Modalităţi de realizare a oralităţii stilului:

• dialogul: "- Parcă v-a ieşit un sfânt din gură, Luminate împărate, zise atunci
Flămânzilă. [...]- Ia lăsaţi, măi, zise Ochilă, clipocind mereu din gene."; "Atunci
spânul zice îngâmfat: - Ei, moşule, ce mai zici? - Ce să zic, nepoate! Ia, când
aş avea eu o slugă ca aceasta, nu i-aş trece pe dinainte. - D-apoi de ce mi 1-a
dat tata de acasă? Numai de vrednicia Iui -zise spânul - căci altfel nu-1 mai
luam după mine ca să-mi încurce zilele.";
• folosirea dativului etic: "Şi odată mi ţi-1 înşfacă cu dinţii de cap, zboară cu
dânsul în înaltul ceriului şi apoi, dându-i drumul de-acolo, se face spânul până
jos praf şi pulbere.";
• exclamaţii, interogaţii, interjecţii: "Şi odată mi ţ-o înşfacă ei, unul de o
mână şi altul de cealaltă, şi hai, hai!... hai, hai! în zori de ziuă ajung la palat" "-
Măi, Păsărilă, iacătă-o-i, ia!" "Ei, apoi? Lasă-te în sama lor, dacă vrei să rămâi
fără cap";
• expresii onomatopeice, "şi când să pună mâna pe dânsa. zbrr!...pe vârful
unui munte şi se ascunde după o stâncă (...) şi când să pună mâna pe dânsa,
zbrr!... şi de acolo şi se duce de se ascunde tocmai după lună"; "Ş-odată
pornesc ei, teleap-teleap-teleap, şi cum ajung în dreptul uşii, se opresc puţin."
• imprecaţii, apostrofe: "Numai de nu i-ar muri mulţi înainte; să trăiască trei
zile cu cea de alaltăieri."; "Na! aşa trebuie să păţească cine calcăjurământul!";
• adresare directă: "Ce-mi pasă mie? Eu sunt dator să spun povestea şi vă
rog să ascultaţi";
• diminutive: "Şi dacă-ţi putea scoate la capăt trebuşoara asta, atunci oi mai
vedea eu..."; "Mă, feţişoara împăratului ne-a tras butucul (...) s-a prefăcut în
păsărică, a zburat ca săgeata pe lângă ceilalţi";
• formule specifice oralităţii: "toate ca toate","vorba ceea", "de voie de
nevoie", "vorba unei babe"; "vorba cântecului"; "Vorba ceea: Dă-mi, doamne,
ce n-am avut,/ Să mă mier ce m-a găsit";
• proverbe şi zicători: "Capul de-ar fi sănătos, că belele curg gârlă"; "Cine
poate oase roade; cine nu, nici carne moale"; "Nu-i după cum gândeşte omul,
ci-i după cum vrea Domnul"; "frica păzeşte bostănăria"; "omul sfinţeşte locul";
"Să nu dea Dumnezeu omului, cât poate el suferi".
• versuri populare sau fraze ritmate: "Poate că acesta-i vestitul Ochilă, frate
cu Orbilă, văr primare cu Chiorilă, nepot de soră Iui Pândilă, din sat de la
Chitilă, peste drum de Nimerilă, ori din târg de la Să-1-caţi, megieş cu Căutaţi
şi de urmă nu-i mai daţi.", "La plăcinte,/ înainte/ Şi la război/ înapoi."; "Voinic
tânăr, cal bătrân,/ Greu se-ngăduie la drum!".
