ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE

„NICOLAE BĂLCESCU”

LUCRARE DE LICENȚĂ

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC

AUTOR

- SIBIU 2014 -
 ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE
„NICOLAE BĂLCESCU”

LUCRARE DE LICENȚĂ

TEMA: „COMUNICAREA MEDIATĂ DE CALCULATOR.

ASPECTE PARTICULARE ALE COMUNICĂRII
ÎN MEDIUL VIRTUAL”

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC
Asist. univ. dr. ILIE OANA

AUTOR
Sd. sg. BARBU EDWARD-GEORGES

- SIBIU 2014 -
 REFERAT DE APRECIERE
a lucrării de licență

1. Numele și prenumele absolventului:

_____________________________________________________________

2. Domeniul de studii:
___________________________________________________________

3. Programul de studii universitare de licență:

___________________________________________________________

4. Tema lucrării de licență:

___________________________________________________________
___________________________________________________________
____________________________________________________________

5. Aprecieri asupra conținutului teoretic al lucrării de licență:

Nivelul de îndeplinire a criteriului
Criterii
minim mediu ridicat excelent
Identificarea stadiului actual al
cercetării în domeniu
Capacitatea de sinteză și
construcția logică a argumentației
teoretice
Gradul de relevanță a conținutului
teoretic în raport cu tema lucrării
Capacitatea de operare cu concepte
și teorii specifice
Gradul de relevanță și actualitatea
bibliografiei
Citirea corectă a ideilor și a
Conform declarației pe propria
conceptelor preluate din alți autori,
răspundere a autorului lucrării
evitarea plagiatului
6. Aprecieri asupra părții practic-aplicative a lucrării de licență:
Nivelul de îndeplinire a criteriului
Criterii
minim mediu ridicat excelent
Caracterul logic al organizării
demersului practic-aplicativ
Formularea corectă a obiectivelor
Calitatea metodelor și
instrumentelor de lucru,
corectitudinea utilizării acestora
Pertinența concluziilor și a
propunerilor formulate de autor,
derivarea logică a acestora din
studiul realizat
Originalitatea abordării, contribuții
personale ale autorului

7. Aprecieri privind redactarea lucrării:

Nivelul de îndeplinire a criteriului
Criterii
minim mediu ridicat excelent
Corectitudinea ți claritatea
exprimării, utilizarea limbajului de
specialitate
Calitatea grafică a lucrării
Respectarea exigențelor de
redactare conform Ghidului
metodologic

8. Considerații finale:
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________

Apreciez lucrarea de licență cu nota _______________ și o recomand

pentru a fi susținută în prezența comisiei examenului de licență.

Data Conducător științific

 CUPRINS

Introducere …………………………………………………………..... 7
CAPITOLUL 1: Aspecte teoretico-funcționale ale comunicării …. 9
1.1. Considerații generale privind comunicarea ……………........ 9
1.2. Definirea și obiectivele comunicării ……………………….. 10
1.3. Forme relaționale ale comunicării ………………………...... 11
1.3.1. Comunicarea intrapersonală ……………………..... 11
1.3.2. Comunicarea interpersonală …………………......... 12
1.3.3. Comunicarea în grupuri mici …………………........ 13
1.3.4. Comunicarea publică …………………………….... 14
1.4. Forme informaționale ale comunicării ……………………... 14
1.4.1. Comunicarea verbală …………………………….... 14
1.4.2. Comunicarea nonverbală ………………………...... 16
1.4.3. Comunicarea scrisă ………………………………... 17
1.5. Bariere în comunicare ……………………………………… 18
1.6. Feedback-ul ……………………………………..………….. 19
1.7. Comunicarea și manipularea …………………….…………. 21
1.7.1. Manipularea: delimitări conceptuale …….………... 21
1.7.2. Manipularea verbală …………………….………… 22
1.7.3. Manipularea prin scris ………………….…………. 22
1.7.4. Manipularea și relațiile publice ………….………… 22
1.7.5. Recomandări practice pentru a rezista manipulării ... 23
1.8. Mass media și comunicarea ………………………………... 23
1.8.1. Caracteristici ale mijloacelor de comunicare în masă .. 23
CAPITOLUL 2: Aspecte particulare privind comunicarea
virtuală ……………………………………………………………….. 25
2.1. Influența computerelor asupra comunicării …………………. 25
2.2. Comunicarea virtuală ……………………………………..… 26
2.3. Comunicarea virtuală vs comunicarea reală ………………… 28
2.4. Dependenți de comunicarea virtuală ……………..…………. 31
 2.5. Despre rețele sociale ……………………………...………… 32
2.5.1. Efecte benefice ale rețelelor de socializare ………….. 34
2.5.2. Efecte negative ale rețelelor de socializare ………….. 35
2.6. Rețele sociale în România ………………………..……….. 36
2.7. Facebook în România ……………………………...……… 37
CAPITOLUL 3: Analiza SWOT a comunicării mediate de
calculator în relație cu forțele armate – studiu de caz ...................... 40
3.1. Puncte forte/oportunități ……………………...……………... 40
3.2. Puncte slabe/riscuri …………………………….…………… 45
Concluzii și propuneri ………………………………….……………. 50
Bibliografie ………………………………………………...………….. 52
Anexe ………………………………………………………………….. 54
 INTRODUCERE

Scriitorul de origine maghiară Frigyes Karinthy a publicat o povestire

numita “Lanțul” în care a lansat teoria celor “șase grade de separare”. El
spunea că între doi oameni de pe planetă poate fi identificată o legătură ce
trece prin numai alte 6persoane. Acest concept a devenit foarte popular în
1990, odată cu apariția piesei de teatru a lui John Guare, numită “Six Degrees
of Separation”.
Chiar dacă a fost lansată în 1929, când oamenii comunicau la distanță
prin scrisori, telegrame, teoria a fost reconfirmată odată cu apariția
internetului și a comunicării virtuale. În zilele noastre este mult mai ușor să
comunici cu cineva aflat la celalalt colț al lumii.
Am ales aceasta temă deoarece doresc să văd cât de importante sunt
rețelele sociale pentru noi și ce impact are comunicarea virtuală prin
intermediul acestora. Am pus accentul pe aceste rețele de socializare, în
special pe rețeaua de socializare Facebook, despre cum ne influențează ceea
ce comunicăm, precum și câtă importanță acordăm informațiilor de pe această
rețea de socializare.
În primul capitol, Aspecte teoretico-funcționale ale comunicării, m-am
concentrat asupra comunicării, în general, de la considerații generale privind
comunicarea, până la mass-media și comunicarea și mijloace de comunicare
în masă.
Capitolul doi, Aspecte particulare privind comunicarea virtuală, tratează
problem legate de internet, de rețele de socializare, de Facebook, pentru ca și
eu să-mi dau seama ce este mai bine sau nu, dacă comunicarea virtuală este
benefică sau nu. Și eu sunt un utilizator al internetului și automat comunic
prin intermediul mediului virtual, iar acest lucru m-a determinat să mă
documentez cât mai bine legat de comunicarea în mediul virtual.
În 2013, conform unei statistici realizate de Eurostat, 32% dintre români
spun că accesează zilnic internetul, iar 13% săptămânal, 58% din gospodăriile
României au acces la internet, iar 56% au la viteze broadband. Peste 73,2%
dintre gospodăriile de la orașe au acces la internet acasă în 2013, potrivit
evaluărilor Institutului Național de Statistică.
Relațiile virtuale capătă o importanță din ce în ce mai mare în zilele
noastre, deoarece petrecem foarte multe ore în fața ecranului, dar mai ales din
lipsa timpului liber și datorită ușurinței cu care putem comunica on-line.
Internetul a devenit indispensabil pentru noi și fără să vrem, într-o
anume măsură, ne modifică modul de a interacționa cu ceilalți, de a lega
relații sociale. Comunicarea virtuală este benefică, deoarece ne ajută să
comunicăm mult mai rapid, mai eficient cu familiile, prietenii aflați la distanțe
mari de noi. În același timp, o astfel de comunicare ne poate dăuna modului

7
de viață, ducând la dependență. Un alt efect negativ este acela de a ne pune în
pericol siguranța noastră, a locuinței, a locului de muncă, etc.
Cei care au acces la internet sunt mereu prezenți pe Facebook dorind să
vedem filmulețe, fotografii încărcate de prietenii noștri, să urmărim ce se
petrece în grupul nostru și să aflăm știri fără să privim la TV. Facebook are și
multe beneficii mai ales pentru companii, pentru promovarea produselor.
Românii preiau tendințele Occidentului, dar nu pe toate în aceeași
măsură, un bun exemplu de urmărit fiind comparația Facebook/Twitter.
Twitter este foarte popular și utilizat la nivel global, în comparație cu
România, unde pe locul unu este Facebook.
Facebook necesită mult timp și calm, devenind în același timp sufocant,
devenind inutil să navighezi prin mulțimea de conținut care nu prea are sens.
Motivul care m-a făcut să consider că Facebook-ul este inutil și ne poate
aduce și probleme este acela ca el influențează din ce în ce mai mulți
utilizatori și că, fără acordul lor, imaginile, fotografiile personale, interesele
personale li s-au transformat în publicitate pentru spațiul privat, că poate avea
oricine acces la ele, până și la adresele de acasă unde anumiți indivizi care
practică “aruncatul cu privirea în casa vecinului” profită de acest lucru și îi
“vizitează” știind că nu sunt acasă din postările de pe Facebook.
În al doilea rând, Facebook-ul este spionul din viața fiecărui om, din
viața familiilor noastre și spionul din casă. Prin divertismentul pe care această
rețea de socializare îl oferă oamenilor, suntem distrași de la celelalte părți sau
efecte negative pe care acesta le produce. Indiferent că acceptăm sau nu,
Facebook ne-a schimbat modul în care am fost obișnuiți, ne-a schimbat
viețile.

8
 CAPITOLUL 1: ASPECTE TEORETICO-FUNCȚIONALE
ALE COMUNICĂRII

1.1. Consideraţii generale privind comunicarea

Apariţia şi dezvoltarea civilizaţiei umane a fost şi este marcată de o

multitudine de fenomene ce ţin, în mod evident, de specificul existenţei
omului ca specie aparte regnului animal, dar şi de particularităţile cadrului
social pe care acesta l-a construit de-a lungul evoluţiei sale. Unul dintre
fenomenele care au catalizat procesul deprinderii omului din rândul
animalelor, aşezându-l deasupra acestora, şi proiectându-l într-un cadru de
evoluţie nouă, cel social, a fost comunicarea.
Din această perspectivă, comunicarea reprezintă simultan cauză şi efect
al convieţuirii sociale a omului, fiind, de altfel, destul de dificil de departajat
care din ele a avut rolul predominant în procesul evoluţiei comunităţilor
umane. Indiferent, însă, de opţiune, un lucru rămâne cert, şi anume că
procesul comunicării a avut un rol important în socializarea individului uman
precum şi în evoluţia societăţii în ansamblul său.
Paradoxal, şi în zilele noastre, nivelul de importanţă al comunicării în
existenţa umană nu a scăzut ci, dimpotrivă, s-a amplificat, cu atât mai mult cu
cât omul modern trece printr-un continuu, amplu şi complex proces de
transformare. Proliferarea sistemelor tehnice de comunicaţii şi a mass media,
dezvoltarea fără precedent a informaticii, au condus la amplificarea procesului
de comunicare într-o proporţie nebănuită, atât ca dinamică cât şi ca
dimensiuni.
Progresul relativ lent, dar ireversibil al fenomenului globalizării, care va
conduce la schimbarea statutului individului uman de la cel de cetăţean al
unui stat la cel de cetăţean al planetei Pământ sau chiar mai mult, oferă
argumentul şi, totodată, suportul redimensionării formei şi conţinutului
comunicării. Astfel, se poate vorbi în zilele noastre şi, desigur, în viitor despre
un “homo comunicabilis”, adică despre un om care nu poate exista, nu se
poate manifesta în afara sferei comunicării.1
Etimologic, cuvântul “comunicare” provine de la verbul latin
“comunico” ce înseamnă “a face ceva în comun (dând, a împărtăşi)”. Din
aceasta derivă şi substantivul feminin “comunicatio” care se traduce prin
“comunicare, împărtăşire”. Termenul se regăseşte în principalele limbi
europene de circulaţie internaţională în forme asemănătoare celei din limba
romană, exprimând acelaşi lucru. Astfel în limba engleză, întâlnim verbul “to

1
V. Marin, Comunicare, Editura Universității Transilvania din Brașov, 2005, pp. 25-26.

9
communicate”2, care înseamnă “a comunica” şi substantivul “the
communication” echivalent la noi cu “comunicare”. În limba franceză există
verbul “communiquer”3 şi substantivul “communication”. Limba italiană, ne
oferă “comunicare”4 ca verb şi “comunicazione” ca substantiv.

1.2. Definirea şi obiectivele comunicării

„Dicţionarul enciclopedic” defineşte comunicarea ca fiind un „mod

fundamental de interacţiune psihosocială a persoanelor, realizată prin limbaj
articulat sau prin alte coduri, în vederea transmiterii unei informaţii, a
obţinerii stabilităţii sau a unor modificări de comportament individual sau de
grup”5.
Un colectiv de autori, subliniază în „Concepte fundamentale din ştiinţele
comunicării şi studiile culturale” că: „Există două mari tipuri de definiţii ale
comunicării. Prima vede comunicarea ca fiind un proces prin care A transmite
un mesaj lui B, mesaj care are un efect asupra acestuia. Cea de-a doua vede
comunicarea drept negocierea şi schimbul de semnificaţie, proces în care
mesajele, persoanele determinate cultural şi realitatea interacţionează astfel
încât să ajute înţelesul să fie produs, iar înţelegerea să apară”6
În circa 20 de ani de activitate, cercetătorii americani Frank E.X. Dance
şi Carl E. Larson, analizând fenomenul comunicării, au reuşit să colecteze
diferite definiţii ale comunicării, propuse de diferiţi autori. Privitor la
conceptul în cauză, definirea acestuia trebuie să aibă multiple direcţii de
abordare, dintre care pot fi reţinute următoarele: comunicarea ca act,
comunicarea ca proces, comunicarea ca domeniu teoretic.
Actul comunicării reprezintă suportul construcţiei procesului de
comunicare şi constă din intenţia finalizată a individului uman de transmitere
a unei entităţi de comunicare (mesaj) cu o anumită încărcătura informaţională.
Prin urmare, actul comunicării este variabil uni-sens în procesul de
comunicare
Ca proces, comunicarea constă în transmiterea de informaţii, schimbul
de mesaje între persoane. Pentru a-ţi atinge anumite ţeluri este nevoie de
comunicare, pentru a spune celor din jur cine eşti, ce vrei, presupune
comunicare. A comunica înseamnă şi a aştepta reacţia celui căruia ai vrut să-l
anunţi că exişti şi că vrei să-i spui ceva, a tăcea.

2
A. Bantaș, Dicționar român-englez, Editura Teora, București, 2002.
3
M. Băescu, Dicționar francez-român, român-francez, Editura Niculescu, București,
2000.
4
A. Balaci, Dicționar român-italian, Editura Teora, București, 1995.
5
Dicționare enciclopedice, vol. I (3).
6
Colectiv, Concepte fundamentale din științele comunicării și studiile culturale, Iași,
2001.

