FIINŢ A UMANĂ Ş I NURSINGUL 2013-

NEVOIA DE A SE REALIZA 2014

NEVOIA DE A FI PREOCUPAT ÎN VEDEREA

REALIZĂRII.

Nevoia de a se realiza, reprezintă necesitatea oricărui individ de a desfăşura activităţi care-i

permit să-şi satisfacă nevoile, să aibă o existenţă utilă pentru el sau alţii.

Independenţa în satisfacerea nevoii.

Fiinţa umană simte dorinţa de a înfăptui lucruri care corespund idealurilor sale.
Relaţiile necorespunzătoare între cei care lucrează în cadrul aceluiaşi serviciu sau şef - subaltern
pot genera starea de devalorizare, inutilitate, deoarece individul are nevoie de consideraţie,
dragoste, stimă şi respect reciproc în activitatea pe care o desfăşoară.
Capacitatea individului de a se realiza este personală şi unică.
Unii au nevoie de sprijinul altora, pentru a se pune în valoare, în timp ce alţii pot să aprecieze
just criticile şi să regăsească resursele necesare pentru a se realiza.
Munca trebuie să corespundă nivelului de pricepere şi pregătire a omului pentru a nu deveni o
povară, ci o plăcere.

Factori care influenţează satisfacerea nevoii.

 biologici
Vârsta şi creşterea. Activitatea dominantă a copilului este jocul. Acesta permite copilului să se
dezvolte, să cunoască mai adânc lumea înconjurătoare şi să se integreze în societate. Prin joc el
reuşeşte să cunoască. Jocul influenţează toate aspectele dezvoltării copilului, percepţie, memorie,
imaginaţie, gândire, sentimente, interese, voinţă. Se practică jocuri colective, jocuri în care apar
conducători şi conduşi şi care dau posibilitatea de afirmare.
Preadolescenta este vârsta când însemnate sunt relaţiile lui cu societatea. Activitatea dominantă
este învăţătura, dar copilul preadolescentă participă şi la jocuri. Sunt preferate jocurile de echipă,
de întrecere, care cer inventivitate, dârzenie, dăruire.
Specifică vârstei este imaginaţia creatoare ca formă de afirmare a personalităţii proprii.
Conştiinţa de sine se afirmă puternic, începe să cunoască, observând pe alţii şi
comparându-se cu ei. Este mai critic faţă de alţii decât faţă de sine.
Adolescenţa - experienţa, nivelul intelectual şi experienţa socială permit o mai mare
independenţă în atingerea şi conducerea unor activităţi, dar şi responsabilităţi pentru faptele
săvârşite. Adolescenţa este vârsta formării unui ideal în viaţă, a proiectării personalităţii
adolescentului în viitor; el este capabil să lupte pentru realizarea acestora. Se autoapreciază mai
corect, începe să suporte criticile, să ţină cont de punctul de vedere al altora.
Maturitatea -adultul, care joacă mai multe roluri în societate, este pus în valoare pe măsura
alegerii acestora şi a satisfacţiei pe care aceste roluri le dau aspiraţiilor lui. Interesul şi pasiunea
faţă de muncă, atingerea scopului propus, reprezintă un puternic factor de bucurie. Persoanele
în vârstă pot, de asemenea, să-şi pună în valoare activităţile pe care le înfăptuiesc conform
gusturilor şi posibilităţilor fizice, folosind experienţa acumulată. Este unul din cei mai importanţi
factori ai longevităţii.
Constituţia şi capacităţile fizice. Indivizii trebuie să-şi aleagă activităţile care să le permită să se
realizeze în concordanţă cu constituţia şi capacităţile fizice, încredinţarea unor mari răspunderi sau
activităţi ce solicită eforturi deosebite unor persoane nepotrivite pentru astfel de sarcini le
copleşesc şi este cauza majoră a oboselii fizice şi nervoase.

100
 FIINŢ A UMANĂ Ş I NURSINGUL 2013-
NEVOIA DE A SE REALIZA 2014
 Psihologici
- Emoţiile. Apar în cadrul activităţilor pe care le desfăşoară individul şi presupun evaluarea,
acordarea de semnificaţie valorică activităţilor desfăşurate. Bucuria, entuziasmul, speranţa, plăcerea
şi bunăstarea influenţează satisfacerea acestor nevoi.

