Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LUCRARE DE LICENȚĂ
BUCUREȘTI
2022
1
CUPRINS
INTRODUCERE ................................................................................................................................................... 3
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................................. 56
ANEXE................................................................................................................................................................. 65
2
INTRODUCERE
4
au înregistrat medii mai bune decat media totală, dar și decat media celor care petrec mai
puțin timp online, în cadrul a 33 de medii de scor dintr un total de 56.
Din acest punct de vedere, după analiza tuturor rezultatelor, întrebarea de cercetare a
primit un răspuns, fiind identificate diferențe multiple între cele două tipuri de publicuri.
Așadar, această cercetare și-a îndeplinit obiectivul, acela de a demonstra că există diferențe în
ceea ce privește trăsăturile de personalitate la persoanele care petrec mai mult timp online
comparativ cu cele care petrec mai puțin. Evident, constatarea acestor diferențe nu ne permit
să concluzionăm, mai mult, cu privire la relația cauzală a acestor diferențe (altfel spus, nu
putem spune că un nivel de consum online influențează tipuri de personalitate, sau invers).
Însă, constatarea acestor diferențe ne permite să ne punem problema unor cercetări mai
aprofundate în viitor.
5
PARTEA I. ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND
PERSONALITATEA ȘI INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ. ROLUL
REȚELELOR SOCIALE
6
Studiul personalității este unul dintre subiectele de interes major ale psihologiei. Deși
există numeroase teorii în jurul conceptului de personalitate, cele mai importante se
încadrează într-una din cele cinci perspective majore: psihodinamică, psihanalitică, umanistă,
a trăsăturilor de personalitate sau social-cognitivă. Fiecare dintre aceste perspective asupra
personalității încearcă să descrie diferite tipare de personalitate, inclusiv modul în care aceste
modele se formează și modul în care oamenii diferă la nivel individual. În momentul de față
nu există o definiție acceptată de toți psihologii, însă studiul personalității a fost influențat
într-o mare măsură de orientarea lui Allport (1937). Allport a privit psihologia personalității
ca un studiu al persoanei individuale. El a definit personalitatea în următorul mod:
„Personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice
care determină ajustări unice la mediul său.” (Allport, 1937, p. 48).
Potrivit lui Allport (1937), personalitatea implică o organizație activă care se dezvoltă
și se schimbă constant, implicând motivație și autoreglare. Mai mult, folosind termenul de
„psihofizică”, Allport a vrut să sublinieze că personalitatea reflectă mintea și corpul. Astfel,
sistemul psihofizic include sentimente, atitudini, emoții și obiceiuri. În 1961, autorul a
publicat o ediție actualizată și revizuită a textului său, în care a făcut o revizuire a definiției
originale a personalității cu un accent mai mare pe procesele cognitive. Noua definiție este
următoarea - „Personalitatea este organizarea dinamică în interiorul unui individ, sistemele
psihofizice care îi determină gândirea și comportamentul caracteristic” (Allport, 1961, p. 28).
Expresia „gândirea și comportamentul lui ciudat” sugerează că indivizii fac mai mult decât să
se adapteze la mediul lor și să reflecteze asupra acestuia.
Astfel, în centrul teoriei personalității lui Allport se află un sistem psihofizic care
reprezintă trăsăturile de personalitate. Teoria a fost dezvoltată după ce autorul a căutat în
întregul dicționar și a identificat termeni care ar putea descrie aceste caracteristici. După ce a
fost alcătuită o listă de 4.504 trăsături diferite, el a venit cu trei categorii distincte: trăsături
esențiale - trăsăturile care guvernează personalitatea unui individ; trăsăturile centrale -
reprezentate de trăsături comune care alcătuiesc personalitatea unui individ; și trăsături
secundare - unele trăsături care doar manifestă în situații specifice (Allport, 1937).
Viziunea lui Allport (1937) pentru psihologia personalității a fost o alternativă
umanistă la paradigmele mecaniciste predominante ale psihologiei stimul-răspuns în anii
1930. În plus, a fost un antidot optimist pentru determinismul freudian și accentul tot mai
mare, în scrierile clinice, pe patologia umană. În autobiografia sa, Allport (1968) afirmă că a
dorit să creeze un domeniu de studiu centrat pe imaginea omului „care ne-ar permite să
testăm pe deplin orice an democratic.
7
În termeni generali, personalitatea și conceptul de sine prezic satisfacția față de viață
(Parker și colab., 2008). De asemenea, personalitatea moderează efectele cadrului de referință
care sunt centrale pentru modelarea conceptului de sine (Jonkmann et al., 2012).
Personalitatea a fost teoretizată dintr-o varietate de perspective teoretice și la diferite
niveluri de abstractizare sau amplitudine (John, Hampson și Goldberg, 1991; McAdams,
1995). (John, Hampson și Goldberg, 1991; McAdams, 1995). Înțelegerea variațiilor
individuale în comportament și experiență a beneficiat de contribuțiile distinctive ale fiecărui
nivel. Cu toate acestea, varietatea trăsăturilor de personalitate și scalele folosite pentru a le
evalua au crescut continuu (Goldberg, 1971). Există numeroase scale de personalitate
disponibile pentru cercetătorii și practicienii din profesia de evaluare. Faptul că scalele cu
nume diferite măsoară frecvent concepte care sunt destul de asemănătoare, iar sistemele de
notare cu același nume evaluează frecvent concepte care nu sunt aceleași a înrăutățit situația.
Lucrările timpurii ale lui Gordon Allport au pus bazele teoretice pentru psihologia
personalității în secolul al XX-lea. Pentru Allport, trăsăturile de personalitate erau atât
idiografice, cât și nomotetice, iar Allport a adus contribuții importante la studiul fiecăruia.
Munca timpurie a lui Allport asupra ipotezei lexicale (Allport & Odbert, 1936), rămâne
fundamentul a aproape un secol de cercetare asupra structurii trăsăturilor de personalitate. În
esență, ipoteza lexicală susţine că diferenţele individuale sunt reprezentări folosite în limbaj
pentru a-i descrie pe alții. În timp ce Allport a fost predominant un susținător al unei abordări
ideografice, el a pledat totuși pentru abordări nomotetice bazate pe utilitatea lor, cum ar fi
diferențierea oamenilor unii de ceilalți și utilizarea acestor diferențe pentru predicție.
În ceea ce privește dezvoltarea personalității, Allport (1937) este de părere că un nou-
născut nu poate avea personalitate, deoarece nu a experimentat încă lumea în care va trăi și nu
a avut ocazia de a își dezvolta modurile sale distincte de adaptare la acel mediu. Personalitatea
se dezvoltă mai târziu, după ce elementele comune ale naturii umane au interacționat și au
produs sistemele unice care formează personalitatea individului. Aspectele de bază ale
creșterii implică diferențierea, integrarea, maturizarea și învățarea. Astfel, încetul cu încetul,
copilul diferențiază modele de comportament din ce în ce mai eficiente și mai adaptive. Pe
măsură ce repertoriul comportamental al copilului crește, acesta începe să integreze unele
comportamente în acțiuni coordonate. Așadar, dezvoltarea trăsăturilor și dispozițiilor
personale începe cu integrarea experiențelor vieții. Pe măsură ce aceste procese intervin,
copilul începe și maturizarea fizică. Allport nu a considerat maturizarea ca pe un lucru care
contribuie în mod direct la personalitate, ci mai degrabă indirect, prin evidențierea
caracteristicilor moștenite ale individului, incluzând temperamentul, capacitatea intelectuală și
8
trăsăturile fizice. Toți acești factori, alături de contribuția diferitelor tipuri de învățare,
influențează modul în care individul își experimentează mediul (Allport, 1937).
9
Mai apoi, Norman (1967) a elaborat aceste clasificări în șapte categorii de conținut:
Persoanele fizice pot fi descrise de trăsăturile lor durabile (de exemplu, irascibil), de stările
interne pe care le experimentează de obicei (furios), de stările fizice pe care le îndura
(tremur), prin activitățile în care se angajează (țipăt), prin efectele pe care le au asupra altora
(înspăimântare), prin rolurile pe care le joacă (ucigaș), și prin evaluări sociale ale acestora
conduită (inacceptabil, rău). Mai mult, indivizii diferă prin caracteristicile lor anatomice și
morfologice (scund) și prin evaluări personale și societale atașate la aceste caracteristici de
aspect (drăguț).
Cattell (1943) a început cu lista Allport și Odbert când a creat o astfel de taxonomie.
Pentru că mărimea listei a fost copleșitoare în scopuri de cercetare, Cattell (1943, 1945a,
1945b) a început cu submulțimea formată din 4.500 de termeni de trăsături. Folosind atât
proceduri de grupare semantică, cât și empirice, precum și propriile sale recenzii din literatura
disponibilă la acea vreme (John, 1990; John et al., 1988), Cattell a redus cei 4.500 de termeni
de trăsătură la un simplu 35 de variabile, eliminând mai mult de 99% din termenii initiali.
Folosind acest set de variabile, Cattell a efectuat mai multe cercetari și a identificat 12 factori
de personalitate, care în cele din urmă au devenit o parte din modelul său cu 16 factori de
personalitate (16PF).
Această structură compusă din cinci factori a fost replicată de Norman (1963),
Borgatta (1964) și Digman și Takemoto-Chock (1981). În concepția lui Norman (1963),
factorii au fost inițial etichetați în felul următor: (I) Extraversie sau „surgency” (vorbăreț,
asertiv, energic); (II) Agreabilitate (binevoitor, cooperant); (III) Conștiinciozitate (ordonat,
responsabil, de încredere); (IV) Stabilitate emoțională versus Nevrotism (calm, nu se supără
ușor); și (V) Cultură (intelectual, independent).
Situația a început să se schimbe la începutul anului 1980, când Costa și McCrae
dezvoltau Inventarul personalității NEO (publicat în cele din urmă în 1985), etichetat N-E-0
pentru că a fost conceput pentru a măsura cele trei dimensiuni ale nevrotismului, extraversiei
și ale deschiderii către experiență. Costa și McCrae (1976) și-au început munca cu analize
duster ale 16PF (Cattell și colab., 1970), care, așa cum am descris mai sus, își are originea în
Lucrarea lexicală timpurie a lui Cattel.
Până acum, am descris ambele cercetari lexicale bazate pe chestionar ale lui Goldberg
(1990) și Costa și McCrae (1992). Structura Big Five nu a fost bine primită iniţial pe scară
largă în domeniu și, de fapt, respinsă în mod explicit de unii cercetători seniori (de exemplu,
Block, 1995; Eysenck, 1992, 1997; McAdams, 1992; Pervin, 1994). O problemă, se pare, a
fost percepția că nu există un singur set de factori tip Big Five, existând întrebări precum
10
„care Big Five?” sau „al cui Big Five?” (John, 1989). Inevitabil, urma să existe o confuzie
între studii, în principal din cauza faptului că cercetătorii denumesc în mod diferit factori
aproape similari.
La un nivel superior, structura personalității poate fi descrisă în mod adecvat în
termeni de câteva personalități de largi dimensiuni (Saucier & Goldberg, 2001). Cea mai
comună taxonomie de personalitate este modelul cu cinci factori al lui McCrae și Costa
(1987), care presupune că cinci factori mari și robusti, deseori denumiți ca „cei cinci mari”
(Big Five), sunt responsabili pentru o cantitate considerabilă de covariație a trăsăturilor de
personalitate. Acești cinci mari factori ai personalității sunt etichetați în mod obișnuit, așa
cum este menționat și mai sus, extraversie, instabilitatea emoțională, intelect/imaginație,
agreabilitate și conștiinciozitate (Goldberg, 1990; McCrae & Costa, 1987). Structura Big Five
nu implică faptul că diferențele de personalitate pot fi reduse la numai cinci dimensiuni. Mai
degrabă, Big Five reprezintă un nivel mai mare al unei ierarhii de personalitate, fiecare factor
cuprinzând un număr mare de elemente mai specifice. Taxonomia Big Five a fost dezvoltată
inițial de analiza scalelor de evaluare de la egal la egal (Tupes & Christal, 1961/1992), și a
fost confirmat ulterior în auto-rapoarte referitoare la adjectivele de trăsături (Goldberg, 1990,
1992) și în măsurile chestionarelor de personalitate (McCrae & Costa, 1987).
După noi cercetări și discuții între specialiști, teoria personalității în cinci factori – Big
Five, a căpătat o formă acceptată de majoritatea cercetătorilor (Costa & McCrae, 1992; John,
1990; Tellegen, 1985):
Conştiinciozitate. Indivizii cu grad ridicat de conștiință tind să fie atenți, minuțioși,
responsabili, organizați și scrupuloși. Cei ce corespund polului opus al acestei categorii tind să
fie iresponsabili, dezorganizați și lipsiți de scrupule. McCrae și John (1992) identifică două
aspecte distincte ale conștiinței, un aspect proactiv (voința de a reuși) și un aspect inhibitor (a
menține comportamentul impulsiv în frâu). O distincție similară apare și în alte teorii ale
trăsăturilor. Tellegen (1985), de exemplu, distinge „ambiția”, un aspect al dimensiunii
emoționalității pozitive, de „control”, un aspect al dimensiunii constrângerii.
Extraversie. Persoane care au un scor mare de extraversiune tind să fie sociabili,
vorbăreți, asertivi și activi; cei care au scoruri mici tind să fie rezervați, si precauți.
Extraversia este compatibilă cu urmărirea de entuziasm, noutate și provocare. Mai mult,
aspectele active și asertive ale extraversiei facilitează obiectivul valorilor de realizare și
succes prin demonstrarea competenţei conform standardelor sociale. Comportamentul
extrovertit facilitează, de asemenea, urmărirea experienței plăcute, scopul.
11
Agreabilitatea. Persoanele care obțin un scor mare în această categorie tind să fie
binevoitoare, complice, modeste, blânde și cooperante. Persoane care au scoruri scăzute
această dimensiune tind să fie iritabile, nemiloase, suspicioase, si inflexibile. Agreabilitatea
este foarte compatibilă cu scopul motivaţional al valorilor de bunăvoinţă — preocuparea
pentru bunăstarea persoanelor apropiate. Agreabilitatea este, de asemenea, destul de
compatibilă cu obiectivele motivaționale ale valorilor conformității şi a valorilor tradiţiei
(acceptarea și respectarea normelor culturale și religioase). Spre deosebire de aceasta,
agreabilitatea intră în conflict cu dominația și controlului asupra celorlalți, scopul de a valorile
puterii.
Nevrotismul. Implică stabilitatea emoțională și temperamentul egal cu emoționalitatea
negativă, cum ar fi sentimentele de anxietate, tristețe și tensiune. Cei cu un grad ridicat pot fi
descrise ca și persoane sensibile, emotive și înclinate spre emoții negative, în timp ce
persoanele cu un nivel scăzut sunt de cele mai multe ori sigure pe sine, rezistente și relaxate
chiar și în condiții de stres prelungit.
