I.

Delimitări conceptuale 21

Articolul 3 din Tratatul Uniunii Europene reglementează instituţia pieţei

interne a Uniunii Europene. Potrivit textului evocat, piaţa internă, al cărui scop
îl reprezintă dezvoltarea durabilă a Europei, se întemeiază pe următoarele
elemente: creşterea economică echilibrată, stabilitatea preţurilor, economie
socială de piaţă cu grad ridicat de competitivitate şi un nivel înalt de protecţie
şi de îmbunătăţire a calităţii mediului. Mai trebuie să reţinem că piaţa internă
„promovează progresul ştlinţific şi tehnic".
Prin art. 3 lit. b) TFUE se statuează că Uniunea are competenţă exclusivă
în ceea ce priveşte stabilirea normelor privind concurenţa necesare funcţionării
pieţei interne. După cum a fost subliniat în doctrinăw, prin Tratatul de la
Lisabona au fost introduse în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
noi reglementări legate de competenţele Uniunii faţă de competenţele statelor
membre, inclusiv dispoziţiile din cuprinsul art. 3 lit. b) la care am făcut referire
în cele ce preced. Din aceste două norme ale tratatelor fundamentale reiese
importanţa incontestabilă a dreptului concurenţial al Uniunii Europene, importanţă
ce poate fi dedusă şi din obiectivele politicii concurenţiale. Obiectivele politicii
concurenţiale pot fi privite din trei perspectiveI21: în primul rând, se urmăreşte
creşterea bunăstării consumatorilor şi distribuţia optimă a resurselor; în al doilea
rând, prin sistemul de concurenţă sunt protejaţi consumatorii şi întreprinderile
mici de acumulările mari de putere economică (precum cele ale corporaţiilor);
in al treilea rând, prin concurenţă se încearcă facilitarea creării unei pieţe
interne şi menţinerea acesteia în parametrii optimi, obiectiv ce poate fi dedus
şi din textele tratatelor fundamentale. Indiferent care este obiectivul politicii
concurenţiale, este clar faptul că acesta trebuie să urmărească, deopotrivă,
atât interesul consumatorilor, cât şi interesul întreprinderilor care îşi desfăşoară
activitatea pe teritoriul Uniunii.
De asemenea, opinăm că importanţa dreptului concurenţial poate fi analizată
şi din perspectiva numărului semnificativ de norme care reglementează acest
domeniu. Aşadar, pe lângă normele din tratatele fundamentale (art. 3 TUE,
art. 3, art. 101-103 TFUE ş.a.), există şi izvoare secundare [spre exemplu,
Regulamentul (CE) nr. 139/2004 privind controlul concentrărilor economice
intre întreprinderi, Regulamentul (UE) nr. 461/2010 privind aplicarea artico -
lului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene cate-
goriilor de acorduri verticale şi practici concertate în sectorul autovehiculelor,
Regulamentul (CE) nr. 1/2003 privind punerea în aplicare a normelor de
concurenţă prevăzute la articolele 81 şi 82 — actuale art. 101 şi art. 102 — din

A se vedea N. DIACONU, op. cit., p. 324.

r2IA se vedea P. CRAIG, G. DE BURCA, Dreptul Uniunii Europene. Comentarii, jurispru-
dentă şi doctrină, ed. a 4-a, serie coordonată de B. ANDREŞAN-GRIGORIU Şi T. ŞTEFAN
.traducere G. MARCOVSCHI), Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009, p. 1186.