Frătean Alexandru Istorie-Grupa2-An1

Comentariu asupra capitolului „ Țările și descălecatul ” din Cartea

„ Întemeierea Moldovei ” de Ștefan Gorovei

În capitolul „ Țările și descălecatul ”, istoricul Ștefan Gorovei abordează un subiect profund

discutat și răsdiscutat în istoriografia română. Acesta se apleacă asupra facțiunilor de ordin
politic, băștinașe, ce pot fi identificate pe teritoriul viitorul stat feudal Moldova, datorită unor
procedee metodologice sofisticate care suplinesc lipsa documentelor scrise. Cu ajutorul
documentelor de secol XV și a scrierilor de secol XVII inspirate de tradiție, istoricul
demonstreză existența și continuitatea unor facțiuni politice si a unor familii vechi de dinainte de
„ descălecat ” în sânul păturii superioare a conducerii Moldovei. (boieri)
În prima parte a capitolului, Ștefan Gorovei își expune critica asupra unor cercetări recente
menite să demonstreze existența unui centru politic moldav influent la est de Carpați încă din
secolul VIII. Plecând de la ideea că statul moldovean închegat la jumătatea secolului XIV nu
avea cum să aibă la bază niște structuri politice tinere sau neexistente până la acea dată, studiul
menționat de istoricul Gorovei înaintează ipoteza unei structuri puternice care rezistă cu succes
atacurilor varegilor (vikingi) și bulgarilor (având centrul la Baia încă din secolul XI). Așa cum
concluzionează istoricul, această abordare este una fantezistă, procesul metodologic bazându-se
pe deducții și presupuneri invalide aduse laolaltă doar cu scopul de a scoate perioada dintre
secolele VIII și XIV din umbră.
În acest context, istoricul alege printr-un studiu asupra toponimiei prezente în documentele
secolelor viitorare să arate existența unei continuități a ramurii conducătoare locale de dinainte
de instaurarea conducerii lui Dragoș iar mai apoi a lui Bogdan. Așa-numitele „ câmpuri ” au fost
și sunt în centrul presupuselor organizări pre-statale ale Moldovei. Toponimia din secolele
următoare este una sugestivă, Ștefan Gorovei oferind o seamă de exemple veritabile pentru
studiul subiectului în cauză. Menționat în 1456 în zona de nord a Hotinului, Urmezeul ascunde în
denumirea lui realități anterioare interesante. Acesta pare a veni de la denumirea maghiară
Ormezo ce în traducere ar însemna „ Câmpul străjii ”. La fel un caz interesant este cel al
Câmpulungului, care și în secolul XVII est ereprezentat de o fâșie lungă de pământ pe care se
întind 20 de sate. Acești locuitori au legi și judecători proprii, Dimitrie Cantemir spunând despre
ei că „ alcătuiesc un fel de republică ”. În partea centrală de sub munte, pe apa Moldovei este
atestat în 1488 „ Câmpul Perilor ” cu presupuse influențe maramureșene. Concluzia este faptul
că existența unor anumite facțiuni pre-statale este evidentă, unele fiind înghițite de autoritatea
domnească și date ca feud „ vitejilor ” altele păstrându-și o oarecare autonomie cum menționează
și Cantemir. Denumirile maghiare sunt rezultatul fie al așezării post „ descălecat ” al unor
„ ungureni ” la est de Carpați fie al implementării unor elemente de feudalitate maghiară înainte
de ieșirea de sub suzeranitatea Coroanei.
 O altă chestiune abordată de istoric este cea a concentrării acestor formațiuni în special în
jumătatea de nord a teritoriului. Este de asemenea semnalată existența aproape exclusivă a
așezărilor cu denumirea de „ civitas ” în aceeași emisferă nordică (Baia, Hârlău, Suceava, Siret),
cele din sud păstrând denumirea de „ forum ”. Istoricul mai scoate în evidență faptul că în
documente se semnalează existența a mai multor „ valahii ” . La nord în jurul Siretului se
vorbește despre o „ Valahie Mică ” pe când la sud în jurul văii Moldovei la Baia este pomenită „
Moldova ” . Este sugestiv și faptul că până târziu la 1562, tezaurul țării păstra și o coroană a
„ Țării de Jos” ( „ diadema regni...inferioris ”). Ca și concluzie Ștefan Gorovei oferă imaginea
uniunii dintre cele două și continuarea procesului de extindere a teritoriului peste alte formațiuni
preexistente de către urmașii lui Bogdan I.
Personal cred că analiza prezentată în acest capitol este una concisă, istoricul reușind să
surprindă elemente importante de dinainte sau contemporane „ descălecatului ” facilitând astfel
crearea unei imagini sugestive despre organizarea formațiunilor prestatale din zona Moldovei.