10
 Comunicarea este definită de către majoritatea specialiştilor ca fiind un
proces prin care un emiţător transmite o informaţie receptorului prin
intermediul uni canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite
efecte.
Abordând definirea comunicării din perspectiva procesuală, lucrurile
capătă o altă semnificaţie: „Astfel, comunicarea reprezintă un proces complex
de utilizare, de către doi sau mai mulţi interlocutori, a unui sistem comun de
simboluri, semene, semnale şi/ori atitudini, respectiv comportamente, pentru a
realiza schimbul de informaţii, idei, sentimente sau emoţii în scopul
influenţării reciproce, a cunoaşterii, a interrelaționării lor grupale sau micro
grupale, ori în vederea îndeplinirii unui obiectiv comun.”7
Tot în contextul teoriei comunicării, trebuie evidenţiată problematica
conceptului „media”. În sens specific, acesta presupune o anumită dezvoltare
tehnologică ce amplifică viteza comunicării. Aprofundând problematica, se
apreciază că discursurile, scrierile, gesturile, mimica, îmbrăcămintea,
comportamentul, pot fi abordate ca nişte „media” de comunicare. Fiecare
„media” este capabilă să transmită nişte coduri pe unul sau mai multe canale.
Teoreticianul american, M. McLuhan, utilizând celebra expresie „media
reprezintă mesajul” subliniază importanța media în procesul comunicării, nu
numai în sensul disponibilităţilor oferite ci şi privind fluidizarea acestuia. În
delimitarea teoriei comunicării, nu pot fi omise modelele comunicării,
schemele de organizare şi tipologia acesteia.8

1.3. Forme relaţionale ale comunicării

În funcţie de poziţia interlocutorilor, comunicarea se poate realiza în

mod direct, într-o formă interpersonală, cu adresă precisă şi schimb reciproc
de mesaje, sau indirect, fără adresă la persoană, în forma producţiilor mass-
media, a comunicatelor de presă, conexiunea manifestându-se ulterior pe căi
mediate.
În funcţie de numărul participanţilor, comunicarea poate avea loc la unul
dintre nivelurile:

intrapersonal;

interpersonal;

în grupuri mici;

în cadrul comunicărilor publice.9

1.3.1. Comunicarea intrapersonală

Comunicarea intrapersonală se petrece în interiorul fiecărui individ în

7
V. Marin, op. cit., p. 32.
8
Ibidem, p. 34.
9
P. Anghel, Stiluri și metode de comunicare, Editura Aramis, București, 2003.

11
parte, implicând gânduri, sentimente, modul în care ceilalţi sunt percepuţi.
„Deşi nu presupune existenţa unor comunicatori distincţi, dialogul interior pe
care îl purtăm cu noi înşine reprezintă un autentic proces de comunicare, în
care îşi află locul chiar şi falsificarea informaţiei în vederea inducerii în eroare
a interlocutorului (ne referim la situaţia frecvent întâlnită a oamenilor care se
mint sau se amăgesc pe ei înşişi).”10
Comunicarea intrapersonală, conform lui Mihai Dinu, nu mai necesită
codificarea şi decodificarea mesajelor, pentru că acestea nu mai străbat spaţii
fizice, ci doar unul mental: „Cu sine însuşi, omul poate sta de vorbă şi fără
cuvinte, ceea ce nu înseamnă că verbalizarea gândurilor nu este un fenomen
foarte frecvent.” 11
Chiar dacă este lipsită de martori, nu poate să contribuie la formarea
imaginii noastre. Atenţia pe care o dăm acestei comunicării este foarte
importantă, deoarece de modul în care ne comportăm când suntem auziţi sau
neauziţi depinde, şi ce vom face când suntem alături de persoane, în prezenţa
lor. Noi credem că nici în cazul comunicării interpersonale nu se poate
renunţa la cuvinte, iar atunci când omul crede că a stat de vorbă cu sine fără
să-şi numească gândurile sau sentimentele, planurile ori grijile, nu înseamnă
că am comunicat cu noi înşine, ci comunicarea a fost înlocuită cu o stare de
odihnă, relaxare, plăcere, uneori chiar iluzia comunicării.12

1.3.2. Comunicarea interpersonală

Comunicarea interpersonală reprezintă procesul în care fiecare se
adresează fiecăruia, de regulă într-o formulă nestructurată şi informală. Este o
comunicarea dintre doi indivizi, dintre părinţi şi copiii familiei, dintre două
persoane îndrăgostite, dintre fraţi. „Dacă cineva vrea să exprime un sentiment
sau o idee şi doreşte să transmită un mesaj care le conţine, trebuie ca mai întâi
să le transpună în coduri verbale şi nonverbale, care pot fi înţelese. Procesul
de transpunere a ideilor şi a sentimentelor în mesaje se numeşte codificare.”13
„Sociologul Jurgen Habermas, evidenţiază faptul că în comunicarea
interpersonală emiţătorul/receptorul folosesc în exprimările lor propoziţii
pentru a se putea înţelege asupra anumitor situaţii sau stări de lucruri”.14
Relaţia de comunicare interpersonală poate fi înţeleasă extrem de rapid
folosind modelul „fereastra Johari”.

10
M. Dinu, Comunicarea, Editura Algos, București, 2000, p. 77.
11
Ibidem.
12
P. Anghel, op. cit., 22.
13
A. Pease, Limbajul vorbirii. Arta conversației, Editura Polimark, București, 1999, p. 60.
14
J. Habermas, Cunoaștere și comunicare, Editura Politică, București,1983.

12
Nr. crt. Eu / Ceilalţi Cunoscut mie Necunoscut mie
Partea mea psihică
Partea mea
Despre mine şi
inconştienta
comportarea mea
Date despre mine pe
1. Cunoscut celorlalţi cunoscută mie şi
care ceilalţi le pot
celorlalţi. Nu sunt
observa, dar pe care eu
probleme cu aceste
nu le cunosc.
aspecte.
Partea mea privată
Partea mea potenţială
Date despre mine pe
Necunoscut Date despre mine care
2. care le ştiu numai eu
celorlalţi sunt necunoscute atât
şi sunt necunoscute
mie cât şi celorlalţi.
pentru ceilalţi.
Tabelul 1.1 - „Fereastra lui Johari”15

1.3.3. Comunicarea în grupuri mici

Comunicarea în grupuri mici are loc în momentul în care un grup de
persoane se întâlneşte pentru a dezbate anumite probleme, pentru a lua decizii
în legătură cu acele probleme care-i interesează. Comunicarea în grupuri mici
se realizează în momentul în care respectivul grup este mic, deoarece toţi
membrii care alcătuiesc grupul să se facă auziţi. În cazul în care grupul
depăşeşte un număr suficient de persoane care alcătuiesc un grup mic, atunci
grupul se împarte în grupuri mai mici.
Tipul acesta de comunicare este caracteristic şedinţelor de bord, de
consiliu, de comitet de conducere, etc. În armată, acest tip de comunicare este
specific conducerilor operative. În aceste şedinţe, se urmăreşte să apară cât
mai multe idei şi sugestii într-un timp relativ scurt, chiar dacă ele nu sunt
utile, dar mai târziu ele putând să fie analizate şi fructificate. Concepută de
profesorul Alexander Osborn de la Buffalo University, metoda constă în
reunirea într-o încăpere special amenajată pentru a crea o atmosferă distinsă,
decontractată, a unui grup format din 3-10 persoane, cărora li se propune să
rezolve o problemă cu privire la un subiect despre care nu fuseseră informaţi
în prealabil. În varianta clasică, timpul acordat participanţilor variază între o
jumătate de oră şi o oră şi jumătate, dar există şi versiuni mult mai restrictive.
Trăsăturile care deosebesc brainstormingul de comunicarea din cadrul
grupurilor de lucru sunt:
1. accentul pe cantitate (cu cât mai multe idei, cu atât mai bine);
2. interzicerea strictă a emiterii oricărei opinii critice la adresa ideii unui
alt participant;

15
V. Marin, op. cit., p. 184.

13
 3. înregistrarea şi reţinerea, în mod egal, democratic, a tuturor ideilor
formulate, indiferent dacă ele par judicioase, raţionale, realiste sau total
trăsnite;
4. dreptul participanţilor de a asocia liber, în orice fel, ideile enunţate de
colegii lor, cu condiţia respectării regulii 2.”16

1.3.4. Comunicarea publică

Comunicarea publică este specifică conferinţelor, discursurilor, care
presupune un singur emiţător şi mai mulţi receptori, fie telespectatori, fie
conectaţi la radio, internet, participanţi la mitinguri.
Sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI a dus la o dezvoltare a
comunicării publice, mass-media, prin intermediul informării şi al manipulării
la care poate apela la tot pasul. Audienţa fiind mare, emiţătorul trebuie să se
facă auzit prin intermediul canalelor amplificate, a canalelor vizuale
adiţionale.17
„Acest tip de comunicare urmăreşte patru categorii de efecte:
 modernizarea funcţionarii administraţiilor;
 realizarea unor schimbări de comportament;
 asigurarea unei imagini moderne pentru diferite structuri
organizaționale;
 asigurarea adeziunii cetăţenilor cu privire la diferite probleme sociale
sensibile.
Comunicarea publică are o bogată şi diversă perspectiva teleologică,
printre finalitățiile sale fiind de reţinut:
 centrarea pe viaţa personală a indivizilor;
 neasemuirea unor entităţi particulare (putere, grup, persoane);
 preconizează schimbări comportamentale;
 caracterul pragmatic, s.a.”18

1.4. Forme informaţionale ale comunicării

1.4.1. Comunicarea verbală

Comunicarea verbală se realizează pe cale orală, reprezentând cea mai
directă formă de comunicare, de relaţie între doi oameni şi are ca scop
schimbul direct de informaţii şi rapid, necesare vieţii cotidiene. Comunicarea
verbală se diferenţiază de alte forme de comunicare, astfel:
 “reprezintă o modalitate bidirecţională de comunicare;
 permite emiţătorului să verifice rapid cum a fost primit mesajul de
receptor;

16
M. Dinu, op. cit., p. 84.
17
P. Anghel, op. cit., pp. 26-27.
18
V. Marin, op. cit., p, 187.

14
  permite modificarea conţinutului mesajului, în funcţie de reacţiile
receptorului, în sensul repetării, modificării sau anularii acestuia;
 facilitează transmiterea de mesaje delicate (critica, preavizul,
condoleanţele ș.a.);
 permite folosirea unor alternative de exprimare a unor mesaje
(expunere, convorbire ș.a.).
Emiţătorul trebuie să folosească în comunicare termeni cât mai apropiaţi
de nivelul de înţelegere al celui căruia se adresează, trebuie să exprime ceva,
nu să impresioneze, iar pentru a asigura comunicării verbale claritate şi
coerență pe timpul desfăşurării acesteia, este necesar:

să fie clarificate ideile ce fac obiectul comunicării;

să se stabilească cu precizie obiectivul urmărit de mesaj;

să se stabilească limbajul şi tonul;

să se analizeze circumstanţele prezentării punctelor de vedere;

să se insiste pe expunerea faptelor;

să se utilizeze cuvinte simple, expresii directe, precise şi deodată;

să se insiste pe sublinierea legăturilor logice, pe expunerea ideilor în
succesiune, de la cele mai simple la cele mai complexe, mai dificile.19
Efectul urmărit dă forma şi conţinutul comunicării verbale, acestea
trebuie să fie adaptate. Uneori efectul unei comunicării sau expuneri
importante este diminuat de greşelile de exprimare ale celui care comunică.
Desigur, nu se poate ca în procesul comunicării curente să apară
performanțe stilistice deosebite, dar prin prisma cerinţelor activităţii de
conducere este imperios necesar ca atât receptorul cât şi emiţătorul să
cunoască şi să respecte regulile gramaticale cuvenite, precum şi semnificaţia
termenilor pe care îi folosesc. De asemenea, este important ca în timpul
vorbirii, gesturile, mimica, vocabularul să rămână sub control, deoarece
manifestările de comportament necontrolat nu ajută comunicării. De
asemenea, să se aibă o grijă deosebită în ceea ce priveşte jignirea, ameninţarea
şi în general o atitudine ce ar putea constitui o lezare a demnităţii persoanelor,
a celui ori a celor cărora li se vorbeşte. De aceea, se poate spune că,
momentele de pierdere a autocontrolului de către participanţii la comunicare
reprezintă reale situaţii în care întreruperea procesului de interrelaţionare,
determina apariţia temerilor şi scăderea respectului faţă de cel care comunica
şi faţă de muncă, în general.20

19
V. Marin, op. cit., pp. 203-204.
20
Ibidem, pp. 204-205.

15
 1.4.2. Comunicarea nonverbală
Comunicarea nonverbală reprezintă cu totul altceva decât cuvinte prin
care transmitem un mesaj. Idei despre noi transmit şi gesturile pe care le
facem, cum suntem îmbrăcaţi, ce conducem, cum mergem pe stradă, unde
lucrăm. Comunicăm nonverbal cu ajutorul gesturilor şi a altor mişcări,
expresii ale feţei, reacţii care nouă ne sunt legate de factorul inconştient, dar
persoanele din jur le observă.
“Dintre obiectele care formează comunicarea nonverbal, amintim şi
dezbatem doar câteva pe scurt, şi anume:

Limbajul tăcerii, care este un instrument puternic de comunicare
nonverbal, care trebuie folosit cu abilitate de către emiţător.

Limbajul trupului şi capului este un mod de comunicare foarte subtil.
Comunicarea se poate exprima nu numai prin apropierea de ceilalţi ci şi prin
poziţia pe care o adoptăm.

Gestica, cuprinde în special mişcările făcute cu membrele superioare,
acestea reprezentând moduri obişnuite de comunicare nonverbală.

Limbajul ochilor se traduce prin faptul că în mod voluntar sau nu,
transmitem informaţii, stări emoţionale, de la dragoste la ură, interesul, apatia,
dorinţă, indiferenţă.”21

S–M–C-R
SURSA MESAJ CANAL RECEPTOR
Abilități de Abilități de
Elemente Văz
comunicare comunicare
Nivel de Nivel de
Structură Auz
cunoștințe cunoștințe
Sistem social Conținut Pipăit Sistem social
Cultură Cod Miros Cultură
Atitudini Tratament Gust Atitudini
Tabelul 1.2 - Modelul SMCR lui Berlo22

Un prim model este cel al lui D.K. Berlo denumit “modelul SMCR”23
(sursa, mesaj, canal, receptor) (Fig. 2). Apărut în 1960, în Statele Unite,
modelul pune accent pe diferite componente ale procesului de comunicare,
inclusiv pe atitudini, intenţii şi precizează condiţiile unei transmiteri eficace a
mesajului.

21
Ibidem, p. 241-251.
22
Ibidem.
23
D.K. Berlo, The procces of communication. An introduction to the theory and practice,
Rienehardt and Winsten, New York, 1960.