• cuvinte şi expresii populare, regionalisme: "m-ai băgat în toate grozile
morţii" (m-ai îngrozit -n.n); "n-ai cui bănui" (n-ai pe cine da vina ~n.n); "o lua
în porneală" (se ducea la păscut - n.n); "a mâna porcii la jir" (a sforăi
- n.n); "hatârul" (plăcerea - n.n.); "a se chiurchiului" (a se chercheli, a se ameţi
- n.n.); "farmazoană" (vrăjitoare, şireată - n.n.); "arzuliu" (fierbinte
- n.n.); "teleagă" (partea de dinainte a plugului - n.n.);
• Umorul în proza lui Creangă este dat de starea permanentă de bună
dispoziţie a autorului, de jovialitatea, verva şi plăcerea lui de a povesti pentru
a stârni veselia "ascultătorilor". Absenţa satirei deosebeşte, in principal,
umorul lui Creangă de comicul lui Caragiale, povestitorul având o atitudine de
înţelegere faţă de păcatele omeneşti, ba chiar făcând haz de necaz cu
optimism şi vitalitate, crezând într-o atare îndreptare a defectelor umane
("Râzi tu, râzi, Harap Alb (...) dar unde mergi, fără de mine n-ai să poţi face
nimica").
 
Modalităţi de realizarea umorului:
• exprimarea poznaşă, mucalită, într-o şiretenie a frazei la care este
imposibil să nu te amuzi: "Şi înălţimei voastre gând bun şi mână slobodă, ca
să ne daţi cât se poate mai multă mâncare şi băuturică, zise Setilă, căruia îi
lăsa gura apă; că din mâncare şi băutură las dacă ne-a întrece cineva; numai
la treabă nu ne prea punem cu toţi nebunii"; "aş ruga pe luminarea sa, că
dacă are de gând a ne ospăta, după cum s-a hotărât, apoi să ne îndesească
mai mult cu udeala, pentru că acolo stă toată puterea şi îndrăzneala"; "Doar
unu-i împăratul Roş, vestit prin meleagurile aceste pentru bunătatea lui cea
nepomenită şi milostivirea lui cea neauzită.";
• combinaţii neaşteptate de cuvinte: "Tare-mi eşti drag!... Te-aş vârî în sân,
dar nu încapi de urechi..."; "Dar amarnic mai eşti la viaţă; când te mânii, faci
sânge-n baligă"; "Ia să-i faci chica topor, spinarea dobă şi pântecele cobză";
• caracterizări pitoreşti cu ajutorul cuvintelor familiale: fata împăratului
Roş este "o zgâtie de fată", "un drac, bucăţică ruptă din tată-său din cap până
în picioare, ba încă şi mai şi"; "care de care mai chipos şi mai îmbrăcat, de se
ţârâiau aţele şi curgeau oghelele după dânşii";
• vorbe de duh: "Vorba ceea: dă-i cu cinstea, să piară ruşinea";
• autopersiflarea: "Crai, crăiese şi-mpăraţi,/ Oameni în samă băgaţi,/ Ş-un
păcat de povestariu,/ Fără bani în buzunariu."
• ironia: "Se vede lucru, că nici tu nu eşti de împărat, nici împărăţia pentru
tine; şi decât să încurci numai aşa lumea, mai bine să şezi deoparte cum zici,
căci mila domnului: lac de-ar fi, broaşte sunt destule"; "Ei, dragul tatei, aşa-i
că s-a împlinit vorba ceea: apără-mă de găini, că de câini nu mă tem.";
• caracterele personajelor: împăratul Roş are "inimă haină, nu se mai satură
de a vărsa sânge omenesc"; fata lui este "o farmazoană cumplită"; împăratul
Verde este blând, vesel şi petrecăreţ, "prea intri în voia supuşilor";
• poreclele personajelor: Păsărilă, Buzilă;
• situaţiile şi întâmplările în care sunt puşi eroii: apariţia ciudatelor personaje
în faţa împăratului Roş, care încercau să se poarte elegant şi protocolar,
stârneşte nedumerirea acestuia: "împăratul i-a fost de-a mirarea, văzând că
nişte golani au asemenea îndrăzneală, de vin cu neruşinare să-i ceară fata,
fie din partea oricui ar fi.";
• diminutive cu valoare augmentativă: "băuturică" pentru cele "12 buţi pline
cu vin din cel hrănit (vin tare -n.n.) [...] băuturică mai este ce este" ,
"buzişoare" pentru "nişte buzoaie groase şi dăbălăzate" (lălâi, atârnând în jos
- n.n.): "Atunci Gerilă suflă de trei ori cu buzişoarele sale cele iscusite...";