Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Rezistenta Materialelor PDF
Rezistenta Materialelor PDF
REZISTENȚA
MATERIALELOR
U.T.PRESS
REZISTENȚA MATERIALELOR
NOȚIUNI FUNDAMENTALE. SOLICITĂRI SIMPLE
Editura U.T.Press
2013
Recenzori: Prof.dr.ing. Marioara Șomotecan
Prof.dr.ing. Nicolaie Bal
Prof.dr.ing. Mihail Hărdău
Februarie 2013
Anexe 273
Bibliografie 315
NOȚIUNI INTRODUCTIVE
Fig. 1.1
mare în raport cu
celelalte. Barele sunt
caracterizate prin axa
longitudinală și secțiunea
transversală. Linia care
unește centrele de Fig. 1.4
greutate ale secțiunilor
normale pe lungimea barelor definește axa longitudinală. După
forma acestei axe barele pot fi drepte, curbe în plan sau curbe în
spațiu. După forma secțiunii transversale barele pot fi cu secțiune
plină, secțiune deschisă și secțiune cu goluri (Fig. 1.4). Din punct de
vedere al rezistenței materialelor și a dimensiunilor relative ale
secțiunii transversale în raport cu lungimea barele se pot împărți în
fire care pot fi solicitate doar la întindere și bare propriu-zise care
pot prelua atât solicitări axiale cât și transversale (stâlpi, grinzi,
arbori).
b) Plăci – la care două dimensiuni (lungimea și lățimea) sunt mari în
raport cu a treia (grosimea). Din punct de vedere geometric plăcile
sunt caracterizate prin formă și dimensiunile suprafeței mediane.
Plăcile pot fi plane sau curbe. Din punct de vedere al rezistenței
materialelor acestea se împart în membrane (care nu preiau forțe
transversale datorită grosimii mici) și plăci.
c) Corpuri masive – care au cele trei dimensiuni de același ordin de
mărime. Exemple de corpuri masive: bile, role, roți dințate, batiuri,
blocuri de fundații, etc.
Fig. 1.5
1.4.2. REACȚIUNILE
Tabelul 1.1.
Denumire Simbolizare Reacțiuni Necunoscute
Forța V /
Reazem simplu
o necunoscută
sau mobil
Forțele V și H /
Reazem fix sau două
articulație necunoscute
Forțele V și H,
Încastrare momentul M /
trei necunoscute
EXEMPLUL 1.1
Rezolvare:
10 NOȚIUNI INTRODUCTIVE
Fig. 1.7
EXEMPLUL 1.2
Rezolvare:
Fig. 1.8
Fig. 1.9
forța tăietoare T
Forța tăietoare este situată în planul secțiunii și apare atunci când
forțele exterioare tind să producă alunecarea celor două segmente ale
corpului unul peste celălalt. Raportată la sistemul de axe zOy forța
tăietoare se poate descompune în componentele Ty și Tz, indicii
indicând axa cu care sunt paralele.
momentul de încovoiere Mi
Momentul de încovoiere este cauzat de forțele exterioare care tind să
încovoaie corpul în jurul unei axe conținute în planul secțiunii.
momentul de torsiune Mt
Momentul de torsiune (sau răsucire) apare atunci când forțele
exterioare tind să răsucească un segment al corpului în raport cu
celălalt.
Reprezentarea grafică a momentelor în spațiul tridimensional este
realizată astfel încât să fie respectată regula mâinii drepte. Degetul mare
orientat în direcția săgeții drepte dă sensul vectorului moment iar săgeata
curbilinie (degetele) indică tendința de rotație / încovoiere (Fig. 1.10).
Fig. 1.10.
Fig. 1.11
1.5. TENSIUNI
Fig. 1.12
Indicele z utilizat în
notaţia tensiunii normale σz
este direcţia normalei
exterioare, care defineşte
orientarea elementului de arie
∆A. Cei doi indici ataşaţi
tensiunii tangenţiale τzx şi τzy
au următoarea semnificaţie:
indicele z specifică orientarea
elementului de arie iar indicii
Fig.1.13 x şi y se referă la direcţia
tensiunii tangenţiale.
Tensiunea normală σ are ca efect îndepărtarea /apropierea suprafeţelor
una în raport cu cealaltă, iar tensiunea tangențială τ are ca efect lunecarea
relativă a suprafeţelor între ele.
16 NOȚIUNI INTRODUCTIVE
y z
unde m x reprezintă tensiunea normală medie.
3
REZISTENȚA MATERIALELOR 17
Fig. 1.15
Fx 0 N x x dA
A
F y 0 T y xy dA (1.11)
A
Fz 0 Tz xz dA
A
M x 0 M t xz y xy z dA
A
M y 0 M iy x dA z z zdA (1.12)
A A
M z 0 M iz x dA y x ydA
A A
Integrarea ecuaţiilor anterioare poate fi făcută numai în cazul în care
legea de variaţie a tensiunilor în secţiune este cunoscută.
Fig. 1.21
tracţiune şi compresiune. O
maşină de încercat la
tracţiune / compresiune este
prezentată în Fig. 1.22.
Condițiile de efectuare
a încercării la tracțiune și
modul de interpretare a
rezultatelor ei sunt prevăzute
în standardul SR EN 10002 –
1:1990. În Fig. 1.23 este
prezentată o epruvetă
standard de secțiune
circulară, de diametrul d0,
destinată încercării la
tracțiune. Pe epruveta șlefuită
fin se evidențiază baza
Fig. 1.22 tensometrică de lungime L0.
Raportul dintre lungimea L0
și diametrul d0 se impune ca fiind L0/d0 =5 pentru epruvete scurte, respectiv
L0/d0 =10 pentru epruvete lungi.
O mașină de încercat la tracțiune va aplica asupra epruvetei o forță
axială F care crește de la valoarea zero până la o valoare la care epruveta se
va rupe. În timpul încercării sunt citite și înregistrate valorile forței aplicate
F și a deformației ΔL = L–L0 a epruvetei. Valoarea lungirii epruvetei se
măsoară cu ajutorul unui extensometru mecanic sau optic.
Fig. 1.23
Fig. 1.24
REZISTENȚA MATERIALELOR 27
Fig. 1.26
Limita de elasticitate convențională σ0,01 (sau σp0,01) este tensiunea
corespunzătoare punctului de pe curba caracteristică pentru care la
descărcare se obține o valoare prescrisă a deformației specifice remanente
(plastice). Această valoare este indicată ca indice al tensiunii, pentru oțeluri
valoarea admisă fiind de 0,01%.
REZISTENȚA MATERIALELOR 31
O parte din materialele care intră în această grupă cum sunt: fonta,
alama, cuprul, piatra, betonul au curba caracteristică de forma celei din
Fig.1.32.a. Altele, cum sunt materialele textile au curba de forma celei din
Fig. 1.32.b. Pentru aceste materiale relația dintre σ și ε are forma:
m
(1.32)
E0
unde E0 este o constantă a cărei valoare depinde de material, iar exponentul
m este supraunitar în cazul materialelor având curba caracteristică din
Fig.1.32.a și subunitar pentru celelalte.
a) b)
Fig. 1.32
EXEMPLUL 1.3
Rezolvare:
F L
(MPa) și (mm/mm) .
A L0
Valorile tensiunilor și deformațiilor specifice sunt prezentate în
Tabelul 1.3.
Din Fig. 1.33 se determină și tensiunea de rupere: r 528 MPa
Pe baza analizei diagramei σ-ε se poate determina (aproximativ) modulul de
elasticitate E al epruvetei:
d 229 10 6 0
E 229000 MPa
d 0,001 0
Rezultatele sunt prezentate grafic în diagramele din Fig. 1.33.
Fig. 1.33
EXEMPLUL 1.4
O bară de secțiune pătrată goală este supusă unei forțe axiale F=100 kN.
Dacă forța de solicitare crește la valoarea F=360 kN după care are loc
relaxarea să se determine lungirea barei. Bara este confecționată dintr-un
aliaj metalic având curba caracteristică indicată în Fig. 1.34.
36 NOȚIUNI INTRODUCTIVE
Rezolvare:
Fig. 1.34
Utilizând diagrama σ-ε din Fig. 1.34 sau Fig. 1.35 panta dreptei OA care
reprezintă modulul de elasticitate E a aliajului metalic este:
d 250 0
E 200000 MPa
d 0,00125 0
Se observă că tensiunea σ1 este inferioară limitei de proporționalitate
(250 MPa) deci poate fi aplicată legea lui Hooke. Rezultă:
111,11
1 1 0,5556 103 mm/mm
E 200000
Lungirea barei corespunzătoare forței F=100 KN este:
l1 1 l0 0,5556 103 600 0,333 mm
Dacă forța de solicitare are valoarea F=360 kN tensiunea corespunzătoare
este:
REZISTENȚA MATERIALELOR 37
F 360 103
2 400 MPa
A 900
Fig. 1.35
îndepărtarea sarcinilor care le-au provocat, iar corpul îşi reia forma şi
dimensiunile inițiale;
d) Ipoteza deformaţiilor mici, conform căreia, în domeniul elastic,
deformaţiile corpurilor sunt mici în raport cu dimensiunile corpurilor;
e) Ipoteza dependenței liniare dintre tensiuni și deformații. În
domeniul elastic de solicitare se admite valabilitatea legii lui Hooke care
exprimă existența unei funcții liniare tensiune - deformaţie;
f) Ipoteza lui Barré de Saint Venant, care afirmă că dacă se înlocuiește
un sistem de forţe cu un alt sistem de forţe echivalent din punct de vedere
static cu primul, noua distribuție a forțelor
produce la locul de aplicare diferențe
apreciabile faţă de prima, în ceea ce privește
distribuția tensiunilor, dar rămâne fără efect sau
cu efect neglijabil la distanțe mari de locul de
aplicare al forţelor. În Fig. 1.34 este prezentat
exemplul unei grinzi încastrate, solicitată în
capătul liber de o forţă F. În prima variantă,
Fig. 1.34 forţa F se aplică într-un punct, iar în a doua, pe
o lungime mică din grindă. La locul de aplicare
a sarcinii, efectul forţei F asupra grinzii va fi cu totul diferit în cele două
variante. La o distanță mare de punctul de aplicaţie al forţei F, de exemplu
în secțiunea A, sau în încastrare, ambele grinzi vor fi solicitate la fel.
g) Ipoteza lui Bernoulli, care afirmă că o secțiune plană, normală pe
axa barei înainte de deformare, rămâne tot plană şi normală pe axă şi după
deformare. Conform acestei
ipoteze, secțiunea AB
(Fig.1.35.a), din bara
solicitată la întindere de
către forţa F, se deplasează
paralel cu ea însăşi în A'B',
iar secțiunea AB din
Fig.1.35.b, ajunge în A'B',
dar rămâne plană şi normală
la axa deformată a barei
Fig.1.35 solicitate la încovoiere.
SOLICITĂRI AXIALE
a secțiunii producând lungire (Fig. 2.1a), respectiv negativ dacă este orientat
după direcția normalei interioare a secțiunii producând scurtare (Fig. 2.1b).
În practică pot să apară și exemple mai complicate de solicitări
axiale cum este exemplul din Fig. 2.2. Asupra barei drepte acționează forţele
axiale exterioare F, 2F şi 3F. Bara fiind fixată (prin încastrare), în secțiunea
din încastrare ia naștere o
reacțiune, R care va avea
aceeaşi direcție cu sarcinile
aplicate barei. Sub acțiunea
sarcinilor şi reacțiunii R, bara
este în echilibru static.
Ecuația scalară de echilibru
se exprimă sub forma unei
ecuații de proiecții pe direcția
forţelor axiale, respectiv a
axei x:
Fig. 2.2
F 2F 3F R 0
Reacțiunea va avea valoarea R 2F .
Efortul în diferite secţiuni transversale ale barei nu mai este constant
și se determină aplicând metoda secţiunilor, conform relaţiilor de calcul:
x [ 0, a ) Nx F
x [ a, b ) N x F 2F F
x [ b, l ) N x F 2 F 3F 2 F
Construcţia diagramei de variație a eforturilor Nx se începe parcurgând
- într-un sens - lungimea barei, de la un capăt al acesteia. Pentru construirea
diagramei eforturilor N, s-a considerat o linie de referință paralelă cu axa
barei şi de lungime egală cu aceasta. Faţă de această linie s-au reprezentat
prin segmente perpendiculare pe ea, la scară, valoarea eforturilor axiale din
bară. Se observă că în dreptul punctelor de aplicaţie ale forţelor concentrate,
diagrama are salturi egale cu valoarea forţelor, între punctele de aplicaţie ale
forţelor concentrate efortul axial este constant, diagrama pleacă din zero și
ajunge în zero închizându-se cu reacțiunea R 2F .
Pentru determinarea modului de distribuție și a valorii tensiunilor
normale σ precum și a deformațiilor produse în urma solicitării de întindere
sau compresiune, se consideră o bară dreaptă (Fig. 2.3) de secțiune
constantă (bară prismatică) având aria A, confecționată dintr-un material
omogen cu modulul de elasticitate E.
REZISTENȚA MATERIALELOR 43
Fig. 2.3
A nec N (2.7)
a
unde N este forţa axială (în valoare absolută); Anec - aria necesară a secţiunii
transversale; σa - rezistenţa admisibilă a materialului.
b) Problema de verificare:
N
ef a (2.8)
Aef
unde Aef este aria efectivă a secţiunii transversale; σef - tensiunea efectivă în
secţiunea transversală.
c) Problema determinării capacității de încărcare (forță axială
capabilă):
N cap Aef a (2.9)
unde Ncap reprezintă sarcina capabilă (admisibilă) ce o poate suporta bara.
Dimensionarea cu ajutorul formulei (2.2) se face pe baza condiției
de rezistență, adică pe baza unei valori a rezistenței admisibile. Se poate
impune și o valoare admisibilă a deformației Δl sau ε, dimensionarea
făcându-se în acest caz pe baza condiției de rigiditate
Nl N
A nec (2.10)
E la E a
Determinarea lungirii Δl cu relația (2.2) reprezintă de asemenea un
calcul de verificare a barei.
În cazul materialelor cu rezistențe admisibile diferite pentru
întindere (at) şi compresiune (ac), calculul de rezistență se efectuează
separat pentru cele două tipuri de solicitări, condiția de rezistență fiind
exprimată prin relațiile:
max t a t ; max c ac (2.11)
REZISTENȚA MATERIALELOR 45
EXEMPLUL 2.1
Bara din Fig. 2.4.a este formată din trei tronsoane după cum urmează:
tronsonul (1) din aluminiu (E1=70 GPa) având diametrul d1=20mm,
tronsonul (2) din aluminiu cu diametrul d2=24mm și tronsonul (3) din oțel
(E2=200 GPa) cu diametrul d3=16mm. Asupra barei acționează forțele
F1=10 kN, F2=12 kN și F3=8 kN. Să se determine deformația totală a barei
și deplasarea relativă a punctelor B, C și D în raport cu capătul A al barei
cunoscând lungimea tronsoanelor a=2m, b=2,5m și c=3m.
a)
Fig. 2.4
Rezolvare:
b)
Fig. 2.4
N 2 b (16) 10 3 2,5 10 3
l 2 1,263 mm
E1 A2 70000 452,389
N3 c 8 10 3 3 10 3
l 3 0,597 mm
E 2 A3 200000 201,062
Deformația totală a barei se obține prin însumare algebrică:
l total l1 l 2 l 3 0.364 1.263 0,597 0,302 mm
Se observă că deformația totală este negativă, în urma solicitării având loc o
scurtare a barei.
Deformația unui element solicitat axial se poate exprima și ca
diferența între deplasările capetelor acestuia. De exemplu deformația
tronsonului (1) se exprimă ca diferența dintre deplasarea punctului A și
deplasarea punctului B:
l1 u B u A
În mod similar rezultă: l 2 uC u B și l3 u D uC
Deoarece deplasarea nodului A u A 0 este nulă datorită încastrării,
relațiile de mai sus devin:
u B l1 , uC l1 l 2 , u D l1 l 2 l3
Cu aceste expresii poate fi calculată deplasarea relativă a punctelor B, C și
D în raport cu A după cum urmează:
u B l1 0,364 mm
uC l1 l 2 0,364 1,263 0,899 mm
u D l1 l 2 l3 0,364 1,263 0,597 0,302 mm
EXEMPLUL 2.2
Rezolvare:
Fig. 2.5
M 0 ; N sin 2 F 3 0
A BC
Deoarece în acest caz este de interes doar determinarea efortului în fir din
ecuația de momente și ținând cont că α=45º rezultă:
3 F 3 2 103
N BC 4243,28 N
2 sin 45 2 0,707
Valoarea tensiunii normale din fir este:
N N BC 4 4234,3
BC 53,94 MPa
A d 4 3,14 100
2
Ca urmare se poate aplica legea lui Hooke respectiv formula (2.2) pentru
calculul deformațiilor.
Lungimea firului BC este l BC 2 2 2 2 103 89,44 mm . Rezultă:
N l 4243,28 89,44
l BC BC BC 0,023 mm
EA 210000 78,54
REZISTENȚA MATERIALELOR 49
EXEMPLUL 2.3
Pentru sistemul de bare din Fig. 2.6 să se calculeze tensiunile din cele două
bare elastice și deplasarea pe verticală a punctului de aplicație al forței. Bara
orizontală AC este rigidă, fiind considerată nedeformabilă. Se cunosc
F=24kN, ariile AAD=100 mm2, ACE=160 mm2 și EOL=2,1·105 MPa,
EAl=0,7·105 MPa.