16
 1.4.3. Comunicarea scrisă
“Privit din punct de vedere neurofiziologic, scrisul ne apare ca o
activitate care solicită atât intensiv, cât şi extensiv resursele contextului.
Capacitatea de a scrie depinde atât de o serie de centri situaţi pe suprafaţa
scoarţei cerebrale, cât şi de zonele infraconștiente ale reflexelor encefalice şi
medulare. Centrul limbajului scris este astfel pus în situaţia de a exercita o
funcţie de conducere deosebit de complexă, comandând atât centrul
mobilităţii voluntare, care coordonează mişcările degetelor, ale mâinii şi
braţului, cât şi zonele care controlează reacţiile ochilor, adică centrul văzului,
situate în lobul occipital, şi stratul optic de la nivelul mezencefalului. De
asemenea, el se afla în permanentă legătură cu centrul limbajului vorbit
(Broca) şi cu cel al percepţiei auditive şi ulvetine, un dialog continuu cu lobii
frontali, unde se desfăşoară procesul de coordonare a întregii activităţi
conştiente a creierului”.24
Comunicarea scrisă este acel tip de comunicare, care are ca suport al
transmiterii informaţiei, prin cuvânt sau imagine. Scrisul are o destinaţie
vastă, dar indiferent de destinaţia sa, formularea trebuie să fie cât mai simplă,
concisă şi clară. Înţelegerea problemei nu trebuie să fie îngreunată prin
amănunte inutile, argumente complicate sau formulări pompoase. Ca şi în
comunicarea verbală, regulile gramaticale trebuie să fie respectate ca şi
conţinutul acesteia, dacă nu este posibil ca scrisul să fie caligrafic, se impune
cu necesitate ca el să fie citeţ, pentru o uşoară operaţiune de descifrare.
Pentru a se asigura un stil adecvat comunicării scrise este necesar ca:
 propoziţiile sau frazele să fie scurte, uşor de urmărit şi de înţeles;
 pentru idei diferite, fraze diferite;
 pentru o parcurgere uşoară a textului, să se folosească de
fragmentarea lui în paragrafe, fără că ideile să fie întrerupte;
 evitarea frecventă a unor propoziţii, fraze;
 propoziţiile subordonate care încep prin “astfel”, “dacă”, “care”, etc,
să fie evitate.
Sistemul comunicării scrise s-a schimbat mult în ultimii ani. Încă se mai
folosesc sistemele de poştă electronică, care permit transmiterea instantanee a
documentelor, iar faxul utilizându-se foarte intens. Primirea de comunicări
scrise este şi ea foarte importantă pentru activitatea oamenilor. Mulţi dintre ei,
îndeosebi cei care au diverse responsabilităţi sociale, au impresia că primesc
prea multă corespondenţă, că au prea mult de citit şi prea puţine activităţi
practice de executat. Viteza şi acurateţea lecturii poate fi însă îmbunătăţită,
există destule tehnici pentru a o face.25

24
M. Dinu, op. cit., p. 32;
25
S. Deep, L. Sussan, Să acționăm inteligent, Editura Polimark, București, p. 65.

17
 1.5. Bariere în comunicare

După M. C. Bârliba, „barierele de infrastructură” exprimă posibilitatea

desfăşurării concrete, condiţiile de acceptare a unui proces comunicaţional,
„barierele de structură” reprezintă realitatea desfăşurării fenomenelor
comunicaţionale şi au ca forme de manifestare barierele lingvistice şi
barierele extralingvistice, iar „barierele suprastructurale” sunt rezultatul
tehnicizării şi se mai numesc şi bariere de acces.26
Într-un anumit mediu şi într-un anumit context, întotdeauna comunicarea
are loc aici, iar natura acestui context poate împiedica acest proces, şi anume
de comunicare.
Putem denumi ca fiind o barieră comunicaţională şi zgomotul, stresul,
dar după alţi autori, cele mai frecvente bariere în comunicare sunt:
 Nesiguranţa asupra conţinutului mesajului – această barieră este
prezentă mai ales în comunicarea orală, dar şi în cea scrisă deoarece în
asemenea situaţie lipseşte feedback-ul;
 Prezentarea incorectă a mesajului – un exemplu elocvent ar fi ca în
locul unui raport amănunţit să existe o prezentare sumară;
 Capacitatea limitată de absorbţie a mesajelor – existenţa unei trăsături
specifice receptorului, fie datorată birocratizării excesive, fie datorată
capacităţii de prelucrare;
 Incompatibilitatea punctelor de vedere aparţinând sursei şi
receptorului – se datorează alegerii unui mesaj nepotrivit sau alegerii unui
receptor nepotrivit.
Incapacitatea de a asculta cum se cuvine poate fi o barieră în
comunicare. Sunt mai multe cauze pentru care nu ascultăm cum se cuvine,
automat legătura dintre emiţător şi receptor se rupe. De cele mai multe ori nu
suntem interesaţi de subiect, că noi nu ar trebui să fim receptorul. A fi obosit,
reprezintă un motiv pentru care apare incapacitatea de a asculta, ca şi interesul
faţă de persoana care vorbeşte.27
„Esenţială, pentru ameliorarea modului de a asculta, este valorificarea
eficientă a decalajului dintre gândire şi vorbire. Persoanele cu debit verbal
mai lent sunt întotdeauna mai greu de urmărit, pentru a-i putea totuşi asculta,
se impune să-i dăm de lucru minţii noastre, pe cât posibil tot în sfera tematică
a discuţiei pe care o purtăm cu ei. Recapitularea e ceea ce ne-au spus până
atunci, căutarea unor sensuri ascunse ori mai puţin evidente ale cuvintelor lor,
încercarea de a prevedea cursul ulterior al expunerii ne menţin în aceeaşi zonă
de interes, împiedicând decolarea gândului spre zări străine subiectului şi
întreruperea legăturii cu interlocutorul. Dacă suntem conştienţi că înţelesul

26
M. C. Bârliba, Paradigmele comunicării, Editura Științifică și Enciclopedică, București,
1987, p. 99.
27
P. Anghel, op. cit., pp. 129-133.

18
comunicării se află şi în comportamentul nonverbal al emiţătorului, ba chiar şi
în ceea ce el omite, deliberat sau nu, să ne transmită, vom folosi capacitatea
noastră disponibilă de prelucrare a informaţiilor pentru o ascultare totală,
deopotrivă critică şi empatică.”28
Modul în care noi privim lumea este influenţat de experienţele noastre
anterioare, astfel că persoane de diferite vârste, naţionalităţi, ocupaţie, sex,
temperament, educaţie etc., vor avea alte percepţii şi vor recepta situaţiile în
mod diferit. Diferenţele de percepție sunt deseori numai rădăcina ale multor
bariere de comunicare.
Deseori vedem ceea ce ne dorim să vedem şi auzim ceea ce ne dorim să
auzim, evitând să recunoaştem realitatea, fapt care presupune să luăm
concluzii grăbite.
Este dificil să comunicăm cu cineva care are o cunoştinţă, o educaţie
diferită de a noastră. Este posibil, cu ajutorul celui care comunica, să vadă
diferenţa de nivel şi să se adapteze în consecinţă. Lipsa de cunoaştere
reprezintă o barieră în comunicare.
Dacă suntem emiţătorul şi avem problem în a găsi cuvintele, în a ne
exprima ideile, inevitabil reprezintă o barieră şi ar trebui să ne îmbogăţim
vocabularul. Lipsa de încredere poate cauza dificultăţi de exprimare, aceasta
putând să fie învinsă prin pregătirea mesajelor din timp şi atent.
Nu trebuie uitate şi emoţiile, care, în momentul apariţiei lor, emiţătorul
se poate bloca complet fără a mai putea comunica.
După mulţi autori, personalitatea este cea mai importantă, ea fiind una
dintre cele mai frecvente căuşe ale eşecului în comunicare. Nu întotdeauna
suntem capabili să influenţăm personalitatea celuilalt, trebuie să ne studiem
propria persoană pentru a observa dacă o schimbare în comportamentul nostru
poate genera reacţii.
Aceştia sunt doar câţiva factori care pot face comunicarea mai puţin
eficientă, sau chiar deloc. Dacă am analiza unele dintre problemele mai
dificile înainte de a comunica, am putea încerca să le evităm. Să încercăm să
examinăm căile prin care noi putem comunica mai eficient.29

1.6. Feedback-ul

Feedback-ul reprezintă reacţia de răspuns a receptorului la mesajul

primit de la emiţător. Pentru a avea un bun răspuns, este necesar respectarea
unor cerinţe:
 este obiectiv, nu sentimental;
Aprecierile nu trebuiesc cerşite şi să nu uităm că expresiile de apreciere
negative blochează comunicarea, duc la o reacţie defensivă. Interesul nostru

28
M. Dinu, op. cit., p. 36.
29
N. Stanton, Comunicarea, Editura Știință și tehnică, București, 1995, pp. 3-4.

19
este să aflăm ce a interesat şi de ce, el nu trebuie să apeleze la impresii,
feedback-ul nu se referă la scopuri, motive.
 concret, nu principal;
Cea mai mare greşeală pe care majoritatea oamenilor o fac, este aceea că
generalizam, când mai util este să ne referim la situaţii specifice. Afirmaţiile
de genul: „voi, bărbaţii, sunteţi numai cu gândul la...” sau „ştiu eu cum sunt
femeile, se gândesc numai la..” nu fac decât să aducem jicniri interlocutorului,
l-am inclus într-o mulţime statică.
 se manifestă la momentul potrivit;
Este mai eficient atunci când feedback-ul se realizează la momentul
potrivit şi anume în momentul în care este oferit la scurt timp după ce s-a
produs comportamentul, dar trebuie să se ţină cont de persoana care primeşte
feedback-ul, dacă aceasta este dispusă să primească un feedback. Ca şi
exemplu, este bine să comunici cuiva o nemulţumire a doua zi, nu la câţiva
ani după ce te-a deranjat.
 este bine intenţionat;
Când doreşti să-i spui cuiva adevărul „verde-n faţă”, este bine să ne
gândim dacă ne descărcam nervii, că nu am avut cu cine să ne certăm şi am
găsit pe cineva, sau că-l ajutăm, îi facem un serviciu.
 se manifestă direct;
Dacă ne adresăm unei săli, este bine ca feedback-ul să vină de la cei din
sală, nu de la persoanele de pe stradă, nu indirect prin ricoşeu.30
 reprezintă aşteptările primitorului.
„Comportamentele comunicării ne ajută să înţelegem complexitatea
comunicării umane şi nevoia de a învăţa să comunicăm. Feedback-ul este un
proces dinamic de interacţiune prin comunicare interpersonală, iar reacţia la
feedback poate fi diferită în funcţie de nevoile şi particularităţile primitorului.
Contactul verbal şi vizual măresc încărcătură emoţională a feedback-ului:
contactul vizual este utilizat pentru transmiterea feedback-ului.31”
Feedback-ul este din punct de vedere al vocabularului limbii romane, un
neologism, un termen împrumutat din cibernetică. El „reprezinta reacţia sau
reacţiile pe care le obţinem de la ascultători şi efortul de a ne adapta la
reacţiile percepute. Feedback-ul ne aprovizionează cu informaţii despre
modul în care vom transmite mesajul în viitor, el ne ajută să ne ajustăm mereu
în acest proces.”32
Calea dialogului autentic, scrie Vera F. Birkenbihl, va fi găsită doar de
oamenii care manifestă un real interes pentru cei din jurul lor. Doar cei care
au o atitudine binevoitoare, manifestând receptivitate, sunt în măsură să

30
P. Anghel, op. cit., pp. 61-64.
31
N. Hayes, S. Orrell, Introducerea în psihologie, Editura Albatros, București, 1997, p.
284.
32
C. Neamțu, Comunicare sau înstrăinare, Editura Gnosis, București, 1996, p. 31.

20
comunice eficient şi în nici un caz cei care se luptă să impună altora propria
lor voinţă. Un feedback eficient trebuie să păstreze continuu relaţia cu
interlocutorul. Această relaţie trebuie menţinută intactă, corectă, deschisă şi
fără a deranja, trebuie activată mereu până la limita insistenței. Feedback-ul
este sugerat, dar şi declanşat ofensiv, fără a fi agresiv. Feedback-ul este o
invitaţie la interacţiune prin comunicare şi la crearea şi aprofundarea
relaţiilor. El se manifestă atât prin limbajul verbal, cât şi prin alte modalităţi
de exprimare specifice comunicării.33
O metodă practicată mai ales în firmele mari, care ţine de evaluarea
performanţelor printr-o comunicare în dublu sens şi care-şi propune să afle
opiniile subordonaţilor, este feedback-ul la 360 grade. Intenţia este că prin
canale de comunicare să se includă evaluarea făcută de superiori şi
autoevaluarea, dar şi evaluarea făcută de salariaţi, clienți, colaboratori. Acest
feedback se concentrează mai mult pe comportament decât pe performanțe
profesionale. Funcţionează prin:
 sondaje de opinie printre salariaţi;
 sisteme de propuneri făcute salariaţilor;
 propuneri ale salariaţilor finalizate cu prime;
 linii fierbinţi şi reţele de televiziune prin cablu.
Conform unui sondaj citat de Gary Johns, 90% dintre companiile mari
din S.U.A. au propria reţea de televiziune prin cablu. Prin această reţea
menţin implicarea muncitorilor în producţie, oferă ştiri, ordonează operaţiile
de urgenţă, ţin reţeaua de zvonuri sub control.34

1.7. Comunicarea şi manipularea

1.7.1. Manipularea: delimitări conceptuale

În zilele noastre, termenul acesta este foarte des auzit, sau chiar utilizat
de anumite persoane. Se poate spune că o mare parte din activitatea
desfăşurată de fiecare persoană este un proces de manipulare, cu scopuri bine
definite. Nu trebuie să uităm faptul ca manipularea este un proces de
comunicare, motiv pentru care am abordat-o în prezenta lucrare.
Dicţionarul explicative al limbii române, defineşte “manipularea”,
apărută recent în domeniul comunicării, ca fiind o acţiune de a mânui, de a
manevra pe cineva ori ceva.35
Regulamentele, legile, prezenţa altor persoane, sunt factori cu o mare
putere de influenţă, acestea schimbându-i comportamentul, reacţiile, uneori că
persoană în cauză să nu-şi dea seama. Când este creată o situaţie premeditată

33
V. F. Birkenbihl, Antrenamentul comunicării sau arta de a ne înțelege, Editura Gemma
Pres, 2000, p. 161.
34
P. Anghel, op. cit., p. 70.
35
Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Academiei R.S.R., București, 1975.

21
cu scopul de a influenţa reacţiile şi comportamentul celor manipulați în
direcţia dorită de manipulator, atunci puteam vorbi de manipulare. Pentru a se
realiza manipularea, emiţătorul transmite un mesaj pe care un receptor îl
decodează, acesta putând să fie individual sau colectiv. Din acest punct de
vedere putem crea o legătură între manipulare şi comunicare, mai exact
manipularea este o formă particulară de comunicare.

1.7.2. Manipularea verbală

Orice proces de manipulare verbal cuprinde o serie de etape, care legate
duc la schimbarea atitudinii şi/sau a comportamentului cuiva.
Prima etapă presupune găsirea subiectului; de preferat o persoană mai
slabă din punct de vedere al caracterului. Ca persoana respectivă să poată
“muşca momeala”, trebuie dezvăluite anumite avantaje sau dezavantaje. O
altă etapă importantă ar fi exagerarea ofertei, prin care persoana manipulată
să nu o accepte, prin comparație cu următoarea ofertă care să pară mult mai
rezonabilă şi sa aibă mai multe şanse să o accepte.

1.7.3. Manipularea prin scris

Scrisul reprezintă una din formele importante de comunicare prin care se
realizează manipularea. De la simplele mesaje şi până la cele atât de
complexe, scrisul ne transmite mesaje care duc la schimbarea
comportamentului uman. De la această formă a comunicării prin scris.
destinată manipulării, cea mai utilizată formă în manipulare o reprezintă
corespondenţa. Procesul de manipulare prin scris şi implicit prin
corespondenţa cuprinde: analiza contextului, identificarea destinatarului,
selecţionarea stilului, elaborarea textului, urmărirea efectelor, asigurarea
lizibilităţii textului.

1.7.4. Manipularea şi relaţiile publice

Comunicarea cu publicul constituie acum unul din vectorii cunoscuţi ai
comunicării, ocaziile de a întâlni publicul nu trebuiesc irosite, motiv pentru
care trebuie să li se acorde cea mai mare atenţie. Manipularea prin conferinţa
publică, este foarte dificilă, aceasta parcurgând următorul algoritm:
 alegerea temei conferinţei;
 stabilirea datei şi locului;
 anunţarea participanţilor;
 invitarea, personal, a oficialităţilor;
 elaborarea discursului şi mesajului manipulator;
 desfăşurarea activităţii;
 activităţi de protocol.

