arta4 ---- CRISTI 240p.indd 1 29.10.

2017 16:24:09
arta4 ---- CRISTI 240p.indd 2 29.10.2017 16:24:09
arta4 ---- CRISTI 240p.indd 3 29.10.2017 16:24:09
 EDITORI:
Silviu Dragomir
Vasile Dem. Zamfirescu
Magdalena Mărculescu

DIRECTOR:
Crina Drăghici

REDACTOR:
Domnica Drumea

DESIGN:
Alexe Popescu

DIRECTOR PRODUCȚIE:
Cristian Claudiu Coban

DTP:
Mirela Voicu

CORECTORI:
Maria Mușuroiu
Lorina Chițan

Descrierea CIP a Bibliotecii
Naționale a României
MANSON, MARK
Arta subtilă a nepăsării : o metodă
nonconformistă pentru o viaţă
mai bună / Mark Manson ; trad. din
engleză de Florin Tudose. - Bucureşti :
Lifestyle Publishing, 2017
Titlul original: The Subtle Art of Not Giving a F*ck:
A Counterintuitive Approach to Living a Good Life
Autor: Mark Manson
Copyright © 2016 by Mark Manson
Copyright © Lifestyle Publishing, 2017
pentru prezenta ediție

ISBN 978-606-789-109-6 Lifestyle Publishing face parte din Grupul Editorial Trei

I. Tudose, Florin (trad.) O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90 ;
159.9 Fax: +4 0372 25 20 20
e‑mail: comenzi@edituratrei.ro

www.lifestylepublishing.ro

ISBN 978-606-789-109-6

arta4 ---- CRISTI 240p.indd 4 29.10.2017 16:24:09

 Cuprins

Capitolul 1. Nu încercați................................................... 7
Perfidul cerc vicios......................................................12
Arta subtilă a nepăsării..............................................21
Bine, Mark, și totuși cartea asta despre ce naiba e?...28
Capitolul 2. Fericirea este o problemă............................31
Aventurile lui Panda Incomodul............................... 35
Fericirea vine din rezolvarea problemelor............... 39
Emoțiile sunt supraevaluate..................................... 43
Alegeți‑vă lupta.......................................................... 46
Capitolul 3. Nu ești special............................................. 52
Totul se duce de râpă................................................. 59
Tirania excepționalității........................................... 70
D‑d‑d‑d‑dar, dacă nu sunt nici special,
nici extraordinar, atunci care‑i faza?................. 74
Capitolul 4. Valoarea suferinței......................................77
„Ceapa“ conștientă de sine........................................ 84
Probleme de rock‑star...............................................90
Valori de doi bani...................................................... 97
Definirea valorilor bune și proaste......................... 102
Capitolul 5. Tu alegi întotdeauna.................................107
Alegerea.................................................................... 108
Responsabilitatea/ Vina falsă................................112
Răspunsul la tragedie.............................................. 120
Genetica și bagajul cu care ne naștem.....................123
Moda victimizării................................................. 128
Nu există „cum“....................................................131
Capitolul 6. Te înșeli în toate privințele (și eu la fel)...134
Suntem arhitecții propriilor convingeri.................139

arta4 ---- CRISTI 240p.indd 5 29.10.2017 16:24:09

 Ai grijă ce crezi.........................................................143
Pericolele siguranței absolute................................. 150
Legea Manson a evitării........................................... 157
Sinucide‑te............................................................... 160
Cum să fii un pic mai puțin sigur pe tine.................162
Capitolul 7. Eșecul este calea spre evoluție...................168
Paradoxul succes/eșec..............................................170
Durerea face parte din proces.................................. 174
Principiul „a face ceva“............................................ 181
Capitolul 8. Importanța de a spune nu......................... 187
Respingerea îți face viața mai bună.........................193
Limite........................................................................195
Cum să construiești încredere................................. 205
Libertate prin angajament...................................... 210
Capitolul 9. ...iar apoi mori..........................................214
Ceva dincolo de noi..................................................219
Partea luminoasă a morții...................................... 225
Mulțumiri..................................................................... 237

ARTA SUBTILĂ A NEPĂSĂRII.

