Războiul care mi-a salvat viața de Kimberly Brubaker

Bradley

Acțiunea romanului se petrece în Anglia, înainte și în timpul Celui de-al

Doilea Război Mondial. In carte este vorba despre o fetiță care s-a născut cu un
handicap la piciorul drept. Această problemă îi marchează întreaga existență,
întrucât mama ei se rușinează s-o lase să iasă din casă, pentru a nu fi văzută de
ceilalți oameni. Drept rezultat, Ada se consideră lipsită de valoare, de sens, simțind
că este o simplă povară pentru ceilalți. Tatal ei a murit cand aceasta avea 6 ani. De
cand acesta a murit viata ei a devenit un coșmar… Mama ei nu o lasa să iasă afară
din casă, o jignea, ba chiar o și bătea uneori, pe când pe fratele mai mic, Jamie, nu-
l bătea si se purta mai frumos cu el. La vremea respectivă se anunță inceperea unui
război si toți copiii Londrei trebuiau evacuați, dar mama ei nu era de acord. Ada și
fratele ei au hotărât să plece de acasă in ciuda faptului că fetița nu putea merge, dar
a exersat in fiecare zi prin casă (deși o durea piciorul ) până in ziua in care, pe
furiș, s-au urcat in trenul care avea să îi conducă spre un nou inceput.

Ajunși la destinație, fiecare a fost ales de catre o familie, mai putin ei ( că

nu erau deloc ingrijiți). Până la urmă un comandant de poliție i-a repartizat unei
doamne, Susan, care prima dată nu i-a acceptat, dar mai apoi s-a lăsat înduplecată.
Aceasta îi spăla in fiecare seară, le dădea să mănânce, si pe fetiță a dus-o la un
medic ca să îi rezolve problema cu piciorul. Medicul a spus că problema nu poate
fii rezorezolvată in totalitate. Susan avea nevoie și de acordul mamei pentru
operație, așa că i-a trimis o scrisoare prin care aceasta trebuia să își dea acordul.
Între timp fetița a primit o pereche de cârje. Susan nu a incetat să-i trimită scrisori
mamei copiilor, dar in zadar, aceasta nu primea nici un răspuns... Ada nu de multe
ori avea crize deoarece ea fusese bătută timp de 11 ani. Ea avea si un ponei pe care
il călărea zilnic in ciuda handicapului pe care îl avea. Încet Ada devine un adult
responsabil, un om capabil să treacă peste limitele propriului corp, în timp ce
sufletul ei își găsește locul în casa femeii devenite pentru prima dată mamă.
Treptat, aceasta învață să aibă încredere în oameni, să-i accepte așa cum sunt,
având parte (pentru prima dată) de aceeași bunăvoință și scăpând de privirile
piezișe. Devenită brusc o persoană obișnuită, curajoasă și ambițioasă, Ada se
descoperă ca fiind absolut normală, fără motive de a se simți rușinată față de
ceilalți. Piciorul ei reprezintă o piedică mai mult mentală decât fizică.

Într-o zi, când a venit de la călărit a surprins-o pe femeia care avea grija de
ea discutand cu o altă femeie. Când s-a apropiat a vazut că nu e nimeni alta decât
mama sa, care venise să îi ia acasă, nu de inimă bună ci pentru faptul ca statul o
punea să plătească. În drum spre casă a inceput să țipe la ei și să îi bată,
mărturisindu-le că nu i-a iubit niciodată, pe nici unul dintre ei și că i-a făcut doar
pentru că așa voia tatal lor. A doua zi , în plin razboi blocul in care stăteau a luat
foc. Ada l-a luat pe fratele ei și au apucat să iasă din bloc și să se adapostească intr-
un loc de unde i-a găsit femeia care avusese grijă de ei, care pornise către ei. Ea i-
a luat și a incercat să îi protejeze de toate bucățile de geam spart si de cărămizile
care cădeau din blocuri. Până la urmă au ajuns acasa la femeia care avusese grija
de ei, dar au avut un șoc: a fost aruncată o bombă din avion care le nimerise casa.
Acolo erau strânși prieteni care dădeau cărămizi la o parte sperând să îi găsească in
viață. Dar au fost surprinși să vadă că nu erau acasă. La sfârșit fetița i-a mulțumit
că i-a salvat, femeia spunând că nu are de ce să ii mulțumească deoarece si ei au
salvat-o pe ea. Sfarsitul a fost unul fericit urmând ca peste 2 luni să se termine
razboiul.

Deci în viață nu contează ce ai, ci pe cine ai. Războiul care mi-a salvat viața
este povestea Adei, dar și a altor milioane de copii speciali, născuți cu defecte sau
boli incurabile, arătați cu degetul de cei din jur sau respinși de propriii părinți. O
carte care îndeamnă la toleranță și ne arată că toți suntem speciali în felul nostru,
toți avem un strop de umanitate în adâncul sufletului și puterea de a face schimbări
benefice pentru ceilalți.

“Războiul care mi-a salvat viața” este un îndemn la toleranță și deschidere

față de orice ființă umană considerată diferită.