Sunteți pe pagina 1din 16

DETERMINAREA ANALITICĂ A EFICIENȚEI DE TERMICE MAXIME,

A EFICIENȚEI DE CONSERVARE MAXIME ȘI A PARAMETRILOR DE


PERFORMANȚĂ MAXIM PENTRU UN MODUL TEG.
Se consideră circuitul electric pentru un modul TEG așa cum este prezentat în FIG.1.
Cuplul termoelectric este compus din două elemente: semiconductrul de tip N și
semmiconductrul de tip P. Fluxul de căldură la joncțiunea caldă implică 3 termeni și anume:
căldură asociată cu efectul Seebeck, jumătate din încălzirea Joule și fluxul termic conductiv:
1
Q h=α∗T h∗I − ∗R∗I 2+ K∗(T h −T c ) (1)
2
unde: α −coeficientul Seebeck
R - rezistența (electrică) internă a elementelor
K – conductanța termică
I – curentul
T h−temperatura joncțiunii calde

T c −temperatura joncțiunii reci


Materiale similare
Materialele similare sunt considerate ca având aceleași proprietăți și aceeași geometrie
pentru semiconductrii de tip N, respectiv de tip P.
Considerând astfel LP =LN =L

S P=S N =S

unde: L – lungimea semiconductrului sau termoelementului


S – aria secțiunii transversale a termoelementului
Proprietățile de materiale pentru cele două termoelemente sunt aceleași:
α =α P −α N

ρ=ρP + ρN

K= K P + K N (2)
α P ≅−α N

ρ P ≅ ρN

KN≅ KP

unde: ρ – rezistivitatea
K∗S
Conductanța termică poate fi scrisă ca: K= (3)
L
ρ∗L
Rezistența electrică internă a cuplului termoelectric este: R= (4)
S

Materiale diferite
Materialele diferite au proprietăți diferite geometric sunt diferite:
LP , LN cu LP ≠ LN
S P, S N cu S P ≠ S N

Proprietățile de material pentru cele două termoelemente de tip N și de tip P sunt diferite:
α =ά P −ά N (5)
K P∗S P K N ∗S N
K= + (6)
LP LN
ρ P∗L P ρ N ∗LN
R= + (7)
SP SN

Figura de merit care exprimă performanța modulului TEG

α2 α2 1
Z= =
ρ∗K K∗R ° C [ ] este dată în acest caz:

( α P−α N )2
Z= 2 (8)
( √ K P∗ρP + √ K N ∗ρN )
Raportul geometric este dat prin minimizarea lui KR:

LN /S N ρ KN
LP /S P √ √
= p∗
ρn KP
(9)

Eficiența conversiei și curentul care traversează modulul


Puterea generată la sarcină:

P=R L∗I 2 (10)

unde: R L−rezistența sarcinii


Eficiența conversiei sau eficiența termică a modulului TEG:

P R L∗I 2
ηt = =
Qh R∗I 2
α∗T h∗I − + K∗(T h−T c )
2
(11)
Căldura rejectată la joncțiunea rece este obținută aplicând principiul I al termodinamicii
la modulul TEG:
P=Q h−Qc → Qc =P−Q h (12)
Ținând cont că rezistența electrică a modulului și rezistența sarcinii sunt mseriate,
tensiunea în circuit deschis pentru modulul TEG:
V OC =I∗( R L + R ) (13)

Considerând că tensiunea în circuit deschis este:


V oc =α∗ΔT =α∗( T h−T c ) (14)

Egalând cele două ecuații (13) și (14) se obține curentul în circuit:


α∗(T h −T c )
α∗( T h−T c )=I∗ ( R L + R ) → I = (15)
R L+ R

Eficiența termică maximă


Eficiența termică maximă este cea mai mare eficiență termică a circuitului.
Se introduce ecuația (15) în ecuația (11) și se obține:

ηt =R L∗α 2∗¿ ¿ ¿

ηt =R L∗α 2∗¿ ¿ ¿

ηt =R L∗α 2∗¿ ¿

RL∗α 2∗( T h−T c )