Fig. 2.6
Rezolvare:
N AD 8 103
AD 80 MPa
AAD 100
N CM 16 103
AD 100 MPa
ACM 160
Calculul deformațiilor celor două bare conform relației (2.2) conduce la:
N AD l 8 103 3 103
l AD 1,14 mm
EOL AAD 2,1105 100
N CM l 16 103 3 103
lCM 4,28 mm
E Al ACM 0,7 105 160
Analizând structura deformată în care s-a ținut cont că bara AC este rigidă
rezultă:
l l AD 2 1,14 4,28 1,14) 2 2,093 mm
vF l AD CM
3 3
EXEMPLUL 2.4
Ansamblul format din trei fire din oțel din Fig. 2.7 este supus acțiunii forței
F. Dacă materialul din care sunt confecționate firele are tensiunea
admisibilă σa=165 MPa iar firul AB are diametrul de 6 mm, firul BC are
diametrul de 5 mm și firul BD diametrul de 7 mm să se determine forța
capabilă a ansamblului.
Rezolvare:
Fig. 2.7
Fig. 2.8
a) b)
c) d)
Fig. 2.9
REZISTENȚA MATERIALELOR 55
Cazul unei găuri circulare într-o placă de lățime mare (infinită) supusă
întinderii uniaxiale (Fig. 2.9d) este un alt exemplu concludent al concentrării
tensiunilor. Teoria elasticității oferă o soluție de calcul a tensiunilor normale
pe direcție radială σr, și tangențiale σθ, precum și a tensiunilor tangențiale
τrθ. La marginea găurii (r=a) acestea se reduc la:
r 0; (1 2 cos 2 ); r 0 (2.19)
Pentru θ=0, tensiunea pe direcția tangențială este 3 unde σ este
tensiunea normală într-o secțiune uniformă îndepărtată față de gaură. Astfel,
factorul de concentrare global în acest caz este 3. La distanța r=3a ecuația
anterioară conduce la 1,074 . Astfel tensiunea care era de trei ori mai
mare decât cea nominală la marginea găurii scade la o valoare cu
aproximativ 1,07% din σ.
Deformaţia globală a barei nu este influențată semnificativ de prezența
concentratorilor de tensiuni. În calculul lungirilor se folosesc ariile brute ale
secțiunilor, neglijându-se modificările locale ale acestor secțiuni, în
zonele cu concentratori de tensiuni.
Astfel, pentru bara din Fig. 2.9.a şi 9.b, ariile brute ale secțiunilor,
sunt:
Abrut B t; Abrut w t (2.20)
Efectul concentratorilor este mai pronunțat la materialele fragile. La
materialele tenace se produce o uniformizare a tensiunilor în secțiune, după
apariţia deformaţiilor plastice. În cazul solicitărilor variabile, concentratorii
reprezintă locurile de amorsare a fisurilor care produc ruperea prin oboseală.
EXEMPLUL 2.5
Să se determine tensiunea normală maximă care apare în bara din Fig. 2.10
dacă aceasta este supusă unei forțe de întindere F=8 kN.
Fig. 2.10
56 SOLICITĂRI AXIALE
Rezolvare:
w 40 r 10
Pentru zona racordării: 2 0,5
h 20 h 20
Utilizând diagramele din Fig. 2.9.c rezultă Kt=1,4. Tensiunea maximă
pentru această zonă va fi:
8 10 3
max K t nom 1,4 112 MPa
20 5
Pentru zona găurii:
d 10
0,25
w 40
Utilizând diagramele din Fig. 2.5.a rezultă Kt=2,375. Tensiunea maximă
pentru această zonă va fi:
8 103
max Kt nom 2,375 190 MPa
40 20 5
Tensiunea maximă care apare în bară are valoarea 190 MPa.
Fig. 2.11
REZISTENȚA MATERIALELOR 57
1 F Fl l 2
l l
l (dx ) x dx , (2.27)
0 0
EA EA 2 E
de unde, dacă se notează greutatea proprie cu G=Al, se poate scrie:
l G
l F (2.28)
EA 2
Lungirea barei este deci egală cu lungirea produsă de sarcina F la care
se adaugă lungirea dată de greutatea G, considerată concentrată în centrul de
greutate al barei.
Deplasarea pe verticală ux pentru secţiunea aflată la distanţa x, este
egală cu lungirea părţi de bară de lungime l – x:
1 F 1 F
l l
u x dx x l x l 2 x 2 (2.29)
x x
EA E A 2
Deplasarea ux are o lege de variaţie parabolică, valoarea maximă este
umax = l, pentru x = 0 şi respectiv cea minimă umin = 0 pentru x = l.
În cazul compresiunii cu luarea în consideraţie a greutăţii proprii,
relaţiile de calcul prezentate anterior sunt identice. Forţa axială şi prin
urmare tensiunea şi deformaţia specifică vor avea semn schimbat. De
asemenea în locul rezistenţei admisibile la tracţiune se va considera
rezistenţa admisibilă la compresiune.
x
F a
Ax e (2.35)
a
Se observă că aria curentă a secțiunii transversale are o variație
exponențială. Secțiunea maximă se obține pentru x = l:
l
F a
Amax e (2.36)
a
Realizarea unei asemenea bare, după un profil exponențial, este foarte
complicată şi costisitoare. De aceea i se dă o formă apropiată de cea a barei
de egală rezistenţă, cum ar fi de exemplu, forma unui trunchi de piramidă
sau a unui trunchi de con (Fig. 2.13.a). O altă posibilitate de aproximare a
profilului sunt barele cu secțiune variabilă în trepte (Fig.2.13.b). În cazul
dimensionării în trepte se observă că soluția practică a barelor de egală
rezistență se apropie cu atât mai mult de soluția teoretică cu cât bara este
împărţită în mai multe tronsoane.
Conform relației pentru dimensionare (2.24) dacă se ia în considerare
greutatea proprie pentru primul tronson avem:
F
A1nec (2.37)
a l1
Pentru dimensionarea tronsonului al doilea trebuie să se ţină seama şi
de greutatea primului tronson ( G1 A1l1 ). Rezultă:
F
F l1
F A1l1 a l1 F a
A2 nec (2.38)
a l2 a l2 ( 1 l1 )( a l2 )
Pentru dimensionarea tronsonului al treilea, sarcina este
F+G1+G2=F+A1l1+A2l2, formula având forma:
F F a
F l1 l2
F A1l1 A2 l 2 a l1 ( a l1 )( a l 2 )
A3nec
a l3 a l3
F a2
= (2.39)
( a l1 )( a l 2 )( a l 3 )
Relația se poate generaliza pentru cazul când bara este formată din n
tronsoane, pentru tronsonul n se poate scrie:
F an1
An nec (2.40)
( a l1 )( a l2 )...( a ln )
REZISTENȚA MATERIALELOR 61
EXEMPLUL 2.6
Rezolvare:
(D 2 d 2 ) D 2 (1 0,82 )
A1nec
4 4
în care rezistența admisibilă pentru
fontă, este a1 = 90 MPa iar greutatea
specifică pentru oțel conform Anexei 1
Fig. 2.14 este 1=7,85·10-5 N/mm3.
62 SOLICITĂRI AXIALE
l3
500
0,21 10 1000
5
2
400 103 1700,78 653 +
11000
2
0,0097 mm.
În relațiile scrise s-a considerat: E1=2,1·105 MPa pentru oțel,
E2=1,2·105 MPa pentru fontă, iar E3=0,21·105 MPa, pentru beton.
Rezultă scurtarea totală:
l l1 l2 l3 2,466 0,00372 0,0097 2,48 mm.
c) Tensiunea normală pe suprafața de contact dintre fundaţia de
beton şi teren va fi:
F G1 G2 G3 400 103 1700,78 653 11000
ef 0,397 MPa.
A3ef 1040400
Se observă că ef a4 = 0,5 MPa.
a) b)
Fig. 2.15
b) Sisteme static nedeterminate interior, la care necunoscutele sunt
date de prezenţa contururilor închise, deci necunoscutele sunt forţele
interioare (eforturile) din bare.
Sistemul plan din Fig. 2.16 aflat în echilibru sub acţiunea încărcărilor,
(fără reazeme), cu un contur închis, (1contur închis x 3 eforturi = 3
necunoscute) şi cu 1 articulaţie (1 articulaţie în plan introduce în plus 1
ecuaţie de echilibru static) conduce la următorul bilanț: 3 eforturi - 1
articulaţie = 2. Avem deci un sistem static nedeterminat interior, cu gradul
de nedeterminare statică 2. Întrucât articulaţia plană nu transmite moment
(ΣMarticulaţie=0), la secţionarea cadrului în dreptul articulaţiei se introduc
numai două necunoscute, forţa axială şi forța tăietoare.
Fig. 2.16
Fig. 2.17
Fig. 2.18
2 N1 cos N 2 F . (2.49)
Sistemul fiind simplu static nedeterminat (interior), pentru rezolvarea lui
este necesară încă o ecuaţie de deformaţii. Condiţia pe baza căreia se
stabileşte ecuaţia de deformaţii rezultă din faptul că sub acţiunea sarcinii F,
nodul O se deplasează pe suportul forţei până în punctul O1. Deformaţiile
fiind mici, se poate considera că unghiul nu se schimbă, astfel că ecuația
de deformaţii este:
l1 l2 cos , (2.50)
care după înlocuire, devine:
N1 N2
. (2.51)
E1 A1 cos E2 A2
Rezolvând sistemul format din relaţiile (2.49) şi (2.51), rezultă
eforturile din bare:
F F
N1 ; N2 . (2.52)
E2 A2 E1 A1
2 cos 1 2 cos
3
E1 A1 cos 2 E2 A2
Se observă că eforturile în bare depind atât de înclinarea barelor
laterale cât şi de rigidităţile barelor (caracteristic problemelor static
nedeterminate).
Pentru dimensionarea barelor, se admite un anumit raport al
secţiunilor, se aleg materialele, rezultând un raport al rigidităţilor. Se
determină eforturile şi se dimensionează bara în care apare efortul maxim.
A
Din raportul inițial al ariilor, 1 n , se determină cealaltă secțiune, care
A2
apoi se verifică. Relațiile de dimensionare sunt:
N2
A2 nec ; A1 nec n A2 , (2.53)
2a
iar pentru verificare:
N N
1ef 1 1a ; 2 ef 2 2 a (2.54)
A1ef A2 ef
Fig. 2.21
Se consideră bara din figura 2.23, secţiunea barei fiind formată din
două materiale având module de elasticitate E1, E2 şi secţiunile A1, A2.
Ecuaţia de echilibru static are forma:
N1 N 2 F (2.74)
în care N1 și N2 reprezintă eforturile din cele două materiale.
Problema fiind simplu static nedeterminată pentru rezolvarea ei este
necesară o ecuație suplimentară de deformaţii de forma:
N1 l N2 l
l1 l2 sau (2.75)
E1 A1 E2 A2
Rezolvând sistemul de ecuaţii (2.74) şi (2.75) rezultă:
F F
N1 ; N2 . (2.76)
E2 A2 E1 A1
1 1
E1 A1 E2 A2
Tensiunile şi formulele de verificare corespunzătoare vor fi:
N N
1 1 1a ; 2 2 2 a (2.77)
A1 A2
Din punct de vedere economic, ideal ar fi ca în ambele materiale
tensiunile să fie egale cu rezistenţa admisibilă a fiecărui material, adică să
existe proporţiile:
1a 2a
(2.78)
E1 E2
Această condiţie nu este satisfăcută practic. Pentru dimensionare se
pot scrie relaţiile:
F F
A1 ; A2 . (2.79)
E2 A2 E1 A1
1a 1 2 a 1
E1 A1 E2 A2
Dimensionarea este posibilă dacă se admite un raport al secţiunilor. În
cazul stâlpilor de beton armat acest raport se notează cu A2 A1 şi
poartă numele de coeficient de armare. În cazul stâlpilor de beton armat
raportul are valoarea μ= (0,3 ÷ 3)%.
Înlocuind în relaţiile (2.79), raportul secţiunilor şi raportul modulelor
de elasticitate notat cu n E2 E1 , rezultă relaţiile de dimensionare:
F
A1 ; A2 A1 (2.80)
1a 1 n
Sarcina capabilă a stâlpului se determină cu relaţia :
Fcap 1a A1 1 n (2.81)
74 SOLICITĂRI AXIALE
EXEMPLUL 2.7
Bara cu secțiune compusă din Fig. 2.24 este formată dintr-un tronson din
oțel (EOL=200 GPa) cu diametrul 20 mm și două tronsoane din cupru
(ECu=101 GPa). Să se determine tensiunile din fiecare tronson al barei
datorat sarcinilor aplicate acesteia.
Rezolvare:
Fig. 2.24
N1 110,56 103
1 56,33 MPa
A1 50 2
4
N 39,44 103
2 2 125,60 MPa
A2 20 2
4
N 160,56 103
3 3 81,81 MPa
A3 50 2
4
EXEMPLUL 2.8
Trei bare elastice din oțel, paralele între ele, sunt articulate cu o bară de
rigiditate ridicată conform Fig. 2.25. Dacă forța aplicată asupra barei rigide
este F=1,5 kN să se determine tensiunile din barele elastice. Se cunosc ariile
secțiunii transversale ale barelor A1=A3=25 mm2 și A2=15 mm2.
Fig. 2.25
Rezolvare:
F 0;
y N1 N 2 N 3 F 0
M 0;
C N1 3l F 2l N 3 l 0 3N1 2 F N 3 0
Pentru ridicarea nedeterminării este necesară o ecuație de deformații.
Analizând modul de deformare al sistemului în ipoteza deformațiilor mici se
poate scrie o relație între deplasările barelor elastice. Aceasta rezultă din
asemănarea triunghiurilor ca fiind:
l2 l3 l 1
l1 l3 3l 3
Relația anterioară poate fi scrisă:
l 2l3
l2 1
3 3
Pe baza relației efort-deformație la solicitarea axială rezultă:
N2 l N1 l 2N3 l N N 2N3
sau 2 1
E A2 3E A1 3E A3 A2 3 A1 3 A3
În urma rezolvării sistemului de trei ecuații cu trei necunoscute se obțin
eforturile în barele elastice:
N1 1,055 kN; N 2 0,28 kN; N3 0,166 kN
Tensiunile în cele trei bare sunt:
N 1,055 10 3
1 1 42,2 M Pa
A1 25
N 2 0,28 10 3
2 18,66 M Pa
A2 15
N 3 0,166 10 3
3 6,64 M Pa
A3 25
EXEMPLUL 2.9
Bara din Fig. 2.26 este confecționată din trei tronsoane din materiale diferite
fiind fixată între doi pereți atunci când temperatura este T1=12°C. Să se
determine forța exercitată asupra pereților (considerați rigizi) atunci când
temperatura devine T2=18°C. Se cunosc caracteristicile materialelor și
secțiunile transversale ale tronsoanelor barei: E1=200 GPa, α1=12·10-6/°C
A1=200 mm2, E2=100 GPa, α2=21·10-6/°C, A2=450 mm2, respectiv E3=120
GPa, α3=17·10-6/°C A3=515 mm2.
REZISTENȚA MATERIALELOR 77
Fig. 2.26
Rezolvare:
H 1,35 10 5 mm
Egalând cele două expresii rezultă reacțiunea: H 4,21 kN
EXEMPLUL 2.10
Stâlpul din Fig. 2.27 este confecționat din beton de înaltă rezistență cu
diametrul de 100 mm și armat cu șase tije din oțel cu diametrul de 20 mm
fiecare. Dacă acesta este supus unei forțe de compresiune axiale de 130 kN
să se determine tensiunile din beton și tije. Se cunosc EBeton=25 GPa,
EOL=200 GPa.
Rezolvare:
78 SOLICITĂRI AXIALE
Fig. 2.28
dU d U s dV . (2.87)
Energia de deformație totală se obține prin integrarea energiei
elementare pe volumul V al piesei:
2
U d dU d U s dV dV . (2.88)
2E
În cazul unei stări omogene de tensiuni (de exemplu, la barele de
secțiune constantă solicitate la întindere sau la compresiune), tensiunea este
constantă în întreg volumul piesei, putându-se scoate în faţa integralei.
Expresia (2.88) devine:
2 2 V 2 Al
2E
Ud dV (2.89)
2E 2E
Energia de deformare va fi egală cu lucrul mecanic al forţelor
exterioare, dacă se neglijează pierderile prin forţe de frecare. În expresia
F l
(2.89) se fac înlocuirile F = ·A şi l , rezultând:
EA
F l
Ud Le , (2.90)
2
expresie identică cu (2.83).
În cazul în care solicitarea se produce
numai în domeniul elastic, (Fig. 2.30),
se acumulează în bară numai
componenta elastică a energiei, ceea ce
face ca bara să se comporte la fel ca un
arc elastic. În cazul în care materialul
este solicitat până la limita de
proporţionalitate, σp, energia de
deformaţie specifică se numeşte modul
Fig. 2.30 de rezilienţă, Ur, calculându-se cu
relația:
p2
Ur (2.91)
2E
Modulul de rezilienţă al materialului reprezintă aria cuprinsă sub curba
caracteristică până la limita de proporţionalitate. De exemplu, pentru un
material cu σp=200 MPa, şi E= 2.105 MPa, rezultă că modulul de rezilienţă
este Ur=0,1 MPa.
Rezilienţa reprezintă capacitatea materialelor de a absorbi energia în
domeniul elastic. Tenacitatea este o altă proprietate importată a
materialului, care reprezintă capacitatea materialelor de a absorbi energia de
deformaţie fără a se producă ruperea. Se defineşte modulul de tenacitate, Ut,
82 SOLICITĂRI AXIALE
Fig. 2.32
REZISTENȚA MATERIALELOR 83
2 2 (2.97)
x cos sin x sin 2
2
Se observă că:
tensiunea normală σ este maximă în secțiunea normală (α=0) și este
nulă pe o secțiune paralelă cu axa barei (α=90º);
tensiunea tangențială τ este nulă în secțiunea normală (α=0) și pe cea
longitudinală (α=90º), fiind maximă în secțiunea înclinată cu α=45º.
Tensiunile normale devin maxime sau minime pentru valori care anulează
derivata:
d
x sin 2 0 → 0 respectiv 0 (2.98)
d(2 ) 2
Se poate concluziona că în planele în care tensiunea normală σ este
maximă tensiunea tangențială τ este nulă.