6 O METODĂ NONCONFORMISTĂ PENTRU O VIAŢĂ MAI BUNĂ

arta4 ---- CRISTI 240p.indd 6 29.10.2017 16:24:09

 Capitolul 1
Nu încercați

Charles Bukowski a fost bețiv, afemeiat, cartofor

inveterat, mitocan, haimana, calic și, în zilele lui cele
mai proaste, poet. Este, probabil, ultima persoană din
lume la care ai vrea să apelezi pentru un sfat de viață
sau pe care te‑ai aștepta să o întâlnești în orice gen de
carte de dezvoltare personală.
Din cauza asta, e cel mai bun punct de pornire.
Bukowski și‑a dorit să fie scriitor. Dar scrierile
sale au fost respinse vreme de zeci de ani de aproape
toate revistele, ziarele, periodicele, agențiile și editu-
rile cărora le‑a trimis manuscrise. Oamenii spuneau
că textele sale sunt groaznice. Necizelate. Provoacă
repulsie. Sunt obscene. Și, pe măsură ce teancurile
scrisorilor de respingere se adunau în mormane tot
mai mari, Bukowski a alunecat tot mai adânc într‑o
depresie alimentată de alcool ce avea să‑l urmărească
aproape toată viața.
Bukowski sorta scrisori la poștă. Era plătit mize-
rabil, iar cei mai mulți bani din ce câștiga se duceau
pe alcool. Restul îi juca la curse. Noaptea bea singur
și uneori compunea poeme la vechea sa mașină de
scris. De multe ori leșina în timpul nopții și se trezea
dimineața întins pe podea.

arta4 ---- CRISTI 240p.indd 7 29.10.2017 16:24:09

 Așa au trecut treizeci de ani, mare parte din ei fiind
învăluiți într‑un amestec confuz de alcool, droguri,
jocuri de noroc și prostituate. Apoi, când avea deja
cincizeci de ani, după o viață de eșecuri și ură de sine,
un editor de la o mică editură independentă a înce-
put să manifeste un straniu interes față de scrierile
sale. Editorul n‑avea cum să‑i garanteze cine știe ce
venituri sau vânzări. Însă, dintr‑un motiv anume, îl
îndrăgea pe acest ratat bețiv și era hotărât să‑i dea o
șansă. Pentru Bukowski, a fost prima șansă adevă-
rată, scriitorul înțelegând că probabil era și singura.
Bukowski i‑a răspuns editorului: „În ce mă privește,
de‑acum e una din două — rămân la poștă și‑mi pierd
mințile... sau plec, o fac pe scriitorul și mor de foame.
Am hotărât că vreau să mor de foame“.
După semnarea contractului, Bukowski a scris
primul său roman în trei săptămâni. L‑a intitulat,
simplu, Poșta. Dedicația de pe prima pagină a fost la
fel de simplă — „Pentru nimeni“.
Bukowski avea să devină faimos ca romancier și
poet. A publicat șase romane și sute de poeme, cărțile
sale vânzându‑se în peste două milioane de exempla-
re. Popularitatea lui a contrazis așteptările tuturor, în
special pe ale sale.
Cultura noastră abundă în povești precum cea
a lui Bukowski. Viața lui Bukowski e o întruchipa-
re a Visului American: omul care luptă pentru ce
vrea, nu renunță niciodată, iar în cele din urmă își
îndeplinește cele mai nebunești visuri. E practic
scenariul unui film. Când auzim o poveste ca asta,

ARTA SUBTILĂ A NEPĂSĂRII.

