu pot executa scripturile
JavaScript. Dacă un document Web care conţine cod JavaScript este încărcat într-un asemenea
browser, în loc ca scriptul să fie executat, este afişat în pagină întregul cod, ceea ce nu este de dorit.
Aşa după cum ştiţi, comentariile sunt ignorate de browser, astfel că includerea codului JavaScript
între etichetele de comentariu va duce la ignorarea acestei părţi a documentului. Excepţie fac
browserele care recunosc JavaScript şi care vor identifica prezenţa JavaScript şi vor executa
scriptul.
În concluzie, maniera recomandată pentru introducerea în pagină a unui script este
următoarea:
<SCRIPT language="JavaScript">
<! - -
Cod JavaScript
// - ->
</SCRIPT>
Am învăţat până acum cum poate fi inclus codul JavaScript într-un document HTML. Să
vedem, mai departe, cum putem folosi scripturile JavaScript pentru a face paginile mai atractive şi a
le îmbunătăţi funcţionalitatea.

2.3. Ce se poate face cu JavaScript?

În continuare sunt prezentate câteva exemple de scripturi cu ajutorul cărora se pot realiza
lucruri care depăşesc posibilităţile limbajului HTML, cum ar fi afişarea datei curente în pagina
dumneavoastră, deschiderea unei ferestre pop-up, afişarea unui mesaj în bara de status a ferestrei
browserului, afişarea aleatoare a unor mesaje în pagină, imagini care îşi schimbă aspectul la trecerea
mouse-ului, şi, una dintre cele mai utile aplicaţii JavaScript, validarea formularelor.

Afişarea unui mesaj în bara de status

Acest exemplu ilustrează modul cum se poate afişa un mesaj în bara de status (aflată la baza
ferestrei browserului) la trecerea cu mouse-ul peste un anumit element din pagină. De obicei, acest
element este un link sau o imagine. În Exemplul 3, elementul este o imagine.
Exemplul 3
<HTML>
<HEAD>
<TITLE>javascript3</TITLE>
</HEAD>

228
 <BODY>
<H1 align="center">Mesaj in status bar</H1><HR>
<H3>Mesajul apare la plasarea mouse-ului pe imagine</H3>
<IMG src="../Imagini/tiger.gif" onMouseOver="window.status='Acesta este un tigru';
return true" onMouseOut="window.status=' ';return true">
</BODY>
</HTML>

Afişarea datei curente în pagină

Scriptul următor preia data sistemului de operare al utilizatorului şi o afişează în pagină.
Evident, dacă data sistemului este setată incorect, ea va apărea în pagină ca atare. Exemplul 4
construieşte o pagină Web care conţine un astfel de script.
Exemplul 4
<HTML>
<HEAD>
<TITLE>javascript4</TITLE>
<SCRIPT language="javascript">
<!--
var zi, data, luna
azi=new Date()
if(azi.getDay(==0){ zi="Duminica, " }
else if(azi.getDay()==1){ zi="Luni, " }
else if(azi.getDay()==2){zi="Marti, "}
else if(azi.getDay()==3){zi="Miercuri, "}
else if(azi.getDay()==4){zi="Joi, "}
else if(azi.getDay()==5){zi="Vineri, "}
else if(azi.getDay()==6){zi="Sambata, "}
if(azi.getMonth()==0){luna="Ianuarie "}
else if(azi.getMonth()==1){luna="Februarie"}
else if(azi.getMonth()==2){luna="Martie"}
else if(azi.getMonth()==3){luna="Aprilie"}
else if(azi.getMonth()==4){luna="Mai"}
else if(azi.getMonth()==5){luna="Iunie"}
else if(azi.getMonth()==6){luna="Iulie"}
else if(azi.getMonth()==7){luna="August"}
else if(azi.getMonth()==8){luna="Septembrie"}
else if(azi.getMonth()==9){luna="Octombrie"}
else if(azi.getMonth()==10){luna="Noiembrie"}
else if(azi.getMonth()==11){luna="Decembrie"}
data=azi.getDate()
//-->
</SCRIPT>
</HEAD>
<BODY>
<H1 align="center">Data calendaristica</H1><HR>
<FONT size="3" color="black" face="arial">Azi suntem in data de:
<SCRIPT language="JavaScript">
<!--
<FONT size="4" color="red" face="arial">

229
 document.write(zi+' '+data+' '+luna)
//-->
</SCRIPT></FONT>
</BODY>
</HTML>

Ferestre pop-up
Unul din lucrurile care nu se pot realiza folosind doar HTML este afişarea mesajelor pop-
up. Aceste mesaje apar într-o mică fereastră care se închide atunci când executaţi o anumită acţiune,
de obicei click pe un buton, sau pe un link.

În Exemplul 5 este construită pagina principală din care este apelată fereastra pop-up.
Exemplul 5
<HTML>
<HEAD>
<TITLE>javascript5</TITLE>
<SCRIPT language="JavaScript">
<!--
function deschide()
{iwin=window.open("javascript6.html", "IWIN", "status=no, toolbar=no, location=no,
menu=no, width=200, height=200");}
//-->
</SCRIPT>
</HEAD>
<BODY>
<H1 align="center">Fereastra pop-up</H1><HR>
Aceasta pagina demonstreaza cum poate fi creata o fereastra pop-up<BR>
Fereastra se deschide la apasarea pe legatura de mai jos si se inchide<BR>
cand este apasat butonul OK<BR>
Deschide fereastra
<A href="#" onClick="deschide();">aici</A>.
</BODY>
</HTML>

Fireşte că trebuie creat un document separat, care va fi afişat în fereastra pop-up. În

Exemplul 6 este construit documentul HTML (javascript6.html) care va fi afişat în fereastra pop-up
definită în exemplul anterior.
Exemplul 6
<HTML>
<HEAD>
<TITLE>javascript6</TITLE>
</HEAD>
<BODY>
<H3 align="center">Test pop-up</H3>
<FONT color="green" face=arial>Ati invatat sa creati o fereastra pop-up<BR>
Apasati OK ca sa reveniti in fereastra initiala
<P>
<FORM name="form1">
<INPUT type="button" value="OK"

230
 onClick="window.close();">
</FORM>
</BODY>
</HTML>

Puteţi modifica documentul HTML care se va deschide în fereastra pop-up după dorinţă şi îl
puteţi salva sub alt nume. Nu uitaţi, însă, să faceţi modificarea corespunzătoare în funcţia deschide()
din script.

3. Limbajul PHP

Limbajul PHP se aseamana cu C++. Este un limbaj de scriptare care se utilizeaza pe partea de
server. Nu toate site-urile accepta PHP. Cand scriem un script in PHP vom rula direct de pe site.
Exista insa posibilitatea de a test ape propriul calculator, acest lucru necesita instalari speciale.
Codul PHP este interpretat pe serverul WEB si genereaza un cod HTML care va fi vazut de
uilizator (clientului (browserului) fiindu-i transmis numai cod interpretat ca si HTML).
PHP a fost conceput in anul 1994 si a fost initial munca unui singur om, Rasmus Lerdorf.
In octombrie 2002, era folosit de mai mult de noua milioane de domenii din lumea intreaga.
PHP este un produs Open Source, cu acces la codul sursa. Il putem folosi, modifica si redistribui,
toate acestea in mod gratuit.
PHP a fost initial acronimul de la Personal Home Page.