Deschiderea către experiențe descrie profunzimea, originalitatea și complexitatea
vieții mentale și experiențiale a unei persoane. Cei cu un nivel ridicat sunt caracterizați drept
persoane cu o imaginație bogată, avand interese diversificate, în vreme ce persoanele cu un
nivel scăzut sunt considerate pragmatice, cu picioarele pe pământ, tradiționaliste și destul de
stabile în ceea ce privește obiceiurile.
Având în vedere faptul că factorii modelului Big Five se referă la diferențe reale
individuale, urmează întrebarea: cum ar trebui conceptualizate aceste diferențe? Saucier și
Goldberg (1996) susțin faptul că studiile lexicale definesc o agendă pentru psihologii
personalității, deoarece evidențiază fenomenele psihologice importante și semnificative pe
care aceștia ar trebui să le studieze și să le explice în continuare. Wiggins (1996) a abordat
această problemă și a sintetizat câteva dintre perspectivele teoretice majore asupra modelului
Big Five.
În ceea ce privește teoria interpersonală elaborată de Wiggins și Trapnell (1996),
accentul este pus pe individ în relații, așadar cei doi interpretează toate dimensiunile Big Five
în ceea ce privește implicațiile interpersonale ale individului. O altă teorie este cea social-
analitică, elaborată de Hogan (1996). Aceasta pune accentul pe funcțiile sociale ale percepției
de sine și a celorlalți. Astfel, trăsăturile servesc ca „instrumente lingvistice ale observatorilor”
(Hogan, 1996, p. 172). Deoarece termenii se referă fundamental la reputație, indivizii care își
auto-raportează trăsăturile se angajează într-un proces de introspecție (individul ia în
12
considerare modul în care ceilalți îl privesc). Hogan (1996) subliniază că indivizii își pot
denatura rapoartele de sine cu strategii de auto-prezentare.
O altă perspectivă a modelului Big Five este cea evolutivă. Aceasta stabilește faptul că
oamenii au dezvoltat „mecanisme de detectare a diferențelor” pentru a percepe diferențele
individuale relevante pentru supraviețuire și reproducere (Buss, 1996, p. 185). Buss consideră
personalitatea drept un „peisaj adaptativ” în care trăsăturile Big Five reprezintă cele mai
importante dimensiuni ale nevoilor de supraviețuire ale individului. Perspectiva evolutivă
subliniază în mod egal percepția de sine a persoanei și diferențele individuale. Dat fiind faptul
că indivizii variază sistematic de-a lungul anumitor dimensiuni ale trăsăturilor și deoarece
cunoașterea trăsăturile altora reprezintă o valoare adaptativă, oamenii au dezvoltat o
capacitate de a percepe acele diferențe individuale care sunt centrale pentru adaptarea la
peisajul social. Așadar, modelul Big Five rezumă aceste diferențe individuale de importanță
centrală
Validitatea externă și utilitatea predictivă sunt subiecte care în trecut au primit în mod
evident foarte puțin din atenția cercetătorilor care lucrează în continuare la teoria Big Five. Cu
toate acestea, unul dintre criteriile pentru utilitatea unui model structural este succesul său în a
prezice rezultate importante în viața oamenilor. Eysenck (1991) a argumentat că „Se știu
puține lucruri despre relevanța socială și importanța deschiderii, a agreabilității și a
conștiinței. . . Ceea ce lipsește este o serie de studii la scară largă care să concretizeze astfel de
posibilități” (1991, p. 785). Potrivit lui Eysenck (1991), validitatea Big Five ar trebui să fie
examinată din punct de vedere social în cadrul unor criterii relevante, cum ar fi criminalitatea,
boala mintală, aptitudinile și rezultatele academice și munca performanţă.
Un studiu amplu asupra adolescenților a abordat această provocare, examinând trei
dintre criteriile lui Eysenck: delincvența juvenilă, psihopatologia copilăriei și performanța
academică (vezi John și colab., 1994; Robins și colab. al., 1994). Descoperirile sugerează că
Big Five poate ajuta la înțelegerea teoretică, socială și aduce rezultate semnificative din punct
de vedere al dezvoltării. De exemplu, gradul scăzut de agreabilitate și conștiință scăzută
prezice delincvența juvenilă. În ceea ce privește psihopatologiei, nevrotismul și conștiința
scăzută prezic tulburări de interiorizare. Conștiința și deschiderea prezic performanța școlară.
Aceste constatări sugerează că marile cinci dimensiuni pot fi folosite ca indicatori ai riscului
pentru neadaptarea ulterioară. Huey și Descoperirile lui Weisz (1997) sugerează că aceste
legături dintre personalitate și rezultatele vieții se mențin într-un mod clinic. Aceste
descoperiri pot ajuta cercetătorii să folosească profilurile Big Five pentru a identifica copiii
13
expuși riscului și în cele din urmă, aducând intervenții adecvate, cum ar fi predarea copiilor
comportamente și abilități relevante.
Așadar, sumarizând toate cele menționate mai sus, studiul personalității are o istorie
lungă în psihologie, cu multe abordări diferite care se concentrează pe diferite aspecte ale
personalității cu o mulțime de teorii, de exemplu, abordarea umanistă, abordarea
psihodinamică și abordarea învățării sociale, pentru a numi doar câteva. Are, de asemenea,
multe teorii diferite, unele dintre cele mai proeminente fiind cei șaisprezece factori de
personalitate ai lui Cattell și, respectiv, Big-Five.
14
CAPITOLUL II. INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ȘI RELAȚIA CU
ALTE TIPURI DE INTELIGENȚĂ
15
domeniul senzațiilor sau a dramei. Astăzi, însă, cu cercetările aprofundate în psihologie,
sociologie și antropologie, se ia în considerare o gama de emoții care constituie personalitatea
foarte larg. Există zeci de emoții, inclusiv furie, entuziasm, invidie, frică, frustrare, jenă,
dezgust, fericire, ură, gelozie, bucurie, dragoste, surpriză și tristețe. Mulți cercetătorii au
convenit asupra a șase emoții esențial universale - furie, frică, tristețe, fericire, dezgust și
surpriză – cu majoritatea celorlalte emoții incluse în aceste șase categorii (Robbins, 2009).
Deși experimentăm o gamă largă de emoții în viața noastră de zi cu zi, efectul acestora
asupra comportamentului uman a fost întotdeauna un subiect controversat (Hume, nd.). O
mare parte a ultimelor două milenii a fost dominată de gândul „Emoțiile ne stau în cale, ne
împiedică să luăm decizii bune și ne împiedică să ne concentrăm” (Warner, 2010). În ultimele
trei decenii, s-a demonstrat exact contrariul, sugerând că emoțiile sunt valoroase semnale care
ne ajută să supraviețuim și să prosperăm (Clayton, 1996). În ultimele decenii, credințele despre
emoții și inteligență s-au schimbat: acolo unde inteligența a fost cândva perfecțiune, oamenii
recunoșteau că există mai multă viață (Freedman, 2004).
Perceperea, înțelegerea, gestionarea și utilizarea emoțiilor sunt abilități necesare pentru
construirea unei personalități puternice. Trăsăturile de personalitate pot avea o bază genetică
și pot fi foarte stabile în timp. Cu toate acestea, personalitatea adultă nu este determinată clar
la naștere și se poate modifica în timp (Lopes, Salovey, & Straus, 2003). Pentru a gestiona cu
ușurință emoțiile, este necesară atât înțelegerea lor, cât și conștientizarea diferențelor
individuale. Aceste diferențe individuale sunt observabile în caracteristicile și
comportamentele deținute de un individ, fiind exprimate ca personalitatea acestuia (Maccoby,
2008). Între inteligența emoțională și trăsăturile individuale de personalitate este o relație
interdependentă. Există cercetări (Das, 2011) care atestă că trăsăturile de personalitate
manifestă efecte asupra dezvoltării inteligenței emoționale ale unei persoane, iar coeficientul
de inteligență emoțională are și el o influență asupra dezvoltării personalității (Das, 2011).
IE poate fi un termen care a stârnit interesul mai multor persoane în utlimul timp, dar
rădăcinile acestuia pot fi găsite în Bhagavad-Gita, acum 5000 de ani, unde Sthithapragnya a
lui Krishna (Persoană stabilă din punct de vedere emoțional) este foarte apropiată de modelul
de inteligență emoțională a lui Mayer și Salovey (Gayathri & Meenakshi, 2013) și, de
asemenea, de lucrarea lui Platon, redactată acum 2000 de ani, unde acesta a afirmat: „Toată
învățarea are o bază emoțională” (Gowri & Keerthi, 2010). Inteligența emoțională a câștigat
16
un interes substanțial al oamenilor de știință și al cercetătorilor deoarece construcția a fost
introdusă pentru prima dată în anul 1920 de către E.L. Thorndike „inteligență socială” și
subliniată de Howard Garner în teoria sa a inteligenței multiple în anul 1983 (Drigas &
Papoutsi, 2018). În anul 2006, Fernandez-Berrocal și Extremera (2006) au publicat o revizuire
extinsă a literaturii de specialitate care a sintetizat numeroase scrieri despre acest subiect și a
sugerat că există trei modele teoretice primare de inteligență emoțională.
În 1990, Salovey și John Mayer au utilizat pentru prima dată termenul „inteligență
emoțională” (Salovey & Mayer, 1990) și au continuat să efectuează cercetări asupra
semnificației acestuia. Ei au conceptualizat emoționalul bazat pe abilitățile modelului lor de
inteligență (1997) care s-a bazat pe munca lui Gardner și viziunea sa asupra inteligenței
personale. Modelul acestora presupune cinci domenii largi: cunoașterea propriilor emoții,
gestionarea propriilor emoții, automotivarea, recunoașterea emoțiilor celorlalți și gestionarea
relațiilor cu ceilalți. Salovey și Mayer (1997) au redefinit inteligența emoțională și au
prezentat patru ramuri. Prima ramură a inteligenței emoționale, percepția emoțională, este
capacitatea de a fi autoconștient de emoții pentru a le putea transmite în mod adecvat
celorlalți. Capacitatea de a discerne între expresii emoționale adevărate și false, sau sincere și
dificile, este un alt aspect al acesteia. Capacitatea de a discerne între diferitele emoții pe care
le trăim și de a le identifica prin procese de gândire care încearcă să atragă atenția asupra
informațiilor cruciale este a doua ramură a psihologiei cognitive, numită asimilare emoțională.
Stările emoționale, cum ar fi fericirea, stimulează în mod clar strategiile de rezolvare a
problemelor și susțin gândirea inductivă și creativitatea. A treia ramură, înțelegerea
emoțională, se referă la capacitatea de a înțelege stări emoționale complicate și capacitatea de
a recunoaște schimbarea de la un sentiment la altul, cum ar fi trecerea de la furie la satisfacție
sau de la furie la umilire. Capacitatea de a rămâne deschis atât emoțiilor fericite, cât și
dureroase, precum și capacitatea reflexivă de a se conecta sau de a se detașa de o emoție, este
a patra ramură, cunoscută sub numele de managementul emoțiilor. Mayer susține că cele patru
ramuri funcționează ierarhic cu percepția emoțiilor acționând ca ramură elementară sau
ramura de jos, iar managementul emoțional ca ramură cea complexă sau ramura de sus.
(Mayer, Salovey, Caruso & Sitarenios, 2001)
Al doilea este modelul de inteligență emoțional-socială al lui Bar-On, care a fost
considerat mult mai amplu și detaliat (Fernández-Berrocal & Extremera, 2006). Acesta
definește IE ca fiind o secțiune transversală a competențelor emoționale și sociale, a
abilităților și facilitatorilor interconectate care determină cât de eficient se înțeleg și se
exprimă oamenii, precum și ine ce mod se înțeleg și relaționează cu alte persoane, pentru a
17
face față cerințelor zilnice (2006, p. 14). Bar-On a descris modelul ca fiind format din 5
domenii de bază și 15 subdomenii, și anume, intrapersonal, interpersonal, managementul
stresului, adaptabilitate și dispoziție generală (2006, p.15)
Cel de-al treilea model major de inteligență emoțională este dezvoltat de Daniel
Goleman (1995). Acest model cuprinde aspecte legate de competențele sociale și emoționale
care duc la performanțe deosebite la locul de muncă. Modelul este format dintr-o serie de
competențe specifice, organizate în patru categorii de bază: conștientizarea de sine,
autogestionarea, conștientizare socială și managementul relațiilor. De asemenea, Goleman a
realizat distincția dintre inteligența emoțională și inteligența socială.
În ceea ce privește strategiile de măsurare, acestea sunt diferite pentru fiecare model
în parte. Modelul Bar-On se bazează pe măsuri de auto-raportare, cel al lui Mayer, Salovey și
Caruso utilizează teste de abilitate, iar cel al lui Goleman se bazează pe instrumente de
măsurare pe mai multe nivele. Pe de altă parte, trebuie făcută o distincție între modelele
teoretice și strategiile de măsurare. Un anumit model teoretic poate fi măsurat în mai multe
feluri. De asemenea, Mayer, Salovey și Caruso consideră că termenul de inteligență
emoțională „este acum folosit pentru a descrie prea multe lucruri diferite” (2008, p. 503).
Inteligența emoțională poate fi măsurată în unul din cele trei moduri; prima abordare
ia forma unui auto-raport de măsurare, a doua abordare pentru măsurarea inteligenței
emoționale implică măsuri ale informatorilor precum modul în care alții percep o abordare
individuală, iar a treia abordare implică abilități sau măsuri de performanță (Mayer, Salovey
& Caruso, 2000) Abilitatea și măsurile de performanță sunt preferate de unii cercetători
(Mayer, Salovey & Caruso, 2000),(Wendorf-Heldt, 2009). Subiectul inteligenței emoționale a
devenit recent unul de interes, iar evaluările la nivel mondial sunt încă într-un stadiu incipient
de dezvoltare. Deși există metode de măsurare eficente, instrumente valide și de încredere,
trebuie efectuate mult mai multe cercetări pentru a dezvolta noi evaluări să ofere
îmbunătățirea celor existente (Van Rooy & Viswesvaran, 2007).
18
au descoperit că expresia emoțională diminuează efectele experiențelor traumatice
(Hemenover, 2003; Kennedy-Moore & Watson, 2001).
Măsurarea emoțiilor presupune luarea în considerare a unor probleme fundamentale.
Unul factor important ce trebuie luat în considerare este acela de a decide ce tip de experiență
afectivă prezintă interes. Distincții importante există între emoții și fenomene înrudite
(Barsade & Gibson, 2007). Emoțiile reprezintă reacții afective intense, cu valență și sunt
direcționate către o cauză specifică (de exemplu, furia-interacțiunea excesivă cu un client
nepoliticos). Un concept strâns legat este cel al stărilor de spirit, care sunt mai puțin intense
decât emoțiile și nu sunt legate în mod conștient de o anumită țintă. În timp ce stările de spirit
sunt reacțiile emoționale comune, cele intense sunt rare, atât la locul de muncă, cât și în
general (Miner, Glomb și Hulin, 2005). Un ultim concept înrudit este cel de afect de trăsătură
(adică dispoziția afectivă), care reprezintă o tendință stabilă de a experimenta anumite stări
afective în timp și în cadrul anumitor situații.
