Scrisoare mamei

“Dintre toate religiile, cea mai frumoasă este Mama.”

G. Vieru

Mamă, scump izvor cu apă vie, fii mereu cu mine! Rămâi veșnică lumină și caldă
prezență!
Ești o zână. M-ai învățat să mă ridic la Soare, să ascult murmurul dulce al firelor de
iarbă, să-nțeleg poveștile copacilor goi și să-mi zăresc liniștea în razele jucăuşe.
Mămica mea, ești așa frumoasă, încât Toamna vrea să-ți daruiască tăria strugurilor ei
copți, pentru a-ţi menţine şarmul! Iarna-ți dedică valsuri de ninsori și clinchete de țurțuri!
Primăvara-ţi înflorește ghioceii pentru Tine, și-ți dăruiește bobocei de lăcrimioare, pe
care să-i porți în urechi.Vara miroși a mere ce se coc și a frunză verde… Mamă, te iubesc
cu toată iarna, te iubesc cu toată toamna, te iubesc cu tot ce sunt!
Mi-ai făcut leagăn de stele și de icoane, ca să-mi fie bine, ca să dorm în pace. L-ai
îngrădit cu cele mai frumoase rugăciuni și cu cele mai bogate rămurele de busuioc și
levănțică. Îngenuncheai la capul meu și-așteptai s-adorm, veghindu-mi somnul liniştit.
Datorită ție, Mamă, coborau îngerii din Ceruri și cântau cele mai senine melodii…
Adormeai și Tu, obosită și cuminte, ca o lumânare subțire în mijlocul unui sfeșnic larg…
Măicuțo, mi-ai devenit profesor: m-ai înfrățit cu Omenia, Bunătatea și Speranța. Mi-ai
cultivat în suflet lumina și dragostea de Frumos, de Artă. M-ai învățat să prețuiesc ce am,
să apreciez ce mi se dă și să-mi placă să ofer. După multe lecții de cumsecădenie, am
înțeles că pentru Tine coboară din biblioteci – Cartea, se închină respectuos și-ți citește
cele mai frumoase ode.
Scumpa mea, ești sfântă. Unde calci, se nasc poeme, pe unde treci – înfloresc colinde...
Ești ceea ce vreau să-nvăț, ceea ce se șoptește... Ești tăcerea unui templu, în care zi de zi
îmi găsesc alinarea. Ești în viața-mi ca un scut – mă aperi de ger, de viscol si negreață...
Ești adevăr, ești intimitate!

2
 În lumea mea, ploaia miroase-a Tine: a flori de măr, de vişin, de gutui, de păr... În
lumea mea, Tu crești stele și mi le așezi atent pe cer, ca să le culeg mai târziu cu teama de
a nu le zdrobi...Tu-mi chemi cocorii din orizonturile îngândurate și le oferi cuiburi de dor
in cetatea inimii tale. Îmi dai mai mult decât ai, meriți mai mult decât ceri, ești mai mare
decât crezi. Suntem legate pe viață ca filele-ntr-o carte, scrisă tăcut și cu drag.
Mulțumesc, Mamă, pentru tot! Promit să te fac mândră de omulețul pe care l-ai călăuzit
atâta timp. Să fii sănătoasă, neprihănita mea, și fie ca lumina nimbului Tău să nu se
stingă niciodată...
Mereu aici, mereu caldă, zâmbitoare și tânără… Mama mea.
Cu multă recunoștință,
Mădălina

Autor: Florea Mădălina, cl.a XI-a “U”,

Liceul Teoretic “Mihail Sadoveanu”, Călărași.
Adresă de e-mail: florea.madalina007@gmail.com
Nr. de contact: 068714762
Profesor îndrumător: Florea Margareta