3.1. Primii pasi

Pentru a putea lucra cu baze de date pe server trebuie sa instalam serverul de Apache si MySql.
Existe programe care instalează automat aceste servere, de exemplu WinLAMP şi se poate descărca
de pe Google.
În continuare, trebuie sa editam fişierul de configurare al PHP-ului, si anume php.ini.
Deschidem Edit php.ini şi efectuam modificările următoare:

1. display_errors=Off se schimba în display_errors=On

2. activaţi extensiile de care avem nevoie ştergând punct şi virgule ; din fata extensiei şi
verificând dacă extensia
3. ;extension=php_gd2.dll .. devine extension=php_gd2.dll (fără ;)
4. ;extension=php_mbstring.dll devine extension=php_mbstring.dll (fără ;)
5. ;extension=php_mime_magic.dll devine extension=php_mime_magic.dll(fără ;)
6. ;extension=php_mysql.dll devine extension=php_mysql.dll(fără ;)
7. register_globals = off devine register_globals = on (se schimba off in on)

Prin lansarea în execuţie a lui winLamp se creează server-ul cu numele “localhost”, numai din
acest server se pot lansa fişierele php sau fişiere html ce conţin secvenţe de cod php.
În directorul C: se creează un director cu numele Apache2. În acest director se afla subdirectorul
htdocs unde se vor stoca toate fişierele cu extensia php sau html. Acesta este localhost-ul nostru.
Pentru a putea vedea configuraţia php, realizam un fişier cu extensia *.php, în care punem codul:
<?php
phpinfo();
?>

Lansam fisierul din browser astfel: http://localhost/my.php

Pe ecran se va afişa

231
3.2. Notiuni introductive
Orice script PHP se incadreaza intre marcajele
<?

?>

sau

<?php

?>

Tipărirea pe display se poate face în doua moduri şi anume folosind :

1. funcţia echo“ TEXT “
2. funcţia printf()
Script-ul PHP poate fi introdus într-un fişier html sau se poate crea un fişier direct cu extensia php.

Limbajul PHP
1. Orice variabilă în PHP începe cu particular $.
2. Constantele se introduce cu funcţia define (“nume_constanta, valoare_constanta);
3. Operatorul de concatenare şiruri este punctul (.);
4. Operatorii PHP sunt la fel ca şi cei din limbajul JavaScript, Java sau C++;
5. Instrucţiunile PHP sunt la fel ca şi cele din limbajul JavaScript, Java sau C++;
6. Legătura în fişierul HTML cu un fişier PHP se face prin atributul action din tag-ul form;

232
3.3. Funcţiile matematice
Ca şi în celelalte limbaje exista o serie de funcţii matematice. Enumerăm câteva dintre acestea:
 abs(numar) returnează modulul numărului
 sin(x), cos(x), tan(x) – argumentul x este în radiani
 pow(x,y) – returnează xy cu observaţia ca x trebuie sa fie un real pozitiv
 log10(x), log(x) – returnează logarithm în baza 10, respective logarithm în baza e
 max(x1, x2,…,xn) , min(x1, x2, x3….xn) returnează maximul respective minimul dintr-un
sir de numere;
 ceil(x) – returnează cel mai mare întreg mai mare sau egal cu x
 round(x) – returnează întregul rezultat prin rotunjirea lui x
 floor(x) – returnează cel mai mare întreg mai mic sau egal cu x
 rand(min, max)- returnează o valoare aleatoare între valorile întregi min şi max
 pi() – returnează numărul pi;
 sqrt() – returnează rădăcina pătrată a lui x

Funcţiile pentru prelucrarea şirurilor de caractere

Ca şi în celelalte limbaje exista o serie de funcţii pentru prelucrarea şirurilor. Enumerăm câteva
dintre acestea:
 strlen(sir) – returnează lungimea şirului;
 strops(sir1, sir2, [poz_start]) – verifica daca sir1 este subsir a lui sir2, daca da afişează
poziţia de început a acestuia.
 [poz_start] este opţional şi verifică de unde să înceapă căutarea, implicit are valoarea zero;
 Strstr([sir1, sir2]) – returnează sir1 din poziţia în care a fost găsit sir2;
 Strcmp(sir1, sir2) – comparare lexicografica (alfabetica) şi returnează valoarea zero, dacă
sir1=sir2, returnează valoarea >o daca sir 1>sir2, returnează valoarea <o dacă sir 1 < sir2

Declararea de vectori
În PHP vectorii nu se declara. Se lucrează cu vectorii la fel ca şi în JavaScript . Există însă aici
posibilitatea de a utiliza indici şir de caractere.

3.4. Instrucţiuni şi funcţii pentru lucrul cu vectori

 Instrucţiunea foreach (n_vector as n_indice=>n_variabila) – permite parcurgerea unui

vector cu numele n_vector, cu variabila de ciclare n_indice, în care citirea se face în
variavila n_variabila.
 funcţia current(vector) – returnează valoarea reţinută de elementul din vector asupra căruia
se găseşte pointer-ul;
 funcţia key(vector) – returnează indicele elementului din vector asupra căruia se găseşte
pointer-ul;
 funcţia next(vector) – deplasează pointer-ul pe elementul următor din vector şi returnează
valoarea reţinută de acesta;
 funcţia prev(vector) - deplasează pointer-ul pe elementul anterior al vector şi returnează
valoarea reţinută de acesta;

Bibliografie

 Dave Taylor, Crearea paginilor Web cu HTML4, Editura Teora, Bucureşti, 1999
 Jim KEOGH, Javascript fără Mistere - Ghid pt. Autodidacti , Editura Rosetti, 2006
 Mitchell, Scott, Cum să creezi un site web, Editura TEORA, 2009

233
 McFedries, Paul, Crearea paginilor web, Editura ALL, 2003
 Williams, Robin, Design pentru WEB, Editura CORINT, 2003

234
 Capitolul XVII. REALIZAREA SIT-ULUI
Avram Călin

Pentru un website, mai ales în sfera celor care fac afaceri pe Internet, este foarte importanta
uzabilitatea. În mod normal aceasta analiza trebuie sa aiba loc chiar de la proiectarea sitului. Insa
acolo unde nu exista este imperios necesar sa fie revizuita in timp.

Motivul este unul foarte simplu. Utilizatorul ajunge pe site si pur si simplu nu gaseste ceea ce ii
oferiti. Uzabilitatea se refera in primul rand la usurinta cu care acesta accede la informatie. De
multe ori ca webmasteri ne trezim ca ni se spune ―Mai, am intrat la tine pe site si nu am gasit ce
vroiam‖. Desi noua ni se pare simplu pentru ca noi am conceput sistemul, utilizatorul se pierde. Iata
10 mijloace prin care puteti sa va faceti situl mai ―prietenos‖.

Creati un Site Map (Harta sitului)

Indiferent de marimea sitului ar trebui sa includeti o ―harta‖ a sa, una detaliata, bazata pe
informatiile din site si cu linkuri catre toate paginile si o scurta informare despre ce se gaseste in
acestea. Alt avantaj mare ar fi ca nu trebuie sa mai puneti linkuri catre toate paginile pe Homepage
in cazul in care faceti linkul catre Site Map din fiecare pagina. Nu numai ca este un excelent mod de
a indruma utilizatorul, dar este si o sursa fantastica pentru spiderii motoarelor de cautare care gasesc
astfel cu usurinta indexul de la fiecare sectiune din situl dumneavoastra.