Auto-rapoartele reprezintă un tip de măsurare a emoțiilor în care indivizii sunt rugați
să descrie emoțiile lor și reprezintă cel mai comun mod de a evalua emoțiile (Larsen &
Prizmic- Larsen, 2006). Auto-rapoartele implică de obicei sondaje deși ar putea lua și alte
forme (de exemplu, interviuri telefonice sau în persoană). Probleme tehnice legate de
construirea de sondaje emoționale (de exemplu, numărul optimă de itemi și opțiunile de
răspuns) sunt discutat în detaliu de Dalal și Credé (în presă).
Modul în care este măsurată capacitatea EI este de o importanță critică pentru modul
în care sunt interpretate rezultatele. Faptul că abilitatea EI este măsurată prin teste de
performanță maximă, așa cum este potrivit pentru o formă de inteligență, în loc de chestionare
de auto-raportare, așa cum este cazul pentru trăsătura EI (Petrides și colab., Cap. 3) poate
duce, în sine, la rezultate diferite (Brackett, Rivers, Shiffman, Lerner și Salovey, 2006). Acest
lucru este analog cu a le cere oamenilor să furnizeze dovezi ale inteligenței lor prin utilizarea
unei măsurători de IQ a performanței, comparativ cu a le întreba cât de mare cred că este IQ-
ul lor. Deși majoritatea indivizilor au o perspectivă în ceea ce privește propriile abilități,
există cei care nu au. Există, desigur, alții care își supraestimează sau subestimează inteligența
în mod neintenționat sau în scopuri de dezirabilitate socială, rezultând scoruri diferite în
funcție de formatul de măsurare. Astfel, ar fi dificil să se determine dacă rezultatele sunt
atribuibile constructului în sine sau metodelor de evaluare care sunt utilizate (MacCann &
Roberts, 2008).
19
2.3.1. Teoria lui Mayer și Salovey în patru ramuri
20
schimbe starea de spirit pentru a se potrivi situației date într-un mod care ar favoriza o mai
bună adaptare contextuală.. Emoțiile reprezintă organizații complete ale subsistemelor
psihologice, cum ar fi cele fiziologice, experiențiale, cognitive și motivaționale. „Emoția intră
în sistemul cognitiv atât ca sentimente cognitive, cum este cazul atunci când cineva se
gândește «Sunt puțin trist acum», cât și drept cogniții modificate, ca atunci când o persoană
tristă gândește «Nu sunt bun de nimic»” (Mayer & Salovey, 2004, p. 64).
Ramura trei, înțelegerea emoțiilor cuprinde abilitatea de a înțelege conexiunile dintre
diferite emoții și modul în care emoțiile se schimbă în timp și în situații (Rivers, Brackett,
Salovey și Mayer, 2007). Aceasta ar implica cunoașterea limbajului emoțional și utilizarea
acestuia pentru a identifica mici variații ale emoției și a descrie diferite combinații de
sentimente. Indivizii mai puternici în acest domeniu înțeleg relațiile complexe și de tranziție
dintre emoții și pot recunoaște indiciile emoționale învățate din experiențele anterioare,
permițându-le astfel să prezică expresii în alții în viitor (Papadogiannis et al., 2009). De
exemplu, înțelegerea faptului că un coleg devine frustrat, prin schimbări subtile de ton sau
expresie, poate îmbunătăți comunicarea indivizilor în relații și performanțele lor personale și
profesionale.
Cea de-a patra și ultima ramură se referă la capacitatea de a gestiona emoțiile în sine
și în alții, pentru a spori creșterea emoțională și intelectuală. Această abilitate cuprinde cele
mai avansate abilități, variind de la capacitatea de a rămâne deschis la sentimente – atât cele
plăcute, cât și cele neplăcute capacitatea de a gestiona emoțiile în sine și în ceilalți prin
sporirea plăcuțelor emoțiile și modalizarea celor negative. Această ramură cea mai înaltă
reprezintă o interfață cu mulți factori, incluzând factori motivaționali, emoționali și cognitivi
care trebuie
Abordarea teoretică a inteligenței emoționale a lui Bar-On (1997) este mai largă și mai
mult cuprinzătoare decât modelul lui Mayer și Salovey (1997). Din Punctul de vedere al lui
Bar-On „... inteligența emoțional-socială este o secțiune transversală a competențelor
emoționale și sociale interconectate, a abilităților și facilităților care determină cât de eficient
ne înțelegem și să ne exprimăm, să îi înțelegem pe ceilalți și să relaționăm cu ei” (Bar-On,
2006). Accentul pe factorii „non-cognitivi” reprezintă o retragere de la concepţiile tradiţionale
despre inteligenţă care au subliniat relevanța factorilor cognitivi. Scopul acestei propuneri a
21
fost de a găsi factorii cheie și componentele sociale și emoționale funcționare care conduc
indivizii la o bunăstare psihologică mai bună (Bar-On, 2000, 2004, 2006).
Modelul lui Bar-On definește constructul « inteligență emoțional-socială », care este
constituit dintr-o secțiune transversală de trăsături emoţionale şi de personalitate care sunt
bine stabilite şi interacționează împreună în interiorul individului. Mai exact, și inteligența
emoțional-socială cuprinde cinci factori de nivel înalt, care sunt subdivizat în 15 subfactori: 1)
Aptitudinile intrapersonale se referă la capacitatea de a fi conștient și de a înțelege emoțiile,
sentimentele și ideile în sine și sunt, de asemeanea, subdivizate în 5 subfactori: respect de
sine, conștientizare emoțională de sine, asertivitate, independență, și autoactualizare; 2)
Abilitățile interpersonale se referă la capacitatea de a fi conștient și de a înțelege emoțiile,
sentimentele și ideile în ceilalți și sunt subdivizate în cei 3 subfactori empatie,
responsabilitatea socială și relația interpersonală; 3) Adaptabilitatea se referă la capacitatea de
a fi deschiși, de a ne schimba sentimentele în funcție de situații, și include 3 subfactori:
testarea realității, flexibilitatea și rezolvarea problemelor; 4) Gestionarea stresului se referă la
capacitatea de a ignora stresul și a controla emotiile, este compusa din subfactorii: toleranța
la stres si controlarea impulsurilor; și în sfârșit, 5) Dispoziția generală se referă la abilitate a
simți și a exprima emoții pozitive și a fi optimist, și cuprinde subfactorii: optimism și fericire
(Bar-On, 2006).
Pentru a evalua factorii propuși în modelul său, Bar-On a dezvoltat primul instrument
comercial disponibil pentru măsurarea EI (EQ-I; Bar-On, 1997). Mai târziu, Bar-On a
proiectat o cantitate mare de instrumente de măsurare (adică, interviuri, chestionare pentru
externe evaluatori, măsuri de auto-raportare pentru diferite vârste și versiuni diferite dintre
aceste instrumente) distribuite de Multi-Health System (MHS). În scopuri de cercetare, cea
mai utilizată măsură este Emoțional Quotient Inventory (EQ-i; Bar-On, 1997), o măsură auto-
raportată cuprinzând 133 de itemi care evaluează cele cinci componente descriseîn modelul
său teoretic. După cum subliniază autorul, EQ-i este un larg inventar care include multe
competențe emoționale și sociale, oferind nu doar o estimare a nivelului IE, ci și o afectivă și
profilul social (Bar-On, 2000).
22
Jones & Day, 1997; Mayer & Salovey, 1993). Ceea ce au în comun inteligența emoțională și
academică este faptul că ambele folosesc cunoștințe declarative și procedurale și că aplică
aceste cunoștințe într-o manieră flexibilă (Cantor & Harlow, 1994; Cantor & Kihlstrom, 1987;
Lohman, 1993). Cunoștințele declarative vizează înțelegerea naturii situațiilor specifice, în
timp ce cunoștințele procedurale se referă la înțelegerea a ceea ce trebuie făcut în situații
specifice. Aplicarea flexibilă a cunoștințelor declarative și procedurale înseamnă a înțelege ce
se întâmplă în situații noi și necunoscute și a ști ce trebuie să facem în astfel de situații. O
diferență importantă între inteligența emoțională și inteligența analitică constă în utilizarea și
aplicarea cunoștințelor. Inteligența analitică se referă, de obicei, la probleme pentru care este
disponibilă o cea mai bună soluție (Sternberg, Wagner, Williams, & Horvath, 1995). În
schimb, comportamentul inteligenței emoționale privește probleme care pot fi interpretate în
mai multe moduri diferite, pentru care nu este disponibilă nici o soluție obiectivă și prin care
mai multe răspunsuri diferite pot duce la rezultatul dorit. Mai mult, nu există standarde
absolute pentru evaluarea inteligenței emoționale, ceea ce constituie un comportament
inteligent fiind determinat de mediul în care este expus comportamentul (Jones & Day, 1997).
Teoretic, pentru a fi privită ca un construct separat în cadrul capacității cognitive,
inteligența emoțională ar trebui să fie asociată cu măsuri ale inteligenței academice. Doar
câteva studii au examinat relația dintre inteligența emoțională și inteligența academică și, în
general, aceste studii nu au reușit să stabilească niciun sprijin pentru un loc al inteligenței
emoționale în cadrul abilităților cognitive. Schutte și colab. (1998) au constatat că rezultatele
măsurării inteligenței emoționale bazată pe modelul lui Salovey și Mayer (1990) nu au
legătură cu abilitatea cognitivă, măsurată prin scorurile testelor SAT. De asemenea, Davies și
colab. (1998) au studiat relația dintre indicatorii inteligenței emoționale și inteligenței
academice. În concordanță cu concluziile lui Schutte și colab. (1998), nu au găsit nicio relație
semnificativă între inteligența emoțională și cea academică. Majoritatea studiilor care se
concentrează pe concepte conexe, cum ar fi inteligența socială (Wong, Day, Maxwell, &
Meara, 1995), inteligența practică sau cunoștințele tacite (Sternberg & Wagner, 1986, 1993;
Sternberg et al., 1995) de asemenea, nu au arătat nicio relație cu inteligența academică.
23
Stankov, & Cattell, 1995; Eysenck, 1992, 1994; Stankov & Crawford, 1997). Personalitatea
poate fi descrisă în termeni de cinci factori de bază, etichetați „Big Five”. Etichetele actuale
pentru acești factori sunt (I) Extraversie, (II) Agreabilitate, (III) Conștiinciozitate, (IV)
Nevrotism și (V) Intelect sau Deschidere către experiență.
Așadar, era de așteptat o relație pozitivă între inteligența emoțională și factorii
extraversie și agreabilitate. În ceea ce privește extraversia, persoanele extraverte sunt deschise
către alții și tind să fie nerezervate și informale în relațiile și în contactul cu alte persoane.
Alte studii au scos la iveală o relație între inteligență emoțională și agreabilitate (Davies et al.,
1998). Persoanele cu un grad ridicat de agreabilitate tind să fie prietenoase și calde, să aibă
respect pentru ceilalți și să fie sensibile la dorințele altor persoane. Din nou, aceste
caracteristici vor fi probabil legate de procesele cognitive și comportamentale îndreptate către
emoțiile celorlalți. Există puține motive pentru a ne aștepta la o relație între inteligența
emoțională și conștiinciozitate. Grija, fiabilitatea, persistența și direcționarea în scopuri a
indivizilor cu un grad înalt de conştiinciozitate par să nu aibă nici o asemănare conceptuală cu
monitorizarea și interpretarea pentru a face față emoțiilor.
Mai multe studii au susținut relația dintre inteligența emoțională și nevrotism, mai
exact opusul acestui factor - stabilitatea emoțională (de exemplu, Davies et al., 1998; Roger &
Najarian, 1989). Persoanele instabile emoțional sunt îngrijorate, ușor provocate, depresive și
vulnerabile. Capacitatea de a face față emoțiilor pare să se afle în centrul construcției de
stabilitate emoțională. Prin urmare, ne așteptăm la o relație pozitivă între inteligența
emoțională și stabilitatea emoțională.
24
CAPITOLUL III. ÎNȚELEGEREA ROLULUI INTELIGENȚEI
EMOȚIONALE ÎN UTILIZAREA REȚELELOR SOCIALE
25
continuu de toți utilizatorii într-o manieră participativă și colaborativă. De asemenea,
conținutul generat de utilizatori se referă la diferitele forme de conținut media create de
posesorii de conturi, care sunt mai apoi oferite publicului larg. Exemple de site-uri de social
media comune care au milioane de utilizatori includ Facebook, Twitter, TikTok, Tumblr și
LinkedIn (Kaplan & Haenlein, 2010).
Rețelele sociale sunt, de asemenea, un loc prin care oamenii se conectează prin crearea
profilurilor cu informații personale, invitând prietenii să aibă acces la acele informații și să
comunice prin intermediul mesajelor instant. Rețelele sociale servesc ca un instrument ideal
pentru ca oamenii să se poată lăuda cu lucruri interesante care se întâmplă în viețile lor. De
asemenea, interesele utilizatorului pot fi văzute de multe alte persoane din rețeaua proprie și
de alții. (Qualman, 2011).
Internetul are un impact mai mare asupra oamenilor în zilele noastre mai mult decât
oricând. A fost o sursă continuă de știri, divertisment și educație pentru utilizatorii din
întreaga lume de mai bine de 20 de ani. Cu toate acestea, cea mai inovatoare dintre
tehnologiile sale, rețelele de socializare, nu a atins popularitatea decât în urmă cu aproximativ
zece ani. Facebook, Twitter și servicii similare devin cele mai vizitate destinații de pe internet.
Aceste site-uri web permit utilizatorilor să partajeze rapid și ușor imagini, link-uri, idei și
mesaje cu alți utilizatori; facilitând teoretic interacțiunea socială. Aceste servicii, printr-o
combinație de accesibilitate, simplitate și design intuitiv, promovează un comportament social
pozitiv prin încurajarea interacțiunii între prieteni, rude și colegi de muncă; facilitarea
comunicării între indivizi și promovarea unui sentiment profund de comunitate.
Rețelele sociale reprezintă o tendință în creștere în lume de astăzi. Abilitățile de
comunicare sunt exemplificate prin utilizarea rețelelor de social media. Acestea sunt folosite
de studenți, părinți, întreprinderi și organizații religioase. Dispozitivul de transmisie este orice
transmite un mesaj, inclusiv unde sonore, unde luminoase, bucăți de hârtie, semnale și ecrane
de telefoane mobile, internet, monitoare de computer, panouri publicitare, semnale radio și
televiziune și un număr nesfârșit de purtători suplimentari (Baack , 2012). Rețelele sociale
utilizează multe dispozitive de transmisie, inclusiv dispozitive mobile și computere.
