LUMEA ANIMALĂ A REPUBLICII MOLDOVA

CARACTERIZAREA GENERALĂ A LUMII ANIMALE

Lume animală – o comunitate de animale care populează o anumită regiune, zonă, cu condiţii naturale
omogene (de exemplu, lumea animală de stepă, lumea animală acvatică).
Faună – totalitatea speciilor de animale de pe un anumit teritoriu (de exemplu, fauna Republicii Moldova,
fauna fluviului Nistru) sau dintr-o eră geologică (de exemplu, fauna Mezozoicului).

Lumea animală este o componentă a naturii cu un rol important în menţinerea echilibrului naturii.
Animalele, ca şi plantele, îşi au locul lor în interacţiunea dintre componentele naturii, iar dispariţia sau declinul
unei specii duce la dezechilibrarea întregului sistem natural. Lumea animală a Republicii Moldova este diversă,
iar fauna este reprezentată de circa 14 800 de specii. Diversitatea faunei şi dezvoltarea lumii animale sunt
influenţate de un complex de factori. În urma interacţiunii acestor factori, se formează comunităţi sau asociaţii
de animale, care se află într-o permanentă evoluţie.

Fauna Republicii Moldova include 461 de specii de vertebrate şi 14 339 de specii de nevertebrate.
Vertebratele sunt reprezentate de 71 de specii de mamifere, 281 de specii şi subspecii de păsări, 14 specii de
reptile, 13 specii de amfibieni şi peste 80 de specii şi subspecii de peşti.

Prin contribuţia omului au ajuns pe teritoriul Republicii Moldova unele specii de insecte dăunătoare
(gândacul-de-Colorado, fluturele-albamerican, omida-păroasă, musca-mediteraneeană-a-fructelor ş.a.), ca
urmare a contactelor internaţionale şi a extinderii suprafeţelor unor culturi agricole.

COMPLEXELE FAUNISTICE

În cadrul Republicii Moldova s-au format diverse comunităţi de animale, numite complexe faunistice
(zoocenoze), în funcţie de condiţiile naturale ale anumitor teritorii. Formarea acestor comunităţi depinde, în
primul rând, de mediul de viaţă, fiind delimitate comunităţi de animale zonale (de pădure şi de stepă) şi azonale
(de luncă, acvatice, petrofite, cavernicole, agricole).

FAUNA PĂDURILOR este cea mai bogată ca varietate de specii şi ca număr de indivizi, întrucât pădurea
oferă posibilităţi mai mari de hrană şi de adăpost. În pădurile din ţara noastră se întâlnesc 172 de specii de
vertebrate, cele mai multe fiind specii de mamifere. Caracteristice pădurilor sunt următoarele specii de
mamifere: vulpea, veveriţa, mistreţul, căpriorul, bursucul, jderul-de-pădure, pisica sălbatică.
În păduri vieţuiesc peste 100 de specii de păsări, reprezentative fiind piţigoiul, ciocănitoarea, graurul, cucul,
privighetoarea, pupăza, grangurul, mierla, precum şi unele păsări răpitoare (uliul-păsărar, şorecarul comun,
acvila-ţipătoare-mică ş.a.). În galeriile subterane îşi au adăpostul diverse specii de şoareci, pârşul-de-pădure
ş.a., iar dintre insectivore se întâlnesc ariciul, cârtiţa, chiţcanul comun, care s-au adaptat şi la alte medii de
viaţă. În păduri vieţuiesc şi 9 specii de reptile (şarpele-de-alun, şarpele-cu-abdomen-galben, vipera comună,
diverse specii de şopârle, broaşte). Litiera pădurilor şi scoarţa copacilor oferă un mediu prielnic pentru insecte,
râme, păianjeni.