În mod similar se obține:
d
x cos 2 0 → , (2.99)
d(2 ) 2 4
ceea ce înseamnă că tensiunea tangenţială τ este maximă la 45º faţă de
direcţiile faţă de care tensiunea normală σ este maximă
Dacă se consideră un element infinitezimal detaşat în jurul unui punct
în care se analizează starea de tensiune, Fig. 2.33, se constată că pentru o
secţiune înclinată cu 45º, tensiunea normală este egală cu tensiunea
tangenţială maximă:
84 SOLICITĂRI AXIALE
x F
max (2.100)
2 2A
Ridicând la pătrat și adunând cele două relații se elimină α, obținîndu-se
locul geometric de forma:
x x
2 2
,
2
(2.101)
2 2
care reprezintă un cerc cu centru de coordonate C x , 0 și rază R x .
2 2
Fig. 2.33
Fig. 2.34
Firele flexibile fac parte din categoria pieselor lungi, elementele geometrice
caracteristice ale acestora fiind axa longitudinală şi secţiunea transversală.
Datorită dimensiunilor transversale foarte mici în comparaţie cu lungimea
lor, firele nu pot prelua decât eforturi de întindere. Suspendate între două
puncte, sub acţiunea greutăţii proprii şi a unor sarcini accidentale (acţiunea
vântului, a gheţii sau a poleiului, etc.), firele iau o formă de echilibru,
denumită curbă funiculară.
86 SOLICITĂRI AXIALE
Se consideră că
sarcina care acţionează
asupra firelor este
uniform repartizată pe
lungimea firului. Pentru
determinarea eforturilor
ce iau naştere într-un fir
de lungime s, montat
între doi stâlpi cu
deschiderea l asupra
căruia acţionează greu-
tatea proprie (Fig. 2.35),
se aplică metoda
secţiunilor. Se izolează
un element de lungime
elementară, ds conside-
rat a fi în echilibru sub
acțiunea sarcinilor
Fig. 2.35 exterioare și a eforturilor
interioare. În secţiunile
de capăt ale elementului acționează eforturile normale la secţiunile
respective N1 şi N2. Eforturile sunt deci orientate după tangentele la curba
firului în acele puncte, unghiurile pe care le fac cu orizontala fiind φ şi
respectiv d .
Firele perfect flexibile şi inextensibile, sub efectul forţelor cuprinse
într-un plan vertical, iau forma curbei funiculare denumită lănţişor. Când
săgeata curbei funiculare este relativ mică, pentru l < 500 m (cazul liniilor
de telecomunicaţii şi de transport de energie electrică), lănţişorul poate fi
asimilat cu o parabolă. Pentru a obţine ecuaţia acesteia, se admite că
elementul de fir are pe proiecţia orizontală, dx, aceeaşi greutate pe unitatea
de lungime, p, iar greutatea sa pe unitatea de lungime ds este q:
dx
q ds p dx sau q p p cos . (2.102)
ds
REZISTENȚA MATERIALELOR 87
qx 2
y (2.108)
2H
În cazul firului având capetele suspendate la acelaşi nivel, săgeata
maximă se obţine pentru x = l/2, rezultând:
ql 2
ymax f (2.109)
8H
Din ultima relaţie se poate calcula şi forţa orizontală de întindere a
firului corespunzătoare unei săgeţi date:
ql 2
H (2.110)
8f
La firele bine întinse s-a presupus = 0 şi rezultă H = N, adică
efortul de întindere este constant în lungul firului. Verificarea firului se
poate face cu relaţia:
H
ef a. (2.111)
A
l
2
1 p2 2 1 p2 3 2
l
1 q 2l 3
s 1 x
dx
x x
l l , (2.114)
l 2 H2 2 3H 2 2
24 H 2
2
sau funcție de săgeata f
8 f 2
s l 1 . (2.115)
3 l
2
ql 2 q 2hH
f l . (2.118)
8H 8H ql
În cazul firelor cu punctele de suspensie denivelate, se calculează şi o
săgeată aparentă fa în punctul de abscisă x0 în care tangenta la parabolă este
paralelă cu coarda AB (Fig. 2.38). Din figură se observă că se poate scrie:
h dy qx
tg 0 Pe de altă parte, tg0 y' 0 Egalând cele două
l dx H
expresii ale lui tg0, se obţine:
Hh l l
x0 x1 x2 (2.119)
ql 2 2
Rezultă că punctul C se află la mijlocul deschiderii.
Săgeata aparentă fa se
poate calcula din
expresia:
fa = yB – yC – DE.
Din asemănarea tri-
unghiurilor ABF şi BDE
rezultă că DE = h/2.
Din ecuaţia parabolei,
rezultă:
2
q 2 Hh
yB 1 ;
8H q
2
q Hh
yC ,
2 H q
Fig. 2.38 deci săgeata aparentă va
fi:
2 2
q 2 Hh p Hh h ql 2
fa 1 (2.120)
8H q 2H q 2 8H
Expresia săgeţii virtuale (2.118) se poate exprima şi în funcţie de
expresia săgeţii aparente:
2
h
f f a 1 (2.121)
4 fa
Atât săgeata virtuală cât şi cea aparentă se măsoară, respectiv, în
punctele O şi C pe verticală.
REZISTENȚA MATERIALELOR 91
în care toate mărimile, cu excepţia lui H1, sunt cunoscute. Această ecuaţie
de gradul trei în H1 are o singură rădăcină reală, care va reprezenta forţa de
întindere necesară la montaj. Această forţă se poate măsura simplu, cu
ajutorul unui dinamometru.
Ecuaţia de mai sus se poate pune şi sub alte forme, exprimând-o în
funcţie de tensiuni sau de săgeţi. Astfel, înlocuind valorile q1=1·A, q2=2·A,
H1 = 1∙ A, H2 = 2∙ A, rezultă ecuaţia de gradul trei în tensiuni:
1 l 2 E
1 E 2 (T1 T2 ) 2 12 (l 1 )2 0.
3
(2.126)
24 2 E
24
Înlocuind în relația (2.126) σ2 cu rezistența admisibilă a materialului
din care este confecționat firul σa, rezultă valoarea tensiunii în fir la montaj,
astfel că la temperatura minimă T2 în fir să nu se depășească valoarea
admisibilă a tensiunii.
Pentru a obţine ecuaţia în săgeţi, se înlocuiesc forţele de întindere cu
q l2 q l2
expresiile corespunzătoare, H 1 1 şi H 2 2 , rezultând:
8 f1 8 f2
3 3 2l 4 3 1l 4
f13 f 22 l 2 (T1 T2 )
1 f 0. (2.127)
8 64 Ef 2 64 E
Ecuaţiile au fost rezolvate pentru diferite valori care apar în practică şi
s-au întocmit tabele în care se pot găsi mărimile H1, 1 sau f1 în funcţie de
deschideri, secţiuni, materiale şi temperaturi de montaj. Standardele
privitoare la calculul de rezistenţă mecanică a liniilor aeriene de
telecomunicaţii, prevăd următoarele situaţii periculoase de calcul:
1) T2 = -30°C, când firul se consideră încărcat numai cu greutatea
proprie, deci q1 = q2;
2) T2 = -5°C, când firul se consideră încărcat pe lângă greutatea
proprie q1 şi cu un strat de polei cu grosimea radială de 12 mm şi supus unui
vânt având forţa de 200 N/m2. Mărimea lui q2 se obţine compunând
geometric greutatea proprie a firului şi poleiului (sarcină verticală) cu forţa
vântului (sarcină orizontală);
3) la T2 = 40°C se calculează săgeata maximă f, verificându-se dacă se
respectă distanţa verticală admisă de la punctul cel mai de jos al firului la
sol. Se va adopta o valoare corespunzătoare pentru lungimea stâlpilor de
susţinere.
REZISTENȚA MATERIALELOR 93
PROBLEME
Fig. 2.39
P.2.2. Să se determine tensiunea normală maximă care apare în bara din Fig.
2.40 dacă aceasta este supusă unei forțe de întindere F=10 kN.
Fig. 2.40
R: σmax=245 MPa
Fig. 2.41
P.2.4. Două bare din același material sunt conectate ca în Fig. 2.42. Dacă
aria secțiunii transversale a tronsonului (1) este A și a tronsonului (2) 2·A să
se calculeze reacțiunile din reazemele B și D dacă asupra barelor acționează
forța axială F în zona de îmbinare C.
Fig. 2.42
R: HB=F/3; HD=2F/3
P.2.5. Dacă rostul dintre capătul C al barei din figură și peretele D are
valoarea inițială de 0,15 mm să se determine reacțiunile din reazemele A și
D când valoarea forței aplicate este F=200 kN. Ansamblul de bare este
confecționat din oțel cu E=200 GPa.
Fig. 2.43
P.2.6. Sistemul de bare din Fig. 2.44 este confecționat din bare din oțel AD,
BE și CF având secțiunea transversală A=450 mm2. Să se determine
tensiunile normale din fiecare bară considerând că grinda rigidă de care sunt
articulate este solicitată de forțele prezentate în figură.
Fig. 2.44
P.2.7. Stâlpul din beton din figură este armat cu 6 fire din oțel beton având
fiecare diametrul de 20 mm. Să se determine tensiunile din beton și oțel
dacă stâlpul este supus acțiunii unei forțe de compresiune de 900 kN. Se
cunosc Eoțel=200 GPa și Ebeton=25 GPa.
Fig. 2.45
R: σbeton=8,42 MPa; σoțel=67,3 MPa.
96 SOLICITĂRI AXIALE
P.2.8. O bară din oțel cu diametrul de 50 mm (Fig. 2.46) este fixată între
suporții rigizi A și B la temperatura T1=50°C. Să se determine valoarea
forței F care trebuie aplicată inelului C situat la mijlocul barei astfel încât la
temperatura T2=30°C reacțiunea din reazemul B să fie nulă.
Fig. 2.46
R: F=188 kN.
P.2.9. Bara B confecționată din oțel este introdusă într-o țeavă din alamă A.
Ambele bare au capetele rezemate de suprafețe rigide. Dacă asupra lor se
aplică o forță de 22 kN prin intermediul capătului rigid să se determine
diametrul d necesar al barei pentru ca forța aplicată să se distribuie egal pe
cele două elemente A și B. Se cunosc EOL=210 GPa, EAlama=146 GPa,
diametrul exterior al țevii 16 mm și grosimea peretelui 2 mm.
Fig. 2.47
R: d=8,82 mm
SOLICITĂRI LA FORFECARE.
CALCULUL ÎMBINĂRILOR
T
T dA A sau , (3.1)
A A
unde A este aria secțiunii transversale a piesei, iar T = F este forţa tăietoare.
Prin folosirea relaţiei (3.1) pot fi rezolvate problemele fundamentale
ale rezistenței materialelor la forfecare:
a) Problema de dimensionare prin care se determină aria secţiunii
transversale a piesei;
T
Anec , (3.2)
a
unde a este rezistenţa admisibilă la forfecare a materialului.
b) Problema de verificare :
T
ef a , (3.3)
Aef
c) Problema determinării capacității de încărcare (forţei tăietoare
capabile):
Tcap = Aef ∙a (3.4)
Pentru o mare categorie de materiale a 0,8 a , unde a reprezintă
tensiunea tangențială admisibilă iar a tensiunea normală admisibilă.
G (3.5)
unde G este modulul de elasticitate
transversal. Relația (3.5) reprezintă legea
lui Hooke pentru solicitarea de forfecare
pură.
Înlocuind această relație în expresia
lunecării absolute, h, se obține:
e
h e tg e , (3.6)
G
sau, în funcție de forţa tăietoare,
Te
h . (3.7)
GA
Relația (3.7) este asemănătoare celei de
la solicitări axiale. Produsul GA, dintre
modulul de elasticitate transversal şi aria
secțiunii transversale, se numeşte modul
de rigiditate la forfecare. În general,
deformaţia în cazul solicitărilor la
Fig. 3.2 forfecare nu prezintă interes practic.
EXEMPLUL 3.1
Să se calculeze forța necesară pentru stanțarea inelului din tablă (Fig. 3.3)
având grosimea constantă h și cunoscând rezistența la forfecare τr a tablei.
Rezolvare:
Fig. 3.4
Fig. 3.5
EXEMPLUL 3.2
Fig. 3.6
Rezolvare:
F 200000
f 33,33 MPa a
A f 2 50 60
strivire:
F 200 000
ef str 133,33 MPa a str
Astr 25 60
Pana (2) se verifică la:
forfecare (se ține cont de existența a două secțiuni de forfecare):
F 200 000
ef 100 MPa a
A 2 25 40
strivire cu placa:
F 200 000
ef str 80 MPa a str
Astr 160 60 25
REZISTENȚA MATERIALELOR 105
Fig. 3.7
Fig. 3.8
Fig. 3.9
EXEMPLUL 3.3
Fig. 3.10
Rezolvare:
EXEMPLUL 3.4
Fig. 3.11
Rezolvare:
EXEMPLUL 3.5
Fig. 3.12
Rezolvare:
M=F·e=225·50·103=11,25·106 N·mm.
Forțele tăietoare care acționează asupra șuruburilor 1,2,5 și 6 datorită
cuplului F·e sunt:
F e 11,25 10 6
F1c F2c F5c F6c 6 r1 90,2 28 103 N 28 kN
4 90,2 2 50
2 2
rn2n 1
r 2 4 90,2 2 50
2 2
n
n 1
Fig. 3.13
REZISTENȚA MATERIALELOR 113
Îmbinările prin sudură cap la cap (Fig. 3.14) sunt solicitate la întindere (sau
la compresiune). Tensiunea normală , în cordon se calculează cu relaţia:
F F
s as (3.33)
a l s a b 2a
în care:
ls = b – 2a reprezintă lungimea cordonului de sudură, micşorată faţă de
lăţimea b cu 2a, din cauza calităţii necorespunzătoare a sudurii la capete
(se elimină zona de amorsare și dezamorsare a arcului de sudare);
a = h este înălţimea cordonului de sudură. De regulă în calcule nu se
consideră depășirea de sudură chiar dacă sudura depășește grosimea
tablei sau dacă secțiunea sudurii este convexă.
REZISTENȚA MATERIALELOR 115
Fig. 3.17
F1 F (b e)
1s as ;
l1s a b l1s a
(3.41)
F2 Fe
2s as ,
l2 s a b l2 s a
EXEMPLUL 3.6
Două țevi din oţel OLT35, solicitate axial, se îmbină prin sudură cap la cap,
în două variante, conform Fig. 3.18. Se cere să se determine forţa capabilă
pe care o poate prelua asamblarea, în cele două variante de sudare. Se
cunoaște rezistența admisibilă a materialului țevilor a=150 MPa.
Fig. 3.18
Rezolvare:
EXEMPLUL 3.7
Fig. 3.18
Rezolvare:
Barele din profil cornier sunt solicitate axial de către forţa F, prin urmare,
pentru dimensionare se utilizează relația (2.1). Valoarea obținută se
majorează de obicei cu 15% pentru a ţine seama de slăbirea secţiunii prin
găurile de nit.
F 280 10 3
Anec 1,15 1,15 2 146, 6 mm 2
a 150
Unui profil îi revine secţiunea A1nec A 2 1073,3 mm 2 , din Anexe
se alege profilul cornier cu aripi egale L80x80x8, pentru care corespunde
A1ef = 1230 mm2; s = 8 mm; b = 80 mm; e = 22,6 mm.
REZISTENȚA MATERIALELOR 119
h
Grosimea guseului (placa suport) se alege h1 = 10 mm. h1 .
0,6... 0,8
Diametrul găurii de nit se calculează cu formula lui Bach (3.21):
2 0,8 10
d nec 7 hm 2...4 ; hm 8,66 mm
3
d nec 20,59 2....4 ; d ef 18 mm; d1 d ef 1 19 mm
Verificarea secţiunii slăbite:
F F 280000
ef 129,87 MPa a
Anet 2 A1ef h d1 2 1230 8 19
Forţa capabilă la forfecare şi la strivire pentru un nit se calculează cu
relaţiile (3.20) respectiv (3.21):
d ef 2 18 2
F1 f i af 2 120 61072, 56 N
4 4
F1str d ef hmin a str 18 10 300 54000 N
Numărul minim de nituri necesare:
F 280000
nnec 1,2 1,2 6,22 ;
F1 min 54000
nef 7 nituri.
Fig. 3.20
F 280000
A1nec 933,3 mm 2
2 a 2 150
Din Anexe se alege profilul cornier L70x70x7, pentru care corespunde:
A1=940 mm2, b=70 mm, h=7 mm, e=19,7 mm. Grosimea guseului se alege
h1 = 10 mm.
Forţele F1 şi F2 preluate de cordoanele de sudură se determină din
condiţiile de echilibru static (3.37):
F
F1 F2
2
F1 e F2 b e
Rezultă:
F b e 280000 70 19,7
F1 100600 N
2 b 2 70
F e 280000 19,7
F2 39400 N
2 b 2 70
Dimensionarea cordoanelor de sudură constă în determinarea
lungimilor acestora din condiţia de rezistenţă la forfecare (3.38 şi 3.39).
Lungimile cordoanelor de sudură vor fi:
F 100600
l1 1 2a 2 0, 7 7 223,66 224 mm
a as 0,7 7 96
F 39400
l 2 2 2a 2 0, 7 7 93,55 94 mm
a as 0,7 7 96
EXEMPLUL 3.8
Rezolvare:
REZISTENȚA MATERIALELOR 121
Fig. 3.21
PROBLEME
P.3.1. Două bare din lemn sunt solicitate la tracțiune prin intermediul unei
îmbinări de tipul celei prezentate în Fig. 3.22. Se cere să se dimensioneze
elementele îmbinării dacă se cunosc: τa=1 MPa, σastr=10 MPa, F=60 KN.