26
rețelelor sociale (Verduyn et al., 2017). Potrivit acestui model, utilizarea activă a platformelor
sociale pentru a interacționa cu alte persoane sporește bunăstarea prin creșterea capitalului
social și a sentimentelor asociate de conexiune. În schimb, consumul pasiv de conținut social
media subminează bunăstarea prin stimularea comparațiilor sociale dăunătoare și a
sentimentelor asociate de invidie sau inferioritate.
SRS-urile au schimbat modul în care oamenii interacționează. Aceste platforme online
au trei caracteristici definitorii: utilizatorii pot crea un profil personal, pot construi o listă de
conexiuni și pot traversa un flux de informații actualizate frecvent (Ellison & Boyd, 2013).
Facebook, cea mai populară platformă socială, are 2,9 miliarde de utilizatori activi lunar, dar
alte SRS-uri, cum ar fi Instagram și Twitter, au și ele baze masive de utilizatori. Acești
utilizatori investesc o cantitate semnificativă de timp pe aceste platforme - în medie, mai mult
de 2 ore în fiecare zi (Kemp, 2020).
Constatarea că utilizarea rețelelor sociale are un impact mic asupra bunăstării poate
conduce la concluzia că grijile (sau entuziasmul) cu privire la utilizarea SRS sunt
nejustificate. Cu toate acestea, această concluzie este prematură din cel puțin trei motive. În
primul rând, efectele mici pot avea consecințe substanțiale atunci când comportamentul
predictiv este predominant și se aplică unui număr mare de persoane (Funder & Ozer, 2019).
Acest lucru este valabil și pentru utilizarea SRS, deoarece un număr mare de oameni petrec în
mod repetat mult timp pe aceste platforme. Un studiu recent sugerează că o anumită utilizare
a SRS-urilor este mai bună decât a nu le folosi deloc sau a le folosi excesiv (Twenge &
Campbell, 2019). În al treilea rând, și cel mai important, rețelele sociale permit o gamă largă
de activități (de exemplu, postarea de fotografii, chatul, privirea la profiluri), iar un consens
tot mai mare sugerează că impactul acestora asupra bunăstării depinde de modul în care sunt
utilizate (Kross et. al., 2021). În plus, aceste tipuri de utilizare specifice pot avea consecințe
pozitive și negative mai puternice pentru bunăstare decât timpul total petrecut pe rețelele
sociale. În acest sens, o distincție populară care a fost făcută între tipurile de utilizare este
distincția dintre utilizarea activă și cea pasivă (de exemplu, Verduyn et al., 2017).
Distincția dintre utilizarea activă și cea pasivă a accelerat înțelegerea relației dintre
utilizarea rețelelor sociale și bunăstare în trei moduri principale. În primul rând, a dezvăluit că
platformele de comunicare nu sunt adesea folosite așa cum sunt destinate. Majoritatea
rețelelor sociale sunt menite să încurajeze interacțiunea socială. Acest lucru necesită utilizarea
activă a acestora, dar în majoritatea timpului, majoritatea utilizatorilor se angajează în
utilizare pasivă (Verduyn et al., 2015).
27
În al doilea rând, distincția activ-pasiv i-a stimulat pe cercetători să depășească
măsurile generale ale utilizării platformelor de comunicare, cum ar fi timpul total petrecut de
oameni pe acestea sau frecvența cu care se conectează la contul lor. Consensul este în creștere
că rețelele sociale nu sunt în mod inerent bune sau rele, dar asta depinde mult de modul în
care sunt utilizate (Kross et al., 2021).
În cele din urmă, modelul activ-pasiv a ajutat la clarificarea mecanismelor care stau la
baza relației dintre utilizarea rețelele sociale și bunăstarea individului. Conform acestui
model, utilizarea activă oferă oamenilor posibilitatea de a-și îndeplini nevoia, de a se conecta
cu ceilalți, permițându-le utilizatorilor să-și mărească capitalul social (adică, sprijin
informațional, instrumental sau emoțional din partea altora) și sentimentele asociate de
conectare. Utilizarea pasivă poate îndeplini nevoia oamenilor de a-și evalua opiniile și
abilitățile, oferind o cantitate masivă de informații de comparație socială. Cu toate acestea,
deoarece informațiile despre platformele sociale sunt în general părtinitoare pozitiv,
informațiile de comparație socială pe care le oferă în general afectează negativ bunăstarea
persoanelor care consumă aceste informații în mod pasiv; acești oameni îi percep pe alți
utilizatori ca fiind mai de succes sau mai atractivi decât ei înșiși (Verduyn et al., 2020).
28
PARTEA II-a. INFLUENȚA REȚELOR SOCIALE ASUPRA
INTELIGENȚEI EMOȚIONALE
29
Chestionarul construit însumează un total de 99 de itemi dintre care 6 socio-
demografice cu ajutorul cărora au fost colectate date despre participanți. Am precizat mai jos
detalii despre selecția itemilor.
4.2. Participanți
Prin această nouă variabilă, rezultă două grupuri ale acestui studiu - persoane care
utilează des rețelele sociale, mai exact mai mult de 3 ore pe zi, și persoane care activează mai
puțin în mediul online, mai puțin de 3 ore pe zi. S-a înregistrat un total de 63 de respondenți
din data de 1 iunie 2022 până la data de 6 iunie 2022. Dintre aceștia 85,7% (54) sunt de gen
feminin, iar 14,3% (9) de gen masculin. De asemenea, întregul lot de participanți provine din
mediul urban. În ceea ce privește nivelul educațional (ultimele studii absolvite) am înregistrat
următoarele inromații: 65,1% (41) studii liceale, 27% (17) studii superioare, 4,8% (3) studii
postuniversitare, 1,6% (1) studii primare și 1,6% (1) studii gimnaziale.
30
Numărul persoanelor care utilizează des rețelele sociale este de 45 (71,4%), dintre care
39 (86,67%) femei și 6 (13,33%) bărbați, iar numărul persoanelor care utilizează rar este de
18 (28,6%), dintre care 15 (83,33%) femei și 3 (16,67%) bărbați.
Participanții au vârsta cuprinsă între 12 și 60 de ani, cei mai mulți respondenți având
vârsta de 21 de ani (41,27%). Am realizat 4 segmentări de vârstă, anume 0-19 ani, 20-39 ani,
40-59 ani și 60-79 ani, pentru a putea obține o statistică mai amănunțită despre consumul
rețelelor sociale.
Așadar, utilizatorii care petrec mai mult de 3 ore pe rețelele sociale fac parte din
grupul 20-39 ani, într-un procent de 93,33%, urmat de grupul 0-19 ani cu un procent de
4,44% și in ultimul rând grupul 40-59 cu un procent de 2,22%. Pe de altă parte cei care petrec
mai puțin de 3 ore pe zi se regăsesc în grupul 20-39 ani, având un procent majorita de
83,33%, urmat de grup 40-59 ani cu un procent de 11,11%% și grupul 60-79 de ani cu un
procent de 5,56%.
31
În studiul inițial, Schutte și colab. au folosit un set de 62 de itemi rezultați din modelul
lui Salovey și Mayer (1990). Conform acestora, analiza factorilor exploratori rezultați din
datele a 346 de participanți s-a concretizat într-un model cu 4 factori. Autorii au susținut că
prin eliminarea a 29 de itemi și reanalizarea datelor se poate obține o soluție adecvată cu un
factor.
În ceea ce privește modalitatea de evaluare, a fost folosită o scală derivată din cea de
33 de itemi, bazată pe factorii identificați de Petrides și Furnham (2000); Ciarrochi, Chan și
Bajgar (2001); Saklofske, Austin și Minski (2003). Studiile acestora au sugerat o soluție de
patru factori pentru cei 33 de itemi. Cei patru factori au fost descriși după cum urmează:
percepția emoțiilor, gestionarea emoțiilor, abilitățile sociale sau gestionarea emoțiilor altora și
utilizarea emoțiilor. În chestionarul aplicat, am reținut întrebări din subscalele bazate pe acești
factori (Ciarrochi et al., 2001) după cum urmează:
- Percepția emoției (itemii 5, 9, 15, 18, 19, 22, 25, 29, 32, 33),
- Gestionarea emoțiilor proprii (itemii 2, 3, 10, 12, 14, 21, 23, 28, 31),
- Gestionarea emoțiilor altora (itemii 1, 4, 11, 13, 16, 24, 26, 30)
- și Utilizarea emoției (itemii 6, 7, 8, 17, 20, 27).
Așadar, toți cei 33 de itemi sunt incluși în aceste patru subscale. În ceea ce privește itemii 11,
34 și 39, pentru aceștia se realizează codificarea inversă (pentru ca mediile rezultate să ofere
un rezultat corect). Acest tip de codificare se utilizează pentru enunțurile formulate negativ,
astfel încât valorea inversă indică același tip de răspuns pentru fiecare element.
Rezultatul final pentru fiecare dintre cei patru factori este dat de media aritmetică a
valorilor itemilor. După aflarea acestor valori, se realizează și media rezultatelor celor patru
factori pentru a se concretiza într-un singur factor, reprezentând nivelul de inteligență
emoțională. Mediile obținute pe această scală pentru diferite eșantioane de participanți oferă
informații despre tendințele centrale și distribuțiile pentru diferite grupuri.
32
Aceste cinci dimensiuni au fost identificate în mod repetat în studiile de factori analitici care
examinează diferențele individuale (John & Srivastava, 1999; McCrae & Costa, 1999).
Așadar, cel de-al doilea instrument utilizat în chestionarul aplicat este Inventarul
personalității HEXACO-PI-R (HEXACO Personality Instrument Revised). Acest model
constituie o alternativă la cunoscutul model Big Five, având o structură comună cu acesta.
Modelul HEXACO conține factorii Onestitate-Umilitate (H - Honesty-Humility), Afectivitate
(E - Emotionality), Extraversie (X - Extraversion), Agreabilitate (A - Agreeableness),
Conștiinciozitate (C - Conscientiousness) și Deschidere către experiență (O - Openness to
Experience) (Ashton & Lee, 2007). Ambele modele derivă dintr-o analiză lexicală. Modelul
HEXACO a fost descoperit în urma studiilor lexicale ale structurii personalității, unde analiza
factorilor este condusă de auto-evaluări ale adjectivelor descriptive ale personalității.
Cea de-a doua trăsătură a modelului Hexaco este Afectivitatea. Persoanele cu scoruri
ridicate pe scala afectivității simt frică în fața potențialelor pericole fizice, experimentează
anxietatea în momentele stresante, simt o nevoie de sprijin emoțional din partea celorlalți și
simt empatie și atașament emoțional în relațiile cu ceilalți. În schimb, persoanele cu un
punctaj scăzut pe această scală nu sunt descurajate de perspectiva unui rău fizic, se simt puțin
îngrijorate chiar și în situații stresante, nu simt nevoia de a-și împărtăși preocupările cu ceilalți
și se simt detașați emoțional de cei din jur.
33
Agreabilitatea reprezintă cea de-a patra caracteristică ce poate fi măsurată cu ajutorul
modelului Hexaco. Persoanele cu scoruri mari pe scala agreabilității iartă greșelile celorlalți,
sunt îngăduitoare să judece alte persoane, sunt dispuse să facă compromisuri, să coopereze cu
ceilalți și își pot controla cu ușurință starea de spirit. În schimb, persoanele cu scoruri foarte
scăzute pe această scală țin pică persoanelor care le-au greşit în trecut, sunt destul de critice în
ceea ce privește defectele altora, insistă în apărarea punctului propriu de vedere și simt mânia
ca un răspuns la comportamentul neadecvat al celorlalți.
Conștiinciozitatea este cea de-a cincea ramură. Persoanele cu scoruri ridicate își
planifică în mod constant timpul și mediul înconjurător, depun eforturi mari pentru a finaliza
lucrările în mod precis și perfect și gândesc lucrurile cu atenție înainte de a lua decizii.
Oamenii care au scoruri slabe pe această scară, pe de altă parte, au tendința de a evita sarcinile
grele sau obiectivele provocatoare, de a se mulțumi cu munca pe care au făcut-o în ciuda
faptului că poate conține greșeli și de a lua decizii din impulsul momentul.
Toate aceste șase dimensiuni sunt la rândul lor compuse din alte patru subdiviziuni.
Domeniul Onestitate-Umilitate este compus din itemi despre Sinceritate, Corectitudine,
Evitarea lăcomiei și Modestie. Itemul Sincerității evaluează tendința de autenticitate în
relațiile cu ceilalți. Cei cu scoruri scăzute vor încerca să îi lingușească pe ceilalți sau se vor
preface față de aceștia in vederea obținerii unor favoruri, în timp ce aceia cu scoruri ridicate
nu doresc să manipuleze alte persoane. Corectitudinea determină tendința de a se abține de la
înșelăciune și corupție. Persoanele cu scoruri scăzute sunt dispuse să câștige prin corupție sau
furt, în timp ce aceia cu scoruri ridicate nu sunt interesați să exploateze alți oameni. Scala de
Evitare a lăcomiei stabilește tendința de a manifesta dezinteres față de obținerea bogăției
abundente, obiecte materiale de lux sau statut social ridicat. Cei cu scorurile scăzute vor să se
distreze și să-și expună bogăția și privilegiul, în timp ce persoanele ce obțin scoruri înalte nu
34
sunt motivate de considerente de statut financiar sau social. Scala Modestiei evaluează
tendința unei persoane de a fi modestă și umilă. Indivizii cu scoruri scăzute se consideră
superiori și privilegiați în raport cu ceilalți, în timp ce persoanele cu scoruri ridicate se
consideră indivizi obișnuiți, fără pretenția anumitor privilegii (Ashton & Lee, 2009).
Dat fiind domeniul Extraversiei, acesta este compus la rândul său din scalele de Stima
de sine socială, Îndrăzneala socială, Sociabilitatea și Vivacitatea. Scala Stimei de sine socială
măsoară tendința de a avea o opinie favorabilă despre sine, în special în circumstanțe sociale.
Oamenii care au un punctaj bun au tendința de a se simți bine cu ei înșiși și cred că au
trăsături admirabile, în timp ce aceia care au un punctaj slab se simt adesea nedemni și cred că
nimeni nu îi place. Scala de îndrăzneală socială evaluează încrederea indivizilor sau nivelul
de ușurință cu care se descurcă în circumstanțe sociale. În timp ce persoanele cu scoruri mari
sunt dispuse să discute cu străini și nu au probleme în a vorbi în fața unor grupuri mari, cei cu
scoruri mici se simt sfioși sau neliniștiți în rolurile de conducere sau când vorbesc în public.