Folositi o structura de navigare logica

Cand faceti designul meniurilor din site folositi denumiri logice si puneti descrieri pe linkuri. De
exemplu ―Servicii web-design‖ este mult mai logic decat ―Servicii legate de Internet‖. Folositi
Crumbs ca sa aratati vizitatorilor unde se afla efectiv. Aceste Crumbs ( sau BreadCrumbs ) le gasiti
in mod normal la portaluri si motoare de cautare ( ex : Prima pagina > Turism > Calatorii in
Romania > Statiunea Bazna ). Ghidati-va utilizatorii prin site. Puteti pune genul de linkuri de
actiune de tipul ―Click aici pentru a fi sunat‖, ―Click aici pentru a comanda‖, ―Vezi catalogul de
produse‖, etc …

Verificati in mod regulat daca exista erori

Nu este nimic mai rau si mai enervant decat sa navigati pe un site si sa ajungeti la un link care nu
duce nicaieri. Verificati cel putin o data pe luna situl de erori ( broken links ). Exista chiar unelte
ieftine de a face acest lucru, programele care verifica existenta linkurilor ( Link Defender ).
Asigurati-va ca displayul codului HTML se face corect pe variante diferite de browser. Hostingul
trebuie sa fie pe un server care sa permita lucrul in timp real cu situl. Acesta nu trebuie sa pice decat
in marja de eroare oferita de providerii seriosi , adica sa fie online 99.9% pe an. Faceti verificarea
gramaticala pe site . Mai ales daca il aveti si in alta limba decat romana. Platiti mai bine un
traducator sau un copyrighter sa nu va faceti de ras in scris. Nu uitati ca va adresati unui anumit
public – engleza britanica e diferita de cea americana.

Folositi un design si un layout consistent

235
In linii mari inseamna sa folositi acelasi layout pentru paginile sitului, aceeasi schema de culori,
meniu, headerul si footerul in aceleasi locatii si aspectul grafic sa fie asemanator ( aceeasi culoare
pe linkuri active si vizitate ). Nu trebuie sa creati nici un fel de confuzie a utilizatorului in momentul
in care el navigheaza pe site.

Includeti un mecanism de cautare

Intotdeauna un site care se doreste prietenos trebuie sa aiba o unealta de cautare. Credeti ca acest
lucru este greu ? Ei bine nu . Exista un program care se numeste Atomz Site Search , un software
care va ofera gratuit posibilitatea de a cauta in paginile sitului vostru. Este foarte simplu sa
customizati o unealta de cautare proprie a sitului. Pentru siturile mai mari exista si o varianta platita.

Asigurati-va ca functioneaza toate Form-urile

Este evident de ce trebuie sa faceti acest lucru. Daca vreti sa aveti un website interactiv cu
formuri de feedback, newsletter, baza de date de utilizatori, asigurati-va ca si functioneaza ! vedeti
numarul de caractere care sunt acceptate si daca se poate scrie cu apostrof sau asterisc. Formul
trebuie sa functioneze si mai mult de atat sa afiseze dupa completare un mesaj ‖ Va multumim ca
…‖
Asigurati-va ca functioneaza Cosul de Produse

Pentru siturile de comert electronic acest aspect este vital. Asigurati-va ca toate produsele au
descrieri, poze, specificatii si un pret afisat. Includeti informatii despre livrare si costurile de
transport, itegrati eventualele taxe pentru lista de preturi. Daca vindeti international puneti si un
convertor valutar ca sa poata sa socoteasca oamenii in moneda lor locala. Vedeti ca shopping
carturile ( cosul de produse ) sa fie protejat SSL sau printr-un certificat de securitate pentru a
conferi siguranta vizavi de datele completate ( numar de credit card in principal). Furnizati
informatii simple vizavi de completarea datelor si tranzactia online. Oferiti posibilitatea de a se
intoarce in orice moment sa mai cumpere ceva si lasati posibilitatea de a renunta. Cereti informatii
despre adresa, telefon, email in cazul in care apar neplaceri in legatura cu comanda. Pentru
tranzactiile instantanee furnizati o chitanta si confirmati reusita tranzactiei. Testati , testati si testati
inca o data. O singura neplacere din partea unui client si l-ati pierdut pe viata.

Introduceti detalii de contact clare

Din cauza fenomenului Internet in ziua de astazi , oamenii sunt deosebit de sceptici cand
intra online. Ca sa reusesti sa cimentezi increderea trebuie sa fii in primul rand foarte transparent.
Puneti detalii clare in privinta a cine sunteti si ce faceti. Lasati posibilitatea oamenilor de a va
contacta . Cel putin un e-mail, dar preferabil folositi cate unul pentru fiecare departament. Daca va e
teama de SPAM scrieti adresa de mail de tipul ‖ claudiu AROND underclick DOT ro‖

Folositi un limbaj simplu

Internetul nu este un loc unde timpul este un lux. Oamenii sunt permanent pe fuga si vor sa
gaseasca usor si sa cumpere cu cel mai mic efort posibil. Pueteti sa ii ajutati ( ajutandu-va si pe voi
in primul rand ) folosind pasaje simple sau idei simple. Folositi cat mai putin text pe fiecare pagina

236
si folositi puncte, paragrafe, titluri ca sa organizati continutul cat mai bine. Folositi conceptul
american WIIFM (What‘s In It For Me?), adica subliniati oriunde ceea ce este interesant.

Faceti situl prietenos pentru motoarele de cautare

Ultimul si unul din cele mai importante aspecte este ca situl sa fie bun pentru motoarele de
cautare, mai exact spus compatibil. Folositi text mai mult decat elemente grafice. Folositi meniuri
text in locul celor java. Evitati folosirea frame-urilor, Flashului si a diverselor coduri care spiderul
de cautare nu le vede. Folositi titluri si META Taguri logice, legate de continutul paginii. Alegeti cu
grija cuvintele cheie si frazele relevante dupa care doriti sa fiti gasiti. Nu compromiteti insa textul
doar de dragul de a fi mai usor gasit pe motoare de cautare. Apelati la serviciile unui expert ca sa va
dea balansul necesar.

Ce înseamnă template pentru site-ul meu?

Template-urile sunt aplicaţiile grafice (schelet) pe care sunt construite site-urile. Ele au un
rol foarte important fiind interfaţa grafica cu vizitatorii. Un template reuşit înseamnă website
eficient.

Chiar daca funcţionalitatea unui site depinde de programarea web făcuta în cadrul
proiectului un site la final este încununat şi de aspectul grafic al acestuia. Un site cu un template
plăcut poate face o impresie plăcuta obligând parca vizitatorul să revină.

Prezenţa în Internet nu trebuie însă realizata oricum ci studiind înainte cu atenţie toate aceste
aspecte deosebit de importante pentru realizarea unui website puternic şi eficient. Un template
plăcut şi funcţional rezolva o bună parte din eficienţa unui site.

Iată doar câteva motive care sa va ajute să înţelegeţi de ce construirea unui site nu trebuie să
se întâmple oricum. Într-un cuvânt, un website este o investiţie de succes şi are nevoie de un aspect
ca atare.

Am văzut nenumărate firme şi agenţii web design a căror lucrări grafice erau cotate mai slab
calitativ decât cele publicate în mediile open-source. Ca să nu mai vorbim ca multe agenţii de web
design folosesc aceste resurse fără însă a specifica şi sursa.

Implementare template-ului
Implementarea din punct de vedere tehnic a template-ului este practic finalul etapei de
design şi odată cu finalizarea acestei etape se poate trece la crearea efectiva a conţinutului sitului.
Un alt avantaj al siturilor dinamice este faptul ca modul în care arată este configurat prin fişiere
externe ce pot fi oricând modificate schimbând astfel foarte uşor designul sitului.
Trebuie să înţelegeţi că după ce a fost realizata etapa de implementare a template-ului este
mai greu să se realizeze modificări asupra formei şi design-ului sitului. Aceste modificări nu sunt
imposibil de realizat dar vor necesita un efort suplimentar care de obicei înseamnă pierdere de timp
şi uneori un cost suplimentar. De aceea trebuie sa analizaţi foarte bine design-ul înainte de a da
unda verde la implementarea tehnica a template-ului.