8 O METODĂ NONCONFORMISTĂ PENTRU O VIAŢĂ MAI BUNĂ

arta4 ---- CRISTI 240p.indd 8 29.10.2017 16:24:09

 spunem: „Vezi? El n‑a renunțat niciodată. Nu s‑a dat
bătut. A crezut mereu în sine însuși. S‑a ambiționat,
chiar dacă totul părea să‑i fie potrivnic și până la urmă
a făcut ceva cu viața lui!“
Atunci, e un pic straniu că pe piatra lui de mor-
mânt stă scris „Nu încercați“.
Vedeți voi, Bukowski a fost un ratat, în ciuda
faimei și a numărului de cărți vândute. El știa asta.
Succesul său nu a fost consecința ambiției de a deve-
ni un om de succes, ci a faptului că el a știut că este
un ratat, și‑a acceptat condiția și a scris cu onestitate
despre ea. N‑a încercat niciodată să fie altceva decât
era. Scrierile sale sunt geniale nu pentru că auto-
rul a avut de înfruntat o soartă ostilă sau pentru că
a vrut ca numele său să ajungă unul de referință în
literatură. Dimpotrivă. Farmecul scrierilor sale vine
din dorința autorului de a fi complet sincer cu sine
însuși — în special cu aspectele cele mai negative
ale personalității sale — și de a vorbi pe șleau despre
eșecurile sale.
Asta este adevărata poveste a succesului lui
Bukowski: și‑a acceptat condiția de ratat. Nu i‑a păsat
nici cât negru sub unghie de succes. A ajuns faimos,
dar nu și‑a pierdut obiceiul de a veni beat la lecturile
de poezie și de a‑și abuza verbal publicul. A continuat
să‑și expună zonele intime în public și să încerce să
se culce cu orice femeie care‑i ieșea în cale. Faima și
succesul nu l‑au făcut un om mai bun. Și nici n‑a ajuns
să aibă succes și să fie faimos pentru că ar fi devenit o
persoană mai bună.

arta4 ---- CRISTI 240p.indd 9 29.10.2017 16:24:09

 Dezvoltarea personală și succesul survin adesea
simultan. Dar asta nu înseamnă că sunt una și aceeași.
Cultura noastră contemporană se concentrează
obsesiv pe așteptări nerealiste de natură pozitivă:
Fii mai fericit. Mai sănătos. Fii cel mai bun, mai
bun decât toți ceilalți. Fii mai isteț, mai rapid, mai
bogat, mai sexy, mai popular, mai productiv, mai
invidiat și mai admirat. Fii perfect și extraordi-
nar și fă o mărgică de aur de optsprezece carate în
fiecare dimineață înainte de micul dejun, în timp
ce‑ți săruți de la revedere partenerul gata pregătit de
un selfie și cei doi copii și jumătate. Apoi șterge‑o
cu elicopterul la minunatul tău loc de muncă,
unde îți petreci zilele făcând lucruri incredibil de
importante, lucruri care într‑o zi s‑ar putea chiar să
salveze planeta.
Dar, când iei o pauză și te gândești cu adevărat,
sfaturile convenționale de viață — chestiile pozitive
și vesele de dezvoltare personală pe care le auzim tot
timpul — se concentrează de fapt pe ceea ce lipsește.
Sunt orientate spre ceea ce tu percepi a fi deja defecte‑
le și eșecurile tale, după care le accentuează încă mai
mult. Înveți cum să faci bani mai mulți fiindcă simți
că nu ai suficienți bani. Te așezi în fața oglinzii și‑ți
repeți tot felul de încurajări cum că ești frumos fiindcă
simți că nu ești suficient de frumos. Accepți sfaturi
despre întâlniri romantice și relații fiindcă simți că nu
te poate iubi cineva. Faci tot soiul de exerciții cara-
ghioase de vizualizare a succesului fiindcă simți că
n‑ai parte de prea mult succes.

ARTA SUBTILĂ A NEPĂSĂRII.