FAUNA STEPELOR şi a altor terenuri ocupate de vegetaţie ierboasă este mai săracă în specii, deoarece
aceste terenuri au caracter insular, vegetaţia lor este mai rară, implicit oferă mai puţină hrană şi adăpost mai
redus, iar activitatea umană este prezentă în măsură mai mare.
Aici se întâlnesc unele păsări şi reptile, iar rozătoarele mai frecvent.
 FAUNA LUNCILOR ŞI A MALURILOR BAZINELOR ACVATICE oferă animalelor un mediu
favorabil, hrană mai bogată, adăpost şi refugiu mai sigur.

FAUNA ACVATICĂ cuprinde animalele care trăiesc în râuri, lacuri, bălţi şi mlaştini. Ea este mai bogată în
cursurile inferioare ale Nistrului şi Prutului, precum şi în lacurile naturale şi de acumulare. Dintre vertebrate,
cele mai numeroase sunt păsările, care au o hrană mai variată şi adăpost mai sigur. Sunt reprezentate atât de
specii sedentare, cât şi de cele migratoare. În bazinele acvatice vieţuiesc şi unele mamifere, reptile, amfibieni,
raci ş.a. (tab. 11). Speciile şi subspeciile de peşti caracteristice apelor ţării noastre sunt: carasul, crapul,
babuşca, plătica, bibanul, şalăul, somnul. Se întâlnesc şi unele specii endemice de peşti: nisetrul-pontic,
morunul, păstruga, ţigănuşul, scrumbia-de-Dunăre. Au fost aclimatizate somnul-american, cosaşul, novacul,
sângerul ş.a. Aceste specii au o mare importanţă piscicolă.
5
FAUNA DE STÂNCĂ vieţuieşte pe versanţii abrupţi ai văilor râurilor, ai ravenelor din roci calcaroase,
argilă, loess etc. La aceste condiţii s-au adaptat unele mamifere (popândăul comun, jderul-de-piatră), păsări
(porumbelul-de-stâncă, mierla-de-piatră, uneori buha ş.a.), reptile (şarpele-lui-Esculap, şarpele-cu-abdomen-
galben, diverse şopârle).
6
FAUNA DE PEŞTERĂ (CAVERNICOLĂ). Complexul faunistic de peşteră este unul deosebit, care
deseori se încadrează în cel de stâncă. El include peşterile naturale şi galeriile subterane apărute ca urmare a
extracţiei unor substanţe minerale utile, reprezentat preponderent de câteva specii de lilieci.

În fluviul Nistru, până la construcţia barajului de la Dubăsari, pătrundeau din Marea Neagră nisetrul-pontic,
păstruga, morunul. În prezent speciile date se întâlnesc rar şi pătrund doar primăvara, în perioada de
reproducere. Aceşti peşti ating dimensiuni foarte mari (cu o masă de 10–150 kg), de la ei obţinându-se icrele
negre (caviarul).

Unele specii de animale s-au adaptat la mediul de viaţă în terenurile agricole şi în aşezările umane. În
prezent peste 100 de specii de animale convieţuiesc în mediul antropic, manifestând o capacitate mare de
adaptare la noile condiţii de trai. Cele mai frecvente sunt: rozătoarele mici (şoarecii, şobolanii), iepurele-de-
câmp, vulpea, nevăstuica, dihorul, veveriţa, ariciul, cârtiţa, unele păsări, amfibieni ş.a.
Lumea animală este afectată de unele procese naturale (aridizarea climei, pătrunderea unor specii străine,
răspândirea unor boli etc.), dar mai ales de influenţa activităţii umane. Reducerea suprafeţelor cu vegetaţie
naturală, a resurselor de hrană, a spaţiilor de adăpost, modificarea mediului natural de viaţă etc. conduc la
diminuarea numărului de specii şi la completarea listei speciilor aflate în pericol de dispariţie. Dacă în prima
ediţie a Cărţii Roşii a Republicii Moldova (din anul 1978) au fost incluse doar 29 de specii de animale, în ediţia
a doua (din anul 2001) – 116 specii (fig. 80). Această situaţie impune măsuri constructive de protecţie a faunei
ţării noastre.