Bibliografie
 Mitchell, Scott, Cum să creezi un site web, Editura TEORA, 2009
 McFedries, Paul, Crearea paginilor web, Editura ALL, 2003

237
 Williams, Robin, Design pentru WEB, Editura CORINT, 2003
 Dave Taylor, Crearea paginilor Web cu HTML4, Editura Teora, Bucureşti, 1999
 Christian Crumlish, Primii paşi în Internet, Editura All, Bucureşti, 1999

238
 Capitolul XVIII. TESTAREA SIT-ULUI
Avram Călin

Etapa de design a site-ului se desfăşoară în strânsă legătură cu cea de implementare, de

scriere a codului HTML pentru paginile care fac parte din site. Totuşi, procesul de creare a site-ului
nu se poate considera încheiat în momentul finalizării tuturor documentelor HTML care îl
formează. Urmează o etapă adesea tratată oarecum superficial, deşi, ca şi celelalte, este esenţială
pentru construirea unui site de calitate: etapa de testare.

1. Corectarea paginilor

Corectarea este unul din cele mai neglijate aspecte al publicisticii Web. Foarte frecvent
puteţi întâlni pagini Web cu multiple greşeli de ortografie, gramatică, formatare, chiar şi în cazul
site-urilor importante. Paginile cu greşeli de ortografie, exprimări neglijente, reflectă cel puţin o
insuficientă experienţă în acest domeniu şi, de ce nu, chiar lipsă de respect pentru vizitator.
Corectarea este neglijată în primul rând datorită uşurinţei extraordinare cu care textele pot fi
publicate electronic. Puteţi crea o pagină într-un editor de text şi aceasta poate fi publicată la doar
câteva minute după terminarea ei, daca sunteţi suficient de rapid. Cei mai mulţi nu vor petrece ore
în şir verificând existenţa eventualelor greşeli gramaticale în textul editat, aşa cum ar face-o,
probabil, în cazul unei tipărituri clasice, dacă aceste erori i-ar costa o avere pentru a retipări 10.000
de copii ale documentului. Dacă aţi făcut o greşeală, trebuie doar să deschideţi fişierul, să efectuaţi
corectura şi să îl republicaţi pe Web, unde toată lumea îl poate vedea. Este aceasta o strategie
corectă? Desigur că nu.
Calitatea muncii pe care aţi depus-o la crearea site-ului defineşte calitatea acestuia. Mii,
poate milioane de utilizatori ar fi putut deja citi pagina în cauză. Este mult mai simplu să petreceţi
câteva ore corectând textul, pentru a evita ca ulterior să vă luptaţi zile, săptămâni sau luni în şir
pentru a vă recâştiga credibilitatea.
Iată câteva metode care vă pot ajuta să corectaţi mai eficient paginile Web:
 Utilizaţi corectoare automate pentru ortografie şi gramatică pentru a descoperi erorile
plictisitoare, făcute din grabă sau din oboseală.
 Nu aveţi niciodată încredere absolută în acest tip de corectoare pentru a descoperi
erorile mai subtile. După utilizarea lor, încărcaţi pagina în browser şi citiţi-o de câteva
ori.
 Pentru site-urile de dimensiuni mari citiţi documentele în mod repetat, căutând de
fiecare dată un anumit tip particular de erori
 La prima lectură concentraţi-vă atenţia pe aspectul general al documentului şi pe
descoperirea erorilor de formatare, a itemurilor lipsă sau a erorilor de plasare a
acestora.
 La a doua lectură verificaţi logica şi cursivitatea ideilor şi a cuvintelor.
 La a treia lectură, corectaţi minuţios întregul text verificând sintaxa, ortografia,
punctuaţia.
 Întotdeauna verificaţi imaginile, figurile şi hărţile din pagină. Asiguraţi-vă că ele au
legătură cu textul de referinţă, şi verificaţi textul explicativ care însoţeşte imaginea.
Există şi erori ce vor persista uneori chiar după toate aceste verificări. Dacă le descoperiţi
după publicarea site-ului, nu mai rămâne decât să le corectaţi atunci.

239
 2. Testarea paginilor

Odată terminată verificarea corectitudinii textului din pagini din punct de vedere gramatical
şi logic, urmează etapa de testare a paginilor. În această fază trebuie să vă concentraţi pe testarea
corectitudinii etichetelor HTML, a link-urilor, a imaginilor şi a celorlalte elemente incluse în pagini.

Testarea link-urilor

Cea mai simplă cale de testare a link-urilor este de a încărca pagina în browser şi de a da
click pe fiecare link.

Verificaţi funcţionarea tuturor ancorelor din pagini care trebuie să acceseze secţiunea din
pagină corespunzătoare identificatorului ancorei. Atenţie la secţiunile multiple ale aceleiaşi pagini
etichetate cu acelaşi identificator. Această greşeală poate produce rezultate stranii. Daca browserul
sare la o altă secţiune a paginii decât cea aşteptată, verificaţi mai întâi identificatorul ancorei în
secţiunea pe care browserul o afişează.
Verificaţi apoi modul de funcţionare a legăturilor către alte documente, atât în cadrul site-
ului cât şi în afara sa, respectiv validitatea lor şi dacă paginile accesate sunt cele potrivite. Dacă o
anumită pagină nu poate fi deschisă, verificaţi sintaxa link-urilor şi anume:
 corectitudinea protocolului specificat
 extensia fişierului
 existenţa simbolului ~

Atenţie!
În UNIX, simbolul tilda (~) este utilizat pentru a specifica directorul de start (Home directory) al
utilizatorului al cărui nume urmează după acest simbol.

Folosind simbolul ~ vă puteţi referi la o pagină Web astfel:

http://www.server.com/~utilizator/pagina.html

3. Probleme în funcţionarea paginilor Web

Este posibil ca paginile Web create să nu arate în browser aşa cum au fost ele proiectate.
Rezolvarea unor astfel de deficienţe poate fi dificilă, deoarece când scrieţi codul HTML aveţi doar o
imagine mentală a modului cum ar trebui să arate pagina. O soluţie pentru a face procesul de
depanare mai uşor ar fi să vizualizaţi pagina cu ajutorul browserului pe măsură ce o construiţi.
Puteţi izola diversele secţiuni ale paginii pentru a verifica funcţionarea fiecăreia dintre ele.
Cele mai multe greşeli care pot apărea se datorează erorilor în codului sursa al paginii. Sintaxa
codului este de o importanta critică în HTML. Cele mai comune probleme de sintaxa care apar sunt:
 absenţa etichetelor de închidere < / >
 împerecherea etichetelor HTML
 ghilimelele " "
 imbricarea etichetelor
Iată câteva dintre problemele cu care vă puteţi confrunta:

O caracteristică de formatare afectează o secvenţă mai mare de text decât era prevăzut.

Să presupunem că aţi folosit într-o secţiune a paginii una dintre etichetele de titlu, <H3> de
exemplu. La vizualizarea paginii în browser constataţi că nu doar textul pe care doreaţi să-l
evidenţiaţi este formatat astfel, ci o parte mai mare a textului din pagină.

240
 O astfel de situaţie este provocată de:
 Absenţa unuia dintre caracterele " < " sau " > "
 Absenţa etichetei de închidere </H3>
 Imbricarea defectuoasă a etichetelor HTML
O etichetă de închidere căreia îi lipseşte unul dintre caracterele "< "sau ">" nu va fi
interpretată corect de browser, prin urmare formatul nu va lua sfârşit decât în punctul în care
browserul întâlneşte caracterul respectiv. Aceasta poate determina afişarea într-un format greşit a
unui text.
Dacă acest element este un titlu, tot textul dintre eticheta de deschidere asociată titlului şi
cea mai apropiată etichetă de închidere întâlnită va fi afişat ca titlu. Daca acest element este text
ancoră, tot textul dintre eticheta de deschidere <A> şi prima etichetă de închidere întâlnită va fi
afişat ca o legătură (de culoare albastru şi subliniat).
O etichetă de închidere absentă sau o împerechere inadecvata de etichete va provoca
probleme similare. Uneori problemele sunt dificil de urmărit şi rezolvat. Urmărirea unei probleme
se face în sens descendent, defecţiunea trebuie căutată acolo unde începe secvenţa de cod eronată şi
nu unde se sfârşeşte.

