Bibliografie orientativă -aspecte generale referitoare la

Orașul Mediaș-Capitlul Mediaș, Cele Două Scaune (Zwei Stuhle),Parohia Mediaș

Frătean Alexandru

1. Vasile Mărculeț, Ioan Mărculeț Mediaș- Istorie, Demografie-Personalități, , Brăila,

Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2011
Cu privire la acest material consultat am găsit relevant capitolul «Terra Medies». Noi
consideraţii asupra localizării, originii şi semnificaţiei numelui. Sunt tratate aspecte ce țin de
atestarea documentară a „țării mediașului” -pusă în legătură cu un document din 23 iunie 1283
prin care episcolul Transilvaniei, Petru de Monoszlo reglementa dările ce trebuiau plătite de către
parohii episcopiei Transilvaniei. -sunt pomeniti aici „omnes sacerdotes de Medies” . Autorii
consideră că deși referința nu este una directă la Ținutul Mediașului -această încadrare a
localităților într-o singură denumire „de Medies” este un indiciu pentru existența unei regiuni
geografice distincte. Observațiile critice ale altor istorici cu privire la această interpretare sunt
pertinente însă le voi menționa ulterior. Mai sunt menționate de asemenea alte documente de la
sfârșitul secolului XIII și începutul secolului XIV care ar putea în viziunea autorilor să ofere
indicii la evoluția componenței acestei regiuni. Localizarea acestei regiuni și originea numelui
sunt de asemenea niște aspecte ce se încearcă a fi clarificate. (nume de origine maghiară – meggy
– vișină).În capitolele ce urmează – perioada Evului Mediu este în prim-plan în capitolele
referitoare la relațiile lui Ioan de Hunedoara și Vlad Țepeș cu Mediașul dar și într-un capitol ce
încearcă să creioneze relațiile etnice româno-săsești în secolul XV.
2. http://www.medievistica.ro/pagini/tribuna/recenzii/texte/Marculet_Medias/Medias.html
- Această recenzie a lucrării Mediaș- Istorie, Demografie, Personalități... relevă o perspectivă
diferită și o atitudine ușor „caustică” la interpretările făcute de către Ioan Mărculeț și Vasile
Mărculeț. Atestarea documentară este indicată ca fiind în 1267- prin menționarea lui Jula
Medyesi- Adrian Andrei Rusu (autorul recenziei) semnalând faptul că acesta nu putea fi decât un
administrator regal sau un nobil local având în vedere faptul că zona Târnavelor a obținut abia
ulterior statutul privilegiat al ținutului Sibiului. Având în vedere datele ilustrate de către cei doi
istorici s-ar părea că de fapt aceștia fac (fără să-și dea seama) de fapt referie la începuturile
funcționării capitlului Mediașului sau chiar al localității Biertan (decanul capitlului fiind în 1289
din Biertan- de reținut aspectul rivalității dintre Mediaș și această localitate până când în a doua
jumătate a secolului XV, Mediașul reușește să se impună). Ceea ce ne este prezentat ca fiind o
întemeiere poate fi de fapt o înființare de parohie într-o localitate mai „leneșă” în termenii
dezvoltării. Cu aceeași atitudine sunt tratate și capitolele referitoare la relațiile Mediașului cu
niște figuri ce ocupă o poziție centrală în istoriografia românească dar și relațiile românilor cu
sașii -Adrian Andrei Rusu evidențiind chiar necunoașterea realităților vremii și lipsa
documentării temeinice în acest sens.
3. Paul Niedermaier , Geneza orașelor medievale din Transilvania, București, Editura
Academie Române, 2016. Paul Niedermaier tratează aspecte ce țin de evoluția topografică a
localității cu trimiteri la statutul orașului în secolele XIII-XV aceste chestiuni fiind puse într-o
relație cu parcursul istoric al localității pe plan economic.
4. Paul Brusanowsky, Istoria Bisericească a Sibiului Medieval, Cluj-Napoca, Presa
