CANCERUL NU ESTE O BOALĂ,

CI UN MECANISM DE SUPRAVIEȚUIRE

Ceea ce tocmai veți citi poate dărâma însăși temelia convingerilor voastre despre corpul fizic, sănătate
și vindecare. Titlul „Cancerul nu este o boală” poate fi tulburător, dar și încurajator. Cartea lui Andreas Moritz
este o revelație pentru cei care sunt suficient de deschiși la minte, încât să ia în considerare posibilitatea ca
boala numită cancer, ca și alte boli debilitante, să nu fie decât încercările disperate și finale ale organismului
de a rămâne în viață. Acestă ipoteză de lucru indică faptul că o persoană afectată de cauzele cancerului (care
constituie, de fapt, agresiunea reală) ar muri foarte repede, dacă nu ar dezvolta celule canceroase, ca mecanism
de supraviețuire. În această carte sunt oferite dovezile în acest sens.

Cancerul va apărea numai după ce toate celelalte mecanisme de apărare sau vindecare ale corpului au
eșuat. În situații extreme, expunerea la cantități mari de agenți cancerigeni duce la un colaps al apărării în
decurs de câteva săptămâni sau luni, și atunci organismul permite creșterea rapidă și agresivă a tumorilor
canceroase. De obicei, însă, e nevoie de ani sau chiar decenii pentru ca aceste așa-numite „tumori maligne” să
se formeze. Din păcate, concepțiile greșite sau lipsa totală de cunoștințe în ceea ce privește motivele creșterii
tumorale au transformat tumorile maligne în monștri vicioși, care nu au alt scop decât să ne abuzeze
organismul sau să ne omoare pentru păcatele noastre. De fapt, cancerul este de partea noastră, și nu împotriva
noastră. Dacă nu ne schimbăm percepția, acesta va continua să reziste tratamentului, în special metodelor
„avansate” ale științei medicale instituționalizate.

Dacă aveți cancer, trebuie să găsiți răspunsuri la următoarele întrebări:

- Ce motive constrâng corpul vostru să dezvolte celule canceroase? După ce le-ați identificat, veți putea să le
schimbați?

- Ce trebuie făcut pentru a împiedica organismul să recurgă la astfel de măsuri drastice de apărare?

- Din moment ce proiectul genetic al organismului favorizează întotdeauna conservarea vieții și protejarea
împotriva adversităților de orice fel, de ce ar fi permite corpul autodistrugerea?

- De ce există cazurile de cancer care se vindecă de la sine, așa-numitele „remisii spontane”?

- Nu cumva radiațiile, chimioterapia și chirurgia nu vindecă, de fapt, cancerul, ci supraviețuitorii se vindecă

din alte motive, în ciuda tratamentelor radicale, cu multiple efecte secundare?

- Ce rol au frica, frustrarea, stima de sine scăzută și furia reprimată în inițierea și cancerului?

- Care este lecția de creștere spirituală din spatele cancerului?

Dacă simțiți nevoia interioară de a afla sensul acestui eveniment, cancerul, cel mai probabil vă veți recupera
din această boală. Cancerul poate fi cea mai mare șansă de restabilire a echilibrului în toate aspectele vieții
voastre, dar poate fi, de asemenea, vestitor de grave traume și suferințe.

Pentru a trăi într-un corp uman, trebuie să aveți acces la o anumită cantitate de energie de susținere a vieții.
Puteți folosi această energie într-un proces constructiv, sau într-un mod debilitant, distructiv. În cazul în care
alegeți în mod conștient vicii, sau inconștient, din neglijență, auto-abuz, lipsă de atenție și respect de sine,
corpul vostru va lupta pentru viața lui. Cancerul este doar unul dintre multiplele moduri în care organismul
încearcă să schimbe modul în care vă răsfățați sau vă complăceți. Răspunsul corpului duce inevitabil la
subiectul „sănătate spirituală”, care joacă un rol la fel de important în cancer ca și cauzele fizice și emoționale.

1
Cancerul pare a fi o tulburare confuză și imprevizibilă, pentru că-i lovește atât pe cei fericiți, cât și pe cei triști,
pe bogați și pe săraci, pe fumători și pe nefumători, pe cei sănătoși și pe cei mai puțin sănătoși. Oameni din
toate mediile și profesiile pot face cancer. Cu toate acestea, dacă te uiți dincolo de simptomele fizice – tipul,
aspectul și comportamentul celulelor canceroase – vei găsi că boala numită cancer nu este atât de
imprevizibilă precum pare a fi.

