BACILI GRAM POZITIVI

Genul Corynebacterium

Specia tip a genului este Corynebacterium diphteriae, agentul etiologic al difteriei. Genul cuprinde şi alte specii care în anumite condiţii pot
genera infecţii umane
- C. diphteriae -Difteria
- C. jeikeium (CDC grup JK) -Infecţii oportuniste
- C. urealyticum -Infecţii ale tractului urinar
- C. pseudodiphtericum - Endocardite, infecţii uşoare ale tractului respirator
- C. minutissimum -Infecţii cutanate, infecţii sistemice
- C. xerosis -Infecţii oportuniste
- C. ulcerans Faringite
- C. pseudotuberculosis -Limfadenita cronică
- Arcanobacterium (C. haemoliticum) Faringite, infecţii cutanate
- Actinomyces (Corynebacterium pyogenes) -Infecţii ulcerative granulomatoase
- Rhodococcus (Corynebacterium equi)- Pneumonie supurativă, infecţii oportuniste
Morfologie - Genul Corynebacterium cuprinde bacili gram pozitivi, pleomorfi, nesporulaţi, facultativ anaerobi, imobili, necapsulaţi. Dispoziţia
lor este în lanţuri scurte, sub forma literelor V sau Y sau în formă de “litere chinezeşti
Habitat Corynebacteriile sunt întâlnite, în general, la plante şi animale, colonizează în mod obişnuit pielea, tractul respirator, gastrointestinal şi
urogenital uman.
Pentru C. diphteriae însă, omul este singura gazdă naturală. Transmiterea sa se realizează pe cale respiratorie
Patogeneză şi simptomatologie clinică
Difteria este o angina febrilă cu false membrane pe amigdale si faringe, cu adenopatie cervicală, paliditatea, tulburările de respiraţie până la
asfixie, sindromul toxic, paraliziile.
Simptomele apar după o perioadă de incubaţie de 2-6 zile. Microorganismele se multiplică local, în celulele epiteliale faringiene, unde se
formează o pseudomembrană (o falsă membrană) cenuşie. Această pseudomembrană acoperă amigdalele, palatul şi se poate extinde în
nasofaringe, trahee sau în laringe; este foarte aderentă de ţesutul subjacent şi poate obstrua căile respiratorii, putând duce la complicaţii
redutabile de tipul asfixiei (în crupul difteric).
C. diphteriae eliberează exotoxina care difuzează pe cale sanguină în organism şi produce leziuni necrotice în miocard (miocardita), rinichi,
glande suprarenale, nervi periferici (disfagie şi paralizii).
Diagnosticul de laborator
Recoltarea produselor patologice : Exudat nazal, Exudat faringian ,
Pentru depistraea portajului se recolteaza un tampon nazal si unul faringian
Pentru diagnostic la bolnav se recolteaza un tampon nazal si doua faringiene sau de pe locul falselor membrane.
Examen microscopic direct
Din tamponul faringian se fac doua frotiuri care se coloreaza Gram si Neisser ( coloratie cu albastru de metilen, cristal violet, sol de crisoidina si
lugol)
La ex. Microscopic se observa bacili gram pozitivi care se dispun caracteristic asemanator literelor chinezesti. Sunt drepti si au cele doua
extremitati bombate datorita corpusculilor metacromatici .
Corpul bacteriei se coloreaza in galben brun iar corpusculii metacromatici in violet.
IZOLARE
Tamponul nazal si un tampon faringian se introduc in mediul OCST( ou, cisteina, ser, telurit de potasiu) si se incubeaza 18-20 de ore la 37o. A
doua zi se fac treceri pe mediul Tinsdale( mediu selectiv)
Tamponul nr 3 recoltat de la bolnav se insamanteaza pe: mediul Loffler, Tinsdale , geloza –sange
Se termostateaza la 37o C si se examineaza dupa 20 de ore respectiv 48h
Identificare - Examen morfotinctorial
Bacili gram poz la limita dispusi in litere chinezesti, V,W L cu extremitatile bombate.
Proprietati de cultura
- Pe mediul Tinsdale - Colonii mici fine granulare negre, inconjurate de halou maroniu
 Pe Loffler colonii mici fine granulare, semicremoase.
Dupa aspectul coloniilor pe medii solide si in medii lichide se deosebesc trei tipuri de bacili difterici;
 Tipul gravis; colonii R ca floarea de margareta
 Tipul mitis: colonii S netede, untoase, bine delimitate
 Tipul intermedius: colonii rotunde, cu suprafata neregulata.
Culturi Geloza sange medii cutelurit de K
Teste de patogenitate
 Testul ELEK - este un test de precipitare in gel care demonstreaza eliberarea de toxina difterica. Este un test de patogenitate in vitro.
 Se executa pe mediu solid turnat in placi Petri in care se insamanteaza tulpina de testat alaturi de o tulpina toxigena=martor pozitiv si o
tulpina netoxigena=martor negativ

