Sunteți pe pagina 1din 6

LUCRARI DE DEMOLARI

In procesul de dezvoltare si modernizare a asezamintelor urbane si


rurale apare, uneori, necesitatea daramarii unor imobile izolate, grupuri
de imobile sau chiar cartiere intregi. Cel mai adesea daramarile sunt
necesare pentru inlocuirea cladirilor vechi, lipsite de confort si ocupand
suprafete intinse, cu blocuri inalte, care, pe langa un confort superior,
permit o utilizare mai buna a terenului si dau posibilitatea crearii unui
peisaj urbanistic adecvat epocii contemporane. In anumite situatii izolate
trebuie daramate chiar cladiri în stare buna si relativ mari, atunci cand
cerinte majore de sistematizare o impun (de exemplu, crearea unui mare
bulevard sau amenajarea unui nod de circulatie etc.). Cand daramariIe
se limiteaza la una sau numai la cateva cladiri exista avantajul folosirii
retelelor exterioare existente de alimentare cu apa, canalizare, gaze etc.
Dar la reconstructia unor cartiere intregi se executa retele noi, de
capacitati mari, cele vechi avand capacitate nesatisfacatoare.

Modul de daramare a cladirilor depinde atat de natura scheletului de


rezistenta cat si de numarul cladirilor ce se darama. Cand numarul este
mare se organizeaza adevarate santiere de demolare, in cadrul carora
se pot folosi metode de lucru bazale pe aspectul de masa al operatiilor.
Cand se demoleaza imobile izolate, in directa vecinatate a altora care
sunt locuite, metodele folosite vor trebui sa tina seama de elementele
specifice ale fiecarui caz in parte. Lucrarile de daramare necesita un
volum mare de manopera, utilaje si muncitori cu calificarea necesara.

Se urmareste recuperarea in masura cat mai mare a


materialelor de constructii, care pot fi refolosite, si pentru aceasta
trebuie aplicate metode si mijloace de lucru care sa permita
mentinerea calitatii acestor materiale.

Un alt aspect care trebuie avut în vedere la lucrarile de daramari


este acela al reducerii la minimum a manipulari lor repetate ale acelorasi
materiale, ca urmare a unei nejudicioase organizari a operatiilor de
demolare.
Demolarea imobilului nu este singurul scop, ci trebuie tinut seama
de dificultatile ce apar la eliberarea amplasamentului, atunci cand in
gramada de daramaturi se gasesc amestecate diferite materiale -
caramida, elemente de beton armat, eventual profiluri metalice, grinzi de
lemn etc. Nici un fel de utilaj nu poate fi folosit pentru incarcarea si
transportul unui astfel de amestec de materiale. Acest aspect este,
uneori, neglijat si, pe langa cresterea ulterioara a volumului de munca al
oamenilor si utilajelor, se produce si o uzura exagerata, sau o
deteriorare a utilajelor de încarcare (excavatoare), care nu pot invinge
rezistenta blocurilor de beton sau a pieselor metalice amestecate în
gramezile de moloz.

La demolarea unei cladiri se tine seama de inaltimea ei si de


alcatuirea structurii de rezistenta.

• Exista doua modalitati de daramare a unei constructii, si anume


demolarea element cu element si demolarea cIadirii în ansamblu.
Cladirile cu mai multe niveluri, oricare ar fi tipul de structura, se
demoleaza prin metoda element cu element, su in ansamblu prin
implozii, iar cele cu un singur nivel, prin metoda demolarii cladirii in
ansamblu. Pentru demolare se pot folosi buldozere, excavatoare sau
tractoare pe senile care actioneaza cabluri de tractiune. Aceste utilaje
pot fi folosite pentru ca structura unei cladiri cu un singur nivel, in mod
normal, este din zidarie de caramida sau din materiale usoare si nu
opune o rezistenta mare la daramare.
La structurile cu elemente portante din beton armat, mai intai se sparg
aceste elemente cu un ciocan pneumatic sau cu alte mijloace
(foarfeci,berbeci, etc.).
La demolarea element cu element, operatiile incep de sus, de la
acoperis, si se continua pana la baza cladirii sau pana la o inaltime
deasupra terenului de la care, cand natura structurii o permite, se
poate folosi metoda doborarli.