10 O METODĂ NONCONFORMISTĂ PENTRU O VIAŢĂ MAI BUNĂ

arta4 ---- CRISTI 240p.indd 10 29.10.2017 16:24:09

 Ironia e că această fixație pe aspectele pozitive —
ce e mai bine, ce e superior — nu face decât să ne rea-
mintească la nesfârșit ce nu suntem, ce ne lipsește, ce
nu am reușit să devenim. În definitiv, nicio persoană
cu adevărat fericită nu simte nevoia să se proțăpească
în fața oglinzii și să‑și recite mantre despre fericire.
Omul fericit pur și simplu este fericit.
În Texas există o vorbă: „Câinele cel mai mic latră
cel mai tare“. Un bărbat sigur pe el nu simte nevoia să
demonstreze că este sigur pe el. O femeie bogată nu
simte nevoia să convingă pe nimeni că este bogată.
Ești sau nu ești. Iar dacă visezi mereu la ceva, atunci
nu faci decât să alimentezi la nesfârșit aceeași realita-
te subconștientă: cum că nu ești ceea ce vrei să fii.
Reclamele de la televizor vor să te facă să crezi
că secretul unei vieți mai bune este un job drăguț, o
mașină mai robustă, o prietenă mai frumoasă sau un
jacuzzi cu piscină gonflabilă pentru copii. Lumea nu
încetează să‑ți spună că drumul către o viață mai bună
înseamnă mai mult, mai mult, mai mult — cumpără
mai mult, posedă mai mult, fă mai mult, regulează
mai mult, fii mai mult. Suntem bombardați înconti-
nuu cu mesaje cum că ar trebui să ne pese de orice,
oricând. Să ne pese de noul model de televizor. Să ne
agităm pentru o vacanță mai reușită decât vacanța co-
legilor noștri. Neapărat să cumpărăm noile ornamen-
te de grădină. Și noul model de băț pentru selfie.
De ce? Bănuiesc că răspunsul e simplu: afacerile
prosperă atunci când oamenilor le pasă de cât mai
multe lucruri.

11

arta4 ---- CRISTI 240p.indd 11 29.10.2017 16:24:09

 Cu afacerile prospere nu e nimic în neregulă, pro-
blema e că să‑ți pese de prea multe lucruri dăunează
sănătății tale mentale. Ajungi să te atașezi exagerat
de aspectele superficiale și false și să‑ți dedici viața
urmăririi unei iluzii de fericire și satisfacție. Cheia
unei vieți bune nu este să‑ți pese de mai multe lucruri,
ci de mai puține, adică de ce este adevărat, urgent și
important.

Perfidul cerc vicios

Există ceva ciudat în legătură cu creierul uman, ceva

ciudat și insinuant care, lăsat în voia lui, poate înne-
buni definitiv un om. Spuneți‑mi dacă vă sună famili-
ar următorul scenariu:
Gândul că trebuie să confruntați pe cineva din
viața voastră vă face să fiți anxioși. Anxietatea vă
cuprinde pe nesimțite și ajungeți să vă întrebați de
ce sunteți așa de anxioși. Ați ajuns în punctul în care
deveniți tot mai anxioși pe motiv că sunteți anxioși. Oh,
nu! Anxietate la pătrat! Sunteți anxioși din pricina
anxietății, iar asta vă provoacă și mai multă anxietate.
Repede, unde‑i sticla de whisky?
Sau să presupunem că aveți probleme cu furia.
Vă enervează cele mai stupide și mai tâmpite ches-
tii, fără să înțelegeți de ce. Faptul că vă enervați atât
de repede vă enervează și mai tare. Apoi, în timpul
ieșirilor voastre josnice de furie, vă dați seama că un
om furios mai tot timpul este un om superficial și rău.

ARTA SUBTILĂ A NEPĂSĂRII.