Fig. 3.22
Fig. 3.23
Fig. 3.24
Fig. 3.25
R: a=4,62 mm
Fig. 3.26
P.3.6. Un levier special este utilizat pentru rotirea unui arbore de secțiune
circulară prin intermediul unei pene longitudinale ca în Fig. 3.27. Arborele
are diametrul d, iar pana are secțiune pătrată cu latura b, lungimea ei fiind c.
Înălțimea canalului de pana este b/2. Să se determine formula de calcul a
tensiunii tangențiale
atunci când asupra
levierului acționează
forța F situată la
distanța l față de
centrul arborelui.
6 Fl
R:
bc(2d b)
Fig. 3.27
CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE
SECȚIUNILOR PLANE
4.1. DEFINIȚII
a) b)
Fig. 4.1
a) MOMENTE STATICE
centrul de greutate este nul. Deci momentele statice sunt nule în raport cu
axele de simetrie.
Poziția centrului de greutate al secțiunii, în raport cu sistemul de axe
ales, zOy, este dat de relațiile:
zc A
z dA ; y A y dA (4.3)
c
dA dA
A A
În cazul unei secțiuni compuse din mai multe secțiuni simple, pentru
care se cunosc ariile și pozițiile centrelor de greutate în raport cu sistemele
de axe proprii, relațiile (4.3), devin:
n n
z
i 1
i Ai y
i 1
i Ai
zC n
; yC n
(4.4)
A
i 1
i A i 1
i
b) MOMENTE DE INERŢIE
Momentele de inerţie pot fi: momente de inerţie axiale sau ecuatoriale (faţă
de o axă), momente de inerţie centrifugale (faţă de două axe) și momente de
inerţie polare (faţă de un punct).
Prin definiţie momentele de inerţie axiale ale unei suprafeţe A faţă
de o axă z, respectiv y (Fig. 4.2), se exprimă prin relaţiile:
I z y 2 dA
A
(4.5)
I y z 2 dA
A
Dacă sistemul de axe trece prin centrul de greutate al suprafeţei
momentele de inerţie în raport cu această axă se numesc momente de inerţie
centrale. Momentele de inerție axiale sunt mărimi pozitive. Ele nu sunt
niciodată nule, numai dacă suprafața este nulă.
Momentul de inerţie centrifugal al unei suprafeţe plane se defineşte
prin relaţia:
I zy z y dA (4.6)
A
Funcţie de semnul lui z şi y ele pot fi pozitive, negative sau nule.
Momentul de inerţie centrifugal este nul când, cel puţin una din axele z sau y
este axă de simetrie a suprafeţei.
128 CARACTERISTICI GEOMETRICE
c) RAZĂ DE INERŢIE
d) MODUL DE REZISTENŢĂ
Primul termen
A
y 2 dA reprezintă momentul de inerţie Iz,
A
y dA
reprezintă momentul static al suprafeţei A în raport cu axa Oz, iar ultimul
termen b 2 dA b 2 A . Ţinând seama de acestea, Iz1 devine:
A
I z1 I z 2 b S z b 2 A (4.13)
În mod analog se poate exprima momentul de inerție axial Iy1:
I y1 z12 dA z a dA y 2 dA 2a y dA a 2 dA
2
A A A A A (4.14)
I y 2a S y a A 2
130 CARACTERISTICI GEOMETRICE
I z1 I zCi y Ci Ai
2
i 1
n
I y1 I yCi z Ci Ai
2
(4.17)
i 1
n
I z1 y1 I zyCi y Ci z Ci Ai
i 1
y cos z sin
2
I z1 y1 dA dA y 2 cos 2 dA
2
A A A
2 I zy sin cos
I y1 z12 dA ( z cos y sin ) 2 cos 2 z 2 dA sin 2 y 2 dA
A A A A
A A A
Iz Iy Iz Iy
I z1 cos 2 I zy sin 2
2 2
Iz Iy Iz Iy
I y1 cos 2 I zy sin 2 (4.20)
2 2
Iz Iy
I z1 y1 sin 2 I zy cos 2
2
Însumând primele două relaţii (4.20) se obţine:
I z1 I y1 I z I y I p , (4.21)
adică, suma momentelor de inerţie în raport cu axe ortogonale concurente nu
se schimbă prin rotirea acestora în jurul originii lor, fiind egală cu momentul
de inerţie polar. Această sumă poartă numele de invariantul momentelor de
inerţie.
diferă între ele cu 180°, respectiv două valori a lui a lui α, (α şi α + 90°),
reprezentând direcţiile principale.
Pentru a afla valorile momentelor de inerție principale se calculează
sin 2 și cos 2 din relația (4.22) și se înlocuiesc în prima dintre formulele
(4.20):
tg 2 2 I zy
sin 2
1 tg 2 2 I z I y 2 4 I zy2
1 Iz Iy
cos 2
1 tg 2 2 I z I y 4 I zy2
2
Iz Iy Iz Iy Iz Iy 2 I zy2
I1, 2
2 2 I z I y 4 I zy
2 2
I z I y 4 I zy2
2
I I I I
2 2
I z1 z y I z21 y1 z y I zy2 , (4.25)
2 2
care reprezintă ecuaţia unui cerc având raza
R
1
I z I y 2 4 I zy2 ,
2
şi centrul în punctele de
I I
coordonate C z y , 0 .
2
Construcţia cercului se face
analog cu construcţia
prezentată în capitolul 2
paragraful §2.7 şi poate fi
urmărită în Fig. 4.5.
Se cunosc Iz, Iy și Izy
și, din intersecțiile cercului
cu axa absciselor, rezultă
momentele de inerție
Fig. 4.6 principale I1 și I2.
a) DREPTUNGHI
h
2
b3h
I y z dA z b dz
2 2
(4.27)
A
h 12
2
Din cauza simetriei, față de axele Oy si Oz, momentul de inerție centrifugal
este nul : Izy=0.
Pentru suprafaţa dreptunghiulară modulele de rezistenţă se determină
luându-se în considerare valoarea momentelor de inerţie date de relaţiile
(4.26) şi (4.27), care se introduc în relaţiile (4.10).
Rezultă:
bh 3 b3h
bh 2 b2h
W z 12 ; W y 12 (4.28)
h 6 b 6
2 2
b) TRIUNGHI
h bh bh 3
Înlocuind, yC ; A şi I z , rezultă :
3 2 12
2
bh 3 h bh bh 3
Iz (4.30)
12 3 2 36
c) CERC
d) SUPRAFAŢĂ INELARĂ
Fig. 4.11
zi Ai
i 1
y
i 1
i Ai
zC n
; yC n
A
i 1
i A i 1
i
n
Z I zCi yCi Ai
2
I
i 1
n
I Y I yCi zCi Ai
2
i 1
n
I ZY I zyCi yCi zCi Ai
i 1
EXEMPLUL 4.1
Rezolvare:
z
i 1
i Ai
zC n
0
A
i 1
i
y
i 1
i Ai
3a 6a 2 7 a 6a 2 60a 3
yC 5a
n
6a 2 6a 2 12a 2
A i 1
i
Tab. 4.1.2
a secțiunii i
Secțiunea i
Distanța de
Distanța de
Momentul
Momentul
la axa Y la
la axa Z la
de inerție
de inerție
Aria Ai
axa yCi
axa zCi
axial
axial
IyCi
IzCi
a 6a a 3 6a
3
1 6a2 0 -2a 18a 4 0,5a 4
12 12
2 6a2 0 2a
3a 2a
3
2a 4
3a 3 2a 4,5a 4
12 12
i 1
n
I Y I yCi zC2i Ai 0,5a 4 4,5a 4 5a 4
i 1
REZISTENȚA MATERIALELOR 141
EXEMPLUL 4.2
Fig. 4.13
Rezolvare:
Tab. 4.2.1
Distanța de la axa Distanța de la axa Aria secțiunii i
Secțiunea i
z la axa zCi [mm] y la axa yCi [mm] Ai [mm2]
1 40 10 40·20 = 800
2 10 40 80·20 = 1600
3 30 70 20·20 = 400
z
i 1
i Ai
40 800 10 1600 30 400
zC 21, 43 mm ;
n
800 1600 400
A
i 1
i
y i 1
i Ai
10 800 40 1600 70 400
yC 35, 71 mm
n
800 1600 400
Ai 1
i
Tab. 4.2.2
a secțiunii i
Distanța de
Distanța de
Secțiunea i
la axa Y la
la axa Z la
Momentul
Momentul
de inerție
de inerție
Aria Ai
axa yCi
axa zCi
axial
axial
IyCi
IzCi
40 203 403 20
1 800 18,57 -25,71 26 666,6 106666,6
12 12
20 80 3 203 80
2 1600 -11,43 4,29 853 333,3 53333,3
12 12
20 20 3 203 20
3 400 8,57 34,29 13 333,3 13 333,3
12 12
3
I Z I zCi yC2i Ai 26 666,6 25, 71 800 843 333,3 4,29 1600
2 2
i 1
n
I Y I yCi zC2i Ai 106666,6 18,57 800 53333,3 11,43 1600
2 2
i 1
EXEMPLUL 4.3
Să se calculeze momentele de
inerție faţă de axele z, zC, z2 şi z3
indicate de desen, pentru secțiunea
în formă de semicerc din Fig. 4.14.
Rezolvare:
Din motive de simetrie,
1 d 4
Iz Iy (jumătate din
Fig. 4.14 2 64
momentele de inerție ale cercului)
144 CARACTERISTICI GEOMETRICE
2
şi Izy = 0, iar conform relaţiei (4.17): I zC I z OC A, în care A reprezintă
aria secţiunii. Rezultă:
d 4 2d d 2
2
1 4
I zC d 0,00686 d ,
4
128
2 2
cos sin
128
Pentru momentul I z 3 , conform (4.17), rezultă:
d4 d
2
2d
2
2
I z3 I z2 OC cos A cos
128 3 8
d4 d4
cos 2 .
128 18
EXEMPLUL 4.4
Rezolvare:
z
i 1
i Ai
20,1 32,2 10 2 50 13,5 10 2
zC 0,61 mm ;
n
32,2 10 2 13,5 10 2
A
i 1
i
y i 1
i Ai
100 32,2 10 2 184,5 13,5 10 2
yC 124, 96 mm
n
32,2 10 2 13,5 10 2
A
i 1
i
i 1
n
IY I yCi zC2i Ai 148 104 20,71 32,2 102 205 104
2
i 1
3
I ZY I zyCi yCi zCi Ai 20,71 24,96 32,2 102 49,39 59,54
i 1
2 I ZY 566,4 10 4
tg 2 0,315
I Z IY 2618,5 820,4 10 4
2 17 29 8 44 30
Momentele de inerţie principale se calculează cu relaţia (4.24):
I I
I Z IY 2 4 I ZY2 2618,5 820,4 10
4
1
I1, 2 Z Y
2 2 2
1
2618,5 820,42 108 4 566,42 108 1719,45 10 4
2
1075,3 10 4
Rezultă:
I1 2794,75 104 mm4 ; I 2 644,15 104 mm4
PROBLEME
R: yc=29,24 mm R: yc=53,6 mm
IzC=I2=1,0010·106 mm4; IzC=I1=7144200 mm4;
IyC=I1=1,2498·106 mm4 IyC=I2=2034300 mm4
R: yC=120 mm R: yC=80 mm
IzC=I1= 79640000mm4 IzC=15520751 mm4 ; IyC=4383407 mm4
IyC=I2=25920000 mm4 IzyC= 6185401 mm4 ; I1=18274897 mm4;
I2=1629261 mm4; α1=22,83°; α2=112,83°
148 CARACTERISTICI GEOMETRICE
R: yc=158 mm R: yc=100 mm
IzC=I1=208166464 mm4 IzC=23137000 mm4 IyC=6591600 mm4
IyC=I2=31510000 mm4 I1=26700000 mm4; I2=3028500 mm4
α1=22,83°; α2=112,83°
Fig. 4.24
R: IzC=I2=1544,2 cm4
IyC=I1=2706,2 cm4
ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE
al barei, adică conține una dintre axele principale de inerție ale secțiunilor
transversale ale barei. Ca urmare a acestei simplificări (Fig.5.1) forța
tăietoare este orientată după axa principală care determină planul forțelor iar
pe a doua axă principală se află momentul încovoietor.
În cazul în care vectorul moment încovoietor este dirijat după a doua
axă centrală principală de inerție a secțiunii, grinda este solicitată la
încovoiere simplă. Dacă
în secțiunea grinzii iau
naștere numai momente
încovoietoare, se spune
că grinda este solicitată
la încovoiere pură.
Exemple de piese
solicitate la încovoiere
sunt: arborii de
transmisie, osiile
vagoanelor de cale
ferată, arcurile în foi,
grinzile podurilor de
cale ferată sau rutiere
etc.
Grinzile sunt clasificate
de regulă după modul
lor de rezemare. Câteva
tipuri uzuale de grinzi
sunt prezentate în Fig.
5.2. Pentru a fixa o
grindă, deci a anula cele
trei grade de libertate în
plan, sunt necesare fie o
articulaţie şi un reazem
simplu fie o încastrare.
În primul caz sunt
grinzile simplu
Fig. 5.2 rezemate (Fig. 5.2.a)
sau cu console (Fig.
5.2.c) iar în al doilea caz se încadrează grinzile încastrate (Fig. 5.2.b).
Lungimea l se este cunoscută ca deschiderea grinzii.
La grinzile prezentate în Fig. 5.2 calculul reacțiunilor se poate face
utilizând ecuațiile de echilibru static, grinzile fiind static determinate. Odată
cu introducerea unor reazeme suplimentare (Fig. 5.3), numărul
REZISTENȚA MATERIALELOR 151
Fxi 0;
i 1
Fyi 0;
i 1
M
i =1
(1)i 0. (5.1)
Suma proiecţiilor tuturor forţelor pe axele Ox, să fie nulă, iar suma
momentelor tuturor forţelor exterioare în raport cu două puncte din
plan (de regulă, reazemele 1 şi 2) să fie nulă:
REZISTENȚA MATERIALELOR 153
n n n
F
i 1
xi 0; M
i 1
(1) i 0; M
i =1
(2)i 0. (5.2)
M (1)i 0;
i 1
M (2)i 0
i =1
Mi =1
(3)i 0. (5.3)
EXEMPLUL 5.1
Rezolvare:
greutate. Grinda este static determinată; cele trei reacțiuni din reazeme se
determină folosind relațiile (5.2).
Ecuația de proiecții pe
axa grinzii este:
Fx 0 ;
H1 F1 cos 0,
de unde rezultă:
H1 F1 cos .
Din ecuația de momente
faţă de reazemul 2, se
obține:
a
M ( 2) 0 V1 l q a l F1 sin b 0,
2
de unde rezultă:
1 a
V1 qa l F1 sin b)
l 2
Scriind ecuaţia de momente faţă de reazemul 1:
M (1) 0 V2 l q a F1 sin l b 0,
a
2
rezultă:
1 a
V2 qa F1 sin l b
l 2
Ecuaţia de proiecţii pe verticală:
Fy 0 ; V1 V2 F1 sin qa 0,
poate fi utilizată pentru a se verifica dacă reacţiunile V1 şi V2 au fost corect
calculate.
EXEMPLUL 5.2
Rezolvare:
EXEMPLUL 5.3
Rezolvare:
F3 (l a) M
se obține: V2
l
Se poate verifica în ecuația de proiecții pe verticală că reacţiunile V1 şi V2 au
fost corect calculate.
EXEMPLUL 5.4
Pentru grinda articulată din Fig. 5.4 (grinda Gerber), static determinată, să
se calculeze reacțiunile în reazeme.
Rezolvare:
Fig. 5.6
REZISTENȚA MATERIALELOR 159
Pentru grinda din Fig.5.6 sunt indicate feţele unei asemenea secţiuni,
precum şi sensurile de referinţă ale eforturilor Nx, Ty şi Mz, pe cele două feţe
ale secţiunii. Astfel, pe faţa din dreapta, eforturile Nx, Ty şi Mz se calculează
pe baza forteţor exterioare din dreapta secţiunii, având sensurile de referinţă
spre stânga pentru Nx+, de jos în sus pentru Ty+ şi sensul orar pentru Mz+.
Dacă se notează cu FiHs componentele după normala la secţiune ale
tuturor forţelor care acţionează în stânga secţiunii respectiv cu FiHd în
dreapta secţiunii, efortul normal Nx în secţiunea x rezultă din relaţiile:
N x ( x) FiHs sau N x ( x) H 1 FiHd . (5.4)
Pe cele două fețe ale secțiunii, efortul normal Nx este luat cu semnul
plus (+), dacă tinde să lungească tronsonul pe care acţionează şi cu semnul
minus (-), dacă tinde să-l comprime (Fig.5.7).
Din relaţiile (5.4), (5.5) şi (5.6) rezultă că eforturile Nx, Ty, şi Mz nu sunt
aceleaşi în diferite secţiuni ale grinzii. La stabilirea celor mai solicitate
secţiuni este necesar să se cunoască variaţia eforturilor în lungul grinzii,
variaţie ce reiese în urma trasării diagramelor forţelor normale, forţelor
tăietoare şi ale momentelor încovoietoare. Trasarea corectă a acestor
diagrame este condiţionată de relaţiile diferenţiale existente între eforturi.
Se consideră o grindă simplu rezemată încărcată cu un sistem de
sarcini normale pe axa ei (Fig.5.9.a). Din grindă, la distanţa x, se detaşează
un element de lungime infinit mică dx, astfel încât intensitatea sarcini q(x)
să poată fi considerată constantă pe lungimea dx.