22
 1.7.5. Recomandări practice pentru a rezista manipulării
În primul rând trebuie să fim pregătiţi să respingem de la bun început
punctual lor de vedere. Contează să venim cu varianta noastră, motiv pentru
care ei nu-şi pot face jocul. De fiecare dată când ceva nu ne este clar, trebuie
să insistăm cu întrebările până suntem lămuriţi, deoarece mulţi dintre
manipulatori exagerează graba cu care trebuie să răspundem, presându-ne,
pentru a nu ne da răgaz de răspuns şi de gândire.
O altă greşeală, pe care majoritatea oamenilor o facem, este aceea de a
ne dezvălui sentimentele, slăbiciunile, dorinţele ascunse în faţa oricui, uneori,
chiar şi cel mai bun prieten ne poate trăda.36

1.8. Mass media și comunicarea

1.8.1. Caracteristici ale mijloacelor de comunicare în masă

Una din marile realizări sociale ale lumii, din zilele noastre, o constituie
apariția mass media. În lucrarea de față sunt prezentate aceste mijloace
destinate informării publicului, cele mai utilizate și care au un impact asupra
existentei noastre cotidiene, accentul fiind pus pe comunicarea mediată de
calculator.
Radioul este o sursă de informație foarte rapidă deoarece el transmite o
știre imediat după ce un reporter a luat legătura cu redacția și acesta este
transmisă imediat. Putem spune că este și un mijloc de comunicare foarte
intim, stațiile radio având adesea o legătură foarte specială cu ascultătorii lor,
care în schimb sunt foarte loiali.
Televiziunea este axată mai mult pe spectacol și de aceea realizarea
emisiunilor necesită mult efort și mai ales inteligență. Televiziunea este
emoțională deoarece oamenilor li se creează impresia că iau parte instantaneu
la acțiune. Televiziunea este un mijloc de comunicare foarte eficient, este
indispensabil în locuința noastră, ea ținându-ne la curent cu tot ce se întâmplă,
de la știri până la lumea mondenă.
Ziarul este posesor de informație cu durată mare de conservare. Este
mijlocul de comunicare cu cea mai mare profunzime în public, majoritatea
ziarelor transmit știri de interes național (aproximativ 25%), iar 75% sunt știri
de interes local. Ziarul a fost înlocuit treptat de site-uri, el fiind încă utilizat de
persoanele în vârstă, persoane care nu s-au putut adapta internetului.
Importanța ziarelor a fost recunoscută de mari personalități încă din
fazele lor de început. Napoleon Bonaparte aprecia că „Patru ziare ostile sunt
mai de temut decât o mie de baionete” iar Oscar Wilde remarca următoarele:
„În America, președintele guvernează pentru patru ani, iar presa guvernează
pentru totdeauna”.

36
V. Marin, op. cit., pp. 342-346.

23
 Revistele sunt publicații cu o mare putere de pătrundere, totodată și
atractive, iar buletinele informative sunt posesoarele unei mari cantități de
informații, ele aflându-se în imediata apropiere a revistelor.
În deceniile care au urmat inventării televiziunii, am fost martorii
apariției unui număr impresionant de tehnologii de comunicare ce au stimulat
imaginația celor care au încercat să le utilizeze pentru a crea noi sisteme mass
media. Forțele sociale vor crea și adopta mijloace de comunicare în masă
potrivit nevoilor și propriilor interese, acestea reprezentând o legitate de
evoluție a acestor mijloace.37

37
Ibidem, pp. 354-355.

24
 CAPITOLUL 2: ASPECTE PARTICULARE
PRIVIND COMUNICAREA ÎN MEDIUL VIRTUAL

2.1. Influenţa computerelor asupra comunicării

Dacă a trebuit să treacă trei secole de la inventarea tiparului până la

apariţia ziarului ca mijloc de comunicare, au fost necesari doar treizeci şi trei
de ani (din 1888 până în 1921) între momentul descoperirii de către Hertz a
undelor radio şi începuturile radiodifuziunii în Statele Unite.
Similar, deşi primul computer electronic a fost construit în 1946 (bazat
pe tehnologia tuburilor cu vid), microcipul, care este componentă esenţială a
computerelor mici, dar performante astăzi, a fost inventat în 1971 de Marcian
Holf, Jr. Tocmai acest calculator personal sau desktop ar putea fi o
componentă de bază, cel puţin pentru o parte dintre sistemele de comunicare
ale viitorului.
Calculatorul personal a fost accesibil aproape tuturor persoanelor,
deoarece perioada celor bazate pe tubul cu vid a fost scurtă, lăsând loc
progreselor rapide în domeniul miniaturizării şi producţiei de masă a părţilor
componente. A fost redus incredibil spaţiul şi banii necesari pentru a deţine
un calculator nu mai reprezentau o sumă mare. Progresul rapid în privinţa
softului a făcut calculatoarele mai prietenoase cu omul, fapt care a dus ca în
anul 1980, în aproximativ 15% din casele americane să existe un calculator
personal. Toate acestea sugerează că ritmul rapid de răspândire a
calculatoarelor personale va continua, şi, o dată cu el, perspectiva din ce în ce
mai clară că, în viitor, calculatoarele vor deveni piatra de temelie a noilor
mijloace de comunicare de masă.
Aşa cum, în secolul al XIX-lea, omul de rând a trebuit să înveţe să
citească pentru a folosi ziarul, astăzi oamenii trebuie să se “alfabetizeze”38 în
computer înainte că mijloacele de comunicare de masă bazate pe computer să
poată apărea şi să aibă succes. Nivelul abilităţii necesare pentru a folosi
mijloacele de comunicare de masa bazate pe computer, la fel ca şi nivelul
necesar cititului şi scrisului pentru a folosi ziarele, este într-adevăr minim.
Oamenii nu trebuie să devină programatori de computere, aşa cum nici
cititorii ziarelor nu au fost nevoiţi să devină reporteri sau editori.
Calculatoarele din ziua de astăzi sunt foarte utile în ceea ce priveşte
comunicarea. Informaţiile pe care vrem să le transmitem sau să le primim se
pot realiza foarte uşor, internetul având un rol foarte important. Reţelele
sociale ne pun la dispoziţie o multitudine de mijloace prin care să comunicăm:

38
Melvin L. DeFleur, Sandra Ball-Rokeach, Teorii ale comunicării de masă, Editura
Polirom, Iași, 1999, p. 328.

25
chaturi, imagini, clipuri video. Aceste mijloace sunt în continuă schimbare,
adaptate nevoilor noastre, ele atrăgând în continuare un număr foarte mare de
persoane.

2.2. Comunicarea virtuală

Reţelele de socializare au schimbat relaţiile de comunicare dintre două

sau mai multe persoane. Tehnologiile la zi ne forţează să ne adaptăm la
schimbări, uneori rapid, unele fiind uşor de adaptat decât altele.
Comunicarea virtuală reprezintă produsul societăţii contemporane, al
societăţii informaţionale şi electronice. Este comunicarea generată de internet,
de lumea virtualităţii, lumea înţeleasă de unii ca spaţiu al irealităţii, iar de alţii
ca spaţiu al unei lumi paralele, dar artificiale.39
O modalitate de comunicare modernă care regenerează comunităţile, o
reprezintă comunicarea virtuală, prin intermediul internetului. Prin urmare,
prin comunicare virtuală se înţelege “totalitatea proceselor şi manifestărilor
comunicaţionale care au loc în spaţial virtual al internetului, al noilor media
ca urmare a relaţiei de imersiune a individului într-o lume potenţial şi actuală
în acelaşi timp.”40
Emițătorul din spatele calculatorului care emite mesaje prin intermediul
reţelelor de socializare, îşi asuma în mod conştient mesajele trimise, acţiunile
desfăşurate de acesta în spaţial virtual fiind, cel puţin teoretice, sub controlul
sau. Realitatea este cu totul alta, deoarece mesajele nonverbale (scrise),
trimise de acesta sunt de cele mai multe ori creaţia inconştientului.
Limitarea prezenţei în spaţial virtual reprezintă o caracteristică deoarece
timpul este limitat, socializarea online, fiind activitatea din timpul de care
dispunem.
A fi anonim pe reţelele de socializare, înseamnă mai multă libertate de
exprimare, rolurile sociale fiind schimbate. Într-un schimb de mesaje pe chat,
nu poţi controla mesajele transmise de celălalt. Puterea pe reţelele de
socializare, înseamnă a fi ceea ce îţi doreşti sau ceea ce scrii, deoarece jocul
de putere se poate schimba rapid pentru a intimida.
În cadrul manifestărilor sociale mediate de computer, un loc aparte îl
deţin comunităţile virtuale (sau comunităţile electronice sau comunităţile on-
line), deși atribuirea statutului de comunitate a generat unele controverse,
deoarece comunicarea este bazată aproape exclusiv pe text. Comunitățile
virtuale aparțin și sunt produsul unei societăți hypertext, caracterizată de
individualizare, raționalizare și denivelare socială. În tabelul următor se poate

39
Rotaru Ileana, Comunicarea virtuală, Editura Tritonic, București, 2010, p. 18.
40
Ibidem, p. 45.

26
vedea o analiză comparativă între societatea hypertext, societatea industrială
și comunitate.41

Societate
Comunitate Societate industrială
hypertext
Foarte
Puține și slab Mai numeroase, de numeroase, foarte
Legături modernizate, mai multe tipuri, variate,
sociale stabile, puternice și evolutive, puternice, mediatizate și
multifuncţionale pe cale de specializare directe, fragile,
specializate
Forme de
Mecanică Organică Comutativă
solidaritate
Sunt multiple,
Teritorii Integrate într-un schimbătoare și la
Puternic autarhice
(spațiul ansamblu mai larg, scări variabile (de
și închise, centrate
relațiilor întredeschis, cu la local la global),
pe local
sociale) fundament național reale și virtuale
deschise
Morfologie
socio- Alveolară Areolară Reticulară
teritorială
Rațiune universală,
Credințe, tradiție și Complexitate,
funcționalitate,
Paradigme continuitate, incertitudine,
simplificare și
și cadre de destin, forță, autoreglare,
specializare,
referință autoritate, flexibilitate,
democrație
înțelepciune guvernanță
reprezentativă
Repetitive și
Acțiuni Raționale Reflexive
rutiniere
Sisteme etatice
subsidiare, drept
Reglări
Cutume Stat și legi și contracte,
principale
parteneriat,opinie
publică
Activități
economice Agricole Industriale Cognitive
dominante
Puternice componente Diversificată și
Cultură Locală
socio-profesionale hibridă (prin
41
Cucoș Constantin, Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării, Editura
Polirom, București, 2006, p. 54.

27
 Societate
Comunitate Societate industrială
hypertext
multi-transparență
socială și
culturală)
Sistem
Tip urban Oraș-piață Oraș-piață
„metropolitan”
Aglomerate, țări,
Comune, regiuni, stat-
departamente, națiune,
Parohii, cantoane
administrație providențial,
Instituții și departamente,
centralizată, statul- organizații
stat-națiune
națiune providențial, internaționale și
pacte, alianțe și tratate supranaționale,
ONG-uri
Tabelul 2.1 - Analiză comparativă
societatea hypertext-societatea industrială-comunitate42

În literatura de specialitate întâlnim comunităţile virtuale sub diferite

denumiri: cybercomunități, comunităţi online, e-comunități, web-comunități,
grupuri sociale, virtuale etc. Howard Rheingold (1993, 2005) afirmă că o
comunitate virtuală se formează atunci când “suficient de mulți indivizi au
numeroase discuții publice, însoțite de sentimente umane puternice, suficiente
pentru a forma o rețea de relaţii interpersonale”.
Comunităţile virtuale au avantajul unei comunicări în timp real
(instantanee), indiferent de locaţie, ceea ce nu se poate realiza în comunităţile
reale. Acest tip de comunităţi facilitează o varietate de activităţi pe care
oamenii le pot face împreună, fără a se afla, geografic, alături. Un beneficiu
suplimentar îl constituie sentimentul de apartenenţă la o comunitate de la care
solicită sau pentru care poate asigura asistenţă/ajutor de diferite feluri.
Specialiștii nu au reușit să cadă de acord dacă Internetul poate genera o
comunitate în sens real şi dacă comunităţile virtuale vor putea înlocui complet
comunităţile tradiţionale şi interacţiunea fizică directă între oameni în viaţa de
zi cu zi. Ca și argument, unii se tem că Internetul îi va izola pe oameni, iar
alţii susțin că legăturile online fiind între oameni şi nu între locuri, avantajul
este legătura rapidă între oameni în ciuda distanţelor în spaţiu.

2.3. Comunicarea virtuală vs comunicarea reală

Pe acest subiect se poate discuta foarte mult. După părere mea,

comunicarea virtuală este benefică, deoarece ne ajuta să ne găsim noi prieteni,
42
Ibidem, pp. 105-106.

28
dar ne şi poate distrage atenţia, uitând de viaţa noastră, de lucruri importante
şi anume cele din viaţa reală. Tinerii din ziua de azi au în medie 1500-3000 de
prieteni virtuali cu care să comunice. Din cauza timpului liber pe care aceştia
îl au şi-l petrec în fata computerelor, comunicarea cu aceşti prieteni poate să
fie frumoasă, interactivă, dar prietenii din viaţa reală se diminuează.
Generaţiile din ziua de azi, generaţiile din secolul XXI, trăiesc într-o lume
virtuală, mai puţin reală.
Nu putem să spunem că o astfel de comunicare este mai mult sau mai
puţin benefica decât cea reală. Cert este că, prin comunicarea virtuală nu ne
putem da seama cu adevărat, dacă persoana cu care comunicăm este ceea ce
pretinde a fi. Nu ne putem da seama dacă este sinceră cu noi, dacă nu ne poate
trăda, nu ne putem da seama de tonul vocii, zâmbetul, mesajele nonverbale.
Cum, din 1500-3000 de prieteni virtuali pe care un tânăr din ziua de azi îi are
pe reţelele de socializare, aproape jumătate din ei posibil să îi cunoască. Nu se
poate spune cu certitudine că nu poate fi trădat, deoarece nu s-a întâlnit cu ei
în viaţa reală, nu a văzut cum reacţionează, ce atitudine au în momentul acela,
în care tânărul are o problemă reală.
Psihologii trag un semnal de alarmă, deoarece copii stau în fața
calculatoarelor de dimineaţa până seara pe reţelele de socializare precum
Facebook, Twitter, etc., aceştia ajungând la concluzia că, comunicarea pe
internet îi face pe oameni egocentrici.
Susan Greenfield, o cercetătoare britanică în domeniul fiziologiei
creierului, consideră că internauţii ajung să nu mai interacţioneze cu ceilalţi în
viaţa de zi cu zi şi nu mai sunt în stare să distingă binele de rău în tot ceea ce
fac. „Practic, fiecare acţiune de pe reţelele de socializare poate fi corectată, de
aceea omul încetează să conştientizeze consecinţele acţiunilor sale în lumea
reală.Ca urmare, omul nu are capacitatea de a interpreta corect lumea
înconjurătoare", a explicat Greenfield. În urma cercetărilor realizate,
specialista a ajuns la concluzia că persoanele mai active pe reţelele de
socializare sunt cu atât mai singuratice în viaţa reală. „Lipsa persoanei în
formă fizică, în cazul comunicării virtuale, face să fie facilă exprimarea unor
opinii, dar trunchiază nuanţele şi interpretările de situaţii. Relaţiile interumane
îşi pierd din farmec şi complexitate, trăirile afective sunt reduse şi
minimalizate prin renunţarea la informaţiile date de simţuri. Trimitem un
mesaj, dar nu ştim dacă a fost citit cu răceală sau cu zâmbet pe buze, dacă
persoană s-a emoţionat sau a roşit, dacă a avut ochii înlăcrimaţi sau plini de
repulsie", crede şi psihologul Keren Rosner, din Bucureşti.43
93% din ce vrem să exprimăm în timpul comunicării virtuale se pierde,
deoarece 55% din tot ce transmitem se realizează prin limbajul trupului
(gesturi, atitudine), 38% este transmis prin elementele paraverbale (tonul,

43
http://www.slideshare.net/MarianaColun/comunicarea-virtuala-vs-comunicarea-
reala,accesat in 12.02.2014.