Scala de Sociabilitate măsoară dorința și bucuria indivizilor în cadrul conversațiilor și
întâlnirilor sociale. Oamenii cu scoruri mari apreciază angajamentul social, în timp ce aceia cu
scoruri scăzute preferă de obicei activități solitare și nu caută dialog. Nivelul tipic de
entuziasm și energie este determinat de Scala de Vivacitate. Persoanele cu scoruri scăzute se
35
simt rareori optimiste sau energice, în timp ce persoanele cu scoruri mari se simt deseori
optimiste și într-o dispoziție bună (Ashton & Lee, 2009)
36
Domeniul Deschidere către Experiență este la rândul lui compus din patru scale:
Apreciere estetică, Curiozitate, Creativitate și Nonconformism. Scala Aprecierii Estetice
evaluează plăcerea indivizilor de a descoperi frumusețea din artă și natură. Persoanele cu
scoruri scăzute tind să nu se lase impresionați de opere de artă sau de minuni ale naturii, în
timp ce oamenii cu scoruri mari au o admirație puternică pentru diverse forme de artă și
frumuseți naturale. Scala Curiozitate determină tendinţa continuă de a căuta informaţii noi şi
experiențe. Cei cu scoruri mici nu manifestă curiozitate față de științele naturale sau sociale,
în timp ce oamenii cu scoruri mari citesc din abundență și sunt constant interesați de călătorii.
Scala Creativității măsoară preferințele unei persoane pentru inovație și experimente.
Scorurile reduse înregistrate pe această scală reprezintă scăderea înclinației pentru gândirea
autentică, în timp ce persoanele care înregistrează scoruri ridicate sunt în continuă căutare de
rezolvare a problemelor într-un mod nou, inovativ și își exprimă ideile prin artă. Scala
Nonconformismului determină tendința de acceptare a neobișnuitului. Oamenii cu scoruri mari
sunt deschiși la idei care pot părea ciudate sau radicale, în timp ce aceia cu scoruri scăzute
caută să evite indivizii excentrici sau nonconformiști (Ashton & Lee, 2009).
Cei 60 de itemi ai instrumentului sunt distribuiți în felul următor (Ashton & Lee,
2009): (I) Domeniul Onestitate-Umilitate - Sinceritate (itemii 6, 30R, 54), Corectitudine
(itemii 12R, 36, 60R), Evitarea lăcomiei (itemii 18, 42R) și Modestie (itemii 24R, 48R); (II)
Domeniul Afectivitate – Teamă (itemii 5, 29, 53R), Anxietate (itemii 11, 35R), Dependență
(itemii 17, 41R) și Sentimentalism (itemii 23, 47, 59R); (III) Domeniul Extraversie – Stimă de
sine socială (itemii 4, 28R, 52R), Îndrăzneală socială (itemii 10R, 34, 58), Sociabilitate (itemii
16, 40) și Vivacitate (itemii 22, 46R); (IV) Domeniul Agreabilitate – Iertare (itemii 3, 27),
Blândețe (itemii 9R, 33, 51), Flexibilitate (itemii 15R, 39, 57R) și Răbdare (itemii 21R, 45);
(V) Domeniul Conștiinciozitate – Organizare (itemii 2, 26R), Diligență (8, 32R),
Perfecționism (itemii 14R, 38, 50) și Prudență (itemii 20R, 44R, 56R); (VI) Domeniul
Deschidere către Experiență – Apreciere estetică (itemii 1R, 25), Curiozitate (itemii 7, 31R),
Creativitate (itemii 13, 37, 49R) și Nonconformism (itemii 19R, 43, 55R).
37
Fiind chestionar online, respondenții își vor autoadministra chestionarul, cu răspunsuri
pe o scală Likert de cinci puncte, unde 1 înseamnă puternic dezacord iar 5 înseamnă puternic
acord. Întrebările din chestionarul HEXACO se vor regăsi în continuarea instrumentului de
măsurare al inteligenței emoționale. Pentru administrarea instrumentului personalității,
respondenții vor avea nevoie în medie de 10 minute pentru a răspunde. De asemenea,
instrumentul a fost distribuit în limba română.
38
CAPITOLUL V. REZULTATELE CERCETĂRII
După cum arată rezultatele obținute în tabelul 1, pentru variabila Perceperea emoției,
media persoanelor care petrec mai mult de 3 ore pe social media este de 3,65, iar a celor care
petrec mai puțin de 3 ore este 3,58, față de o medie totală rezultată de 3,59. Nu se remarcă
diferențe semnificative între personale care folosesc des rețelele sociale în comparație cu
media totală și nici între persoanele care folosesc des versus cele care folosesc rar platformele
de social media.
Pentru ce de-a doua variabilă, Gestionarea emoțiilor proprii, media celor care folosesc
des rețelele sociale este de 3,73, iar cea a celor care folosesc rar 3,59 față de o medie totală de
3,69. Nu se remarcă diferențe majore între personale care folosesc des rețelele sociale în
39
comparație cu media totală, însă se pare că cei care folosesc mai des social media își
gestionează mai bine emoțiile comparativ cu cei care folosesc mai rar.
În cadrul celei de-a treia variabilă, Gestionarea emoțiilor altora, media celor care
folosesc des rețelele sociale este de 4,06, iar cea a celor care folosesc rar 4 față de omedie
totală de 4,04. La fel ca și în cazul variabilei anterioare, nu se remarcă diferențe majore între
persoanele care petrec mai mult timp online și total, însă, persoanele care folosesc mai des
social media gestionează mai bine emoțiile altora.
Pentru ultima variabilă, Utilizarea emoției, media celor care folosesc des rețelele
sociale este de 4,06, iar cea a celor care folosesc rar 4,08 față de o medie totală de 4,07. Nici
aici, diferențele nu sunt foarte mari între personale care folosesc des rețelele sociale în
comparație cu media totală și nici între persoanele care folosesc des versus cele care folosesc
rar platformele de social media.
După cum arată rezultatele obținute în tabelul 2, pentru variabila Sinceritate, media
persoanelor care petrec mai mult de 3 ore pe social media este de 3,44, iar a celor care petrec
mai puțin de 3 ore este 3,26, față de o medie totală rezultată de 3,39. Rezultatele arată că
persoanele care petrec mai mult timp pe rețelele sociale sunt mai sincere decât restul
persoanelor. De asemenea s-a înregistrat o diferență considerabilă între persoanele care
folosesc mai des rețelele sociale și cele care folosesc mai rar, rezultatele arătând că cei care
petrec mai mult timp online sunt mai sinceri.
40
Pentru ce de-a doua variabilă, Corectitudine, media celor care folosesc des rețelele sociale
este de 3,19, iar cea a celor care folosesc rar 2,89 față de o medie totală de 3,5. Rezultatele
arată că persoanele care petrec mai mult timp pe rețelele sociale sunt mai sincere decât restul
persoanelor. De asemenea s-a înregistrat o diferență considerabilă între persoanele care
folosesc mai des rețelele sociale și cele care folosesc mai rar, rezultatele arătând că cei care
petrec mai mult timp online sunt mai sinceri
În cadrul celei de-a treia variabilă, Evitarea lăcomiei, media celor care folosesc des
rețelele sociale este de 3,12, iar cea a celor care folosesc rar 2,97 față de o medie totală de
3,08. La fel ca și în cazul variabilei anterioare, nu se remarcă diferențe majore între
persoanele care petrec mai mult timp online și total, însă, persoanele care folosesc mai des
social media evită mai bine lăcomia.
Pentru ultima variabilă, Modestia, media celor care folosesc des rețelele sociale este de 2,73,
iar cea a celor care folosesc rar 2,39 față de o medie totală de 2,63. Rezultatele arată că
persoanele care petrec mai mult timp pe rețelele sociale sunt mai modeste decât restul
persoanelor. De asemenea s-a înregistrat o diferență considerabilă între persoanele care
folosesc mai des rețelele sociale și cele care folosesc mai rar, rezultatele arătând că cei care
petrec mai mult timp online sunt mai modești
41
După cum arată rezultatele obținute în tabelul 3, pentru variabila Teamă, media
persoanelor care petrec mai mult de 3 ore pe social media este de 3,21, iar a celor care petrec
mai puțin de 3 ore este 2,78, față de o medie totală rezultată de 3,08. Rezultatele arată că
persoanele care petrec mai mult timp pe rețelele sociale sunt mai temătoare decât restul
persoanelor. De asemenea s-a înregistrat o diferență notabilă între persoanele care folosesc
mai des rețelele sociale și cele care folosesc mai rar, rezultatele arătând că cei care petrec mai
mult timp online sunt mai temători.
Pentru ce de-a doua variabilă, Anxietate, media celor care folosesc des rețelele sociale
este de 3,32, iar cea a celor care folosesc rar 3,28 față de o medie totală de 3,31. Nu se
remarcă diferențe semnificative între personale care folosesc des rețelele sociale în comparație
cu media totală și nici între persoanele care folosesc des versus cele care folosesc rar
platformele de social media.
În cadrul celei de-a treia variabilă, Dependență, media celor care folosesc des rețelele
sociale este de 3,57, iar cea a celor care folosesc rar 3,39 față de o medie totală de 3,52. La fel
ca și în cazul variabilei anterioare, nu se remarcă diferențe semnificative între persoanele care
petrec mai mult timp online și total, însă, persoanele care folosesc mai des social media sunt
mai predispuse dependențelor.
Pentru ultima variabilă, Sentimentalismul, media celor care folosesc des rețelele
sociale este de 3,01, iar cea a celor care folosesc rar 2,93 față de o medie totală de 2,98. De
asemenea, nu se remarcă diferențe majore între persoanele care petrec mai mult timp online și
total, însă, persoanele care folosesc mai des social media sunt mai sentimentale.
42
Tabelul 4. HEXACO – Extraversie (medii pentru determinarea nivelului trăsăturii
extraversie)
După cum arată rezultatele obținute în tabelul 4, pentru variabila Stima de sine socială,
media persoanelor care petrec mai mult de 3 ore pe social media este de 3,31, iar a celor care
petrec mai puțin de 3 ore este 3,04, față de o medie totală rezultată de 3,23. Rezultatele arată
că persoanele care petrec mai mult timp pe rețelele sociale posedă o stimă socială de sină mai
ridicată decât restul persoanelor. De asemenea s-a înregistrat o diferență considerabilă între
persoanele care folosesc mai des rețelele sociale și cele care folosesc mai rar, rezultatele
arătând că cei care petrec mai mult timp online au stima socială de sine mult mai crescută.
Pentru ce de-a doua variabilă, Îndrăzneala socială, media celor care folosesc des
rețelele sociale este de 3,26, iar cea a celor care folosesc rar 2,86 față de o medie totală de
3,14. Se remarcă diferențe atât în ceea ce privește comparația dintre cei care petrec mai mult
timp online si restul persoanelor, dar și în cazul comparației dintre cei care folosesc mai des
rețelele sociale și cei care utilizează mai rar. Se pare că persoanele care petrec mai mult timp
online sunt mai îndrăznețe din punct de vedere social.
În cadrul celei de-a treia variabilă, Sociabilitate, media celor care folosesc des rețelele
sociale este de 3,53, iar cea a celor care folosesc rar 3,08 față de o medie totală de 3,4. La fel
ca și în cazul variabilei anterioare, se remarcă diferențe semnificative între persoanele care
petrec mai mult timp online și total, dar și între cei care folosesc des comparativ cu cei care
petrec mai puțin timp online. Persoanele care folosesc mai des social media sunt mai
sociabile.
Pentru ultima variabilă, Vivacitatea, media celor care folosesc des rețelele sociale este
de 3,49, iar cea a celor care folosesc rar 3,31 față de o medie totală de 3,44. De asemenea, nu
43
se remarcă diferențe semnificative între persoanele care petrec mai mult timp online și total,
însă, persoanele care folosesc mai des social media dau dovadă de mai multă vivacitate.
După cum arată rezultatele obținute în tabelul 5, pentru variabila Iertare, media
persoanelor care petrec mai mult de 3 ore pe social media este de 3,47, iar a celor care petrec
mai puțin de 3 ore este 3,28, față de o medie totală rezultată de 3,41. Rezultatele arată că
persoanele care petrec mai mult timp pe rețelele sociale suntmai iertătoare decât restul
persoanelor. De asemenea s-a înregistrat o diferență considerabilă între persoanele care
folosesc mai des rețelele sociale și cele care folosesc mai rar, rezultatele arătând că cei care
petrec mai mult timp online sunt mai iertători.
Pentru ce de-a doua variabilă, Blândețe, media celor care folosesc des rețelele sociale
este de 3,39, iar cea a celor care folosesc rar 3,15 față de o medie totală de 3,32. Se remarcă
diferențe atât în ceea ce privește comparația dintre cei care petrec mai mult timp online si
restul persoanelor, dar și în cazul comparației dintre cei care folosesc mai des rețelele sociale
și cei care utilizează mai rar. Se pare că persoanele care petrec mai mult timp online sunt mai
posedă o mai mare blândețe.
În cadrul celei de-a treia variabilă, Flexibilitatea, media celor care folosesc des rețelele
sociale este de 3,42, iar cea a celor care folosesc rar 3,3 față de o medie totală de 3,39. Nu se
remarcă diferențe semnificative între personale care folosesc des rețelele sociale în comparație
44
cu media totală, însă se pare că cei care folosesc mai des social media sunt mai flexibili
comparativ cu cei care folosesc mai rar.
Pentru ultima variabilă, Răbdarea, media celor care folosesc des rețelele sociale este
de 3,48, iar cea a celor care folosesc rar 2,81 față de o medie totală de 3,29. Rezultatele arată
că persoanele care petrec mai mult timp pe rețelele sociale sunt mai răbdătoare decât restul
persoanelor. De asemenea s-a înregistrat o diferență considerabilă între persoanele care
folosesc mai des rețelele sociale și cele care folosesc mai rar, rezultatele arătând că cei care
petrec mai mult timp online sunt mai răbdători.
După cum arată rezultatele obținute în tabelul 6, pentru variabila Organizare, media
persoanelor care petrec mai mult de 3 ore pe social media este de 3,11, iar a celor care petrec
mai puțin de 3 ore este 3,72, față de o medie totală rezultată de 3. Rezultatele arată că
persoanele care petrec mai mult timp pe rețelele sociale sunt mai organizate decât restul
persoanelor. De asemenea s-a înregistrat o diferență considerabilă între persoanele care
folosesc mai des rețelele sociale și cele care folosesc mai rar, rezultatele arătând că cei care
petrec mai mult timp online sunt mai ordonați.
Pentru ce de-a doua variabilă, Diligență, media celor care folosesc des rețelele sociale
este de 3,39, iar cea a celor care folosesc rar 3,15 față de o medie totală de 3,32. Nu se
remarcă diferențe semnificative între personale care folosesc des rețelele sociale în comparație
cu media totală, însă se pare că cei care folosesc mai des social media sunt mai diligenți
comparativ cu cei care folosesc mai rar.
45
În cadrul celei de-a treia variabilă, Perfecționismul, media celor care folosesc des
rețelele sociale este de 3,34, iar cea a celor care folosesc rar 3,48 dintr-o medie totală de 3,38.