 Sociologici
- Cultura în funcţie de cultură, indivizii îşi aleg o profesie care să le permită afirmarea prin folosirea
cunoştinţelor acumulate.
- Rolurile sociale. Individul are libertatea alegerii studiilor şi a muncii sale, se poate realiza deplin
în funcţie de normele sociale. De asemenea, individul se realizează în funcţie de rolurile pe care le
joacă în societate pe
măsura pregătirii sale, a voinţei şi a dorinţei de a-şi asigura menţinerea acestor roluri.

MI
 Integritatea fizică şi psihică. Activitatea optimă a funcţiilor fiziologice în raport cu constituţia
individului. Dezvoltarea armonioasă, integritatea fizică şi psihică permit optarea pentru orice gen de
activitate şi îndeplinirea rolurilor sociale.
 Manifestări de bucurie şi fericire - Activitatea pozitivă (stările de satisfacţie, mulţumire,
bucurie, entuziasm, dragoste, caritate) este de obicei creatoare, sursa sănătăţii organice şi psihice,
deoarece se asociază cu creşterea energiei vitale, cu crearea unei atmosfere de destindere.
 Autocritica - Tendinţa de a lua hotărâri pe baza chibzuinţei proprii, ca o formă de exprimare a
independenţei voinţei, se conjugă cu adoptarea unei atitudini critice faţă de ideile şi acţiunile proprii
şi cu receptivitatea faţă de opiniile celor din jur.
 Luarea de decizii - Rapiditatea cu care persoana deliberează într-o situaţie complexă şi urgentă
şi adoptă hotărârea cea mai potrivită.
 Stima de sine - Aprecierea obiectivă a capacităţilor, a trăsăturilor caracteriale predominante
prin comparaţie cu alţii; o trăsătură a cunoaşterii de sine este demnitatea; demnitatea înseamnă
conştiinţa propriei valori în condiţiile respectului faţă de alţii, a neacceptării înjosirii şi a puterii de a
adopta decizii.
 Imaginea de sine - Să-i placă înfăţişarea sa, aspectul pe care îl are şi să fie sănătos
 Comportamentul (legat de stadiul de dezvoltare)
- Copilul. Mulţumire faţă de un succes şcolar.
- Aprecierile pe care le fac învăţătorul/profesorul, părinţii, colegii asupra muncii lui îi provoacă
emoţii puternice de bucurie şi satisfacţie şi-i stimulează voinţa de a se afirma.
Activităţi sportive: - inventivitate, dârzenie, dăruire pentru reuşita echipei.
Activitate pe plan social, familial: - îşi dă seama că munca depusă este importantă, o îndeplineşte cu
seriozitate, răspundere
- Adulţi şi persoane în vârstă.
Dragoste faţă de muncă: - interesul faţă de muncă, dăruirea influenţează calitatea muncii şi
capacitatea de a muncii.
Aprecierea muncii: - munca trebuie să corespundă nivelului de pricepere şi pregătire, să fie în
echilibru cu capacitatea individului. Bucuria rodului muncii, aprecierea colectivului şi condiţiile de
lucru corespunzătoare: respecta-rea tuturor normelor igienice, aparatura corespunzătoare, colectiv în
care predomină relaţiile de ajutor, respectul reciproc - sunt factori care stimulează activitatea.
 Ambiţia - Dorinţa arzătoare de a realiza cât mai mult în activitatea depusă
 Motivaţia - Totalitatea motivelor care-l determină să efectueze activităţi prin care să se
realizeze
 Roluri sociale - Stăpânirea, punerea în valoare a acestor roluri, prin acţiuni care să determine
satisfacţia realizării, a bunăstării (rolul în familie, la locul de muncă, în societate)
 Folosirea timpului liber - Apartenenţa la o grupare socială (culturală, sportivă, politică etc.)
dau posibilitatea de a folosi propriile credinţe şi valori în preocupări plăcute şi utile

101
 FIINŢ A UMANĂ Ş I NURSINGUL 2013-
NEVOIA DE A SE REALIZA 2014
NESATISFACEREA NEVOII DE A SE REALIZA
afectează relaţia cu celelalte nevoi, astfel:

A comunica • comunicare ineficace la nivel afectiv.