Universitară Clujeană, 2007 – Găsim aspecte relevante în capitolul referitor la unitatea
administrativ teritoriala cunoscută ca „Cele Două Scaune” -Zwei Stuhle. Teritoriul acesteia a fost
integrat în Regatul Maghiar la sfârșitul secolului XII/ începutul secolului XIII aici fiind
colonizați secui. Din punct de vedere juridic, localitatea Mediaș se află până în secolul XV sub
jurisdicția comitelui secuilor. După plecarea secuilor, pământurile ajung subiectul donațiilor
către diferiți nobili ai Regatului timp în care procesul de colonizare al „sașilor” continuă.
Anumite sate reușesc să se elibereze de sub stăpânirea feudală formând „asociații libere de
coloniști” – Provinzialverband. În continuare se abordează evoluția teritoriului dpdv juridic și
organizațional mai ales în perioada angevină dar și ulterior în secolul XVI în raport cu
„ provincia Sibiului” .
5. Eugenia Greceanu , Monumente Medievale din Mediaș, București, Editura Meridiane,
1968- trecând cu vederea peste discursul istoriografic specific perioadei cartea tratează niște
aspecte interesante referitoare la parcursul orașului în Evul Mediu tratând subiectul și într-o
manieră generală (oraș, scaun, viață politică, aspecte culturale etc.) dar având un caracter
particular dominant- monumentele orașului -așa cum ne sugerează și titlul lucrării primesc
aproape toată atenția. (de o însemnătate sporită pentru lucrarea mea de licență sunt informațiile
legate de Biserica Parohială Sf.Margareta a Ungariei, ansamblul de clădiri din jurul acesteia
(„castelul”) dar și cele legate de fortificațiile orașului)
6. Irina Băldescu- Transilvania Medievală, Topografie și norme juridice ale cetăților
Sibiu,Bistrița, Brașov,Cluj, București, Editura Simetria, 2012 – Deși în cartea Irinei Băldescu
Mediașul apare doar secvențial, găsim câteva informații utile legate mai ales de așezarea fraților
minoriți în oraș undeva la jumătatea secolului al XV-lea dar și noi perspective cu privire la rolul
Bisericii parohiale ante- 1438- Conform unei surse citate –(Dumitrache, 1983- lucrarea însă nu
apare trecută la bibliografie) se presupune că pe locul Bisericii parohiale ar fi fost înainte un
convent dominican care nu apară însă menționat nicăieri. Irina Băldescu dezaprobă această
presupunere și merge pe varianta franciscanilor care oricum sunt menționați ulterior în partea de
nord a orașului. Totuși se ia în considerare și varianta mult mai probabilă a existenței unei
biserici parohiale pe locul actualei și ante 1438.
7.Thomas Nagler – Așezarea sașilor în Transilvania, București, Editura Kriterion, 1981-
Tangențial, așa cum sugerează și titlul lucrării sale acesta evidențiază faza incipientă-închegarea
organismelor instituționale locale laice și ecleziastice la nivelul regiunii Mediasului.
8. Alexandru Avram – Topografia Monumentelor din Trasilvania-Municipiul Mediaș, Sibiu,
Editura ALTIP, Alba Iulia, 2006 – Lucrarea analizează principalele repere arhitectonice ale
orașului de la biserica parohială, la castel până la casele importante din perimetrul cetății
medievale.
9. http://enciclopediavirtuala.ro/monument.php?id=380
10. http://enciclopediavirtuala.ro/monument.php?id=324

Au existat câteva articole/cărți pe care deși le-am găsit în notele de subsol în lucrările
consultate dar nu am reușit să le accesez.
G.Ed.Müller, Die Grafen des Mediascher Provinzialverbandes oder der sogenannten zwei
Stühle, în "Vereins des Archivs", vol. 34, 1907
G.Ed.Muller, Stühle und Distrikte als Unterteilungen der Siebenbürgisch-Deutschen
Nationsuniversität, 1141-1876