O parte din textul paginii nu este afişat

Textul sau obiectele care lipsesc din pagina pot fi depistate prin urmărirea ghilimelelor " " şi
a etichetelor greşit închise şi care conţin adrese URL.
Dacă pagina conţine ghilimele de deschidere în interiorul unei etichete, şi cele de închidere
trebuie să se regăsească în aceeaşi etichetă. O etichetă din care lipsesc ghilimelele de închidere nu
este interpretată corect şi acest lucru poate produce rezultate bizare. Dacă eticheta căreia îi lipsesc
ghilimelele este o etichetă ancoră, întreg textul de la primele ghilimele până la următoarele întâlnite
ar putea fi interpretat de browser ca parte dintr-o adresă URL.
O altă eroare care poate provoca acelaşi efect este închiderea greşită a etichetei conţinând o
adresă URL. Dacă o astfel de etichetă nu este închisă corespunzător, browserul ar putea interpreta
orice text care urmează, până la eticheta de închidere corespunzătoare, ca fiind parte a adresei URL.
Problema se rezolvă prin examinarea etichetelor aflate înaintea porţiunii de text care nu este
afişată. Eroarea ar putea proveni de la orice etichetă care conţine ghilimele sau o adresă URL.
Ghilimelele utilizate în editorul de text cu ajutorul căruia scrieţi codul HTML trebuie să fie
întotdeauna în standard ASCII. Unele editoare de text utilizează aşa-numitele "smart quotes" , în
care ghilimele de deschidere arată diferit faţă de cele de închidere. Dacă procesorul de text cu care
lucraţi are această posibilitate, ea trebuie dezactivată, deoarece acest tip de ghilimele, nefiind în
standardul ASCII, nu vor funcţiona corect în HTML.

Afişarea defectuoasă a formatului

În cazul când formatul afişat de browser nu este cel aşteptat verificaţi mai întâi
compatibilitatea dintre browser şi stilul de caractere specificat în codul HTML. Browserul trebuie să
fie capabil să afişeze stilul ales. Atunci când sunt folosite stiluri logice, browserul este ultima
instanţă în decizia privind stilul caracterelor afişate.
O metodă rapidă de verificare a existenţei unei probleme de compatibilitate este de a afişa
paginile utilizând browsere diferite, dintre care unul să poată afişa în mod sigur stilul de caracter
utilizat. Dacă acel browser afişează textul incorect, se face verificarea codului HTML. Dacă textul
este afişat corect, atunci există o incompatibilitate cu celelalte browsere.
În codul HTML, problema poate fi legată de o imbricare defectuoasă a etichetelor. Verificaţi modul
cum au fost imbricate etichetele de formatare din secţiunea de pagină asociată cu eroarea respectivă.
Astfel o construcţie de tipul următor:

241
 <EM>Va multumim ca ati vizitat <STRONG>Pagina</EM>noastra</STRONG>

nu va funcţiona corect, deoarece etichetele <EM> şi <STRONG> sunt imbricate eronat.

Bibliografie
 Mitchell, Scott, Cum să creezi un site web, Editura TEORA, 2009
 McFedries, Paul, Crearea paginilor web, Editura ALL, 2003
 Williams, Robin, Design pentru WEB, Editura CORINT, 2003
 Dave Taylor, Crearea paginilor Web cu HTML4, Editura Teora, Bucureşti, 1999
 Christian Crumlish, Primii paşi în Internet, Editura All, Bucureşti, 1999

242
243
244
245
 Capitolul XIX. PUBLICAREA SIT-ULUI
Avram Călin

În sfârşit, site-ul dumneavoastră este finalizat. Aţi parcurs toate etapele, de la planificare, la
design şi implementare, v-aţi asigurat că toate elementele funcţionează corect. A venit momentul
publicării pe Web a site-ului, astfel încât rezultatele muncii dumneavoastră să fie cunoscute de toţi
aceea care vă vor vizita paginile. În etapa publicării pe Web a site-ului intervin mai mulţi paşi:
 Stabilirea unui nume de domeniu
 Stabilirea serverului Web pe care va fi stocat (găzduit) site-ul
 Organizarea şi denumirea fişierelor în conformitate cu cerinţele serverului
gazdă
 Transferul fişierelor

1. Numele de domeniu

Pentru ca site-ul dumneavoastră să aibă o identitate pe Web aveţi nevoie de un nume de domeniu
pentru el. Numele de domeniu al site-ului va face parte din adresa URL a fiecărei pagini şi va oferi
site-ului o prezenţă distinctă pe Web.
Domeniile principale de pe Web pot fi de mai multe tipuri:
 comerciale .com
 educaţionale .edu
 guvernamentale .gov
 furnizorii de servicii de reţea .net
 instituţii non-profit .org
 domeniile corespunzătoare ţărilor lumii .ro, etc
Pentru a obţine un nume de domeniu pentru site aveţi la dispoziţie două posibilităţi:
 domeniu plătit
 domeniu gratuit

Domeniu plătit

Dacă site-ul pe care l-aţi creat aparţine firmei dumneavoastră sau unei firme client sau dacă
doriţi să aveţi o prezenţă stabilă şi credibilă pe Web cea mai bună opţiune este să aveţi un domeniu
plătit. Înregistrarea unui domeniu nu este foarte costisitoare şi va asigura site-ului dumneavoastră o
identitate serioasă şi credibilă. În plus, odată ce sunteţi proprietarul unui domeniu puteţi să
schimbaţi locaţia site-ului (serverul Web pe care este găzduit) fără ca aceasta să necesite schimbarea
domeniului.
Preţul pentru înregistrarea unui nume de domeniu variază destul de mult. Una dintre cele
mai convenabile oferte poate fi găsită la adresa http://www.10-domains.com care oferă înregistrarea
unui nume de domeniu pentru 10 USD anual precum şi o serie de discount-uri pentru înregistrarea
pe perioade mai lungi. Dacă doriţi un domeniu românesc (.ro) puteţi obţine informaţii la adresa
http://www.rnc.ro. Pentru înregistrarea unui astfel de domeniu se percepe o taxă unică de 61 USD
(preţ valabil la data scrierii acestei cărţi) fără alte taxe anuale.
În cazul când optaţi pentru un domeniu plătit, adresa URL a site-ului va fi de forma
http://www.dumneavoastra.com

246
Domeniu gratuit

Obţinerea unui nume de domeniu gratuit este foarte simplă. Există multe companii on-line
care oferă astfel de domenii şi, în plus, şi spaţiu de găzduire pentru site. Dacă sunteţi începător şi
doriţi să vă testaţi cunoştinţele de Web design nou învăţate, nu este o idee rea să construiţi un site
"de probă" folosind pentru acesta un domeniu şi un serviciu de hosting gratuite. În afara acestei
situaţii, deşi poate părea alegerea ideală, un domeniu gratuit poate aduce multe dezavantaje site-ului
dumneavoastră.
Prima judecată de valoare asupra unui site este făcută pe baza numelui său de domeniu. În
cazul unui domeniu gratuit adresa URL a site-ului va fi:
http://www.numefirmagazda.com/~dumneavoastra sau
http://www.dumneavoastra.numefirmagazda.com
Vizitatorii site-ului vor şti imediat că nu deţineţi propriul domeniu şi folosiţi un serviciu de
hosting gratuit ceea ce vă va afecta serios credibilitatea. Mai ales dacă site-ul este unul de afaceri,
folosirea unui domeniu şi serviciu de hosting gratuit este cu totul contraindicată. În plus, firmele
care oferă acest gen de servicii, impun afişarea unor bannere publicitare care distrag atenţia
vizitatorilor de la conţinutul site-ului şi măresc timpul de încărcare al paginilor.