A se mişca, a avea o bună postură • imobilitate, poziţie neadecvată.
A respira • modificări ale amplitudiniii şi rolului respirator.
A-şi menţine temperatura în limite normale • scădere sau creştere uşoară.
A se alimenta şi hidrata • alimentaţie şi hidratare neadecvată în surplus sau în deficit.
A elimina • eliminare necorespunzătoare cantitativ/calitativ.
A fi curat, a avea tegumente integre • dezinteres faţă de măsurile de igienă a teg. şi muc.
A dormi, a se odihni • insomnie, disconfort, oboseală.
A se îmbrăca, a se dezbrăca • dezinteres faţă de îmbrăcămintea sa.
A evita pericolele • vulnerabilitate, atingeri ale integrităţii fizice sau psihice sau ambele.
A acţiona după credinţe şi valori • neglijenţă, neputinţă.
A se recreea • diminuarea centrului de interes.
A învăţa • ignoranţă.

IN pentru menţinerea independenţei.

- se informează asupra dorinţelor şi posibilităţilor intelectuale şi fizice ale persoanei

- îl ajută să-şi facă un plan zilnic
- orientează persoana spre acele activităţi corespunzătoare capacităţii sale şi care-i permit să se
realizeze
- încurajează orice activitate care interesează
- îl stimulează şi susţine pentru a obţine performanţa dorită

Dx.
1. Devalorizarea
2. Neputinţa
3. Dificultatea de a se realiza
4. Dificultatea de a-şi asuma roluri sociale

SD
 de ordin fizic:
- diminuarea unei funcţii, handicap, lipsa de control a sfincterelor, neajuns fizic, obstacol pentru
mişcări, durere
 de ordin psihologic:
- tulburări de gândire, anxietate, stres, pierderea imaginii de sine, pierdere - separare, situaţia de
criză
 de ordin sociologic:
- eşec profesional, conflict profesional, condiţie socială, legi şi reglementări în dezacord cu valorile
individului, lipsa de cunoştinţe: insuficienta cunoaştere de sine, a altora, a mediului

102
 FIINŢ A UMANĂ Ş I NURSINGUL 2013-
NEVOIA DE A SE REALIZA 2014
PROCESUL NURSING
Dx 1. Devalorizarea: percepţia negativă pe care individul o are faţă de valoarea personală şi
competenţa sa.
MD
 Sentiment de inferioritate şi de pierdere a imaginii de sine - Pacientul nu poate accepta noua
stare în care se găseşte, modul cum arată, înfăţişarea sa
 Dificultatea în a participa la activităţi obişnuite sau noi - Starea de dependenţă în care se
află nu-i permite participarea la activităţi
 Descurajare, depresie - Stare sufletească de tristeţe asociată cu nemulţumire
 Sentimente de izolare, de inutilitate, de respingere - îndepărtarea din colectiv, nefolosirea în
diverse activităţi
 Incapacitatea de a trece peste dificultăţi - Nu poate depăşi anumite momente critice care i-au
diminuat încrederea în sine
 Somnolenţă, pasivitate - Senzaţie de somn, indiferenţă la ce se întâmplă în jurul său
 Agresivitate - Comportament provocator pus mereu pe ceartă
 Diminuarea motivaţiei, interesului, concentrării - Pacientul nu consideră necesar să
efectueze activităţi, este dezinteresat, neatent
 Incapacitatea de a face ceea ce preferă să facă - Starea de dependenţă fizică, psihică sau
socială nu-i permite pacientului efectuarea activităţilor preferate
 Disperare - Starea de deznădejde, dezolare, suferinţă deosebită
 Obsedare de problemele sale - Pacientul este preocupat în permanenţă de problemele sale,
care au prioritate faţă de activitatea depusă, în vederea realizării

Ob şi IN
Ob. 1. Pacientul să fie conştient de propria sa valoare şi competenţă
IN
- ascultă activ pacientul pentru a-i permite să-şi exprime sentimentele privind dificultatea de a se
realiza
- ajută pacientul să identifice motivele comportamentului său, apreciază posibilităţile fizice şi
intelectuale
- sesizează orice formă de interes pentru o anumită activ. şi-l antrenează în desfăşurarea ei
- îndrumă spre acele activităţi care sunt atractive pentru pacient şi totodată utile
- observă şi notează orice schimbare în comportamentul pacientului (depresie, satisfacţie)
- aplică tehnicile de îngrijire adaptate nevoilor pacientului
- identifică cu pac. factorii care îl împiedică să se realizeze: familia, limite economice, starea de
sănătate
Ob. 2. Pacientul să-şi recapete interesul faţă de sine şi de alţii
IN
- cunoaşte aspiraţiile, sentimentele, interesele şi capacităţile pacientului
- îl ajută în reevaluarea capacităţilor şi aspiraţiilor sale
- îl susţine în stabilirea unor proiecte
- ajută pacientul să se adapteze la noul rol pe care îl are sau la statutul său
- îl ajută să realizeze o percepere justă a realităţii, să se integreze în colectiv
- observă reacţiile de satisfacţie sau de nemulţumire ale pacientului
- explică necesitatea cunoaşterii mediului în care trăieşte şi a celor din jur