ηt =
T h∗¿ ¿

Tc

ηt =
R L∗α ∗ 1−
2
( Th )
R∗α 2
∗( T h−T c )
2 2 K
α ∗( R¿¿ L+ R)− + ∗¿ ¿ ¿
Th Th

Tc

ηt =
RL∗α 2∗ 1−
( Th )
α 2∗R∗¿ ¿
RL T

ηt =
R
∗ 1− c
Th( )
(1+ RR )− T2∗T−T +
L h

h
c

α 2
∗T
1
∗¿ ¿

K∗R h

α2
Dar Z= atunci eficiența termică este:
K∗R
RL T

ηt =
R (
∗ 1− c
Th )
2
R
R 1 T
1+ L
R ( )
( R ) (
1+ L − ∗ 1− c +
2 Th Z∗T h )
Tc
Notăm ηt =1− eficiența ciclului Carnot și atunci eficiența termică se scrie:
Th
RL
∗η c
R
ηt = 2
R (16)
R η
1+ L
R ( )
( R )
1+ L − c +
2 Z∗T h

Tc
Expresia Z T h poate fi scrisă în termeni de ZF și folosind următorul artificiu:
Th

Z∗T h∗( T h +T c )
∗2 2∗Z∗Τ ∗T
2 h
Z∗T h= =
T +
( h c)T T h + T c

−1
Tc
Z∗T h=2∗Z∗Τ∗ 1+ ( ) Th
(17)

T h +T c
unde: Τ = este temperatura medie.
2
Dacă întroducem ecuația (16) în ecuația (17) se obține eficiența termică scrisă
sub următoarea formă:
RL
∗ηC
R
ηt =
RL
R L ηC ( 1+
R )
( 1+
R) − +
2
2∗Z∗T∗(1+
T c −1
)
Th

RL T

ηt =
R
∗ 1− c
Th ( )
RL 1 T 1 R 2 T
( 1+
R) (
− ∗ 1− c +
2 T h 2∗Z∗Τ )
∗ 1+ L ∗ 1+ c
R Th ( )( )
(18)
În relația (18) se observă că eficiența termică (18) este funcție de 3 valori
R Tc
adimensionale ca fiind L , ZT și .
R Th

Pentru a găsi eficiența termică maximă se diferențaiză ecuația (18) în raport


RL
cu și se egalează cu zero.
R
d ηt
=0
RL
d
R
RL
Notăm cu X = .
R
Tc

ηt =
X∗ 1− ( Th )
1 T 1 T
1+ X− ∗ 1− c +
2 ( )
T h 2∗Z∗Τ
∗ 1+ c ∗(1+ X )2
Th ( )
Punem relația (*) sub o formă simplificată:
1
∗T h +T c
2∗Z∗T h+T c
(*)
1 T 2 (1+ x )2
2∗Z∗Τ Th ( ) 2
∗ 1+ c ∗( 1+ X ) =
2
∗(1+ X )2=
T h∗Z

Atunci eficiența termică se scrie:


Tc

ηt =
(
X∗ 1−
Th )
1 T c ( 1+ X )2
1+ X− ∗ 1−
2 Th ( )
+
Z∗T h

Tc 1 T ( 1+ X )2 T 2∗ (1+ X )
d ηt
=
( 1−
Th)(
∗ 1+ X − ∗ 1− c +
2 Th (
Z∗T h )
−X∗ 1− c ∗ 1+
Th ) ( )(
Z∗T h ) =0
dX 1 T c ( 1+ X )2
2

( 1+ X− ∗ 1−
2 Th
+ ( ) )
Z∗T h

T ( 1+ X )2 2∗( 1+ X )
[ 1
1+ X− ∗ 1− c +
2 Th ( )Z∗T h
− X∗ 1+
Z∗T h ] (
=0
)
1 T c ( 1+ X )2 2∗X
1+ X − ∗ 1−
2 (
Th
+
Z∗T h )
− X−
Z∗T h
( 1+ X )=0

1 T c ( 1+ X )2 2X
1− ∗ 1−
2 (
Th
+ )−
Z∗T h Z∗T h
( 1+ X )=0

2 2
1 T c ( 1+ X ) −2 X−2 X
+ + =0
2 2∗T h Z∗T h

1 T c 1+2 X + X 2 −2 X−2 X 2
+ + =0
2 2∗T h Z∗T h

1 T c 1− X 2
+ + =0
2 2∗T h Z∗T h

Z∗T h+ Z∗T c +2−2 X 2=0

Z∗ ( T h +T c ) 2
+1−X =0
2

2 RL
Z∗T +1=X → X=√ 1+Z∗T = (19)
R
Valoarea “X” este raportul optim pentru eficiența termică maximă.
Un material thermoelectric bun va avea o valoare X ridicată.
RL
Înlocuim relația (19): =√ 1+ Z∗T în relația (18) a eficienței termice pentru
R
a obține eficiența termico-maximă.