Pe suprafeţele celor două secţiuni ale elementului se reprezintă forţa
tăietoare şi momentul încovoietor, considerate pozitive. În general,
eforturile în două secțiuni vecine nu sunt egale. Datorită variaţiei acestora în
lungul grinzii, pe porţiunea din stânga eforturile sunt Ty şi Mz, iar pe cea din
dreapta acestora li se adaugă creşterile dTy şi respectiv dMz. (Fig.6.9.b)
Fig. 5.9
Pentru elementul detaşat din grindă, se scriu ecuaţiile de echilibru:
REZISTENȚA MATERIALELOR 161
q l
x 0 Ty
q l 2
T y V1 q x qx
2 x l T q l q l q l V
2 y
2 2
2
M z V1 x x l M z 0
2
x l M z q l l q l q l
2 2
2 2 2 8 8
Momentul încovoietor variază parabolic, fiind maxim la jumătatea
grinzii, acolo unde forţa tăietoare este nulă (Ty = 0). Concavitatea diagramei
este îndreptată spre valorile negative, întrucât derivata a doua a momentului
este negativă.
Încărcarea cu sarcină
triunghiulară se întâlneşte la
bielele motoarelor şi provine din
distribuția forţelor de inerţie.
Reacţiunile în reazeme se
determină din ecuaţiile de
echilibru static şi anume ecuaţiile
de momente în raport cu cele
două reazeme:
l l ql
V1l q 0; V1
2 3 6
l 2l ql
V2 l q 0; V2
2 3 3
Din asemănarea triunghiurilor se
exprimă valoarea sarcinii
Fig. 5.12 distribuite în secțiunea x:
166 ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE
qx x x
; qx q .
q l l
Forţa tăietoare pe intervalul 1-2, x 0, l :
q l q l q x2
x x
qx
T y V1 q x dx dx ;
0
6 0
l 6 2l
q l
x 0; T y 6
x l; T q l q l q l V
y
6 2 3
2
x l M z 0
x l M z q l l q l q l
3 2
3 6 3 63 3 9 3
Din relaţia forţei tăietoare se vede că aceasta variază după o parabolă
în lungul grinzii. Concavitatea parabolei fiind îndreptată spre ordonatele
negative (derivata a doua a lui Ty este negativă). Momentul încovoietor
variază după o parabolă cubică, având concavitatea spre sensul de
reprezentare a momentelor încovoietoare negative (derivata a doua a lui Mz
fiind negativă).
M0
V1l M 0 0 ; V1
l
M
V2 l M 0 0 ; V2 0
l
Eforturile pe intervalul 1-3,
pentru x 0, a vor fi:
M
T y V1 0
l
M
M z V1 x 0 x ,
l
x 0 M z 0
M0 a
x a M z l
Fig. 5.13 iar pe intervalul 3-2, pentru
x 0, l se obține:
M0
T y V1
l
M0 b
M0 x a M z
M z V1 x M 0 xM0 l
l x l M z 0
Din diagramele de eforturi reprezentate în Fig. 5.13 se observă că forţa
tăietoare este constantă pe toată lungimea grinzii, iar momentul încovoietor
variază liniar şi are un salt, egal cu valoarea acestuia, în secţiunea unde
acţionează momentul concentrat.
Fig. 5.14
q x 2
M z T y dx D q x dx D
2
qx 2
pentru x' = 0; Mz = 0, rezultă D = 0; deci M z .
2
Fig. 5.16
Ty F
x 0 M z 0
M z F x
x a M z Fa
V1 F V1 0
x0 , xl
V2 0 V2 F
Momentul încovoietor este maxim în dreptul sarcinii şi are valoarea:
F l x x
M max V1 x
l
Din relaţia anterioară se observă că momentul încovoietor maxim
variază după o parabolă. Poziţia forţei pentru care momentul încovoietor
maxim are valoarea cea mai mare se determină anulând derivata
momentului în raport cu variabila x:
l x x
dM max F F
l 2 x 0 x l
dx l l 2
Se observă că momentul este maximum maximorum atunci când forţa
se află la jumătatea grinzii, şi are valoarea:
l l
F l
2 2 Fl
M max . max
l 4
Fig. 5.23
E E
A dA A y dA S z 0;
E E
A z dA yz dA I zy 0; (5.18)
A
E E
A y dA y 2 dA Iz M z.
A
Din prima relaţie (5.18) rezultă că axa neutră a secţiunii, axa z, este
axă centrală, întrucât numai faţă de o axă centrală momentul static al unei
suprafeţe este egal cu zero (Sz=0). Astfel originea O a sistemului de referinţă
coincide cu centrul de greutate al secţiunii transversale.
A doua relaţie conduce la concluzia că Izy trebuie să fie zero, ceea ce
presupune că axa Oy să fie axă principale de inerţie. În cazul încovoierii
plane această condiţie este îndeplinită.
Din ultima relaţie (5.18) rezultă:
E 1 Mz
Mz I z sau , (5.19)
E Iz
unde: Iz este momentul de inerţie axial al secţiunii, în raport cu axa neutră al
acesteia; EIz se numește modul de rigiditate la încovoiere.
Din relaţiile (5.15) şi (5.19) rezultă:
M M y
z z , (5.20)
E y EI z Iz
care poartă numele de formula lui Navier, fiind relaţia de bază pentru
calculul la încovoiere al grinzilor drepte. Cu ajutorul formulei (5.20) se pot
calcula valorile tensiunilor normale în orice punct al secţiunii. Valoarea
maximă a tensiunii se produce în fibrele extreme, pentru y = ymax.
M y max Mz
max (5.21)
Iz Wz
Iz
unde W z este modulul de rezistenţă axial față de axa centrală Oz.
y max
Cu ajutorul relaţiei (5.21) pot fi rezolvate cele trei probleme
fundamentale ale rezistenţei materialelor la solicitarea de încovoiere:
a) Problema de dimensionare. Se cunoaşte momentul încovoietor
maxim şi rezistenţa admisibilă a materialului şi se determină modulul de
rezistenţă necesar cu relaţia:
Mz
Wznec max (5.22)
a
178 ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE
Tabelul 5.1
EXEMPLUL 5.1
Fig.5.24
Rezolvare:
3b 3 40 10 6 2 40 10 6
; bnec 3 56,22 mm
2 150 3 150
M
bef 58 mm; hef 174 mm ef z max 136,67 a
Wz
b) Secțiune circulară
d 3 M z max
Wz
32 a
32 40 10 6
d nec 3 139,52 mm
150
M
d ef 140 mm ef z max 148,48 a
Wz
c) Secțiune inelară
( D 4 d 4 ) (1 0.8 4 ) D 3 M z max
Wz
32 D 32 a
40 10 6
d nec 3 166,3 mm
150 (1 0,8 4 )
M z max
D ef 167 mm d ef 133 mm ef 146,35 a
Wz
Mai economică este acea variantă pentru care consumul de material,
este minim. Greutatea minimă este dată de aria minimă. Pentru cele trei
variante aria efectivă a secțiunii transversale este:
a) Secțiune dreptunghiulară
Aef bh 10092 mm
2
b) Secțiune circulară
d ef2
Aef 15393,8 mm2
4
c) Secțiune inelară
( Def2 d ef2 )
Aef 8011,06 mm2
4
Rezultă că din cele trei variante, secţiunea tubulară este cea mai
economică, iar secţiunea circulară plină este cea mai dezavantajoasă.
Același rezultat se obține și calculând coeficientul de economicitate al
fiecărei secțiuni conform relației (5.25).
182 ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE
Fig. 5.25
A
yx dA T y ;
(5.26)
A
zx dA Tz 0
Fig. 5.27
A'
dA xy by dx ( d )dA 0
A'
(5.27)
A) SECŢIUNE DREPTUNGHIULARĂ
H
y
2
S z y dA y G A y 2 B H y B H y 2 ,
2
A
2 2 4
BH 3
Iz ; b B; B H A;
12
rezultă:
B H2 2 H2
Ty y 6T y
y 2
2 4 4
yx (5.29)
BH 3
BH 3
B
12
Se observă că tensiunea
tangenţială variază pe înălţimea
secţiunii dreptunghiulare după o lege
parabolică, fiind egală cu zero în fibrele
H
extreme, pentru y şi maximă
2
pentru y = 0:
6T y H 2 3 T y
yx max (5.30)
Fig.5.28 4 B H 3
2 A
Tensiunea tangenţială maximă
este de 1,5 ori mai mare decât cea calculată, cu relaţia (3.3) de la forfecare
pentru care s-au considerat tensiunile tangențiale uniform repartizare în
secțiune.
B) SECŢIUNE CIRCULARĂ
(5.31)
2 3
2 R sin cos d R sin
3 2 3
0 3
Înlocuind în formula lui Juravski (5.28) momentul static al secţiunii
R4
care lunecă şi momentul de inerţie al întregii secţiuni I z , se obţine:
4
2 3
T y S z T y 3 R sin 4T y sin 2 4 T
3
yx sin 2 (5.32)
by I z R 4
3 R 2
3 A
2 r sin
4
Tensiunea tangenţială este nulă în fibrele externe (când φ=0 sau φ=)
şi maximă în axa neutră, pentru , și are valoarea:
2
4 T
yx max (5.33)
3 A
C) SECŢIUNE ÎN FORMĂ DE I
Fig. 5.30
188 ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE
EXEMPLUL 5.2
Fig. 5.31
Rezolvare:
Mzmax=120,15 kN·m.
Poziţia centrului de greutate a secţiunii este dată de: yc= 7,75·δ.
Momentul de inerţie axial central, în raport cu axa de încovoiere este:
2 3 6 16 3 1 2 3 2
I zC 6,75 2 12 2,25 2 16 11,25 2 4 4
12 12 12
1480,66 4
Rezultând un modul de rezistenţă minim cu valoarea:
I 1480,66 4
WzC zC 120,87 3
y max 12,25
Din condiţia de dimensionare la încovoiere, prin aplicarea formulei lui
Navier, se obţine:
M z max 120,15 10 6
Wz nec nec 3 18,77 mm ef 19 mm
a 120,87 150
Întrucât grinda este de secţiune constată, tensiunea tangenţială
maximă, apare în secţiunea cu forţă tăietoare maximă, în modul. Forţa
tăietoare maximă este Ty4=80 kN.
Aplicând formula lui Juravski, se obţine valoarea tensiunii tangenţiale
maxime, la nivelul centrului de greutate al secţiunii 4, după cum urmează:
5,75
80 10 3 12 6,75 5,75 19
3
T Sz 2
max 14,59 MPa.
Iz 19 1480,66 19 4
EXEMPLUL 5.3
Rezolvare:
Fig. 5.32
95 2
8956,31 20
T Sz 2 4,57 MPa
max
b Iz 20 8,84 10 6
EXEMPLUL 5.4
Rezolvare:
a) Grinda simplu
rezemată este solicitată la
încovoiere plană. Se
determină reacţiunile în
reazeme scriind ecuaţiile
de echilibru static.
F x 0 H1 0
M (1) 0
V2 l - F2 (l + c) - F1b +M0
qb 2 qa 2
- 0
2 2
M ( 2) 0
V1l -
ab
q a b l a
2
Fig. 5.33 F1(l-b) – M0 + F2 c = 0
qa 2 qb 2
F2 l c F1 b M 0
V2 2 2
l
10 4 10 1
10 6 20 2 20
2 2 19 kN
5
ab
q a b l a F1 l b M 0 F2 c
V1 2
l
10 3 4,5 20 3 20 10
41 kN
5
Pentru verificarea corectitudini calculului reacţiunilor, se utilizează
ecuaţia de proiecţii pe verticală:
Fy 0 F1 F2 q a b V1 V2 0;
20 10 10 3 4119 0.
Se calculează eforturile:
- pe intervalul 3-1, x [0, a + b):
x 0 ; Ty 0
Ty q x
x a ; Ty q a 10 1 10 kN;
x 0 ; M z 0;
x2
M z q q a2 10 1
2 x a ; M z 5 kN m.
2 2
- pe intervalul 1-4, x [a, a + b):
x a ;
Ty q a V1 10 1 41 31 kN;
Ty q x V1
x a b ; Ty q a b V1 10 3 41 11 kN;
q a2 10 1
x a ; M z 5 kN m;
2 2
q a b 10 9
2
x2
Mz q V1 x a x a b ; M z V1 b
2 2 2
41 2 37 kN m.
- pe intervalul 4-2, x [a+b, a + l):
Ty q a bV1 F1 10 3 41 20 9 kN ;
REZISTENȚA MATERIALELOR 193
ab
M z q a b x V1 x a F x a b M 0
2
x a b ; M z 17 kN m;
x a l ; M z 10 kN m;
- pe intervalul 5-2, x [0, c):
Ty F2 10 kN;
x 0; M z 0
M z F2 x1 1
x1 c ; M z F2 c 10 1 10 kN m
Pe baza calculelor analitice, în Fig. 5.33, s-au trasat diagramele de
eforturi Ty şi Mz.
b) Pentru dimensionare se va folosi formula lui Navier (5.22):
M 37 103 103
Wz nec z max 246,67 103 mm3
a 150
Din Anexe se alege un profil I22, cu următoarele caracteristici
geometrice: Wz = 278∙103 mm3, Iz = 3060∙104 mm4, Sz = 162∙103 mm3.
c) Verificarea tensiunilor tangenţiale maxime se face cu formula lui
Juravski (5.28) în secțiunea 1, obţinându-se valoarea maximă a tensiunii
tangențiale la mijlocul înălţimii profilului:
Ty max S z 31 103 162 103
max 20,26MPa a
by I z 8,1 3060 104
Fig. 5.34
Fig. 5.35
Fig. 5.36
T1 (5.43)
2 4I z
198 ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE
6F l
Pentru x = l, rezultă y max h
b a
d x3 Fx
32 a
(5.53)
32 F x
dx 3
a
Diametrul grinzii
variază după o
parabolă cubică,
valoarea maximă fiind
pentru x = l:
32 F l
d max d 3
a
În practică
profilul parabolic se
înlocuieşte cu unul
Fig. 5.39 tronconic, mult mai
uşor de executat.
Grinda de egală rezistenţă va avea o formă tronconică, reprezentată cu linie
întreruptă în Fig. 5.39.
Momentul încovoietor
în secţiunea situată la
distanţă x de reazem
are expresia:
F
M z x V1 x x ,
2
iar modulul de
rezistenţă:
d x3
Wz x .
32
Legea de variaţie a
diametrului va fi:
d x3 Fx
32 2 a
Fig. 5.40
202 ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE
Rezultă:
16 F x
dx 3 ; (5.54)
a
l 8F l
pentru x ; d max d 3
2 a
În cazul arborilor, profilul parabolic se înlocuieşte cu porţiuni
cilindrice, în fusuri şi în zona de calare a roţilor, iar între acestea variaţia
diametrului fiind liniară (Fig. 5.40).
3F l
z max b
2h 2 a
Forma practică a grinzii de egală rezistenţă (forma de romb), astfel
obţinută, se utilizează la construcţia arcurilor cu foi.
Se împarte lăţimea b (Fig. 5.41.a) în fâşii de lăţime b1, grosimea h şi
lungimea variabilă. Prin suprapunerea acestora şi prinderea lor cu o brăţară
se obţine arcul cu foi (Fig.5.41.b).
Numărul de foi necesar confecţionării arcului se obţine cu relaţia:
b
nnec .
b1
Fig. 5.42
yc
yi Ai ; z zi Ai
Ai Ai
c
REZISTENȚA MATERIALELOR 205
Fig. 5.43
EXEMPLUL 5.4
Fig. 5.44
Rezolvare:
yc
yi Ai 20 20 30 20 37,5 10 16,96 mm
Ai 20 20 20 37,5
Momentul de inerţie axial central principal pentru secţiunea echivalentă,
este dat de relaţia:
37,5 20 3
I zC I zi y Ci Ai
2
2
6,92 2 37,5 20
i 1 12
20 4
13,04 2 20 20 142681 mm 4
12
Tensiunea maximă din cupru, pentru secţiunea periculoasă (secţiunea
cu moment maxim), Fig. 5.44.a, este:
M e2
max Cu
I zC
Din condiția de rezistență, max Cu aCu , se obține:
aCu I zC
M cap.Cu 371,56 Nm
e2
Pentru fibrele inferioare considerând secţiunea omogenă din cupru,
tensiunea maximă este:
REZISTENȚA MATERIALELOR 207
M cap.Cu e1
Cu
max 44,17 MPa
I zC
Tensiunea maximă la nivelul fibrelor inferioare în cazul în care se ţine
cont de faptul că secţiunea este neomogenă, componenta de la partea
inferioară fiind realizată din oţel, rezultă:
E
Cu Ol 44,17 1,875 83 aOl 120 MPa
max Ol max
ECu
Similar se putea impune condiţia de rezistenţă pentru fibrele
inferioare, realizate din oţel, cu obligaţia de a verifica tensiunea maximă din
cupru, pentru momentul capabil determinat din condiţia de rezistenţă a
componentei din oţel. Momentul capabil al grinzii va fi aceea valoare
maximă a momentului capabil care satisface condiţiile de rezistenţă pentru
ambele materiale.
funcţie de raportul
între raza de
racordare şi lățimea
mai mică, pentru
diferite valori ale
raportului diametrelor
celor două porţiuni.
Graficele corespund
unor grinzi cu
secțiune rectangulară.
Raze de racordare
mici produc valori Kt
mari, deci trebuie
evitate în proiectare.
Fig. 5.46
1
dx
La scrierea relaţiilor (5.63) şi (5.64) s-a ţinut seama de faptul că
dv
unghiul φ cu care se roteşte secţiunea este mic, termenul , panta
dx
tangentei la curba v = f(x), este de asemenea mic şi deci pătratul acestuia
devine neglijabil faţă de unitate.
Curbura fibrei medii deformată a unei grinzii se determină cu relaţia
prezentată la deducerea formulei lui Navier (5.19):
210 ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE
1 M z x
(5.65)
EI z
unde produsul EIz, reprezintă modulul de rigiditate la încovoiere al secţiunii
transversale. Grinda este cu atât mai rigidă la încovoiere cu cât acest produs
are o valoare mai mare.