103
 FIINŢ A UMANĂ Ş I NURSINGUL 2013-
NEVOIA DE A SE REALIZA 2014
Dx 2. Neputinţa: percepţia individului asupra lipsei de control a evenimentelor într-o situaţie dată.
MD
 Conflict personal - incapacitatea pacientului de a da dovadă de comportamente adecvate faţă
de rolurile profesionale alese sau impuse se datorează conflictului dintre valorile individului şi
normele sociale sau starea de sănătate
 Eşec profesional - nu realizează sarcinile obligatorii impuse, care sunt legate de rolul
profesional pe care l-a ales sau i s-a impus
 Dificultate în a lua decizii şi a controla evenimentele - pacientul nu poate lua deciziile cele
mai potrivite în timp util, nu poate cunoaşte şi corela evenimentele
 Apatie - prezintă lipsă de interes faţă de activitatea impusă sau aleasă
 Retragere, resemnare - renunţă la activitatea sau funcţia pe care o deţine şi se complace în
această situaţie
 Docilitatea - se supune cu uşurinţă unor decizii care nu-i aparţin
 Agresivitate - caută prilej de ceartă în permanenţă, este provocator faţă de colectiv
 Fatalitatea - consideră că mersul lucrurilor în viaţă au fost influenţate în mod prestabilit de o
forţă supremă; consecinţele sunt de neînlăturat, inevitabile
 Lipsa de ambiţie - nu mai doreşte să-şi atingă scopul, să realizeze ceva anume
 Agasare - stare de enervare, de iritare pe care pac. o are în permanenţă sau periodic
 Tristeţe - stare sufletească apăsătoare, însoţită de mâhnire, amărăciune
 Sentiment de inferioritate - stare de dezavantaj pe care pacientul o percepe în comparaţie cu
ceilalţi

Ob şi IN
Ob. 1. Pacientul să-şi recapete încrederea şi stima de sine.
IN
- identifică, prin observaţie şi conversaţie cu pacientul, cauza neputinţei sale şi situaţiile care îi
provoacă sentimentul de inutilitate
- câştigă încrederea pacientului prin modul său de comportare şi prin discuţiile purtate
- îl ajută în cunoaşterea şi reevaluarea capacităţilor sale
- îl consultă în planificarea activităţilor propuse
- informează pacientul asupra dreptului său de a lua decizii care îl privesc
- observă reacţiile pacientului la luarea deciziilor îl convinge de importanţa lor şi de
responsabilitatea ce-i revine

Ob. 2. Pacientul să poată realiza şi aprecia obiectiv activităţile sale

IN
- orientează pacientul spre alte activităţi decât cele anterioare în raport cu capacităţile sale
- ajută pacientul în recuperarea fizică, psihică pentru reducerea handicapurilor şi obţinerea
independenţei
- ajută pacientul să cunoască şi să-şi însuşească criteriile de control care-l ajută în aprecierea
activităţii sale zilnice, a obiectivelor realizate, a idealurilor sale
- observă obiectivitatea aprecierilor pacientului
- notează orice modificare în comportamentul sau starea pacientului

104
 FIINŢ A UMANĂ Ş I NURSINGUL 2013-
NEVOIA DE A SE REALIZA 2014
Rolul asistentei în promovarea unui concept pozitiv despre sine.