29
ritmul vocii) şi doar 7% este transmis prin elementul propriu-zis, şi
anume,cuvântul.
Anumiţi specialiști nu sunt de părere că, comunicarea virtuală este
negativă pentru om. „Ţine de adaptarea la mediu. Ne-a rămas puţin timp
pentru socializarea faţă în faţă. Lumea pleacă de la serviciu târziu, ajunge
seara acasă, în timpul liber îşi rezolvă treburile domestice. Nu prea mai ai
timp nici măcar să vorbeşti la telefon", spune Bogdana Bursuc. Comunicarea
online are avantajul că nu depinde de anumite ore. „Poţi intra pe Facebook să
vezi ce face o anumită persoană la orice oră. E vorba şi de un anume confort.
Dacă trebuie să ieşi în lume, te gândeşti cu ce te îmbraci, cu ce ajungi la
întâlnire, ce consumi la terasă şi câţi bani ai pentru asta. Costurile sunt mai
mari, beneficiile sunt cam aceleaşi cu cele pe care le presupune comunicarea
online", completează psihologul.
Laura Sfeta priveşte problema din alt unghi: „Prin reţelele de socializare,
ne înstrăinăm de ceilalţi şi de noi înşine. Unii au probleme de relaţionare faţă
în faţă şi se apropie de ceilalţi mai uşor pe internet, unde pot avea mai multe
identităţi. O relaţie nu poate supravieţui doar prin comunicare virtuală. În
plus, nu ne mai dezvoltăm abilităţile de socializare şi emoţionale". Psihologul
Bogdana Bursuc este de părere că normalitatea nu poate fi definită prin
întâlnirile faţă în faţă, atâta vreme cât şi comunicarea online îşi atinge
obiectivele. „Te menţii la curent cu ce fac prietenii tăi şi primeşti răspuns la
nevoile tale sociale. Nu putem stabili că normalitatea sunt întâlnirile faţă în
faţă, pentru că şi online-ul există. Dacă oamenii nu ar fi satisfăcuţi prin
comunicarea online, atunci ar renunţa la ea", spune psihologul.44
Internetul şi spaţial virtual nu este în sine periculos şi nu trebuie evitat,
ca şi televizorul, internetul este un lucru bun şi după părerea mea informativ.
Hoţii pe internet şi cei care ne abordează pe reţelele de socializare există. Pot
fura date despre noi foarte uşor, chiar noi fiind cei care le oferim aceste date.
Profitând de plăcerea noastră de a comunica pe internet, ei află în orice
moment unde ne aflăm şi suntem uşor vulnerabili în ceea ce priveşte siguranţa
locuinţei, siguranţa noastră.
Pentru anumite persoane, comunicarea virtuală poate fi un refugiu, un
refugiu de care să se ferească şi să-şi respingă semenii şi să-şi evite propriile
complexe. Anumiţi indivizi suferă de fobie socială, sunt mai introvertiţi, iar
comunicarea virtuală îi ajută să rezolve aceste probleme. Sociologii sunt de
părere că astfel de comunicare nu poate oferi un lucru, şi anume interacţiunea
directă cu celălalt.
Pentru a înţelege mai bine diferenţele dintre comunicarea reală şi
virtuală, am expus în tabelul următor care sunt aceste activităţi şi cum se
realizează. Ne vom rezuma doar la comunicare, informare şi distracţie,
elemente care fac parte din câmpul lexical al cuvântului comunicare.

44
Ibidem.

30
 Comunicare Informare Distracţie
Ziare, reviste, cărţi Prin orice jocuri cu
Comunicare directă
de popularizare a parteneri umani sau
sau face-to-face,
real ştiinţei şi a singuri, jocuri cu
poştă sau prin
cunoştinţelor de cărţi, table, şah,
telefon, etc.
orice fel. fotbal, etc.
Jurnalele T.V.,
ziare online, Jocuri cu parteneri
E-mail, social-media
documentare T.V. umani sau nu, ce se
virtual (facebook, twitter şi
şi online, orice petrec într-o lume
altele).
informaţii din imaginară.
internet.
Tabelul 2.2 – Studiu comparativ comunicare-informare-distracție

2.4. Dependenţi de comunicarea virtuală

Un studiu făcut de GFK România arată ca tinerii din ziua de azi, faţă de
cei din perioada anului 2005, sunt mai individualişti, mai puţin dispuşi să-şi
asume responsabilităţi sociale, dependenți de comunicarea virtuală.
Pentru tinerii din ziua de azi, imaginea contează foarte mult, contează
cum sunt percepuţi de cei din jurul lor, mai ales în grupurile din care fac
parte. „De asemenea, rămâne valabil eternul conflict între generaţii. Îşi doresc
să fie luaţi în seamă de către adulţi, să fie ascultaţi şi valorizaţi, chiar admiraţi
şi apreciaţi pentru ideile şi acţiunile lor. Generaţia 15-20 de ani din 2009 are
încredere în propriile forţe şi pune sub semnul întrebării toate normele
societăţii, din dorinţa de a trăi experienţe noi, de a testa totul pe propria
piele”, spune Oana Mirilă, director cercetare calitativă GFK România.
Generaţiile de astăzi, percep tehnologiile ca ceva obligatoriu, nu se pune
problema ca ei să nu aibă acces la telefoane mobile inteligente, tablete şi
calculatoare foarte puternice cu acces la internet. „Tehnologia reprezintă un
facilitator al unui stil de viaţă şi un indicator de status. Cu cât eşti mai
«tehnologizat», ai acces la mai multe activităţi, informaţii, poţi face anumite
lucruri care să te facă vizibil. În plus, în funcţie de cât de modern, autentic sau
trendy este gadgetul folosit sau deţinut, te poziţionează într-o anumită
categorie socială, îţi dă sau nu acces la un anumit grup - aspect care este
foarte important în rândul adolescenţilor”, a adăugat Mirilă, conform
Mediafax. Televizorul, radio, presa clasică, scrisorile trimise, nu mai fac parte
din viaţa lor, unii spunând despre ele că sunt de modă veche şi că niciun tânăr
nu le mai foloseşte. Uitatul la televizor a fost înlocuit de tinerii cu statul în
faţa calculatorului, sau pe telefonul mobil comunicând cu prietenii pe reţelele
de socializare.

31
 Un studiu realizat de GFK România, arata că 62% dintre tinerii care stau
pe internet le place să se documenteze, căutând informaţii pe Google, iar o
altă activitate este aceea de verificare a poștei electronice, aproximativ 58%,
iar activitatea de citire a ştirilor este în cazul a 55% dintre tineri.
Pentru tinerii sub 25 de ani, muzica este o activitate la fel de importantă
ca şi citirea, astfel, 49% au declarat că ascultarea sau descărcarea de muzică
reprezintă una dintre cele trei activităţi desfăşurate, faţă de 42% care urmăresc
ştirile pe internet “, se menţionează în comunicat.
În acelaşi timp, vizionarea de filme sau urmărirea unor programe TV pe
internet este o activitate preferată mai ales de persoanele sub 34 de ani.
Rezultatele studiului arată că 27% dintre tinerii sub 24 de ani şi 21% dintre
persoanele între 25 şi 34 de ani plasează această activitate între primele trei.
13% dintre persoanele intervievate poziționează blogurile între cele mai
importante trei activităţi pe internet, 10% jocurile online şi numai 6%
accesarea reţelelor sociale, conform studiului GFK.
Psihologii atrag atenţia ca tinerii care utilizează foarte mult internetul se
pot izola sau chiar se pot îmbolnăvii de depresie. Persoanele care îşi petrec un
număr mare de ore surfând pe internet sunt mai predispuse de a suferi de
„depresie“, potrivit unui studiu britanic recent, publicat în revista
„Psychopathology “, arată Mediafax. Psihologii de la Universitatea din Leeds
susţin că au descoperit dovada „frapantă “a faptului că acele persoane care
folosesc internetul în mod excesiv dezvoltă un comportament compulsiv,
având tendinţa să înlocuiască interacţiunile sociale din viaţa reală cu discuţii
online. „Acest studiu întăreşte speculaţiile potrivit cărora utilizarea excesivă a
internetului, care tinde să înlocuiască funcţiile sociale obişnuite ale
indivizilor, ar putea fi asociată cu anumite afecţiuni psihologice, precum
depresia şi dependenţa “, a arătat Catriona Morrison, coordonatoarea
studiului, conform Mediafax.45

2.5. Despre reţelele sociale

Termenul de “reţea socială”, îşi are originea în teoria reţelelor formulată

în anii 1900 având la baza noţiunile formulate de Emile Durkheim. Apariţia
fenomenelor sociale se datorează interacţiunii pozitive dintre indivizi.
Durkheim face distincţia între societatea “tradiţională”, în care
diferenţele dintre indivizi sunt foarte puţine pentru că elementul esenţial este
“solidaritatea mecanică” (cum este organizarea unui sindicat) şi societatea
modernă în care indivizii aduc aportul individual la cooperarea din cadrul
reţelei şi creează o “solidaritate organică” (aşa cum organele diferite ale
corpului uman formează un tot unitar sau funcţional)46 (Anexa 1).
45
http://ziarullumina.ro/studiu/tinerii-sunt-tot-mai-dependenti-de-comunicarea-virtuala,
accesat in 12.02.2014.
46
Bădescu Ilie, Istoria sociologiei, Editura Economica, Oradea, 2002, pp. 57-58.

32
 Practic, reţeaua socială este o hartă a relaţiilor dintre indivizi ce relevă
conexiunile acestora şi gradul lor de familiaritate socială – de la legături
familiale puternice până la cunoştinţe întâmplătoare. Relaţiile sociale sunt
descrise în teoria reţelelor sociale în termeni de noduri (actorii individuali ce
fac parte din rețea) şi legături (relațiile dintre acești actori). Reţeaua este deci
o hartă a legăturilor relevante dintre nodurile ce fac obiectul unui studiu și
poate fi utilizată pentru a determina capitalul social de care dispun actorii
individuali, adică influența pe care aceștia o au asupra celor cu care se află în
legătură.47
Forma reţelei sociale din care fac parte este un factor-cheie al utilităţii
reţelei pentru indivizii incluşi. Conform studiilor efectuate de sociologul Mark
Granovetter, reţelele dense, de tip familial, sunt mai puţin utile pentru
membrii, decât reţelele cu numeroase conexiuni în afara reţelei principale.
Acest lucru se datorează faptului că reţelele deschise, cu legături în alte medii,
introduc noi idei şi oportunităţi pentru membrii lor într-o măsură mai mare
decât reţelele închise, deoarece acestea din urmă au multe legături redundante.
Cu alte cuvinte, o reţea de prieteni apropiaţi, care au aceleaşi preocupări
şi valori nu îşi îmbogăţeşte membrii în măsura în care o fac conexiunile cu
alte medii sociale şi acces la o varietate mai largă de informaţii. Este mai bine
pentru succesul individual să existe relații cu o varietate de persoane diferite
decât multe conexiuni într-o singură reţea.48
Regula celor 150 spune că dimensiunea unei reţele sociale eficiente este
limitată la 150 de membrii. Organizaţiile ce depăşesc această mărime, cuprind
grupuri cu coeziune sporită, mici de 150 de persoane. Teoria reţelei sociale
descrie interacţiunile şi relaţiile stabilite şi menţinute între diferite grupuri de
indivizi, sau într-o societate în general. Ca şi utilitate practică, această teorie
ajuta specialiştii să stăpânească, să aplice şi să îmbunătăţească acest sistem de
cunoaştere în conformitate cu condiţiile reale de viaţă în societate.49
Reţelele sociale bine dezvoltate sunt un avantaj deoarece contribuie la o
mai bună comunicare şi, prin urmare, îmbunătăţeşte organizarea comunităţii.
De asemenea, reţelele sociale sunt o precondiţie pentru dezvoltarea locală
eficientă la nivel regional şi naţional (Anexa 2).
Importanța internetului nu este că două calculatoare sunt conectate între
ele, ci esenţială este informaţia care circulă rapid prin intermediul lui.
Informaţia circula prin intermediul paginii web şi web browser-ul.
O pagină web este o resursă de informaţii sau un document în format
digital, şi poate fi accesat cu ajutorul uni web browser (Internet Explorer,

47
Sandu Dumitru, Sociabilitatea în spațiul dezvoltării, Editura Polirom, Iași, 2003, p. 47.
48
Granovetter Mark, The Strength of Weak Ties, în American Journal of Sociology, mai
1973.
49
http://www.ueb.ro, accesat in 25.02.2014.

33
Mozila Firefox, Chrome, etc). Web browser-ul este o aplicaţie software care
permite accesarea informaţiei disponibile pe un web site.50
În mai 2013, în Statele Unite, după cum putem observa şi în graficul de
mai jos, cele mai utilizate platforme digitale pentru comunicarea virtuală erau:
E-mail, Facebook, Twitter, Youtube, Skype, etc. (Anexa 3).
Majoritatea membrilor unei reţele sociale au cel puţin un punct comun de
interes, acesta putând să fie un hobby, religia sau afinităţile politice. Un
utilizator interesat poate solicita acces la site-ul reţelei sociale de interes şi din
acest moment poate să socializeze cu ceilalţi membri.
Reţelele de socializare aşa cum sunt cunoscute azi, au apărut între anii
2002-2004, primul a fost Friendster în 2002, urmat de My Space şi LinkedIn.
În prezent, cele mai cunoscute reţele de socializare au profile relative şi
diferite, acestea sunt:
 FACEBOOK – circa 1,11 miliarde membrii (septembrie 2013) în
toată lumea
 Flickr şi Instagram – reţele mondiale pentru informaţii de tip
imagine şi fotografie
 LinkedIn – 300 milioane de utilizatori, specializat pe managementul
carierei şi relaţii profesionale
 Myspace – circa 220 milioane de utilizatori pe tot globul (martie
2009), depăşit de Facebook de atunci, specializat pe muzica şi arta
 Twitter – circa 645 milioane membrii (2014) – pentru răspândirea
rapidă, în mase, a unor ştiri textuale scurte (tip micro-blogging)
 YouTube – pentru informaţii de tip clip video, cu peste un miliard
de utilizatori unici în fiecare lună
 WordPress şi Pinterest sunt reţele specializate pe bloguri, cu peste
74 milioane de bloguri (Anexa 4).

2.5.1. Efecte benefice ale reţelelor de socializare

Reţelele de socializare au un impact foarte mare asupra populaţiei,
ducând la îmbunătăţirea relaţiilor interpersonale, indiferent că sunt la distanţă
şi virtuale. Acestea îmbunătăţesc comunicarea şi oamenii din spatele
calculatoarelor, care nu s-au văzut niciodată fata în faţă, pot deveni foarte
buni prieteni. Având posibilitatea de a-ţi sorta prietenii, poţi adăuga în cercul
tău doar pe cei care îţi împărtăşesc aceleaşi interese, iedei, etc.
Un alt efect benefic este acela de a reduce nivelul anxietăţii pe care
oamenii îl au în momentul în care comunicarea se realizează fata în faţă.
Reţelele de socializare oferă gratis servicii de comunicare (blogging, stocare
de poze, mesagerie), servicii de divertisment (jocuri, prezentare, promovare
evenimente, etc.)