Majoritatea cladirilor ce se darama sunt din categoria celor cu


confort necorespunzator si in stare avansata de degradare. Din aceasta
categorie fac parte, in special, cladirile cu un singur nivel sau cu doua si
mai rar cele eu trei sau mai multe niveluri sau constructii industriale
diferite. Deci, demolarea cladirilor inalte constituie o exceptie si
mijloacele folosite trebuie alese de la caz la caz.
Cladirile care intra în categoria celor care se intalnesc cel mai
frecvent la demolare sunt de tip vechi, cu structura din zidarie sau lemn,
cu acoperisul din sarpanta de lemn si cu învelitoare din tabla, tigla sau
carton bitumat.
La început se desface invelitoarea care, daca este din tabla sau din
tigla, în parte, se poate recupera. Apoi se demonteaza sarpanta de lemn
care, de asemenea, trebuie, in cat mai mare masura, recuperata.
Urmeaza planseul ultimului nivel care se demonteaza pe portiuni, daca
este din lemn sau din profiluri metalice, sau se sparge cu ciocanul
pneumatic, daca este din beton armat. In ultima etapa se demoleaza
elementele verticale, respectiv zidurile. Ordinea demolarii zidurilor este
determinata de o analiza concreta, la fata locului, astfel incat daramarea
unuia din ziduri sa nu atraga dupa sine daramarea neasteptata a altora,
caz în care pot avea loc accidente. De exemplu, la o cladire cu ziduri
longitudinale de rezistenta si cu ziduri transversale de rigidizare, nu se
darama mai intai toate zidurile transversale, pentru ca atunci cele
longitudinale, ramase fara legaturi pe toata lungimea, s-ar prabusi sub
actiunea unui vant puternic, in rafale.
La daramarea unor portiuni de zid se foloseste fie sistemul demolarii
treptate in special cand aceste ziduri se afla la etaje superioare, fie
sistemul prin taiere la baza. Acesta din urma consta in slabirea zidului la
baza, prin cioplire pe o grosime egala cu o treime din grosimea peretelui,
si apoi tragerea lui cu cabluri actionate prin trolii sau utilaje puternice
(tractoare, buldozere).
Zidul astfel daramat trebuie sa cada spre exterior, respectiv spre
zonele deja demolate, si nu spre interior, pentru ca astfel s-ar opri pe
planseele inca nedemolate si evacuarea lui ar fi complicata. In acelasi
timp, apare si riscul prabusirii planseelor pe care cade zidul si chiar a
întregii cladiri care, chiar daca nu da nastere unui accident, determina
amestecarea elementelor care sunt foarte greu de separat si de
transportat în afara amplasamentului.
• La cladirile cu schelet de beton armat si ziduri de umplutura se
începe demolarea cu zidurile neportante si in final se taie, cu foarfeci
speciale) element cu element, scheletul de rezistenta.
Cand demolarea se produce progresiv, fara prabusirea unor ziduri
sau elemente structurale intregi, ia nastere o mare cantitate de moloz
care trebuie coborat pe verticala sau pe un plan inclinat, prin burlane sau
jgheaburi inchise, astfel incat sa se evite degajarea prafului. La partea
de jos, burlanul sau jgheabul este bine sa mearga intr-o cutie mare de
lemn sau tabla (buncar), din care sa se incarce in mijlocul de transport
(camion) prin cadere libera, evitand astfel o manopera suplimentara de
incarcare.
Se mai poate folosi tehnica imploziilor la o parte sau la toate
elementele verticale de rezistenta de la nivelul terenului. Constructia
poate fi dirijata la o cadere controlate pe o directie, sau spre interiorul
sau, in functie de spatiul amenajat in acest sens.
In afara de materialele de constructii (lemn, tigla, caramida), la
demolarea unei cladiri de locuinte este recomandabil a se recupera (in
functie de starea lor):

- armaturi de otel;
- tamplaria (usi, ferestre);
- cahlele de la sobele de teracota;
- obiectele tehnico-sanitare;
- radiatoarele (in cazul incalzirii centrale).

In cazul unor cladiri importante ca înaltime sau volum,


demolarea se executa pe baza unui proiect de demolare, care,
inainte de începerea lucrarilor, trebuie cunoscut de toti cei ce
participa la demolare lucratori sau personal tehnic de conducere .
• Dintre masurile ce trebuie luate, in vederea evitarii accidentelor se
mentioneaza:
- imprejmuirea incintei în care se desfasoara lucrarile;
- intreruperea tuturor legaturilor de la retelele de alimentare cu apa,
gaz, electricitate etc.;
- consolidarea unor eventuale parti de constructie, ce ameninta sa
se prabusesca de la sine;
- prevederea masurilor de protectie pentru lucrul la inaltime (centuri
de siguranta, balustrade, ingradirea golurilor mari din plansee).
Demolarea nu trebuie sa inceapa la etaje inferioare, cat timp se
lucreaza mai sus.
Planseele din lemn nu incep a se demola pana ce sobele sau orice
alte obiecte grele de pe ele nu au fost inlaturate.

Demolarea boltilor de caramida poate provoca prabusirea unor


parti mari de cladire, de aceea demolarea se executa progresiv, de la
cheie spre nasteri si, daca exista totusi riscul prabusirii, se sprijina
provizoriu cu popi sau esafodaje locale.
Partile subterane ale constructiilor (ziduri de subsol, fundatii) nu
se demoleaza in mod obisnuit, ci urmeaza a fi sparte local in zonele
traversate de lucrarile subterane ale noilor constructii (fundatii, canale,
conducte).
Daca, totusi, apare necesitatea daramarii unor ziduri de subsol,
atunci trebuie luate masuri de sprijinire a malurilor, pe toata durata,
pana la umplerea gropii sau turnarea altor elemente apartinand noilor
constructii.
Cand zidurile de subsol nu se demoleaza, groapa subsolului
trebuie umpluta cu moloz sau pamant, pentru a nu ramane terenul
accidentat. In scopul evitarii umplerii gropii subsolului, nu se
recomanda sa se pastreze nedemolat planseul de peste subsol, peste
care sa se realizeze numai o umplutura usoara cu pamant; deoarece,
datorita incarcarilor mari ce pot apare sau a unor fenomene de durata,
aceste plansee se pot prabusi dand nastere la accidente.
Demolarile se realizeaza numai de catre societati specializate, in
urma unor studii si proiecte eleborate in acest sens.