2. Serviciul de găzduire Web (Web hosting)

Înainte de a publica site-ul pe Web este necesară o evaluare a necesităţilor de acces, pentru a
determina ce fel de cont se potriveşte site-ului dumneavoastră. Plecând de la presupunerea că
deţineţi deja o conexiune la Internet, nu vom intra în amănunte privind alegerea unui furnizor de
servicii Internet (ISP – Internet Service Provider). Totuşi, în cazul când încă nu deţineţi o
conexiune sau doriţi să schimbaţi provider-ul actual, vă recomandăm să studiaţi cu atenţie ofertele
principalilor furnizori de servicii. Având în vedere că nu vă veţi mai limita doar la simpla navigare
pe Web sau la schimbul de emailuri ci veţi dori să transferaţi şi să întreţineţi un site Web
necesităţile dumneavoastră vor creşte. Din acest motiv este bine să vă informaţi asupra unor detalii
tehnice cum ar fi lăţimea de bandă, mediul de transmisie (antenă satelit, cablu cu fibre optice, unde
radio), ce tip de server foloseşte, asistenţa tehnică oferită, dacă oferă găzduire pentru pagini Web.
Opţiunile pentru găzduire sunt următoarele:
 Instalarea unui server Web propriu
 Utilizarea serverului Web al providerului de servicii Internet
 Utilizarea unui server Web aparţinând unei firme care oferă servicii de
hosting

Instalarea unui server Web propriu

Instalarea unui server Web propriu este cea mai costisitoare soluţie, dar ea oferă în schimb
avantaje semnificative. Dispunând de o conexiune dedicată se pot furniza servicii Web 24 de ore/zi
utilizatorilor din lumea întreagă. Veţi dispune de un control complet asupra serverului Web şi puteţi
publica orice doriţi. Puteţi configura serverul şi pentru alte servicii, cum ar fi FTP, Gopher, Telnet,
scripturi CGI, etc. Puteţi de asemenea avea propriul domeniu care va stabili o prezenţă distinctă pe
Web. Adresa URL va avea forma următoare:
http://www.firma_dumneavoastra.com/
Întrucât costurile necesare echipamentului hardware, conexiunii la Internet, configurării şi
întreţinerii unui server propriu depăşesc posibilităţile unui utilizator obişnuit, nu vom insista asupra
acestei soluţii.

247
Utilizarea serverului Web al providerului ISP

Utilizarea serverului Web al providerului dumneavoastră de Internet este o opţiune

economică. Mulţi dintre furnizorii de servicii Internet oferă în cadrul contului de acces şi un anumit
spaţiu pe serverele proprii pe care vă puteţi plasa site-ul, fără a percepe taxe suplimentare. Din
păcate, spaţiul oferit este de obicei mic, de ordinul 1-30 Mb şi nu sunt oferite facilităţi pentru
crearea de pagini dinamice. Pentru a obţine facilităţi suplimentare va trebui să plătiţi în plus.
Cu toate că fişierele standard, contul de email şi fişierele publicate pe Web utilizează acest
spaţiu, 2-30 Mb sunt de regulă suficienţi pentru a menţine un site modest ca dimensiuni. Contul la
ISP este accesibil pe baza unei conexiuni dial-up care permite o legătură cu o viteză de până la 56
Kbps.

Înainte de a deschide un astfel de cont, trebuie verificate detaliile privind spaţiul de stocare,
taxele pentru spaţiul adiţional, în mod curent 2$ pentru 1 Mb, eventualele alte taxe. Trebuie
verificată de asemenea disponibilitatea altor servicii, cum ar fi FTP, Gopher, Telnet, scripturi CGI,
care ar trebui să poată fi utilizate gratuit, în cazul în care există.
Un cont la un provider ISP este o opţiune economică dar, în acelaşi timp, limitată. Nu există
control al serverului Web, serviciile adiţionale rămânând la latitudinea providerului. Nu veţi avea
propriul domeniu, iar adresa URL va arăta astfel:

http://www.provider.com/~dumneavoastra

Utilizarea unui serviciu de hosting

Cea mai bună soluţie din punctul de vedere al raportului servicii/preţ o reprezintă folosirea
unui serviciu de hosting plătit. Ofertele de pe piaţa românească sunt numeroase şi variate ca preţ.
Înainte de a face o alegere este bine să faceţi un studiu comparativ al acestora în privinţa spaţiului
pus la dispoziţie, al modului de transfer al fişierelor, al traficului impus precum şi al prezenţei
diverselor facilităţi: scripturi CGI, baze de date, email personalizat, etc. Nu trebuie să pierdeţi din
vedere că site-ul dumneavoastră se poate dezvolta astfel încât spaţiul de stocare rezervat la început
poate deveni insuficient.
Utilizând un serviciu de hosting adresa URL a site-ului va avea forma următoare:

http://www.dumneavoastra.com
De asemenea veţi beneficia şi de una sau mai multe adrese de email personalizate de tipul:
adresa@dumneavoastra.com
Folosirea serviciilor unei firme de hosting vă permite ca, odată ce deţineţi propriul nume de
domeniu, să vă transferaţi site-ul pe serverul Web al firmei şi să beneficiaţi de o prezenţă stabilă pe
Web. Firmele de hosting oferă uneori şi nume de domenii pentru clienţii lor însă există riscul ca
dacă vă hotărâţi să renunţaţi la serviciile acelei firme să pierdeţi domeniul. Din acest motiv este mai
bine să trataţi separat cele două probleme.

3. Organizarea şi denumirea fişierelor

Deşi această etapă este intrinsecă procesului de construire a site-ului, o vom discuta în acest capitol,
deoarece acum este momentul când o bună organizare a directoarelor, subdirectoarelor şi fişierelor
devine deosebit de importantă.

248
Organizarea directoarelor şi fişierelor

Este foarte bine să organizaţi fişierele care fac parte din site pe computerul dumneavoastră
exact aşa cum ele vor fi organizate pe serverul Web. Serverul Web are un director "rădăcină" (root)
unde vor fi stocate toate fişierele site-ului. Folderul unde veţi stoca aceste fişiere pe computerul
personal va juca rolul directorului "rădăcină" al serverului. În directorul "rădăcină" va fi plasat
fişierul care va conţine pagina "home" a site-ului, fişier denumit de obicei index.html sau index.htm.
Dacă site-ul este de mici dimensiuni (între 5 şi 10 pagini) puteţi plasa toate fişierele în
acelaşi director. Dacă site-ul este mai mare, este recomandat să creaţi pentru fiecare secţiune
principală a sa câte un subdirector care va conţine fişierele asociate acelei secţiuni. Subdirectoarele
pot conţine la rândul lor câte un fişier index. Atunci când veţi transfera fişierele de pe computerul
dumneavoastră pe serverul Web veţi putea să transferaţi întregul subdirector cu fişierele conţinute
în el. De asemenea această metodă va face şi întreţinerea site-ului mult mai uşoară.
O altă problemă este locul unde veţi stoca imaginile. Practica standard este de a crea un
subdirector special în directorul "rădăcină" unde să plasaţi toate imaginile din site. Dacă procedaţi
astfel este extrem de important să creaţi un subdirector similar cu aceeaşi amplasare şi pe
computerul dumneavoastră. Calea de la pagina care apelează o imagine la imaginea respectivă
trebuie să fie aceeaşi şi pe computerul dumneavoastră şi pe server, altminteri imaginile nu se vor
afişa după ce site-ul a fost transferat pe server.
O altă variantă de stocare a imaginilor este crearea unui subdirector destinat imaginilor,
plasat în subdirectorul fiecărei pagini. Cu aceleaşi precauţii legate de calea corectă către imagini,
această metodă funcţionează bine, ba chiar îmbunătăţeşte viteza de încărcare a imaginilor în pagini.
Dezavantajul constă în faptul că adesea este necesar să reţineţi mai multe copii ale aceleiaşi imagini
în diferite subdirectoare, în funcţie de paginile unde este folosită.