50
http://ro.wikipedia.org/wiki/Internet_Explorer, accesat in 26.04.2014.

34
 Persoanele care utilizează internetul pentru a comunica, au în viaţa reală
mai mulţi prieteni decât cei care nu obişnuiesc să-l utilizeze. Aceştia îşi
măresc numărul de prieteni virtuali cu care se întâlnesc şi în viaţa reală.
Un alt efect benefic pentru oameni, este acela, ca pe site-urile de
socializare se pot crea grupuri de suport social în care se pot înscrie persoane
alcoolice, dependente de droguri, persoane bolnave, etc. Prin intermediul
reţelelor, ei îşi pot împărtăşi din experienţă şi pot trece mai uşor prin
problemele vieţii, având alături, chiar şi virtual, persoane asemănătoare lor.

2.5.2. Efecte negative ale reţelelor de socializare

Dependenţa este unul dintre efectele negative cel mai des întâlnită,
existând pericolul ca oamenii să fie tentaţi să petreacă din ce în ce mai mult
timp în faţa calculatorului şi din ce în ce mai puţin să iasă în aer liber la o
plimbare, făcând mişcare sau întâlnindu-se cu prietenii.
Tinerii nu conştientizează faptul că o astfel de comunicare pe reţelele de
socializare are şi efecte negative de genul că o fotografie distribuită pe un site
de socializare, rămâne în baza de date, chiar dacă a fost ştearsă. Acelaşi lucru
se întâmplă şi cu informaţiile personale. O poză în care o persoană este
surprinsă în diferite ipostaze, postata în adolescent pe un site de socializare,
poate să-i distrugă cariera. De exemplu, multe cadre militare au postat poze
din trecut şi acestea au fost găsite de superiori, punându-le cariera în pericol,
sau poze recente care nu trebuiau să se regăsească pe aceste site-uri de
socializare şi care nu trebuiau făcute la locul de muncă sau în poligoanele de
instrucţie.
În plus, aceste site-uri nu pot oferi garanţia că ceea ce scrie o persoană în
profilul ei este adevărat. Folosindu-se de acest aspect, ei pot agresa uşor alte
persoane şi chiar dacă li se şterg conturile agresorilor, reţelele de socializare
nu au cum să-I împiedice să-şi creeze alte conturi. Reprezentanţii My Space
au declarat în februarie 2009 că au descoperit pe site-ul lor nu mai puţin de
90.000 de persoane care au agresat alte persoane.51
Dezvoltarea explozivă a reţelelor de socializare a dat însă naştere şi la
îngrijorări privind agresarea spaţiului intim, privat şi lipsa de încredere în
necunoscuţi. Problema confidenţialităţii şi respectării dreptului la siguranţă şi
viaţa privată prin acceptarea în comunităţile online doar a persoanelor
invitate, ce fac parte din acelaşi grup de interese nu a fost încă soluţionată.
Cantitatea enormă de informaţii cu caracter personal postată online şi
accesibilă oricui, a generat şi îngrijorări la siguranţa acestor date. Există şi
riscul ca acestea să fie folosite împotriva lor. În zonele cu criminalitate
ridicată, hoţii pot studia obiceiurile şi locuinţele victimelor urmărindu-le

51
http://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/relaxare-si-wellness/cat-de-bine-ne-fac-retelele-
de-socializare/, accesat in 04.03.2014.

35
paginile de Facebook, fără că persoanele în cauză să-şi dea seama că îşi expun
vulnerabilităţile în acest mod.

2.6. Reţele sociale în România

Încă de la apariția Internetului, toate informațiile circulă foarte repede.

Astăzi poţi găsi orice informație online de la informații geografice, rețete
culinare, emisiuni Tv. etc. (Anexa 5).
Există foarte multe reţele de socializare: My Space, Hi5, LinkedIn,
Twitter, Flickr, Youtube, Netlog, Badoo etc., însă cea mai utilizată în
România în prezent este Facebook cu 7,2 milioane de utilizatori.
Utilizarea rețelelor sociale de români a făcut obiectul a numeroase studii,
care au demonstrat că deși media națională a utilizatorilor de Internet este mai
mică decât cea europeană (39% față de 65%), românii petrec mai mult timp
online pe săptămână decât ceilalți europeni (18,6 ore față de 14 ore în Europe
de Vest). Ca și profil de utilizatori, tinerii cu vârsta cuprinsă între 16 – 24 de
ani petrec cel mai mult timp pe internet, atât utilizând calculatoarele cât și
telefoanele mobile.
Activitățile derulate online variază: e-mail și site-uri de socializare, 48%
dintre utilizatorii români vizitează site-uri de ştiri, 30% dintre români
urmăresc emisiuni TV online, 87% fac cumpărături online etc.
Majoritatea afirmă că felul în care un brand comunică online cu
consumatorii este foarte important în influenţarea opiniei despre acel brand,
iar evaluările postate de alți utilizatori sunt un factor decisiv în luarea deciziei
de cumpărare (Anexa 6).
Acești factori au fost luați în calcul de companiile românești prin
inițierea de strategii de marketing în rețelele sociale.
 8 din 10 companii romaneşti utilizează rețelele sociale pentru
promovarea companiei.
 Mai mult de jumătate din companii utilizează marketingul pe rețele
de socializare de 1-3 ani, iar cele mai utilizate rețele sunt Facebook 93%,
Youtube 43 % și LinkedIn cu 43%
 39% dintre companiile romaneşti respondente au deja un
departament special pentru comunicare prin social media și consideră în
proporţie de 83% rețelele sociale ca fiind o modalitate foarte rapidă și
eficientă de a prezenta noile produse și servicii.
 Scopurile principale sunt: 87% comunicarea de brand și 85%
marketing/vânzări.

36
  Sunt folosite reţelele sociale și pentru recrutare, networking,
analiza competitivă și cercetare (într-o măsura mică)52 (Anexa 7).

2.7. Facebook în România

Figura 2.3 - Statistica utilizării Facebook în România53

Mereu auzim pe la televizor că: facebook a devenit cel mai mare site de
socializare din lume; că cel mai mare site de socializare din lume a căzut
astăzi pentru câteva ore din cauza utilizatorilor; alţii spun că sunt plictisiţi de

52
Studiu realizat de EY Romania - Social media si mediul de afaceri romanesc,
http://www.iaa.ro/Articole/Analize/Studiu-social-media-%C8%99i-mediul-de-afaceri-
romanesc/6455.html, accesat in 02.06.2014.
53
http://www.manafu.ro/wp-content/uploads/2011/11/infoGrafic_web.jpg, accesat în
05.06.2014.

37
acest site şi că s-au săturat să interacţioneze cu tot felul de oameni; că s-au
mobilizat pe facebook pentru a participa la mitinguri, etc.
Probabil şi dumneavoastră sunteţi unul din cei 7 milioane de utilizatori
romani de facebook, unde puteţi începe o conversaţie cu cei peste un miliard
de utilizatori din întreaga lume, oamenii de pe facebook. Acestea sunt doar
statistici, dar fără să vrem facebook ne-a schimbat profund şi ireversibil viaţa.
Mulţi dintre noi ne dorim viaţa de dinainte de facebook, mulţi dintre noi nu
înţelegem pentru ce este facebook. Interesul este de a nu controla, iar cu cât
este mai deschis şi necontrolabil, cu cât atrage mai mulţi oameni şi aduce mai
mulţi oameni.
Un site născut din frustrările unui adolescent, a reuşit să schimbe
definitiv modul în care interacţionam, e noua ordine mondială a faptului
mărunt, ne îndrăgostim pe Facebook, ne căsătorim, copii noştri sunt pe
Facebook după câteva ore de la naştere, albume întregi de poze, fragmente
video, check-in-uri şi enunţuri scurte care alcătuiesc cultul propriei
personalităţi. De unde pleacă toate acestea, cum am ajuns aici?
Aproape 80 % ce publicam pe reţelele de socializare este despre noi, pe
facebook găseşti un spaţiu în care să arăţi prietenilor tăi ce ai făcut, pe unde ai
călătorit, ce ai citit, ce site-uri ai mai vizitat, ce articole ţi-au plăcut, ce poze
te-au făcut să râzi, ce frumos e la birou, câţi trandafiri ai primit, cât de mândru
eşti de noua ta cucerire. Este evident că oamenii tind să se laude pentru că asta
le slujeşte în carieră, în relaţia cu potenţialii parteneri în relaţia cu prietenii.
Pagina de Facebook a fiecăruia s-a transformat într-o carte de vizită; acolo
arătam cine suntem, care sunt prietenii noştri, ce-mi place să fac, unde am
fost, asta este viaţa mea. Timeline-ul facebook-ului este un CV mult mai
sincer şi detaliat decât CV-urile pe care le scriem în word. Trebuie să avem
mare grijă ce postam. Un exemplu elocvent, este atunci când mergem la un
interviu pentru angajare şi ni se adresează o întrebare de genul dacă mai
consumam alcool. Pentru a ne creşte şansele de a fi angajat, o să răspundem
că nu, dar realitatea este alta, Facebook-ul nostru dându-ne de gol.
Facebook nu este prima reţea socială dar a apărut la timpul potrivit,
timpul telefoanelor inteligente cu care putem fotografia, putem filma şi naviga
pe internet. Ziarele s-au transformat în site-uri, youtube-ul a înlocuit MTV, a
fost timpul în care conexiunile de internet au fost tot mai rapide, fără să
băgăm de seamă, tehnologia s-a extins de la oraşe către sate şi cătune şi chiar
mai departe. Exista o lume în care viaţa fără facebook nici nu poate fi
concepută. În showbizul romanesc se duce o luptă acerbă pentru fiecare like,
deoarece numărul de fani de pe facebook a devenit un barometru al
succesului. Pe facebook eşti propriul tău paparazzi, propriul tău tabloid, fără
constrângeri de spaţiu sau tiraj. În viaţa noastră nu este loc decât pentru
fericire, prietenii nu trebuie să ştie altceva şi în felul acesta viaţa virtuală a ta
devine tot mai mult pentru prieteni, pentru cine ai creat-o. Poate să pară
stupid, dar o mulţime de adolescenţi aflaţi în căutarea unei identităţi se agaţă

38
de aceste imagini inspiraționale postate de idolii lor. Facebook-ul este plin de
fotografii în care fetele stau cu buzele ţuguiate, iar băieţii îşi încordează
muşchii şi aruncă priviri tăioase din sprâncene. Toţi visează la celebritate şi la
clipa în care vor aduna o mie de like-uri într-un minut şi culmea este ca visele
pot deveni realitate.
Utilizatorii romăni nu conştientizează atât de bine ce înseamnă să ai
numele real acolo şi să postezi orice lucru pe care îl faci. Mulţi încă mai cred
că facebook este un jurnal personal, nu-şi dau seama că este un spaţiu public
unde imaginile pe care le încarcă sau cuvintele pe care le scriu pot deveni
ştiri, motive de şantaj sau probe împotriva lor.
Ştirile despre proxeneţi care îşi racolează victimele de pe reţelele de
socializare, sunt din ce în ce mai frecvente; este foarte uşor, pentru că cineva
poate să intre pe profilurile copiilor, să selecteze după un anumit criteriu care
sunt fetele de 14-15 ani, unde stau, şcoala la care învață şi să meargă să le
întâlnească acolo dacă îşi doresc. Este foarte greu să-i explici unui copil că nu
ar trebui să adauge oameni, prieteni necunoscuţi. Reţelele de socializare au
făcut relaţiile sociale mai uşor de legat, prietenii mult mai uşor de legat şi nu
ai cum să le refuzi acest lucru. Internetul a deschis lumea, totul este la vedere,
fotografii, prieteni, preferinţe, emoţii. Intimitatea de pe internet nu mai
corespunde definiţiei universale a intimităţii.
Este limpede ca facebook-ul are şi o puternică latura matrimonială, ne
lăsăm găsiţi în orice moment deoarece aşteptăm mesajul care să ne schimbe
viaţa, dăm lumii de ştire că suntem vi, liberi şi dornici de a cunoaşte oameni
interesanţi. De la un simplu add pe facebook, de la un simplu like, de la un
simplu comentariu, de la un simplu „bună” pe chat ajungem să ne îndrăgostim
şi în cel mai fericit caz să ne întâlnim cu persoana respectivă, să legăm o
relaţie, de ce nu, să ne căsătorim şi să întemeiem o familie. Comunicarea
virtuală prin intermediul facebook-ului ne poate aduce anumite beneficii:
crearea de noi relaţii de prietenie prin puncte de interes comune (pasiuni,
concepte, etc), stabilirea unui echilibru în viaţa personală prin găsire unei
persoane potrivite.
Cu ajutorul Facebook-ului, pe data de 1 septembrie 2013 a avut loc un
protest şi a reprezentat cea mai mare mişcare de stradă din România
postdecembristă, iar motorul acestei mişcări a fost tocmai generaţia crescută
în faţa calculatorului. Vreau să spun că mi se pare un lucru extraordinar să
aduci zeci de mii de oamenii în stradă folosind social media. Asta a fost din
punctual meu de vedere, momentul în care ne-am dat seama cât este de viabil
ca instrument de comunicare, dincolo de partea asta în care punem trei poze
cu pisici. În toamna lui 2013, facebook-ul a fost mai mult decât un instrument
de mobilizare. Facebook-ul a făcut minuni în Moldova, Egipt, în toate
momentele în care sistemul totalitar a interzis comunicarea, iar comunicarea
aceasta, a mers.

39
 CAPITOLUL 3: ANALIZA SWOT
A COMUNICĂRII MEDIATE DE CALCULATOR
ÎN RELAȚIE CU FORȚELE ARMATE
- STUDIU DE CAZ -

Având în vederea amploarea dezvoltării pe care a atins-o comunicarea

on-line, este necesară analizarea impactului și a consecințelor pe care acest
fenomen o poate avea asupra relaționării dintre Armată și public, precum și a
militarilor în sine.
O metodă frecvent utilizată de specialiști pentru analiza fenomenelor de
amploare este analiza SWOT, care relevă atât părțile pozitive cât și
dezavantajele pe care le pot avea.
Termenul SWOT provine din limba engleză și este un acronim ce se
referă la PUNCTE FORTE (Strenghts), PUNCTE SLABE (Weaknesses),
OPORTUNITĂȚI (Opportunities) și RISCURI (Threats).
În cele ce urmează voi prezenta un studiu de caz care pune în evidență
posibilele consecințe și impactul pe care comunicarea mediată de calculator o
are atât pentru Armată ca instituție, cât și asupra personalului.

3.1. Puncte forte/oportunități

În zilele noastre, majoritatea oamenilor au acces la Internet – fie că este

vorba de localnicii din orașele mari, fie că este vorba de regiuni izolate.
Comunicarea virtuală necesită echipamente simple, disponibile ușor în
zilele noastre: calculator/laptop, tabletă sau smartphone și conexiune la
Internet. Ele sunt utilizate atât pentru comunicarea interpersonală, cât și
pentru a se menține la curent cu știri sau informații de interes.
Majoritatea instituțiilor s-au adaptat la această nouă modalitate de
comunicare (numită Social Media) deoarece este rapidă, ieftină și eficientă.
Fie că este vorba de E-mail, site-uri sau rețele sociale, se remarcă
prezența online a autorităților, a liderilor de opinie sau a oamenilor obișnuiți.
Ministerul Apărării Naționale de exemplu are un site propriu –
www.mapn.ro – care se adresează publicului larg, oferind informații
referitoare la cariera militară sau știri legate de implicarea soldaților în diferite
activități, precum și o pagină de Facebook
https://www.facebook.com/mapn.ro, una de Youtube
https://www.youtube.com/user/MApNRomania și cont Twitter @MApN.

