-

-
- Intrăm pe melodia cântecului „Clopoțelul”

Maric :
Dragi părinți, bunici și frați
Iubiții noștri invitați,
Noi pe voi v-am adunat
În această curte mare,
La a noastră sărbătoare!

Sorina:
V-am chemat să vă distrați
Alături de noi să stați,
Că noi azi sărbătorim
Patru ani de când ne știm.

Cornelia:
Dar iată c-au trecut grăbiți,
Am fost voioși, am fost și triști,
Am învățat, ne-am și jucat...
Dar a venit și clipa-n care
Ne despărțim de Doamna Învățătoare.

Vlada:
În septembrie pașii ne-au dus spre pragul casei cu suflet de lumină. Am deschis ușa și am intrat în ea
ca într-o împărăție a miracolelor.

Mardare:
Aici ni s-au deschis cele mai multe ferestre spre viață, spre prietenia adevărată, spre lunile pline de
taine – de pe pământ, de sub pământ, ferestre spre carte. Am intrat în lumea ei ca într-o poveste fără
sfârșit.

Ionuț Uja:
Precum albinele în luncă
Culeg cu sârg nectar din flori
Și noi în bănci, din cărți, prin muncă,
Desprindem zi de zi comori.

Vanesa Cojocari:
Ca un izvor de apă vie
E școala noastră și-o iubim
Aici, din fragedă pruncie,
Atâtea taine deslușim.

Valeriu Stoica:
Iar cartea- torță e aprinsă,
Deschizătoare de comori,
Fereastra e mereu deschisă,
Spre lumi de vis și căutări.

Andrei Cozaru:
Pășind spre calea siguranței,
Mereu mai multe vrem să știm,
Din fortărețele științei,
Redute noi să cucerim.

Cântecul „ Anii mei de școală”

(Elevii inmânează flori profesorilor)

Rustam Valeev:
Când am venit la școală-n toamnă
Eram un țânc sfios și mic;
M-ați mângâiat pe creștet, Doamnă,
Și parcă m-am simțit voinic.

Anhiles Revciuc:
Nu ați văzut în ochi de stele
Bobițe calde de mărgele,
Sau le-ați văzut, acu știu clar,
Dar le-ați închis într-un sertar.

Elena Baltaga:
Ce caldă mâna mi-ați întins!
Și-am scris și am citit cu spor;
Nimic în viață nu-i ușor
Să fim destoinici ne-ați pretins!

Mădălina Pîrgari:
O dată, poate, ați lipsit,
Ce mult atunci ne-am necăjit,
Că e ușoară truda noastră
Doar sub privirea dvs.!

Vlad Ivanov:
Și în dulapuri ferecate
Sunt toate poznele-ncuiate,
Le-ați adunat ca pe mărgele,
Dar noi...am învățat din ele.

Cătălin Hîncu:
Acum, când toți cei patru ani s-au dus
Ca soarele către apus,
Pe când ne înălțăm c-o treaptă,
Vă sărutăm mâna cea dreaptă,
Și vă aducem, Doamna noastră
Tot cerul într-o floare-albastră!

Vals „Balul de absolvire”

Cleopatra Dohotaru:
Cineva – albinuță i-a spus,
Cineva – fericire a numit-o
Noi am numit-o înger de sus,
Mărinimoasă am numit-o și am îndrăgit-o.

Artiom Turcuman:
Draga noastră dirigintă,
La școală ne-ați fost părinte:
Bine am făcut-ne-ați lăudat.
De am greșit ne-ați corectat.

Nichita Postolache:
Ne-ați modelat cu atâta greu,
Vă vom mulțumi mereu,
Tot ce ați clădit cu atâta spor
Vom folosi în viitor.

Rosalina Morozan:
La 7 ani sub cer de peruzea,
Eram cu ochii numai vise,
Când a venit învățătoarea mea
Și m-a primit cu brațele deschise.

Cântecul „Doamna învățătoare”

Mădălina Spiridon:
Patru petale furate de vânt,
Patru mărgăritare aruncate în izvorul nesecat al cunoștințelor
Multe ne-ați învățat, multe ne-ați spus, dar și noi avem multe a vă spune.
Din inimă, din suflet pentru Dvs.

Rustam Valeev:
Scumpa noastră învățătoare,
Vă iubim atât de mult,
Chiar din prima zi de școală
Eu am vrut să vă sărut
Ca să nu rămân cu împrumut
Îmi permiteți să vă sărut?