Nu se remarcă diferențe semnificative între personale care folosesc des rețelele sociale în
comparație cu media totală, însă se pare că cei care folosesc mai rar social media sunt
persoane mai perfecționiste comparativ cu cei care folosesc mai rar.
Pentru ultima variabilă, Prudența, media celor care folosesc des rețelele sociale este de
3,47, iar cea a celor care folosesc rar 2,65 față de o medie totală de 2,95. Rezultatele arată că
persoanele care petrec mai mult timp pe rețelele sociale sunt mai prudente decât restul
persoanelor. De asemenea s-a înregistrat o diferență considerabilă între persoanele care
folosesc mai des rețelele sociale și cele care folosesc mai rar, rezultatele arătând că cei care
petrec mai mult timp online sunt mai prudenți.
După cum arată rezultatele obținute în tabelul 7, pentru variabila Apreciere estetică,
media persoanelor care petrec mai mult de 3 ore pe social media este de 2,91, iar a celor care
petrec mai puțin de 3 ore este 2,81, față de o medie totală rezultată de 3. Nu se remarcă
diferențe semnificative între personale care folosesc des rețelele sociale în comparație cu
media totală, însă se pare că cei care folosesc mai des social media au un simț estetic mai
dezvoltat și aăreciază acest lucru, comparativ cu cei care folosesc mai rar.
46
Pentru ce de-a doua variabilă, Curiozitatea, media celor care folosesc des rețelele
sociale este de 2,97, iar cea a celor care folosesc rar 3 față de o medie totală de 2,98. Nu se
remarcă diferențe semnificative între personale care folosesc des rețelele sociale în comparație
cu media totală și nici între persoanele care folosesc des versus cele care folosesc rar
platformele de social media
În cadrul celei de-a treia variabilă, Creativitatea, media celor care folosesc des rețelele
sociale este de 3,47, iar cea a celor care folosesc rar 3,57 față de o medie totală de 3,5. Nu se
remarcă diferențe semnificative între personale care folosesc des rețelele sociale în comparație
cu media totală și nici între persoanele care folosesc des versus cele care folosesc rar
platformele de social media
Pentru ultima variabilă, Nonconformismul, media celor care folosesc des rețelele
sociale este de 3,27, iar cea a celor care folosesc rar 2,87 față de o medie totală de 3,15.
Rezultatele arată că persoanele care petrec mai mult timp pe rețelele sociale sunt mai
nonconformiste decât restul persoanelor. De asemenea s-a înregistrat o diferență considerabilă
între persoanele care folosesc mai des rețelele sociale și cele care folosesc mai rar, rezultatele
arătând că cei care petrec mai mult timp online sunt mai nonconformiști.
47
Concluzionând, rezultatele confirmă faptul că timpul petrecut pe rețelele sociale
influențează profilul de persoanliate și inteligența emoțională a indivizilor.
În ceea ce privește studiile anterioare, s-au obținut următoarele rezultate:
48
sine) compara cu ceilalți, rezultă
scăderea stimei de sine a
utilizatorilor.
Pe de altă parte, primirea
unui feedback socială
pozitiv este în principal
asociate cu beneficii pentru
stima de sine a utilizatorilor.
49
cu 1.193 adulți rețelelor sociale este
vorbitori de asociată cu creșterea
engleză. capitalului social și cu
reducerea singurătății în
ceea ce privește
consumul direct. Cu
toate acestea, făcând clic
pe o mulțime depostări
ale prietenilor duce la
reducerea capitalului
social de legătură.
(Krasnova,et.al., Facebook Relationship Două studii Rețelele sociale Negativă
2013) Management cantitative, declanșează emoții de
primul avînd invidie, iar prezența
357 predominantă a
respondenți, sentimentului de invidie
iar al doilea este dăunătoare
227 satisfacției în viața de zi
cu zi a utilizatorilor.
50
sesiuni de empatie generală
interviu direct cu ceilalți, deși
nivelurile de
empatie
depind de
conținutul pe care
îl urmăresc de
obicei mai degrabă
decât cât timp
petrec online.
Studiul a sugerat
că utilizatorii de
rețele sociale
poate manifesta un
comportament mai
empatic.
(Guan, Nespecificat Conștientizare Sondaj cantitativ Rezultatele Pozitivă
2019) socială confirmă că
(Empatie) utilizarea
individuală de
mass-media
împreună cu
frecvența sau
timpul petrecut pe
zi online, par a fi
variabile ce
conferă niveluri
mai înalte de
empatie, în special
empatie afectivă
Studiile precedent enumerate prezintă rezultate diferite, după câte se poate observa.
Rezultatele anumitor studii au înregistrat concluzii pozitive în ceea ce privește consumul de
social media, în schimb altele au înregistrat rezultate negative. Metodele de cercetare sunt
diferite, fie studii cantitative, fie studii calitative, fie revizuirea literaturii de profil. De
asemenea, participanții sunt persoane din zone demografice diferite, cu vârste diferite, atât
adulți cât și copii.
51
Așadar, acest studiu de caz a înregistrat rezultate similare anumitor cercetări anterioare
(Guan, 2019; Shen, 2018), dar și contrare (Krasnova et.al., 2013; Maier et.al., 2012; Janet.al.,
2017; Au & Chew, 2018).
5.3. Concluzii
52
Din acest punct de vedere, după analiza tuturor rezultatelor, întrebarea de cercetare a
primit un răspuns, fiind identificate diferențe multiple între cele două tipuri de publicuri.
Așadar, această cercetare și-a îndeplinit obiectivul, acela de a demonstra că există diferențe în
ceea ce privește trăsăturile de personalitate la persoanele care petrec mai mult timp online
comparativ cu cele care petrec mai puțin. Evident, constatarea acestor diferențe nu ne permit
să concluzionăm, mai mult, cu privire la relația cauzală a acestor diferențe (altfel spus, nu
putem spune că un nivel de consum online influențează tipuri de personalitate, sau invers).
Însă, constatarea acestor diferențe ne permite să ne punem problema unor cercetări mai
aprofundate în viitor.
În ce privește studiul experimental propus în această lucrare, admit limitele sale din
punct de vedere metodologic (dimensiunea chestionarului, lipsa unui eșantion reprezentativ,
numărul redus de răspunsuri primite, precum și lipsa unor analize statistice mai aprofundate
privind corelațiile între factori/variabile). Datele obținute nu sunt semnificative statistic, însă
pot oferi o imagine orientativă pentru cercetări viitoare. Pentru viitor, pornind de la aceste
rezultate – detaliate mai jos, consider că cercetarea poate fi aprofundată, pentru a putea valida
întrebări de cercetare mai precise și mai nuanțat formulate.
Principala limită este faptul că studiul nu este unul reprezentativ la nivelul întregii
populații. Rezultatele obținute nu se pot extinde la nivelul întregii populații, nu pot avea
pretenții de reprezentativitate, ci doar exprimă informații cu privire la mini-eșantionul folosit.
Însă, analiza poate fi utilă pentru înțelegerea diferențelor de personalitate între grupuri de
public în funcție de timpul petrecut online. În mod evident, concluziile obținute trebuie
validate în continuare printr-un studiu mai larg, realizat pe un eșantion reprezentativ, și cu
instrumente statistice de analiză mai sofisticate. De asemenea, diferențele constatate merită o
analiză mai aprofundată și din perspectiva cauzalității. În al doilea rând, o altă limită vine din
faptul că prezentul studiu a avut un număr mic de participanți. Aceasta reprezintă o limită
deoarece rezultatele cercetării de față ar fi putut suferi modificări în cazul în care ar fi
participat mai mulți respondenți.
O altă limită a chestionarelor auto-administrate constă în posibilitatea ca respondenții
să nu se poată evalua cu exactitate. Utilizarea unei scale Likert de cinci puncte poate conduce
la rezultate inexacte din cauza unui număr mare de răspunsuri de mijloc. Pentru a compensa
53
acest lucru, am lucrat cu medii și am tras concluzii din compararea mediilor între ele (or, în
acest caz, tendințele de autoevaluare la mijloc sunt compensate).
Formularea întrebărilor (inclusiv traducerea lor din engleză) poate reprezenta o
limitare a cercetării. Aceasta poate fi confuză sau poate avea sensuri diferite pentru
respondenți, în special în cazul primilor 33 de itemi, care au fost traduși din limba engleză. Nu
în ultimul rând, cercetarea de față este una transversală, nu longitudinală. Așadar, aceasta
prezintă limite precum imposibilitatea analizei comportamentului într-o perioadă mai lungă de
timp și imposibilitatea determinării cauzei și efectului. De asemenea, momentul la care a fost
realizată cercetarea este posibil să nu fie unul total relevant.
54
asemenea, scala de măsurare a încrederii poate distinge trei dimensiuni diferite:
previzibilitatea, fiabilitatea și loialitatea (Rempel & Holmes, 1985).
Pe viitor doresc să explorez un chestionar cu un număr mai mare de respondenți, care
să fie reprezentativ și în cadrul căruia să existe o analiză statistică a relațiilor cauzale între
variabile.
55
BIBLIOGRAFIE
56
Boyle, G. J., Stankov, L., & Cattell, R. B. (1995). Measurement and statistical models
in the study of personality and intelligence. în D. H. Saklofske & M. Zeidner
(Ed.), Perspectives on individual differences. International handbook of personality and
intelligence (pp. 417–446). New York: Plenum Press.
Buss, D. M. (1996). Social adaptation and five major factors of personality. In J. S.
Wiggins (Ed.), The five-factor model of personality; Theoretical perspectives (pp. 180-207).
New York: Guilford Press.
Burke, C. Marlow and T. Lento (2010). Social Network Activity and Social Well-
Being," in Proceedings of the SIGCHI Conference on Human Factors in Computing Systems,
Atlanta.
Cantor, N. & Kihlstrom. J. F. (1987). Personality and Social Intelligence. NEW
Jersey, Englewood Cliffs: Prentice-Hall.
Cattell, R. B. (1943). The description of personality: Basic traits resolved into dusters.
Journal of Abnormal and Social Psychology, 38, 476-506.
Cattell, R. B. (1945a). The description of personality: Principles and findings in'a
factor analysis. American Journal of Psychology, 58, 69-90.
Cattell, R. B. (1945b). The principal trait dusters for describing personality.
Psychological Bulletin, 42, 129-161.
Cattell, R. B., Eber, H. W., & Tatsuoka, M. M. (1970). Handbook for the Sixteen
Personality Factor Questionnaire {16PF). Champaign, IL: IPAT.
Ciarrochi, J., Chan, A. Y. C., & Bajgar, J. (2001). Measuring emotional intelligence in
adolescents. Personality and Individual Differences, 31(7), 1105–1119.
Costa, P. T., Jr., & McCrae, R. R. (1976). Age differences in personality structure: A
duster analytic approach. journal of Gerontology, 31, 564-570
Costa, P. T., Jr., & McCrae, R. R. (1992). NEO PI-R professional manual. Odessa, FL:
Psychological Assessment Resources
Clayton, E. (1996). Psychological Self-Help. Chapter 5: Stress, Trauma, Anxiety,
Fears and Psychosomatic Disorders.
57
Digman M., & Takemoto-Chock, N. K. (1981). Factors in the natural language of
personality: Re-analysis and comparison of six major studies. Multivariate Behavioral
Research, 16, 149-170.
Ellison, N. B., Boyd, D. (2013). Sociality through social network sites. In Dutton, W.
H. (Ed.), The Oxford handbook of Internet studies (pp. 151–172). Oxford University Press.
Eysenck, H. J. (1991). Dimensions of personality: 16, 5, or 3?--criteria for a
taxonomic paradigm. Personality and Individual Differences, 12, 773-790.
Eysenck, H. J. (1992). Four ways five factors are not basic. Personality and Individual
Differences, 13, 667-673.
Eysenck, H. J. (1997). Personality and experimental psychology: The unification of
psychology and the possibility of a paradigm. journal of Personality and Social Psychology,
73, 1224-1237
Feist, G. J., & Feist, J. (2009). Theories of Personalities (7th ed.). New York, NY:
McGraw-Hill.
Fernández-Berrocal, P., & Extremera, N. (2006). Emotional intelligence: A theoretical
and empirical review of its first 15 years of history. Psicothema, 18(Suppl), 7–12
Freedman, J. (2004). Emotional WHAT? World Business Academy Rekindling the
Human Spirit in Business, 18(1).
Kemp, S. (2020). More than half of the people on earth now use social media.
Goldberg, L.R. (1992). The development of markers for the BigFive structure.
Psychological Assessment, 4, 26–42.
58
Goldberg, L. R. (1993). The structure of phenotypic personality traits. American
Psychologist, 48(1), 26-34.
Guan, S. Hain, J. Cabrera and A. Rodarte, (2019). "Social Media Use and Empathy: A
Mini Meta Analysis," Social Networking,147-157.
Hemenover, S. H. (2003). The good, the bad, and the healthy: Impacts of emotional
disclosure of trauma on resilient self-concept and psychological distress. Personality and
Social Psychology Bulletin.
Hume, D.: Emotions and Moods. In: Robbins, S.P., Judge, T.A. (eds.) Organizational
Behavior, pp. 258–297.
Hunt, M. G., Marx, R., Lipson, C., & Young, J. (2018). No more FOMO: Limiting
social media decreases loneliness and depression. Journal of Social and Clinical
Psychology, 37(10), 751–768.
J., Qureshi, N., Ashraf, M. A., Rasool, S. F., & Asghar, M. Z. (2021). The Effect of
Emotional Intelligence and Academic Social Networking Sites on Academic Performance
During the COVID-19 Pandemic. Psychology research and behavior management, 14, 905.
Jerusalem, M., & Schwarzer, R. (1995). Generalized self-efficacy scale. Measures in
health psychology: A user’s portfolio. Causal and control beliefs, 1, 35-37.
59
John, 0. P., & Robins, R. W. (1998). Recent trends in Big Five research: Development,
predictive validity, and personality types. In ]. Bermudez et al. (Eds.), Personality psychology
in Europe (Vol. 6, pp. 6-16). Tilburg, The Netherlands: Tilburg University Press.
Jones, K., & Day, J. D. (1997). Discrimination of two aspects of cognitive-social
intelligence from academic intelligence. Journal of Educational Psychology, 89(3), 486–497.
John, O. P. & Srivastava, S. (1999). The Big Five Trait Taxonomy: History,
Measurement, and Theoretical Perspectives. În L. A. Pervin & O. P. John (Ed.), Handbook of
Personality: Theory and Research (vol. 2, pp. 102-138). New York: Guilford Press.
Kennedy-Moore, E., & Watson, J. C. (2001). Expressing emotion: Myths, realities,
and therapeutic strategies. Guilford Press.
Lohman, D. (1993). Teaching and testing to develop fluid abilities. Educational
Researcher, 22(7), 12–23.