40
 Figura 3.1 - Site-ul oficial al Ministerului Apărării Naționale54

Comunicarea online este recunoscută ca instrument oficial de

promovarea a forțelor armate și a principiilor ce ghidează activitatea
militarilor inclusiv prin crearea de departamente specializate care se ocupă de
întreținerea site-urilor și de promovarea comunicatelor oficiale.
Departamentul de Apărare al Statelor Unite de exemplu a creat inclusiv
un manual55 în care se explică necesitatea existenței unei politici de social
media care să fie promovată și susținută nu doar de conducerea instituției, ci
și de fiecare soldat în parte.
În acest manual se subliniază importanța pe care promovarea și
comunicarea online o au atât pentru menținerea unei imagini pozitive a
armatei, cât și pentru obținerea/menținerea suportului public pentru diverse
acțiuni derulate.
De asemenea, se menționează și importanța ca fiecare departament/grup
din cadrul forțelor armate să aibă propria metodă de promovare în social
54
www. Mapn.ro, accesat in 03.03.2014.
55
http://www.nationalguard.mil/Portals/31/Resources/SocialMedia/US%20Army%20Socia
l%20Media%20Handbook%20(Jan.%202013).pdf, accesat in 03.03.2014.

41
media, deoarece creează sentimentul de apartenență la grup și oferă
oportunitatea membrilor de a se menține la curent și a discuta informațiilor de
interes pentru respectiva comunitate.
Un exemplu în acest sens este site-ul http://www.army.mil/news/ , care
reprezintă o colecție a tuturor site-urilor utilizate de diferite subdiviziuni ale
armatei americane, repartizate pe domenii de activitate și regiuni.

Figura 3.2 - Site-ul oficial al armatei S.U.A56

Existența unor astfel de site-uri creează și sentimentul de apartenență la o

comunitate ale militarilor, permițând promovarea evenimentelor la care
participă și subliniind importanța pe care activitatea lor o are.
Armata americană de exemplu a utilizat social media pentru informarea
și promovarea activităților de salvare derulate în timpul uraganului Sandy,
care, în luna octombrie 2012, a afectat grav 24 de state americane și a
necesitat intervenția în forță pentru reducerea pagubelor și salvarea populației
afectate.

56
www.army.mil, accesat in 24.04.2014.

42
 De asemenea, în timpul crizei provocate de un tsunami în Japonia în
2011, armata americană a utilizat Twitter pentru a ține la curent populația
interesată de pregătirile făcute pentru salvarea populației, zone sigure sau
persoane de contact.
În mod similar, Ministerul de Apărare Națională al României a anunțat
pe site-ul propriu (informații preluate ulterior de agențiile de presă) acțiunile
luate pentru sprijinirea populației afectate de evenimentele meteorologice
extreme din iarna anului 2013.
O altă utilitate a social media este aceea de a corecta informațiile făcute
publice de alte surse – de exemplu, în cazul acuzațiilor57 făcute de talibani
despre atacurile trupelor americane asupra unor civili, unitatea responsabilă
din Afghanistan a postat pe Youtube un filmuleț în care se vede clar că
incidentul a fost de fapt răspunsul la atacurile talibane asupra unității de gardă
americane.
Un alt exemplu este pagina de Facebook58 a generalului Ray Odierno,
care a folosit această modalitate de comunicare pentru a prezenta informații
utile în timpul numeroaselor tururi în Irak și pentru a ține familiile militarilor
la curent cu evoluția soldaților din subordine.
Și armata britanică a luat măsuri de adaptare la noile realități de
comunicare online, prin implicarea unor specialiști în social media. A fost
creat59 un departament specializat de comunicare online, condus de un civil,
care, în doar 2 ani, a reușit să utilizeze rețeaua Pinterest pentru a prezenta
lumii întregi ce înseamnă să faci parte din forțele armate britanice, prin
utilizarea de fotografii făcute de soldați.
Demersul are ca scop crearea unei imagini pozitive a armatei, fără a
ignora dificultățile de zi cu zi ale vieții militare, precum și a de menține și
întări legătura dintre soldați și membrii familiilor sau viitori recruți.
În România, deși nu la același nivel ca în SUA, Ministerul Apărării
Naționale postează informații despre exercițiile militare, parade și evenimente
publice precum Ziua Drapelului sau mitinguri aviatice, intervențiile din
situații de criză (cum au fost căderile masive de zăpadă de la începutul acestui
an) sau informații referitoare la posturi disponibile și instruire. Sunt
prezentate și articole interesante legate de istoria Armatei Române de-a lungul
timpului.
De asemenea, pe pagina de Facebook a MApN se regăsesc inclusiv
informări referitoare la misiunile derulate de militarii români, imagini de la
exercițiile tactice derulate sau memoriale ale celor căzuți la datorie.

57
https://www.youtube.com/watch?v=ScLZ6yJhgI4, accesat în 23.04.2014.
58
https://www.facebook.com/RayOdierno, accesat in 14.05.2014.
59
http://www.wired.co.uk/news/archive/2012-03/20/military-social-media, accesat in
23.04.2014.

43
 La nivel personal, comunicarea online facilitează păstrarea legăturii
dintre militarii aflați în teatre de război sau zone de conflict cu familia și
prietenii, ceea ce îmbunătățește moralul acestora.
Programele software tip Skype sau Instant Messaging permit de
asemenea comunicarea relativ securizată între membrii familiei, care în trecut
avea loc exclusiv prin scrisori și avea întârzieri majore.
De asemenea, este facilitat accesul la informații de tip hărți, locații sau
evenimente pentru personalul staționat în alte țări.
În ultimul timp, comunicarea online este folosită inclusiv pentru
continuarea educației persoanelor care se află în zone izolate sau care nu au
posibilitatea de a participa la diferite cursuri în persoană.
Sunt foarte importante în acest sens informările referitoare la politica
instituției sau modificări ale priorităților, care pot fi transmise rapid și eficient
prin email sau pe rețele interne cu acces restricționat.
Din punct de vedere al informațiilor utile ce pot fi culese online,
organisme specializate precum serviciile de informații militare pot accesa
forumuri și rețele sociale pentru identificarea promotorilor unor concepte anti-
democratice sau teroriste.
Serviciile de informații din SUA și Marea Britanie deja utilizează
programe care fac hărți ale prietenilor/conexiunilor din rețelele de socializare
pentru a identifica simpatizanții grupărilor teroriste.
După 11 septembrie 2011, când s-a demonstrat inadecvarea măsurilor de
cunoaștere a riscurilor teroriste, comunitățile de informații au definit analiza
conexiunilor din rețelele de socializare ca prioritară. Multe agenţii
guvernamentale americane, cum ar fi Defense Advanced Research Projects
Agency, Agenţia Naţională de Securitate şi Departamentul pentru Securitate
Internă, investesc masiv în cercetarea care implică analiza reţelelor sociale60.
Motivul principal al dificultăților întâmpinate în prevenirea atacurilor
teroriste este descentralizarea rețelelor extremiste – nu există lideri iar
persoanele de interes sunt dispersate geografic. Aceste tipuri de ameninţări
sunt cel mai ușor de contracarat prin crearea hărților detaliate a conexiunilor
dintre persoanele implicate/suspectate de activități teroriste și prin eliminarea
nodurilor importante din reţea.
Astfel, sunt create hărţi ale reţelelor sociale precum Facebook, MySpace,
Twitter şi sunt combinate cu informaţiile obţinute din analiza traficului de la
înregistrările apelurilor telefonice. Aceste "hărţi" de reţele sociale sunt apoi
analizate pentru a extrage informaţii utile, cum ar fi interesele personale,
prietenii şi afilieri, dorinţe, convingeri, gânduri, şi activităţi.

60
http://www.dtstv.ro/multimedia/protectie-electronica/461-analiza-retelelor-sociale,
accesat in 12.06.2014.

44
 Un alt exemplu în care analiza rețelele sociale poate fi utilizată este
detectarea dispozitivelor tip IED61 – un soldat care a participat la un tur în
Irak și s-a specializat în detectarea acestor dispozitive a creat un program ce
folosește rețelele sociale pentru identificarea și prevenirea acestor atacuri.
Programul este unul complex, care ia în calcul componentele necesare
pentru construirea dispozitivelor, precum și persoanele/locațiile cele mai
predispuse la astfel de atacuri.

3.2. Puncte slabe/riscuri

Fiind extrem de obișnuiți să utilizăm rețelele sociale, nu mai

conștientizăm riscurile la care ne expunem postând online informații
personale. Dacă la nivelul populației riscurile la aceste date să fie folosite
împotriva lor sunt mici, când vine vorba de militari situația se schimbă.
Deși inițial soluția pentru reducerea acestor riscuri a fost interdicția62 de
utilizare a comunicării online, în prezent o astfel de situație nu este
sustenabilă. O alternativă viabilă este educarea personalului în ce privește
utilizarea rețelelor sociale, astfel încât militarii și membrii familiilor lor să știe
ce pot publica și ce nu.
Demersuri de acest tip deja sunt realizate de specialiști din SUA sau
Marea Britanie – o parte importantă din instruirea pe care viitori militari o
primesc se referă la ce informații pot fi transmise și în ce condiții.
În manualul menționat editat de Departamentul de Apărare american
sunt menționate elemente ce trebuie luate în considerare:
 nu accepta prieteni pe Facebook sau alte rețele sociale fără să-i
cunoști personal;
 nu publica informații pe care nu vrei să le faci publice – odată postate
online, datele sunt foarte dificil sau chiar imposibil de retras;
 nu publica niciodată detalii referitoare la misiunile în care ești
implicat (locații, date sau scopuri);
 membrii forțelor armate se pot afla sub supraveghere, deci ai grijă
dacă postezi detalii privind departamentul/unitatea din care faci parte,
accesul la informații clasificate sau misiuni în care ești implicat;
 datele de identitate pot fi furate și utilizate în furtul de identitate.
Au existat extrem de multe incidente de acest tip – de exemplu, soția
actualului director al MI6 i-a creat acestuia probleme grave de securitate când

61
http://wikileaks.org/gifiles/docs/61/61302_-os-us-iraq-mil-ct-tech-social-network-
analytics-saves-lives.html, accesat in 23.06.2014.
62
Până în 2010, de exemplu, soldații americani nu aveau voie să utilizeze rețele sociale pe
computerele de la serviciu. http://www.nbcnews.com/news/military/string-social-media-
scandals-plagues-military-n40501, accesat in 23.06.2014.

45
a postat pe Facebook63 extrem de multe detalii personale despre acesta:
adresă, identitatea membrilor familiei, locații unde își petrec vacanța etc.
De asemenea, specialiștii de securitate atrag atenția64 că extrem de multe
persoane menționează în profilul de pe rețeaua LinkedIn (considerată o rețea
profesională) că au acces la informații clasificate sau că lucrează în
departamente ce gestionează misiunile militare, ceea ce îi poate face
vulnerabili.
Unele rețele sociale au inclus și aplicații tip geotagging (localizarea
exactă pe hartă a utilizatorilor prin GPS-ul inclus în telefon) care generează
riscuri majore ce nu sunt întotdeauna conștientizate. De exemplu, în 2007 în
Irak65, soldații unei baze aviatice au fotografiat și postat online poze cu flota
de elicoptere sosite la bază, iar pe baza acelor fotografii (a locației lor) a fost
organizat un atac asupra bazei în urma căruia au fost distruse 4 dintre
elicoptere.
Misiunile pot fi afectate de o singură fotografie postată online de un
soldat aflat în locația respectivă.
Mai mult decât atât, în special pentru soldații aflați în zone de conflict,
sistemul de check-in de pe Facebook sau sistemul de geotagging poate crea
vulnerabilități dacă este utilizat, pentru că oricine este interesat poate să
identifice obiceiurile, programul și locațiile utilizate.
Riscurile sunt aceleași și pentru membrii familiei sau prieteni, de aceea
este necesar să se acorde întotdeauna atenție setărilor de securitate și a
informațiilor făcute publice.
Un alt element negativ (mai relevant pentru armata americană de data
aceasta, deoarece aceștia folosesc mai mult rețelele sociale) îl reprezintă
utilizarea nepotrivită a rețelelor sociale pentru denigrarea armatei. În Statele
Unite de exemplu presa a relatat66 numeroase situații ale unor imagini și
declarații postate online de militari care ridiculizează ritualurile și uniforma.
Pentru a combate acest fenomen, în cadrul instrucției făcute recruților se
subliniază faptul că un soldat reprezintă armata indiferent dacă poartă
uniforma sau este în timpul liber – acest lucru înseamnă că orice manifestare
publică, inclusiv online, trebuie să demonstreze respect pentru instituție.
Utilizarea masivă a calculatoarelor și a comunicării online este expusă și
unor riscuri provocate de viruși de calculator – programe greu de sesizat care

63
http://www.dailymail.co.uk/news/article-1197562/MI6-chief-blows-cover-wifes-
Facebook-account-reveals-family-holidays-showbiz-friends-links-David-Irving.html,
accesat in 28.06.2014.
64
http://www.gfi.com/whitepapers/Social_Networking_and_Security_Risks.pdf, accesat in
28.06.2014.
65
http://www.army.mil/article/75165/Geotagging_poses_security_risks/, accesat in
28.06.2014.
66
http://www.army.mil/article/121428/Social_media_antics_can_ruin_career_misrepresent
_military_services/, accesat in 28.06.2014.

46
pot fi descărcate involuntar ce au rolul de a colecta și transmite informații sau
chiar și de a distruge echipamentele. Acest tip de programe, denumite
malware (care distrug date sau echipamente) și spyware (care adună și
transmit date precum parole sau conturi) reprezintă un risc major în special
pentru computerele utilizate în cadrul instituțiilor de stat.
Deși există programe antivirus create pentru a preveni acest tip de atac,
virușii sunt în continuă dezvoltare și se pot adapta foarte ușor pentru a trece
pe sub sistemul de apărare al rețelelor. Ei sunt utilizați în special în cadrul
rețelelor de socializare, deoarece oamenii sunt mult mai puțin vigilenți când
vine vorba de aplicații utile pe care le pot descărca și utiliza.
Analizele efectuate67 de specialiștii americani de la Institutul InfoSec
relevă trendul în creștere al utilizării programelor tip spyware și malware care
afectează membrii forțelor armate – de la furtul de date personale (utilizate
ulterior pentru crearea de profiluri false) până la scurgeri de informații
clasificate din cauza furtului de parole.
Un caz foarte grav de publicare a informațiilor clasificate online a fost
Scandalul WikiLeaks – site creat în Islanda în 2006, timp de 5 ani a publicat
online documente cu caracter secret precum bugetul și achizițiile realizate
pentru misiunile din Afghanistan, detalii privind misiunile realizate în Irak și
inclusiv comunicatele interne ale Departamentului de Stat american.
Acest tip de dezvăluiri, care generează probleme grave în desfășurarea
misiunilor militare în zone de conflict, au fost preluate și distribuite imediat
de marile trusturi de presă, provocând probleme de securitate pentru trupele
implicate.
Situația provocată de WikiLeaks a relevat vulnerabilități în sistemul de
legi care reglementează gestionarea documentelor clasificate – la momentul
respectiv nu au existat metode de a opri distribuția informațiilor militare,
deoarece Internetul asigură anonimitatea surselor.
Multe state precum Australia, China sau Thailanda au încercat blocarea
accesului la informațiile publicate, dar acest lucru este practic imposibil în
prezent.
O situație similară de informații periculoase disponibile online se referă
la instrucțiunile de creare a dispozitivelor explozibile artizanale folosite de
teroriști. Cuplate cu datele privind misiunile militare sau referitoare la
locațiile cu importanță strategică, ele generează riscuri majore pentru
securitatea forțelor armate sau chiar a publicului.
Din păcate, este imposibil de controlat ce anume se publică pe Internet.
Orice individ, indiferent de interesele sale, are posibilitatea de a se face auzit
sau de a intra în contact cu alți simpatizanți ale ideilor sale.