Diagnostic indirect Serologic

 Prin hemaglutinare pasiva
 Prin seroneutralizare
 Se titreaza anticorpii antidifterici din serul pacientului
 Titrul minim protector este de 0.03 UA/ ml.
Biologic
 Consta in reactia toxina antitoxina Schick.
 Starea de imunitate a organismului se poate determina prin testul Schick: se inoculează pe faţa antebraţului drept intradermic toxina difterică
(0,2ml) iar la cel stâng 0,2 ml toxină inactivată.
 Reacţia este pozitivă dacă după 48 ore apare o zonă edematoasă, cu necroză şi descuamare numai la locul de inoculare al toxinei =
susceptibilitate la difterie.
 Reacţia este negativă dacă la locul de inoculare al toxinei nu apare nici o modificare = imunitate faţă de difterie, deoarece toxina a fost
neutralizată de antitoxinele din ser.

Bacillus antracis

 Bacteriile acestui gen sint bacili Gram pozitivi,mobili,dispusi in lanturi.

 aerobi (exista citeva specii facultativ anaerobe), fara capsula (exceptie Bacillus anthracis care are capsula ); sint bacterii ubicuitare ( sporii le
confera o mare rezistenta in mediul exterior).
 Face parte din genul Bacillus
 Speciile acestui gen ca de ex. ,B.subtilis, B.polimixa, B. cereus, etc.
 sint saprofite gasindu-se in sol, apa, aer si alte elemente de mediu.
 Datorita sporilor, care prin rezistenta lor persista in sol, sint in principal caracterizate ca bacterii de sol (telurice).
 Este sporulat aerob
 Se dezvolta pe medii simple de cultura, pe mediile solide sub forma de colonii R.
 Singura specie patogena care produce carbunele la animale (ovine, bovine, mai rar porcine si la cabaline).
 Omul se inbolnaveste prin contactul cu animalul bolnav sau cu produsele provenite de la acesta. De aceea, infectia la om face parte din
antropozoonoze si are un caracter profesional.
Formele clinice ale infectiei la om in functie de poarta de intrare sint urmatoarele:
 forma cutanata (“pustula maligna”), care apare ca o leziune unica sau multipla, inconjurata de edem, la inceput sub forma de macula, apoi
papula, vezicula si pustula, care se transforma intr-o crusta de culoare neagra de unde si numele de carbune.
Evolutia clinica - Forma viscerala a bolii:
 intestinala care evolueaza ca o enterita grava cu scaune mucosangvinolente,
 pulmonara sub forma unei pneumonii severe
 meningeala
Toate aceste forme pot fi insotite de septicemie
Diagnosticul direct
 Recoltarea produselor patologice -principalul produs patologic este serozitatea din pustula
 Se mai poate recolta sputa, fecale, tesuturi de necropsie.
 In toate formele se recolteaza singe pentru hemocultura.
 Examenul microscopic direct pe frotiul colorat Gram - apar sub forma unor bacili lungi, izolati sau lanturi(streptobacili) Gram pozitivi,
capsulari.
 Daca recoltarea se face din lichidul de vezicula,in preparatul nativ se observa bacili lungi,imobili. Se pot obtine astfel de informatii pentru un
diagnostic provizoriu de urgenta.
Izolarea
 se realizeaza prin insamintare pe geloza simpla sau geloza singe.
 Incubarea la 35-37o C
Identificare
 Proprietati morfotinctoriale: bacili lungi, grosi, drepti, cu capete taiate drept, asezati in lanturi
asemanati cu trestia de bambus.
 Gram pozitivi,capsulati, imobili si sporulati, cu sporul situat de obicei central si mai mic decit diametrul celulei
vegetative
Caractere de cultura
 Colonii mari , alb cenusii, de tip R, rugoase, in cap de meduza sau coama de leu
 Proprietati biochimice: este zaharolitic, slab proteolitic, lichefiaza lent gelatina
Identificare
 Proprietati antigenice – pe linga antigenul capsular de natura polipeptidica mai existasi un antigen proteic si unul polizaharidic
legate de peretele celular.
 Prin extractie la cald a antigenului(polizaharidic) se realizeaza un preparat care, in contact cu serul anticarbunos este utilizat in practica in
reactia de precipitare inelara -Ascoli-folosita in diagnosticul retrospectiv alinfectiei carbunoase la animalele moarte de boala carbunoasa.
Alte specii din genul Bacillus
 Bacillus cereus si bacillus megaterium (bacterii saprofite) pot elabora enterotoxinasi pot declansa la om toxiinfectii
alimentare.
 Bacillus subtilis –saprofit- poate produce(rar): sinuzite, conjunctivite, infectii urinare
Mycobacterium tuberculosis