Lopes, P. N., Salovey, P., & Straus, R. (2003). Emotional intelligence, personality, and
the perceived quality of social relationships. Personality and Individual Differences, 35(3),
641–658.
Maier, S. Laumer, A. Eckhardt and T. Weitzel (2012). When Social Networking Turns
to Social Overload: Explaining the Stress, Emotional Exhaustion, and Quitting Behavior from
Social Network Sites' Users, in ECIS 2012 Proceedings.
Mayer, J.D., Salovey, P., & Caruso, D. (2000). Models of emotional intelligence. In
J.R. Sternburg (Ed.), Handbook of Intelligence (pp. 396-420). Cambridge, UK: Cambridge
University Press.
60
Mayer, J. D., Salovey, P., Caruso, D. R., & Sitarenios, G. (2001). Emotional
intelligence as a standard intelligence. [Comment/Reply]. Emotion, 1(3), 232-242.
McCrae, R.R., & Costa, P.T., Jr. (1987). Validation of the fivefactor model of
personality across instruments and observers. Journal of Personality and Social Psychology,
52, 81–90
61
Petrides, K. V., & Furnham, A. (2000). On the dimensional structure of emotional
intelligence. Personality and Individual Differences, 29(2), 313–320.
Rempel, J. K., Holmes, J. G., & Zanna, M. P. (1985). Trust in close
relationships. Journal of Personality and Social Psychology, 49(1), 95–112.
Rime, B., & Zech, E. (2001). The social sharing of emotion: Interpersonal and
collective dimensions. Boletin de Psicologia, 70, 97-108.
Rivers, S. E., Brackett, M. A., Salovey, P., & Mayer, J. D. (2007). Measuring
emotional intelligence as a set of mental abilities. In G. Matthews, M. Zeidner, & R. Roberts
(Eds.), Emotional intelligence: Knowns and unknowns (pp. 230–257). Oxford: Oxford
University Press.
Roger, D., & Najarian, B. (1989). The construction and validation of a new scale for
measuring emotion control. Personality and Individual Differences, 10(8), 845–853.
Salovey, P., & Mayer, J. D. (1990). Emotional Intelligence. Imagination, Cognition &
Personality , 9 (3), 185-211.
Saklofske, D. H., Austin, E. J., & Minski, P. S. (2003). Factor structure and validity of
a trait emotional intelligence measure. Personality and Individual Differences, 34(5), 1091-
1100.
Saucier, G., & Goldberg, L.R. (2001). Lexical studies of indigenous personality
factors: Premises, products, and prospects. Journal of Personality, 69, 847–879.
Schutte, N. S., Malouff, J. M., & Bhullar, N. (2009). The Assessing Emotions Scale.
În C. Stough, D. Saklofske & J. Parker (Ed.), The Assessment of Emotional Intelligence (pp.
119-135). New York: Springer Publishing.
Schutte, N. S., Malouff, J. M., Hall, L. E., Haggerty, D. J., Cooper, J. T., Golden, C. J.,
& Dornheim, L. (1998). Development and Validation of a Measure of Emotional
Intelligence. Personality and Individual Differences, 25(2), 167-177.
62
Sternberg, R. J., & Wagner, R. K. (1993). The geocentric view of intelligence and job
performance is wrong. Current Directions in Psychological Science, 2(1), 1–5.
Sternberg, R. J., Wagner, R. K., Williams, W. M., & Horvath, J. A. (1995). Testing
common sense. American Psychologist, 50(11), 912–927.
Tupes, E.C., & Christal, R.E. (1992). Recurrent personality factors based on trait
ratings. Journal of Personality, 60, 225–251. (Original work published 1961).
Verduyn, P., Gugushvili, N., Massar, K., Täht, K., Kross, E. (2020). Social
comparison on social networking sites. Current Opinion in Psychology, 36, 32–37.
Verduyn, P., Lee, D. S., Park, J., Shablack, H., Orvell, A., Bayer, J., Ybarra, O.,
Jonides, J., Kross, E. (2015). Passive Facebook usage undermines affective well-being:
Experimental and longitudinal evidence. Journal of Experimental Psychology: General,
144(2), 480–488.
Verduyn, P., Ybarra, O., Résibois, M., Jonides, J., Kross, E. (2017). Do social network
sites enhance or undermine subjective well-being? A critical review. Social Issues and Policy
Review, 11(1), 274–302
63
Wiggins, J. S ., & Trapnell, P. D. ( 1996). A dyadicinteractional perspective on the
five-factor model. In J. S. Wiggins (Ed.), The five-factor model of personality: Theoretical
perspectives (pp. 180-207). New York: Guilford Press.
Wong, C. T., Day, J. D., Maxwell, S. E., & Meara, N. M. (1995). A multitrait-
multimethod study of academic and social intelligence in college students. Journal of
Educational Psychology, 87(1), 117–133.
64
ANEXE
COUNTA din Marcaj de timp Cât timp alocați rețelelor sociale zilnic? (2)
COUNTA din Marcaj de timp Cât timp alocați rețelelor sociale zilnic? (2)
12 2,22% 1,59%
18 2,22% 1,59%
20 4,44% 3,17%
23 15,56% 11,11%
24 2,22% 1,59%
26 5,56% 1,59%
27 5,56% 1,59%
40 2,22% 1,59%
47 5,56% 1,59%
52 5,56% 1,59%
60 5,56% 1,59%
COUNTA din Marcaj de timp Cât timp alocați rețelelor sociale zilnic? (2)
0 - 19 4,44% 3,17%
65
40 - 59 2,22% 11,11% 4,76%
60 - 79 5,56% 1,59%
Total
Ultimele studii absolvite: Des Rar general
Total
Pe câte rețele sociale dețineți un cont de utilizator? Des Rar general
1 5,56% 1,59%
2 11,11% 3,17%
Total
În medie câte rețele sociale utilizați zilnic? Des Rar general
66
1 2,22% 22,22% 7,94%
Total
Știu când să discut cu alții despre problemele mele personale. Des Rar general
1 2,22% 1,59%
1 5,56% 1,59%
67
Mă aștept să mă descurc bine la majoritatea lucrurilor pe care le Total
încerc. Des Rar general
Total
Le este ușor altor persoane să aibă încredere în mine. Des Rar general
2 2,22% 1,59%
Total
Îmi este greu să înțeleg mesajele non-verbale ale altor persoane. Des Rar general
68
Unele dintre evenimentele majore ale vieții mele m-au determinat
să reevaluez ceea ce este important și ceea ce nu este important Total
pentru mine. Des Rar general
1 2,22% 1,59%
2 2,22% 1,59%
Total
Când starea mea de spirit se schimbă, văd noi posibilități. Des Rar general
1 2,22% 1,59%
2 6,67% 4,76%
Emoțiile sunt unul dintre lucrurile care îmi fac viața să merite Total
trăită. Des Rar general
2 11,11% 3,17%
69
(2)
Total
Sunt conștient/ă de emoțiile mele pe măsură ce le experimentez. Des Rar general
1 5,56% 1,59%
Total
Mă aștept să se întâmple lucruri bune. Des Rar general
1 2,22% 1,59%
2 5,56% 1,59%
Total
Îmi place să împărtășesc emoțiile mele cu ceilalți. Des Rar general
70
rețelelor sociale zilnic?
(2)
Când experimentez o emoție pozitivă, știu cum să o mențin cât mai Total
mult timp. Des Rar general
1 4,44% 3,17%
Total
Organizez lucruri de care ceilalți se bucură. Des Rar general
1 2,22% 1,59%
Total
Caut activități care mă fac fericit/ă Des Rar general
71
rețelelor sociale zilnic?
(2)
Total
Când am o dispoziție pozitivă, îmi este ușor să rezolv probleme. Des Rar general
2 2,22% 1,59%
Privind expresiile faciale ale oamenilor, îmi dau seama de Des Rar Total
72
emoțiile pe care aceștia le experimentează. general
2 2,22% 1,59%
Total
Știu de ce mi se schimbă emoțiile. Des Rar general
Total
Când am o dispoziție pozitivă, îmi vin cu ușurință idei noi. Des Rar general
Total
Am control asupra emoțiilor mele. Des Rar general
73
2 22,22% 22,22% 22,22%
Total
Îmi recunosc cu ușurință emoțiile pe măsură ce le experimentez. Des Rar general
1 2,22% 1,59%
Total
Îi complimentez pe alții atunci când fac ceva bine. Des Rar general
74
2 4,44% 3,17%
1 4,44% 3,17%
Total
Atunci când simt că mi se schimbă emoțiile, tind să vin cu idei noi. Des Rar general
75
1 2,22% 5,56% 3,17%
4 13,33% 9,52%
5 4,44% 3,17%
Total
Știu ce simt ceilalți oameni doar uitându-mă la ei. Des Rar general
1 8,89% 6,35%
Îi ajut pe ceilalți să se simtă mai bine atunci când se află într-o Des Rar Total
76
dispoziție proastă. general
1 2,22% 1,59%
1 2,22% 1,59%
Îmi pot da seama de felul în care ceilalți oameni se simt ascultând Total
tonul vocii lor. Des Rar general
1 4,44% 3,17%
2 4,44% 3,17%
77
Total
Îmi este greu să înțeleg de ce oamenii se simt într-un anumit fel. Des Rar general
Total
M-aş plictisi destul de mult într-o vizită la o galerie de artă. Des Rar general
2 15,56% 11,11%
78
(2)
Rareori port pică altor persoane, chiar dacă acestea au greşit Total
faţă de mine. Des Rar general
Total
Sunt destul de mulţumit/ă de propria persoană, în general. Des Rar general
1 2,22% 1,59%
Total
Mi-ar fi frică să călătoresc în condiţii meteorologice nefavorabile. Des Rar general
5 20,00% 14,29%
79
rețelelor sociale zilnic?
(2)
2 11,11% 7,94%
Total
Sunt interesat/ă să învăţ despre istoria şi politica altor ţări. Des Rar general
1 8,89% 6,35%
1 8,89% 6,35%
80
Cât timp alocați
rețelelor sociale zilnic?
COUNTA din Marcaj de timp (2)
Total
Mi se spune uneori să sunt prea critic/ă faţă de ceilalţi. Des Rar general
1 15,56% 11,11%
Total
Rareori îmi exprim opiniile în cadrul întâlnirilor de grup. Des Rar general
Câteodată nu mă pot opri din a-mi face griji, chiar şi pentru Total
lucruri mărunte. Des Rar general
1 4,44% 3,17%
81
Cât timp alocați
rețelelor sociale zilnic?
COUNTA din Marcaj de timp (2)
Total
Atunci când lucrez la ceva, nu prea acord atenţie detaliilor mici. Des Rar general
82
Total general 100,00% 100,00% 100,00%
Total
Oamenii îmi spun uneori că sunt prea încăpăţânat/ă. Des Rar general
2 13,33% 9,52%
Îmi plac mai mult activităţile care implică interacţiuni sociale Total
decât cele care implică muncă individuală. Des Rar general
83
5 42,22% 27,78% 38,10%
Total
Nu este foarte important pentru mine să am bani mulţi. Des Rar general
5 11,11% 7,94%
4 15,56% 11,11%
5 11,11% 7,94%
Iau decizii mai degrabă pe baza a ceea ce simt în acel moment şi Total
nu pe baza unei cugetări atente. Des Rar general
84
4 17,78% 16,67% 17,46%
Total
În majoritatea zilelor sunt vesel/ă şi optimist/ă. Des Rar general
2 4,44% 3,17%
Îmi vine să plâng de fiecare dată când văd alte persoane Total
plângând. Des Rar general
85
4 8,89% 33,33% 15,87%
5 13,33% 9,52%
86
3 13,33% 38,89% 20,63%
Total
Simt ca sunt o persoană nepopulară. Des Rar general
Mă tem foarte mult de pericolele care mă pot afecta din punct de Total
vedere fizic. Des Rar general
87
2 11,11% 22,22% 14,29%
5 8,89% 6,35%
Total
Nu mi-a plăcut niciodată să răsfoiesc o enciclopedie. Des Rar general
5 13,33% 9,52%
Total
Lucrez doar atât cât este nevoie pentru a-mi face treaba. Des Rar general
88
1 8,89% 5,56% 7,94%
5 20,00% 14,29%
Total
Tind să fiu indulgent atunci când îi judec pe alţii. Des Rar general
Total
De obicei, în situaţiile sociale eu sunt cel/cea care are iniţiativa. Des Rar general
Îmi fac mai puţine griji decât majoritatea celorlalţi oameni. Des Rar Total
89
general
5 15,56% 11,11%
Total
Oamenii mi-au spus deseori că am o imaginaţie bogată. Des Rar general
90
Încerc îtotdeauna să fiu precis/ă în munca mea, chiar dacă astfel Total
munca mea durează mai mult. Des Rar general
2 6,67% 4,76%
Primul lucru pe care îl fac atunci când mă aflu într-un loc nou Total
este să-mi fac prieteni. Des Rar general
91
Pot gestiona situaţiile dificile fără a avea nevoie de sprijin Total
emoţional din partea altcuiva. Des Rar general
Total
Mi-ar face multă plăcere să deţin bunuri scumpe, luxoase. Des Rar general
1 11,11% 7,94%
Total
Îmi plac persoanele care au puncte de vedere neconvenţionale. Des Rar general
2 4,44% 3,17%
92
Fac multe greşeli din cauză că nu mă gândesc înainte de a Total
acţiona. Des Rar general
5 20,00% 14,29%
Total
Cei mai mulţi oameni tind să se înfurie mai repede decât mine. Des Rar general
Cele mai multe persoane sunt mai active şi mai dinamice decât Total
mine. Des Rar general
93
(2)
5 20,00% 14,29%
5 20,00% 14,29%
94
rețelelor sociale zilnic?
(2)
Total
Nu mă consider o persoană de tip artistic sau creativ. Des Rar general
1 13,33% 9,52%
2 11,11% 7,94%
Chiar și atunci când oamenii fac multe greşeli, spun rareori ceva Total
negativ. Des Rar general
95
Cât timp alocați
rețelelor sociale zilnic?
COUNTA din Marcaj de timp (2)
Total
Câteodată simt că nu sunt bun/ă de nimic. Des Rar general
Total
Câteodată simt că nu sunt bun/ă de nimic. Des Rar general
Total
Nici în cazul unei situații limită nu aş intra în panică. Des Rar general
96
Cât timp alocați
rețelelor sociale zilnic?