 Conceptul de sine.
- reprezintă percepţia subiectivă pe care o are o persoană despre ea însăşi din punct de vedere fizic,
emoţional şi social
- se exprimă prin comportament, cuvinte, sentimente
 Componentele conceptului despre sine.
- identitatea se referă la unicitatea individului, obţinută în timpul fazei de socializare
- imaginea corporală este imaginea pe care un individ şi-o face despre propriul corp
- stima de sine este aprecierea valorii personale
- performanţa rolului este comportamentul prin care o persoană participă la un grup social
 Factori care afectează componentele conceptului despre sine.
- identitatea - probleme sexuale
- alcool, droguri
- viol
- agresiune
- spitalizare
- separarea familială
- imaginea corporală - alterarea funcţiilor senzoriale şi motrice
- pierderea unui organ sau a unei funcţii
- obezitatea
- prezenţa unei cicatrice
- stima de sine - incapacitate de satisfacere a nevoilor
- eşecuri repetate
- dependenţa de alţii
- neglijenţa familiei, prietenilor, colegilor
- viol, agresiune
- performanţa rolului - incapacitatea de a îndeplini un rol
- izolare socială forţată
- interdicţia de a îndeplini un rol pentru care eşti pregătit
 Reacţia pacientului cu un concept de sine perturbat
- evită conversaţia şi interacţiunea cu alţii
- are aspect neîngrijit
- îşi găseşte refugiu în alcool, droguri, fumat excesiv
- este indecis
- nu poate să-şi rezolve problemele
- îşi ascunde unele părţi ale corpului
- exprimă critici severe faţă de sine şi faţă de alţii
- prezintă anxietate, teamă, disperare
- manifestă ostilitate, mânie, furie
- se consideră un ratat
- are impresia că este neglijat de cei din jur
- îşi exprimă lipsa de încredere faţă de personalul ce-l îngrijeşte

Intervenţii-execuţie
a) stabilirea unei relaţii terapeutice
- manifestarea unui interes susţinut faţă de pacient şi o atitudine înţelegătoare
- ascultarea pacientului cu atenţie, arătându-i că are timp pentru el
- respectarea pacientului
- abordarea de subiecte care-l privesc
b) ajutarea pacientului în definirea conceptului de sine
- i se vor adresa întrebări pentru a afla modul în care pacientul se percepe

105
 FIINŢ A UMANĂ Ş I NURSINGUL 2013-
NEVOIA DE A SE REALIZA 2014
Exemple:
- Ce faceţi mai bine?
- Ce talente aveţi?
- Cât de uşor vă exprimaţi opinia când este diferită de a celorlalţi
- Ce părere aveţi despre profesia dumneavoastră?
- Vă simţiţi apreciat?
- Care este idealul dumneavoastră?
- Ce responsabilităţi aveţi în familie? etc.
- va fi încurajat să-şi exprime sentimentele
- va fi ajutat să descrie modul cum percepe el raporturile cu alţii
c) ajutarea pacientului de a se adapta la rolul de bolnav
- îl încurajează să-şi privească rana şi să utilizeze aparatele auxiliare (baston, cârjă, cadru)
d) menţinerea identităţii pacientului
- i se permite folosirea obiectelor şi lucrurilor personale la care ţine mult
e) ajutarea pacientului în regăsirea unui concept de sine pozitiv constă în:
- a-l învăţa autoîngrijiri adaptate lui
- a-l încuraja să afirme „eu pot"
- a-l incita să aibă iniţiativă în materie de autoîngrijiri şi readaptare
- a-l încuraja în menţinerea unui aspect fizic plăcut şi îngrijit (să se coafeze, să se radă etc.)
- a face bilanţul progreselor sale efectuând împreună evaluările
- a-i aprecia progresele făcute
- a-l încuraja să-şi identifice resursele, pentru schimbarea comportamentului (interes pentru
activităţi artistice, sportive, estetice, organizatorice etc.)
- a nu manifesta dezgust sau repulsie faţă de aspectul pacientului a nu-l judeca sau critica în
timpul acordării îngrijirilor
- a-i respecta intimitatea
- a încuraja familia să-i acorde suportul de care are nevoie şi să accepte schimbarea dinamicii
familiale
- asigurarea unui climat de linişte şi siguranţă

DE REŢINUT!
- este important să se planifice activităţi pe care pacientul să le poată îndeplini; sarcinile nu trebuie
să fie dificile, pentru că este de preferat un succes mic, decât riscul unui eşec într-o sarcină
importantă. Sarcinile să aibă dificultăţi progresive, pentru atingerea obiectivului schimbările să se
facă gradat, pentru a da pacientului timp suficient să se adapteze şi să evite compromiterea, din nou,
a conceptului despre sine. Intervenţiile trebuie să se bazeze pe principiul că pacientul trebuie mai
întâi să ia cunoştinţă de problemele şi agenţii stresanţi care-l asaltează şi apoi să le înţeleagă şi să
acţioneze pentru a le depăşi. Intervenţiile asistentei trebuie să interacţioneze cu pacientul şi familia
acestuia.