Verificarea numelor fişierelor

La mutarea fişierelor de pe computerul dumneavoastră pe serverul Web se impune

verificarea numelor fişierelor care trebuie să fie compatibile cu sistemul pe sunt mutate.
O atenţie deosebită trebuie acordată denumirii şi extensiei fişierelor. Nu are importanţă dacă
optaţi pentru extensia .html sau .htm. Tot ce trebuie este să fiţi consecvent cu extensia aleasă de-a
lungul întregului site. De asemenea, trebuie să aveţi în vedere că în sistemele UNIX, cele mai des
folosite ca servere Web, denumirile fişierelor sunt case-sensitive. O pagină denumită mypage.html
nu este totuna cu pagina MyPage.html. Pentru a evita confuziile folosiţi pentru denumirea fişierelor
numai litere mici.

4. Transferul fişierelor

Transferul fişierelor care compun site-ul de pe computerul propriu pe serverul Web este o
operaţiune relativ simplă, care constă în copierea fişierelor pe server în locaţia destinată site-ului
dumneavoastră. Unele dintre firmele de hosting asigură o aplicaţie specială destinată transferului
fişierelor, dar cea mai utilizată metodă de transfer este prin intermediul unui client FTP.
Un client FTP (File Transfer Protocol) este o aplicaţie prin intermediul căreia se poate
realiza transferul fişierelor de pe un sistem pe altul. Puteţi copia fişiere de pe computerul personal
pe un alt computer (operaţie denumită Upload) după cum puteţi prelua fişiere de pe un alt
computer, pe computerul personal (operaţie denumită Download). Cele mai folosite programe FTP
sunt CuteFTP (http://www.cuteftp.com) şi WS_FTP (http://ipswitch.com). Odată ce aţi instalat pe
computerul dumneavoastră un client FTP, v-aţi înregistrat numele de domeniu şi aveţi un cont la un
serviciu de găzduire totul este pregătit pentru transferul fişierelor care compun site-ul pe serverul
gazdă.

249
 Pentru a realiza transferul fişierelor, în general va trebui să urmaţi următorii paşi:
 Conectarea la Internet
 Deschiderea programului FTP. Veţi observa o serie de casete de dialog în
care trebuie introduse informaţiile necesare programului pentru a realiza
conexiunea cu computerul gazdă.
 Pentru a face conexiunea cu serverul trebuie să furnizaţi programului adresa
FTP a host-ului dumneavoastră. Aceasta vă este furnizată de firma de
hosting la deschiderea contului. De asemenea, programul vă va cere numele
de utilizator şi parola pe care le-aţi stabilit la deschiderea contului. Nu uitaţi
să de-bifaţi opţiunea Anonymous din meniul Login. Prin introducerea
numelui de utilizator şi a parolei veţi căpăta acces la contul dumneavoastră şi
veţi putea intra în directorul unde vor fi plasate fişierele site-ului.
 O altă informaţie care trebuie furnizată programului este tipul fişierelor
transferate. În general pentru fişierele HTML se foloseşte opţiunea ASCII iar
pentru celelalte fişiere, opţiunea binary. Mai simplu, puteţi alege opţiunea
AutoDetect prin care programul determină singur tipul fişierului şi modul
cum va face transmiterea lui.
 Celelalte casete de dialog pot fi lăsate necompletate sau cu setările
preexistente.
 După furnizarea acestor informaţii programul FTP va realiza conexiunea cu
serverul gazdă.
 Selectarea fişierelor pe care doriţi să le copiaţi. Veţi observa că fereastra
aplicaţiei FTP este împărţită în două: într-o parte aveţi directoarele de pe
computerul personal, în cealaltă parte directoarele de pe computerul gazdă.
Selectaţi directorul care conţine fişierele dumneavoastră şi daţi comanda de
transfer în directorul care vă este destinat pe serverul gazdă.
Dacă folosiţi scripturi CGI asociate site-ului trebuie să le acordaţi o atenţie specială. Cele
mai multe servere necesită instalarea scripturilor CGI într-un subdirector special numit cgi-bin, aflat
în directorul dumneavoastră. Pentru plasarea şi setarea corectă a scripturilor trebuie să luaţi legătura
cu administratorul serverului gazdă care vă va oferi indicaţiile necesare.
Pe unele sisteme de operare modul de accesare al fişierelor este strict definit, permiţând sau
restricţionând citirea, scrierea sau executarea fişierelor de către diferiţi utilizatori. Aceste facilităţi
sunt setate de regulă prin drepturile de acces atribuite fişierelor. Din acest motiv, verificarea
modului de setare a fişierelor este extrem de importantă. De exemplu, în sistemele UNIX modul
705 semnifică faptul că fişierele pot fi citite, modificate sau executate de proprietarul lor, în vreme
ce alţi utilizatori nu le pot decât citi sau executa (după caz).
După transferul fişierelor, pot apărea probleme de diverse tipuri. Uneori, paginile publicate
nu pot fi accesate deloc, scripturile nu funcţionează, etc. Primul lucru care trebuie verificat în acest
caz este dacă fişierele se află în directoarele potrivite. Apoi trebuie verificate permisiunile de acces
pentru directoare şi fişiere, extensiile fişierelor, fişierele index. În cazul când apar probleme, cea
mai sigură cale de rezolvare a lor este să luaţi legătura cu administratorul serverului gazdă şi să îi
cereţi informaţii cât mai complete privind drepturile de acces pentru directoare, calea corectă către
scripturile folosite şi, în general, setările necesare pentru buna funcţionare a site-ului.

Bibliografie
 Charles Aulds, Linux. Administrarea serverelui APACHE, Editura Teora, 2002
 Dave Taylor, Crearea paginilor Web cu HTML4, Editura Teora, Bucureşti, 1999
 Christian Crumlish, Primii paşi în Internet, Editura All, Bucureşti, 1999

250
 Capitolul XX. ÎNTREŢINEREA SIT-ULUI
Avram Călin

De multe ori se comite greşeala de a se considera că odată site-ul postat pe Internet, treaba
este terminată. De acum vizitatorii vor veni şi vor reveni deoarece site-ul este bine realizat, are o
grafica atrăgătoare...dar mai ales pentru că au nevoie de produsele sau serviciile oferite de firma
dumneavoastră.

În realitate însă, lucrurile nu stau tocmai aşa. Un site web, oricât de bine realizat ar fi din
punct de vedere grafic, oricât de eficient ar fi promovat, nu va stârni interesul constant al clienţilor
dumneavoastră potenţiali decât daca este permanent înnoit.

Prea adesea pot fi văzute pe Internet site-uri web cu informaţii vechi, neactualizate de luni
sau chiar ani de zile. La fel ca oricare alt mijloc publicitar, un site web trebuie să ţină pasul cu
dezvoltarea firmei, să prezinte permanent noi produse, noi servicii, noi informaţii, oferte speciale,
facilitaţi oferite clienţilor.