12 O METODĂ NONCONFORMISTĂ PENTRU O VIAŢĂ MAI BUNĂ

arta4 ---- CRISTI 240p.indd 12 29.10.2017 16:24:10

 Și detestați asta. Detestați atât de mult asta că deveniți
furioși pe voi înșivă. Uitați‑vă la voi: sunteți furioși pe
voi pentru că v‑ați enervat pe faptul că sunteți furioși.
Dracu’ să te ia de perete! Ia un pumn de‑aici.
Sau sunteți atât de îngrijorați să nu care cumva să
greșiți vreodată că deveniți îngrijorați pentru câte griji
vă faceți. Sau vă simțiți atât de vinovați pentru orice
greșeală că ajungeți să vă simțiți vinovați pentru câtă
vină simțiți. Sau sunteți triști și singuri atât de des că
doar gândul la asta vă face să fiți și mai triști și singuri.
Bun venit în perfidul cerc vicios. Probabil că ați
ajuns de multe ori în el. Poate chiar în momentul ăsta:
„Dumnezeule, eu trec prin bucla asta tot timpul — ce
ratat sunt. Ar trebui să mă opresc. O, Doamne, mă
simt așa un ratat când îmi spun că sunt ratat. N‑ar
trebui să‑mi mai spun asta. Ah, rahat! Iar am făcut‑o.
Vezi? Sunt un ratat! Ah!“
Calmează‑te, amigo! Mă crezi sau nu, chestia asta
face parte din frumusețea de a fi o ființă umană. În
primul rând, să ne amintim că foarte puține animale
din lume dețin abilitatea de‑a gândi logic, însă noi,
oamenii, ne bucurăm de luxul capacității de a ne gân-
di la propriile gânduri. Abilitatea asta îmi permite să
mă gândesc să caut niște videoclipuri cu Miley Cyrus
pe YouTube, pentru ca imediat să mă gândesc ce ne-
bun sunt că‑mi doresc să văd clipuri cu Miley Cyrus pe
YouTube. Ah, miracolul conștiinței!
Problema e următoarea: societatea con-
temporană, prin intermediul minunilor cul-
turii consumeriste și al rețelelor sociale de tip

13

arta4 ---- CRISTI 240p.indd 13 29.10.2017 16:24:10

 hei‑uite‑viața‑mea‑e‑mai‑cool‑ decât‑a‑ta, a produs
o întreagă generație de oameni care cred că nu este
deloc în regulă să ai experiențe negative — anxietate,
frică, rușine etc. Uitați‑vă la fluxul de informații de
pe Facebook: acolo toată lumea o duce extraordinar.
Iată, săptămâna asta s‑au căsătorit opt oameni! O
puștoaică de șaisprezece ani, vedetă de televiziune, a
primit un Ferrari de ziua ei. Alt puști tocmai a câștigat
două miliarde de dolari inventând o aplicație care‑ți
aduce automat hârtie igienică atunci când rămâi fără.
În timpul ăsta, tu stai acasă și‑ți speli pe dinți
pisica. Te gândești fără să vrei că viața ta e chiar mai
nasoală decât credeai.
Perfidul cerc vicios a devenit o epidemie de tip
borderline, transformându‑i pe mulți dintre noi în in-
divizi superstresați, supernevrotici și superdezgustați
de sine.
Bunicul, la vremea lui, când se simțea de tot raha-
tul, își spunea: „Măi, să fie, chiar mă simt ca o balegă
azi. Eh, asta‑i viața. Ia să mai adun niște fân“.
Dar azi? Azi, când ne simțim aiurea, fie și pentru
cinci minute, suntem bombardați cu 350 de poze cu
oameni complet fericiți trăind niște vieți al naibii de
minunate, așa că devine aproape imposibil să nu ne
spunem că e ceva în neregulă cu noi.
Necazurile încep în această ultimă fază. Ne simțim
prost din cauză că ne simțim prost. Ne simțim
vinovați pentru că avem sentimente de vinovăție. Ne
înfuriem pe faptul că ne‑am înfuriat. Devenim anxioși
din cauza anxietății noastre. Ce e în neregulă cu mine?

ARTA SUBTILĂ A NEPĂSĂRII.