√1+ ZT∗ηc
ηmt = 2
1 T (1+ √ 1+ZT )
1+ √1+ ZT − ∗ 1− c +
2 Th ( T ) −1
2∗ZT∗ 1+ c
Th ( )
(20)
Termenul (*) poate fi scris:
Tc
(1+ √ 1+ ZT )
2

=
2
(1+ √1+ ZT ) ∗ 1+
( )Th
=
( 1+ √ 1+ ZT )∗(T h +T c )
Tc −1
2 ZT Z∗(T h+T c )
2∗ZT∗ 1+
( ) Th
T h∗2
2

Ecuația (20) devine:


√1+ ZT∗ηc
ηmt = 2
1 T (1+ √ 1+ ZT )
2 Th(
1+ √1+ ZT − ∗ 1− c +
Z∗T h )
(21)
Se înlocuiește X =√ 1+ ZT în ecuația (21) și se obține o altă formă a expresiei
randamentului termic și se obține:
RL
X =√ 1+ ZT =
R

ZT= X 2−1
Tc

ηmt =
X∗ 1− ( ) Th
1 T 1 T
2 (
( 1+ X )− ∗ 1− c +
)
T h 2∗( X −1 )
2
∗(1+ X )2∗ 1+ c
Th ( )
Tc

ηmt =
(
X∗ 1−
Th )
1 T 1 T
2 (
( 1+ X )− ∗ 1− c +
)
T h 2∗( X−1 )∗( X +1 )
∗( 1+ X )2∗ 1+ c
Th ( )
Tc

ηmt =
X∗ 1− ( Th )
1 T 1 T
(
( X +1 ) + ∗ c −1 +
2 Th )
2∗( X −1 )
∗( X +1 )∗ 1+ c
Th ( )
Tc

ηmt =
( )
X∗( X −1 )∗ 1−
Th
1 T 1 T
2 Th ( )
2 ( )
X 2−1+ ∗( X −1 )∗ c −1 + ∗( X +1)∗ 1+ c
Th

Tc

ηmt =
( )
X∗( X−1 )∗ 1−
Th
1 1
∗T c ∗( X +1 )∗T c
2 2 1 1 2
X −1+ ∗( X −1 )− ∗( X −1 )+ ∗( X + 1 )+
Th 2 2 Th
Tc

ηmt =
X∗( X −1 )∗ 1−( Th )
1 1 1 1
∗T c ∗T c ∗T c ∗T
2 2 2 X 1 X 1 2 2 c
X −1+ ∗X − − + + + + ∗X +
Th Th 2 2 2 2 Th Th

Tc Tc

ηmt =
X∗( X−1 )∗ 1−
( Th ) =
(
( X−1 )∗ 1−
Th )
Tc Tc
X2+ ∗X X+
Th Th

Dacă înlocuim X =√ 1+ ZT
Tc
ηc =1− randamentul Carnot
Th

ηc∗( √1+ ZT −1)


ηmt =
se obține: T (22)
(
√ 1+ ZT + c
Th )
Când Z → ∞ atunci ηmt → ηc

Eficiența de conversie maximă (Maximum Power Efficiency)


Eficiența de conversie maximă este o eficiență de conversie specific puterea
atinge valoarea maximă.

α 2∗(T h−T c )
Dacă înlocuim ecuația (15): I = în ecuația (10): P=R L∗I 2
R L−R
obținem:

R L∗α 2∗( T h−T c )2 α 2∗ΔT 2∗R L


P= 2
= 2
( R L−R ) RL
( R )
+1 ∗R 2

α∗ΔT 2
RL
R( )
+1
∗1

∗R L
(23)
R
P=
R
Se face maximizarea puterii în raport cu raportul rezistențelor.
Ecuația (23) devine:

( α∗ΔT )2∗X
P=
( X+ 1)2∗R
dP
și facem derivate =0 și obținem:
dx

( α∗ΔT )2∗R∗( X +1 )2 −( α∗ΔT )2∗2∗R∗X ( X +1 )


=0
R 2∗( X +1)4

( α∗ΔT )2∗R∗ ( X +1 )2−( α∗ΔT )2∗2∗R∗X ( X +1 ) =0

( X +1)2−2 X 2−2 X =0 → X 2 +2 X +1−2 X 2−2 X =0 →−X 2+1=0 → X 2=−1 → X =± 1


și se adoptă variant pozitivă X =1→ R L=R (24)
Deci la puterea maximă avem rezistența sarcinii egală cu rfezistența electrică
a modulului TEG.
Sub această condiție R L=R , puterea maximă din relația (23) devine:

( α∗ΔT )2
∗1
4 (25)
Pmax =
R
Curentul corespunzător puterii maxime este:
α∗ΔT α∗ΔT
I mp= = (25’)
R L+ R 2∗R

Eficiența de conversie maximă se obține înlocuind R L=R în relația eficienței


termice (16):
RL
∗η
R c
ηmp =
RL 2
R L ηc
1+(R )
( 1+
R) − +
2 Z∗T h

ηc
ηmp =
ηc 4
2− +
2 Z∗T h
(26)
−1
Tc
Sau folosind ecuația (17): Z∗T h=2∗Z∗Τ∗ 1+
Th ( ) în ecuația (26) devine o

Tc
expresie în funcție de ZT și raportul :
Th
Tc
1−
ηc Th
ηmp = =
η 4 Tc
2− c +
2 Tc −1
1 T ( )
2∗ 1+
Th
2 ZT∗ 1+
( ) Th (
2− ∗ 1− c +
2 Th ) ZT
(27)

Parametrii maximi de performanță


Pentru determinarea parametrilor de performanță maximi se face următorul
raport:

(α∗ΔT )2 4∗R L
∗R L
P ( R L + R)2 4∗R L∗R 4∗R L∗R R
= = = =
P max 2
α ∗ΔT 2
(R L + R)2
RL 2
RL 2

4R
2
R∗
R
+1 (
R
+1 ) ( )
(28)
Curentul maxim în mod ipotetic are loc dacă rezistența sarcinii este zero în
α∗(T h−T c )
ecuația (15): I = și se obține:
R L+ R

α∗(T h−T c ) α∗ΔT


I= =
R R
(29)
Raportul de curent maxim este:
α∗ΔT
∗R
I R L+ R R 1
= = = (30)
I max α∗ΔT R R
(
R∗ L +1
R R
L
+1
)
Tensiunea curentului deschis este ipotetic cea mai mare tensiune în circuit, așa
că tensiunea maximă este definită ca fiind tensiunea de circuit deschis:
V max =V ac =I∗( R L + R )=α∗ΔT (31)

Tensiunea de-a lungul sarcinii (FIG.2.) este:


V =I ∗R L (32)
Raportul tensiunii maxim divine:
RL
V I∗R L RL R
= = =
V max I∗( R L + R) R RL
R∗ L +1
R ( R )
+1

(33)
Se observă ca rapoartele adimensionale date de relațiile
4∗R L
P R
(28): P = 2
RL
max

R (
+1 )
I 1
=
I
(30): max R L
+1
R
RL
V R
(33): =
V max R L
+1
R
RL
depind numai de raportul rezistențelor și ele se pot reprezenta grafic în raport cu .
R
Se trasează graficele generalizate în Excel ale caracteristicilor modulului
TEG.
Se impune eficiența termică maximă considerând valorile:
ZT=1
Tc
=0,5
Th

Din grafice se observă că puterea maximă atinge vârful exact la valoarea


RL
=1
R
așa cum s-a demonstrat în ecuația (24) în timp ce eficiența de conversie maximă atinge vârful la
RL
=1,414
R
RL
sau utilizând valoarea “X” în ecuația (19):X =√ 1+ ZT = .
R
În modelele TEG, performanța vaziază atât timp cât rezistența sarcinii se
R
( )
modifică așa cum se observă în graficul ηt =f L , așa că este essential să considerăm rezistența
R
sarcinii pentru cea mai bună performanță care s-ar încadra între puterea maximă și eficiența de
conversie maximă,
Se mai trasează graficle eficenței de conversie maximă ηmp obținută în relația
Tc
(27) în funcție de figura de merit adimensională ZT considerând raportul temperaturilor că
Th
variază de la 0 la 0,9.

Din graficele trasate în Excel se poate observa că eficiența de conservare


maximă crește cu creșterea figurii de merit sau ridicând raportul temperaturilor.

Studiu de caz
Determinarea puterii maxime, eficienței de conversie maxime, căldurii
absorbite la joncțiunea caldă, tensiunea de ieșire și curentul pentru puterea maximă a unui modul
thermoelectric TEG fabricat din semiconductri de ρc T c .

Proprietățile telururii de plumb ρc T c care este un material semiconductri din


grupa a IV sunt:

α N =−187∗10−6 V / K

α ρ =+ 187∗10−6 V /K
ρ N =1,64∗10−3 e∗cm

ρe =1,64∗10−3 e∗cm

K N =0,0146W /(cm∗K)

K P=0,0146 W /(cm∗K )

Proprietățile la temperatura medie T =(Th+Tc)/2=(725+295)/2= 510 K.


