Sunteți pe pagina 1din 1

224 Dreptul concurenţei.

Punerea în aplicare a regulilor de concurenţă


[1 ] A se vedea I. CAPITARIU, op. cit. CONCLUZII

De asemenea, considerăm că este important să remarcăm introducerea şl PROPUNERI


alin. (12) la art. 47 din Lege, alineat care prevede că procedura în faţa C.C. DE LEGE FERENDA
încetează atunci când CSAT emite o hotărâre în sensul interzicerii operaţiunii
examinate. Fiind un text de lege introdus recent, nu cunoaştem existenţa
vreunei situaţii în care CSAT să-şi fi exprimat poziţia faţă de o concentrare Atât apariţia, cât şi istoria dreptului concurenţial sunt, fără îndoială,
economică potenţial periculoasă pentru siguranţa naţională. indisolubil legate de istoria dreptului comercial, acesta din urmă bazându-se
Ne raliem propunerii de lege ferenda conform căreia ar trebui restrânsă pe dezvoltarea şi sistematizarea schimburilor comerciale. În acest spaţiu
sfera de aplicare a operaţiunilor de preluare a controlului supuse notificării de referinţă, în doctrină [1 : s-a statuat că dreptul concurenţei, în sens larg,
CSAT şi că s-ar impune o reglementare mai minuţioasă şi riguroasă a procedurii este constituit din două ansambluri de reguli de inspiraţie diferită: un drept
care trebuie urmată într-o astfel de situaţiew. semipublic al concurenţei (ca expresie a intervenţionismului statal, având o
apariţie relativ recentă) şi un drept privat al concurenţei (care vizează mai
degrabă relaţiile comerciale bazate pe normele dreptului şi procedurii civile).
Dreptul concurenţei porneşte de la principiile unei concurenţe libere şi, aşa
cum a fost menţionat, nu se poate dezvolta decât într-un climat de „economie
de piaţă acolo unde concurenţa este liberă" [2] .

Pe bună dreptate a fost subliniată ideea [3] potrivit căreia concurenţa este
esenţială într-o economie de piaţă, deoarece contribuie la alocarea raţională
a resurselor utilizate, la atribuirea judicioasă a profiturilor, reglează cererea
şi oferta, stimulează creativitatea agenţilor economici, contribuie la creşterea
economică, la reducerea preţurilor, stimulează capacitatea de inovare şi
progresul economic şi controlează apariţia monopolurilor.
Domeniul concurenţei la nivel mondial a cunoscut o expansiune explo-
zivă în ultimii 20 de ani, existând foarte multe state care au adoptat acte
normative la nivel naţional prin care au introdus reguli referitoare la protecţia
concurenţei. Mai mult, a fost înfiinţată Reţeaua Internaţională de Concurenţă
(RIC)[4], o organizaţie internaţională compusă din autorităţile guvernamentale
de concurenţă, având peste 100 de state membre. Apreciem că un pas
important a fost făcut în anul 2008, atunci când în China a intrat în vigoare
Legea anti-monopol, adoptată în anul 2007 [5]. China, care are un climat de

[11 A se vedea V. MIRCEA, Evoluţia dreptului concurentei, Ed. Hamangiu, Bucureşti,


2015, p. 26.
A se vedea A. DECOCQ, G. DECOCO, Droit de la concurrence. Droit interne et droit
[2]

de L'Union Europenne, Ed. L.G.D.J., Paris, 2008, p. 15. Aşa cum autorul prezintă,
acest principiu poate avea şi un caracter pragmatic, cel putin prin prisma faptului că
dispoziţiile de concurenţă şi aplicarea acestora este limitată la spatiul teritorial al UE.
A se vedea L. LAZĂR, op. cit., p. 49-50.
[31

in engleză: INTERNATIONAL COMPETITION NETWORK (ICN).


14

t5i În anul 2008, când la nivel global se declanşase criza economică, statul chinez
adopta legislaţie concurentială.