Stepele

"" Natura este totuşi singura carte din care fiecare filă
păstrează cîte un adevăr""

Goette

Poziţia fizico-geografică
Stepa este tip de vegetaţie zonală caracterizată prin dominarea plantelor xerofite, de regulă,
înţelinite, ierboase perene, mai mult poacee.
În trecut, vegetaţia de stepă acoperea nordul şi sudul interfluviului Prut - Nistru ( în părţile
Bugiacului şi Bălţilor ). În prezent, comunităţile stepelor propriu-zise sînt răspîndite la sudul re-
publicii, iar zona de silvostepă este localizată în nordul Moldovei. Componenţa vegetaţiei de
stepă este de 9% din o sută.

Relieful

Stepa propriu zisă este localizată în linii generale pe unitatea de relief - cîmpie. Luînd la concret
şi comparînd/ studiind harta fizică şi harta zonelor pedologice a Republicii Moldova, putem
concluziona că stepa se înşiră pe Cîmpia Nistrului Inferior, Cîmpia Moldovei de Sud şi pe
Colinele Tigheci. Zona de silvostepă e întinsă pe Platoul Moldovei, Podişul Nistrului, Podişul
Ciuluc şi pe Cîmpia Moldovei de Nord.

Clima

Stepele acoperă platourile în condiţii de climă continentală, cu o perioadă secetoasă de lungă

durată şi cu puţine precipitaţii atmosferice. Din cauza condiţiilor mult mai aride decît în
silvostepă, vegetaţia diferă. În asemenea condiţii este bine pronunţată perioada de semirepaus
estival: vegetaţia stepei îşi încetează pentru un timp oarecare dezvoltarea în perioada secetoasă a
verii, şi iarna din cauza temperaturilor joase. Aceste situaţii şi încă multe altele determină
predominarea xerofitelor şi a mezoxerofitelor.
Temperatura aerului în arealul stepelor

Parametrii Briceni Sîngerei Comrat Vulcăneşti

climatici, C
Temperatura medie 8,5 9,0 10,0 10,0
anuală
Temp. medie lunară 19,5 21,0 22,0 22,0
maximă
Temp. medie lunară -5,0 -4,5 -3,0 -3,0
minimă
Temperatura maximă 38,0 39,0 40,0 41,0
Temperatura minimă -34,0 -33,0 -28,0 -27,0

Climadiagramele pentru stepele Bălţi A şi Bugeac B

Solurile
În stepă predomină solurile de tip cernoziomic slab humifere sau carbonatice. În trecut însă
situaţia era alta. Un material convingător despre trecutul condiţiilor naturale îl pot oferi datele
privind cercetările pedagogice. I. A. Krupenikov ( 1976 ) consideră că suprafaţa cernoziomurilor
Republicii Moldova constituia 80% din teritoriu. Mai tîrziu, în 1985, tot el concretizează această
cifră - 73,7%.
Dimitrie Cantemir în capitolul al VI-lea al Descrierii Moldovei, caracterizînd pămînturile
ţinuturilor, menţionează următoarele: cîmpiile Moldovei, lăudate pentru rodnicia lor atît de
scriitorii vechi, cît şi de cei mai noi, întrec cu mult bogăţia munţilor, şi că cele aşezate în
mijlocul ţinuturilor despărţite prin munţi şi rîurile Moldovei dau hrană tuturora, minunînd pe
oricine.

