Scena Nativității

Frunză Robert
Amenajarea scenei Nașterii, prin statute sau personaje vii, este un obicei comun mai multor
religii, provenind de la catolici. Se pare că cel care a inițiat acest obicei a fost Sfântul Francis de
Assisi, care a creat prima scenă nașterii Domnului, cu oameni și animale în rolurile biblice.
Pe lângă scena interpretată de personaje, au apărut și scenele biblice din statuete sculptate în
lemn, amenajate în casele credincioșilor, apoi și în aer liber, în spații publice. Scenele Nașterii au
devenit tot mai populare și au luat uneori proporții grandioase, departe de istoria biblică. În 1567,
ducesa de Amalfi a amenajat o scenă imensă a Nașterii, cu 167 de personaje.
În mod tradițional, la sași, scena nașterii se joacă în biserică, uneori la casa parohială sau la
căminul cultural, în seara de Ajun.
În limba germană, sceneta jucată de copii și tineri se numește Krippenspiel sau Herodesspiel la
țipțerii din Maramureș. Scena Nașterii este jucată an de an la slujbă, în fața bradului împodobit
din biserică sau în prima zi de Crăciun.
Apoi fiecare loc din biserică este ocupat de suflete bucuroase, în sărbătoare. În fața altarului sau
în cor strălucesc lumânările bradului împodobit și întreaga biserică este luminată difuz de zeci de
lumânări. Corul cântă Puer natus și alte cântece tradiționale, presărate pe tot parcursul serii, între
cuvântările preotului.
Copiii încep repetițiile pentru a învăța pe de rost replicile corespunzătoare fiecărui rol încă de la
începutul Adventului, sub îndrumarea preotului sau a dascălilor. Astăzi, în comunitățile sașilor
stabiliți în Germania, sceneta Nașterii este un obicei viu, așteptat de copiii care intră în pielea
personajelor sfinte.
În timp, mai multe țări au adăugat elemente originale scenei, în ce privește materialele,
personajele sau felul în care sunt decorate figurinele, dându-le un specific local.
Așa se face că zona Bavariei și Tirolului este renumită pentru statuetele sale minuțios pictate și
sculptate în lemn. Așa cum vă spuneam mai la începutul Adventului, unul dintre târgurile de
Crăciun de München este dedicat figurinelor de lemn pentru scena nativității.
Cea mai frumoasă seară de peste an, seara miracolelor. Clopotele bisericilor evanghelice bat ora
șase, moment în care toată suflarea comunității, cu mic, cu mare, este adunată în biserică. Mulți
trec mai întâi pe la cimitir, unde aprind o lumânare sau duc o ramură de brad împodobit.
Se întâmpla în Greccio, Italia anului 1223. Sfântul tocmai vizitase Țara Sfântă, unde văzuse
locul în care se crede că s-a născut Isus, astfel încât și-a dorit să răspândească credința în
Mântuitor prin sceneta nașterii, jucată de către oameni, întocmai cum este ea descrisă în
Evangheliile lui Matei și Luca. Sceneta s-a răspândit rapid în Biserica Catolică și a devenit o
tradiție îndrăgită de Crăciun.