 Face parte din genul Mycobacterium care cuprinde bacili acido-alcoolo rezistenti BAAR.
 Proprietatea de AAR este datorata structurii peretelui bacterian bogat in fosfolipide si acid micolic.
 Genul cuprinde specii saprofite care traiesc in apa, sol, etc, iar speciile patogene pentru om produc imbolnaviri de lunga durata, cu
leziuni cronice localizate in organele interne sau cutanat.
Principalii patogeni umani
 Mycobacterium tuberculosis
 Mycobacterium bovis
 Mycobacterium leprae
 Mycobacterium ulcerans
 Mycobacterii netuberculoase care produc imbolnaviri numite micobacterioze la persoane imunocompromise.
Diagnostic de laborator
Recoltarea produselor patologice
 Cea mai frecvanta localizare fiind cea pulmonara principalul produs patologic recoltat este sputa.
 Se mai recolteaza in functie de localizare: urina, puroi, lcr, lichid pleural, lichid peritoneal.
Recoltarea produselor patologice
 Sputa se recolteaza prin expectoratie spontana in recipiente de unica utilizare sterile.
 Dimineata inainte de masa se clateste cavitatea bucala cu apa sau ser fiziologic si se expectoreaza direct in recipient 2-3 ml.
Examenul microscopic direct
 Frotiul direct se face din portiunile purulente
 Se intinde subtire, cat mai omogen posibil
 Se acopera ¾ din lungimea lamei
 Se folosesc lame sterile, bine degresate
Coloratia Zhiel-Neelsen Se coloreaza lama
Ex. Microscopica evidentiaza bacili AAR rosii pe fondul albastru al preparatului.
Morfologia bacililor - Sunt drepti sau usor incurbati,subtiri, colorati uniform sau granular, dispusi in aglomerari, sub forma literelor V, L, Y, W.
Omogenizarea
 Daca sputa contine un numar mic de bacili se face omogenizare.
 La un volum de sputa se adauga acelasi volum de NaOH 4%, se agita 5`, se incubeaza la 37o C, 30`apoi se neutralizeaza cu Hcl 10% in
prezenta unei pic de albastru de bromtimol si se centrifugheaza 15` la 3000t/min.
 Din sediment se fac frotiuri si se coloreaza Z-N
Izolare
 Insamantare pe mediul Lowenstein-Jensen care conţine gălbenuş de ou, glicerol şi acizi minerali cu inhibitori - verde malachit pentru a
împiedica creşterea altor bacterii
 Incubare la 37o C, timp de 60 de zile.
Identificare Proprietati morfotinctoriale
Caractere de cultura: dupa 2-3 saptamani pe mediul de cultura se dezvolta colonii uscate, rugoase, proeminente, conopidiforme.
Antibiograma Datorită creşterii lor lente, concomitent cu cultivarea se va proceda şi la testarea sensibilităţii lor la chimioterapicele
antituberculoase.
 Fiecare tub contine cate-un tuberculostatic( unde nu avem crestere =sensibil)
 IDR - Se face testare PPD( derivat proteic purificat) prin inoculare a 0.01 ml sol PPD stric intradermic pe fata anteriara a antebratului sting.
Se citeste dupa 72 de ore
 Reactie pozitiva=macula dermica denivelata fata de tegumentele adiacente cu un diametru >de 10 mm.