Proprietățile de material pentru ambele termoelemente de tip N și respective
de tip P pot fi considerate ca material similar așa cum sunt prezentate în ecuația (2):
α =α P −α N

ρ=ρP + ρN

K= K P + K N

iar dimensiunile geometrice ale termoelementelor sunt aceleași: L = 1 cm; S = 1,2 cm2.
Se cunosc:
- temperaturile joncțiunilor sunt:
T h=725 K

T c =295 K

ΔT =T h −T c =430 K

-rezistența electrică internă a cuplului termoelectric:

ρ∗L 3,28∗10−3∗1 −3
R= = =2,733∗10 Ω
S 1,2
I. Puterea maximă cu R L=R=2,733∗10−3 Ω

Curentul corespunzător puterii maxime din relația (25’):

α∗ΔT ( α P −α N )∗ΔT 374∗10−6∗430


I mp= = = =29,418 A
2R 2R 2∗2,733∗10−3
Tensiunea de ieșire de-a lungul sarcinii la Pmax este obținută:

V L=I mp∗R L =29,418∗2,733∗10−3=0,08 V

Puterea maximă a sarcinii se obține din ecuația (10):

Pmax =R L∗I 2mp=2,733∗10−3∗29,4182=2,366 W

Căldura absolută la joncțiunea caldă se calculează ci ecuația (1):


1
Q h=α∗T h∗I − ∗R∗I 2+ K∗(T h −T c )
2
K∗S 0,0292∗1,2 W
unde K se calculează cu ecuația (3): K= = =0,03504
L 1 K
Atunci căldura absorbită la joncțiunea caldă:
1
Q h=374∗10−6∗725∗29,418− ∗2,733∗10−3∗29,4182 +0,03504∗430
2
Q h=21,861W

Eficiența conversiei sau eficienșa termică a modulului TEG se obține cu


ecuația (11):
P 2,366
ηt = = =0,108
Q h 21,861

Eficiența termică a modulului TEG mai putea fi calculată și cu relația (26):


ηc 0,593
ηmp = = =0,108
η 4 4
2− c + 2
∗1
2 Z∗T h ( 374∗10−6 )
0,593 0,03504∗2,733∗10−3
2− +
2 725

(α P −α N )2 Tc 295
considerând Z= , ηc =1− =1− =0,593 .
KR Th 725

(10) Eficiența termică maximă


Figura de merit:
2
α2 ( 374∗10−6 ) 1
Z= = =1,46∗10−3
ρ∗K 3,28∗10 ∗0,0292
−3
K

Temperatura medie este T = 510 K și atunci figura de merit adimensională


este: ZT = 0,745.
RL
Considerând ecuația (19): ∗X =√ 1+ ZT
R
RL
X =√ 1+ ZT = =√1+ 0,745=1,321
R
Eficiența termică maximă se calculează cu relația (22):
ηc∗( √ 1+ ZT−1 ) 0,593∗1,321−1
ηmt = = =0,11
Tc 295
( √ 1+ ZT +
Th ) 1,321+
725

Rezistența sarcinii pentru eficiența termică maximă se calculează:


RL
=√1+ ZT
R

R L=R∗√ 1+ZT =2,733∗10−3∗1,321=3,611∗10−3 Ω

α∗(T h−T c ) 374∗10−6∗430


Utilizând ecuația (15): I= =
R L+ R −3
3,611∗10 +2,733∗10
−3

I = 25,351 A
Tensiunea se calculează:

V L=I∗R L =25,351∗3,611∗10−3=0,092 V

Puterea generată:

P=I 2∗R L =25,3512∗3,611∗10−3 =2,32W

Căldura absolută la zona caldă a modulului TEG se calculează cu ecuația (11):


P P 2,32
ηm t = →Q h= = =21,090 W
Qh ηm t 0,11

Căldura absolută la zona caldă a modulului mai putea fi calculată si folosind


1 2
ecuația (1): Q h=α∗T h∗I − ∗R∗I + K∗( T h−T c )
2
1
Q h=374∗10−6∗725∗25,351− ∗2,733∗10−3∗25,3512 +0,03504∗430
2
Q h=21,090W .

Rezultatele sunt prezentate în Tabelul 1:


Parametrii calculați Puterea maximă Eficiența termică maximă
Curentul (A) 29,418 25,351
Tensiunea de lungul sarcinii 0,08 0,092
(V)
Puterea generată (W) 2,366 2,32
Căldura absolută (W) 21,861 21,090
Eficiența termică (%) 10,8 11