106
 FIINŢ A UMANĂ Ş I NURSINGUL 2013-
NEVOIA DE A SE REALIZA 2014

PROCESUL DE INGRIJIRI/NURSING
Culegere de date – apreciere - vezi date/informaţii referitoare la pacientul îngrijit.
Identificarea problemelor - analiza - Probleme posibile:
• devalorizare, dificultate de adaptare, desnădejde, alterarea relaţiilor
• dificultatea de a-şi asuma roluri sociale, dificultatea de a se realiza
• alterarea percepţiei senzoriale, alterarea procesului de gândire, alterarea îndeplinirii rolului propriu
• adaptare ineficace = refuz, negare, invaliditate
• trăsături individuale neperformante, lipsa de speranţă
• conflict legat de rolul de părinte, perturbarea conceptului de sine, anxietate
• alterarea interacţiunii sociale, izolare socială
Dx probabile = P.E.S.
Proces familial deteriorat:
- referitor la îngrijirea de lungă durată a unui membru al familiei care suferă de o boală cronică -
necruţătoare
- mod de manifestare = incapacitatea familiei de a-l părăsi, sentimente înăbuşite de tristeţe şi mânie;
afirmaţiile de ex. ale soţiei privind lipsa ajutorului, neglijarea ei însăşi şi a casei.
Adaptare ineficientă:
- referitor la modificarea stilului de viaţă, sisteme de sprijin neadecvate, modificări ale proceselor
cunoaşterii, control modificat, tristeţe parţială, ameninţare pentru aprecierea de sine
- mod de manifestare = nu acceptă modificările din starea de sănătate, lipsa abilităţii sau nereuşită în
implicarea sa pentru rezolvarea problemei sau în stabilirea unui scop, lipsa de interes pentru
independenţă, neîncredere, mânie, lipsa gândirii de perspectivă
Procesul gândirii deteriorat:
- referitor la boală, la incapacitatea de a se adapta la realitate, stare depresivă, neadaptarea la o criză
existenţială;
- mod de manifestare = oboseală, violenţă, interpretarea greşită a acţiunii celorlalţi, incapacitatea de
a rezolva singur problemele, sentiment de eşec, de incompetenţă, de neputinţă.
Planificarea îngrijirilor. Obiective potenţiale pentru pacient:
• va participa la acţiunile de recuperare socio-profesionale;
• va avea încredere în asistenta medicală; îşi va ameliora adaptarea psihosocială; îşi va redobândi
interesul faţă de unele activităţi;
• să-şi identifice propriile puteri şi sisteme de suport;
• să-şi exprime sentimentele de singurătate şi izolare;
• să cunoască regimul de viaţă ce trebuie respectat;
• să exprime acceptul şi interesul pentru o activitate;
• să exprime satisfacţie faţă de realizare, să exprime controlul situaţiei;
• va lua decizii pentru a-şi asigura activitatea, se va integra într-o activitate utilă.
Realizarea îngrijirilor. Intervenţii generale:
• asigurarea participării pacientului; a vârstnicului, a persoanei cu handicap, la desfăşararea unor
activităţi pentru crearea sentimentului de utilitate
• începerea pregătirii recuperării şi readaptării, după un plan stabilit, de la începutul îmbolnăvirii
• cooperarea cu fizioterapeuţii, ergoterapeuţii
• diversificarea activităţilor productive în plan mental şi fizic
• încurajarea oricărei activităţi zilnice interesante pentru pacient, cu creerea condiţiilor care să-l
invite la o activitate productivă.
Evaluarea îngrijirilor. Vom evalua atitudinea pacientului:
• dacă declară că are un control bun al evenimentelor;
• posibilitatea de alegere cu referire la viaţa personală şi la programul terapeutic;
• dacă manifestă sentimente pozitive faţă de propria persoană;
• dacă şi-a diversificat rolurile îşi cunoaşte sau nu propriile limite;
• are sau nu încredere în cei care îl ingrijesc, are interes pentru activitate;
• vom evalua nivelul de cunoştinţe, vom evalua alte semne asociate.
107