Apariția cancerului a fost întotdeauna extrem de rară, cu excepția țărilor industrializate în ultimii 40-50 de ani.
Genele umane sunt aceleași de mii de ani. De ce s-ar schimba ele atât de drastic acum, și dintr-o dată să decidă
să ucidă anumiți oameni? Răspunsul la această întrebare este uimitor de simplu: nu cancerul ucide o persoană
care suferă de el! Ceea ce ucide un pacient cu cancer nu este tumora în sine, ci numeroasele motive de mutație
celulară și de creștere a tumorii. Aceste cauze profunde ar trebui să fie punctul central al fiecărui tratament al
cancerului. Dar cei mai mulți oncologi le ignoră. Conflictele interioare constante pot paraliza multe funcții de
bază ale corpului, ducând la dezvoltarea unor tumori canceroase.

După ce am observat mii de pacienți cu cancer timp de trei decenii, am început să recunosc un anumit tipar de
gândire, credință și simțire, comun pentru majoritatea dintre ei. Pentru a fi mai specific, precizez că n-am
întâlnit încă un pacient cu cancer care să nu se simtă împovărat de proasta imagine de sine, de un conflict
nerezolvat, de griji sau de traume emoționale din trecut, care încă persistă în subconștientul lui. Boala fizică nu
se poate manifesta decât dacă există un puternic curent subteran de neliniște emoțională și frustrare adânc
îngropată. De obicei, pacienții cu cancer suferă de lipsă de respect de sine și au o „problemă nerezolvată” în
viața lor. Cancerul poate fi, de fapt, un mod de a dezvălui sursa unui astfel de conflict interior. Mai mult,
cancerul îl poate ajuta să se împace cu un astfel de conflict, și chiar îl poate vindeca total. Modul eficient de a
stârpi buruienile este de a le scoate cu rădăcinile lor cu tot. Acesta este și modul în care trebuie să ne tratăm
cancerul; în caz contrar, el va recidiva. Afirmația următoare este foarte importantă în modul de abordare a
bolii: „Nu cancerul îmbolnăvește, ci boala celui care și-l cauzează”. Pentru a trata cancerul cu succes, se
impune ca pacientul să redevină un întreg la toate nivelurile: trup, minte și spirit. O dată ce cauzele cancerului
au fost identificate, va fi clar ce trebuie făcut pentru a se realiza recuperarea completă.

Vindecarea cancerului are prea puțin de-a face cu înlăturarea unui grup de celule canceroase detectabile.
Chimioterapia și radiațiile sunt, cu siguranță, capabile de a otrăvi sau de a arde multe celule canceroase, dar
aceste proceduri distrug și celulele sănătoase din măduva osoasă, din tractul gastro-intestinal, din ficat, rinichi,
inimă, plămâni, ceea ce, de cele mai multe ori, duce la daune ireparabile pentru organism. Un tratament real
anticancer nu se realizează prin distrugerea altor părți vitale ale corpului. Anual, sute de mii de oameni care au
fost tratați „cu succes” de cancer mor din cauza infecțiilor, infarctului miocardic, insuficienței hepatice sau
renale etc., deoarece tratamentele oficiale generează inflamații și distrugeri în organele și sistemele corpului.
Desigur, aceste decese nu sunt atribuite cancerului. Această omisiune statistică face să pară că progresăm în
„războiul împotriva cancerului”. Cu toate acestea, mult mai mulți oameni mor din cauza tratării cancerului
decât de cancer. Un tratament real al cancerului este doar acela care înlătură cauzele creșterii excesive a
celulelor canceroase.

Puterea ascunsă în cuvânt

Cancerul este un comportament anormal al celulelor corpului, însă el este folosit ca o ștampilă. Când cineva
oarecare vă spune că „s-ar putea” să aveți cancer, începeți imediat să tremurați de frică? Puțin probabil, pentru
că asta nu implică automat că sunteți bolnav de cancer. Dar dacă medicul vostru v-a chemat în cabinetul lui și
v-a spus că „aveți cancer”, cel mai probabil veți fi paralizat, îngrozit, fără speranță. Cuvântul „cancer” are un
potențial extrem de perturbator, o condamnare la moarte. În acel scurt moment, el vă poate răsturna întreaga
lume cu susul în jos.

Cine sau ce în această lume a acordat acestui cuvânt o asemenea putere, încât să poată prezida peste viață și
moarte? Ar putea fi credința noastră colectivă, socială, că cancerul este o boală criminală, cu tratamente
agresive care urmează diagnosticului? Cancerul n-ar avea avea nicio putere sau control asupra noastră, dacă
2
noi nu i-am permite inconștient să crească, ca răspuns la convingerile, percepțiile, gândurile și opțiunile
noastre de viață.