Ion Mardare:
Clasa mea e foarte bună
Și la carte, și la glumă
Mie-mi place clasa mea
Pentru că am crescut în ea.

Vlada Țurcanu:
Pentru trudă și răbdare,
Suflet bun, inimă mare,
Doamna noastră, vă iubim,
Pentru tot vă mulțumim!

Cântecul „ 5 zile pe săptămână”

Sorina Donțoi
Examene-n urmă de-acum am lăsat,
Emoții la probe s-au strecurat,
Prima testare cu brio am dat.
Din școala primară, zborul ne-am luat,
Scările au răsuflat ușurat,
Căci de noi au scăpat.

Toți:
Doamnă învățătoare! Vă dorim sănătate,
Spor în muncă și succes.
Să vă bucurați de toate ,
De ani mulți și fericiți,
De copii tot mai cuminți.

Anhiles Revciuc:
Dragii, scumpii noștri părinți. Dacă astăzi suntem cei care suntem, dacă am ajuns să avem unele
rezultate, unele cuceriri, toate le datorăm Dvs, părinților, ființelor care sacrifică totul pentru binele și
viitorul copiilor.

Mădălina Pîrgari:
De aceea, astăzi ne închinăm părinților, acestor sfinți de la care începe viața. De la ei pornește
adâncul și adevărul, ei sunt apa și focul, casa și pâinea. A avea părinți, înseamnă a avea tot. A avea
părinți, înseamnă a fi bogat.

Andrei Cozaru: Binecuvântați părinții, totdeauna pe pământ,

E dorința și povața, și porunca celui sfânt,
Cleopatra: Fericiți vor fi copiii ce părinții și-i cinstesc
Ionuț: Fericiți vor fi părinții, ce copii-n lume cresc.
Cătălin: Binecuvântați părinții, dragostea să le-o arătați,
Rosalina: Căci atunci veți fi în viață și voi binecuvântați.
Elena: Binecuvântați părinții chiar și când vă este greu,
Artiom: Căci atunci când faceți astfel, ascultați de Dumnezeu.

Cântecul „ Părinții mei”

Valeriu: Am o mamă prea frumoasă
Și la suflet și la chip,
Mădălina S.: O voce mai drăgălașă
N-are nimeni pe pământ.
Cornelia: Mămico, mămico, tu, draga mea,
Eu te iubesc scumpa mea.
Nichita: Mămico, te țin eu în inima mea,
Nicicând nu ti-oi uita.
Vanesa: Tata mult ne dă povețe,
Ne ajută când ni-i greu,
Marius: Vreau să cresc și eu ca tata
Să-l ajut cum pot și eu.
Vlad: Tăticule, te țin în inima mea,
Nicicând nu te-oi uita.

Toți:
Să trăiți ani mulți pe lume,
Voi, părinții mei iubiți,
Noi vă sărutăm pe frunte,
Promitem să fim cuminți.

Cuvânt de felicitare din partea părinților.

Dans modern

Marius:
Anul de –nvățământ iată s-a terminat
Clopoțelul vesel a sunat
Și la lecții noi de toate-am învățat.

Cornelia:
Cunoștințe-am adunat
Anul de –nvățământ iată s-a terminat.
Cât de mult vacanță te-am așteptat.

Cleopatra:
Cea mai lungă recreație
Este vacanța de vară, e
Cu coronițe din flori de tei
Și cu misterul ei.

Toți:
Vino, vino, vacanța mea,
Și du-ne în lumea ta
Cu flori frumoase de clopoței
La mare-n, munți și-n văi.

Cântecul „Vacanța”

Cuvântul învățătorului:
Astăzi, din pomul copilăriei au plesnit 22 de mugurași și din mijlocul lor petalele și-au deschis
îmbrățișările pentru un buchet de flori – Florile Sufletului Meu.
Nu mă întristează anii care trec,
Am dat clipei formă plină și rotundă,
Am trăit luând de la prezent:
Vis, speranță, dragoste profundă.
Toate visele mele din zori,
Toate visele albe și curate,
Stropite cu dor și speranțe;
Toate aceste vise vouă vi le dăruiesc
Spre a le păstra și a le îmbogăți!
Am rugat clipa să oprească „Ceasornicul Timpului”, ca să nu ne despărțim. Atât de mult am rugat-o,
dar ea nu m-a ascultat. Și totuși clipa despărțirii a venit...