14 O METODĂ NONCONFORMISTĂ PENTRU O VIAŢĂ MAI BUNĂ

arta4 ---- CRISTI 240p.indd 14 29.10.2017 16:24:10

 Din cauza asta e atât de important să nu te îngrijo-
rezi. Nepăsarea va salva lumea. O va salva dacă accep-
tăm că e o lume nebună și că e în regulă să fie așa, pen-
tru că așa a fost mereu și așa va fi și de‑acum înainte.
Când nu‑ți mai pasă că nu te simți bine, scurtcircui­
tezi bucla feedbackului diavolesc; îți spui „Mă simt
ca naiba, dar cui îi pasă?“. După care, parcă suflat cu
un praf magic de nepăsare, încetezi să te mai urăști
pentru că te simți prost.
George Orwell spunea că, pentru a vedea ceea ce ai
în fața ochilor, e nevoie de un efort constant. Ei bine,
soluția depășirii anxietății și stresului e chiar în fața
ochilor noștri, dar noi n‑o vedem pentru că suntem
prea ocupați să ne uităm la pornografie și la reclame
despre aparate care‑ți dezvoltă musculatura abdomi-
nală, dar care nu funcționează, și să ne mirăm că nu
călărim blonde perfecte și că nu avem abdomenele
superbe din reclame.
În mediul online facem glume despre „problemele
lumii a‑ntâia“, dar adevărul e că am devenit victime-
le propriului nostru succes. Problemele de sănătate
cauzate de stres, tulburările de anxietate și cazurile de
depresie s‑au înmulțit copleșitor în ultimii treizeci de
ani, în ciuda faptului că azi avem toți televizoare plate
cu diagonală mare și primim cumpărăturile direct
la domiciliu dacă nu avem timp să mergem la piață.
Criza pe care o traversăm nu mai este de natură ma-
terială, ci existențială, spirituală. Avem la dispoziție
atât de multe lucruri și posibilități că nu prea mai
știm de ce să ne pese și de ce nu.

15

arta4 ---- CRISTI 240p.indd 15 29.10.2017 16:24:10

 Fiindcă acum există o grămadă de lucruri pe care
le putem vedea sau cunoaște, ne confruntăm și cu o
grămadă de modalități prin care descoperim că nu
suntem la înălțime, că nu suntem suficient de buni, că
situația nu e atât de grozavă pe cât ar putea fi. Iar asta
ne macină pe dinăuntru.
Ceva e foarte în neregulă cu toată porcăria asta nu-
mită „Cum să fii fericit“, distribuită de enșpe milioane
de ori pe Facebook în ultimii ani — iată ce nu înțeleg
oamenii despre ea:

Dorința de a avea mai multe experiențe

pozitive este prin ea însăși o experiență
negativă. Și, în mod paradoxal, acceptarea
experienței negative este în sine o experiență
pozitivă.

Nebunie totală. Vă las un minut să vă descâlciți

mintea, după care poate citiți din nou: căutarea
experiențelor pozitive este o experiență negativă; accep‑
tarea experiențelor negative este o experiență pozitivă.
Filosoful Alan Watts numea asta „legea efortului
inversat“ sau „legea pe dos“— potrivit căreia, cu cât
cauți să te simți bine tot timpul, cu atât vei fi mai
puțin satisfăcut, fiindcă, atunci când cauți înadins
ceva, asta nu face decât să‑ți intensifice senzația că
lucrul respectiv îți lipsește. Cu cât ești mai disperat să
fii bogat, cu atât mai sărac și mai nevrednic te simți,
indiferent de cât de mulți bani faci de fapt. Cu cât ești
mai disperat să pari sexy și să fii dorit, cu atât mai ne-
atrăgător ajungi să te percepi, indiferent de aspectul

ARTA SUBTILĂ A NEPĂSĂRII.

16 O METODĂ NONCONFORMISTĂ PENTRU O VIAŢĂ MAI BUNĂ

arta4 ---- CRISTI 240p.indd 16 29.10.2017 16:24:10

 tău fizic. Cu cât ești mai disperat să fii fericit și iubit,
cu atât mai singur și mai speriat devii, indiferent de
oamenii de care ești înconjurat. Cu cât cauți să te
iluminezi spiritual, cu atât mai absorbit de tine și mai
superficial devii.
Ca atunci când am luat LSD și casele spre care mă
îndreptam mi se păreau tot mai îndepărtate. Și da,
tocmai am folosit exemplul unei halucinații induse
de LSD pentru a aduce un argument filosofic într‑o
discuție despre fericire. Nici că‑mi pasă.
Cum a spus filosoful existențialist Albert Camus (și
sunt destul de sigur că nu era drogat cu LSD când a
formulat următoarea frază): „Nu vei fi niciodată feri-
cit dacă tot cauți să afli din ce e compusă fericirea. La
fel cum nu vei trăi dacă tot încerci să descoperi sensul
vieții“.
Spus mai simplu:
Nu încerca.
Bun, știu ce credeți acum: „Mark, mi se pare foarte
interesant ce spui, dar cum rămâne cu acel Camaro
pentru care am făcut economii? Cum rămâne cu cor-
pul meu perfect pentru care m‑am înfometat? Totuși,
am plătit o căruță de bani pe aparatul ăla pentru ab-
domene! Cum rămâne cu vila de la marginea lacului la
care visam? Dacă încetez acum să mă mai gândesc la
lucrurile astea — păi, nu mai realizez nimic. Nu vreau
să se întâmple una ca asta, nu‑i așa?“
Mă bucur că ați întrebat.
N‑ați observat oare că, atunci când vă pasă mai
puțin, în legătură cu orice, sunteți mai eficienți? Ați