Am fi la fel de înfricoșați de cancer, dacă am ști ce i-a determinat apariția și am înțelege care este scopul lui de
bază? Puțin probabil! În cazul în care ni s-ar spune adevărul, am face totul pentru a elimina cauzele, permițând
organismului să se vindece singur. Ignoranța este un lucru periculos. Toată lumea știe că a bea apă dintr-un iaz
murdar sau lac poluat ne pune viața în pericol. Dar puțini își dau seama că a păstra resentimente, furie, ură sau
frică, sau a mânca fast-food, aditivi chimici și îndulcitori artificiali, e la fel de periculos cu a bea apă poluată.
Durează doar doar un pic mai mult până să ucidă un om.

Decizia greșită

Știm cu toții că, în cazul în care fundația e puternică, o casă poate rezista cu ușurință agresiunilor externe, cum
ar fi o furtună violentă. Cancerul arată că viața ca un întreg fizic, mental și spiritual se află pe o fundație
șubredă. Un grădinar udă un copac cu frunzele ofilite, pentru că el știe bine că problema reală nu este la
nivelul frunzelor. Udând rădăcinile plantei și nu frunzele, el merge la cauză și, în consecință, planta se
regenerează. Pentru ochiul antrenat al unui grădinar, simptomul de frunze ofilite nu e o boală îngrozitoare. El
știe că starea de deshidratare a acestor frunze este doar consecința directă a lipsei hranei de care are nevoie
restul plantei pentru susținere.

Deși acest exemplu din natură poate părea o analogie simplistă, ea oferă o înțelegere profundă a proceselor
complexe de boală din corpul uman. El descrie cu exactitate principiul fundamental de control pentru toate
formele de viață de pe planetă. Cu toate acestea, oricât de specialiști am devenit în manipularea funcțiilor
corpului prin intermediul instrumentelor medicinii alopate, acest principiu de bază nu poate fi încălcat, fără a
plăti prețul efectelor secundare, suferințelor și durerilor fizice, emoționale și spirituale. Pun la îndoială cu tărie
declarația prin care cancerul este desemnat ca o boală criminală. Mai mult, voi demonstra că nu este o boală ca
toate celelalte. Mulți oameni care au primit sentința de cancer terminal au sfidat prognoza sumbră și au
experimentat remisia totală.

În căutarea răspunsurilor

Nu există nicio formă de cancer căreia să nu-i fi supraviețuit cineva, indiferent cât de avansat a fost stadiul. În
cazul în care chiar și un singur om a reușit să-și vindece cancerul, trebuie că există un mecanism de vindecare,
la fel cum există unul pentru crearea lui. Orice om de pe planetă are ambele capacități. Dacă ați fost
diagnosticat cu cancer, nu puteți schimba diagnosticul, dar cu siguranță stă în puterea voastră să-i modificați
consecințele. Modul în care vedeți cancerul și pașii ce urmează diagnosticului sunt factorii determinanți ai
bunăstării voastre viitoare sau ai lipsei ei.

Referirea fără discernământ la cancer ca fiind o boală criminală a transformat-o într-o tulburare cu consecințe
tragice pentru pacienți și pentru familiile lor. Cancerul a devenit sinonim cu durerea și moartea. Acest lucru
este încă valabil, în ciuda faptului că 90-95% dintre cazurile de cancer apar și dispar singure. În fiecare zi
organismul nostru produce milioane de celule canceroase. Unii oameni, sub stres temporar sever, fac celule
canceroase în număr mai mare decât de obicei și formează grupuri de celule canceroase care dispar o dată ce
se simt mai bine. Secrețiile de Interleukina II (antidotul cancerului), scad în condiții de tensiune fizică și
psihică, și cresc din nou atunci când suntem relaxați și veseli. Astfel, cele mai multe forme de cancer dispar
fără vreo o formă de intervenție medicală și fără a provoca vreun prejudiciu real. Chiar în acest moment există
milioane de oameni în jurul vostru cu cancer în corpul lor, fără a avea vreo idee despre acest fapt. De
asemenea, există milioane de oameni care se vindecă spontan de cancer, fără să știe. De fapt, există mai multe
remisii spontane decât cancere diagnosticate.