67
http://resources.infosecinstitute.com/social-media-use-in-the-military-sector/, accesat in
29.06.2014.

47
 De altfel, rețelele sociale, blogurile și forumurile sunt utilizate frecvent
pentru promovarea ideologiei teroriste sau anti-democratice, tocmai pentru că
oferă anonimitate.
În ultimii ani, rețelele sociale Facebook şi Twitter au contribuit esenţial
la organizarea unor acţiuni de schimbare a regimurilor în ţările dictatoriale
precum revoluţiile din Egipt şi Tunis. Acestea au ajutat la organizarea,
informarea şi mai apoi declanşarea revoltelor civile şi a acţiunilor stradale,
însă nu pot fi considerate responsabile de căderea regimurilor dictatoriale.
Ele reprezintă o unealtă care oferă grupărilor revoluţionare posibilitatea
de a organiza gratuit protestele, a recruta şi antrena participanţii. De
asemenea, ele facilitează obținerea de audiență în cazul unor incidente precum
violența din partea autorităților. De altfel, există indicii că reţelele de
socializare fac tot mai dificilă susţinerea unui sistem totalitar.
Fenomenul prezintă foarte mare interes pentru analiștii de securitate, iar
STRATFOR68 a realizat numeroase analize pe această temă.
Reţelele sociale permit organizatorilor să organizeze proteste, investind
foarte puţin, însă nu vor determina oamenii să ia acțiune. Majoritatea prefer să
devină susținători teoretici dintr-o apăsare de buton decât participant propriu-
zis al revoltelor.
Potrivit analizei69 realizată de Stratfor, punctele forte ale reţelelor
sociale sunt:
 Răspândirea mesajului ideologic şi a programului de pregătire sau a
planului operaţional. Organizatorii pot chema la protest în câteva secunde şi
nu mai e neapărat nevoie să pregătească din timp o demonstraţie (flash-mob).
 Reducerea costurilor organizaţionale şi de comunicaţii folosind reţelele
sociale înseamnă că o grupare poate depinde mai puţin de finanţare externă şi
poate să creeze impresia unui număr mare de susţinători la nivel local. Pe
pagina sa de Facebook, gruparea egipteană Mişcarea 6 Aprilie, a susţinut că la
un protest din 28 ianuarie au participat aproape 90.000 de oameni, însa,
potrivit estimărilor Stratfor, numărul participanţilor a fost mult mai mic.
 Reţelele Sociale pot disemina foarte rapid mesajele şi contribuie, de
asemenea, la informarea populaţiei interesată de evenimentele ce au loc
mijlocul celor ce protestează.
Social Media au însă şi puncte slabe:
 Autorităţile au acces la informaţiile postate şi pot folosi internetul
pentru a colecta informaţiile legate de organizarea unor proteste.
 Guvernele şi serviciile de informații monitorizează foarte uşor
informaţiile despre persoanele aflate în căutare, consultând profilurile
68
STRATFOR este o instituție care se ocupă cu analiza strategică și realizează evaluări
privind riscurile de securitate. Documentele elaborate sunt disponibile pe site-ul
www.stratfor.com.
69
http://www.timpul.md/articol/analiza-care-este-importanta-retelelor-facebook-si-twitter-
in-protestele-sociale-20210.html, accesat in 29.06.2014.

48
acestora, și pot găsi informaţii personale care facilitează descoperirea
persoanei.
 Paginile web pot fi închise total de către autorităţi, sau pot fi create
unele evenimente capcane, unde forţele de intervenţie sunt organizate.
 Una din premisele cheie a evenimentelor virtuale este alegerea timpul
potrivit pentru revolte. Stratfor menţionează că foarte frecvent, chemarea la
manifestaţii stradale prin intermediul reţelelor internet în momentul unor
frământări sociale, a crizelor politice şi financiare, au toate şansele să aibă
efectul scontat.
În concluzie, dezvoltarea comunicării online este un fenomen care
afectează lumea atât la nivel personal, cât și la nivel de instituții. În ce
privește utilizarea acestui tip de comunicare virtual de către forțele armate,
riscurile sunt mai mari în ce privește expunerea, însă și beneficiile sunt pe
măsură.
La nivel global, social media poate fi utilizată pentru promovarea
principiilor militare și pentru îmbunătățirea relației dintre armată și public, iar
la nivel personal menține moralul soldaților prin crearea sentimentului de
comunitate și a legăturii cu familiile.

49
 CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Încă din anii 1900, cercetătorii au fost preocupați de analiza relațiilor
sociale și a modului în care conexiunile dintre diverși indivizi afectează
evoluția grupului și a societății în general. Odată cu dezvoltarea teoriei
rețelelor au fost aduse în atenție elemente precum noduri în rețea (persoane
care conectează mai mult de două grupuri) și capital social (capacitatea unuia
dintre actori de a influența acțiunile celor cu care este conectat).
Teoria rețelei sociale descrie interacțiunile și relațiile stabilite și
menținute între diferite grupuri de indivizi, sau într-o societate în general. Ca
și utilitate practică, această teorie ajută specialiștii să stăpânească, să aplice și
să îmbunătățească acest sistem de cunoaștere în conformitate cu condițiile
reale de viață în societate. Rețelele sociale bine dezvoltate sunt un avantaj
deoarece contribuie la o mai bună comunicare și, prin urmare, îmbunătățește
organizarea comunității. De asemenea, rețelele sociale sunt o precondiție
pentru dezvoltarea locală eficientă la nivel regional și național.
Evoluția tehnologiei a dat ulterior naștere unor modalități noi de
comunicare, bazate pe Internet, care au revoluționat paradigmele de
comunicare interpersonală și în masă. Astfel, relaționarea online a determinat
apariția a noi domenii de studiu care devin din ce în ce mai complexe.
Principala caracteristică a noilor forme virtuale de manifestare socială îl
reprezintă caracterul exclusiv volitiv al acestora. Utilizatorul își asumă în mod
conștient mesajele emise în cadrul rețelelor de socializare și toate acțiunile
derulate în spațiul virtual sunt, cel puțin teoretic, sub controlul său.
Un alt element demn de luat în seamă al comunicării online este alterarea
relației de putere dintre oameni și dintre indivizi și instituții. Există o mai
mare libertate de exprimare, garantată de anonimitatea de pe Internet, precum
și o altă modalitate de crearea a rolului jucat – sunt ceea ce scriu.
Pe lângă libertatea de manifestare individuală, popularitatea rețelelor
sociale și numărul mare de utilizatori face ca indivizii să acorde mai multă
importanță afirmațiilor făcute de membrii propriei comunități și mai puțin
autorităților/instituțiilor de media. De exemplu blogurile au evoluat şi au
ajuns să influenţeze spectrul politic prin intermediul comentariilor politice şi
prin afectarea conţinutului informaţiilor din mass-media.
În zilele noastre oamenii obișnuiți au posibilitatea de interacțiune directă
cu proprii reprezentanți sau cu instituții importante și își pot populariza
propriile opinii cu ușurință.
Rețelele de socializare au cunoscut o evoluție explozivă deoarece au
oferit indivizilor cu interese similare să se asocieze și să comunice indiferent
de localizarea lor geografică, iar în același timp oferă o multitudine de
posibilități pentru extinderea propriilor relații și cunoștințe.

50
 Comunităţile virtuale astfel create au avantajul unei comunicări în timp
real (instantanee), indiferent de locaţie, și oferă membrilor sentimentul de
apartenenţă la o comunitate de la care solicită sau pentru care poate asigura
asistenţă/ajutor de diferite feluri.
În ultimii ani, importanța rețelelor de socializare și a blogurilor s-a
relevat și prin rolul pe care l-au avut în anumite mișcări sociale și
revoluționare (revoluțiile din Egipt și Tunis împotriva regimurilor dictatoriale
sau campanii precum cea împotriva adoptării Constituției Europene în
Franța).
Aceste evoluții au determinat schimbarea paradigmei de comunicare
dintre instituții și publicul larg, atât la nivel socio-politic dar mai ales
economic.
Deoarece oferă avantaje financiare majore (costuri reduse și posibilitatea
de comunicare cu consumatorii potriviți) majoritatea companiilor folosesc
acum social media atât pentru comunicarea de brand cât și pentru campaniile
de merketing on-line.
Există însă și dezavantaje – cantitatea uriașă de informații cu care
utilizatorul este inundat în fiecare zi face la un moment dat dificilă
identificarea celor relevante. Acest fenomen este agravat de multiplicarea
inițiativelor de marketing ale companiilor, utilizatorii fiind asaltați de
publicitate doar pentru că aparțin targetului urmărit de firma în cauză.
De asemenea, tendința de a face publice foarte multe informații de ordin
personal creează riscuri serioase pentru cei implicați, mai ales că uneori nu
conștientizăm cât de multe lucruri relevăm unui număr foarte mare de oameni.
Rețelele sociale sunt într-o continuă expansiune și este dificil să ne dăm
seama în ce direcție va evolua – vom renunța la întâlnirile față în față în
favoarea celor online? Prietenii ”virtuali” pe care nu i-am întâlnit niciodată
vor deveni mai importanți decât colegii de bancă?
În prezent, conexiunea la Internet pare esențială pentru calitatea vieții,
însă este dificil de evaluat ce se va întâmpla în momentul în care cantitatea de
informații pe care trebuie să o gestionăm va depăși capacitatea noastră de a
acorda atenție.

51
 BIBLIOGRAFIE

Autori români:
1. Anghel, P., Stiluri și metode de comunicare, București, Editura Aramis,
2003.
2. Bădescu I., Istoria sociologiei, Oradea, Editura Economică, 2002.
3. Bârliba,M.C., Paradigmele comunicării, București, Editura Științifică și
Enciclopedică, 1987.
4. Cucoș C.,, Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării,
București, Editura Polirom, 2006.
5. Dinu, M., Comunicarea, București, Editura Algos, 2000.
6. Dumitru, S., Sociabilitatea în spațiul dezvoltării, Iași, Editura Polirom,
2003. 1996.
7. Marin, V., Comunicare, Brașov, Editura Universității Transilvania, 2005.
8. Neamțu,C., Comunicare sau înstrăinare, București, Editura Gnosis,
9. Rotaru, I., Comunicarea virtuală, București, Editura Tritonic, 2010.

Autori străini:
1. Berlo, D.K., The procces of communication. An introduction to the theory
and practice, Rienehardt and Winsten, New York, 1960.
2. Birkenbihl, V.F., Antrenamentul comunicării sau arta de a ne înțelege,
Editura Gemma Pres, 2000.
3. Deep, S., Lyle Sussan, Să acționăm inteligent, București, Editura Polimark,
2003.
4. DeFleur, M.L., Ball-Rokeach, S., Teorii ale comunicării de masă, Iași,
Editura Polirom, 1999.
5. Granovetter, M., The Strength of Weak Ties, în American Journal of
Sociology, mai 1973.
6. Habermas, J., Cunoaștere și comunicare, București, Editura Politică, 1983.
7. Hayes, N., Orrell, O., Introducerea în psihologie, București, Editura
Albatros, 1997.
8. O’Sullivan, T. (coord.), Concepte fundamentale din ştiinţele comunicării şi
studiile culturale, Editura Polirom, Iaşi, 2001.
9. Pease, A., Limbajul vorbirii. Arta conversației, București, Editura
Polimark, 1999.
10. Stanton, N., Comunicarea, București, Editura Știință și tehnică, 1995.

Dicționare:
1. Balaci, A., Dicționar român-italian, București, Editura Teora, 1995.
2. Bantaș, A., Dicționar român-englez, București, Editura Teora, 2002.
52
3. Băescu, M., Dicționar francez-român, român-francez, București, Editura
Niculescu, 2000.
4. *** Dicționar enciclopedic, vol. I (3).
5.*** Dicționarul explicativ al limbii române, București, Editura Academiei
R.S.R., 1975.

Infografie:
1. http://www.slideshare.net/MarianaColun/comunicarea-virtuala-vs-
comunicarea-reala
2. http://ziarullumina.ro/studiu/tinerii-sunt-tot-mai-dependenti-de-
comunicarea-virtuala
3. http://www.focusblog.ro/wp-content/uploads/2013/03/Recent-internet-
evolution.jpg
4. http://www.ueb.ro
5. http://www.byeday.net/sna/
6. http://ro.wikipedia.org/wiki/Internet_Explorer
7. http://giselleaguiar.com/training/social-media-usage-statistics/
8. http://socialmediatraining.ro/2014/03/31/social-media-in-romania-martie-
2014/
9. www.elearning.ro/romanii-pe-internet
10. http://www.manafu.ro/wp-content/uploads/2011/11/infoGrafic_web.jpg.
11. www. Mapn.ro
12.
http://www.nationalguard.mil/Portals/31/Resources/SocialMedia/US%20Arm
y%20Social%20Media%20Handbook%20(Jan.%202013).pdf
13. www.army.mil
14. https://www.facebook.com/RayOdierno
15. http://www.wired.co.uk/news/archive/2012-03/20/military-social-media
16. http://www.dtstv.ro/multimedia/protectie-electronica/461-analiza-
retelelor-sociale
17. http://wikileaks.org/gifiles/docs/61/61302_-os-us-iraq-mil-ct-tech-social-
network-analytics-saves-lives.html
18. http://www.dailymail.co.uk/news/article-1197562/MI6-chief-blows-
cover-wifes-Facebook-account-reveals-family-holidays-showbiz-friends-
links-David-Irving.html
19. http://www.army.mil/article/75165/Geotagging_poses_security_risks/
20. http://resources.infosecinstitute.com/social-media-use-in-the-military-
sector/
21. http://www.timpul.md/articol/analiza-care-este-importanta-retelelor-
facebook-si-twitter-in-protestele-sociale-20210.html
22.
http://www.gfi.com/whitepapers/Social_Networking_and_Security_Risks.pdf

53
ANEXE

54
 Anexa 1 - Componente social media1

1
http://www.focusblog.ro/wp-content/uploads/2013/03/Recent-internet-
evolution.jpg, accesat in 23.02.2014.

55
 Anexa 2 - Exemplu de rețea socială2

2
http://www.byeday.net/sna/, accesat in 26.02.2014.

56
 Anexa 3 - Platforme digitale utilizate pentru comunicarea online3

3
http://giselleaguiar.com/training/social-media-usage-statistics/, accesat in
26.04.2014.

57
Anexa 4 - Statistica privind utilizatorii principalelor rețele sociale globale4

4
Ibidem.

58
 Anexa 5 – Statistica privind membrii rețelelor sociale din România5

5
http://socialmediatraining.ro/2014/03/31/social-media-in-romania-martie-2014/,
accesat in 16.12.2013.
5
www.elearning.ro/romanii-pe-internet, accesat in 06.04.2014.

59
 Anexa 6 – Consumul de media în România
comparativ cu Uniunea Europeană6

6
www.elearning.ro/romanii-pe-internet, accesat in 23.05.2014.

60
 Anexa 7 - Utilizarea și importanța acordată rețelelor sociale
de către companiile românești7

7
http://www.victorkapra.ro/2013/10/39-dintre-companiile-romanesti-mari-au-
departament-de-social-media, accesat in 02.06.2014.

61