Expresia curburii din relaţiile (5.64), şi (5.65) conduce la ecuaţia
diferenţială a fibrei medii deformate :
1 d 2 v M z x
(5.66)
dx 2 EI z
Fig. 5.48
dv
x 0 1 0; v1 0.
dx x 0
dv
x 0 1 0; v1 0.
dx x 0
dv
x l 2 0; v2 0.
dx x l
dv
x a 1st 1dr ;
dx xa
v st vdr .
În secţiunea x, momentul
încovoietor este:
Mz(x) = - F∙x.
Introducând această
expresie în (5.67) se obţine
ecuaţia diferenţială:
d 2v
EI z 2 Fx (5.70)
Fig.5.50 dx
Prin integrări succesive se
obţine:
dv F x 2
EI z C,
dx 2
(5.71)
F x3
EI z v C x D.
6
REZISTENȚA MATERIALELOR 213
dv qx 3
EI z C,
dx 6
(5.75)
qx 4
EI z v Cx D.
24
Pentru determinarea constantelor de integrare se pun condiţiile la
limită în încastrare:
dv
pentru x = l → 0 şi x = l → v = 0.
dx
Înlocuind în relaţiile (5.75) rezultă:
q l 3
C 0
6 q l3 q l4
de unde: C şi D .
q l C l D 0
4
6 8
4
Ca urmare relaţiile (5.75) devin:
dv qx 3 ql 3
EI z ,
dx 6 6
(5.76)
qx 4 ql 3 ql 4
EI z v x
24 6 8
Rotirea şi săgeata maximă se obțin la capătul liber al grinzii,
corespunzătoare la x=0:
dv q l3
,
dx 6 EI z
(5.77)
q l4
v max
8 EI z
d 2v ql qx 2
EI z x (5.78)
dx 2 2 2
Prin integrare se obţine:
dv q l x2 q x3
EI z C,
dx 4 6
(5.79)
q l x3 q x4
EI z v Cx D
12 24
Constantele de integrare se determină din condiţiile pe reazeme,
x = 0 → v = 0 şi x=l → v=0
Înlocuind în relaţiile (6.68) rezultă:
q l3
D 0; C ,
24
Ca urmare, relațiile (5.79) devin:
dv ql 2 qx 3 ql 3
EI z x ,
dx 4 6 24
(5.80)
ql 3 qx 4 ql 3
EI z v x x
2 24 24
Săgeata maximă are loc la mijlocul grinzii, adică în secţiunea în care
dv l
derivate 0 . Pentru x = , rezultă:
dx 2
5 ql 4
v max , (5.81)
384 EI z
iar rotirile maxime sunt în cele două reazeme, adică pentru x = 0 şi x = l:
ql 3 ql 3
1 ; 2 .
24 EI z 24 EI z
Din relaţiile de mai sus se observă că φ1= - φ2, adică rotirile fibrei
medii deformate sunt egale şi de semne contrare pe cele două reazeme.
Rotirea φ1, cu semnul plus, se măsoară în sens invers trigonometric iar
rotirea φ2, cu semnul minus, în sens trigonometric faţă de axa nedeformată a
grinzii.
M z x
Fb
- pentru x [0,a) → x,
l
- pentru xa, l → M z x x F x a .
Fb
l
Se scriu ecuaţiile diferenţiale
corespunzătoare fiecărei expresii
a momentelor şi se integrează.
pentru x [0,a)
d 2v Fb
z 2
EI x,
dx l
dv Fbx 2
z
EI C1 , (5.82)
dx 2 l
Fbx 3
Fig. 5.53 EI z v C1 x D1
6l
pentru x a, l
d 2v
x F x a ,
Fb
z 2
EI
dx l
dv Fbx 2 Fx 2
EI z Fax C 2 , (5.83)
dx 2l 2
Fbx 3 Fx 3 Fax 2
z
EI v C 2 x D2
6l 6 2
Constantele de integrare se obţin din condiţiile pe reazemele grinzii
şi condiţiile în punctele de hotar, astfel:
- pentru x = 0 → v1 = 0;
dv dv
- pentru x = a → ; v 13 v 3 2 ;
dx 13 dx 3 2
- pentru x = l → v2 = 0.
Înlocuind aceste condiţii în relaţiile (5.82) şi (5.83), rezultă valoarea
constantelor de integrare:
C1
Fb l 2 b 2 ; C2
Fa
2l 2 a 2
6l 6l
Fa 3
D1 0 ; D2 .
6
Constantele de integrare se înlocuiesc în relaţiile (5.82) şi (5.83) care devin:
pentru x0, a ,
REZISTENȚA MATERIALELOR 217
dv Fb 2 Fb l 2 b 2
z
EI x
dx 2l 6l
(5.84)
EI v
z
Fb
6l
x3
Fb
6l
l 2 b2 x
pentru xa,l ,
dv Fb 2 Fx 2 Fa 2l 2 a 2
z
EI x Fax ,
dx 2l 2 6l
(5.85)
EI v Fbx 3
Fx 3
Fax 2
Fa 2l 2
a 2
Fa 3
x
z 6l 6 2 6l 6
Săgeata corespunzătoare punctului de aplicaţie a forţei se obţine pentru x=a:
Fa 2 b 2
v3 (5.86)
3 EI z l
Dacă sarcina F se aplică la mijlocul grinzii, rezultă săgeata maximă:
Fl 3
vmax (5.87)
48 EI z
Fig. 5.54
qx 2
1 3 M z x V1 x
2
qx l 1
2
qx 2
3 4 M x V x F x l1
z 1
2 2
4 2 M x V x qx q x l 1 F x l M x l 0
2 2
z 1
2 2
1 0 2
2 5 M x V x qx q x l 1 F x l M x l 0 V x l
2 2
z 1
2 2
1 0 2 2
d2 v qx 2
EI z V 1 x
dx 2 2
2
qx 3
1 3 EI z
dv
V1
x
C1 (5.88)
dx 2 6
x 3 qx 4
EI z v V1 C1 x D1
6 24
qx 2 q x l1
2
d2 v
EI z V1 x F x l1
dx 2 2 2
x 2 qx 3 q x l1 F x l1
3 2
dv
EI z V1 C2
3 4 dx 2 6 6 2 (5.89)
EI v V x qx qx l1 F x l1
3 4 4 2
z 1
6 24 24 6
C 2 x D 2
qx 2 qx l 1
2
d2 v
F x l1 M 0 x l 2
0
z 2
EI V 1 x
dx 2 2
qx q x l 1 F x l1
2 3 3 2
4 2 EI z dx V1 2 6 6 2 M 0 x l2 C3
dv x
(5.90)
EI z v V1 x qx qx l 1 F x l1 M 0 x l 2
3 4 4 3 2
6 24 24 6 2
C3 x D3
qx 2 qx l1
2
d2 v
F x l1 M 0 x l2
0
EI z 2
V1 x
dx 2 2
V2 x l
x 2 qx3 q x l1 F x l1
3 2
EI dv
V1 M 0 x l2
z dx 2 6 6 2
2 5 V2 x l
2 (5.91)
C4
2
x3 qx 4 q x l1 F x l1 M 0 x l2
4 3 2
dv
EI z V1
dx 6 24 24 6 2
V2 x l
3
C4 x D4
6
220 ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE
dv dv
C 2 C3
- pentru x = l2
dx 3 4 dx 4 2
v v D 2 D3
3 4 42
dv dv
C3 C 4
- pentru x = l3
dx 4 2 dx 2 5
v v D3 D 4
42 2 5
Ținând cont de rezultatele de mai sus se obține:
C1 C2 C3 C4 C
(5.92)
D1 D2 D3 D4 D
În consecinţă cele opt constante de integrare s-au redus la două. Pentru
determinarea acestora se pun condiţiile pe reazeme.
Astfel:
pentru x = 0 → v1 = 0 şi din relaţia (5.88) rezultă:
D1 =D = 0;
pentru x = l → v2 = 0 şi din relaţia (5.90) rezultă:
1 l 3 ql 4 ql l1 l l1 M 0 l l 2
4 3 2
C3 C V1 F
l 6 24 24 6 2
EI z 0 ; (5.93)
dx i 1 1! j 1 2! k 1 3!
- pentru săgeţi:
n M x li 2 n F j x l j 3 n qk x lk 4
EI z v v0 x 0 i ; (5.94)
i 1 2! j 1 3! k 1 4!
Cu ajutorul relaţiilor (5.93) şi (5.94), după determinarea parametrilor
iniţiali, 0 şi v0, se poate calcula tangenta la fibra medie deformată şi
săgeata în oricare secţiune a grinzii. Parametri iniţiali se determină din
condiţiile de rezemare ale grinzii:
- dacă originea sistemului de referinţă xOy s-a ales într-o încastrare
atât 0, cât şi v0, sunt nuli;
- dacă originea sistemului s-a ales într-un reazem simplu sau articulat,
fiind 0 ≠ 0 şi v0 = 0, este necesară impunerea unei alte condiţii în celălalt
reazem.
dv
Săgeata maximă va fi în secţiunea în care 0 .
dx
Metoda parametrilor iniţiali se va aplica în cele ce urmează pentru
două din exemplele prezentate anterior și soluționate prin metoda integrării
directe.
dv V1 x
2
Fb 2
z
EI 0 x
dx 2! 2l
1 3 (5.95)
EI v v x V1 x Fb x 3
3
z 0 0
3! 6l
dv V1 x F x a Fb 2 F x a
2 2 2
z
EI 0 x
dx 2! 2! 2l 2
3 2 (5.96)
EI z v v0 x 0 3!
3 3 3
V x F x a Fb F x a
x3
1
3! 6l 6
Parametri iniţiali, 0 şi v0, se determină punând condiţiile pe reazeme:
- pentru x=0 trebuie ca
v =0 şi din (5.95) rezultă
v0 = 0;
- pentru x=l trebuie ca
v=0 şi din ecuaţia săgeţii
(5.96) rezultă:
Fbl 3 F b 3
EI z 0 l
6l 6
Fb l b
2 2
Fig. 5.55
0
6 EI z l
Prin înlocuirea parametrilor iniţiali în ecuaţiile (5.95) rezultă:
Fb l 2 b 2 Fb 2
z
EI x
1 3 6l 2l
EI Fb l b Fb x 3
2 2
(5.97)
z 6 EI z l 6l
Dacă a > b, săgeata maximă se va afla în intervalul 1-3. Prin anularea
derivatei de ordinul întâi a săgeţii pe acest interval, rezultă:
Fb l 2 b 2 2 l 2 b2
x0 0 sau x0 (5.98)
2l 3 3
Înlocuind valoarea pozitivă a lui x0 în relaţia (5.98) rezultă:
3
Fb l 2 b 2 2
vmax (5.99)
9 3 l EI z
Cea mai mare valoare a săgeţii se obţine când a = b = l 2 , adică prin
aplicarea sarcinii la mijlocul deschiderii grinzii:
REZISTENȚA MATERIALELOR 223
Fl 3
vmax f ,
48 EI z
relație identică cu cea obținută prin metoda integrării directe (5.87).
Rotirile pe reazeme au valoarea:
Fl 3
1 2 .
16 EI z
EI z v v0 x 0 M 0 2 V0 6 24
2 3
x x qx 4
pentru x = 0, rezultă 0 = 0 şi v0 = 0.
Înlocuind parametrii iniţiali în relaţiile (5.89) rezultă:
dv qlx 2 qx 3
EI z M0 x
dx 2 6
(5.101)
EI v M x ql x qx
2 3 4
z 0
2 6 24
Pentru capătul liber, x= l, din relația (5.101) obținându-se valorile
rotirii și săgeții maxime:
ql 3 ql 4
1 ; v1 (5.102)
6 EI z 8 EI z
224 ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE
Fig. 5.57
dv
EI z 0 0 X (5.104)
dx
Integrând ecuaţia diferenţială (5.104) se obține:
x
EI z v x 0 0 X dx D (5.105)
0
Integrala definită se poate rezolva prin părţi:
x x
0 X dx x oX xd 0 X x 0 X S 0 X
0 0
(5.106)
x 0 X e1 0 X 0 X x e1 e2 0 X S X 0
x
Tabelul 5.2
Fl l 1 1 l Fl 3
S 31 31 e2
4 2 2 3 2 96
Înlocuind în ecuaţia fibrei medii deformate (5.108) atât pe pe S3-1 cât
şi φ0 se obţine:
l Fl 2 Fl 3 Fl 3 Fl 3
EI z v3 S 31 ; EI z v3 ; v3 v max .
2 16 EI z 32 96 48 EI z
EXEMPLUL 5.5
Rezolvare:
a) Se determină reacţiunile
în reazeme, scriind
expresiile momentului
încovoietor faţă de
reazemele 1 şi 2:
∑ , ∑
Rezultă:
l2
q F1 l a F2 c
V1 2
l
42
5 5 2 10 2
Fig.5.59 2 7,5 kN
4
228 ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE
l2 42
q F2 l c F1 a 10 6 5 5 2
V2 2 2 27,5 kN
l 4
Expresiile eforturilor pe intervale sunt:
- pe intervalul x [0,a)
x 0 T y 7,5 kN
T y V1 q x
x a T y V1 q a 7,5 5 2 2,5 kN;
Se calculează distanţa x0 până la secţiunea în care se anulează forţa
tăietoare şi unde momentul încovoietor trece printr-un extrem.
V 7,5
V1 q x0 0 ; x0 1 1,5 m.
q 5
x 0 M z 0;
x2 1,5 2
M z V1 x q x x 0 1,5 m M z 7,5 1,5 5 5,625kN m;
2 2
1,5 2
x a M z 7,5 2 5 5 kN m .
2
- pe intervalul x [a, l):
x a T y 7,5 5 2 5 7,5 kN;
T y V1 q x F1
x l T y 7,5 5 4 5 17,5 kN
22
x2 x a M z 7,5 2 5 5 kN m ;
M z V1 x q F1 x a 2
2
2 x l M 7,5 4 5 4 5 2 20 kN m ;
z
2
- pe intervalul x [l, l + c)
T y V1 q l F1 V2 7,5 5 4 5 7,5 10 kN
l x l M z 20 kN m
M z V1 x q l x F1 x a V2 x l
2 x l c M z 0
Cu valorile calculate pentru forţele tăietoare şi momentele încovoietoare se
trasează diagramele de variaţie a acestora (Ty şi Mz) pe lungimea grinzii
(Fig. 5. 59).
b) Dimensionarea grinzii se efectuează cu relaţia (5.22):
M z max 20 106
Wz 133,33 103 mm3
a 150
REZISTENȚA MATERIALELOR 229
V1
l3 q l4
F1
l a 3 C l 0
6 24 6
l2 q l3
C V1 F1
l a
3
42 5 43 5 23
7,5 8, 33 kN m2
6 24 6l 6 24 64
Înlocuind constantele în ecuaţia săgeţii pe intervalul 3-2 şi înlocuind x=3 m,
se obţine săgeata în punctul 5.
33 q 34
EI z v V1 F1
3 2
3
8,33 3
6 24 6
230 ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE
1 27 5 81 5 8,948
v5 7,5 24,99
EI z 6 24 6 EI z
8,948
v5 12
2,938 10 3 2,938 mm
2,1 10 1450 10 10
5 4
EXEMPLUL 5.6
Fig. 5.60
Rezolvare:
F ( x 3a) 3 5 F ( x 6a ) 2
;
a 3! 3 2
2! 2 4
REZISTENȚA MATERIALELOR 231
2 Fx 3 3F ( x a ) 3 2,5F ( x 3a) 2
EI z v EI z v0 EI z 0 x
3! 0 1
3! 13
2! 3 2
F ( x 3a) 4
5 F ( x 6a ) 3
a 4! 3 2
3! 24
Parametrii în origine se determină din condiţiile la limită pe reazeme,
care, în acest caz, se pun numai referitor la săgeată.Astfel:
x a v 0; x 6a v 0.
Rezultă:
Fa 3
0 EI v aEI ;
z 0 z 0
3
3 3 2 4
0 EI v 6aEI F (6a ) F (5a ) 2,5F (3a ) F (3a ) ,
z 0 z 0
3 2 2 a 24
după efectuarea calculelor rezultând:
Fa 3
EI z v 0 aEI z 0 3 ;
3
EI v 6aEI 193Fa ,
z 0 z 0
8
2 3
571Fa 177 Fa
de unde: EI z 0 ; EI z v0
120 40
Rotirea şi săgeata au expresiile generale:
571Fa 2 3F ( x a ) 2 5Fa ( x 3a) F ( x 3a) 3
EI z Fx 2
120 0 1 2 2 6a
13 3 2 3 2
5 F ( x 6a ) 2
;
2 2 4
177a3
571Fa x 2
Fx 3
F ( x a) 3 5Fa ( x 3a) 2
EI z v
40 120 0 1
3 0 1
2 13
4 3 2
Fa ( x 3a) 4 5 F ( x 6a ) 3
24 3 2
6 24
Punctul (3) este punct de hotar dintre intervalele 1 - 3 şi 3 - 2. Se
observă că trebuie considerate expresiile rotirii şi săgeții valabile pentru
intervalul 1 - 3. Din aceste expresii, pentru x = 3a, se obține:
571Fa 2 3F ( 2a ) 2
EI z 3 F (3a)
2
;
120 2
232 ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE
EXEMPLUL 5.7
Rezolvare:
a) Din ecuaţiile de
echilibru static (ecuaţia
de momente faţă de
reazemul 1 şi 2) rezultă
valorile reacțiunilor în
cele două reazeme:
q l2
F a
V1 2
l
10 25
20 1
2 21 kN
5
q l2
F l a
V2 2
l
10 25
20 6
2 49 kN
Fig. 5.61 5
REZISTENȚA MATERIALELOR 233
- pentru x [0,l)
x 0 T y V1 21 kN
T y V1 q x
x l T y V1 q l 21 10 5 29 kN
V1 21
Ty 0 V1 qx0 0 x0 2,1 m
q 10
x 0 M z 0
2
qx q l2 10 5 2
M z V1 x x l M z V1 l 21 5 20 kN m
2 2 2
10 2,12
x x M 21 2,1 22, 05 kN m
0 z
2
- pentru x1 [0,a)
Ty F 20 kN
x 0; M z 0
M z F1 x1 1
x1 a ; M z F a 20 1 20 kN m
b) Dimensionarea se face cu formula lui Navier (5.22)
M z max 22, 05 10 6
Wz nec 147 103 mm3
a 150
Se alege un profil I18 cu dimensiunile: Wz=161·103 mm3, Iz=1450·104
mm şi Sz = 93,4∙103 mm3.