Adevărul este că puține cancere devin, de fapt, „terminale”. Cu toate acestea, o dată diagnosticate, majoritatea
tipurilor de cancer nu mai primesc vreo o șansă de a dispărea de la sine. Acestea sunt prompt agresate cu un
arsenal de arme mortale de distrugere celulară, cum ar fi chimioterapiile, radiațiile și cuțitul chirurgical.
3
Problema pacienților cu cancer este că, îngroziți de diagnostic, ei își expun corpul la toate aceste proceduri de
tăiere/ardere/otrăvire, care-i duc spre ziua condamnării definitive: „Trebuie să vă spun, cu cel mai adânc
regret, că nu mai putem face nimic pentru a vă ajuta”; (nu uitați să achitați nota de plată înainte de-a pleca
acasă).

Cea mai presantă întrebare nu este cum a avansat sau cât de periculos e un cancer, ci ce trebuie să facem
pentru a nu muri din această cauză. De ce unii oameni trec prin cancer ca și cum ar avea gripă? Sunt doar
norocoși, sau există un mecanism care declanșează vindecarea? Și care este acel element care împiedică
organismul să se vindece de cancer în mod natural? Răspunsurile la aceste întrebări se află în reacția
individuală a persoanei, și nu în stadiul în care se pare că se află. Credeți că este cancerul o boală? Răspunsul
cel mai probabil va fi un „da”, având în vedere „informația” cu care industria medicală și mass-media au
alimentat masele timp de decenii. Cu toate acestea, întrebarea cea mai presantă rămâne neadresată: „De ce
credeți că cancerul este o boală?” Ați putea spune: „Pentru că știu că cancerul ucide oameni în fiecare zi.” V-
aș întreba mai departe: „De unde știți că ceea ce-i ucide este cancerul?” Probabil ați argumenta că cei mai
mulți oameni care au cancer mor, deci, evident, cancerul trebuie să fie cel care-i ucide. În plus, ați putea
motiva că toți oncologii ne spun asta.

Permiteți-mi să vă pun o altă întrebare ciudată: „De unde știți sigur că sunteți copilul tatălui vostru și nu al
unui alt bărbat? Pentru că mama voastră v-a spus asta? Ce vă face să credeți că ea v-a spus adevărul? Pentru că
este mama voatră și mamele nu mint în legătură cu asta? Așa să fie? Deși nu veți ști niciodată sigur că
persoana despre care credeți că e tatăl vostru este într-adevăr tatăl vostru, ați transformat această afirmație într-
un adevăr incontestabil.

Deși nu există dovezi științifice că un tip de cancer este o boală (comparativ cu un mecanism de supraviețuire),
cei mai mulți oameni vor insista că este o boală, deoarece aceasta este ceea ce li s-a spus. Credința lor este
formată din zvonuri și informații bazate pe opiniile unor oameni. Aceste persoane au auzit de la altcineva. În
cele din urmă, „adevărul” despre cancer ca fiind o boală poate fi urmărit până la unii medici, care și-au
exprimat convingerile pe baza a ceea ce au citit în unele articole sau rapoarte medicale. Alți medici au fost de
acord cu opinia lor, și așa, în timp, a devenit o realitate „bine stabilită” faptul că cancerul este o boală vicioasă,
care-i prinde pe oameni, pentru a-i ucide. Adevărul, însă, poate fi cu totul altul.

Înțelepciunea celulelor canceroase

Celulele canceroase nu sunt parte a unui proces de îmbolnăvire. Când acestea s-au răspândit formând
metastaze în tot corpul, nu o fac cu scopul de a perturba funcțiile vitale ale organismului, de a infecta celulele
sănătoase și de a-și distruge gazda. Autodistrugerea nu este în programul vreunei celule, cu excepția cazului în
care este uzată și trebuie înlocuită. Celulele canceroase, la fel ca toate celelalte celule, știu că, dacă trupul
moare, vor muri și ele. Doar pentru că unii oameni presupun că aceste celule sunt acolo pentru a distruge
organismul nu înseamnă că ele au un astfel de scop sau această capacitate.

O tumoare canceroasă nu este nici cauza distrugerii progresive și nici moartea trupului. Nu există nimic într-o
celulă de cancer care să aibă capacitatea de a ucide. Ceea ce duce în cele din urmă la dispariția unui organ sau
a întregului corp este privarea celulelor de nutrienți și forță vitală. Reducerea drastică sau oprirea livrărilor de
nutrienți către celulele unui organ nu este o consecință a unei tumori canceroase, ci, de fapt, principala cauză a
dezvoltării ei.