Bacterii strict anaerobe de interes medical

Bacteriile strict anaerobe sunt microorganisme care nu se dezvoltă decât în absenţa oxigenului, prezenţa acestuia fiind foarte toxică culturii.
Bacteriile anaerobe sunt implicate în etiologia unor infecţii umane severe dar, în acelaşi timp, sunt cele mai frecvente microorganisme care
colonizează organismul uman, având un rol important în menţinerea echilibrului ecologic al florei normale.
Numeroase specii bacteriene anaerobe fac parte din flora normală a tegumentului, mucoaselor orofaringiană şi nazofaringiană, tractului gastro-
intestinal şi tractului uro-genital (mai frecvent colonizează uretra şi vaginul).
Cunoaşterea bacteriilor anaerobe ce colonizează diferite situsuri ale organismului este esenţială, deoarece majoritatea infecţiilor anaerobe sunt
endogene, cu bacterii ce fac parte din flora normală. Există două grupe principale de germeni anaerobi:
Infectii produse de anaerobi
 Germeni anaerobi exogeni, sporulaţi, toxigeni, care aparţin genului Clostridium şi au ca habitat natural solul, dar pot fi întâlniţi şi în
intestinul unor animale şi chiar al omului, mai ales sub formă de spori şi care în condiţii favorabile au capacitatea de a germina.
 Infecţiile exogene cauzate de germeni anaerobi includ infecţii alimentare, gangrena gazoasă, fasceita necrozantă, celulita crepitantă,
botulismul, tetanosul, gastroenterita şi enterita necrotică.

Anaerobi nesporulati
 Germeni anaerobi endogeni, nesporulaţi, netoxigeni, pot deveni patogeni pentru om deşi habitatul lor natural este chiar mucoasa unor cavităţi
naturale ale omului şi animalelor.
 dupa traumatisme, manopere chirurgicale, degenerari tisulare, scaderea rezistentei organismului.
 Ex. Bacteroides fragilis, Actinomyces, Veilonella.

Genul Clostridium

Semnificaţia clinică. Infecţiile de origine exogenă produse de clostridii sunt gangrena gazoasă, tetanosul, intoxicaţia botulinică şi toxiinfecţia
alimentară cu Cl.perfringens.
- Cl. difficile din flora normală a intestinului produce, în anumite condiţii, infecţii ale tractului digestiv care se pot transmite şi interuman.
Clostridiile endogene din flora comensală pot iniţia infecţii grave în condiţii deosebite ca, de pildă, traumatisme, intervenţii chirurgicale,
imunosupresie etc.
 Clostridiile gangrenei gazoase
Habitat: sunt bacterii cu habitat mixt: foarte răspândite în natură (sol, apă, aer, praf), şi totodată făcând parte din flora saprofită a tubului
digestiv, vaginului, sau căilor aeriene superioare ale omulu i şi animalelor.
Diagnosticul de laborator
- presupune izolarea şi identificarea clostridiilor din produsele recoltate (secreţii din plagă, sânge, materii fecale) în funcţie de tipul şi
localizarea infecţiei.
- Tipizarea (identificarea speciei) se face prin boală experimentală la şoarece.
Gangrena gazoasa
- Este o infectie polimicrobiana cel mai frecvent fiind implicate: Clostridium perfringens, Clostridium histoliticum, Cl. Sporogenes.
- Clostridium sporogenes nu lipseste niciodata. Se mai asociaza germeni aerobi: Stafilococ, Streptococi, enterobacterii, b. piocianic.
- Este o urgenta medicala si nu se asteapta diagnosticul bacteriologic pentru a incepe tratamentul.
- Se face un examen direct din produsul patologic recoltat( puroi, secretie din plaga)
- La coloratia Gram observam: bacili mari, cu capetele rotunjite sau taiate drept, de lungimi si forme diferite. Sporii situati central, subterminal
sau fara spori.
- Bacili sunt Gram pozitivi, nu au capsula cu exceptia Cl. Perfringens.
- Aspectul polimorf al frotiului ne orienteaza spre diagnosticul de Gangrena gazoasa.
Izolare - Insamantarea se face pe geloza sange si pe medii pentru anaerobi: agar-galbenus lactoza care are incorporata toxina. Fiecare placa
folosita avand incorporata alta toxina, lipsa cresterii intro placa reprezinta identificarea serologica rapida a tipului de clostridium.
Sensibilitatea la antibiotice - Clostridiile gangrenei gazoase sunt sensibile la penicilină G, eritromicină, ampicilină , metronidazol , Cefoxitină,
şi în mod natural rezistente la tetraciclină
Epidemiologie, prevenţie - Profilaxia constă în toaleta plăgilor, îndepărtarea corpurilor străine şi a ţesuturilor necrozate, antibioterapie
profilactică, asepsia riguroasă a gesturilor operatorii.
Tratamentul - este o urgenţă chirurgicală, prognosticul bolii fiind influenţat de precocitatea instituirii sale. Posibila prezenţă a unei flore de
asociaţie impune asocierea în terapie a unei b-lactamine cu un aminoglicozid şi metronidazol. Oxigenoterapia şi măsurile de reanimare sunt
indispensabile. În cazul toxiinfecţiilor alimentare rehidratarea şi tratamentul simptomatic sunt suficiente