4
q l 3 F c l 10 53 20 1 5
EI z 0 35, 416 kN m 2
24 6 24 6
Săgeata la capătul liber se determină înlocuind în relaţia (5.108) x = l + c:
EI z v3 l c 0 S 31
2 q l2 l F c l c 0 c l c
S 31 c l
3 8 2 2 3
2 10 5 3 5 20 1 5 1 1 5 1
1 224, 58 kN m 3
3 8 2 6
EI z v3 l c 0 S31
EI z v3 6 35,416 224,58 12,084 kN m3
12, 084 103 109
v3 3,968 mm
2,1 105 1450 10 4
dv
v = v0 = 0 şi 0 0.
dx
- în reazemul 2 deplasarea este nulă, deci pentru x = l rezultă v = 0.
Înlocuind aceste valori în expresia deplasării punctului 2, rezultă: S21=0.
Momentul static al diagramei de momente se poate scrie însumând
momentul static al diagramei date de sarcina uniform distribuită cu
momentul static al diagramei momentului M1:
2 ql 2 l l 2 ql 2
S 21 M 1 l 0, de unde M 1
3 8 2 2 3 8
După se s-a calculat mărimea static nedeterminată, problema studiului
variaţiei eforturilor se rezolvă al fel ca la grinzile static determinate.
În cazul grinzilor pe mai multe reazeme, metodele bazate pe aplicarea
directă a ecuaţiilor de deformaţie devin greoaie. În aceste cazuri, se
foloseşte ecuaţia celor trei momente, care se va prezenta în cele ce urmează.
Fig.5.63
Fig. 5.64
Fig.5.65
EXEMPLUL 5.8
Rezolvare:
REZISTENȚA MATERIALELOR 241
qc 2 ql 23
2M 1l 2 M 2 l 2 6 A1, s 0 sau 2M 1l 2 Fc1 l 2 6 0,
2 24
qc 2 ql 22 Fc1
de unde: M 1
2 8 2
Reacţiunile în reazemele 1 şi 2 sunt:
M 2 M 1 ql 22 qc 2 Fc1 qc 2 ql 2 Fc1 ql 2
V1
l2 2l 2 2l 2 l2 4l 2 8 2l 2 2
3qc 2 3Fc1 5ql 2
;
4l 2 2l 2 8
M 1 M 2 ql 22 qcl 2 Fl 2 qc 2 ql 2 Fc1 qc 2 Fc1
V2
l2 2l 2 l2 l2 4l 2 8 2l 2 2l 2 l2
ql 2 3qc 2 3Fc1 3ql 2
qc F qc F .
2 4l 2 2l 2 8
În continuare calculul decurge ca pentru o grindă static determinată.
242 ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE
PROBLEME
Fig. 5.67
REZISTENȚA MATERIALELOR 243
Fig. 5.68
Fig. 5.69
P.5.4. Grinda cu două console din figură este solicitată de forța uniform
distribuită q. Care este valoarea raportului b/l pentru care momentul
încovoietor la mijlocul grinzii se anulează?
Fig. 5.70
Fig. 5.71
Fig. 5.72
R: δnec=13,65mm
Fig. 5.73
R: δnec=28,24mm
REZISTENȚA MATERIALELOR 245
Fig. 5.74
R: δnec=9,96mm
Fig. 5.75
R: δnec=14mm
Fig. 5.76
R: σmax=168,84 MPa; τmax=21,87 MPa
246 ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE
Fig. 5.77
R: a=15 mm
Fig. 5.78
Fig. 6.4
REZISTENȚA MATERIALELOR 251
d4 Ip d3
Ip , Wp ,
32 d 2 16
respectiv secțiunea inelară
(Fig. 6.6b)
I p D 4 d 4 ,
32
I p D 4 d 4
Wp .
D 16 D
2
Relaţia (6.15) reprezintă
Fig. 6.6 relaţia de bază de la solicitarea
de răsucire a barelor drepte de secţiune circulară şi este utilizată la
rezolvarea problemelor fundamentale ale rezistenței materialelor la torsiune:
problema de dimensionare:
M
W pnec t (6.17)
a
problema de verificare:
Mt
ef a (6.18)
W pef
problema de încărcare capabilă (momentul de torsiune capabil):
M tcap W pef a (6.19)
Cunoscând expresia răsucirii specifice, dată de relaţia (6.7), se poate
calcula unghiul de răsucire a două secţiuni aflate la distanţa l:
l l l
M Ml
d dx t dx t (6.20)
0 0 0
GI p GI p
Unghiul total de răsucire pentru o bară având n porţiuni cu rigiditate
constantă pe fiecare porţiune, se calculează cu relaţia:
n n M l
i
ti i
(6.21)
i 1 i 1 G i I pi
Mt d3 PCP
Wpnec 7026
a 16 n a
sau
d3 PkW
9550
16 n a
pentru o anumită valoare a rezistenței admisibile la torsiune a se poate
exprima diametrul arborelui sub forma:
P P
d nec k 3 CP [mm] sau d nec k 3 kW [mm] (6.22)
n n
Coeficientul k este dat în manualele de specialitate în funcție de rezistența
admisibilă a materialului ales, de exemplu pentru a=20 N/mm2, valoarea lui
k=120.
EXEMPLUL 6.1
Rezolvare:
Varianta b.
D 4 d 4
Wp 0,1181D 3 15 10 3
16 D
D=50 mm, d=40 mm
(D 2 d 2 )
A2 707 mm2
4
A1
Se observă că 2 deci, la lungimi egale, greutatea barei de secţiune
A2
inelară este jumătate din greutatea barei de secţiune circulară plină, pentru
aceeaşi tensiune tangenţială maximă pe conturul secţiunii. Aceasta se
explică prin variaţia liniară a tensiunilor tangenţiale în lungul razei.
Secţiunea inelară are aria distribuită mai avantajos pentru a prelua tensiunile
mari din vecinătatea suprafeţei piesei.
EXEMPLUL 6.2
al doilea este n2 n1 2 ,
ambii fiind confecţionaţi
dintr-un oţel cu a=50 MPa
şi unghiul de răsucire
specifică admis a =1,2∙10-5
rad/mm.
Se cere:
a) valoarea puterii maxime
care poate fi transmisă de la
motorul electric la elice;
b) verificarea unghiurilor de
răsucire specifică a celor doi
arbori.
Fig. 6.7
Rezolvare:
M t 1 W p1 a
D4 d 4
a
90 4 78 4
50 3,12 103 N mm
16 D 16 90
d 23 803
M t 2 W p 2 a a 50 5,026 103 N mm
16 16
Funcţie de momentul de torsiune capabil, din relaţia (6.3) se
calculează puterea maximă pe care un arbore este capabil să o transmită:
P M n
M t 9550 kW [ N m] P t [kW ]
n 9550
M t n1 3,12 10 1000
3
P1 1 326, 7 kW ;
9550 9550
3 1
M t 2 n2 5 , 026 10 1000
P2 2 263,14 kW
9550 9550
Puterea maximă ce poate fi transmisă de motorul electric până la elice,
fără a depăşi a = 50 MPa în arbori va fi P = 263,14 kW.
b) Unghiul de răsucire al celor doi arbori se calculează cu relaţia
(6.20):
REZISTENȚA MATERIALELOR 257
263,14 10 3
Mt 9550
ef1 1ef 1000 1,105 10 5 rad/mm 0,63 / m
GI p1
0,81 10 5
90 78
4
4
32
263,14 10 3
M t 2ef 9550
ef 2 500 1, 4879 10 5 rad/mm 0,85 / m
GI p 2 80 4
0,81 10 5
32
Aşa cum s-a arătat în cazul solicitării de forfecare, relaţia (3.10), energia
potenţială specifică de deformare (lucrul mecanic specific interior) poate fi
scrisă sub forma:
1 1 2
U s Ls (6.25)
2 2 G
Energia potenţială de deformare (lucrul mecanic total interior)
înmagazinată în bara solicitată la torsiune va fi :
2
U d Le U s dV dV , (6.26)
V V 2G
Fig. 6.8
În Fig. 6.8 este reprezentat un arc elicoidal (înainte Fig. 6.8.a şi după
solicitare Fig. 6.8.b) având raza de înfăşurarea R, diametrul spirei d, supus la
compresiune de o forţă F. Sub acţiunea acestei forţe în secţiunile
transversale ale arcului apar eforturile (Fig. 6.8.c):
N F sin ; T F cos ; M i FR sin ; M t FR cos
Ţinând seama de faptul că unghiul este mic, ( sin 0 , cos 1 ), se pot
neglija eforturile N şi Mi, spira arcului fiind solicitată la forfecare de către
forţa tăietoare T = F şi la torsiune de către momentul de torsiune Mt = FR.
Eforturile T şi Mt produc în secţiunea transversală a spirei arcului numai
tensiuni tangenţiale τf respectiv τt.
Tensiunea tangenţială maximă rezultantă într-o secţiune transversală a
spirei poate fi obţinută prin însumarea algebrică a tensiunilor de forfecare τf
REZISTENȚA MATERIALELOR 259
EXEMPLUL 6.3
Rezolvare:
16 3 103 50
d nec
3 11, 517 mm
500
Se adoptă def =12 mm.
b) Verificarea tensiunii tangenţiale maxime se face prin suprapunerea
efectelor torsiunii şi forfecării, conform relaţiei (6.29):
16 FR d 16 3103 50 12
max 3
1 1 477, 46 MPa a
d 3R 12 3
3 50
c) Săgeata arcului se calculează cu relaţia (6.35):
64 FR 3 64 3 103 503
f n 6 85,73 mm
Gd 4 0,81 105 12 4
d) Lungimea aproximativă a barei din care se confecţionează arcul se obţine
din considerentul că înclinarea spirelor este foarte mică şi când n < 7 spire,
STAS 7067–87 prevede încă 1,5 spire înclinate, adică:
l = 2R (n + 1,5) = 2 ·50·7,5 = 2356, 2 mm
Fig.6.10
Mt Mt
. (6.39)
GI t G hb 3
h
unde , şi sunt coeficienţi numerici care depind de raportul al
b
laturilor secţiunii. Valorile acestor coeficienţii sunt date în tabelul 6.1.
Tabelul 6.1
h
1 1,5 1,75 2 2,5 3 4 6 8 10
b
0,208 0,231 0,239 0,246 0,258 0,267 0,282 0,299 0,307 0,313 0,333
0,141 0,196 0,214 0,229 0,249 0,263 0,281 0,299 0,307 0,313 0,333
1,000 0,859 0,820 0,795 0,766 0,753 0,745 0,743 0,742 0,742 0,742
Fig. 6.11
REZISTENȚA MATERIALELOR 265
EXEMPLUL 6.4
Rezolvare:
a) Forma şi dimen-
siunile profilului U24
se aleg din SR EN
10279:2002 (STAS
564–86). Din relaţia
(6.47), ţinând seama
Fig. 6.13 de (6.45) şi (6.46) se
obţine:
REZISTENȚA MATERIALELOR 267
1 3
It
hi bi3 1 h1 b1 h2 b2 h3 b3
3 i 1
M tcap Wt a a a 3 a
bimax bimax b1
1
75,5 12,62 3 227,38 9,53 85 12,62 3
3 80 1,0936 10 6 M Pa
12, 62
Pentru profilul U se alege a = 80 MPa.
3 i 1
7, 826 10 5 rad / mm 4, 48 / m
Rotirea relativă între capetele profilului va fi:
l 7,826 10 5 1 103 7, 826 10 2 rad 4,48
Fig. 6.14
dM t r ds (6.49)
Momentul exterior care solicită secţiunea este dat de suma momentelor
elementare în lungul conturului, conform relaţiei:
M t dM t r ds rds (6.50)
Produsul rds reprezintă dublul ariei cuprinse între razele polare şi
elementul de lungime ds, iar integrala reprezintă dublul ariei mărginite de
linia mediană a secţiunii Ω, adică:
r ds 2 (6.51)
Astfel expresia (6.50) devine M t 2 , obținându-se valoarea
tensiunii tangențiale (formula lui Bredt):
Mt
(6.52)
2
Tensiunea tangenţială maximă se produce în zona în care grosimea
profilului este minimă, adică:
Mt
max (6.53)
2 min
Răsucirea specifică se obţine egalând lucrul mecanic elementar
exterior (corespunzător unităţii de volum) cu energia potenţială specifică de
deformare (6.25):
1
dLe M t (6.54)
2
2 2 2 2 2 ds
Us dV dA 1
2G
ds (6.55)
V 2G V 2G 2G
Rezultă:
1 2 2 ds 2 2 ds
2G 2G M t
Mt ; (6.56)
2
Înlocuind valoarea lui din (6.52), expresia răsucirii specifice
unghiulare, cunoscută sub numele de formula lui Bredt va fi :
Mt ds M
2
t (6.57)
4G GI t
unde momentul de inerţie convenţional la torsiune este:
4 2
It (6.58)
ds
270 TORSIUNEA
ds s i
Integrala se poate calcula însumând rapoartele
i
, dintre
EXEMPLUL 6.5
Rezolvare:
a) Fiind o bară cu pereţi subţiri având profil închis, din relaţia (6.52) rezultă:
M t cap 2 a min
în care:
Ω = (200 – 20)∙(100 – 10) = 16200 mm2;
min = 10 mm; a = 80 MPa (Anexa 3);
Mt cap = 2∙16200∙10∙80 = 25,92 106 N∙mm.
PROBLEME
P.6.1. Prelungitorul din oțel al unei chei tubulare are diametrul d=80 mm și
lungimea de 200 mm. Dacă tensiunea tangențială admisibilă este τa=60 MPa
să se determine valoarea momentului capabil care poate fi exercitat de către
cheie. Care va fi unghiul de răsucire care va apare ca urmare a solicitării cu
momentul maxim? Se cunoaște G=78 GPa și se neglijează încovoierea
prelungitorului.
Fig. 6.17
R: Mtcap=6,03 N·m; φ=2,20°
R: φtotal=6,84·10-3 rad
Fig. 6.18
Fig. 6.19
Fig. 6.21
ANEXE
ANEXA 1
ANEXA 2
ANEXA 3
REZISTENȚA MATERIALELOR 277
ANEXA 4
Coeficienţi de siguranţă (recomandaţi) în construcţia de maşini
Valorile coeficienţilor de siguranţă, c, faţă de:
Denumirea construcţiilor Limita de Rezistenţa de Rezistenţa la Sarcina critică de
curgere, σc rupere, σr oboseală, σ -1 flambaj, Fcf
Construcţii de maşini în general 1,3 – 2,0 2,0 – 4,0 1,2 – 3,5 -
Construcţii metalice 1,5 – 1,7 2,2 – 2,6 - 3,0 – 4,0
Rezervoare, cazane oţel 1,4 – 1,8 2,0 – 3,0 - 3,0 – 5,0
sau conducte oţel turnat 1,8 – 2,3 2,5 – 4,0 - -
Tije de piston 2,0 – 3,0 - 3,0 – 4,0 4,0 – 12,0
Cabluri - 8,0 – 20,0 - -
Roţi dinţate - - 2,2 – 3,0 -
ANEXA 5
Greutăţi volumice specifice şi coeficienţi de dilataţie termică liniară
ale unor materiale
Greutatea volumică specifică, γ Coeficient de dilataţie termică liniară, α
Denumirea materialului
x10-5 [N/mm3] ·x10-5 [1/oC]
Oţel 7,85 1,0 – 1,3
Fontă 7,25 1,0 – 1,14
Cupru 8,3 – 8,9 1,7
Aluminiu 2,56 – 2,75 2,4 – 2,7
Bronz 8,56 – 8,9 1,8
Alamă 8,4 – 8,73 1,9
Lemn (brad sau stejar) 0,45 – 0,69 0,37 – 0,65
Beton 1,8 – 2,2 0,7 – 1,3
Apă 1,0 -
Petrol (motorină) 0,93 -
Polei (chiciură) 0,9 -
ANEXA 6
Caracteristici mecanice pentru oţeluri turnate pentru construcţii
mecanice de uz general
Rezistenţa la oboseală prin ciclu simetric
Caracteristici mecanice statice la 20 [oC]
[MPa]
Simbol Rezistenţa la Limita de Lungirea la Gâtuirea la Încovoiere Tracţiune – Răsucire
tracţiune, σ r curgere, rupere, rupere, Z=Ψ σ-1 [MPa] compresiune, σ- 1 [MPa]
[MPa] σc [MPa] A5=δ5 [%] [%] 1t [MPa]
ANEXA 7
ANEXA 8
ANEXA 9
13CrNi35 1150 950 10 2690 380-500 1090 370 1000 300 610
40Cr10 1000 800 10 2170 360-380 - - - - -
35CrNi15 750 520 16 2060 360-420 630 260 450-700 210 340
25MoCr11 650 420 17 2170 320-400 - 340 - 280 -
33MoCr11 900 700 12 2170 380-520 - 350 - 300 -
41MoCr11 950 750 11 2150 460-550 - - - 320 -
ANEXA 10
ANEXA 11
ANEXA 12
ANEXA 13
ANEXA 14
ANEXA 15
ANEXA 16
Caracteristici mecanice ale unor alame deformabile
Starea Rezistenţa la Lungirea la rupere, Duritate Brinell, HB
Marca (STAS 95-80)
(simbolizare STAS) tracţiune, σ r [MPa] A5=δ [%] [MPa]
CuZn30 m (O) 280-360 50 70
1/2t (HA) 360-430 33 110
t (HB) 430-520 15 130
CuZn36(37) m 290-380 50 70
1/2t 380-450 28 110
t 450-540 12 140
CuZn39Pb2 m min.370 25 -
1/2t min.440 10 -
t 520 5 -
CuZn40 m 350 43 80
1/2t 420 23 115
t 480 12 140
ANEXA 17
Rezistenţe admisibile ale principalelor specii lemnoase folosite în
construcţii (cu încărcări permanente) definitive
Rezistenţe (tensiuni) admisibile [MPa]
Specia lemnoasă
Tipul solicitării Simbol
brad, molid, stejar, gorun, fag, frasin, plop, anin
pin salcâm ulm
Încovoiere σaî 10 13 11 8
Întindere în lungul fibrelor (tracţiune) σat 7 9 8,5 -
Compresiune (strivire) în lungul fibrelor σac, σas 10 13 11 8
Compresiune (strivire) normală pe fibre σac┴, σas┴ 1,5 3 2,4 1,5
Forfecare (din încovoiere) în lungul fibrelor ai 2 3,2 2,6 1,6
Forfecare longitudinală a penelor prismatice cu af 1 1,6 1,3 0,8
fibrele paralele cu ale grinzii îmbinate
Forfecare transversală a penelor prismatice cu af ┴ 0,5 0,8 0,7 0,4
fibrele perpendiculare pe cele ale grinzii îmbinate
ANEXA 18
Rezistenţele de calcul pentru verificările niturilor
din îmbinări nituite în [MPa]
Coeficient Forfecare şi întindere în
Simbol Presiunea pe gaură la construcţii din:
aplicat faţă tija pentru nituri din :
Tipul solicitării de OL34 OL44 OL37; RCA37
A B σa sau R OL44 OL52
A B
Forfecare a Rfn 0,8 170 220 - - - -
Presiune pe σag Rpn 2,0 - -
320-360 420 500 600
pereţii găurii
Întindere în tijă σaî Rin 0,3; 0,4 70 100 - - - -
282 ANEXE
ANEXA 19
Diametre nominale ale niturilor din oţel cu cap semirotund şi ale
găurilor de nit corespunzătoare
dnit 1 1,2 (1,4) 1,6 2 2,5 3 (3,5) 4 5 6 8 10 12 (14) 16 (18) 20 (22) 24 (27) 30 (33) 36
dgaură 1,2 1,4 (1,6) 1,8 2,2 2,7 3,2 (3,7) 4,2 5,5 6,5 8,5 10,5 13 (15) 17 (19) 21 (23) 25 (28) 31 (34) 37
Observaţie: Dimensiunile din paranteză se vor evita, pe cât posibil.