17

arta4 ---- CRISTI 240p.indd 17 29.10.2017 16:24:10

 observat cum de multe ori au succes cei care par
inițial să aibă cele mai puține șanse de succes? Ați ob-
servat cum, uneori, când nu vă mai pasă, parcă toate
se așază la locul lor?
Care‑i faza cu chestia asta?
Legea efortului inversat se numește astfel dintr‑un
motiv: nepăsarea funcționează invers. Dacă a căuta cu
orice preț să ai experiențe pozitive este o experiență
negativă, atunci a căuta să ai experiențe negative dă
naștere unei experiențe pozitive. Efortul dureros pe
care‑l faci în sala de gimnastică are drept efect mai
multă energie și o stare fizică mai bună. Eșecul în afa-
ceri te ajută să înțelegi mai bine ce îți trebuie pentru
a avea succes. Paradoxal, atunci când ești onest legat
de nesiguranța ta, cei din jurul tău te percep ca fiind
demn de încredere. Deși o confruntare deschisă este
dureroasă, tocmai asta ne aduce încredere și respect
în cadrul relațiilor pe care le avem cu ceilalți. Curajul
și perseverența se construiesc prin confruntarea
suferinței provocate de frici și anxietăți.
Aș putea continua, serios, dar cred că ați prins
ideea. Tot ceea ce este important în viață se câștigă
prin depășirea experienței negative aferente. Orice
încercare de a scăpa de experiențele negative, de a
le evita, anula sau reduce la tăcere nu face decât să
le alimenteze și mai mult. Evitarea suferinței este o
formă de suferință. Evitarea efortului este un efort
în sine. Negarea eșecului este un eșec. Ascunderea
lucrurilor de care ne este rușine este în sine o formă
de rușine.

ARTA SUBTILĂ A NEPĂSĂRII.

18 O METODĂ NONCONFORMISTĂ PENTRU O VIAŢĂ MAI BUNĂ

arta4 ---- CRISTI 240p.indd 18 29.10.2017 16:24:10

 Durerea este un fir din țesătura vieții; a încerca să o
elimini nu este doar imposibil, ci și distructiv: încer-
carea de a rupe un fir din întreg destramă țesătura. A
încerca să eviți durerea înseamnă a‑ți păsa prea mult
de durere. Atunci când reușești să fii nepăsător față de
durere, în schimb, devii de neoprit.
Mie mi‑a păsat de multe lucruri în viață. Dar de
multe lucruri nu mi‑a păsat. Nepăsarea, căile pe care
am decis să nu le urmez au schimbat cu totul povestea.
E posibil ca fiecare dintre voi să fi cunoscut pe
cineva care, într‑un moment sau altul, a fost nepă-
sător, dar a realizat lucruri extraordinare. Poate că a
existat o perioadă în viața voastră când nu v‑ați bătut
capul inutil și ați ajuns la performanțe extraordina-
re. În cazul meu, episodul în care mi‑am dat demisia
după doar șase săptămâni dintr‑un post în dome-
niul finanțelor pentru a‑mi porni propria afacere pe
internet se clasează destul de sus în topul personal al
„nepăsărilor“. La fel episodul în care am decis să vând
tot ce am și să mă mut în America de Sud. Mi‑am făcut
griji? Zero. Pur și simplu i‑am dat bătaie.
Aceste episoade de nepăsare sunt momentele defi-
nitorii ale vieții. Schimbările cruciale în carieră; deci-
zia spontană de a abandona facultatea pentru a intra
într‑o trupă rock; hotărârea de a‑l abandona într‑un
final pe golanul care‑ți este iubit și pe care l‑ai prins
de prea multe ori purtându‑ți desuurile.
Să nu‑ți pese înseamnă să privești în față cele mai
terifiante și mai dificile provocări ale vieții și totuși să
treci la acțiune.