Prin definiție, o celulă canceroasă este o celulă normală, sănătoasă, care a fost supusă mutației genetice, până
la punctul în care poate trăi într-un mediu anaerob (în care nu mai există oxigen). Cu alte cuvinte, dacă privăm
un grup de celule de oxigenul vital, sursa lor principală de energie, unele dintre ele vor muri, dar altele vor
reuși să-și modifice programul genetic și vor suferi într-un mod ingenios o mutație: aceste celule vor putea trăi
fără oxigen și-și vor suplini unele dintre nevoile lor de energie pe seama deșeurilor metabolice celulare. Acest
fenomen poate fi mai ușor înțeles atunci când comparăm comportamentul celulelor canceroase cu cel al

4
microorganismelor obișnuite. Bacteriile, de pildă, sunt împărțite în două grupe principale, aerobe și anaerobe
(adică unele au nevoie de oxigen, în timp ce altele pot trăi fără el). Acest lucru este important de știut,
deoarece avem mai multe bacterii în corp decât celule. Bacteriile aerobe prosperă într-un mediu oxigenat. Ele
sunt responsabile cu digerarea alimentelor și cu producerea de substanțe nutritive importante, cum ar fi
vitaminele B. Bacteriile anaerobe, pe de altă parte, apar și prospera într-un mediu lipsit de oxigen. Ele
descompun deșeurile, depozitele toxice și celulele uzate, moarte.

Astfel, organismul vede cancerul ca fiind un important mecanism de apărare, care provoacă chiar creșterea de
noi vase de sânge, pentru a garanta aprovizionarea atât de necesară cu glucoză și, prin urmare, asigură
supraviețuirea și răspândirea celulelor canceroase. Se știe că celulele canceroase nu cauzează moartea, ci o
previn, cel puțin pentru o vreme, până când epuizarea unui organ duce la dispariția întregului organism. Dacă
mecanismele de declanșare a cancerului (factorii cauzali) sunt luate în seamă în mod corespunzător, atunci un
astfel de rezultat poate fi evitat.

Se crede că sistemul imunitar ne protejează împotriva cancerului. Acest lucru este doar parțial adevărat. Pe de
o parte, sistemul imunitar distruge deja ușor milioanele de celule canceroase pe care un corp uman sănătos le
produce ca parte din cifra de afaceri zilnică de 30 de miliarde de celule. Pe de altă parte, sistemul imunitar nu
ia nicio măsură pentru a eradica celulele canceroase care se dezvoltă ca răspuns la o acumulare de toxine,
congestie sau stres emoțional.

Tipurile de cancer și toate celelalte țesuturi din organism sunt înconjurate de celule albe ucigașe de cancer,
așa-numitele T-killer. În cazul cancerului de rinichi și al melanoamelor de pildă, celulele T formează până la
50% din masa tumorilor canceroase. Din moment ce aceste celule recunosc ușor țesutul celular mutant, adică
celulele canceroase, v-ați aștepta ca ele să le atace imediat. Cu toate acestea, sistemul imunitar permite
celulelor canceroase să crească și să se răspândească în alte părți ale corpului. De ce? Deoarece celulele
canceroase produc proteine specifice, care le spun celulelor imune să le lase în pace și să le ajute să se
înmulțească.

De ce ar vrea sistemului imunitar să permită celulelor canceroase să dezvolte tumori? Deoarece cancerul este
un mecanism de supraviețuire, nu o boală. Organismul se folosește de cancer pentru a ține la distanță de limfă,
sânge, inimă, creier și alte organe vitale substanțele vătămătoare și deșeurile metabolice caustice. Uciderea
celulelor canceroase ar pune în pericol supraviețuirea organismului.

Așadar, cancerul nu e o boală, ci mecanismul final și disperat de supraviețuire, pe care organismul îl are la
dispoziție atunci când toate celelalte măsuri de autoconservare au eșuat. Pentru a vindeca cu adevărat cancerul,
trebuie să înțelegem motivul pentru care organismul permite unor celulele ale sale să crească într-un mod
anormal: pentru că este în interesul său să o facă și nu un indiciu că e pe cale să se autodistrugă. Cancerul este
ultima încercare de vindecare a organismului. Blocarea acestei încercări îl poate distruge, în timp ce sprijinirea
ei ne poate salva viața.

Surse: aici și aici

Cartea lui Andreas Moritz, „Cancerul nu este o boală”, este disponibilă aici.

În limba română, vă puteți procura cartea lui Andreas Moritz „Scapă de pietrele la ficat și fiere”, apărută în
2012 la Editura Benefica.