COUNTA din Marcaj de timp (2)
1 2,22% 1,59%
Total
Mi se pare plictisitor să discut filosofie. Des Rar general
Prefer să fac tot ceea ce îmi vine în minte, nu să urmez întocmai Total
un anumit plan. Des Rar general
97
Total general 100,00% 100,00% 100,00%
Atunci când oamenii îmi spun că greşesc, prima reacţie pe care o Total
am este să mă contrazic cu ei. Des Rar general
Rămân lipsit/ă de emoţie chiar şi în situaţiile în care cei mai multi Total
oameni devin foarte sentimentali. Des Rar general
5 6,67% 4,76%
98
5 11,11% 5,56% 9,52%
1 Știu când să discut cu alții despre problemele mele personale. 4,09 4,17 4,11 -0,02 -0,08
4 Le este ușor altor persoane să aibă încredere în mine. 4,20 4,17 4,19 0,01 0,03
5 Îmi este greu să înțeleg mesajele non-verbale ale altor persoane. 2,24 2,50 2,32 -0,07 -0,26
7 Când starea mea de spirit se schimbă, văd noi posibilități. 3,76 3,83 3,78 -0,02 -0,08
Emoțiile sunt unul dintre lucrurile care îmi fac viața să merite
8 trăită. 4,31 4,00 4,22 0,09 0,31
9 Sunt conștient/ă de emoțiile mele pe măsură ce le experimentez. 4,42 4,00 4,30 0,12 0,42
11 Îmi place să împărtășesc emoțiile mele cu ceilalți. 3,82 3,50 3,73 0,09 0,32
13 Organizez lucruri de care ceilalți se bucură. 3,78 3,78 3,78 0,00 0,00
14 Caut activități care mă fac fericit/ă 4,49 4,11 4,38 0,11 0,38
17 Când am o dispoziție pozitivă, îmi este ușor să rezolv probleme. 4,49 4,44 4,48 0,01 0,04
99
19 Știu de ce mi se schimbă emoțiile. 3,42 3,50 3,44 -0,02 -0,08
20 Când am o dispoziție pozitivă, îmi vin cu ușurință idei noi. 4,16 4,39 4,22 -0,07 -0,23
22 Îmi recunosc cu ușurință emoțiile pe măsură ce le experimentez. 3,87 4,00 3,90 -0,04 -0,13
24 Îi complimentez pe alții atunci când fac ceva bine. 4,42 4,50 4,44 -0,02 -0,08
29 Știu ce simt ceilalți oameni doar uitându-mă la ei. 3,38 3,22 3,33 0,04 0,16
33 Îmi este greu să înțeleg de ce oamenii se simt într-un anumit fel. 2,38 2,44 2,40 -0,02 -0,07
34 M-aş plictisi destul de mult într-o vizită la o galerie de artă. 2,47 2,44 2,46 0,01 0,02
Rareori port pică altor persoane, chiar dacă acestea au greşit faţă
36 de mine. 3,58 3,39 3,52 0,05 0,19
37 Sunt destul de mulţumit/ă de propria persoană, în general. 4,04 3,72 3,95 0,09 0,32
38 Mi-ar fi frică să călătoresc în condiţii meteorologice nefavorabile. 3,47 2,50 3,19 0,28 0,97
40 Sunt interesat/ă să învăţ despre istoria şi politica altor ţări. 3,53 3,89 3,63 -0,10 -0,36
41 Deseori mă silesc să trag tare atunci când încerc să ating un 3,64 3,89 3,71 -0,07 -0,24
100
obiectiv.
42 Mi se spune uneori să sunt prea critic/ă faţă de ceilalţi. 3,27 3,33 3,29 -0,02 -0,07
43 Rareori îmi exprim opiniile în cadrul întâlnirilor de grup. 3,00 2,50 2,86 0,14 0,50
47 Atunci când lucrez la ceva, nu prea acord atenţie detaliilor mici. 2,60 2,00 2,43 0,17 0,60
48 Oamenii îmi spun uneori că sunt prea încăpăţânat/ă. 3,67 4,00 3,76 -0,10 -0,33
51 Nu este foarte important pentru mine să am bani mulţi. 2,58 2,61 2,59 -0,01 -0,03
52 Cred că este o pierdere de timp să băgăm în seamă ideile radicale. 2,93 2,33 2,76 0,17 0,60
55 În majoritatea zilelor sunt vesel/ă şi optimist/ă. 4,07 3,67 3,95 0,11 0,40
56 Îmi vine să plâng de fiecare dată când văd alte persoane plângând. 2,82 3,00 2,87 -0,05 -0,18
63 Dacă vreau ceva de la cineva, o să râd chiar şi la cele mai proaste 2,38 1,94 2,25 0,12 0,43
101
glume ale acelei persoane.
64 Nu mi-a plăcut niciodată să răsfoiesc o enciclopedie. 2,40 2,11 2,32 0,08 0,29
65 Lucrez doar atât cât este nevoie pentru a-mi face treaba. 3,13 2,72 3,02 0,12 0,41
66 Tind să fiu indulgent atunci când îi judec pe alţii. 3,62 3,17 3,49 0,13 0,46
67 De obicei, în situaţiile sociale eu sunt cel/cea care are iniţiativa. 3,51 3,22 3,43 0,08 0,29
68 Îmi fac mai puţine griji decât majoritatea celorlalţi oameni. 2,67 2,39 2,59 0,08 0,28
70 Oamenii mi-au spus deseori că am o imaginaţie bogată. 3,93 3,89 3,92 0,01 0,04
Primul lucru pe care îl fac atunci când mă aflu într-un loc nou este
73 să-mi fac prieteni. 3,51 3,28 3,44 0,07 0,23
75 Mi-ar face multă plăcere să deţin bunuri scumpe, luxoase. 3,67 3,33 3,57 0,10 0,33
76 Îmi plac persoanele care au puncte de vedere neconvenţionale. 3,98 4,00 3,98 -0,01 -0,02
77 Fac multe greşeli din cauză că nu mă gândesc înainte de a acţiona. 3,07 2,22 2,83 0,24 0,84
78 Cei mai mulţi oameni tind să se înfurie mai repede decât mine. 3,82 3,22 3,65 0,17 0,60
Cele mai multe persoane sunt mai active şi mai dinamice decât
79 mine. 2,91 2,94 2,92 -0,01 -0,03
82 Nu mă consider o persoană de tip artistic sau creativ. 2,78 2,89 2,81 -0,03 -0,11
Chiar și atunci când oamenii fac multe greşeli, spun rareori ceva
84 negativ. 3,29 2,94 3,19 0,10 0,34
85 Câteodată simt că nu sunt bun/ă de nimic. 3,07 2,67 2,95 0,11 0,40
86 Nici în cazul unei situații limită nu aş intra în panică. 2,60 2,78 2,65 -0,05 -0,18
87 Nu aş pretinde că îmi place cineva, doar pentru a obţine o favoare 4,07 3,83 4,00 0,07 0,23
102
de la acea persoană.
Prin completarea primei întrebări sunteți de acord să participați la acest studiu. Datele vor rămâne
exclusiv sub anonimat, iar răspunsurile dvs. deservesc doar la realizarea studiului, fiind utilizate doar
în scop academic.
Cele două secțiuni ale chestionarului includ instrucțiuni cu privire la completarea formularului, pe care
vă rog să le citiți și să le urmați cu atenție.
1. Genul Dvs.
Feminin
Masculin
2. Vârsta Dvs.
Studii primare
Studii gimnaziale
Studii liceale
Studii superioare
103
Studii postuniversitare
<1 oră pe zi
1-3 ore pe zi
3-5 ore pe zi
>5 ore pe zi
Nu dețin
1
2
3
4
5 sau mai multe
Nu utilizez
1
2
3
4
5 sau mai multe
Fiecare dintre elementele de mai jos vă întreabă despre emoțiile dvs. sau despre reacțiile asociate cu
aceste emoții. După ce decideți dacă o afirmație vă este caracteristică, utilizați scala cu cinci puncte
pentru a răspunde la afirmație. Nu există răspunsuri corecte sau greșite. Vă rog să dați răspunsul care
vă descrie cel mai bine.
1 = puternic dezacord
2 = oarecum dezacord
4 = oarecum de acord
104
5 = puternic de acord
105
16. MĂ PREZINT ÎNTR-UN MOD ÎN CARE REUȘESC SĂ CREEZ O IMPRESIE
BUNĂ CELORLALȚI.
17. CÂND AM O DISPOZIȚIE POZITIVĂ, ÎMI ESTE UȘOR SĂ REZOLV
PROBLEME.
18. PRIVIND EXPRESIILE FACIALE ALE OAMENILOR, ÎMI DAU SEAMA DE
EMOȚIILE PE CARE ACEȘTIA LE EXPERIMENTEAZĂ.
19. ȘTIU DE CE MI SE SCHIMBĂ EMOȚIILE.
106
FEL.
107
RADICALE.
53. IAU DECIZII MAI DEGRABĂ PE BAZA A CEEA CE SIMT ÎN ACEL
MOMENT ŞI NU PE BAZA UNEI CUGETĂRI ATENTE.
54. OAMENII MĂ PERCEP CA FIIND O PERSOANĂ CARE ÎŞI PIERDE
CUMPĂTUL FOARTE REPEDE.
55. ÎN MAJORITATEA ZILELOR SUNT VESEL/Ă ŞI OPTIMIST/Ă.
56. ÎMI VINE SĂ PLÂNG DE FIECARE DATĂ CÂND VĂD ALTE PERSOANE
PLÂNGÂND.
57. CRED CĂ MI SE CUVINE MAI MULT RESPECT DECÂT UNEI PERSOANE
OBIŞNUITE.
58. DACĂ AŞ AVEA POSIBILITATEA, MI-AR PLĂCEA SĂ PARTICIP LA UN
CONCERT DE MUZICĂ CLASICĂ.
59. ATUNCI CÂND LUCREZ, AM UNEORI DIFICULTĂŢI DIN CAUZĂ CĂ SUNT
DEZORDONAT/Ă.
60. ATITUDINEA PE CARE O AM FAŢĂ DE OAMENII CARE S-AU PURTAT
URÂT CU MINE ESTE „UITĂ ŞI IARTĂ”.
61. SIMT CA SUNT O PERSOANĂ NEPOPULARĂ.
62. MĂ TEM FOARTE MULT DE PERICOLELE CARE MĂ POT AFECTA DIN
PUNCT DE VEDERE FIZIC.
63. DACĂ VREAU CEVA DE LA CINEVA, O SĂ RÂD CHIAR ŞI LA CELE MAI
PROASTE GLUME ALE ACELEI PERSOANE.
64. NU MI-A PLĂCUT NICIODATĂ SĂ RĂSFOIESC O ENCICLOPEDIE.
65. LUCREZ DOAR ATÂT CÂT ESTE NEVOIE PENTRU A-MI FACE TREABA.
66. TIND SĂ FIU INDULGENT ATUNCI CÂND ÎI JUDEC PE ALŢII.
67. DE OBICEI, ÎN SITUAŢIILE SOCIALE EU SUNT CEL/CEA CARE ARE
INIŢIATIVA.
68. ÎMI FAC MAI PUŢINE GRIJI DECÂT MAJORITATEA CELORLALŢI
OAMENI.
69. NU AŞ ACCEPTA NICIODATĂ MITĂ, NICI DACĂ AR FI VORBA DESPRE O
SUMĂ FOARTE MARE DE BANI.
70. OAMENII MI-AU SPUS DESEORI CĂ AM O IMAGINAŢIE BOGATĂ.
71. ÎNCERC ÎTOTDEAUNA SĂ FIU PRECIS/Ă ÎN MUNCA MEA, CHIAR DACĂ
ASTFEL MUNCA MEA DUREAZĂ MAI MULT.
108
72. DE OBICEI SUNT DESTUL DE FLEXIBIL/Ă ÎN OPINIILE MELE, ATUNCI
CÂND CEILALŢI NU SUNT DE ACORD CU MINE.
73. PRIMUL LUCRU PE CARE ÎL FAC ATUNCI CÂND MĂ AFLU ÎNTR-UN LOC
NOU ESTE SĂ-MI FAC PRIETENI.
74. POT GESTIONA SITUAŢIILE DIFICILE FĂRĂ A AVEA NEVOIE DE
SPRIJIN EMOŢIONAL DIN PARTEA ALTCUIVA.
75. MI-AR FACE MULTĂ PLĂCERE SĂ DEŢIN BUNURI SCUMPE, LUXOASE.
76. ÎMI PLAC PERSOANELE CARE AU PUNCTE DE VEDERE
NECONVENŢIONALE.
77. FAC MULTE GREŞELI DIN CAUZĂ CĂ NU MĂ GÂNDESC ÎNAINTE DE A
ACŢIONA.
78. CEI MAI MULŢI OAMENI TIND SĂ SE ÎNFURIE MAI REPEDE DECÂT
MINE.
79. CELE MAI MULTE PERSOANE SUNT MAI ACTIVE ŞI MAI DINAMICE
DECÂT MINE.
80. RESIMT EMOŢII PUTERNICE ATUNCI CÂND O PERSOANĂ APROPIATĂ
PLEACĂ PENTRU O PERIOADĂ MAI LUNGĂ DE TIMP.
81. VREAU CA OAMENII SĂ ŞTIE FAPTUL CĂ SUNT O PERSOANĂ
IMPORTANTĂ, CU O POZIŢIE DEOSEBITĂ.
82. NU MĂ CONSIDER O PERSOANĂ DE TIP ARTISTIC SAU CREATIV.
83. OAMENII SPUN DESEORI DESPRE MINE CĂ SUNT O PERSOANĂ
PERFECŢIONISTĂ.
84. CHIAR ȘI ATUNCI CÂND OAMENII FAC MULTE GREŞELI, SPUN
RAREORI CEVA NEGATIV.
85. CÂTEODATĂ SIMT CĂ NU SUNT BUN/Ă DE NIMIC.
86. NICI ÎN CAZUL UNEI SITUAȚII LIMITĂ NU AŞ INTRA ÎN PANICĂ.
87. NU AŞ PRETINDE CĂ ÎMI PLACE CINEVA, DOAR PENTRU A OBŢINE O
FAVOARE DE LA ACEA PERSOANĂ.
88. MI SE PARE PLICTISITOR SĂ DISCUT FILOSOFIE.
89. PREFER SĂ FAC TOT CEEA CE ÎMI VINE ÎN MINTE, NU SĂ URMEZ
ÎNTOCMAI UN ANUMIT PLAN.
90. ATUNCI CÂND OAMENII ÎMI SPUN CĂ GREŞESC, PRIMA REACŢIE PE
CARE O AM ESTE SĂ MĂ CONTRAZIC CU EI.
109
91. ATUNCI CÂND MĂ AFLU ÎNTR-UN GRUP DE PERSOANE, EU SUNT
CEL/CEA CARE VORBEŞTE ÎN NUMELE GRUPULUI.
92. RĂMÂN LIPSIT/Ă DE EMOŢIE CHIAR ŞI ÎN SITUAŢIILE ÎN CARE CEI MAI
MULTI OAMENI DEVIN FOARTE SENTIMENTALI.
93. AŞ FI TENTAT/Ă SĂ FOLOSESC BANCNOTE FALSE, DACĂ AŞ ŞTI CĂ NU
M-AR PRINDE NIMENI.
110