Problema. Un ogar urmăreşte o vulpe care are N sărituri înaintea lui.

După câte
sărituri ogarul va ajunge vulpea, ştiind
că, pe când ogarul face a sărituri, vulpea face b sărituri iar p sărituri de-ale ogarului
fac cât q sărituri de-ale vulpii.
Soluţie. Notăm cu x numărul de sărituri necesare ogarului pentru a ajunge vulpea şi
cu y numărul de sărituri pe care le
face vulpea din momentul începerii urmăririi şi până în momentul în care vulpea
este ajunsă de ogar. Constatăm că:
- În aceeaşi unitate de timp – ogarul face a sărituri iar vulpea face b sărituri, deci,
pe durata urmăririi, trebuie să avem:
xa
0 (1) ay  bx  
yb
- Lungimea a p sărituri ale ogarului = lungimea a q sărituri ale vulpii.
- Pe aceeaşi distanţă, adică din punctul în care începe urmărirea şi până în punctul
în care se termină, ogarul face x
sărituri iar vulpea face N+y sărituri. Cum raportul dintre numărul săriturilor
efectuate pe aceeaşi distanţă este raportul
dintre lungimile săriturilor lor, deducem:
0 ay bx x p
(3) Deoarece pN (2). Obţinem astfel sistemul:  py  qx  
pN py qx  y q N
bp)x=apN are soluţie0, sistemul are soluţie (unică) dacă ecuaţia obţinută prin
reducerea necunoscutei y: (aq0, Np
ap
(4) respectiv raportul dintre lungimea săriturilor efectuate în unitatea de timp este
diferit de raportulunică, adică:
bq
dintre numărul săriturilor efectuate pe unitatea de distanţă.
apN bpN
(5)Presupunând (4) satisfăcută, obţinem soluţia: x= , y
bp bp aq aq
Ţinând seama de semnificaţia mărimilor x şi y, care sunt numere pozitive (în
general, naturale), trebuie să avem
ap
(6) pentru ca problema să nu se îndepărteze de semnificaţia ei practică. Ceea ce
înseamnă că,0, adică bpaq
bq
pentru ca ogarul să poată ajunge vulpea, este necesar şi suficient să fie îndeplinită
condiţia (6).
Amintesc 2 probleme des întâlnit la concursurile de matematică, pe care le propun
spre rezolvare prin metoda
de mai sus.
Problema 1. Un ogar fuge după o vulpe care se află la distanţa de 30m de el.
Săritura ogarului este de 2m.
Săritura vulpii este de 1m. În timpul în care vulpea face 3 sărituri, ogarul face 2
sărituri. Ce distanţă trebuie să parcurgă
ogarul pentru a ajunge vulpea?
Problema 2. Un ogar urmăreşte o vulpe care are 60 sărituri înaintea lui. Peste câte
sărituri va ajunge ogarul
vulpea, ştiind că, pe când ogarul face 6 sărituri, vulpea face 9, dar că 3 sărituri de-
ale ogarului fac cât 7 de-ale vulpii?
Observaţie. În ambele probleme prezentate mai sus, ogarul ajunge vulpea, pentru
că lungimea săriturii sale
este mai mare decât cea a vulpii, deşi, în aceeaşi perioadă de timp, el face mai
puţine sărituri decât vulpea.
Dar este posibil ca, un alt câine de vânătoare – care are lungimea săriturii mai mică
decât a vulpii – să ajungă
totuşi vulpea, dacă acesta efectuează mai multe salturi decât vulpea în aceeaşi
unitate de timp.
ap
Condiţia (6) ne arată că acest lucru este într-adevăr posibil, adică nu este important
ca rapoartele şi să fie
bq
subunitare, ci este necesar doar ca primul să fie mai mare decât al doilea.
Problema 3. Un ogar urmăreşte o vulpe care are 60 de sărituri înaintea lui. Poate
ogarul să ajungă vulpea,
ştiind că, pe când ogarul face 6 sărituri, vulpea face 9, dar că 5 sărituri de-ale
ogarului fac cât 7 de-ale vulpii?
625
15, deci ogarul nu poate ajunge niciodată vulpea. , căci 14 În acest caz avem:
937
Aşadar, prima întrebare care ar trebui să fie pusă în orice problemă de urmărire
este: poate să ajungă ogarul
vulpea?
Bibliografie:
V. Berinde, ,,Două strategii de abordare a problemelor de urmărire” Lucr. Sem.
Creativ. Mat., 3, 1993-1994, Univ. Baia
Mare
P. Ţelinoiu, ,,Culegere de exerciţii şi probleme de matematică”, Editura Porto-
Franco, Galaţi, 1991.
Partiţiile unei mulţimi
Aurelia Petrică, prof. Craiova
Fie E o mulţime şi A o submulţime a sa.
Mulţimea E\A se numeşte complementara mulţimii A în raport cu mulţimea E.
Se numeşte partiţie a unei mulţimi E o mulţime de submulţimi nevide ale lui E,
disjuncte două câte două, a căror
reuniune este mulţimea E.
Revista de matematică alpha – publicaţie semestrială 7
Articole
există următoarele partiţii:1, 2, 3De exemplu, pentru mulţimea E=
;3 2  a)
; , 3, 21, , b)
;2, 3  1 c)
. , 2 31, d)
,1
E, reprezintă o partiţie a mulţimii E. Mulţimea submulţimilor , A Este evident
că submulţimile A şi E\A, cu A
unei mulţimi nu reprezintă o partiţie a acesteia pentru că nu toate submulţimile sunt
disjuncte două câte două.
Când vorbim despre împărţirea unei mulţimi în două submulţimi disjuncte
înţelegem o partiţie a mulţimii
respective.
Probleme rezolvate
în două submulţimi disjuncte, una dintre acestea1, 2, 3, 4, 51. Să se arate că
oricum am împărţi mulţimea E=
va conţine două elemente a căror diferenţă este un element al aceleiaşi submulţimi.
Soluţie. Presupunem că este posibilă o împărţire a lui E în două submulţimi
disjuncte care să nu satisfacă cerinţa
problemei.
1=1.Elementele 1 şi 2 nu pot fi în aceeaşi submulţime deoarece 2
2=2. Rezultă că 1 şi 4 sunt în aceeaşi submulţime.Elementele 4 şi 2 nu pot fi în
aceeaşi submulţime deoarece 4
1=3, rezultă că 3 nu poate fi în aceeaşi submulţime cu 1 şi 4, deci 3 se află în
aceeaşi submulţime cu 2. Avem:4
3=2.1=4 şi nici în submulţimea B pentru că 5. Elementul 5 nu poate fi în
mulţimea A pentru că 52, 3 şi B=1, 4A
Rezultă că presupunerea făcută este falsă.