 Clostridium tetani
Habitat: foarte frecvent răspândit la suprafaţa solului, unde poate supravieţui timp îndelungat sub formă sporulată. Face parte de asemenea din
flora normală a tubului digestiv al unor numeroase specii animale, fiind eliminat la exterior prin materiile fecale ale acestora.
Morfologie
- bacil gram pozitiv anaerob
- sporulat, cu sporul dispus terminal (are aspect de "măciucă", "rachetă de tenis").
Semnificaţia clinică
- Cl. tetani se găseşte în tractul intestinal al animalelor (bovine, cabaline, ovine) care elimină bacilul sub formă vegetativă.
- Odată eliminat, găseşte condiţii nefavorabile şi sporulează, putând fi izolat din sol. Sporularea este favorizată de condiţiile de anaerobioză,
precum şi de contaminarea concomitentă cu germeni piogeni.
- Sporii pătrund prin poarta de intrare reprezentată de plăgi ale tegumentelor sau mucoaselor ce pot fi: mici (tăiate sau înţepate) murdărite cu
pământ sau mari cu ţesuturi necrozate, zdrobite ce conţin corpi străini. Mai rar se infectează bontul ombilical la nou-născuţi, tratat în unele
ţinuturi tropicale cu bălegar de vită (septic). Boală produsă de Cl. tetani este tetanosul.
- Sporii germinează la poarta de intrare unde elaborează toxina tetanică care difuzează în organism, bacilul rămânând cantonat la poarta de
intrare. Exotoxina prezintă două componente, tetanospasmina ce acţionează asupra sistemului nervos central la nivelul centrilor motori unde
inhibă elaborarea de acetilcolină şi se fixează de gangliozide, iar la nivelul sinapsei neuro-musculare blochează elaborarea mediatorilor
chimici rezultând spasme musculare în crize paroxistice la cea mai mică excitaţie şi tetanolizina cu efect cardiotoxic. Din punct de vedere
clinic, după o perioadă de incubaţie de 6-15 zile, timp în care are loc difuzia toxinei, apare contractura musculară, iniţial localizată
(trismusul), iar apoi generalizată. Moartea se produce prin paralizia spastică a muşchilor respiratori.
Clinic
- Sporii germinează la poarta de intrare unde elaborează toxina tetanică care difuzează în organism, bacilul rămânând cantonat la poarta de
intrare.
- Exotoxina prezintă două componente, tetanospasmina ce acţionează asupra sistemului nervos central la nivelul centrilor motori producand
spasme musculare în crize paroxistice la cea mai mică excitaţie
- şi tetanolizina cu efect cardiotoxic. Din punct de vedere clinic, după o perioadă de incubaţie de 6-15 zile, timp în care are loc difuzia toxinei,
apare contractura musculară, iniţial localizată (trismusul), iar apoi generalizată.
- Moartea se produce prin paralizia spastică a muşchilor respiratori.
Diagnosticul tetanosului este clinic.
Diagnosticul de laborator este un diagnostic de confirmare care se solicită numai când trebuie stabilită responsabilitatea medicală pentru un caz
de tetanos (postoperator, postpartum, cu punct de plecare de la bontul ombilical etc.).
Recoltarea produselor patologice Se recolteaza: Puroi, Tesuturi din plaga, Pansamente
Izolare
- Insamantarea se face pe medii pentru anaerobi: bulion cu acid thioglicolic care se termostateaza 48 h si apoi se fac treceri pe doua medii
solide agar cu sange dintre care una contine ser antitetanic.
- Pe placa cu ser este inhibata specific cresterea
- Pe placa fara ser se vor dezvolta colonii caracteristice, hemolitice
Identificare
- Caractere morfotinctoriale:
- Bacili G+, lungi, subtiri, cu un capat taiat drept si cu unul bombat prezentand un spor terminal care-I confera aspectul de bat de tobosar
Caractere de cultura
- Bulionul este tulburat slab si se limpezeste datorita depunerii sporilor la fundul eprubetei
- Se degaza un miros de corn ars
- Pe geloza sange se dezvolta colonii rotunde, cenusii-galbui, cu margini rau delimitate cu structura granulara.
Caractere de patogenitate
- Sunt cele mai importante pentru diagnostic.
- Evidentierea toxinei se poate face in vivo prin inoculare la soarecele alb a culturii sau direct a produsului patologic
- In vitro prin ELISA.
Tratament:
- -curativ, prin administrare de ser antitetanic şi anatoxină,
- -preventiv, prin vaccinare şi toaleta chirurgicală a plăgilor. Vaccinul DTP (anti diftero-tetano-pertususis) face parte din vaccinările obligatorii
ale copilului şi se administrează la scurt timp după naştere sub forma unor injecţii subcutanate, la o lună interval, cu rapel la 7 ani.