Flora

Stepa
Grupa
Pratostepa Propriu-zisă Subdeşertică
Xerofite 21,8 44,4 67,7
Mezoxerofite 65,5 52,4 32,2
Mezofite 12,7 3,2
 Stepele de pe pantele domoale au fost şi sunt aproape în întregime arate. S-au păstrat doar unele
sectoare mici pe locurile ridicate ale versanţilor. De exemplu: G. A. Şabanova , folosind metoda
gravimetrică de analiză, a constatat că pe sectorul cu vegetaţie de stepă din apropierea or.
Sîngerei plantele de stepă constituie 70% din totalul de ierburi, dintre care: negara (Stipa
lessingiana)-19%, negara-frumoasă - 15%, păşuniţa (S. capillata) -3%, S.tirsa - 2%, păiuşul
(Fes-tuca valesiaca) şi bărboasa ( Bothriochloa ischaemum) -cîte 6% etc.
Baza învelişului ierbos al stepei o constituie speciile următoare: păiuşul, păşuniţa, negara,
negara-frumoasă (S. pulcherrima), bărboasa.
Edificatorii şi dominanţii stepelor sunt poaceele de înţelinire: păiuşul, pănuşiţa, negara şi
poaceele rizomale: firuţa (S.lessingiana), obsiga-nearistată (Bromopsis inermis), drăgaica
(Galium verum), aglica (Filipin vulgares), piciorul cucoşului (Ranunculus polyanthemos), salvia
(Salvia nutans), fragii de cîmp (Fragaria viridis), păpădia (Taraxacum serotinum). În afară de
poacee, în componenţa vegetaţiei stepelor intră şi alte specii ierboase: laptele-cîinelui-de-stepă,
scorogoiul, jaleşul, albăstriţa etc.
În flora stepelor un rol deosebit au arbuştii: caragana, migdalul, cununiţa, şi semiarbuştii:
măturile, cimbrul, jugărelul, buruiana - de - friguri, iar hemiefemeroidele: ruscuţa-primăvăratică,
dediţeii-de-munte, toporaşul-dulce, efemeroidele: zambilele, scînteiuţa-galbenă şi efermele:
Veronica verna, nu-mă-uita, sunt într-un număr mai redus.

Fauna
Din reprezentanţii faunei, pentru stepa Republicii Moldova, sunt caracteristici mamiferii:
mistreţul, căpriorul, vulpea, bursucul, iepurele de cîmp, ţistarul cu pete (popîndăul) şi păsările:
cocostîrcul alb (barza albă), raţele: mare, mică şi sură, lişiţa, potîrnichea. Din " Cartea Roşie a
Republicii Moldova " fac parte:
 mamiferele: vidra, nurca europeană, nermelina, dihorile de stepă, liliecii, pisica
sălbatică etc;
 păsările: dropia, dropia mică, Buha mare, cocostîrcul negru, lopătarul, lebăda
cucuiată, codalbul, ciocănitoarea-neagră, ţigănuşul etc;
 reptilele: şarpele tîrîtor cu abdomen galben, şarpele-Esculap, şarpele cu patru dungi,
vipera comună, broasca ţestoasă de baltă;
 amfibienii: broasca de cîmp.



Activitatea Antropică
Despre stepe, ca formaţiuni naturale cu vegetaţie ierboasă bogată putem vorbi doar la timpul
trecut. Pînă la sfîrşitul secolului al XVIII-lea ele acopereau Cîmpia Bălţilor în nord (Stepa
Bălţilor) şi Cîmpia Moldovei de sud (Stepa Bugeacului).
Desţelinirea masivă a acestor terenuri valoroase a început odată cu colonizarea sudului
Basarabiei cu bulgari şi găgăuzi şi sporeşte după 1822, cînd mulţi generali şi boieri ruşi,
participanţi la războaiele Rusiei cu Franţa şi Turcia, au primit mari suprafeţe de pămînt înţelenit,
pentru a fi arate şi folosite la cultivarea cerealelor, solicitate pe piaţa europeană. Aratul stepelor a
continuat şi continuă şi astăzi. Însă faptul că s-au arat stepele aproape total, fără a se păstra unele
fîşii de stepă naturală sau fără a fi sădite fîşii forestiere de protecţie, a declanşat o serie de
fenomene negative:
 erodarea şi degradarea celor mai valoroase soluri;
 alunecări de terenuri pe coastele repezi desţelinite;
 dispariţia multor specii de plante relictare şi animale caracteristice acestor biotipuri.
Schimbarea suprafeţelor de fîneţe pentru cosit, de pajişte pentru păşunat şi de baltă de pe teritoriul Moldovei în mii ha

Anul Fîneaţa Păşune Baltă Arbuşti

1950 55,2 368,3 20,3 11,8
1955 52,8 424,9 25,5 18,2
1960 51,1 403,6 26,0 17,3
1965 18,2 381,5 21,9 11,8
1970 11,3 365,5 15,4 7,6
1975 7,1 332,9 13,2 6,3
1979 4,2 284,4 10,2 5,2
1985 3,7 230,0 5,3 2,6