Curs 1.1 – Scurt istoric.

Importanta tehnologiei sudarii in

constructia de masini.Evolutia tehnicii sudarii si realizarii imbinarilor
sudate

Scurt istoric

Ca urmare a cerinţelor specifice din industriile alimentară, chimică, petrochimică,

navală, etc. reducerea duratei de proiectare a tehnologiilor de asamblare şi realizare a
unor construcţii sudate constituie o direcţie importantă de cercetare. Cel puţin din punct
de vedere economic, este evidentă necesitatea stabilirii rapide a unor soluţii tehnologice
optime prin analiza rapidă a sudabilităţii care, să satisfacă cerinţele impuse unor astfel
de structuri. Materialele şi condiţiile avute în vedere reflectă nivelul de interes practic pe
care îl reprezintă asamblarea şi sudarea în diversele ramuri ale economiei.
Sudarea este operaţia tehnologică prin care se realizează o asamblare
nedemontabilă a două sau mai multe piese metalice, utilizând încălzirea locală,
presiunea sau ambele, cu sau fără folosirea unui material de adaos similar cu metalul
pieselor de îmbinat.
Prin sudură se înţelege zona de îmbinare rezultată în urma sudării, materialul de
adaos depus prin sudare se numeşte cordon de sudură; acesta poate fi continuu sau
întrerupt. Piesele de sudat se prelucrează în zona unde urmează să se depună
materialul de adaos, locaşurile respective numindu-se rosturi.
 SCURT ISTORIC DESPRE SUDURA

Topirea metalelor si aliajelor metalice in zona sudurii are nevoie de surse de energie
concentrate care sa asigure temperature ridicate in respective zona.Incalzirea locala
trebuie sa atinga temperatura de topire a metalului sau aliajului.De aceia procedeele de
sudare prin topire au aparut mai tirziu decit procedeele de sudare prin presiune .

Printre fondatorii procedeului industrial de sudare se numara:

- Humphrei Davy(Anglia) de numele caruia se leaga descoperirea arcului electric 1801.

- Wilde (Anglia) breveteaza sudarea cu arc electric si electrod de carbine.1865

- Thompson (Anglia) breveteaza sudarea prin rezistenta1867

- Benardos(Suedia ) perfectioneaza sudarea cu electrod de carbune 1885

- Slavjanov (Rusia) inlocuieste electrodul de carbine cu electrod fuzibil 1891

- Oscar Kjelberg (Suedia) a descoperit sudarea cu arc electric cu electrod fuzibil

invelit 1907 ,tot el a construit primele tractoare de sudare mecanizate sub strat de flux .

- In 1956 s-a inventat primul echipament de sudare MIG/MAG ,

- bazele procedeului de sudare cu laser au fost puse de catre Albert Einstein in 1917
-
In tara noastra ,primele ateliere de sudura s-au dezvoltat inca inaintea primului razboi
mondial,pe linga Uzinele si Domeniile din Resita, AteliereleCFR Bucuresti si Timisoara
,Intreprinderea de tramvaie Timisoara .

Primul pod de sosea sudat din Europa peste riul Birzava (1930-1931) determina
infiintarea primei fabrici de electrozi de sudura la Cimpia turzii (1939).

Intre anii 1937-1945 a functionat in Timisoara “ Cercul pentru incurajarea

sudarii” prima asociatie profesionala in acest domeniu. In cadrul Cercului s-au facut
pentru in Rominia cercetari de anvergura cu aplicare practica imediata ca de exemplu,in
domeniul sudarii sinelor de cale ferata.
Initiatorii Cercului au fost academicianul C.MICLOSI ,profesorul
C.C.Teodorescu ,Rectorul scolii Politehnice din Timisoara
Prima carte romineasca in domeniu in doua volume a fost “Procedee industriale
de sudura “ .1936 si a fost scrisa de cei mai sus mentionati .

In anul 1990 s-a fondat ASOCIATIA DE SUDURA DIN ROMINIA (ASR)

organizatie professional-stiintifica ,care publica revista “ SUDURA”
 Evaluarea stadiului actual privind materialele de sudare performante

Nivelul de dezvoltare a sudurii într-o ţară se reflectă şi poate fi apreciat şi prin ponderea
diferitelor materiale de sudare aflate în fabricaţie, respectiv în consum. Între ramurile de
producţie şi consum a materialelor pentru sudare există o corelaţie permanentă.

În prezent, în România ca şi pe plan mondial, dintre materialele de sudare cel mai mult
folosite, electrozii înveliţi destinaţi sudării manuale deţin încă ponderea absolută de
circa 55 – 60%. Indicele de consum „Ie” al electrozilor pentru sudarea manuală raportat
la consumul de oţel este un indicator al gradului de mecanizare şi el variază în funcţie
de particularităţile tehnice şi economice specifice dezvoltării industriale pentru fiecare
ţară. Prin cercetarea evoluţiei acestui indice, instituţiile de prognoză (de ex. Standford
Research Institute în S.U.A.) stabilesc dezvoltarea în perspectivă a diferitelor materiale
de sudare şi implicit, a tehnologiilor de sudare.

Indicele de consum realizat în diferite ţări dezvoltate industrial (kg electrozi / tonă oţel
anual) variază între 2,5 şi 4,9, el ajungând în România la valori cuprinse între 5,5 şi 6,5
(tabelul 1.) .

Tabelul 1.

Ţara Indicele de consum Ie

[kg electrozi / tonă oţel anual]

Marea Britanie 2,5

Franţa 2,5
 Japonia 3

S.U.A. 2,5

Rusia 4

Polonia 4,9

România 5,5 – 6,5

În general, dezvoltarea materialelor performante de sudare necesare procedeelor mai

productive de sudare precede introducerea noilor tehnologii acţionând stimulativ asupra
dezvoltării acestora. Acest decalaj asigură totodată un ritm mai ridicat de generalizare a
noilor procedee mai eficiente.

De exemplu, sudarea semimecanizată şi mecanizată cu sârmă tubulară a luat o

dezvoltare rapidă abia după punerea la punct a fabricaţiei acestui tip de material în flux
continuu în mai multe sortimente, asigurând posibilitatea unor verificări comparative pe
scară industrială. De remarcat că, acest tip de material de adaos, care în multe ţări ca
S.U.A. şi Marea Britanie se fabrică sau se utilizează în proporţie de peste 30% din
totalul sârmei de sudare, la noi în ţară nu a fost încă extins în fabricaţie şi are utilizare
industrială doar în pondere restrânsă.