19

arta4 ---- CRISTI 240p.indd 19 29.10.2017 16:24:10

 Deși pare simplu, nepăsarea e o altă mâncare de
pește. Nici măcar nu știu ce vrea să însemne expresia
asta, dar nu‑mi pasă. O altă mâncare de pește sună
bine, așa că o lăsăm așa.
Majoritatea dintre noi ne chinuim toată viața pen-
tru că ne pasă prea mult în multe situații în care n‑ar
trebui să ne pese. Ne pasă de mitocanul de la benzi-
nărie pentru că ne‑a dat restul în monede. Ne stresăm
prea mult când serialul pe care îl urmăream a fost
anulat. Ne deranjează că n‑am fost întrebați de cole-
gii de serviciu cum ne‑am petrecut minunatul nostru
weekend.
În timpul ăsta, cardurile de credit își ating limita de
cheltuieli, câinele ne urăște, iar copilul se închide în
baie să tragă amfetamină pe nas; dar noi nu observăm
nimic, fiind ocupați să ne enervăm din cauza monede-
lor și a serialului Toată lumea îl iubește pe Raymond.
Oameni buni, lucrurile funcționează în felul urmă-
tor. Într‑o zi veți da ortu’ popii. Știu că e ceva evident,
dar am vrut să vă reamintesc, în caz că poate ați uitat.
Voi și toți cei pe care îi cunoașteți veți muri destul de
curând. Iar în răstimpul scurt dintre acum și atunci,
cantitatea de griji pe care vi le puteți face din cauza
vieții este limitată. De fapt, foarte limitată. Dacă vă
învârtiți de colo‑colo îngrijorându‑vă despre tot și
toți fără a gândi sau a lua decizii conștient — atunci
sunteți terminați.
Nepăsarea implică o artă subtilă. Poate sună cara-
ghios și poate că par un nenorocit când spun lucrurile
astea, dar eu vorbesc despre cum putem învăța să ne

ARTA SUBTILĂ A NEPĂSĂRII.

20 O METODĂ NONCONFORMISTĂ PENTRU O VIAŢĂ MAI BUNĂ

arta4 ---- CRISTI 240p.indd 20 29.10.2017 16:24:10

 concentrăm și să ierarhizăm eficient gândurile — cum
să selectăm și să alegem ce contează și ce nu contează
pentru noi în baza valorilor personale atent șlefuite.
E incredibil de dificil. Necesită o viață de practică și
disciplină. Veți eșua constant. Dar s‑ar putea să fie cea
mai importantă luptă din viața unui om. Este, poate,
singura luptă din viața unui om.
Fiindcă atunci când îți pasă prea mult — când îți pasă
de toți și de toate — o faci în virtutea sentimentului că ți
se cuvine oricând să te simți bine, să fii fericit și că totul
ar trebui să fie exact așa cum vrei tu să fie. Asta e de‑a
dreptul o boală. O boală care în cele din urmă te mă-
nâncă de viu. Percepi orice obstacol ca pe o nedreptate,
orice provocare ca pe un eșec, orice inconvenient ca pe
o jignire personală, orice dispută ca pe o trădare. Ajungi
prizonier al iadului tău personal și te perpelești la flă-
cările îngâmfării tale, într‑o goană continuă în propriul
cerc vicios perfid, fără a ajunge vreodată la liman.

Arta subtilă a nepăsării

Când își imaginează cum ar fi să nu le pese deloc, ma-

joritatea oamenilor se gândesc la un soi de indiferență
detașată față de tot și de toate, un fel de calm capabil
să înfrunte orice furtună. Își imaginează că sunt și as-
piră să devină niște persoane pe care nimic și nimeni
nu le atinge.
Persoanele care nu simt nicio emoție și nu văd ni-
ciun sens în nimic poartă un nume: psihopați. Să fiu

21

arta4 ---- CRISTI 240p.indd 21 29.10.2017 16:24:10