Întreţinerea şi reactualizarea permanenta a informaţiilor reprezintă viata unui site. Mulţi

manageri sunt conştienţi de acest deziderat aşa încât apelează la angajarea unei persoane care sa se
ocupe special de acest aspect, aşa numitul web master. Dar în afara de cazul când site-ul necesită o
reactualizare zilnică aceasta soluţie nu este eficientă din punctul de vedere al costurilor. Costurile
pentru un angajat permanent sunt mult mai mari decât costul unui abonament lunar pentru
întreţinerea şi reactualizarea site-ului.
Pentru ca site-ul dvs. să fie permanent actualizat şi să prezinte informaţii corecte, trebuie verificate
periodic următoarele elemente dintr-un site web:
Verificare zilnică a funcţionalităţii site-ului
Verificare zilnică a funcţionalităţii linkurilor şi a formularelor din cadrul
paginilor
Actualizarea / Modificarea paginilor web (texte, imagini etc.)
Introducerea în site a noilor oferte/servicii/produse
Prelucrarea imaginilor
Modificarea designului site-ului în funcţie de noile necesitaţi
Configurarea conturilor de e-mail
Administrarea bazelor de date
Monitorizare permanenta a site-ului
Monitorizarea pagerank-ului şi rezultatelor în motoarele de căutare
Optimizarea vitezei de încărcare a paginilor web
Întreţinerea unui site este o activitate obligatorie în cazul în care se doreşte ca un site să
devină din ce în ce mai vizitat şi să aducă un surplus progresiv de imagine şi venit. Pentru orice
proprietar de site este destul de dificil să urmărească zilnic site-ul şi cu atât mai dificil este să fie la
curent cu toate tendinţele noi de pe internet , cu noile tehnologii şi mai ales să ţină pasul cu noile
condiţii de securizare a site-urilor.
Verificarea de statistici săptămânale privind numărul de vizitatori şi cuvintele cheie cele mai căutate
moduri prin care se observă modul în care un site este bine structurat şi bine întreţinut.
Editarea si trimiterea unui newsletter periodic este o facilitate care este benefica pentru promovarea
unui site.

251
 1. Dezvoltarea unui newsletter

E-mail marketing-ul este mai puţin costisitor decât alte instrumente de promovare, este relativ uşor
de implementat si este una dintre cele mai bune metode de a lua legătura şi de a oferi informaţii
vizitatorilor şi clienţilor. Secretul stă însă în calitatea informaţiei, adaptarea mesajelor în funcţie de
publicul-ţintă şi corectitudinea acţiunii de e-mail marketing. În funcţie de aceste principii, mesajul
va fi citit şi reţinut sau va ajunge în folder-ul cu mesaje şterse sau spam.
2. Reguli pentru un newsletter reuşit
Să fie scurt Tocmai din cauza lipsei de timp, oamenii nu citesc mesaje lungi. Newsletter-ul
ideal este scurt, la obiect, cu informaţii utile, fără prea multă publicitate. Daca ai articole mai
lungi, este suficient ca newsletter-ul să conţină un scurt rezumat şi un link către întregul
material. Aşadar, ţine minte: email-urile lungi sunt ignorate.
Să fie solicitat Nu trimite newslettere persoanelor cărora nu le-ai solicitat permisiunea, chiar
dacă îi cunoşti personal sau dacă iţi sunt prieteni. În primul rând, nu este legal. În al doilea
rând, solicitarea şi obţinerea permisiunii de a trimite un newsletter sau orice alt mesaj
comercial iţi asigura o mai mare probabilitate ca mesajul să fie citit, din moment ce
expeditorul este cunoscut iar destinatarul se aştepta să primească mesajul tău. Şi nu uita să
oferi întotdeauna posibilitatea de dezabonare. Este semn ca respecţi dorinţa unul utilizator de
a nu mai primi mesaje.
Să fie bine organizat Oamenii pot fi sceptici atunci când vine vorba de înscrierea adresei
lor de email si de primirea unor email-uri de la persoane/companii pe care nu le cunosc. De
aceea trebuie sa le explici ce fel de informaţii vor primi in newsletter pentru ca publicul-
ţinta, cititorii, sa stie la ce tip de conţinut sa se aştepte. De asemenea, trebuie sa stabileşti un
anumit interval in care destinatarii sa se obişnuiască să primească newsletter de la tine. În
cazul in care newsletter-ul este cu înscriere publica pe site-ul de companie, ar fi util sa
inserezi şi mostre din newsletter, pentru ca vizitatorii să vadă înainte cum arata materialul
Să trateze subiecte simple, de interes si care sunt comunicate direct Newsletter-ul
trebuie sa respecte promisiunile. Ai promis ca ii spui cititorului cum sa faca un anumit lucru,
îndeplineşte-i aşteptările. Informaţiile trebuie să făcă referire la propria activitate, dar trebuie
scrise pentru cititor şi să fie utile pentru el. Este important ca newsletter-ul să nu pară
publicitar. Mesajul trebuie să fie direct şi la subiect, fără încercări de a ascunde sub alte
titluri adevărata intenţie a mesajului. Exemplul cel mai concret este ascunderea unor
promoţii în spatele unor titluri care aparent sunt rezonabile şi pot stârni interesul.
Analizeaza cu atentie specificul cititorului Cui mă adresez? Cine este cititorul meu? Ce il
interesează cu adevărat? Sunt primele întrebări la care trebuie să iţi răspunzi atunci când vrei
sa faci un newsletter.
Subiectul articolului sau titlurile articolelor sa fie relevante si atrăgătoare Atât
subiectul newsletter-ului, cat si titlurile articolelor trebuie alese cu grija. Feriţi-vă de titluri
asemănătoare reclamelor pentru ca nu sunt citite. Daca trebuie sa anunţi o promoţie, este mai
bun un titlu precum "Telefon mobil NokiaX 100 RON" decât "Cele mai noi promoţii".
Primul este concret, in timp ce al doilea este foarte vag. Toţi vedem peste tot promoţii, deja
nu mai avem timp sau răbdare sa le verificam pe toate.
Evita fotografiile excesive In general, mesajele cu multe imagini sunt catalogate ca mesaje
spam. Si oricum, de multe ori imaginile sunt blocate la afisare. Asadar, limiteaza-te la un
numar rezonabil de imagini care sa fie relevante comparativ cu informatia prezentata.
Calculează scorul de email spam Poti folosi in acest sens diverse instrumente de pe
internet. Un exemplu este SpamCheck. Tot ce ce trebuie sa faci e sa trimiti newsletter-ul
prin email sau prin formularul pe care il vei gasi pe site. In cateva secunde vei primi un scor

252
 de spam si recomandari despre cum sa reduci posibilitatea ca email-ul pe care ai de gand sa
il trimiti sa fie oprit de filtrul de spam.
Semneaza newsletter-ele Includerea unei semnaturi oficiale la finalul newsletter-ului te
ajuta sa castigi increderea clientilor si le oferi si o ocazie de a vizita inca o data site-ul tau.

Bibliografie
 Luke Welling si Laura Thomson, Dezvoltarea Aplicatiilor Web cu Php si Mysql, Editia a
II-a, Editura Teora, 2006
 Paul DuBois, MySQL, Editura Teora,
http://softpageinternet.ro/manual_html/Capitole/Capitolul%2019.htm

253
Investeşte în oameni !
Proiect cofinanţat din FONDUL SOCIAL EUROPEAN prin
Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară. 2 „Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii”
Domeniul major de intervenţie 2.3 „Acces şi participare la formare profesională continuă”
Titlul proiectului: Centrul de formare profesională continuă în turism şi servicii
Cod contract: POSDRU/80/2.3/S/59744
Beneficiar: Universitatea “Dimitrie Cantemir” din Tîrgu-Mureş
Editor: Universitatea Dimitrie Cantemir din Tîrgu-Mureș
Noiembrie 2010

”Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a
Guvernului Romăniei.”

254