 Clostridium botulinum
Habitat: este o bacterie cu un habitat mixt: suprafaţa solului şi rareori în intestinul animalelor. Uneori poate contamina legumele şi fructele
conservate.
Morfologie, structură: sunt bacili gram pozitivi anaerobi, mobili, cu capetele rotunjite, sporulaţi, cu sporul (termorezistent 3-5 ore la 100°C)
dispus subterminal. Sintetizează 6 tipuri de toxine, antigenic distincte (notate de la A-F) şi eliberate prin autoliza celulei. Cel mai frecvent
asociate patologiei umane sunt tipurile: A, B şi F. Sunt toxice în doză foarte redusă.
Patogenie - Clostridium botulinum, este agentul patogen al botulismului, o intoxicaţie alimentară fatală, produsă prin ingerarea de alimente ce
conţin toxina botulinică. Foarte sensibil la oxigen, proliferează în alimente în care există un anumit grad de anaerobioză: conserve de legume,
peşte sau carne (toxina eliberată produce gaz care bombează capacul conservei), mezeluri, şuncă ( în are loc o dezvoltare caracteristică “în
cuiburi”), cârnaţi afumaţi etc.
- Intoxicaţia survine la 18-96 de ore postprandial.
- Toxina, (termolabilă) ingerată rezistă la acţiunea sucului gastric, pătrunde în intestin, de unde ajunge în circulaţia generală pe cale limfatică şi
acţionează asupra sistemului nervos prin blocarea eliberării de acetilcolină la nivelul sinapsei neuro-musculare.
- Se produce paralizia flască a musculaturii buco-faringiene (disfagie, greţuri, vărsături), cu paralizia în final a muşchilor respiratori.
Diagnosticul de laborator are rolul de a confirma diagnosticul clinic şi urmăreşte evidenţierea toxinei botulinice în ser, materii fecale, conţinut
gastric, vărsături şi mai rar a bacilului botulinic în materiile fecale. Tipizarea toxinei botulinice, care are 7 tipuri antigenice (de la A la F), se
poate face prin boală experimentală la şoareci.
Recoltarea produselor patologice Alimentul incriminate, Lichid de varsatura, Urina, Materii fecale, Singe , Fragmente de organe de la
necropsie izolare
Insamantare pe medii pentru anaerobi in strica anaerobioza
- Medii lichide: bulion cu acid thioglicolic
- Medii semisolide: geloza Veillon
- Medii solide: geloza sange, mediul Nagler, mediul Willis-Hobbs
identificare
- Caractere morfotinctoriale: bacili sporulati, insotiti de numerosi spori liberi, au 4-8 cili, gram +
- Caractere de cultura; colonii mari, cu centrul opac, proeminent, cu margini filamentoase, cu tendinta de a se intinde.
- In geloza veillon produce gaz si rupe coloana de mediu.
Tratament
- Este o maladie cu declarare obligatorie.
- Profilaxia se referă la supravegherea procesului de fabricare a conservelor.
- Tratamentul curativ este simptomatic şi se efectuează în servicii de terapie intensivă