ANEXA 20
Rezistenţele de calcul pentru şuruburi în [MPa]
Coeficient Forfecare şi întindere în tijă Presiune pe pereţii găurii
Simbol aplicat faţă pentru şuruburi din grupa: în construcţii din:
Categoria de:
Solicitare
şurubului
A B σa R 4.6
5.6 6.6 OL37 OL44 OL52
A B
Grosolane, Forfecare a Rfb 0,7 0,6 110-125 130 160 180 - - -
semiprecise sau
Presiune pe σag
precise, Rpb 1,33 1,6 - - - - 340 400 480
pereţi
introduse în
găuri obişnuite Întindere în σaî
Rib 0,73 0,8 115-130 210 210 240 - - -
tijă
Cu tijă precisă Forfecare a Rfb 0,8 0,8 130-150 210 210 240 - - -
Presiune pe σag Rpb
2,0 2,0 - - - - 420 500 600
pereţi
Întindere în σaî
Rfb 0,73 0,8 115-130 210 210 240 - - -
tijă
Buloane de Întindere în σaî
Rf 0,73 0,7 115-130 180 180 210 - - -
ancoraj tijă
ANEXA 21
Rezistenţele de calcul pentru suduri la elementele din oţel în [MPa]
Tipul Solicitarea Simbol Coeficient Tipul oţelului:
îmbinării A B aplicat faţă de OL37; RCA37 OLT45 OL44 OL52
σa sau R OSC44 OSC53
A B
RCA52
Compresiune σas Rcs 1,0 160-180 210 230 250 300
Suduri executate σas Ris 1,0 160-180 210 230 250 300
Cap la automat,
cap semiautomat şi de
Întindere
Observaţie: Pentru profile şi table laminate cu grosimea t ≤ 16 [mm], valorile de mai sus se
multiplică cu 1,05.
REZISTENȚA MATERIALELOR 283
ANEXA 22
284 ANEXE
ANEXA 22 (continuare)
REZISTENȚA MATERIALELOR 285
ANEXA 22 (continuare)
286 ANEXE
ANEXA 22 (continuare)
REZISTENȚA MATERIALELOR 287
ANEXA 22 (continuare)
288 ANEXE
ANEXA 23
ANEXA 24
ANEXA 25
ANEXA 25
(continuare)
Dimensiunile
Distanţa axelor
secţiunii Caracteristici geometrice ale secţiunii
Aria Masa [cm]
L [mm]
secţiunii
A [cm2] [kg/m] Iy=Iz Wy=Wz iy=iz Iη iη Iζ Wζ iζ
a g r r1 e w v v1
[cm4] [cm3] [cm] [cm4] [cm] [cm4] [cm3] [cm]
60x60x5 5 5,82 4,57 1,64 2,32 2,11 19,4 4,45 1,82 30,7 2,30 8,02 3,45 1,17
60x60x6 6 6,91 5,42 1,69 2,39 2,11 22,8 5,29 1,82 36,2 2,29 9,43 3,95 1,17
60 8 4 4,24
60x60x8 8 9,63 7,09 1,77 2,50 2,14 29,2 6,89 1,80 46,2 2,26 12,1 4,86 1,16
60x60x10 10 11,1 8,69 1,85 2,61 2,17 34,9 8,41 1,78 55,1 2,23 14,8 5,67 1,16
70x70x6 6 8,13 6,38 1,93 2,73 2,46 36,9 7,27 2,13 53,5 2,68 15,2 5,59 1,37
70x70x7 7 9,40 7,38 1,97 2,79 2,47 42,4 8,41 2,12 67,1 2,67 17,5 6,27 1,36
70x70x8 70 8 9 4,5 10,60 8,36 2,01 4,95 2,85 2,49 47,5 9,52 2,11 75,3 2,66 19,7 6,91 1,36
70x70x9* 9 11,90 9,34 2,05 2,90 2,50 52,6 10,60 2,10 83,1 2,64 22,0 7,59 1,36
70x70x10 10 13,10 10,30 2,09 2,96 2,52 57,2 11,70 2,09 90,5 2,63 23,9 8,09 1,35
80x80x6 6 9,35 7,36 2,17 3,07 2,82 55,8 9,57 2,44 88,5 3,08 23,1 7,55 1,56
80x80x8 80 8 10 5 12,30 9,63 2,26 5,66 3,19 2,82 72,2 12,6 2,43 115 3,06 29,8 9,36 1,55
80x80x10 10 15,1 11,9 2,34 3,30 2,85 87,5 15,4 2,41 139 3,03 36,3 11,0 1,55
90x90x8 8 13,9 10,9 2,50 3,53 3,17 104 16,1 2,74 166 3,45 43,1 12,2 1,76
90x90x9 9 15,5 12,2 2,54 3,59 3,18 116 18,0 2,74 184 3,45 47,8 13,3 1,76
90 11 5,5 6,36
90x90x10 10 17,1 13,4 2,58 3,65 3,26 129 21,1 2,74 204 3,43 52,5 14,4 1,75
90x90x11 11 18,7 14,7 2,62 3,70 3,21 138 21,6 2,72 218 3,41 57,1 15,4 1,75
100x100x8 8 15,5 12,2 2,74 3,87 3,52 145 19,9 3,06 230 3,85 59,8 15,4 1,96
100x100x10 100 10 12 6 19,2 15,0 2,82 7,07 3,99 3,54 177 24,6 3,04 280 3,83 72,9 18,3 1,95
100x100x12 12 22,7 17,8 2,90 4,11 3,57 207 29,1 3,02 328 3,80 85,7 20,9 1,94
120x120x10 120 10 13 6,5 23,2 18,2 3,31 8,49 4,69 4,23 313 36,0 3,67 497 4,63 129 27,5 2,36
120x120x12 12 27,5 21,6 3,40 4,80 4,26 368 42,7 3,65 584 4,60 151 31,5 2,35
130x130x12 12 30,0 23,6 3,64 5,15 4,60 472 50,4 3,97 750 5,00 194 37,7 2,54
130x130x14 130 14 14 7 34,7 27,2 3,72 9,19 5,26 4,63 540 58,2 3,94 857 4,97 223 42,4 2,53
130x130x16 16 39,3 30,9 3,80 5,37 4,66 605 65,8 3,92 959 4,94 251 46,7 2,52
140x140x12 12 32,5 25,5 3,90 5,50 5,04 602 59,7 4,31 957 5,43 248 44,9 2,76
140x140x14 140 14 15 7,5 37,6 29,4 3,98 9,90 5,61 5,07 689 68,8 4,30 1094 5,42 284 50,5 2,74
140x140x16 16 42,2 37,3 4,20 5,90 5,09 772 79,1 4,28 1230 5,40 314 61,5 2,72
150x150x12* 12 34,8 27,3 4,12 5,83 5,29 737 67,7 4,60 1170 5,80 303 52,0 2,95
150x150x14 14 40,3 31,6 4,21 5,95 5,31 845 78,2 4,58 1340 5,77 347 58,3 2,94
150 16 8 10,6
150x150x16 16 45,7 35,9 4,29 6,07 5,34 949 88,7 4,56 1510 5,74 391 64,4 2,93
150x150x18 18 51,0 40,1 4,37 6,17 5,38 1050 98,7 4,54 1670 5,71 435 70,4 2,92
160x160x12 12 37,4 29,7 4,39 6,19 5,74 913 78,6 4,94 1450 6,23 376 60,5 3,17
160x160x14 14 43,3 34,0 4,47 6,30 5,77 1046 90,8 4,92 1662 6,20 431 68,1 3,16
160 17 8,5 11,3
160x160x16 16 49,1 38,5 4,55 6,42 5,79 1175 103 4,89 1866 6,17 485 75,3 3,14
160x160x18 18 54,8 43,0 4,63 6,53 5,82 1299 114 4,87 2061 6,13 537 82,1 3,13
292 ANEXE
ANEXA 26
ANEXA 27
294 ANEXE
ANEXA 27 (continuare)
REZISTENȚA MATERIALELOR 295
ANEXA 27 (continuare)
296 ANEXE
ANEXA 27 (continuare)
REZISTENȚA MATERIALELOR 297
ANEXA 27 (continuare)
298 ANEXE
ANEXA 28
REZISTENȚA MATERIALELOR 299
ANEXA 28 (continuare)
300 ANEXE
ANEXA 29
REZISTENȚA MATERIALELOR 301
ANEXA 29 (continuare)
302 ANEXE
ANEXA 30
REZISTENȚA MATERIALELOR 303
ANEXA 30 (continuare)
304 ANEXE
ANEXA 31
REZISTENȚA MATERIALELOR 305
ANEXA 31 (continuare)
306 ANEXE
ANEXA 31 (continuare)
REZISTENȚA MATERIALELOR 307
ANEXA 31 (continuare)
308 ANEXE
ANEXA 31 (continuare)
REZISTENȚA MATERIALELOR 309
ANEXA 31 (continuare)
310 ANEXE
ANEXA 31 (continuare)
REZISTENȚA MATERIALELOR 311
ANEXA 31 (continuare)
312 ANEXE
ANEXA 32
Secţiune triunghiulară 3 a4
- La mijlocul laturilor: Triunghi echilateral
It 20 M t
80 max
a3
La colţuri tensiunile sunt nule
Elipsă circulară m
b13
La extremitatea semiaxei h1 h2
It
16 m2 1
b14 1 4 Wt
16
1 4 m mici:
M
b1 b2
m 1
max t h2 b 2
Wt 1
h1 b1
La extremitatea semiaxei
mari: În cazul când grosimea este
mică, se poate admite o
max
m distribuţie uniformă a tensiunilor
pe secţiune.
Mt
2 A
REZISTENȚA MATERIALELOR 313
ANEXA 32 (continuare)
Elipsă m3 Wt
b3
m
b2 h La extremitatea h
m 1
It b4 semiaxei mici:
16 m2 1 16 16 b
max
Mt A – aria secţiunii
16 A 2
b h b2 h2
3
La extremitatea
Wt
semiaxei mari:
max
m
Secţiune circulară It Ip
d4
0,1 d 4 Wp
d3
0,2 d3 max
16 M t
32 16 d3
pe contur
Coroană circulară
D 4 d4
D 4 d4 16 Mt d
It Ip
32
Wp
16 D
max
D4 d4
D
D4
32
1 4
D3
16
1 4 pe conturul exterior
max
pe conturul interior
1. Alămoreanu, E., Buzdugan, Gh., Iliescu N., Mincă, I., Sandu, M.,
Îndrumător de calcul în ingineria mecanică, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001.
2. Anghel, A., Rezistenţa materialelor. Partea. I, Editura Tehnică, Bucureşti,
1996.
3. Beer, F., Jonston, E., DeWolf, J., Mazurek, D., Mechanics of Materials. 6th
ed., McGraw-Hill, New-York, 2012.
4. Beer, F., Jonston, E., DeWolf, J., Mazurek, D., Statics and Mechanics of
Materials. McGraw-Hill, New-York, 2011.
5. Bal, N., Rezistenţa materialelor. Solicitări simple. Editura U.T.Press, Cluj
Napoca, 1999.
6. Bal, N., Rezistenţa materialelor şi elemente de teoria elasticităţii, Editura
U.T.Press, Cluj Napoca, 2003.
7. Bejan, M., Rezistenţa materialelor, vol. 1, Edituta AGIR, Bucureşti, 2005 şi
Editura MEGA, Cluj Napoca, 2005.
8. Botean, A., Metode numerice de calcul în rezistența materialelor: îndrumător,
Editura U.T.Press, 2006.
9. Buzdugan, Gh., Rezistenţa materialelor, Editura Academiei, Bucureşti, 1986.
10. Buzdugan, Gh., Culegere de probleme de Rezistenţa materialelor, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973.
11. Craig, R., Mechanics of Materials, 3rd ed., John Wiley & Sons, New-York,
2011.
12. Creţu, A., Rezistenţa materialelor, Editura Mediamira, Cluj Napoca 2003.
13. Curtu, I., ş.a. Rezistenţa materialelor. Memorator. Lito Universitatea din
Braşov, 1989.
14. Deutch, I., Rezistenţa materialelor. Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1979.
15. Deutch, I., ş.a., Probleme de rezistenţa materialelor. Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1983.
16. Drobotă, V., Rezistenţa materialelor. Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti,1982.
17. Faur, N., Mecanica materialelor: noțiuni fundamentale, statică, solicitări
simple. Editura Politehnica, Timișoara, 2005.
18. Gere, J., Mechanics of Materials, 6th ed., Brooks/Cole-Thomson Learning,
Belmont, 2004.
316 BIBLIOGRAFIE
19. Gere, J., Goodno, B., Mechanics of Materials, 7th ed., Cengage Learning,
Toronto, 2009.
20. Gere, J., Goodno, B., Mechanics of Materials. Brief Edition, Cengage
Learning, Toronto, 2012.
21. Hibbeler, R.C., Mechanics of Materials, 8th ed., Pearson Prentice Hall, New
York, 2011.
22. Mocanu, D. R., Rezistenţa materialelor. Editura Tehnică, Bucureşti, 1980.
23. Patnaik, S., Hopkins, D., Strength of Materials: A Unified Theory, Elsevier,
2004.
24. Păstrav, I., Rezistenţa materialelor. Vol. 1 şi 2, Litografia Institutului
Politenic,Cluj Napoca, 1983.
25. Păstrav, I., Rezistenţa materialelor şi teoria elasticităţii. Litografia
Universităţii Tehnice, Cluj Napoca, 1993.
26. Păstrav, I., ş.a, Probleme de Rezistenţa materialelor. Vol. 1 şi 2, Litografia
Institutului Politenic, Cluj Napoca, 1987.
27. Philpot, T., Mechanics of Materials: An Integrated Learning System, John
Wiley & Sons, New-York, 2008.
28. Pilkey, W., Formulas For Stress, Strain, and Structural Matrices, John Wiley
& Sons, New Jersey, 2005.
29. Pytel, A., Kiusalaas, J., Mechanics of Materials, 2nd ed., Cengage Learning,
Stamford, 2012.
30. Ponomariov, S., D., ş.a., Calculul de rezistenţă în construcţia de maşinii,
Editura Tehnică, Bucureşti, vol. 1 şi 2., 1964.
31. Posea, N., Rezistenţa materialelor. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1979.
32. Posea, N., Anghel, Al., Manea, C., Hotea, Gh. Rezistenţa materialelor.
Probleme. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.
33. Radeș, M.,Rezistența Materialelor I.Editura Printech București, 2004.
34. Sofonea, G., Pascu, A., Rezistenţa materialelor, Editura Universității Lucian
Blaga, Sibiu, 2007.
35. Şomotecan, M., Hărdău, M., Bodea, S., Rezistenţa materialelor. Vol.I,
Editura U.T.Press Cluj Napoca, 2003.
36. Steif, P.S., Mechanics of Materials, Pearson Higher Education, New-York,
2012.
37. Tripa, M., Rezistenţa materialelor, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1967.
38. Tripa, P., Rezistenţa materialelor. Editura Mirton, 1999.
39. Tripa, P., Hlușcu, M., Rezistenţa materialelor : noţiuni fundamentale şi
aplicaţii, Editura Mirton, Timişoara, 2006
40. Tudose, I., Constantinescu, D., M., Stoica, M., Rezistenţa materialelor.
Aplicaţii, Editura Tehnică, Bucureşti, 1990.
41. Tudose, I., Atanasiu, C., Iliescu, N., Rezistenţa materialelor. Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.